RAPORT ŞTIINŢIFIC (noiembrie, 2012)

Institutul de Geografie, Academia Română Dimitrie RacoviŃă 12, 023993, Bucureşti, ROMANIA

Tel. +4 021 3135990; Fax. +4 021 3111242;

[email protected]; www.geoinst.ro

UNITATEA EXECUTIVĂ PENTRU FINANłAREA ÎNVĂłĂMÂNTULUI SUPERIOR A CERCETĂRII, DEZVOLTĂRII ŞI INOVĂRII

VULNERABILITATEA AŞEZĂRILOR ŞI MEDIULUI LA INUNDAŢII ÎN ROMÂNIA

ÎN CONTEXTUL MODIFICĂRILOR GLOBALE ALE MEDIULUI – VULMIN

Cod proiect: PN-II-PT-PCCA-2011-3.1-1587 Contract de finanţare nr. 52/2012

ETAPA 1. Stabilirea cadrului organizatoric şi metodologic de realizare a cercetărilor

Director Proiect,

Prof. DAN BĂLTEANU,

Institutul de Geografie

Coordonator Proiect:

Institutul de Geografie al Academiei Române – IGAR

Parteneri:

Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor – INHGA

Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti – UB

Institutul de Cercetări pentru Instrumentaţie Analitică – Cluj-Napoca - ICIA

BUCUREŞTI

2012


Tel. +4 021 3135990; Fax. +4 021 3111242;



REZUMAT

Prima etapă a proiectului VULMIN a inclus întâlnirea de deschidere a proiectului, cu participarea

partenerilor, precum şi organizarea unui prim workshop al utilizatorilor VULMIN, unde au luat parte atât

experţi cât şi o serie de potenţiali stakeholderi interesaţi în utilizarea rezultatelor preconizate. Documentarea

metodologică, deschiderea site-ului proiectului precum şi acţiunile de diseminare au constituit, de asemenea,

activităţi întreprinse în această etapă.

Întâlnirea de debut a proiectului s-a desfăşurat între partenerii proiectului şi a vizat organizarea

sistematică a activităţilor prevăzute în planul de realizare a proiectului, fiind axată pe prezentarea detaliată a

tematicii proiectului şi a direcţiilor de abordare a cercetărilor propuse. Astfel, au fost discutate obiectivele

proiectului, focalizate asupra următoarelor direcţii: identificarea şi delimitarea arealelor inundabile din

România, cu accent asupra severităţii hazardelor de tipul inundaţiilor; evaluarea vulnerabilităţii aşezărilor,

infrastructurii şi mediului la inundaţii, la scară locală şi naţională; şi, crearea şi furnizarea de servicii ştiinţifice

pentru utilizatorii locali şi naţionali (stakeholderi).

Organizarea primului workshop al utilizatorilor VULMIN cu participarea a câtova categorii de

stakeholderi naţionali şi locali a avut ca scop implicarea şi participarea părţilor interesate în rezultatele

preconizate ale proiectului încă din prima etapă a derulării acestuia. Principalul obiectiv al acestui workshop a

fost de a facilita primele contacte cu stakeholderii şi de a stabili şi menţine legături funcţionale cu diferite

categorii de stakeholderi. Discuţiile workshopului s-au concentrat asupra opiniei părţilor interesate privind

serviciile ştiinţifice în sensul punerii în practică a informaţiilor ştiinţifice privind vulnerabilitatea la inundaţii şi a

adaptării acestora conform cerinţelor lor.

Documentarea asupra aspectelor conceptuale, teoretice şi metodologice privind identificarea şi

delimitarea arealelor inundabile la diferite scări spaţiale, vulnerabilitatea şi rezilienţa la inundaţii la diferite

niveluri de organizare administrativă / scări geografice, calitatea mediului în arealele inundabile şi implicaţiile

asupra comunităţilor locale, integrarea datelor spaţiale şi nonspaţiale, a fost realizată de către toţi partenerii

proiectului (CO – Institutul de Geografie al Academiei Române; P1 – Institutul Naţionale de Hidrologie şi

Gospodărirea Apelor, P2 – Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti; P3 – Institutul de Cercetări

pentru Instrumentaţie Analitică – Cluj-Napoca) şi sintetizată de coordonatorul proiectului. În acest sens,

contribuţiile din partea partenerilor au vizat următoarele aspecte: metodologia GIS pentru delimitarea

arealelor inundabile, documentări asupra bazelor de date în vederea realizării unei baze de date

comprehensive pentru inventarierea inundaţiilor, arealelor expuse la inundaţii şi vulnerabilitatea la inundaţii,

documentări privind conceptele de vulnerabilitate, rezilienţă, capacitate de adaptare şi metode spaţiale şi

aspaţiale de evaluare a acestora, relevanţa factorului de scară, a factorilor de stare, respectiv modificare şi a

calităţii apei în analizele de vulnerabilitate la inundaţii.

De asemenea, realizarea site-ului VULMIN a constituit o activitate importantă a etapei, acesta fiind

creat pentru a servi drept instrument de informare pentru public şi de schimb de informaţii între parteneri.

Site-ul poate fi accesat la adresa www.igar-vulmin.ro. Activităţile de diseminare au vizat susţinerea de lucrări

pe tematica VULMIN la conferinţe naţionale şi internaţionale de profil.


1


Raport ştiinţific şi tehnic

CUPRINS

I. Proiectul VULMIN – prezentare generală

II. Cadrul conceptual

III. Criterii de analiză a vulnerabilităţii la inundaţii

III.1. Hazardele hidrologice

III.2. Identificarea arealelor expuse la inundaţii la nivel naţional

III.3. Metode de analiză a vulnerabilităţii

IV. Baze de date, conţinutul bazelor de date pentru inventarierea inundaţiilor

V. Întruniri VULMIN, activităţi de diseminare şi pagina web a proiectului

Referinţe bibliografice selectate

Anexe


2

Contribuţii parteneri:

1. CO – INSTITUTUL DE GEOGRAFIE AL ACADEMIEI ROMÂNE

Bălteanu Dan

Dogaru Diana

Popovici Ana

Sima Mihalela

Grigorescu Ines

Kucsicsa Gheorghe

Dumitrașcu Monica

Dragotă Carmen

Persu Mihaela

2. P1 – INSTITUTUL NAȚIONAL DE HIDROLOGIE ȘI GOSPODĂRIRE A APELOR

Chendeș Viorel

Petreș Nicoleta

Adler Mary-Jean

Ion Bogdan Mirel

Trocea Ionel

Achim Diana

Pașoi Ion

3. P2 – UNIVERSITATEA BUCUREȘTI, FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Zaharia Liliana

Nedelea Alexandru

Comănescu Laura

Munteanu Anca

Săftoiu Luminița

4. P3 – INSTITUTUL DE CERCETARE PENTRU INSTRUMENTAȚIE ANALITICĂ

Incze Anamaria

Paul Maria

Roman Cecilia

Gomoiescu Despina

Ursu Monica

Frențiu Maria

Roman Marius

Tanaselia Claudiu

Miclean Mirela


3

I. Proiectul VULMIN – prezentare generală

Creşterea frecvenței, intensității şi magnitudinii inundațiilor din ultimii ani în România a reprezentat şi

reprezintă o provocare atât pentru locuitorii regiunilor afectate cât şi pentru factorii de decizie locali, regionali

şi naționali. De cele mai multe ori reacțiile autorităților în situațiile de evenimente naturale extreme, respectiv

inundații, au fost post-eveniment, impunându-se astfel o eficientizare a planurilor de management şi a

alternativelor de răspuns la acestea.

