Războiul de treizeci de ani

Europa la începutul secolului al XVII-lea era dominată de Casa de Habsburg, ascensiunea acesteifamilii a fost deosebită, în mare parte datorită căsătoriilor dinastice si mostenirilor nea teptate.șÎn ciuda pierderii unei păr i a ărilor de Jos, monarhia spaniolă reu ise să păstreze toate posesiunileț Ț șeuropene precum i întinsul său Imperiu Colonial. Ramura austriacă a familiei stăpanea Austria, Styria,șCarintia, Tirol, Croa ia, Boemia i altele.ț ș

În secolul al XVII-lea, familia de Habsburg se va constitui în apărătoarea catolicismului.Cauzele izbucnirii războiului de treizeci de ani sunt multiple. Una dintre cauze a fost controlarea

Marii Baltice, aceasta fiind o zonă comercială foarte importantă, care era disputată de aproape toate puterileeuropene.

O altă cauza a fost cea religioasă, via a politică fiind i mai complicată din cauza atitudinii Papeiț șUrban al VIII-lea, care s-a opus domina iei spaniole asupra peninsulei Italice, acesta apropiindu-se dețFran a, dar i de tabăra protestantă.ț ș

Efectele economice şi sociale ale secolului XVII-lea, au generat multe controverse între istoricilegate de războiul de treizeci de ani care s-a desfăşurat între (1618-1648). Unii au susţinut ideea că aprovocat un adevărat dezastru, alţii au spus că s-a exagerat şi că lucrurile nu au stat chiar aşa de rău. Înultima vreme s-a ajuns la consens în această privinţă, recunoscându-se că în anumite zone s-au produsdistrugeri mari, dar în alte, nu.

La fel de controversat este şi originea religioasă a războiului. A fost acesta ultimul război religios, aşacum susţin anumite teori? A existat cu adevărat un Război de treizeci de ani? Dintre istoricii care au ilustrataceste tendin e se remarcă Saul Steinberg , T. K. Rabb şi Henry Kamen .ț Ideea de război unic poate fi atacatdin două direcţii. Pe de o parte, se poate spune că războiul de treizeci de ani a fost alcătuit dintr-o serie deconflicte distincte, separate, cu mici legături între ele, fără coerenţă, iar pe de altă parte, poate fi văzută doarca o parte a unei lupte mai ample, de mai lungă durată, desfăşurată pe tot cuprinsul european. Aceste douăteorii pot fi unificate prin identificarea unor episoade care au aparţinut conflictului amplu, altele rămânândînsă separate şi diferit.

Istoricii care au folosit pentru cercetările lor titulatura de "Războiul de Treizeci de ani" au oferit demulte ori prespective diferite asupra aceloraşi evenimente. Dacă istoricul C.V. Wedgwood (1938) a susţinutcă războiul era în esenţă un conflict al Germaniei, francezul Georges Pagés (1939) a fost preocupat deimportanţa rolului Franţei (care a şi avut un rol important). Cehul J.V. Polisensky (1971) pe de altă parte, aconsiderat că Boemia a jucat rolul cel mai important în întreaga desfăşurare conflictului, ceea ce este unpunct de vedere mai dificil de susţinut. Saul Steinberg (1966) susţinea că problema majoră a fost rivalităţidintre Franţa şi Spania, care, după el, a început în 1609 şi a durat până în 1659 . Mai recent, în 1992, NicolaSutherand a argumentat că războiul era parte a unui conflict franco-spaniol ale cărui origini datau de prin1490 şi care nu s-a încheiat decât în 1743.

Adevărul este că tocmai datorită complexităţii sale războiul este dificil de abordat. Deseori, estedificil de identificat o temă comună pentru toţi, sau, dacă ea a existat, atunci ea nu caracterizează toatăperioada. Războiul poate fi privit din multe unghiuri care sunt de multe ori fără legătură, ori sunt combinateîntre ele .

Denumirea de "Război de Treizeci de ani" are însă şi un scop practic, ceea ce înseamnă că este oetichetă care pare a reflecta evenimente pe care le descrie. Aceştia au văzut războiul ca pe un conflictneîntrerupt, cu o desfăşurare de 30 de ani, chiar dacă ei vorbesc de un război de cincisprezece ani în 1633,de un război de douăzeci de ani, în 1638. În mai 1648, chiar înăinte ca luptele să înceteze, unul dintredelegaţii de la tratativele de pace a numit conflictul care le-a devastat ţara, şi s-a consemnat acest lucru,,,războiul de treizeci de ani".

