I

rARINIII MEI AU Mr,ruT hrrn-uN ACcIDENTde maginp la un an dupa ce m-am casatorit. Au lncercat sa

infie pe Autostrada I-75, prinE-un culoar de iegire, intr-onoapte de sembata si au lovit in plin o semiremorca in care

erau niste yaci. Tata a murit pe loc, decapitat de capota

masinii, dar mama a supravieguit ca prin minune, A rnai

fiait inca o zi $i jumatate, conectaa la aparate, in Spitalul

Municipal din Delphi4 cu gdnrl 9i coloana rupte, cu sf,n-

gele scurgindu-i-se din inima in cavitatea toracici.

$oferul semircmorcii a scapat cu doar ceteva zga-

rieturi superficiale, Totugi, camionul i-a luat foc si vacile

i s-au prajit, iar la cateya zile dupa moartea mamei omul a

deschis proces asupra bunurilor parinlilor mei, cerdnd

despigubid. lnstanta i-a dat cigtig de cauzA, dar nu aobtinut nici o satisfactie materiala: tata ipotecase fermapena la ultima letcaie si era in pragul falimentului.

Soda mea. Sarah, a emis chiar o teorie cum ca tata de

fapt, se sinucisese, rusinat de nivelul datoriile irnense pe

care le acumulase. Am contrazis-o la vremea respectiva.

deqi nu cu prea mare convingerc. Vedeli voi, privind inuma, trebuie sa recunosc ca parea sa fr facut lntr-adevarunele pregitiri. Cu o saptamena inainte de accident venise

l0 . scoTT SMITH

la mine acasi cu carnionul incarcat pana la refuz cumob a. Eu si Sarah nu aveam ce face cu e4 dar tata insis-tase lntr-a6! ameninldnd ca o duce direct la groapa degmoi dacd nu primeam tot ce avea acolo, incdt, in cele dinuma, il ajutasem sa care totul in pivnip, bucata cu bucatA.Dupa ce plecase de la noi se dusese la fratele meu, Jacob,gi-i ldsase lui canionul.

Mai era apoi testarnentul tatei, a carui primi clauzA eraun ordin ctrtre mine Si Jacob sa jurtun, ludndu-ne unul pecelalalt &ept martori, ca-i vom vizita cu regularitate mor-m6nnd, in fiecare an, fara excep(ie, de ziua lui. Urma apoiun document stufos, bizar elaborat - pagina dupa pagina,in care lua pe bucaiele toata casa, camera cu camera,numind fiecare obiect pe care ni-l lasa prin testament,indiferent cdt ar fi fost de banal sau de lipsit de impor-tanF: o trusa de barbierit, o mAtura Si o Biblie veche pen-au Jacob; un mixer stricat, o pereche de ghete de lucru giun prespapier, sculptat in formt de cioara. din piatrAneagra, pentru mine. N-avea nici un rost, desigur, fuseseun efort zadamic. Oricun a trebuit sa vindem orice lucrucdt de cdt de valoaxe ca sa platim datoriile pe care le hsasein urma, iar cu cele fara valoaxe nu aveam ce face. Amfost nevoifi sa vindem pana gi ferma, casa noasna parin-teasca. A cumparat-o un vecin care a alipit-o propriuluiteren, inghilind-o asernenea unei amibe uda$e. A darfunatcasa" a umplut subsolul cu pament si a plantat acolo un lotde soia"

Eu gi fiate-meu nu fuseseram niciodata apropiaji, nicimacar in copiltuie, iar distanta dintre noi nu facuse decitsi se mareasca odata cu yarsta La momentul accidentuluinu mai aveam aprcape nimic in comun, in afari de parintriino$tri, iar moartea lor bruscA a iters orice insemnatate.arfi awt in mod normal acest lucm.

