Răspunsul lui Pavel la aceste neorânduieli (11,17-34)

În rezumat răspunsul lui Pavel este următorul; el începe prin a spune: “Vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi”. Versetele 17-22 arată, în mod frapant, că ei fac asta “ca să se facă mai răi”. Apoi, v.23-26 le spun ceea ce ei ar trebui să facă pentru ca întâlnirile lor să fie mai bune. În v.27-32, el îi avertizează ce li se poate întâmpla dacă nu se fac mai buni. Pavel încheie spunându-le, din nou, ce să facă “când vă adunaţi” (v.33), aşa încât atunci când “vă întâlniţi”, nu veţi cădea sub judecăţile descrise în v.27-32 (v.34).

Dezaprobare faţă de starea spirituală nepotrivită a corintenilor (17-22)

Am putea parafraza versetul 17 în modul următor: „până acum v-am dat învăţături cu toate că găsesc motive să vă laud în acele privinţe. Dar de aici înainte vă voi da învăţături cu privire la care nu găsesc nici un motiv să vă laud, deoarece problemele pe care le voi discuta alterează grav calitatea voastră de trup al lui Hristos.”În v 22 Pavel pune mai multe întrebări retorice, întrebări prin care îşi manifestă dezaprobarea faţă de comportamentul reprobabil al unora din biserica din Corint

„Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu,

şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.”

Interdicţia de a mai lua Cina Domnului în această stare – v.20

Problema lor era aceea că ei erau fizic împreună “în acelaşi loc”, dar nu erau cu adevărat împreună ca şi comunitate. Căci, în loc să mănânce Cina Domnului ca o comunitate, fiecare se grăbea să-şi mănânce propria mâncare (adusă de acasă).Starea lor spirituală făcea imposibil ca ei să poată servi împreună Cina Domnului. Comportamentul lor făcea ca orice tentativă a lor de a servi cina Domnului să fie deturnată în petreceri ieftine şi părtinitoare, petreceri în cadrul cărora cei bogaţi dispreţuiau pe cei săraci, unii erau beţi iar alţii erau flămânzi. Ceea ce ei numeau Cina Domnului nu mai era cina Domnului ci orice altceva.

Pavel pune în faţa lor două opţiuni:

Fie rămâneţi în starea spirituală vinovată – caz în care e cu neputinţă să mâncaţi Cina DomnuluiFie operaţi schimbările necesare – schimbări despre care Pavel va vorbi între v 22-34, schimbări care având loc vor face posibilă serbarea Cinei Domnului

Învăţătura corectă despre Cina Domnului (v. 23-26)

Dar, cu siguranţă, punctul de vedere al lui Pavel în această aducere aminte se găseşte în v.26. Când se adună ca biserică la Cina Domnului, ei trebuie să facă asta ca o proclamaţie a răscumpărării lor în Hristos. Ceea ce Isus a făcut şi a spus “în noaptea în care a fost vândut” trebuie să constituie tema dominantă în ceea ce fac şi spun ei la Cina Domnului. Unele dintre detaliile pasajului confirmă acest lucru.

Cu privire la esenţa Cinei Domnului Pavel accentuează următoarele şase lucruri:

1. Cina Domnului originează din Domnul Isus – „am primit de la Domnul”

Aceste cuvinte pun în evidenţă că Isus este sursa ultimă a tradiţiei cu privire la Cina Domnului. Cina Domnului originează în practic şi în cuvintele lui Isus. această practică are valoare pentru că originează în cuvintele Domnului

2. Cina Domnului trebuie să aducă în atenţia patima lui Isus pentru mântuirea noastră – „în noaptea în care a fost vândut”

Prima corectare a lui Pavel se referă la dimensiunea verticală a abuzului lor. El nu-L cinsteau pe Domnul la Cina Sfântă. Prin ceea ce făceau ei, cina lor nu era deloc o “împărtăşire în sângele şi trupul lui Hristos”. În 10:16-17, Pavel accentuase deja

dimensiunea verticală înaintea celei orizontale. În v.17, el spune: “Noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine”. Însă, anterior, el a spus că pâinea şi paharul erau, înainte de toate, “o împărtăşire în sângele şi trupul lui Hristos” (v.16).

3. Frângerea pâinii ca simbolistică pentru „trupul Meu care se frânge pentru voi”

4. Servirea vinului din Pahar ca simbolistică pentru „legământul cel nou făcut în sângele Meu”

5. Proclamarea morţii lui Isus – „să faceţi aceasta spre pomenirea mea”

Există diferenţe de opinie în ce priveşte sensului cuvintelor lui Pavel: “Vestiţi moartea Domnului” (11:26). Mi se pare că, aici, accentul lui Pavel stă pe participarea la masa în sine ca un eveniment care “vesteşte”. La urma urmei, abuzul corintenilor în ce priveşte Cina Domnului consta în ceea ce făceau, nu în ceea ce spuneau ei.

6. Până va veni el – avem aici o perspectivă escatologică

În orice caz, cina trebuia să fie un timp de aducere aminte despre existenţa lor escatologică – o existenţă care se baza pe moartea lui Hristos şi pe aşteptarea, cu nerăbdare, a venirii Sale.

7. Avertisment solemn cu privire la împărtăşirea în chip nevrednic v. 27

11:27 Cina Domnului, a spus Pavel, se presupune a fi un timp de părtăşie cu Domnul (10:16), o cină spre pomenirea Lui (în amintirea Lui) până când va veni El. Dar cina lor este “nevrednică” de acea amintire. Lăcomia şi beţia lor şi faptul că ei dispreţuiau biserica lui Dumnezeu sunt exemple ale faptului de a mânca “în chip nevrednic”.

