Râul Râmnicul Sărat sau Râmnicu Sărat este un curs de apă, afluent al râului Siret.

Râmnicul Sărat izvorăşte de sub vârful Furu din Munţii Vrancei. În zona de izvorâre primeşte trei mici cursuri de apă; Măluşel, Martin şi Curcubata care se unesc la poalele muntelui. În continuare în zona confluentei cu alte cursuri de apă: Furul, Sărăţelul, Râmnicelul, Moldoveanul şi Săritoarea, toate afluenţi de stânga, s-a format o depresiune erozivă numită "Între Râmnice". După aceea, râul traversează un defileu creat în zona dealurilor inalte estice, care se continuă până în dreptul localităţii Biceştii de Jos. În acest sector primeşte un important afluent, tot pe stânga, Motnăul (18km lungime si un bazin de 56 km2 ), si unul mai mic pe dreapta Căţăul. Până la ieşirea din aria subcarpatică mai străbate încă 2 sectoare, unul longitudinal şi unul transversal. Dacă în zona deluroasă direcţia predominantă de scurgere a râului a din nord-vest spre sud-est, la contactul glacisului cu piemontul, direcţia de scurgere se schimbă brusc spre nord-est datorită subsidenţei din câmpia Siretului inferior. In acest sector de curs inferior, Râmnicul Sărat primeşte un alt afluent important tot pe stânga, Coţatcul cu afluentul Slimnic, având un bazin de 300 km2 cu izvoarele in aria deluroasă

In ceea ce priveste resursele de apa, studiul acestora nu poate fi omis chiar intr-un studiu de geografie umana. Apele, fie ele curgatoare sau stagnante, de suprafata sau subterane a fost dintotdeauna primul criteriu care a conditionat prezenta activitatilor umane si infiintarea asezarilor stabile sau temporare.

Deoarece apele de adancime nu au o reprezentare mare in aceasta zona si nu influenteaza viata societatii in aceasta regiune, dintre apele subterane vom face referiri doar la cele freatice. Adancimea la care se gasescte nivelul freatic variaza de la unitatea de relief la alta si chiar in aceeasi unitate de relief. Daca in zona subcarpatica nivelul freatic este la adancimi mai mari pe interfluvii(peste 10m) si mai mici pe vai (2 ââŹâ 5m), in campie � ��adancimea la care se gasesc apele scade odata cu altitudinea depasind 40m in campia inalta datorita prezentei pietrisurilor de Candesti si ajungand in campia joasa la 10 ââŹâ 20� �� m. Punctual in anumite regiuni din campia Siretului inferior nivelul piezometric intersecteaza suprafata topografica provocand mustiri de apa si zone inmlastinite. In ceea ce priveste chimismul, acesta este in general bicarbonatat in aria montana si partial subcarpatica si clorurat in campia joasa si in zonele deluroase in care afloreaza depozite salifere. Mineralizarea este in general scazuta in aria mai inalta (sub 250 mg/l in zona montana, 250 ââŹâ 500mg/l in subcarpati) si crescand pana la peste 5g/l in estul campiei si in zonele cu � ��depozite salifere. Mai putem mentiona ca la contactul glacisului cu aria subcarpatica apar izolat ape arteziene, fiind alimentate din zona mai inalta.

Reteaua hidrografica de suprafata apartine in totalitate bazinului hidrografic al Siretului care dreneaza zona prin intermediul a 3 colectori principali : Ramnicul Sarat (cel mai important, se varsa direct in Siret), Calnaul (dreneaza partea sud-estica si se varsa in Buzau) si Ramna (in nord-est, afluent al Putnei).

Ramnicul Sarat dreneaza cea mai mare parte a ariei studiate (aproximativ 1000 km2, si o lungime de 139.5 km), izvorand din extremitatea vestica de sub varful Furu si varsandu-se in Siret, in afara zonei. Izvoarele lui sunt socotite 3 mici paraie (Malusel, Martin, Curcubata) care se unesc la poalele muntelui unde datorita confluentei cu alte paraie (Furul, Ramnicelul, Moldoveanul, Saratel, Saritoarea, toate afluenti de stanga), a format o depresiune eroziva numita Intre Ramnice. In aria dealurilor inalte estice a creat un defileu (la cota 410m), datorita cursului sau transversal ce se continua pana in dreptul localitatii Bicestii de Jos. In acest sector primeste un important afluent tot pe stanga, Motnaul (18km lungime si un bazin de 56 km2 ), si unul mai mic pe dreapta Cataul. Pana la iesirea din aria subcarpatica mai strabate inca 2 sectoare, unul longitudinal si unul transversal. Daca in aria deluroasa

