Raportul Ereditate - Mediu in ConditionareaDezvoltarii PsihiceAcest proiect trateaza Raportul Ereditate - Mediu in Conditionarea Dezvoltarii Psihice.In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini dindocumentul original.Arhiva completa de pe site contine un fisier, intr-un numar total de 8 pagini.Fisierele documentului original au urmatoarele extensii: doc.

Cuprins1. Rezumat2. Dezvoltarea psihica- delimitări conceptuale3. Factorii principali ai dezvoltării psihice3.1 Ereditatea- factor al dezvoltării psihice3.2 Mediul- factor al dezvoltării psihice3.3 Educaţia- factor al dezvoltării psihice4. Relaţia ereditate-mediu in conditionarea dezvoltării psihice5. Concluzie6. Bibliografie

Extras1. Rezumat

Dezvoltarea psihică este un concept fundamental pentru psihologie, pentru că de conţinutul şi valoarea luiexplicativă şi interpretativă depinde abordarea tuturor celorlalte probleme. Psihologia contemporanăconsideră că viaţa psihică, aşa cum se prezintă la omul adult, este rezultatul unui lung proces dedezvoltare care este multideterminat şi multicondiţionat.

Între factorii şi condiţiile care intervin, trei sunt consideraţi fundamentali, in sensul că lipsa lor ar faceimposibilă sau ar compromite dezvoltarea psihică.

Primul dintre aceştia este ereditatea, definită ca proprietate a organismelor vii de a transmite urmaşilorcaracteristicile pe care le-a dobândit de-a lungul filogenezei. Al doilea este mediul care susţine şi creeazaocazii de manifestare a particularităţilor psihocomportamentale. Al treilea factor, educaţia, este factoruldeterminant, avand funcţie formativă.

Problema ereditate-mediu este extrem de complexă. Cand o trasatură ‘’ urmeaza tiparele mendeliene detransmisiune ereditară, putem fi siguri de baza ei genetică’’ (Rosenthal D., 1971 cit. in Gh. Oancea Ursu,1998). Şi nu puţine trăsături in ,general simple, denumite segregante, se conformează proporţiilormendeliene. Însă daca modul de transmitere diferă, trebuie să căutăm factorii care provoacă abaterea dela proporţiile mendeliene şi să ne întrebăm dacă trăsătura este determinată genetic în vreo măsură saunu.

Lucrarea de faţa, se axeaza pe raportul dintre ereditate si mediu şi modul în care acesta influenţeazadezvoltarea psihica a individului şi îl pregateşte pe acesta pentru procesul educaţional.

2. Dezvoltarea psihica- delimitări conceptuale

Dezvoltarea psihică este ’’o verigă în lanţul transformărilor care se petrec în Univers, o verigă cu o poziţieaparte, care uneşte naturalul şi socialul într-o sinteză indisolubilă şi originală’’ (P. Golu, 1985, p.80).Apariţia psihicului în ontogeneză şi formarea personalităţii copilului reprezintă unul dintre acele sectoareale realităţii care se pretează, poate, cel mai bine abordării genetice şi înţelegerii istorice.

Cu alte cuvinte, dezvoltarea psihica reprezintă o devenire complexă ce nu se poate realiza decât prininteracţiune cu celelalte două planuri ale dezvoltării fiinţei umane, planul biologic si social. Aşadar, estevorba despre o dezvoltare la nivel biopsihosocial. Ea este un rezultat a unor multiple şi variate interacţiuni,care o fac să dobândească anumite caracteristici, care o fac să se deosebească de alte fenomene dedezvoltare din univers.