Jacob, mai mare decat mine cu trei ani, nu teminaseliceul gi locuia singrn futr-un apartament micul de deasupra

UN PLAN SIMPLU . 1I

unui magazin de obiecte casnice din Ashenville, ora$ul incare crescuseram - o modesti intersectie de drumuri, mar-ca$ cu o lumina galbena strAlucitoarc, atat de ruala pe cat

mai este posibil in nordul statului Ohio. Lucra lntr-oechipi de constructrii pe timpul verii $i tlaia din ajutorul de

somaj pe timp de iama.Eu mersesem la facultate - eiam primul din familie cu

studii superioare. Terminasem Universitat€a din Toledocu diplomi de licenliat in administratie economica- Macasabrisem cu Sarah, o colega de gxupA, ii mA mutasem

in Delphia, la cincizeci de kilometri est de Ashenville,chiar ldngi Toledo. Acolo ne cumparasem o casa pom-rpoasa,

cu trei dormitoare, la marginea oralului - cu peretilaterali lmhacafi ln aluminiu de culoarc verde-inchis, cu

obloane negre, cu garaj penEu doui ma$ini, televiziuneprin cablu, cuptor cu microunde 9i cu ziar Toldo BladelivRi cu o bufiritui pe pragul u|ii, in fiecare seari la

- amurg. Faceam zilnic naveta la Ashenyille, la magazinulde nutreturi din ola$, unde lucram ca asistent manager sicontabil-sef.

Nu exista nici un fel de animozitate Artre mine Fi

Jacob, nu ne uam. Pur gi simplu nu ne sirnpam in largulnostru unul in prezenla celuilalt, ne venea grcu sa legam oconversatrie $i nici unul din noi nu fic€a \reun efort sa

ascunda treaba asta. Nu o datl mi s-a intfunplat si-l vad,

clnd ie$earn Ar stradA dupa ce brminam programul,

ascunzandu-se in arcada de la intrarea vrcunui magazin ca

sa evite intahirea cu mine 9i de fiecare data ma simteam

mai degaba ugurat decAt jignit.Singurul lucru carc ne mai leg4 dupa accidennrl

parinlilor nogtri, era promisiunea facu6 tatei. ln fiecare

an, de ziua lui ne duceam impreuna h cimitir si statearn

nemiscafi, intr-o Ecere penibiLi, fiecare agteptindu-l pe

c€hlalt sl sugercze ca trecuse suficient timp ca sa neputem despa4i 9i sa ne intoarcem fiecare la viala lui. Era

12 . SCOTT SMITH

un mod deprimant de a ne petrece dupa-aniaza 9i proba-bil ca am fi renunlat chiar de la prirna incercare daci nune-am fi temut amandoi ca vom fi pedepsili cumva,blestemali din adincul mormtnnrlui pentru cA ne incal-caserrm jurimantul.

ZitJa t^Ei era pe 3l derembrie, ultima zi din an, Sivizita a inceput, treptat, sa capete un aspect de ritual, catoate evenimentele din perioada saftatorilor - un ultimobstacol ce trebuia te€ut hainte de a intra in noul an.A devenit, in esenfi, principalul moment de interacjiuneintre noi doi. Aflam ce a mai ficut fiecare, vorbeamdespre parinlii nogtri sau despre zilele copilariei, nefaceam vagi promisiuni de a ne vedea mai des Si paraseamcirnitirul cu sentimentul curat cA indeplinisem fu moddestul de onorabil o datorie neplacuta.

Apa am ginut-o timp de sapte ani.

in al oprulea an, pe 31 decembrie 1987, Jacob veni sama ia de acasA. Ajunse pe la tlei treizeci, cu jumatate deora mai terziu decdt vorbisem. Yenise cu camioneta,insotit de cdinele lui 9i de prietenul sau, Lou. Fuseseraimpreuna la pescuit la copca. activitatea lor de baza petimp de iama, $i trebuia sal lasam pe Lou ln cealalB partea oragului lnainte de a merge la cimitir.