directia raului a fost prdeominant nord-vest sud-est (in forma de S intors) la contactul glacisului cu Piemontul, directia sa se schimba brusc spre nord-est datorita subsidentei din campia Siretului inferior. In acest sector de curs inferior primeste un alt afluent important tot pe stanga, Cotatcu cu afluentul Slimnicul, avand un bazin de 300 km2 cu izvoarele in aria deluroasa

In sudul zonei se afla Calnaul, afluent pe stanga al Buzaului cu o lungime de 54.6 km si un bazin de 191 km2 . Izvoraste din rama sudica a dealurilor vestice si are un curs cvasirectiliniu, aproximativ pe directia meridianului. Principalul afluent este Harboca, afluent de stanga.

Nordul ariei studiate este drenat de Ramna afluent de dreapta al Putnei cu o directie de curgere asemanatoare cu a Ramnicului.

Reteaua hidrografica prezinta o alimentatie mixta, pluvionivala, cu o participare a componentei subterane in proportie de 10 ââŹâ 35% si cu cel mai mare procent al scurgerii� � � primavara (43.9%/Ramnicul Sarat la Tataru) si cel mai mic in sezonul de vara ââŹâ toamna � ��si iarna. Acest regim este foarte important pentru locuitorii zonei deoarece debitele mari de primavara amplificate de sectoarele inguste ale albiilor opreste accesul pe culoarele de vale, obligand locuitorii sa utilizeze cai de acces de altitudine.Debitele raurilor sunt in general mici (1.95m3 /s Ramnicu Sarat, 1 m3/s Calnaul) dar in anumite conditii pot sa ajunga la valori exceptionale (282 m3 /s pe Ramnicul Sarat in noiembrie 1966, 146 m3 /s Calnaul in octombrie 1972). Debitele minime sunt atinse in general la sfarsitul verii si toamna si duc cateodata la secare. Mai trebuie mentionat si debitul solid care are cele mai mari valori din tara in aceasta zona (7.8 kg/m3/s Ramnicul Sarat, 21.8 kg/m3/s Calnaul). Chimismul este de tip dominant sodic, doar Calnaul remarcandu-se cu ponderea de 38.4% a ionului bicarbonic, insa Ramnicul Sarat are in bazinul superior o pondere de 34% a ionilor de clor si 23.7% ionilor de sodiu si potasiu. De altfel acest rau este unul dintre singurele din tara a carei mineralizare scade din amonte spre aval.

Lacurile aceste regiuni apartini urmatoarelor tipuri genetice:

lacuri cantonate in escavatii naturale formate pe gresia ce acopera formatiunea salifera: in aria Bisoca (La Grunj) si pe platoul Intre Ramnice (Lacul Negru, Lacul Limpede, Lacul Cu Ciucuri respectiv Lacul Vintileasca - cel mai mare).

limane fluviatile situate pe stanga Buzaului (Balta Alba, Amara, Jirlau) lacuri de acumulare antropice, in arii cu exces de umiditate ca Lacul Crangul Ursului,

Lacul Puiesti, Lacul Voietin, Lacul Balesti si Lacul Valcelele.

Invelisul bio-pedologic

Varietatea reliefului si variabilitatea conditiilor hidroclimatice au impus o diferentiere puternica a formatiunilor vegetale si a tipurilor de sol din acesta regiune.Aria montana este acoperita de o vegetatie forestiera in care predomina fagul (48.4%) alaturi de brad si chiar molid, iar vegetatia parter e formata din Luzula sylvatica, Soldanella montana, Driopteris filix ââŹâ mas, etc. Suportul acesteia este alcatuit din cambosoluri. Importanta acestei � � �regiuni este foarte mare pentru localitatile din apropiere, din depresiunile submontane, a caror economie este bazata pe industrializarea lemnului si valorificare pajistilor secundare (obtinute prin defrisarea padurilor si folosite pentru cresterea animalelor).