Astfel, dezvoltarea psihică are în ansamblu o direcţie calitativ ascendentă, prin urmare ea nu prezintă odesfaşurare simpla, lineară Ea are un curs spiralat, care presupune ascensiune dar şi momente derevenire, de repetare, însă pe o noua bază a proceselor şi structurilor psihice. O a doua caracteristică ar fică ea este întotdeauna concretă şi personală. Deşi este guvernată de legi generale, ea diferă de la individla individ, pentru că: fiecare fiinţă umană dispune de un echipament ereditar propriu, dupa naştere fiecaretraversează medii diferite cu influenţe variate, la acestea adăugându-se întalnirea cu diverse evenimentede viaţă, etc. A treia caracteristică a dezvoltării psihice este sistemicitatea, adica faptul că apariţia oricăreiînsuşiri sau substructuri psihice modifică vechea organizare. O a patra caracteristică este reprezentată destadialitate. Nu reprezintă o trecere insesizabilă de la ceva la altceva, ci o unitate a conţinuturilor şidiscontinuităţilor, ceva conservându-se dar altceva schimbându-se, iar acest altceva este conţinutul unuinou stadiu psihic. Ca atare, dezvoltarea psihică: a) se sprijină pe terenul eredităţii; b) îşi extrageconţinuturile informaţionale din datele furnizate de mediul socio-cultural; c) este ghidată şi condusă deeducaţie şi instrucţie; d) se desfăşoară prin activitatea proprie de învăţare a fiinţei umane ca urmare aunor seturi motivaţionale, declanşatoare, orientative şi energizante.

După cum se poate observa, rolul factoriilor ereditate, mediu, educatie aflati in interactiune este crucialpentru o dezvoltare psihica optimă. Pentru a întelege mai bine întregul proces dar şi de ce este atât deimportant ca aceasă interacţiune să se realizeze, vom analiza pe rând cele trei elemente, axandu-ne cuprecădere pe relaţia ereditate-mediu.

3. Factorii principali ai dezvoltării psihice

După cum am mai spus, formarea proceselor psihice are loc sub acţiunea unei mulţimi de influenţe extremde vaste, teoretic infinite, dintre care unele externe, altele interne, unele naturale, altele sociale, uneleapropiate, directe, altele îndepărtate, indirecte, unele episodice, altele permanente, în funcţie de însuşifelul cum sînt poziţionate — în raport cu sistemul pshicului — evenimentele din lumea externă şi condiţiileintrinsece ale organismului.

Fundamentale ni se par cele subsumate categoriilor de ereditate, mediu şi educaţie, care constituie înşişifactorii dezvoltării, noţiune prin care înţelegem nu influenţele episodice, superficiale şi accidentale, ci pecele constante, profunde şi esenţiale. Dar chiar şi la nivelul acestora, vom vedea că nu toate influenţele sesituează pe acelaşi plan de profunzime şi, mai ales, de esenţialitate. Unele intră în categoria factorilor cuacţiune cauzală, determinantă, hotărîtoare, altele în categoria celor cu rol de condiţie sau de premisă.

3.1 Ereditatea- factor al dezvoltării psihice

Ereditatea este definită ca ‘’ transmitere a caracterelor fizice si psihice la descendeţi’’( Sillamy, 2000,p.116 cit. in V.Negovan, 2008).

Aşadar, se poate vorbi de o transmitere directă, în formă finită, a unor aptitudini, atitudini, capacităţi şiinterese de la înaintaşi la urmaşi?

Unii autori au răspuns total afirmativ la asemenea întrebări şi au considerat ereditatea ca un factordeterminant al dezvoltării psihice, bazîndu-se, îndeosebi, pe biografiile cîtorva artişti celebrii din domeniulpicturii, muzicii, ştiinţei, dar ignorînd nenumăratele exemple în care însuşirile unor persoane superior

dotate nu s-au transmis urmaşilor. Potrivit concepţiei care afirmă rolul hotărîtor al eredităţii, facultăţilepsihice umane ar fi un dar al naturii, ca şi ochii, dinţii sau degetele, ele transmiţîndu-se urmaşilor. Oexpresie concretă a acestei concepţii a constituit-o pedologia (ştiinţa despre copil ) apărută la începutulsecolului nostru ca o prelungire în pedagogie şi în psihologie a curentului eredităţii biologice, ilustrat deWeissman, Mendel şi Morgan.

Dezvoltarea psihică este gîndită prin analogie cu dezvoltarea embriologică a corpului, bazată pecoincidenţa între dezvoltarea intensivă a sistemului nervos-în primii trei ani de viaţă şi dezvoltareafuncţiilor psihice elementare.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Documentul complet de 8 pagini il poti citi daca il descarci din Biblioteca.RegieLive.ro

Imagini din documentul complet:

Mai multe detalii se gasesc in pagina documentului din Biblioteca.RegieLive.ro