La puţină vreme după ce războiul s-a încheiat, semnându-se Pacea din Westfalia , în octombrie 1648un pamflet intitulat ,,O scurtă cronică a războiului de treizeci de ani" le oferă cititorilor germani informaţiidespre multe evenimente petrecute cu ocazia acestor lupte. În februarie 1649, săptămânalul englez TheModerate Intelligencer a început să publice o serie de articole cu titlul ,,Un rezumat al recentului Război deTreizeci de ani din Germania", prezentare care începe cu perioada cehă, 1618-1623, urmată de cea olandezăşi daneză, şi aşa mai departe. Acestea erau păreri exprimate dintr-o prespectivă protestantă, pentru căobservatorii catolici vedeau lucrurile puţin diferite, fiindcă pentru aceştea din urmă tema comună oreprezinta opoziţia faţă de împăraţii Ferdinand al II-lea şi Ferdinand al III-lea .

1

Multe dintre denumirile evenimentelor istorice, contrareforma , revolta Ţărilor de Jos , EpocaAbsolutismului , sunt creacţii ale istoricilor, iar contemporanii nu le-ar fi numit ca atare. Războiul a avut ocoerenţă geografică, luptele ducadu-se pe teritoriul Sfântului Imperiu Romano-German.A fost un război german după cum spune un contemporan, dar a avut şi coerenţă politică deoarece luptele s-au purtat pentru a impune puterea politică habsburgică a Casei de Austria în cadrul Imperiului Romano-German . Este tentant să spunem ca războiul a avut şi o coerenţă religioasă, catolici contra protestanţi, laînceputurile sale, războiul a avut şi acest caracter până prin ani 1620, deşi mulţi dintre contemporani vorbescdespre acest caracter până la sfârşitul războiului. Conflictul religios ieşind la suprafaţă abia la sfârşitulrăzboiului, cu ocazia tratativelor de pace.

De i războiul de treizeci de ani se leagă de istoria Germaniei el a fost un război european căruia i-așservit ca scenă de desfă urare pentru că acolo se întâlneau interesele diferitelor state. Războiul a cuprinsșpatru etape delimitate de actori implica i de-a lungul celor 30 de ani.ț

Prima etapa este cea ceha, cuprinsa intre 1618-1620, aceasta a inceput la Praga în 1618, atuncicând doi consilieri catolici imperiali au fost arunca i pe fereastra castelului Crodcany. Defenestrarea de lațpraga a fost o reac ie la alegerea ca rege, numit dar neinstalat, a lui Ferdinand de Stiria i o încercare de a seț șreface autoritatea stărilor protestante.

La început revolta a avut de câ tig de cauză. În vara anului 1618, Lusacia, Silezia i Austriaș șSuperioară s-au unit cu Boemia, iar un an mai târzius-a întâmplat acela i lucru i cu Moravia i Austriaș ș șInferioară. În vara anului 1619, rebelii condu i de contele Thurn au asediat Viena, procedând astfel i maiș ștârziu în cursul anului cu ajutorul lui Gabriel Bethlen principe al transilvaniei, care se alăturase rebelilor ișocupase Ungaria.

În luna august 1619, rebelii, îl înlătură pe Ferdinand de la conducere, iar pe 26 august au oferitcoroana lui Frederich al V-lea prin elector al Palatinului. Între timp Ferdinand este ales în ununimitatețîmpărat succedându-i la tron lui Matthias, iar în octombrie 1619 a semnat tratatul de la Munchen cu Spaniai cu Maximilian de Bavaria, acesta din urmă sprijinit de Spania reconstituie Liga Catolică, reu ind să-iș ș

ofere sprijin lui Ferdinand.În ianuarie 1620, imperialii au făcut pact cu Gabriel Bethlen, iar în martie electorii s-au întâlnit la

Mulhaunsen pentru a-i reasigura pe protestan ii din nordul i estul Germaniei că Liga Catolică nu avea deț șgând să recâ tige fostele terenuri biserice ti.ș ș

