Razboiul de 30 de aniRăzboiul de Treizeci de Ani a durat din 1618 până în 1648 și a fost un război purtat sub pretext religios. Cauza principală a fost lupta pentru hegemonie în Europa, în special ambi ț ia   Fran ț ei , condusă de   cardinalul Richelieu , de a se profila pe plan european în detrimentul   Sfântului Imperiu Roman de Neam German . Astfel, regatul Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani. Aceștia, sub conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe picioare, în anul 1608, Uniunea Protestantă, în sprijinul căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului,Fran ț a , Olanda, Danemarca, Suedia - cu regele Gustav Adolf și Transilvania. De partea cealaltă, principele elector Maximilian I de Bavaria a organizat, în anul 1609, coaliția intitulată Liga Catolică, proimperială.CAUZELE RAZBOIULUI

• În secolul al XVII, Germania se afla într-o perioadă de decădere economică şi divizare politică. După marile descoperiri geografice, vestitele oraşe comerciale din zona Mării Baltice îşi pierd independenţa economică şi se ruinează.

• Situaţia ţăranilor se înrăutăţeşte datorită creşterii obligaţiilor nobiliare.• Principii protestanţi, însuşindu-şi pământurile Bisericii Catolice, şi-au consolidat puterea şi tindeau să

devină independenţi faţă de împărat.• Împăraţii din dinastia de Habsburg urmăreau să transforme Germania întrun stat unitar, centralizat şi să

convertească, din nou, la catolicism întreaga populaţie Războiul a fost declan ș at prin incidentul din Praga, când doi reprezentan ț i ai împăratului ș i notarul acestora au fost arunca ț i pe fereastră de stările cehe nemul ț umite . Aceasta a fost scânteia începerii războiului care a urmat. Frederic al V-lea ("Regele de o iarnă"), cel care a fost ales de stările protestante de la Praga ca rege al Boemiei, în ciuda împotrivirii reprezentanților imperiali (care au fost aruncați pe fereastră, dar au supraviețuit), nu s-a putut menține decât până în anul 1620. În   Bătălia de la Muntele Alb   armatele stărilor protestante cehe, aflate sub conducerea lui Frederic al V-lea, au fost înfrânte de trupele imperiale comandate de generalul Johann von Tilly   ș i   Wallenstein . Astfel, Frederic al V-lea a fost nevoit să fugă în Olanda, iar împăratul Ferdinand al II-lea și-a impus pretențiile asupra coroanei Boemiei.Bernhard von Sachsen-Weimar obţine prima izbândă hotărâtoare împotriva armatei suedeze la NördlingenRăzboiul s-a desfășurat în cea mai mare parte pe teritoriul   Sfântului Imperiu Roman  provocând pagube economice imense. Localități și bunuri materiale au fost distruse, foametea și epidemiile au dus la dispariția aproape totală a populației din regiunile implicate în război. În sudul Germaniei numai o treime din populație a supraviețuit acestui război nimicitor, fiind necesar mai mult de un secol pentru refacerea pierderilor.Cauze ale războiuluiRăzboiul a început ca un conflict religios, de felul celor din Fran ț a  sau din Ț ările de Jos , numai că a luat proporții internaționale, întinzându-se din   Danemarca până în   Transilvania . Aceasta a fost cu putință din două motive. Pe de o parte, calvini ș tii din   Cehia , care nu vroiau să se lase condu ș i de germani, formau un grup influent în politica ș i economia ț ării lor. Pe de altă parte, a apărut problema Mării Baltice . În regiunea Balticii, puterea dominantă, la începutul secolului al XVII-lea, era   Danemarca , de care   Norvegia   nu era încă despăr ț ită.   Suedia   de ț inea   Finlanda   ș i   Estonia . Cu forța ei militară, sub conducerea tânărului și viteazului rege   Gustav Adolf, a închis, pentru o sută de ani, ieșirea la mare a Rusiei. De asemenea, a redus posesiunile regatului polon de pe o fâșie întinsă a țărmului baltic. Domnia lui Gustav Adolf ( 1611 - 1632 ) a avut drept consecin ț ă construirea unui stat puternic, prin reforme legislative ș i militare, prin stimularea economiei ș i a culturii, prin dezvoltarea marinei comerciale. Interese de nego ț în bazinul Balticii nu aveau numai statele germane din nord ș i ora ș ele hanseatice ( Hamburg ,   Lübeck , Danzig   - astăzi   Gdansk ), ci ș i   Anglia ,   Olanda , chiar   Spania . Pentru bogă ț iile ei - grâne, pe ș te, lemn, minereu de fier ș i aramă. Desfășurarea conflictelor

