Teoria nvatarii sociale

UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIS ARAD

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE CLINICA, MASTER

REACTION PAPER

Profesor: Masterand: Lect. Univ. dr. Vaida Hadrianipo GeorgianaSorin M. Radulescu, Mircea Piticariu Devianta Comportamentala si Boala Psihica, Ed. Academiei R.S.R, Bucuresti 1989. Cap. VI Modele explicative ale fenomenului delincventional.

In acest capitol autorii prezinta teoriile si modelele explicative ale delincventei care sunt dominate de bipolarismul functionalism interactionism. Astfel, din perspectiva functionalista se postuleaza ca sistemele sunt optimale, functionale, aproape ideale. Partizanii acestei abordari iau, in principal, in consideratie procesele adaptative gratie carora aceste sisteme pot sa-si asigure perenitatea sis a se asigure impotriva schimbarii, considerate un fel de rau. Cu alte cuvinte, viziunea functionalista ar trai cu iluzia unui imobilism al normelor si ideilor. Aceasta abordare este calificata drept naturalista, in sensul ca bazele deviantei ar fi caracteristicile naturale ale deviantilor.

Perspectiva interactionista, sustine ca normele sunt relative, fruct al unui compromise sau al unei supuneri, accentual fiind pus pe conditiile si mecanismele lor de transformare. Prin urmare, perspectiva interactionista considera ca devianta este de natura sociala, nu numai pentru ca ea se inscrie intr-un sistem social ca transgresiune a normelor, ci si pentru ca apare prin universalizarea acestor norme impuse de entitatile sociale dominante. Societatea creeaza devianta pentru ca dicteaza reguli si defineste gradul de libertate posibil in interiorul acestor reguli. Teoria nvatarii sociale

Albert Banduro a elaborat una din cele mai reprezentative teorii ale nvatarii sociale (1977). Teoria sa se concentreaza, n principal, asupra achizitionarii

comportamentului agresiv. n viziunea lui A. Banduro, n dezvoltarea diferitelor forme de comportament, inclusiv cel agresiv, intervin o serie de mecanisme, precum imitatia si modelarea.

Evidentiind tipurile de mecanisme achizitive ce intervin n procesul nvatarii sociale, autorul pleaca de la premisa ca indivizii nu se nasc cu repertorii performante ale comportamentului agresiv, ci le nvata ulterior. Cele mai multe activitati agresive necesita

deprinderi care solicita o nvatare extensiva. n cadrul schemei generale privind nvatarea

sociala a comportamentului agresiv, Banduro diferentiaza:

1. Originile agresiunii:

a) nvatarea observationala care se bazeaza, n principal, pe observarea

comportamentului altora, precum si a consecintelor acestor comportamente pentru ei.

nvatarea observationala este guvernata de patru subprocese independente:

procesele atentiei;

procesele simbolice;

procesele reproducerii motorii;

integrarea actelor constituente n alte noi pattern-uri de raspuns.Sintetiznd trasaturile diferitelor pattern-uri modelate n amalgame noi, observatorii pot dezvolta noi forme de comportament agresiv.

b) performanta ntarita;

c) determinanti structurali. Teoria anomiei sociale

Teoria anomiei sociale considera ca devianta apare ca un rezultat direct al starii de anomie sociala. Legatura dintre cele doua perspective consta n faptul ca situatiile de

dezorganizare sociala, de instabilitate economica si chiar conflicte militare favorizeaza abaterea de la norme, starea anomica fiind consecinta directa a acestor contexte. Conceptul de anomie a fost introdus de E. Durkheim n legatura cu cauzele de suicid, el caracteriznd acele stari n care indivizii sunt ambivalenti n fata unor norme neclare, difuze sau chiar contradictorii ntre ele. Anomia exprima dificultatea de raportare a indivizilor la normele sociale datorita ruperii solidaritatii organice, astfel institutiile

sociale specializate nu mai pot realiza conformarea indivizilor la ansamblul normative existent, iar acestia la rndul lor nu stiu caror norme sa se subordoneze. Trebuie

mentionat ca, n aceste situatii, anomia nu desemneaza situatii n care normele sociale

lipsesc, ci ele exista, dar sunt confuze si au functionalitatea temporar suspendata, constituind un cadru prielnic pentru aparitia comportamentelor deviante, n general, si

delicvente, n particular. Dupa E. Durkheim, delicventa este legata de conditiile fundamentale ale oricarei vieti sociale, ea este necesara oricarei societati n cadrul evolutiei sale, a dreptului si a moralei. n acest sens, persoana devianta nu trebuie sa mai

fie considerata o fiinta radical nesociabila, ca un fel de element parazitar neasimilabil,

introdus n corpul societatii, el este un agent regulator al vietii sociale.

