Razboiul pentru întregire naţională (România în timpul primului război mondial)

1. România în relatiile internationale (1878-19 14) — România a promovat In perioada 1878-19 14 o politica extenă activá care a vizat urmatoarele obiective: 1. apárarea intereselor naţionale; 2. recunoaterea independenţei pe plan extern dupa îndeplinirea conditiilor impuse prin tratatul de la Berlin; 3. crecterea prestigiului internaţional prin proclamarea regatului In 1881ş si reglementarea succesiunii la tron (Ferdinand — desemnat succesor); 4. aderarea la un sistem de alianţe care sa o apere de politica agresivă a Rusiei, dupâ 1878 (în 1883 România aderă la Puterile Centrale); 5. relatiile de buna vecinatate cu statele limitrofe, contribuind la menţinerea stabi1itaţii In Balcani; —

La începutul secolului al XX-lea, situatia din Balcani s-a complicat prin agresivitatea Austro-Ungariei ( care a ocupat în 1908 Bosnia şi Herţegovina) şi susţinerea unei Bulgarii care dorea o extindere a graniţe1or; — +în acest context, România se va detaşa treptat de Puterile Centrale (bloc politico-militar format din Germania, AustroUngaria şi Italia) şi se va apropia de Antanta (bloc politicomilitar format din Anglia, Franţa şi Rusia); — În 1912, a izbucnit primul rázboi balcanic între Imperiul Otoman şi Serbia, Bulgaria, Muntenegru şi Grecia, război faţa de care România şi-a declarat neutralitatea; — implicarea Austro-Ungariei în acest conflict, de partea Bulgariei şi impotriva Serbiei a dus la izbucnirea in 1913, a celui de-al doilea razboi balcanic; — nemultumita şi vizata de pretenţiie Bulgariei, România a intrat în conflict; — räzboiul s-a terminat cu înfrangerea Bulgariei, iar pacea încheiată la Bucurecti, în august 1913, cu prevedea: • revenirea Cadrilaterului= sudul Dobrogei (judeţele Caliacra şi Durostor) la României; • se limitau tendintele expansioniste ale Bulgariei;

— razboaiele balcanice au demonstrat reorientarea politicii externe româneşti spre Antanta.

2. România în primul război mondial A. Neutralitatea 1914-1916a. cauzele războiului: — lupta dintre marile puteri pentru reîmpaţirea lumii şi a coloniilor; — manifestarea unor forme de naţionalism intolerant (pangermanismul şi panslavismul). b. părţilei angrenate în conflict: Puterile Centrale şi Antanta. c. pretextul razboiului: — atentatul de la Sarajevo din iunie 1914, când un student sârb a asasinat pe Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Austro Ungariei; d. poziţia Românieifaţa de război: — a fost stabilita de Consiliul de Coroana de la Sinaia ( 21 iulie/3 august 1914) , la care au participat Carol I şi personalităţi de marca ale vietii politice româneşti şi unde s-a hotärât neutralitatea României ;

Intrarea în razboi alături de Puterile Centrale -Carol I-consevatorii filogermani (ex. P. P. Carp)

-expectativa armată pentru pregatirea Războiului şi realizarea unităţii naţionale

-guvernul liberal

-intrarea in război alături de Antanta -majoritatea opiniei publice-opozitia nationalista

-neutralitatea definitivă -mişcarea socialistă

In septembrie 1914, a murit regele Carol I, tronul României revenind succesorului sau, Ferdiand I (1914-1927) ; Iar la scurt timpa murit şi I.C. Brătianu În peroioada neutraitaţii:-ambele tabere au încercat să atragă Romania de partea lor- ss-au purtat tratative secrete cu Antanta de catre primul ministru I.I.C. Bratianu, pentru ca România sa intre în razboi într-un moment favorabil ei: a. o înţelegere formală cu Italia b. o convenţie cu Rusia prin care în schimbul în schimbul neutralitaţii binevoitoare se recunoştea dreptul Reomaniei asupra Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei.