Începută în 1618, la Praga, prin aruncarea pe fereastră a doi dregători imperiali, revolta Cehiei a fost înăbușită de trupele luiFerdinand al II-lea. Bătălia de la   Muntele Alb   ( 1620 )a fost urmată de o represiune sângeroasă, de confiscarea averilor nobilimii, de convertirea cu sila la catolicism. Urmărindu-și planurile de a slăbi puterea împăratului, Anglia ,   Olanda   ș i   Fran ț a s-au străduit, cu bani ș i diploma ț ie, să provoace în nordul   Germaniei , mai întâi, o interven ț ie daneză (repede învinsă), apoi, una sued eză.Gustav Adolf a murit în lupta de la Lützen. Dar și dușmanul său, Wallenstein, care-și formase o armată de mercenari, va fi ucis din ordinul împăratului. Ca și Mihai Viteazul, Wallenstein a căzut victimă Habsburgilor, ostili oricărei politici independente în zona pe care o dominau. Din   1635   intra în luptă ș i   Fran ț a , care-i avea ca adversari pe spanioli (atât în sud, cât ș i în nord, în   Flandra ). Ea trimitea trupe în   Germania , dar ș i ajutoare băne ș ti în   Portugalia   ș i   Catalonia , alimentând, astfel, focare de revoltă împotriva   Spaniei . Încheierea războiului de 30 de ani

Războiului de 30 de ani i-a fost pus capăt prin   Pacea Westfalică . Acest document a marcat începutul sistemului statal european bazat pe state-naționale. Cu toate acestea Sfântul Imperiu Roman a continuat să existe (până în 1806), însă cu puteri mult slăbite față de perioada medievalUrmările războiului de Treizeci de Ani