Zona subcarpatica apartine etajelor padurilor de foioase (de quercinee, fag si amestecuri de

diferite foioase). Despaduririle care au afectat acest segment al ariei studiate a dus la inlocuirea vegetatiei primare de pe suprafetele cu pante mai putin accentuate atat cu pajisti secundare cat si cu culturi agricole. Terenurile mai accidentate sau mai slab umanizate in fasii dispuse nord ââŹâ vest sud ââŹâ est de paduri de fag, amestec fag ââŹâ gorun si � �� � � � � ��gorun, la contactul cu campia aparand stejar pedunculat si pajisti stepice. Etajul arbustiv este format din: alun, corn, sanger si specii de paducel. In depresiunile unde afloreaza depozite salifere (chelituri) apare si vegetatie halofila (Festuca pseudorina, Cynadon dactylon), iar in lungul vailor apare vegetatia tipica de lunca. Etajul pedologic corespunde vegetatiei pe care o suporta. In aria mai inalta apar cambisoluri (districambosol) iar in est luvosoluri. Pe interfluviile dintre Calnau si Slanic apar chiar cernisoluri(cernoziomuri). Ca soluri intrazonale amintim pe cele halomorfe de pe depozite salifere aluviosoluri in lunci si regosoluri in ariile cu solificare incompleta.

Vegetatia din campie apartine silvostepei in ariile din vest cu altitudini mai mari de 100m, foarte puternic modificata de agricultura. In acest etaj apar izolat palcuri de stejar pedunculat, amestecuri de stejar brumariu si stejar pufos (la nord de Ramnicu Sarat) iar pe interfluviile dintre Ramnicu Sarat si Focsani se evidentiaza si ulmul.

Arbustii sunt reprezentati de paducel, porumbar, maces, soc, sanger etc. iar etajul ierbaceu polygonatum latifolium, geum urbanum, valeriana officinalis. Datorita acestui tip de vegetatie pe campia inalta a Ramnicului s-au format cernoziomuri cambice sau vertice. Pe molisoluri de tip carbonatic se dezvolta ultima zona de vegetatie si anume stepa, intalnita intre altitudinile de 20 - 100m. Stepa desi foarte puternic modificata de catre activitatile economice se mai pastreaza pe versantii improprii agriculturii sau pe pasunile din apropierea satelor si este reprezentata de asociatii secundare sau derivate din cele initiale cu pelinita (Artemisia austrica), firita (Poa bulbosa) si barboasa iar pe ternuri intelenite specii de pir (Agropyrum sp.) sau ceapa ciorii (Gagea pusilla). Elemente intrazonale apar in lungul principalilor colectori reprezentate de plop (Populus sp.), salcie (salix sp.), Agrostis alba, Trifolium repens, unde s-au format soluri higromorfe, iar pe salsodisolurile formate in estul si in nord-estul orasului Ramnicu Sarat cresc balanica, Sueda maritima, Artemisia marina, saracica (Salicornia europae).

Fauna concorda cu formatiunile de vegetatie si cu etajul altitudinal in care traieste, dar intrucat nu prezinta o importanta economica suficienta si nu influenteaza activitatile umane decat in mica masura(daunatorii), consider ca o pot omite nintr-un astfel de studiu.

Fauna concorda cu tipul de vegetatie in care este prezenta si consta in aria montana de cerb, urs, vulpe, cocosi de munte etc., in cea deluroasa inalta de pasari ca pitigoiul de munte sur, mierla, ciocanitoare etc. si mamifere ca soarecele gulerat, veverita, jderul etc.. In zona subcarpatica joasa sunt prezenti parsul de stejar, caprioara, mistret (amintim si popularile cu mistret din bazinul mijlociu al Ramnicului si cu muflon la Livada). In campie domina rozatoarele mici (popandau, harciog, orbete, cartita, dihor, diferite specii de soareci) dar si iepuri, vulpi si multe specii de pasari. Ihtiofauna este slab reprezentata datorita mineralizarii accentuata a apelor de suprafata putand doar sa mentionam unele populari cu peste in apele din aria mai inalta.(Text preluat din luacrea Rolul orasului Ramnicu Sarat in structurarea unei retele de asezari, Negraru Sorin)