În acest context, principalul obiectiv al proiectului VULMIN este de a oferi servicii ştiințifice factorilor de

decizie (utilizatorilor) de la diferite niveluri de administrație privind gradul de vulnerabilitate a populației,

aşezărilor şi mediului la inundații, cu scopul de a mări reziliența comunităților şi mediului din regiunile afectate

de sau expuse la inundații şi de a îmbunătăți gradul de adaptare la acestea.

Tematica proiectului VULMIN abordează trei direcții majore de cercetare:

1. Identificarea şi delimitarea arealelor inundabile din România, cu accent asupra severității

hazardelor de tipul inundațiilor;

2. Evaluarea vulnerabilității aşezărilor, infrastructurii şi mediului la inundații, la scară locală şi

națională;

3. Crearea şi furnizarea de servicii ştiințifice pentru utilizatorii locali şi naționali.

Caracterul multidimensional al vulnerabilității implică o viziune integrată a activităților de cercetare din

cadrul proiectului. În acest sens se urmăreşte o evaluare din punct de vedere a proprietăților fizice şi

mecanismelor de producere a inundațiilor, a identificării şi delimitării arealelor inundabile precum şi o evaluare

din punct de vedere al efectelor inundațiilor asupra societății. Bazat pe un sistem complex de indicatori de

măsurare a vulnerabilității precum şi pe metode GIS de determinare a arealelor inundabile, proiectul

VULMIM include studii de caz la diferite scări geografice: la nivel de comunitate (comunitățile afectate de

inundațiile din 2005 din Câmpia Joasă Timiş-Bega), de regiune (Podişul Bârladului, Bazinul Superior al

Teleajenului) şi la nivel național.

În realizarea proiectului VULMIN sunt implicate echipe de cercetare din 4 institute de profil, a căror

contribuție este complementar şi echilibrat distribuită în cadrul activităților proiectului. Acestea sunt: Institutul

de Geografie al Academiei Române – IGAR (coordonator), Institutul Național de Hidrologie şi Gospodărirea

Apelor – INHGA (P1), Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie – UB (P2) şi Institutul de Cercetări

pentru Instrumentație Analitică din Cluj-Napoca – ICIA (P3).

Principalele rezultate ale proiectului constau în realizarea de servicii ştiințifice adaptate profilului

utilizatorilor (ex. analize / hărți privind arealele expuse la inundații, zonarea gradului de vulnerabilitate,

recomandări privind măsurile de adaptare şi creştere a rezilienței comunităților locale din arealele afectate de

inundații), cu scopul de a îmbunătăți procesul decizional din sfera managementului la inundații, în acord cu

strategiile şi directivele Uniunii Europene.


4

II. Cadrul conceptual

Proiectul VULMIN operează cu noțiuni şi concepte specifice domeniului modificărilor globale ale

mediului, având astfel de un caracter integrat şi interdisciplinar. Cercetările din sfera modificărilor globale ale

mediului pun în evidență interacțiunile dintre sistemele sociale şi cele biofizice, atât în sensul efectelor cauzate

de factorul antropic asupra proceselor fizice şi biogeochimice şi asupra calității mediului, cât şi în sensul

efectelor modificărilor de mediu asupra societății. Scopul urmărit este de a contribui la găsirea soluțiilor optime

de dezvoltare durabilă a societății, în contextul transformărilor guvernate de procese interdependente, precum

globalizarea, urbanizarea, modificările de mediu, dinamicile demografice, transformările politico-economice şi

progresele tehnologice.

Dezvoltate în cadrul programelor internaționale de cercetare sub egida Parteneriatului pentru Ştiințele

Sistemului Terestru (Earth System Science Partnership – ESSP), respectiv IGBP – International Global Biosphere

Programme, IHDP – International Human Dimension Programme, DIVERSITAS – International Programme on

Biodiversity Science, WCRP – World Climate Research Programme, cercetările privind modificările globale ale

mediului au cunoscut o amploare continuă în literatura de specialitate începând cu anii '90, odată cu

dezvoltarea de tehnici, metode şi modele complexe, integrate. Acestea fac referire în special la aplicațiile

spațiale, cum sunt tehnicile GIS, metodele de statistică spațială şi/sau tehnicile de teledetecție. Dacă la început,

studiile ce vizau subiecte din sfera modificărilor globale ale mediului erau specifice unui domeniu distinct,

începând cu anii 2000–2005, atenția a fost îndreptată către abordări interdisciplinare, în special între domeniile

ştiințelor biofizice şi cele sociale (ICSU-UNESCO-UNU, 2008). De asemenea, astfel de analize erau inițial

axate în mare măsură pe înțelegerea proceselor din cadrul sistemelor, conducând în acest mod la dezvoltarea

rapidă a bazelor de date precum şi la asigurarea tot mai mare a disponibilității acestora; ulterior, în studiile de

modificări globale ale mediului au fost din ce în ce mai mult integrate perspectivele ştiințelor sociale (Adger et

al., 2005).

Recent, un punct important al agendei de cercetare din cadrul programelor internaționale de modificări

globale ale mediului îl reprezintă sistemele de guvernanță, respectiv instituțiile, organizațiile, sistemul de reguli

formale şi informale, factorii de decizie de la diferite niveluri şi mecanismele decizionale prin care sunt

guvernate procesele biologice şi fizice ale Sistemului Terestru. Există un punct de vedere comun în comunitatea

ştiințifică asupra faptului că este nevoie de o mai mare eficientizare a sistemelor de guvernanță în special

asupra prevenirii, diminuării şi adaptării la modificările de mediu globale şi locale în contextul normativ al

dezvoltării durabile (IHDP – International Human Dimension Programme,

http://www.ihdp.unu.edu/article/read/governance).

În contextul modificărilor globale ale mediului, vulnerabilitatea reprezintă gradul în care un sistem este

susceptibil la efectele cauzate de expunerea la diferite forme de stres asociate modificărilor de mediu şi sociale

precum şi incapacității sistemului de a se adapta (Kasperson et al., 2002; TurnerII at al., 2003; Adger, 2006).

Astfel, vulnerabilitatea pune în evidență cât de mult este expus omul şi bunurile sale, ca parte a unui sistem

socio+ecologic, la impactul diferitelor hazarde şi indică nivelul potențial al pagubelor produse de un anumit

fenomen (IDNDR, 1992, Bălteanu şi Şerban, 2005). Aceste perspective asupra vulnerabilității sunt conforme cu


5

definiția UN/ISDR – United Nations International Srategy for Disaster Reduction (2004) care face referire la

condițiile determinate de factori sau procese fizice, socio-economice şi de mediu, care cresc susceptibilitatea

unei comunități la impactul unui hazard.

Din punct de vedere al schimbărilor climatice, vulnerabilitatea reprezintă gradul în care un sistem este

expus la, sau incapabil să răspundă la efectele adverse ale schimbărilor climatice, incluzând variabilitatea şi

evenimentele extreme (IPCC, 2007).

Diferite organisme internaționale definesc vulnerabilitatea în funcție de domeniul de activitate, fapt care

ilustrează relativitatea conceptului în cauză. Programul Națiunilor Unite pentru Hrana Omenirii (United Nations

World Food Programme) şi Organizația pentru Hrană şi Agricultură (Food and Agricultural Organization)

definesc vulnerabilitatea prin luarea în considerare a factorilor care determină nesiguranța resurselor de hrană

pentru diferite comunități umane.

