Popa Mihaela

Cu parere de rau la intalnire o sa trimit doar poza.O sa vin acasa in vara aceasta ,dar doar

la sfarsitul lui iunie.In anul acesta termina Stefania liceul si toate ceremoniile de graduare sunt pe la mijlocul lunii iunie.Pt noi e prilej de bucurie dar si de multe aduceri aminte a ceea

ce am trait acum 20 de ani.   Ma bucur ca mai e cineva cu initiativa care

poate sa stranga pe cei ramasi acasa si sa ne trimita si nou cateva poze de la eveniment.

     

Am ales o fotografie cu Stefania facuta la scoala ei,

Petrecere frumoasa!

Mihaela

(Ela Popa)

Salut din tot sufletul pe toti care vor fi prezenti dorindu-le numai bine, sanatate si impliniri in toate aspectele vietii.

VIRGIL LOGOFATUCa parca ieri

am fost la scoala cu voi

toti!

Poate ne revedem in august cand

venim si noi in Romania

George termina secuundaru acum, are 18 ani, o sa mearga la college. Si peste o luna pleaca in Hong KongPentru doua luni. Si in CHina pe urma pana in nord in MongoliaDupa care in Paris si sper sa nimereasca Bucurestiu pana la urma!Eu lucrez la o companie australiana din Canada, producem instalatii industriale de aer conditionat pentru nord AmericaMa ocup de pregatirea noilor angajati

Moni lucreaza intr-un cabinet dentar

Va pup pe toti siiiii sa faeti poze sa ma inebuniti

Mona Precup

• Situatia mea nu imi permite sa vin acasa acum,copiii sint in examene , Sandra este acum in anul intii la medicina, iar Samer e in clasa a zecea.

• De venit voi veni acasa dar in iulie,sper sa ne revem atunci daca sinteti pe acasa!

• Tuturor colegilor le doresc multe salutari si numai bine ,si cu siguranta va fii o zi deosebita pentru toti! Mi-ar fi placut sa fiu si eu acolo, dar din nefericire nu se poate...Toate urarile de bine din Dubai!

• Va imbratisez pe toti, cu drag, Mona!

Borza Nicolae

MARCELA DENGHEL

Corina Șerban• Trimit cate o poza oarecum semnificativa pentru fiecare “domeniu”al vietii

mele pe taram american. M-am gandit ca ar fi mai bine sa le expediez separat avand in vedere dimensiunea mare a fisierelor (mi s-a intamplat sa blochez cate o “cutie postala” din pricina asta). Vor fi 4 in total.

• Primii 5 ani, dupa ce am venit incoace, eu n-am lucrat iar Mugurel avea si el mult mai mult timp liber asa ca in perioada aia am facaut cateva excursii si am reusit sa vedem o buna parte din ce e mai frumos in California. Ne-am mai plimbat cate un pic si cand au venit in vizita mamele, Dana si Adi sau alti prieteni de acasa. Prima poza e facuta anul trecut in San Francisco (se vede orasul in spatele nostru). Am avut noroc de o zi senina pentru ca in general e multa ceata si nu te poti bucura de frumusetea peisajului.

• Din 2005 am inceput sa lucrez. Si aici e greu sa-ti gasesti un serviciu iar sistemul de relatii functioneaza mai ceva decat in Romania . Daca nu-ti deschide cineva usa , slabe sanse sa fi chemat la un interviu. Multumesc lui Dumnezeu ca a deschis una pentru mine! Asa am ajuns sa lucrez la Intel ca designer de masti pentru circuite integrate (ce pompos suna!). La prima locatie, aflata cam la 35 km de casa, aveam senzatia ca sunt in China . Dupa un an si ceva ne-am mutat cu intregul colectiv in Santa Clara , unde e sediul de baza al firmei, iar naveta mea s-a redus la jumatate. Aici insa parca as fi mai degraba in India . Cert e faptul ca asiaticii si indienii sunt majoritari, dupa cum poti constata din cea de-a doua poza facuta la sfarsitul primei faze a proiectului la care lucram. Poti sa ma gasestiJ?

Duminica, si nu numai, merg la o biserica ortodoxa greceasca care e cea mai apropiata de unde locuim. De fapt cred ca e foarte… americaneasca datorita diversitatii celor care o frecventeaza.  Nu stiu si nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost viata mea aici fara ajutorul lui Dumnezeu, caruia n-o sa-i pot multumi niciodata indeajuns! Am cunoscut persoane deosebite, venite din diferite colturi ale lumii, cu un suflet foarte mare, care m-au facut sa ma simt… acasa! Stiu ca suna paradoxal dar asta e adevarul.

Credinta depaseste bariere legate de etie sau rasa. Asa am ajuns sa am prietene din Korea , Grecia, Palestina, Ucraina si, bine inteles, America . In a doua zi de Pasti se  citeste traditional  Evanghelia in diferite limbi. Am facut-o si eu de multe ori in limba romana, imbrcata in costumul nostru national. Fotografia e din anul asta.

• E o mare deosebire intre lungimea concediilor de acasa si a celor de aici (doar 2 saptamani pe an, in ce ma priveste). Am avut o tentativa de-a incerca sa vin la intalnire dar… Tare mult mi-ar fi placut sa putem fi cu totii impreuna ca in urma cu 10 ani! 

• Draga Jeni, te rog transmite din partea mea tuturor profesorilor si colegilor nostri cele mai bune ganduri din partea mea, multumiri pentru tot ceea ce prezenta lor a inseamnt in viata mea si urarea ca bunul Dumnezeu sa le daruiasca multa, multa sanatate, bucurii si impliniri alaturi de toti cei dragi si nu in ultimul rand  liniste sufleteasca. Cred ca e unul din cele mai importante lucruri de care ducem lipsa in ziua de azi. Ii imbratisez si ii sarut pe toti cu mult drag si dor, urandu-le petrecere frumoasa la intalnirea de 25 de ani! Corina

Si ultima poza, foarte “proaspata”, facuta in dupamasa asta impreuna cu sotu’ langa o parte din trandafirii lui. El e cel care are grija de flori si de gradina de legume (adica de rosiiJ). Le-a cam neglijat in anul asta, pentru ca a fost foarte, foarte ocupat cu serviciul si nu numai, avand in vedere ca lucreaza si suplimentar. Mult prea mult, dupa parerea mea, dar, avand in vedere experienta de somer pe care a avut-o timp de 6 luni in urma cu 2 ani, zice ca e de preferat varianta asta, cu atat mai mult cu cat nu stii ce-ti aduce ziua de maine. Cam asta ar fi rezumatul istoriei mele de peste mari si tari. Mi-e tare dor de voi toti si sper din tot sufletul sa pot veni acasa, cu ajutorul lui Dumnezeu,  pentru o perioada mai lunga peste un an sau doi, cand o sa-mi pot lua asazisul Sabatical, adica o vacanta de 2 luni la care firma iti da dreptul o data la 7 ani.