—e. intrarea României în război — campaniile militare, 1916 şi 1917: l9l6: dupa mai multe discuii, In 4/17 august 1916 s-a semnat Con venţia politică şi militară cu Antanta care stabilea conditiile intrării României în război:Conventia politica: • respectarea integritaii teritoriale a României;• obligaţia României de a ataca Austro-Ungaria; • recunoaşterea drepturilor legitime ale României asupra Transilvaniei, Banatului, Bucovinei; •România urma să aibe aceleaşi drepturi ca şi aliaţii ei la Conferinţa de Pace

Convenţia militară• România urma să atace Austro-Ungaria, până la cel tîrziu 15 august 1916• ajutorul militar oferit României; • o ofensivä a Rusiei in Galitia şi a armatei franceze, la Salonic, pentru a facilita ofensiva armatei române; • Rusia trebuia să trimită in Dobrogea trupe pentru a sprijini armata română•Aliaţii se angajau să furnizeze României munitie şi armament( 300 de tone/zi) ce veneau prin Rusia

B. Războiul 1916-1918 — Ia 15 august 1916, România a intrat în război la cererea imperativä a Franei şi a Rusiei — ,,acum ori niciodata” şi nu aşa cum ar fi fost de dorit, intr-un moment oportun; — 2/3 din armata româna (800.000 soldati) a trecut la ofensiva în Transilvania, iar restul, în defnsivă de-alungul Dunării; — In septembrie 1916, în sud, la Turtucaia, armata româna a fost înfrântă de o armată condusă de August von Mackensen; Victoria de la Turtucaia a facilitate pătrunderea armatelor germano-bulgare in Cadrilater şi Dobrogea de Nord.— Infrângerea de la Turtucaja a obligat armata română să se retraga din Transilvania. — In noiembrje 1916, românii au pierdut bătălia de pe Neajlov/Argeş(lupta pentru capitala) , iar armata Puterilor Centrale a ocupat Bucureştiul ăn 23 noiembrie/6 decembrje 1916

2/3 din teritoriul ţării era ocupat; frontul era stabilizat in sudul Moldovei, pe o linie care unea Curbura Carpaţior cu Dunarea; — Consecinţe. • regele, guvernul, parlamentul, o parte a populaţiei civile se refugiază la Iaşi, în jumătatea de N a Moldovei; • tezaurul României a fost trimis în Rusia pentru afi protejat ; • a început un aspru regim de ocupatie pentru 2/3 din teritoriul României• Moldova, singurul teritorju rămas liber, trebuja apărat cu orice pret; — In iarna anului 1917, a început refacerea armatei române cu ajutorul unei misiuni militare franceze condusă de Henri Berthelot;

— In vara anuluj 1917, s-au desfurat marile lupte ale românilor pentru Implinirea unui vis secular — Marea Unire, astfel• 11/24 iulie 1917 — armata a lI-a condus de generalul Alexandru Averescu, a declanşat cu succes ofensiva de Ia Mărăşti;

• 6/19 august 1917 — annata I condusă de Eremia Grigorescu şi Constantin, Cristescu a oprit ofensiva inamicä condus de feldmareşalul Mackensen, Ia Mărăşeşti.

Anul 1917: • aproape concomitent, ofensiva germano-austroungară a fost oprită de armata generalului Alexandru Averescu, la Oituz.

3. Anul 1918. Pacea de la Buftea-Bucureşti. Reintrarea României în razboiul pentru eliberarea Transilvaniei — desfaurarea revolutiei ruse, februarie-octombrie 1917, a avut consecinte grave pentru România; — In februarie/martie 1918, Rusia a încheiat armistitiul şi apoi pacea separată cu Puterile Centrale, la Brest-Litovsk; — România, ramasă singura pe frontul de rasărit, a semnat armistiţiul de la Focşani cu Puterile Centrale; — guvernul condus de Alexandru Marghiloman a semnat la 24 aprilie/7 mai 1918 Pacea de la Buftea —

Bucurecti cu Puterile Centrale (numita şi ,,pacea odioasa”); — prevederile pacii: • Austro-Ungaria ocupa crestele Carpatilor; • Dobrogea era ocupata de Puterile Centrale,jumătatea sa sudică revenea Bulgariei, cu excepţia unui culoar, Crnavodă- Constanţa , care permitea accesul la Marea Neagra; • concesionarea petrolului, grâului şi a padurilor, Germaniei; • demobilizarea armatei române; • menţinerea în tara a unor forte de ocupaţie pâna la încheierea pacii definitive; — pacea nu afost sancţionată de regele Ferdinand I; — victoriile pe care Antanta le-a obtinut dupa alaturarea S.U.A., în 1917, au permis României sä reintre în razboi, în 28 octombrie 1918; — guvernul roman condus de Constantin Coanda a denunţat pacea de la Buftea — Bucureşti; România a declarat răyboi Germaniei , armata română a trecut pentru a doua oară Carpaţii, în Transilvania; — - La 11 noiembrie 1918, cand Antanta a încheiat armistiţiul cu Germania, România se afla in tabăra învingătorilor.