De regulă, în literatură, vulnerabilitatea este definită diferit în funcție de topica şi domeniul de

cercetare, însă de cele mai multe ori, este conceptualizată ca fiind o funcție a expunerii la perturbări sau forme

de stres extern, senzitivitate la perturbări şi capacitate de adaptare (Fig. 1). Vulnerabilitatea depinde de

capacitatea sistemului de a reacționa la modificarea condițiilor de mediu extern şi intern, fiind condiționată de

relația dintre senzitivitate şi adaptare, în condiţii de expunere. În lipsa capacității de adaptare, vulnerabilitatea

unui sistem natural depinde în totalitate de senzitivitatea sa la modificările de mediu.

Dezvoltare Economică

Infrastructură şi Tehnologie

InstituŃii şi Servicii

InfromaŃie, Cunoaştere, AbilităŃi

Capital Social....

Expunere Senzitivitate

Impact PotenŃialCapacitate de Adaptare

Vulnerabilitate

Dezvoltare Economică

Infrastructură şi Tehnologie

InstituŃii şi Servicii

InfromaŃie, Cunoaştere, AbilităŃi

Capital Social....

Expunere SenzitivitateExpunere Senzitivitate

Impact PotenŃialCapacitate de Adaptare

Vulnerabilitate

Fig. 1. Schema conceptuală a vulnerabilității; Sursa: 3rd IPCC Assessment Report, citat de Stern, 2007

Vulnerabilitatea = f (Expunere, Senzitivitate, Capacitate de Adaptare)

Deşi au diferite nuanțe, majoritatea definițiilor de vulnerabilite la modificările de mediu au condus la

afirmația generală că aceasta reprezintă o caracteristică a sistemelor socio-ecologice, aflându-se în strânsă

legătură cu reziliența sistemelor.

Rezilienţa reprezintă un concept conex vulnerabilității şi se referă la abilitatea unui sistem de a reveni la

o formă apropiată de cea anterioară unei perturbări (Folke, 2006; Fraser şi Stringer, 2009). Ce tip hazard şi ce


6

tip de sistem este afectat sunt întrebările principale în analiza rezilienței unui sistem. În acest caz,

magnitudinea stimulului extern / perturbării / fenomenului / hazardului, necesară pentru schimbarea direcției

de funcționare a unui sistem este elementul care poate genera schimbarea condițiilor de stare a sistemului. În

cazul în care un grad mare al perturbării crează un impact mic, atunci se poate spune ca sistemul este rezilient

şi vice versa. Conform UN/ISDR – United Nations International Srategy for Disaster Reduction, „reziliența este

determinată de gradul în care sistemul social este capabil de a se autoorganiza şi de abilitatea acestuia de a-şi

mări capacitatea de învățare şi adaptare, incluzând capacitatea de a se reface în urma unui dezastru”.

Caracteristicile unui sistem rezilient vizează următoarele elemente: factorii socioeconomici (veniturile şi

bunăstarea populației, accesul populației la diferite tipuri de resurse (capitalul natural), participarea populației

la reducerea pierderilor, implicarea populației în procesul decizional etc.); factorii instituționali (grupurile

formale şi informale responsabile pentru luarea deciziilor, sistemul de norme şi reguli după care sistemele

funcționale sunt guvernate, modul în care astfel de factori contribuie la reducerea efectelor diferitelor forme

de stres asupra sistemului); nivelurile de capacității de adaptare (capital social, rețele sociale, strategii de

răspuns în fața hazardelor, încrederea în acțiunile de managemnet al situațiilor de risc); diversitatea capitatlului

natural (de ex. pierderea diversității, dar creşterea conectivității şi a volumului de producție duce în timp la

scăderea rezilienței sistemului).

Prin urmare, reziliența nu se referă doar la capacitatea unui sistem de a se reface (sau a rezista la) în

urma unui factor perturbator / hazard. Constă, de asemenea, în oportunitățile care apar în urma unui factor

perturbator de repoziționare şi acțiune a structurilor existente în contextul noilor condiții, precum şi de apariție

a noi traiectorii de dezvoltare (Folke, 2006). Atfel, apariția de noi direcții de dezvoltare şi evoluție, în condițiile

unei modificări, este un aspect strâns legat de capacitatea de adaptare a sistemului şi, nu în ultimul rând, de

mecanismele de transformare şi inovare pentru asigurarea unui sistem mai funcțional decât cel anterior

modificării.

În acest context, se impune crearea de servicii ştiinţifice, inclusiv mecanisme de transfer a informațiilor

ştiințifice către factorul decizional (de ex. instituții, organizații, stakeholderi) pentru eficientizarea sistemelor de

guvernanță care să asigure un management corespunzător din punct de vedere al capacității de adaptare, la

nivel local, regional, național. De menționat că în literatură, stakeholderi sunt persoane sau grup de persoane

care au un anumit interes într-o problematică anume, fie pentru că ei pot influența o decizie sau o anume

reglementare politică, fie pentru că pot fi afectați de o decizie de management (Grimble, 1998; Mitchell et al.,

1997; Powell et al., 2011). Serviciile ştiințifice sunt informații ştiințifice create şi oferite pentru procesele

decizionale. În procesul de creare şi furnizare a informațiilor ştiințifice, comunicarea şi implicarea

stakeholderilor în din primele etape ale cercetărilor sunt necesare pentru ca rezultatele să fie adaptate la

cerințele stakeholderilor. Acest fapt se impune pentru că expertiza stakeholderilor, a factorilor de decizie locali

asigură o informație locală, specifică locului, care alături de rezultatele cercetărilor contribuie la găsirea unor

soluții optime şi în final la un management sustenabil al unui areal expus la diferite tipuri de hazarde.

În concluzie, studiile de vulnerabilitate evidențiază dimensiunea socială, economică şi de guvernanță

specifică conceptelor de vulnerabilitate, reziliență şi capacitate de adaptare. Provocările cercetărilor privind

vulnerabilitatea constau în dezvoltarea de măsuri (indecşi) robuste şi credibile bazate pe o serie de metode


7

integrate, inclusiv pe abordări ale percepției riscului şi vulnerabilității (Adger, 2006). Totodată, includerea în

analizele de vulnerabilitate a elementelor de guvernață este utilă pentru abordarea aspectelor privind

reziliența şi capacitatea de adaptare. Provocările metodologice sunt comune conceptelor de vulnerabilitate,

reziliență şi capacitate de adaptare şi constituie în acelaşi timp o bază comună pentru abordări integrate.

III. Criterii de analiză a vulnerabilităţii la inundaţii

Direcțiile de analiză privind vulnerabilitatea la inundații implică atât analize privind mecanismele de

producere a inundațiilor, magnitudinea şi extinderea lor, ca elemente de expunere la impactul unui hazard (în

cazul de față hazard hidrologic), cât şi studii privind factorii de creştere a vulnerabilității, suprapuşi în mare

parte particularităților fizice, sociale, economice, de guvernanță, culturale care condiționează reziliența

sistemului luat în studiu. Un alt element important de analiză în studiul vulnerabilității la diferite hazarde

naturale este scara spațială şi temporală de abordare.