În luna august 1620 solda ii Ligii Catolice ocupă Austria Superioară în timp ce armata imperialățocupă Austria Inferioară. Cele două trupe se unesc i pornesc spre Boemia unde ob in victoria decisivă înș țurma bătăliei de la Muntele Alb de lângă Praga pe 8 noiembrie 1620. Revolta din Boemia lua sfâr it iarșFrederich se refugiază în Republica Olandeză. Pentru Boemia a urmat o perioadă crudă, protestantizmul afost interzis, conducătorii revoltei care nu au fugit au fost executa i, peste 750 de familii de nobili au suferitțconfiscarea totală sau par ială a averilor i au fost obliga i să i i schimbe confesiunea religioasă.ț ș ț ș

Cea de-a doua etapă este cea daneză, cuprinsă între 1625-1629. A început atunci când regeledanez Christian al IV-lea a intrat în luptă pentru a- i proteja posesiunile germane, dar i datorită faptului căș șrivalul său Gustav Adolf, regele Suediei refuzase intrarea în război la îndemnul Angliei i Fran ei. Înș țianuarie 1625 acesta intră în luptă fără să ceară sprijin de la nimeni, însă acesta va încheia pe 9 decembrie1625 o alian ă cu englezii i olandezii, aceasta numindu-se Conven ia de la Haga.ț ș ț

În urma acestei conventii, englezii i olandezii s-au angajat să finan eze o campanie i să îi dea subș ț șconducere for ele lui Mansfeld i Christian de Braunschweig. Fran a nu sa implicat la fel de activ datorităț ș țproblemelor interne pe care le avea cu hugheno ii.ț

Sprijinul englezilor s-a dovedit a fi o afacere ratată deoarece Carol I care îi urmase lui Iacob în 1625nu a avut bani pentru a respecta obliga iile fixate în tratat i oricum acesta intrase în război cu Spania, iarț șdupă aceea cu Fran a.țÎn 1625 împaratul Ferdinand î i alcătuie te o armată a sa, acesta nemaiputând fi ajutat de Spania care eraș șpreocupată de olandezi. Armata constituită era condusă de un nobil ceh, catolic, Albercht von Wallenstein,aceasta numărând circa 30.000 de oameni.

Regele Christian al IV-lea nu a tiut de acest lucru el gandindu-se că se va lupta doar cu armata LigiișCatolice condusă de Tilly i atât. Acum interven ia militară nu i se mai părea o idee la fel de bună ca panăș țatunci. În consecin ă s-a hotărât ca Mansfeld să se confrunte cu Wallenstein, Christian de Braunschweigț

2

avea să se lupte în josul Rinului, iar Christian al IV-lea urma să se înfrunte cu armata Ligii Catolice. ÎnsăMansfeld a fost înfrânt la Dessau în aprilie 1626, iar Christian de Braunschweig a murit în luna iunie făcândimposibilă orice campanie în zona Rinului. În acest timp Christian al IV-lea a suferit o grea înfrângere laLutter în luna august 1626.

La începutul anului 1627 Wallenstein s-a îndreptat spre centrul Danemarcei. La întrunirea electorilorde la Mulhaunsen, din octombrie-noiembrie 1627, organizat cu scopul discutării implica ilor unei posibilețînfrângeri a danezilor, trimisul împaratului a spus că venise vremea pentru analizarea statutului confesional aGermaniei i în special refacerea domeniilor bisericii catolice. Totu i campania din 1628 s-a dovedit unș șproiect imposibil deoarece insulele daneze nu puteau fi atacate de către Wallenstein, deoarece acesta nudispunea de o flotă.

Wallenstein a încercat să captureze portul Stralsund în vara anului 1628, dar ac iunea comunățdanezo-suedeză l-a oprit pe comandantul imperial. Astfel în luna iulie împaratul Ferdinand i regeleșChristian al IV-lea încheiau pace de la Lubeck, totu i această pace nu putea masca faptul că Danemarcașsuferise o înfrângere grea.

Cea de-a treia etapa este cea suedeză cuprinsă între anii 1630-1635. Suedezii îngrijora i dețplanurile de hegemonie în zona Mării Baltice a habsburgilor i de succesele militare ale acestora le declarășrăzboi. Înaintea începerii războiului, regele suedez Gustav Adolf încheie Pactul de la Altmark cu polonezii,aflându-se cu ace tia în război. Acest pact s-a încheiat pe o perioadă de ase ani, cu ajutorul francezilor careș șau mediat pactul.