Nu imi placuse niciodata Lou si cred ca sentimentulera reciproc. irni spunea ,,Domnul contabil", pe un ton ceparca sa sugereze ca ar fi trebuit sa-mi fie rugine de mese-da mea" de conventionalismul $i stabilitatea ei. ln modciudat, ma simleam intimidat de el, desi n-am putut nicio-daB sA-mi dau seama exact de ce. in nici un caz din cauzaaspectului siu fizic. Era un barbat scund, in varsti deparruzeci gi cinci de ani, cu inceput de chelie, 9i cu un picde buti. Parul blond ii era subgre 9i rar, lasand sa se vadascalpul roz 9i ftagil. Avea dintri stembi care-i dadeau unapect u$or comic, o duritate batjocoritoare, asemenea

UN PLAN SIMPLU . 13

unui personaj negativ bidimensional dintr-o carte de aven-

hrri penru copii - un boxer batran, un vagabond de pe

stradtr, un fost pusciria$.

in timp ce ma indreptam spre ei, Lou se dldu jos din

camioneta sa ma salute, fo46ndu-mi asdel sa urc inmasina inaintea lui $i sa stau pe locul din mijloc al

banchetei.

- Salutare. Ha;k! zise el rdnjind.

Iacob imi zdmbi din sPatele volanului. itt bet a era

ciinele lui - o potaie uria.gi, care crescuse mai mult decat

eia cazul, in mare ciobinesc german, dar 9i cu ceva urme

de lab'rador. Cu toate cl era mascul, Jacob il botezase Mary

Beth, dupi fata cu care iegise in liceu, prima 9i singura luipriet€nl. Ba chiar vorbea despre ,pa" cdnd se referea la

ciine, tle parca numele i-ar fi schirnbat ti sexul.

Am urcat in carnioneta\ urmat imediat de Lou, si am

iesit cu spatele in strada de pe aleea din fata casei mele.

Locuiam intr-un cartier micui numit Fort Ottowa,

dupa un avanpost de frontiera ai carui locuitori murisera

Arghelatri in timpul unei furtuni de zapada, cu pulin timp

inainte de lnceputul revoluliei. Era teten de ferma, exas-

perant de plat, dar amenajat tn aqa fel incat sa Epacaleasca. Drumurile se curbau in jurul unor obstacole

irnaginare $i oamenii cons[uisera in gradinile din fata

caselor un fel de delu$oare, ca nigte morminte, pe care le

acoperisera cu arbu$ti. Casele infimte de-a lungul striziierau micute, lipite una de cealalta - case de lnceput, cum

le numise agennrl imobiliar - locuite de cupluri de tineri

casatorifi car€ abia-si faceau intarea in yiath sau de pen-

sionari care se retrageaq din ea- Cei dintAi i9i planificau

carier€r copii qi mutari ln cartiere mai luxoase, ceilalti

a$teptau si li se termine economiile, sa fie brusc coplegili

de boli si trinisi de proprii copii ln azilud de batrani. Era

un fel de gara, de treaptn la capatul scarii.

14 . SCOTI SMITH

Eu si Sarah apa4ineam, freste, primului grup. Aveamdeja un ou in cuib, un cont cu dobanda la Banca de

Econornii din Ashenville. lntr-o zi, cAt de cur6nd, aveam

sa ne mutim, sa facem primul pas in lume, primul pas

dintr-un iir cat mai lung. Cel pu n, asta era planul.

Dupa ce am ie$it din cartierul meu am luat-o spre vest,

indepartindu-ne de Delphia. Pe masura ce inaintan pe

strazile intortocheate, grupurile ingra,,rnadite de case cudoua niveluri, cu alei circulare, cu leagane ti mese de pic-nic se topeau rapid in uma noastra. Strazi.le se indreptau,devenind din ce in ce mai inguste. Vantul sufla pe alocurizapad4 ridicind-o ca pe un praf in linii lungi gi subliri,asemenea unor serpi, gi adun0nd-o pe marginile drumului.Casele incepeau sa se indeparteze unele de altele, separate

acum de cimpuri intregi, nu doar de nifte petice de iarba.

Copacii dispareau si orizontul se largea, dezvaluind ve-

derii o pustietate alb-cenusie, batuta de van turi. Treceam

pe langa tot md puline magiri.Nu era deloc o calatorie confortabila. Camioneta lui

Jacob era veche de unsprezece ani, si nu mai ramasese

nimic in ea care sa nu-si arate varsta. La un moment dat,

fusese vopsita ln rogu aprins, culoarea preferati a frateluirneu, dar acum se decolorase intr-o crusta stacojie, sha-

punsa in cateva locuri de rugina, prin pa4ile laterale.