Scara spaţială în studiile de vulnerabilitate are o deosebită importanță, influențând în egală măsură atât

tematica problemei analizate, cât şi rezultate preconizate. Acest aspect reiese din faptul că factorii care

generează creşterea vulnerabilității sistemului pot fi grupați în funcție de scara de analiză. Astfel, societatea

împreună cu structurile socioeconomice pot fi afectate de factori globali sau de factori care se manifestă la

scări regionale (de exemplu efectele schimbărilor climatice), factori regionali (dinamica acțiunilor politice ale

căror consecințe se reflectă asupra managementului utilizării terenurilor sau asupra economiei, procesele

demografice, procesele de urbanizare etc.) şi factori locali (degradarea terenurilor în anumite areale, eroziunea

terenurilor, distanța față de piețele de desfacere a produselor etc.). Mai mult decât atât, modificările sunt

observate la anumite intervale de timp şi unele dintre ele pot apărea mai devreme sau mai repede față de

altele. În acest sens, dependența spațio–temporală a factorilor de creştere a vulnerabilității face ca unii să fie

importanți la o anumită scară, în timp ce la o altă dimensiune spațială aceeaşi factori să fie mai puțin relevanți

sau insignifianți (Millennium Ecosystem Assessment, 2005). De exemplu, deşi schimbările climatice acționează

la nivel global sau la scări spațiale regionale mari, efectele lor se resimt la scări locale, fiind distribuite

neuniform. Din acest punct de vedere cunoaşterea detaliată a contextelor de mediu, economice şi sociale, la

diferite scări, este importantă în înțelegerea relațiilor om–mediu.

Alături de factorii de creştere a vulnerabilității care operează la diferite scări, înscriind sistemele pe

anumite traiectorii de evoluție, un alt aspect important al scării de abordare îl reprezintă interacțiunile trans–

scalare. Procesele naturale şi socioeconomice care se manifestă la scări locale sunt profund influențate şi

dependente de procesele specifice scărilor superioare (Moran, 2010). În acest mod, procesele sunt trans-

scalare, iar scara de analiză trebuie interpretată în funcție de interacțiunile cu alte scări, punându-se astfel în

evidență interconectivitatea proceselor în spațiu şi timp. Cum pot fi analizate şi demonstrate interacțiunile

trans–scalare reprezintă un subiect metodologic mult discutat în comunitatea ştiințifică din domeniu,

accentuându-se necesitatea utilizării şi îmbunătățirii modelelor, tehnicilor şi metodelor integrate de analiză.


8

De asemenea, diferența dintre scara de manifestare a proceselor, respectiv scara de analiză, şi nivelul

decizional sau nivelul sistemului de guvernață reprezintă un alt punct de vedere al analizelor spațiale ale

vulnerabilității.

Factorii de stare şi socioeconomici ai sistemului reprezintă elemente cheie în analiza gradului de

vulnerabilitate a sistemului (areal potențial inundabil în cazul de față). Aceştia trebuie analizați în funcție de

criteriile de analiză, anume scara de abordare, potențialul socioeconomic al sistemului, transformările de

mediu, capitalul cultural şi etnografic, contextul şi particularitățile fizico-geografice.

III.1. Hazardele hidrologice

Hazardele hidrologice includ atât inundațiile lente cât şi inundațiile rapide, ambele cu o frecvență ridicată

în România. Conform EM-DAT (Emergency Events Database, http://www.emdat.be/), din punct de vedere a

numărului total de persoane afectate, 9 din primele 10 dezastre naturale în România sunt reprezentate de

inundații, acestea producând şi cele mai mari pagube economice, cu excepția cutremurului din 1977 (care a

avut de altfel cel mai mare impact economic) şi a secetei din iunie 2000. Aceste evenimente produc şi un

număr important de victime omeneşti: 215 în mai 1970, 108 în iulie 1991, 60 în iulie 1975 sau 33 în august

2005.

Cea mai mare parte dintre aceste evenimente sunt rezultatul ploilor abundente (spre exemplu în vestul

țării peste 80% din debitele maxime sunt generate exclusiv de către acest factor), sau a suprapunerii acestora

peste topirea zăpezii. Astfel, inundațiile sunt mai frecvente primăvara (30-50%) şi vara, debitele maxime

înregistrate pe unele râuri în ultimii 50 de ani având perioade de revenire chiar de pesta 200 de ani (200 pe

Prut, la stația hidro Rădăuți în 1965, 500 pe Blahnița în 1969, 200 în 1970 pe Şieu, 1000 pe Sabar, Potop, în

1979, 333 în 1981 pe Arieş etc). Ele sunt declanşate în principal de surplusul de apă generat de precipitațiile

torențiale care cad pe un sol foarte umed, acesta fiind astfel caracterizat printr-o epuizare a capacității de

absorbție a apei. Amploarea şi intensitatea inundațiilor sunt legate, de asemenea, de suprafața de drenaj a

bazinului hidrografic, textura şi permeabilitatea solului, excesul de umiditate anterior, utilizarea terenului,

lățimea albiei minore, panta longitudinală şi panta bazinului, forma bazinului hidrografic etc. După 1950 au fost

înregistrate o serie de inundații severe în 1969, 1970, 1975, 1991, 1995, 1997, 1999, 2000, 2001, 2005, 2006,

2008 şi 2010.

III.2. Identificarea arealelor expuse la inundaţii la nivel naţional

Stabilirea metodologiei GIS pentru identificarea arealelor expuse la inundații la nivel național are ca

punct de plecare faptul că totuşi, abordarea bazată pe modele hidraulice, prin care sunt obținute anumite

scenarii, nu surprinde la nivel detaliat conexiunile dintre formele şi microformele de relief şi fluxurile

hidrologice. Astfel, tiparul geomorfologic al producerii inundațiilor a fost mult timp ignorat de mediul

decizional. Dimensiunea hidrologică a geomorfologiei este pusă în evidență şi de Directiva Inundații, prin care


9

sunt impuse ca produse şi anumite hărți care să contribuie la evaluarea potențialului de inundare şi care să ia în

considerare topografia, poziția cursurilor de apă şi caracteristicile lor geomorfologice, inclusiv albiile majore ca

zone de retenție naturală. Pentru România, încă din anul 2006, Institutul de Geografie al Academiei Române

împreună cu Institutul Național de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor a realizat o astfel de hartă a potențialului

geomorfologic de producere a inundațiilor (Bălteanu et al., 2007). Aceasta include (fig. 2):

• zonele cu probabilitate mare de inundare (câmpii aluviale, inclusiv albii majore);

• zonele inundabile în cazul viiturilor excepționale şi hidrofreatice (câmpii de subsidență);

• zonele inundate în cazul ruperii digurilor sau a accidentelor la sistemele de drenaj;

• zona inundabilă din Delta Dunării.

Diferențiat pe unitățile morfo-structurale majore, pentru zonele montane şi colinare au putut fi

identificate următoarele tipare:

1. inundații în depresiuni subsidente;

2. viituri rapide;

3. inundații cauzate de ruperea barajelor, alunecări de teren sau curgeri noroioase, podurile

subdimensionate etc.;

4. inundații în zone cu alibi majore largi.

În zonele joase de câmpie, arealele inundabile sunt mult mai extinse, atât datorită reliefului cât şi

acumulării unor debite mari. Principalele tipare în aceste zone pot fi clasificate în:

1. inundații în câmpiile joase şi de subsidență;

2. inundații în zonele de confluență;

3. inundații în albiile majore

4. inundații în zonele de dune;

5. inundații hidrofreatice în zonele depresiunilor de crov, formate pe loess;

6. inundații cauzate de ruperea barajelor mici, uneori amplificate de un efect de Domino;

7. inundații în Delta Dunării.