În vara anului 1630 Gustav ajunge pe pământ german cu o armată de 16.000 de oameni. Armataimperială condusă de Tilly asedia Magdenburg, astfel că în aprilie 1631, Gustav Adolf a avansat spre sudcătre Brandenburg. Totu i era prea târziu Magdenburg căzuse în luna mai i era supus unui masacru de oș șneobi nuită cruzime. Până la 20.000 de bărba i, femei i copii au murit uci i de solda ii lui Tilly sau dispăru iș ț ș ș ț țîn flăcări.

În final Gustav îl ajunge din urmă pe Tilly, la Breitenfeld în data de 17 septembrie 1631, aceastăbătălie fiind cea mai mare din întregul război, încheiindu-se cu victoria suedezilor, victoriile l-au făcut peGustav tot mai arogant i dispre uitor fa ă de prin ii germani. De-a lungul anului 1632 el a devenitt tot maiș ț ț țobsedat de ideea unei victorii totale.

În primăvară Gustav, s-a deplasat spre sud, iar în aprilie a reputat o nouă victorie la Rain, unde Tilly afost rănit mortal. Ferdinand al II-lea pentru a salva situa ia îl confirma pe Wallenstein comandant suprem alțarmatei imperiale. Până în toamnă armata lui Gustav a suferit dezertări masive iar regele suedez a fost nevoitsă se retragă.

Wallenstein s-a deplasat spre nord i a ocupat Leipzig, capitala Saxoniei. Pe 17 noiembrie 1632 celeșdouă armate s-au întâlnit în final la Lutzen. Deznodământul acestei bătălii a fost în mare parte neconcludentde i Wallenstein s-a retras ceea ce tehnic vorbind le-a lăsat suedezilor câmpul de bătălie la dispozitie.șTotu i cel mai semnificativ moment al bătăliei a fost moartea lui Gustav Adolf.ș

Gustav a fost urmat la tron de fiica sa de 6 ani, Christina, în consecin ă politica externă a intrat subțcomanda cancelarului Axel Oxenstierna. Împăratul hotără te să îl demită pe comandantul imperialșWallenstein, iar în final în noaptea de 25 februarie 1634, acesta este ucis cu brutalitate de un grup formatdintr-un englez, un sco ian i un irlandez. Această hotărâre a împăratului nu este foarte clară, dar se pare căț șdecizia spaniolilor de a trimite în Germania o armată i pozi ia lor fa ă de structura generală de comandă aș ț țlui Wallenstein a constituit un factor decisiv în acest sens.

În septembrie 1634 for ele spaniole i austriece î i unesc for ele i reu esc să înfrângă decisiv armataț ș ș ț ș șsuedeză la Nordlingen. Luptele dintre suedezi si habsburgi se finalizează în urma tratatului semnat pe 30 mai1635 la Praga. Până în acest moment Fran a păstrase o atitudine rezervată fa ă de conflict, rolul prelevatț țjucându-l diploma ia cardinalului Richelieu.țDespre Fran a acestei perioade se spune că ducea o politică catolică în interior i o alta protestantă iț ș șmusulmană în exterior.

Planul francez de contraatacare a hegemoniei universale a Casei de Habsburg i de împăr ire aș țcontinentului fusese început de pe vremea lui Henric al IV-lea. Până în anul 1635 francezii au încercat să î ișlovească adversarii indirect prin sus inerea statelor germane protestante i prin medierea conflictelor dintreț șSuedia, Danemarca i Polonia dar după înfrângerea Suediei, Fran a nu mai avea altă solu ie decât ceaș ț țmilitară declan ând ș cea de-a patra etapă, etapa franceză cuprinsă între 1635-1648.