În Germania , formarea na ț iunii a întârziat fa ț ă de alte păr ț i ale apusului   Europei , deoarece existau vreo 400-500 de state mari ș i mici, adeseori foarte mici. Această fărâmi ț are politică a fost statornicită de către „păcile din Westfalia ”, prin care războiul a luat sfârșit în 1648 . A fost slăbită autoritatea Imperiului asupra micilor state care, încă din   Evul Mediu , aveau tradi ț ii ș i institu ț ii proprii . Dinastia din care de două sute de ani se alegeau împăra ț ii, Habsburgii , fiind împiedicată să dea Germaniei forma unei monarhii absolute , a manifestat această tendin ț ă numai în   Austria   ș i în celelalte provincii unde domnea direct. De atunci, a început să se despartă istoria austriacă de cea a Germaniei, unde protestan ț ii au primit libertatea religioasă pentru care luptaseră. În schimb, acolo unde Habsburgii erau stăpâni, s-a impus catolicismul cel mai intolerant.Opera distrugătoare a războiului a adus Germaniei îndelungate suferințe și i-a schimbat, parțial, harta politică. A asigurat cultelor protestante libertatea pe care Habsburgii le-o refuzau, dar a stors de vlagă țara și a creat trei poli de concentrare a forțelor pentru viitor: Austria, Bavaria și Brandenburg-Prusia. In Franta secolului al XVII lea in timpul războiului de 30 de ani sa realizat un nou mod de guvernare „monarhia absoluta”.Cardinalul Richelieu stringe toata puterea in mina regelui obligind nobilimea sa se supunăRĂZBOIUL DE 30 DE ANIDebutează în Germania ca un război civil între nobilimea catolică în frunte cu împăratul şi principii protestanţiPrin implicarea altor state războiul devine europeanTabăra împăratului-era sprijinită de Spania şi Biserica CatolicăPrincipii protestanţi-erau sprijiniţi de Danemarca, Suedia şi Franţa, care căutau să împiedice formarea unui stat german puternic DESF ĂŞURAREA RĂZBOIULUI FAZA CEHĂ (1618-1620) -Nobilimea cehă refuză să îl recunoască pe împăratul Ferdinand al II-lea, rege al Cehiei şi îl aleg pe principele protestant german Frederic al V-lea.care era si sef ala Uniiunii Evanghelice.-Conflictual a izbucnit la Praga prin aruncarea pe fereastră a doi funcţionari imperiali.-Răscoala nobilimii cehe este înfrântă de armata imperială în bătălia de la Muntele Alb (1620).- Cehia este transformată în provincie a imperiului.-Averile nobilimii protestante sunt confiscate şi împărţite catolicilor.-limba cehă este înlocuită cu limba germană.Prima etapa: (boemiana) a inceput la Praga (1618), prin revolta protestantilor din Boemia impotriva ocuparii tronului de catre arhiducele Ferdinand si a administratiei imperiale austriece care simulta atacuri impotriva bisericilor protestante din tara. Cehii ajung pana sub zidurile Vienei avadnd in frunte pe aliatul Gabriel Bethlen (Transilvania). Incurajata de lipsa de sprijin a puterilor Europene, austriecii ii inving pe cehi la Muntele Alb (1620).FAZA DANEZĂ (1625-1629)Danemarca şi Suedia doreau extinderea teritorială în nordul Europei şi în zona Mării Baltice.-Anglia, Olanda, Franţa sprijină cu bani şi diplomaţie o intervenţie militară daneză în Germania.-Intervenţia daneză a fost repede înfrântă de către trupele imperiale Cea de-a 2-a faza a razb. (daneza) a inceput cand Cristian al IV-lea al Danemarcei si norvegiei a intervenit in conflict pt a-si proteja posesiunile din imperiu si pt a nu-I lasa rivalului suedez, regele Gustav Adolf, calitatea de unic protector al statelor germane protestante. Armata daneza este infranta de nisthe mercenariFAZA SUEDEZĂ (1631-1635)-În timpul domniei regelui Gustav Adolf (1611-1632), Suedia devine mare putere în zona Mării Baltice.-Armata suedeză(o armată disciplinată, formată din ţărani liberi) intervine în Germania.-1632-Bătălia de la Lutzen, suedezii obţin victoria, dar Gustav Adolf moare în luptă.Faza a 3-a (1630-1635) ii are in prim plan pe suedezi ingrijorati de planurile de hegemonie in zona Balticii ale habsburgilor si de succesele militare ale acestora. In pofida unor victorii obtinute la inceputul campaniei militare, regele Gustav Adolf moare in lupta dusa impotriva lui Wallenstein. Pana in acel moment Franta pastrase o atitudine rezervata fata de conflict, rolul prevalent jucandu-l diplomatia cardinalului Richelieu. Despre Franta acestei perioade se spunea ca duce o politica catolica in interior si o alta, protestanta si musulmana, in exterior. Marele Proiect – planul francez de contraata care a hegemoniei universale a Casei de Austria si de reaimpartire a continentului – fusese conceput de pe vremea lui Henric al IV-lea. anul 1635, francezii au incercat sa-si loveasca adversarii indirect, prin sustinerea statelor germane protestante, prin incercarea de inlaturare a lui Wallenstein, prin medierea conflictelor dintre Suedia, Polonia si Danemarca. Dupa infrangerea Suediei, Franta nu mai avea o alta solutie in afara celei militare,declansand astfel faza a 4 (1635-1648). Aliata cu Suedia, declara razb. Spaniei in 1635, ocupa Alsacia, se confrunta cu inamicii pe 3 fronturi (Olanda, Rin si  Saxonia). Inceputul razb. nu a fost chiar asa favorabil Frantei dar armata suedeza s-a revansat in anul infrangerii suferite in anul 1643. Spania fiind in defensiva pe toate fronturile. Victoria de la Racoi, din 1643 a pus capat suprematiei.FAZA FRANCEZĂ (1635-1648)-Încă de la începutul războiului, Franţa a încheiat o alianţă cu Anglia, Olanda şi Danemarca împotriva Habsburgilor.-1635 Franţa intervine în război, după mai multe lupte armatele imperiale sunt înfrânte. Împăratul cere pace.