Pentru evaluarea şi modelarea inundabilității, metodele GIS şi de Teledetecție joacă un rol important.

Metodele moderne specifice celor două domenii completeaza domeniul hidrologiei, permițând pe de o parte

organizarea, vizualizarea şi, mai ales, procesarea şi analiza datelor spațiale, iar pe de altă parte creşterea

performanțelor şi eficienței analizelor şi a modelelor hidrologice şi hidraulice.


10

Fig. 2. Potențialul geomorfologic de producere a inundațiilor, hartă realizată de către Institutul de

Geografie al Academiei Române şi Institutul Național de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor

Zone afectate de inundaţii istorice

Identificarea arealelor afectate de fenomene severe de inundație permite realizarea unor hărți de

susceptibilitate, însă această abordare nu poate acoperi întregul spectru de areale potențial inundabile. Chiar

dacă se bazează pe evenimente produse, reconstituirea spațială a arealului afectat este dificilă, astfel că de cele

mai multe ori informația este prezentată punctual sau liniar. Cu cât perioada de timp inclusă în hartă este mai

mare, cu atât gradul de încredere a preciziei delimitării spațiale a evenimentelor se reduce. Cel puțin pentru

România, informații satelitare, pe baza cărora pot fi delimitate cu o acuratețe mai mare suprafețele inundate,

sunt disponibile cu o oarecare repetivitate temporală doar pentru ultimii 10 ani. Hărți ale zonelor inundate

reconstituite (în special a celor extreme) pot fi găsite şi în unele studii de specialitate, dar nu în mod sistematic.

Anterior Directivei Inundații, unele țări deja elaboraseră hărți care prezintă informații referitoare la

inundațiile istorice. Utilizarea acestora prezintă o importanță deosebită, deoarece inundațiile istorice nu sunt

evenimente ipotetice (cum sunt cele modelate), şi pot fi, prin urmare, mai uşor de înțeles de către publicul larg

(de Moel et al., 2009). Astfel, spre exemplu, Irlanda a cartografiat la nivel național apariția inundațiilor istorice


11

iar Flandra a realizat o hartă care include "zonele recent inundate" (1988-2006). Astfel de hărți, ale extinderii

anumitor evenimente extreme, au fost realizate în Republica Cehă, Finlanda etc.

Pentru a răspunde cerințelor Directivei Inundații, INHGA (Institutul Național de Hidrologie şi Gospodărire

a Apelor) împreună cu structurile teritoriale şi centrale ale Administrației Naționale Apele Române (ANAR), a

cartografiat inundațiile care au survenit în trecut şi care au avut impact negativ asupra sănătății umane,

mediului, patrimoniului cultural şi activității economice (fig. 3).

Aceasta hartă include o selecție a evenimentelor istorice, bazându-se pe o serie de criterii hidrologice şi

pe praguri ale pagubelor. Prin urmare, inundațiile incluse prezintă un mare grad de severitate. Evenimentele

istorice stau la baza realizării Evaluării Preliminare a Riscului la Inundaţii din cadrul Directivei 2007/60/EC.

Viiturile locale sunt selectate, din punct de vedere hidrologic, funcție de datele hidrometeorologice

existente sau reconstituite în teren (inclusiv reconstituiri de debite maxime şi de estimări ale frecvenței de

realizare a acestora). Totuşi, în cazul acestor tipuri de viituri, de cele mai multe ori pagubele sunt deosebite

(uneori chiar victime omeneşti), fapt pentru luarea în considerare a magnitudinii consecințelor este esențială.

Prin frecvența de producere a unei inundații sunt cuantificate, cu un anumit grad de incertitudine, efctele

viiturii asupra comunităților locale. Această frecvență este dificil de precizat (ea se poate realiza pe baza unor

anchete la teren). În schimb, debitul maxim cuantifică mărimea viiturii, dar nu este strict legat de consecințele

acestuia. Funcție de morfologia albiei şi de amplasarea locuințelor şi a altor obiective socio-economice în raport

cu albiile râurilor pot apărea situații când la debite maxime cu probabilități mici de depăşire efectele

inundațiilor sunt severe, aşa cum pot apărea şi cazuri când la debite maxime cu probabilități mari de depăşire,

consecințele sunt relativ minore. Drept indicator, poate fi considerat debitul maxim cu probabilitatea de

depăşire de 5% sau 10%.

Debitele corespunzătoare cotelor de apărare reflectă mai bine amploarea consecințelor viiturii asupra

comunităților locale. În general, acestea sunt stabilite funcție de obiectivele posibil a fi inundate la un anumit

nivel al apei, de modul de amplasare a unor obiective socio-economice în raport cu albiile râurilor şi de natura

efectelor inundațiilor (ex. terenuri agricole, localități etc.). Acest aspect poate fi constatat şi din analiza

raportului dintre debitele maxime cu anumite probabilități de depăşire şi debitele corespunzătoare cotelor de

apărare.

În cazul debitelor corespunzătoare cotelor de apărare, cel mai bun indicator este debitul corespunzător

cotei de inundație (nivelul la care începe inundarea primului obiectiv)

Pentru spațiul României, au fost identificate patru categorii principale de viituri care au produs

inundațiile semnificative selectate (http://www.rowater.ro/EPRI/EPRI.aspx):

1. viituri lente, produse pe areale hidrografice mari, cauzate de precipitații sau de topirea zăpezii;

2. viituri rapide, produse pe zone restrânse, datorate unor precipitații cu intensitate mare;

3. viituri cauzate de blocaje naturale;

4. viituri cauzate de blocaje artificiale la poduri, ruperi de baraje / diguri sau prin deversări (de

regulă controlate).

Studiile asupra inundațiilor istorice şi paleo-inundațiilor (a evenimentelor produse anterior perioadei de

observații sistematice) oferă o cale interesantă pentru înțelegerea variabilității şi modificarea caracteristicilor


12

inundațiilor. Totuşi, acestea sunt adesea limitate în furnizarea de date cantitative (Merz et al., 2010). La nivel

național, criteriile utilizate pentru selectarea evenimentelor care să fie spațializate sau incluse într-o bază de

pot fi abordate la nivelul bazinelor, sectoarelor de râu sau a localităților. În raport cu Directiva Inundații,

validarea metodologiilor şi stabilirea unui inventar impune un număr mai mare de evenimete.

Fig. 3. Zone afectate de inundații istorice semnificative

Delimitarea albiilor majore

Albia majoră a unui râu, sau lunca acestuia, reprezintă o treaptă morfologică de tip acumulativ, care

ocupă partea cea mai de jos a văilor, fiind şi forma de relief cea mai nouă. Aceasta este acoperită de ape numai

în timpul nivelelor mari şi al viiturilor. Rareori este inundată pe întreaga lățime, acest lucru putându-se

întâmpla la fenomene catastrofale. Însă pe sectoarele în care capacitatea de transport a râului este redusă, se

pot produce inundări ale albiei majore la debite mai reduse.

Deoarece lunca s-a format în principal prin migrarea laterală, controlată de către transportul apă şi de

sedimente dintr-un râu, se poate afirma că geometria albiei minore şi a celei majore (şi, mai ales, adâncimile)

sunt strâns legate (Dodov şi Foufoula-Georgiou, 2006).