Suspensiile erau stricate, incalzirea fun4iona dupi cumavea chef. Geamul din spate lipsea fiind inlocuit cu o foliede plastic. Radioul nu mergea, stergatoarele de parbriz

fusesera smulse gi in podea era o gaura de marimea uneimingi de baseball, prin care patrundea un curent de aer

rece care inainta de-a lungul cracului meu drept.

in tlmp ce mergeam, Jacob si Lou vorbeau despre

vrcme, desprc cat de frig fusese in ultima perioada, cand

avea sa dea urmatoarea ninsoare, daca plouase sau nu anul

t€cut, de rcvelion. Eu aceam Si ii ascultam. De unde, inmod normal, ma simpam doar stingherit in prezenp lui

UN PLAN SIMPLU ' 15

Jacob, cind era si Lou de f4a ma simtearn nu doar stingher'

ci $i exclus. Aveau un mod de a interaqiona agresiv de pri-

va! aveau un limbaj codat' intirq un umor gcolarcsc si

obscur. Lou sPune4 de exemplu, ',ananas",

cu accent pe

,,nas", sau Jacob mugea ca o vaca si numaidecfu izbucneau

u-anOoi io .a". Nu pricepeam nimic' Nu Puteam scaPa de

senzatia ca-$i bateau incontinuu joc de mine'

Am uecut pe liirga un helegteu inghelat' Plin de pati-

natori - copii in ge;i viu colorate, alunecand de colo-

colo. Citeva hambare intunecate se zaleau la orizont'

Imaginea ma surprindea intotdeauna: eram la doar zece

.minite departate de casa mea 9i deja eram inconjurali

de ferme.Am luat-o pe la sud de Ashenville' ocolind ora$ul'

hsandu-Fdoar sa se inEezarcasca la limita orimnnrlui Arn

apucat-o Pe Autostrada 1? si atn dnut-o drcPt inainte pana

ard dat ln-Bumt Road. Acolo am facut dreapta si am luat-o

' spre nord, apoi st6nga pe Anders Park Road' Am traversat

un pod de ciment lung $i jos Peste paraul Ande$ - zapada'

impinsa de pluguri pe marginea drumului' ii dadea un

aspect ircal, de parca ar fi fost un Pod de bez€a dintr-o

poveste de Cra€iun.

in spatele p6r6ului era Rezervalia Naturala Anden' utercn acopedt cu o padue deasa ce se intindea pe partea

drcapta a drumului, Pe o di$anF de tei kilorneri' Era un

parc allat in administratia statului. in centru se gasea w mic

["f"t"", pfi" O" p"ste ti imprcjmuit de o lunca' in timpul

terii ou."nii u"niuo aici bcmai din Toledo, la picnicuri' la

jocuri, ca sa arunce rtsbee-uri sau sl inalle zmeie'

Locul frrsese, initral, proprietatea priYata a lui Bemard

C. Anders, un magnat al industtiei timPurii de automobile

din Detroit. Acesta cumparase terenul pe la 1920 si isi

construise pe el o casa mare, de vara Pierele din fundatie

inca se mai vedeau hnga helesteu' Cdnd Anders murise'

in tirnpul Marii Crize, averea ii rcvenise soliei sale'

16 . SCOTT SMTH

Aceasta a transformat re$edinfa de vara in locuinla perma_nenta $i $ia pehecut acolo umatorii patruzeci de ani,parasind-o doar pentru a se duce in morm6nt. Ea giBemard nu avuseserA copii a5a ca a ales sa lase terenulstatului, cu condida sA faca acolo o rezervafie naturala pecare sa o numeasca dupa sonrl ei. Era un loc neobi$nuitpentru un parc, fi mijlocul pustietifii, inconjurat din patrupa4i de ferme, dar statul, gdndindu-se la scutirile de taxepentru parcuri, a acceptat. Casa a fost daxama$, au fostinstalate mese de picnic, s-au crcat poteci pentru plimbariSi aga a aparut Rezervatia Natuala Ande$.