Din păcate, cuvântul anaxios a fost tradus “nevrednic”, ca urmare a faptului că unele conotaţii morale, care nu se găsesc aici, au fost subînţelese prin acest cuvânt. Dar Pavel nu vorbeşte despre a mânca şi a bea în împrejurări păcătoase. Mai degrabă, el se referă la modul în care ei abuzau de Cina Domnului – lucru care era într-adevăr păcătos! A mânca cina în modul în care o făceau ei însemna că ei nu vesteau moartea Lui (v.26) ca fiind ceva ce s-a petrecut “pentru ei” (v.24). Dimpotrivă, ei se aflau de aceeaşi parte cu cei care se făceau “vinovaţi” de răstignirea Lui. Adică, acţiunile lor îi puneau în aceeaşi categorie cu cei care “L-au judecat” pe Isus în moartea Sa. Însă Dumnezeu a schimbat radical judecata omului. Cei care L-au răstignit sunt cei “judecaţi”, iar verdictul este “vinovaţi”.

A mânca şi a bea “în chip nevrednic” înseamnă a lua parte la Cină cu un păcat cunoscut în viaţa personală.

8. Necesitatea discernământului spiritual în cadrul serbării Cinei D-lui v 28-30

Vă amintiţi că problema din această secţiune avea două dimensiuni: verticală şi orizontală. Partea verticală a problemei era eşecul lor de a-L cinsti pe Domnul. Partea orizontală a problemei era eşecul lor de a participa la cină ca o comunitate plină de dragoste.

11:28 Remediul (soluţia) lui Dumnezeu pentru corinteni este: “Un om ar trebui să se cerceteze înainte de a mânca”. Adică, ei sunt chemaţi să se judece pe sine pentru a nu cădea sub judecata divină.

11:29 În multe privinţe, acesta este textul crucial din pasaj. El cuprinde, de asemenea, una dintre propoziţiile cele mai dificile de interpretat, incluzând şi o alegere textuală dificilă. Dificultatea stă în fraza “dacă nu deosebeşte (fără să deosebească) trupul Domnului”.

În ce mod cei din Corint nu „deosebeau trupul Domnului?

Ei nu recunoşteau pe Domnul ca fiind cu ei prezent la masă. Ei considerau pâinea ca fiind un aliment menit să e potolească foamea.Ei nu se concentrau în jurul Hristosului Crucificat ci în jurul unei nevoi fizice –foamea

Ei arătau dispreţ faţă de biserica Domnului prin neglijarea celor săraci

Dar, continuă Pavel în v.31, dacă fiecare s-ar cerceta pe sine (v.28), n-ar cădea sub judecata actuală. Cu toate acestea, chiar judecata actuală (o boală) poate fi văzută ca fiind benefică. Aceasta trebuie văzută ca disciplinarea Domnului, aşa încât ei să nu cadă sub judecata finală – osândirea lumii.

Este clar din acest pasaj că, în ciuda tuturor greşelilor şi abuzurilor lor, ei sunt încă poporul lui Dumnezeu. Cu siguranţă, există o “judecată” actuală; dar asta înseamnă că ei sunt copii pe care Dumnezeu îi disciplinează. Totuşi, ei trebuie să permită ca disciplinarea să fie eficientă.

Înţelegerea lui Pavel asupra Cinei Domnului – (conform Gordon Fee)

Pare clar faptul că Pavel a luat în serios simbolismul Cinei ca fiind o masă. Acea înţelegere constituie întreaga bază a argumentului său din 10:16-17. Dacă el n-a înţeles cina Domnului ca fiind o masă, adică o masă creştină în contrast cu o masă păgână, atunci întregul punct de vedere al argumentului său din 10:14-22 este zadarnic. Pare foarte probabil că Pavel ar fi întâmpinat o dificultate în a recunoaşte fie serviciul protestant al Cinei, fie mesa catolică.

Două lucruri conduc la o masă bună – o mâncare bună şi o companie bună. Nu intenţionez să sugerez că Pavel a avut un asemenea simbolism în minte! Dar el reflectă, într-adevăr, asupra ambelor realităţi, chiar dacă ele sunt simbolurile mele.

O mâncare bună. Pavel n-a părut să înţeleagă pâinea şi vinul ca împărţind har sau fiind pline de prezenţa reală a lui Hristos (în sensul transubstanţeirii).

Vinul din pahar trebuie înţeles cel mai bine ca reprezentând noul legământ al iertării gratuite prin moartea lui Hristos. Cu siguranţă, Cina Domnului era un loc unde, prin credinţă, ei trebuiau să experimenteze, din nou, iertarea şi acceptarea lui Dumnezeu. Dar Pavel nu sugerează că vinul şi pâinea, în sine, împart iertarea.“Împărtăşirea cu trupul şi cu sângele Său” din 10:16 se referă, probabil, la o părtăşie reală cu Hristos Însuşi la masă. Dar o astfel de părtăşie era cel mai probabil rezultatul prezenţei Sale prin Duhul (3:16, 5:4). În acest fel, Pavel ar fi înţeles, probabil, în mod clar, cuvintele “prezenţa reală”, folosite, ulterior, în biserică. Dar el ar fi înţeles asta, mai degrabă, prin prisma Duhului decât prin prisma elementelor în sine.

O părtăşie bună. La Cină, participanţii nu numai că au părtăşie cu Domnul şi iau parte, din nou, la beneficiile trupului şi sângelui Său, dar Cina Domnului este, de asemenea, un timp special pentru

comunitate ca să experimenteze unitatea sa în Hristos. Cina Domnului este un timp pentru “a deosebi trupul”. Este un timp pentru a afirma că suntem o singură familie la masă, un singur trup în Hristos.