13

De multe ori, în literatura internațională, termenului de albie majoră (“floodplain”) i se atribuie un sens

hidrologic, şi nu geomorfologic, definind zona potențial inundabilă. În aces caz, termenul geomorfologic (ca

formă de relief) include o zonă mai largă largă decât suprafața definită în hidrologie. Ambele elemente vor fi

luate în considerație la evaluarea zonelor potențial inundabile.

În raport cu albia majoră, în practică sunt definite anumite zone mai restrictive, care trebuie păstrate fără

obstrucții (construcții) pentru a permite apelor la inundații să se deplaseze în aval. O astfel de zonă este „calea

inundaţiei” (floodway sau floodpath), reprezentând arealul în care curentul de apă este probabil cel mai adânc

şi cel mai rapid1. Pe acest sector al albiei minore apar debite semnificative în timpul inundațiilor. Chiar dacă

sunt doar parțial blocate, genereaza o creştere semnificativă a nivelului inundației. Dificultatea constă în faptul

că metodologiile de delimitare a acestor zone presupun modelare hidraulică, putându-se aplica doar la nivel

local, nu național.

Una din metodele care furnizează rezultate satisfăcătoare în procesul de extragere a formelor simple de

relief, şi care pot fi ulterior utilizate în multe analize GIS, este metoda TPI (Topographic Position Index).

Aceasta a fost implementată într-o aplicație ArcView2, având avantajul că definirea criteriilor de clasificare

poate fi modificată de utilizator. Indicele Poziţiei Topografice (TPI) a unei celule din MDT reprezintă diferenţa

dintre altitudinea celulei respective şi media altitudinilor celulelor vecine (Weiss, 2001), astfel că valori pozitive

înseamnă că celula este mai înaltă decât spațiul vecin şi invers (Fig. 4). Spațiul pentru definirea vecinătății poate

fi definit în diverse moduri.

Fig. 4. Definirea Indicelui Poziției Topografice.

TPI este dependent de scară, respectiv de mărimea arealului definit ca vecinătate (Jenness, 2006). Dacă,

acesta este calculat pentru o celulă situată în partea superioară a unui mic deal izolat (măgură), localizat în

culoarul unei văi largi, iar mărimea prin care este definită vecinătatea va include complet această măgură,

atunci celulei respective îi va corespunde o valoare TPI > 0. Interpretarea este a unei forme pozitive de relief.

Dacă însă arealul utilizat pentru comparație este foarte mare, acesta va include atât măgura respectivă, cât şi

1 http://suite101.com/article/what-is-a-floodway-and-what-does-it-mean-a139245

2 http://www.jennessent.com/arcview/tpi.htm


14

versanții, astfel că celula va avea o altitudine sub media vecinătăților. Rezultă o valoare negativă a indicelui TPI,

o formă negativă de relief, practic măgura fiind înglobată în culoarul de vale. O altă variantă este ca suprafața

vecinătății să fie foarte mică (doar câteva celule în jurul celulei centrale), caz în care Indicele Poziției

Topografice va fi aproximativ 0, partea superioară a măgurii fiind de fapt considerată o câmpie.

Plecând de la acest considerent, autorul metodologiei implementează un algoritm de determinare a

formelor de relief pe baza TPI-ului calculat în două moduri: Small Neighborhood – SN (suprafața arealului

definit ca vecinătate este mai mic) şi Large Neighborhood – LN (suprafața arealului mai mare), rezultatul fiind o

creştere a acurateții încadrării respectivelor areale.

Aplicând această a doua metodologie, care utilizează doi indici TPI standardizați, calculați pentru mărimi

diferite ale arealului de vecinătate, la care se adaugă gridul pantelor, pot fi extrase în mod automat 10 forme

de relief (Weiss, 2001).

În Hidrologie, metoda tradițională de delimitare a luncii inundabile se bazează pe modele hidraulice

unidimensionale, care simulează debite cu diferite probabilități de depăşire. Însă simularea hidraulică este un

proces costisitor, care necesită un volum mare de date, astfel că a apărut necesitatea delimitării luncii

inundabile pe baza unui volum mai redus de date spațiale şi hidrologice. Pe de altă parte, scopul unei analize

regionale geomorfologice este de a defini variabilitatea naturală a morfologiei râului şi luncii (atât transversal,

cât şi longitudinal, de-a lungul cursului de apă) şi relația cu suprafața de drenaj, precum şi cuantificarea

dependențelor multidimensionale statistice între aceste morfologii, pe un domeniu larg de scări, în regiuni cu

condiții climatice şi geologice similare (Dodov şi Foufoula-Georgiou, 2006). Avantajele aplicării unei abordări de

acest tip constau în: delimitarea luncii inundabile pe întreaga rețea hidrografică; cuantificarea dependențelelor

multidimensionale statistice între caracteristicile morfologice ale bazinelor hidrografice de diferite dimensiuni,

în regiuni cu condiții climatice şi geologice similare; delimitarea luncii râurilor în limitele naturale ale luncii

(care, în majoritatea cazurilor, sunt definite pe fundament geomorfologic) şi nu spre partea din luncă care este

submersă în timpul unui eveniment de o anumită magnitudine.

III.3. Metode de analiză a vulnerabilităţii

În literatura de specialitate, cu precădere străină, sunt prezentate şi aplicate numeroase metode de

analiză şi evaluare a vulnerabilității la inundații.

Abuodha and Woodroffe (2006) au realizat o prezentare a metodelor şi instrumentelor aplicate la nivel

mondial pentru evaluarea a vulnerabilității la inundații în zonele litorale. Între acestea se înscriu: DIVA

(Dynamic Interactive Vulnerability Assessment); simCLIM (Simulator of Climate Change Risks and Adaptation

Initiatives); CVAT (Coastal Vulnerability Assessment Training); FUND (Climate Framework for Uncertainty,

Negotiations, and Distribution); FARM (Future Agriculture Resources Model); COSMO (Coastal Zone Simulation

Model); SURVAS (Synthesis and Upscaling of Sea level Rise Vulnerability Assessment Studies); IPCC CM (Inter-

governmental Panel on Climate Change Common Methodology).


15

Wolf (2012) evidențiază asemănările şi deosebirtile dintre 2 metode de evaluare a vulnerabilității la

hazarduri hidrometeorologice: DIVA şi CatSim. DIVA (Dynamic Interactive Vulnerability Assessment) este un

model integrat de evaluare a impactului biofizic şi socio-economic al creşterii nivelului mării. Modelul CatSim

(CATastrophe SIMulation) evaluează vulnerabilitatea economică şi financiară la extreme meteorologice.

Hufschmidt (2011) prezintă o analiză comparativă a 6 modele de vulnerabilitate pentru a identifica

asemănări şi diferențe între diferitele abordări. Modelele considerate sunt: Pressure and Release (PAR), Access,

Alexander, Hazards-of-a-place, Airlie house, BBC-framework şi modelul dezvoltat de Bohle et al. Sunt

prezentate unele caracterisitici care explică şi condiționează vulnerabilitatea şi identifică drept elemente

importante ale vulnerabilității capacitatea de adaptare.