Lasasem podul cam la un kitometru Si jumAhte in spategi ne aflam pe la mijlocul limitei dinspre sud a parcului,cdnd o vulpe ne sari in fa6.

Tonrl se petrecu foarte repede. Am zarit o franfiua demircare la stdnga {Agnind din c6rnpul acoperit de zApada.De-abia am avut timp sa-mi dau seama ca era o vulpe, unamare Si rofcovana, lucioasi $i sanatoasA, cu o gaLinamoafiA atamandu-i intre falci. $i era chiar in fafa noastra,furi96ndu-se in viteza de-a curmezi$ul Soselei, cu trupulincordat, Iipita de ptunant, de parca ar fi crezut ca poatetere neobservati" facob calca fran4 prea tarc insa, si camio_neta incepu sa patineze: spar€le ii aluneca sPI€ s6ng4 parteadin fali sprc dreapta, afundindu-se cu un sunet putemic Sihodorogit in troienele de pe marginea drumului.

Se auzi zgomotul cristalin de faruri sparte, apoi camio_neta se opri cu o buftitura. Ne-am trezit cu totii azvadirih faF $i cainele zbud prin plasticul ferestrei din spate,sf?giindu-I, d6nd din labe cuprins de panica. Ramase incabina doar pret de o clipa - i-am sirnlit blana rece lipitAde gdtul meu - apoi disparu prin aceeagi gaua pe ;arcintrase, coborand prin spatele camionetei 9i av6nt6ndu_sein padure, pe urmele vulpii.

Jacob Yorbi primu.t:

- La dracu'! zise el incet. La dracu,, la dmcu', la dracu'!

UN PLAN SIMPLU . 17

Lou chicoti ugor la aceste cuvinte gi irnpinse portiera"

Coboraffin pe marginea drumului. Farul spart era singura

avarie gi l-am privit prel de cateva clipe, a$ezati in semi-cerc in fata canionetei.

Jacob incerca sd-$i cheme ciinele.

- Mary Beth! striga el, apoi fluiera asculit.

Nici o persoana care ne-ar fi vazut acolo, unul langa.

celalalt, nu $i-ar fi putut imagina ca suntem fra1i. Jacobsemana cu tatal nostru in weme ce eu o mo$tenisem pe

mama. Diferenla era uriasa. Eu sunt saten, cu ochi caprui,de Araltime $i constituiie medie. Jacob avea cdliva cen-

.timetri in plus faF de mine, ochi albagtri 9i par blond, deculoarea nisipului. Era, de asemenea, un barbat gras, foar-te gras, de dimensiuni imense, de-a drepnrl grote$ti -, unfel de cdicatua a obezitilii. Avea mdhi mari, picioare

mari, dinli mari, ochelari cu lentile groase gi pielea alba

si lipicioasa.' Auzeam cainele latrand. Se indeparta din ce in ce

mai mult.

- Mary Beth! strigi lacob.Padurea din zona era deasa, cu copaci grogi gi

apropiali - ariari, stejari, castani, sicomori -, dar avea

desml de pulini arbugti. Vedeam urmele vulpii gerpuind inpadure ri ocolind copacii, disparand apoi in departare.Urmele labelor lui Mary Beth se intipiriseri in paralel Si

se vedeau ceva mai adanc in zapada, mai late $i mai rotun-jite, gerpuind in spatele copacilor ca d6ra lasata de un puc

de hochei. Terenul era perfect plan.

Am ascultat latratul cainelui, care se auzea din ce in cemai slab.

De cealalta parte a drumului era un camp acoperit dezapada. Am vazut Si acolo urme, apropiindu-se de noi din-spre orizont intr-o darf p€rfect dreapta, ca 9i cdnd vulpeaar fi pa$it de-a lungul unei brazde de aratura, ascunsA ye-

derii d€ patura de zapada. in departare, un pic spre est,