Robert Merton preia conceptul de anomie de la E. Durkheim si realizeaza o redefinire a acestuia, considernd ca starea de anomie a unei societati se datoreaza incompatibilitatii dintre scopurile pe care societatea respectiva le propune si mijloacele de atingere a acestor scopuri. Deoarece actorul social nu are la dispozitie mijloacele sociale pentru a atinge scopurile impuse el va recurge la diferite metode, la mijloace ilicite, fapt ce va genera stari de devianta sociala si implicit de delicventa. Reactia individului fata de

aceste stari anomice este surprinsa de Robert Merton ntr-o paradigma compusa din cinci

elemente, ea continnd modalitatile de adaptare la presiunile impuse de situatiile anomice. Teoria controlului social

Controlul social are, n orice societate, importante implicatii etice, juridice si culturale, ntruct se exercita prin intermediul unor forme, mecanisme si institutii variate, care pot corecta, n mare parte, deficientele si lipsurile socializarii si integrarii sociale. n acest sens, uneori lipsa sau scaderea controlului social, asociata cu deficitul de socializare si cu nerealizarea integrarii, poate determina aparitia unor forme de inadaptare, devianta si marginalitate la anumiti indivizi sau grupuri sociale. T. Hirschi a dezvoltat, de pilda, o teorie a controlului social care concepe conformitatea, realizata prin socializare, ca formarea unei legaturi puternice ntre individ si societate, caracterizata de patru elemente de baza: 1. atasament, corespunznd relatiilor afective pe care indivizii le dezvolta fata de o serie de persoane semnificative pentru ei.2. angajament, corespunznd aspiratiei indivizilor de a-si continua si desavrsi pregatirea scolara si a dobndi, n consecinta, un status socio-profesional ridicat. Un asemenea angajament tinde sa-i plaseze pe tineri ntr-un comportament conventional, n afara caruia ei risca sa devina delicventi.3. implicare (comportare), care priveste participarea la activitati conventionale ce conduc la succese valorizate social si la obiective legate de achizitionarea statusului social. 4. convingere (credinta), reprezentnd acceptarea validitatii morale a sistemului central de valori sociale. n felul acesta, teoria controlului social elaborata de Hirschi considera ca delicventii nu pot forma sau mentine o relatie cu societatea care sa includa cele patru elemente evidentiate. n consecinta, cu ct sunt mai puternice asemenea elemente, cu att sunt mai probabile comportamentele delicvente. Teoria sa, care acorda un rol important relatiei care se stabileste ntre procesul de socializare si controlul social apare, din acest punct de vedere, mai valida si mai pertinenta dect teoria asocierilor diferentiate a lui E. Sutherland sau cea a subculturilor delicvente a lui A. Cohen, deoarece localizeaza analiza la un nivel suficient de concret pentru a fi confruntata cu realitatea imediata. Cu toate acestea,suportul empiric al teoriei lui Hirschi nu este suficient pentru a putea oferi o explicatie completa a faptelor, asa cum se petrec ele n mod real. Mai mult, Hirschi nu ia n considerare modul n care cele patru elemente ale socializarii pot actiona

simultan, afectnd probabilitatea de aparitie a comportamentului delicvent. n loc de analiza empirica a relatiei dintre atasament si angajament, angajament si implicare, atasament si credinta, teoria sa ipotetizeaza doar aceste relatii. n consecinta, apare neclara masura n care cele patru elemente reprezinta componente ale socializarii, distincte din punct de vedere empiric. Se ridica, totodata, ntrebarea daca relatia ntre individ si societate cuprinde numai patru elemente, cu att mai mult cu ct modesta putere predictiva a constructelor lui Hirschi sugereaza si unele elemente aditionale. Teoria subculturilor delincvente O tentativa mai consistenta de interpretare sociologica a delicventei si criminalitatii, plecnd de la valorile si normele existente ntr-o anumita cultura, apartine lui A. K. Cohen, care identifica anumite categorii si grupuri neprivilegiate sau frustrate, denumite sugestiv subculturi delictuale ale caror norme si valori sunt n contradictie cu cele ale restului societatii.

Datorita dezvoltarii lor economice mai reduse si a existentei unor bariere si interdictii sociale, aceste grupuri au o situatie periferica si marginala n societate, ceea ce determina o stare de spirit specifica acestor grupuri, n care predomina sentimentele de izolare, frustrare si insatisfactie sociala si individuala; de aici, respingerea si contestarea partiala sau totala, de catre aceste grupuri, a normelor si valorilor societatii globale si constituirea unor modele si norme proprii de comportament si conduita. Subculturile delicvente, arata Cohen, s-au nascut ca o reactie de protest fata de normele si valorile societatii si din dorinta anihilarii frustrarilor de status marginal si a anxietatilor. ntruct indivizii ce fac parte din asemenea subculturi au convingerea ca le sunt blocate sau obstructionate caile si mijloacele legale de acces spre bunurile si valorile sociale, recurg de cele mai multe ori, la mijloace indezirabile si ilicite, devenind astfel surse potentiale de devianta si infractionalitate.