Abordări recente privind evaluarea vulnerabilității sunt incluse în volumul special al revistei Natural

Hazards, cu titlul Vulnerability Assessment In Natural Hazard And Risk Analysis (volumul 64 (3) 2012), în care

sunt incluse rezultate ale cercetărilor prezentate la sesiunea Vulnerability assessments in natural hazard and

risk analysis, din cadrul Adunării Generale din 2011 a European Geosciences Union din Vienna (Fuchs şi alții,

2012). Alte volume speciale ale revistei Natural Hazards, dedicate vulnerabilității la hazarde, naturale au fost

editate în 2011 (Vulnerability to natural hazards? The challenge of integration; vol.58 (2)) şi în 2010 (Extreme

Events and Vulnerability in Environment and Society; vol.55 (3)).

Aviotti (2011) include în lucrarea sa de doctorat o prezentare a diferitelor metode de diagnosticare a

vulnerabilității la inundații a locuințelor. De referință este ghidul metodologic pentru diagnosticarea şi

reducerea vulnerabilității clădirilor față de inundații realizat de Centrul European de Prevenire a Riscurilor la

Inundații (CPRI) (Le bâtiment face à l’inondation, Diagnostiquer et réduire sa Vulnérabilité, 2010).

Fekete (2012) evidențiază unele schimbări în metodele de evaluare a vulnerabilității şi riscului pe baza

unor studii de caz privind vulnerabilitatea socială la inundații în Germania.

În România, referiri la aspecte de ordin metodologic privind evaluarea vulnerabilității şi aplicații ale unor

metode de evaluare a vulnerabilității la inundații sunt relativ puține, majoritatea studiilor vizând hazardurile şi

caracteristicile acestora. Informații de ordin metodologic se întâlnesc în lucrări realizate de Armaş (2006),

Sorocovschi (2007, 2010), Goțiu şi Surdeanu (2007), Grecu (2009). Armaş (2006) menționează trei categorii de

metode de evaluare a vulnerabilității (cu exemple de aplicații în geomorfologie, dar care ar putea fi aplicate şi

în cazul inundațiilor): sumative, bazate pe probabilitățile condiționate şi pe analiza factorială. Sorocovschi

(2007, 2010), Goțiu şi Surdeanu (2007) şi Grecu (2009), prezintă sintetic metode identificate în literatura de

specialitate: matricea lui Anderson şi Woodrow, modelul presiune-relaxare (PAR), Modelul accesibilității

ACCESS, Modelul lui Alexander.

Tehnici şi instrumente de diagnosticare a vulnerabilităţii. Diferitele abordări de diagnosticare a

vulnerabilității au la bază analize care integrează, de regulă, mai multe metode/tehnici, în funcție de tipul

abordării (cantitativă sau calitativă; fenomenologică sau probabilistică). O largă aplicabilitate în aces scop o au

analizele statistice şi multicriteriale pe baza cărora se realizează ierarhizarea vulnerabilității în funcție de gradul

de intensitate. Majoritate metodelor presupun utilizarea de indici de vulnerabilitate.

Analiza şi evaluarea spaţială a vulnerabilității se realizează pe baza hărţilor de vulnerabilitate care

evidențiază nivelul/gradul de vulnerabilitate pentru diferite areale din cadrul spațiului de analiză. Gradul de


16

vulnerabilitate se exprimă, de regulă, prin clase de intensitate (foarte redus, redus, mediu, mare şi foarte mare)

stabilite pe baza criteriilor şi indicatorilor considerați în analiză.

Spațializarea diferitelor componente ale vulnerabilității, a factorilor care o determină şi a rezultatelor

privind evaluarea vulnerabilității este facilitată de utilizarea tehnicilor geomatice: GIS şi teledetecție. Cele două

tehnici au devenit elemente cheie în estimarea vulnerabilității şi a riscului la inundații.

GIS, pe lângă realizarea reprezentărilor cartografice de o foarte bună acuratețe, prezintă avantajul de a

permite combinări ale diferiților factori şi criterii prin operații de algebră cartografică, de a realiza clasificări

automate şi analize multiscalare. În acelaşi timp, GIS permit crearea de baze de date georeferențiate tematice

şi atributare privind elementele şi factorii de vulnerabilitate, cu posibilitatea de a fi actualizate în timp (Masson,

2006).

Utilizarea tehnicilor de teledetecţie, asociate cu cele specifice SIG sunt de un real folos în analiza spațială

a vulnerabilității la inundații. Imaginile satelitare oferă informații calitative şi cantitative pentru suprafețe

extinse, uneori inaccesibile, cu diferite rezoluții spațiale. Pe baza imaginilor optice sau radar pot fi identificate şi

estimate suprafețele inundate şi evaluate pagubele produse de aceste fenomene în funcție de tipul de

suprafața inundată. În România tehnicile de teledetecție şi SIG au stat la baza unor proiecte naționale şi

internaționale cu privire la gestiunea situațiilor de urgență generate de fenomene hidrometeorologice,

precum: FP7 SAFER (2009 – 2012), Servicii şi Aplicaţii pentru Răspuns în Situaţii de Urgenţă; PNCDI2 SIGUR

(2007 – 2010), Serviciu bazat pe Informaţii satelitare pentru Gestionarea situaţiilor de Urgenţă; PNCDI2

RISCASAT (2007 – 2010), Dezvoltarea de noi produse derivate din date satelitare adaptate cerinţelor

utilizatorilor din domeniul gestionării situaţiilor de risc hidro-meteorologic (Irimescu şi alții, 2010).

La nivel european, în cadrul proictului FLOODsite a fost dezvoltată o metodologie de evaluare a

pagubelor inundațiilor, bazată pe analiză multicriterială cu ajutorul tehnicilor GIS (FLOODsite Project Report,

2009).

În cadrul proiectului CLAVIER (EU FP6 project: Climate change and variability: Impact on Central and

Eastern Europe http://www.clavier-eu.org/) a fost aplicată o medotă de evaluare a vulnerabilității regionale

pentru spațiul Ungariei, României şi Bulgariei. Aceasta a constat în utilizarea tehnicilor de clusterizare şi a

metodei componentelor principale pentru agregarea a o serie de indicatori EUROSTAT, selectați după criterii

economice, cu scopul identificării de regiuni omogene, de tipul centrelor industriale, turistice, regiuni profund

agricole, regiuni predominant de servicii, regiuni depopulate etc. Regiunilor astfel identificate li s-a atribuit

ulterior artribute calitative privind capacitatea de adaptare la schimbări climatice.

Analiza calităţii resurselor de apă ca etapă intermediară evaluarii vulnerabilităţii comunităţilor locale

din arealele inundabile la contaminarea apei. În cazul analizelor de vulnerebilitate la inundații, mai ales în cazul

celor întreprinse la scară locală, o problemă relevantă este cea a calității resurselor de apă potabilă. Din acest

punct de vedere, Directiva-Cadru pentru Apă oferă Comisiei Europene şi implicit, statelor membre, posibilitatea

de a coopera în cadrul unui nou parteneriat, bazat pe participarea tuturor părților interesate, în vederea

asigurării protecției apelor interioare, a apelor de tranziție, de coastă şi a apelor subterane atât prin prevenirea

poluării la sursă cât şi prin stabilirea unui mecanism unitar de control al surselor de poluare.