În luna martie 1635 spaniolii îl luaseră prizonier pe arhiepiscoplul elector de Trier, o ac iune deț

3

instigare deliberată întrucât arhiepiscopul se afla nominal sub protec ia Fran ei. Pentru că era în joc reputa iaț ț țlui Richelieu i politica externă a ării, pe 19 mai 1635 Fran a declară război Spaniei.ș ț ț

De i Richelieu a dorit doar să se limiteze asupra conflictului cu Spania i să evite o ciocnire directăș șcu împăratul, Ferdinand al II-lea a declarat el însu i război Fran ei în martie 1636. Împăratul a murit anulș țurmător, dar nu înainte să î i asigure succesiunea la tron prin fiul său Ferdinand al III-lea.șLiga de la Heilbrun era o ligă formată din prin i germani de religie protestantă creată de către Oxenstierna,țcancelarul suedez pentru a lupta împotriva habsburgilor în perioada suedeză a războiului i tot ce maișrămânsese din ligă era o armată de circa 28.000 de oameni, condusă de Wilhelm de Hessen-Kassel i deșBenrard de Saxa-Weinmar, astfel Fran a se hotără te să le ofere subsidii pentru a lupta împotrivaț șhabsburgilor.

Armata suedeză ca aliată a Fran ei urma să se descurce singură. În martie 1638 Benrard de Saxa-țWeinmar câ tigă bătălia de la Rheinfelden i cucere te Breisach în Alsacia, câ tigând astfel zona superioarăș ș ș șdin regiunea Rinului. Însă în 1639 Benrard moare iar Reichlieu nu a facut altceva decât să î i însu eascăș șteritoriul cucerit de Benrard i armata acestuia, acest lucru îi permitea să coordoneze direct campaniileșpurtate în zona Rinului.

În urma luptelor duse, armata imperială este decimată, iar împaratul Ferdinand al III-lea se gândea totmai mult la pace. În 1642 cardinalul Richelieu moare, urmat la un an de stăpânul său Ludovic al XIII-lea cutoate acestea, politica Fran ei nu s-a schimbat. A ajuns să fie coordonată de Mazarin care a realizat o victoriețrapidă i a mărit cheltuielile militare ale francezilor cu aproape 50 %.ș

În 1643 izbucne te războiul dintre Suedia i Danemarca, regele danez Christian al IV-lea avuseseș ștratative cu împăratul Ferdinand al III-lea, iar suedezii aflând de aceste tratative se hotărăsc să ataceanticipat, reu ind după numai un an să îi învingă pe danezi. În 1645 Suedia se hotără te să atace Boemia, laș șJankov lângă Praga, armata suedeză ie ind victorioasă.ș

Până în acest moment armata franceză a Rinului sub comanda lui Turenne nu reu ise să se decurceșfoarte bine cu armata bavareză, dar odată cu sosirea întăririlor suedeze, armata franceză, reputează o victoriedecisivă în urma bătăliei de la Allerheim în august 1645, armata imperială fiind distrusă.

Războiul de treizeci de ani se încheie prin Pace de la Westfalia. Documente care marchează sfâr itulșsângerosului Război de treizeci de ani de ani care au agitat Europa în perioada 1618-l648, aceste tratate aufost semnate în urma desfă urarii a doua congrese, în orasele Osnabruck si Munster din Westfaliaș(Germania).

Tratativele de la Munster vizau statele europene catolice, iar cele de la Osnabruck pe cele protestante.La discu iile, care s-au prelungit pe durata a ase ani între 1642-l648, au participat ambasadorii statelorț șimplicate în conflict i peste 550 de delega i, sub supravegherea nuntiului papal Fabio Chigi.ș ț Tratatul de la Munster a fost încheiat între Fran a si Imperiul Romano-German, iar cel de la Osnabruck întrețSuedia si Imperiul Romano-German. Printre prevederile acestora se numarau: recunoa terea drepturilorșFran ei asupra episcopatelor Metz, Toulț i Verdun si asupra Alsaciei, extinderea considerabila a posesiunilorșsuedeze în dauna Germaniei, reconfirmarea principiului egalită ii religioase ț cuius regia, ejus religio.Imperiul Romano-German (Habsburgic), înfrant, este nevoit sa cedeze în fa a suprema iei continentale aț țFrantei.

Totodată, este divizat în 343 de state. De aici înainte, Austria î i va asuma propria politică europeană.șPacea din Westfalia a reprezentat prima intâlnire diplomatică la nivel european (primul congres european),cu aceasta ocazie fiind consacrate principiile echilibrului politic, al ra iunii de stat si al dreptului popoarelor.ț

4