3Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti

Teorii ale democraţiei - Miruna Tătaru Cazaban

Maholea Loredana Mihaela - SPR II

Răzbunare împotriva tiranilor.

Teoria politică a protestantismului francezi

- recenzie -

Răzbunare împotriva tiranilor, a căror texte, introducere şi traducere sunt întocmite de

Ovidiu – Victor Olar, un tânăr cercetător instruit în generaţia de după 1989, preocupat de

fenomenologia istoriei în raport cu dezvoltarea Bisericii, prezintă selecţii de texte care lansează o

nouă şi revoluţionară teorie asupra gândirii protestante franceze şi a evoluţiei protestantismului,

zugrăvind în paralel şi desfăşurarea războiului religios din secolul al XVI – lea, punând accent pe

extraordinara putere de influenţă a cuvântului asupra maselor de oameni şi asupra istoriei însăşi.

Această lucrare este o antologie care prezintă o serie de texte ale marilor filosofi François

Hotman, Henri de Rohan, Pierre Bayle, Jean-Paul Rabaut Saint-Étienne, Théodore de Bèze,

Stephanus Iunius Brutus, Pierre Jurieu şi Antoine Court de Gébelin (prezentaţi de către Ovidiu –

Victor Olar, destul de substanţial la începutul cărţii), texte de analiză religioasă, prin care se pune

în valoare o teorie a consimţământului conform căreia religia stă la baza oricăror decizii de ordin

politic, social, economic, aceşti autori încercând să pună în lumină protestantismul, care, după

cum scria Ernest Renan în Études d’histoire religieuse (1854), ar fi putut deveni religie

dominantă în Franţa secolului al XVI – lea, dacă ar fi dispus de o anume “iniţiativă religioasă”.

Protestantismul este o ramură a creştinismului din partea de vest a Europei, este o mişcare

religioasă cu structură ecleziastică proprie şi unul din marile curente culturale ale modernităţii,

pentru care valorile estetice şi teoretice ale contemplaţiei nu au o importanţă prea mare, cum au

pentru catolicism, însă îşi îndreaptă atenţia către valorile etice şi politice. Protestantismul

consideră că numai credinţa în Iisus Hristos poate da omului mântuirea, adică viaţa veşnică, şi

aduce cu sine importante diviziuni interne, caracterizate de separarea de catolicism şi papalitate.

i Răzbunare împotriva tiranilor. Teoria politică a protestantismului francez. Antologie de Ovidiu-Victor Olar,

Editura Nemira, 2007.

3Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti

Teorii ale democraţiei - Miruna Tătaru Cazaban

Maholea Loredana Mihaela - SPR II

Ştefan Vianu, doctor în filosofie, remarcă faptul că în această antologie, protestantismul este

văzut ca un factor de mare importanţă în naşterea modernităţii, el creând un “tot invizibil” format

din credinţă religioasă, etică, politică şi tehnică.

Antologia este structurată pe patru părţi, prima intitulându-se “Împotriva tiranilor” şi

cuprinzând texte culese de autor din rândurile protestantilor francezi care şi-au exprimat ideile în

a doua jumătate a secolului al XVI – lea, printre care Théodore de Bèze, al cărui text este cel mai

impozant. În celelalte trei părţi se găsesc deopotrivă ideile protestante, de la sfârşitul secolului al

XVII – lea, ale unor scriitori precum celebrul Pierre Bayle. Tot aici este prezentată şi revoluţia

religioasă, expunând o luptă continuă între protestanţă şi catolici, o luptă care îşi pune amprenta

şi are consecinţe serioase asupra oricărui domeniu, preluate în întreaga lume odată cu

expansiunea europeană. Această reformă religioasă, numită şi Revoluţie Protestantă în fruntea

căreia stătea Martin Luther, a reprezentat o mişcare de seamă în secolul al XVI – lea de a

reforma Biserica Catolică din Europa Occidentală, o mişcare determinată de multiple cauze, atât

religioase (nemulţumiţi de sărăcie şi de asuprire din partea clerului extraordinar de bogat, preoţii

parohiilor mici şi sărace erau dispuşi să se alăture oricăror mişcări revoluţionare), cât şi politice,

sociale, economice şi culturale (exista dorinţa de libertate în viaţa de stat, în viaţa religioasă,

culturală şi artistică, această dorinţă înclinându-se chiar spre individualism). “Francezii au făcut în

1789 cel mai mare efort la care s-a supus vreodată un popor, pentru a tăia, ca să zicem aşa, în două

propriul destin şi pentru a separa printr-o prăpastie ceea ce ei fuseseră până atunci, de ceea ce voiau să fie

de acum încolo [...] Revoluţia a avut două faze distincte: prima e cea de-a lungul căreia francezii par a fi

vrut să abolească pe de-a întregul trecutul; a doua e cea în care ei se întorc în trecut ca să ia ceea ce

lăsaseră acolo.”1 Revoluţia religioasă a adus o contribuţie decisivă la geneza istoriei religiilor, a

primelor versiuni extra-confesionale de istorie religioasă globală şi, cu siguranţă, un patrimoniu

de metode erudite şi problematici, mereu rafinat.

Revenind la prima parte, la textele lui Théodore de Bèze în care acesta răspunzând foarte

categoric la problema legitimităţii nesupunerii, care devenise o problemă acută: "ce pot să facă

supuşii care au conştiinţa curată atunci când magistraţii lor suverani, altfel legitimi, devin tirani notorii?

Rămâne autoritatea suveranilor ajunşi tirani notorii atât de sacră şi inviolabilă încât să trebuiască supuşii

s-o îndure fără să-i opună vreo rezistenţă?". Mişcarea protestantă este cea care a dus la ideile liberaliste,

1 Alexis de Tocqueville, Vechiul Regim şi Revoluţia (1856), editura Nemira, 2001, traducere Cristian Preda.

3Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti

Teorii ale democraţiei - Miruna Tătaru Cazaban

Maholea Loredana Mihaela - SPR II

însă, în secolul al XVI – lea, ideile liberale erau foarte greu de impus, deoarece biserica avea o putere şi o

influenţă nemărginită, al cărui cuvând era greu de încălcat. Dar protestanţii au venit împotriva acestei

stăpâniri predominant catolice, cu intenţia clară de a reforma biserica şi de a da libertate cultului religios.

În acest context, Stephanus Iunius Brutus consemnează, în celebrul său tratat Revendicări

împotriva tiranilor, unul dintre modelele gândirii politice moderne: "Vă cer să-l pedepsiţi pe

principele care cotropeşte Regatul lui Hristos, să-l reţineţi pe tiran între graniţele sale, să întindeţi

mâna poporului năpăstuit şi să ridicaţi Republica trântită la pământ, comportându-vă atât de

energic încât, fără a vă îngriji de ale voastre, să dovediţi că nu aveţi alt ţel decât binele şi liniştea

societăţii umane. Cum dreptatea priveşte întotdeauna în afară, iar nedreptatea îl închide pe om în

sine însuşi, dacă veţi face aceasta fără grija profitului personal, veţi proceda ca un om de bine",

promovând prin acest text dreptatea, libertatea şi gândirea protestantă.

Această antologie, tradusă de Ovidiu Olar, care a adunat, într-un conţinut foarte bogat, textele

cele mai de seamă ale protestanţilor francezi, îndrumă cititorul pe un teren mai puţin explorat de noi,

în circuitul unor dezbateri internaţionale, de la teorii politice la istoria religiilor, descoperind

teme ce trimit la teologia apuseană, dar şi la naşterea ideilor politice moderne.