Dimensiunea religioasaPutem spune ca la baza acestui razboi a stat modalitatea diferita de interpretare a pacii de la Augsbourg 1555.Atat catolici cat si protestanti isi aveau propria lor versiune de interpretare .Marea noutate pe care care o adduce Pacea de la Westfalia este primirea de catre calvini a aceloras detrpturi de care se bucurau si luteranii.Acum libertatea religiasa trebuia inteleasa in conformitare cu una din dispozitiile esentiale alle tratatului , care acorda principelui dreptul de a alege confesiunea care ii convenea si de a organiza biserica cum dorea.in fiecare stat exista o singura biserica dupa cum exista doar un singur principe.In general in statele ereditare era o singura confesiune cea catolica de regula, dar exitau si allele protestante..Cea mai complicate problema era cea a secularizari averilor bisericesti facute de principii protestanti.O astfel de secularizare nu era dorita de catolici,protestani nici nu doreau sa discute despre o redistribuire a averilor.Tratatul de la OSNABRUCK a incercat sa gaseasca o solutie in acest sens.Dta de referinta pt rez acesatei probleme a fost hot. La 1 ian 1624.Principii protestanti care inainte deaceasta data au detinut bunuri ce apartineau biserici puteau sa le pastreze.iar secularizarile dupa acesta data treb restituite.1648 TRATATELE DE PACE DIN WESTFALIA Documente care marcheaza sfarsitul sangerosului Razboi de 30 de ani care a agitat Europa in perioada 16181648,� aceste tratate au fost semnate in urma desfasurarii a doua congrese, in orasele Osnabrück si Münster din Westfalia (Germania). Tratativele de la Münster vizau statele europene catolice, iar cele de la Osnabrück pe cele protestante.  La discutiile, care s-au prelungit pe durata a sase ani (16421648), au participat ambasadorii statelor implicate in �conflict si peste 550 de delegati, sub supravegherea nuntiului papal Fabio Chigi. Tratatul de la Münster a fost incheiat intre Franta si Imperiul Romano-German, iar cel de la Osnabrück intre Suedia si Imperiul Romano-German. Printre prevederile acestora se numarau: recunoasterea drepturilor Frantei asupra episcopatelor Metz, Toul si Verdun si asupra Alsaciei, extinderea considerabila a posesiunilor suedeze in dauna Germaniei, reconfirmarea principiului egalitatii religioase (cuius regio, ejus religio).  Imperiul Romano-German (Habsburgic), infrant, este nevoit sa cedeze in fata suprematiei continentale a Frantei. Totodata, este divizat in 343 de state. De aici inainte, Austria isi va asuma propria politica europeana. Pacea din Westfalia a reprezentat prima intalnire diplomatica la nivel european (primul congres european), cu aceasta ocazie fiind consacrate principiile echilibrului politic, al ratiunii de stat si al dreptului popoarelor.Dimensiune politica post-westfalică Tratatele din Westfalia, semnate în 1648, au pus capăt Războiului de Treizeci de Ani. Ele au consacrat, pentru mai multe secole, un sistem internaţional, care organiza influenţa și dominaţia ierarhizată a puterilor europene. Se vorbește despre un „sistem westfalian” pentru a caracteriza această ordine diplomatică. Ca orice tratat internaţional, ele au sancţionat un raport de forţe între state care încearcă să îl stabilizeze în avantajul lor.PACEA DE LA WESTFALIA 1648Prevederi-Imperiul Romano-German este înfrânt.-Împăratul este obligat să recunoască libertatea cultului protestant.-În Germania se menţine fărâmiţarea politică.-Se pun bazele regatului Prusiei.-Franţa primea episcopatele Metz, Verdun şi o parte din Alsacia.-Spania pierdea supremaţia în Europa în favoare Franţei.-Este recunoscută independenţa Olandei.Prin pacea de la Westfalia s-a stabilit un nou raport de forţe şi o noua hartă politică a Europei Uramari-Suedia obține, în anul 1648: orașul Stettin cu regiunea înconjurătoare; orașul Wismar; de asemenea, episcopatulBremen și Werden.-Danemarca nu obține teritoriile pretinse.-Austria cedează Franței Sundgau.-Nu s-a reușit o hegemonie catolică în imperiu.-Franța, prin uneltirile cardinalului Richelieu, care a fost împotriva încheierii păcii, devine cea mai influentă și puternică țară din vestul Europei.-Statele germane nu aveau ieșire la mare, fiind excluse din comerțul maritim, ceea ce a cauzat, în viitor, lipsa coloniilor germane, și constituia un dezavantaj dezastruos pentru o perioadă de 150 de ani în piața de desfacere, sursă de materii prime, frânând dezvoltarea economică a acestor state, în comparație cu puterile maritime ale acelei epoci (Olanda, Anglia și Fran ț a ).