Directiva pune bazele unui control eficient al poluării apelor, iar în acest scop prevede un obiectiv


17

comun pentru toate statele care o implementează: atingerea calităţii ecologice şi chimice bune a apelor până în

anul 2015. În vederea atingerii scopului pentru care a fost elaborată Directiva stabileşte: termenul limită până

la care apele trebuie să atingă un prag minim al calității, prin reducerea emisiilor provenite din activitatea

umană, industrială şi agricolă; gospodărirea durabilă a apei şi repartiția rațională şi echilibrată a acestei resurse,

cu menținerea şi cu ameliorarea calității şi regenerării naturale a apelor. Caracteristicile şi valorile prag ale apei

de suprafață utilizate la obținerea apei potabile sunt prezentate în Anexa A. Directiva-Cadru privind Apa,

2000/60/CE, a fost transpusă în legislația națională prin Legea nr. 310/2004 pentru modificarea şi completarea

Legii apelor nr.107/1996.

Clasificarea calității apelor de suprafață se face în legislația națională prin Ordinul Ministerului Mediului

şi Gospodăririi Apelor 161 din 2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calității apelor de

suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă. Indicatorii cuprinşi în normativul cu 5 clase

(Ordinul nr. 161/2006) sunt împărțiți în 5 grupe principale:

1. grupa “regim de oxigen”, cuprinde: oxigenul dizolvat, CBO5 , CCOMn, CCO-Cr;

2. grupa “nutrienti”, cuprinde: amoniu, azotiti, azotati, azot total, ortofosfati, fosfor total,

clorofila;

3. grupa “ioni generali, salinitate”, cuprinde: reziduu filtrabil uscat, sodiu, calciu, magneziu, fier

total, mangan total, cloruri, sulfati;

4. grupa “metale”, cuprinde: zinc, cupru, crom total, arsen. Metalele plumb, cadmiu, mercur,

nichel au fost încadrate la grupa de substante prioritare;

5. grupa “micropoluanţi organici şi anorganici”, cuprinde: fenoli, detergenti, AOX, hidrocarburi

petroliere. Alte substanțe precum PAHuri, PCB-uri, lindan, DDT, atrazin, triclormetan, tetraclormetan,

tricloretan, tetracloretan etc. au fost încadrate la grupa substanțelor prioritare.

Datorită importanței acestui element cheie în viața comunității şi asigurarea unei dezvotări durabile are

o deosebită importanță păstrarea apei la o calitate care să-i permită multiplele utilizări în toate sectoarele

societății. Astfel, gospodărirea şi protecția apelor reprezintă un domeniu vital al comunităților, monitorizarea şi

evaluarea calității apei impunându-se cu necesitate.

IV. Baze de date, conţinutul bazelor de date pentru inventarierea inundaţiilor

Informațiile necesare construirii bazei de date GIS utilizate pentru diagnosticarea vulnerabilității (date

fizico geografice, sociale, economice) se colectează din diferite surse: suporturi cartografice, baze de date

statistice (climatice, hidrologice, demografice, economice), baze de date spațiale, imagini aeriene şi satelitare,

surse bibliografice. Esențiale ca surse de date sunt investigațiile pe teren în cadrul cărora de efectuează

măsurători, cartografieri, observații, chestionare, anchete.

În această etapă s-a realizat o documentare asupra ale celor mai reprezentative baze de date ale

dezastrelor şi a caracteristicilor acestora, urmărindu-se cu precădere acele baze de date care oferă informații

privind inundațiile semnificative produse în trecut. Informațiile din bazele de date se referă la tipul dezastrului,


18

data de început şi sfârşit, numărul victimelor, valoarea pagubelor etc. Dintre acestea menționăm: International

Disaster Database (EM-DAT), Dartmouth Flood Observatory (DFO), Center for Refugee and Disaster Response

(CRDR), Global Disaster Alert and Coordination System (GDACS), The Disaster Database Project (University of

Richmond), Baza de date conform Directivei Inundații.

Un aspect important în crearea unei baze de date constă în relaționarea informațiilor, în special dintre

cele spațiale privind inundațiile şi arealele potențial inundate şi cele aspațiale privind indicatorii (de ex.

demografici, socioeconomic, instituționali) de măsurare a vulnerabilității la inundații.

Spre exemplu, Directiva Cadru privind Inundațiile prezintă specificațiile tehnice pentru structura unei

baze de date privind indundațiile (Tabel 1):

Tabel 1. Structura unei baze de date privind inundațiile

InformaŃii generale

privind inundaŃiile istorice

Denumire bazin

Denumire locaŃie inundată

Nume eveniment

Tip inundaŃie

Data debutului evenimentului

Durata evenimentului

SuprafaŃa inundată (km2)

Lungime sector de râu inundat (km)

FrecvenŃa

Număr de victime

Sursa viiturii/inundaŃiei

Fluvială

Pluvială

Din apa freatică (subteran)

Marină

Barare artificială - Infrastructură de apărare

Altele

Nu sunt date disponibile

Mecanism de inundare Depăşirea capacităŃii de transport a albiei

Depăşirea asigurării

Distrugerea infrastructurii de apărare

Blocare / RestricŃionare

Altele


Caracteristici ale viiturii

Viitură rapidă (flash flood)

Viitură de primăvară datorată topirii zăpezii

Viitură cu alt tip de timp de creştere

Viitură cu timp de creştere mediu

Viitură cu timp de creştere mic

Viitură cu transport mare de aluviuni

Viitură cu propagare rapidă

Viitură cu niveluri remarcabile

Alte caracteristici


Sănătatea umană (Aspecte

sociale)

Sănătatea umană

Comunitatea

Altele


19

ConsecinŃe

Mediu Starea de calitate a apei

Zone protejate

Surse de poluare

Altele

Obiective culturale Obiective culturale

Peisaje

Altele

Economice ProprietăŃi

Infrastructură

Utilizarea terenului

ActivităŃi economice

Altele

V. Întruniri VULMIN, activităţi de diseminare şi pagina web a proiectului

Întâlnirea de debut a proiectului a avut loc în data de 7 septembrie 2012, la sediul Institutului de

Geografie din Bucureşti şi s-a desfăşurat între partenerii proiectului. A avut ca obiectiv organizarea sistematică

a activităților prevăzute în planul de realizare a proiectului, fiind axată pe prezentarea detaliată a tematicii

proiectului şi a direcțiilor de abordare a cercetărilor propuse.

Primul workshop al utilizatorilor VULMIN a fost organizat în data de 16 noiembrie 2012, la sediul

Institutului de Geografie din Bucureşti şi s-a desfăşurat cu participarea a unui număr de 10 experți şi

stakeholderi din domenii conexe managementului la inundații, la diferite niveluri administrative (Anexa B).

Organizarea workshopului, cu participarea a câtova categorii de stakeholderi naționali şi locali a avut ca scop

implicarea şi participarea părților interesate în rezultatele preconizate ale proiectului încă din prima etapă a

derulării acestuia. Astfel de întruniri cu participarea stakeholderilor, fie în teritoriu, fie în cadrul workshopurilor,

reprezintă mecanisme eficiente şi adecvate pentru a interacționa cu beneficiarii (autorități / stakeholderi /

utilizatori / actori locali, naționali), precum şi de a facilita posibile colaborări viitoare. Pe parcusul derulării

proiectului sperăm să ni se alăture mai multe categorii de stakeholderi locali şi/sau naționali atât în cadrul

întâlnirilor proiectului cât şi la diferite evenimente non-VULMIN.

Obiectivele workshop-ului utilizatorilor VULMIN (şi a workshop-urilor viitoare) urmăresc: a) identificarea utilizatoriilor serviciilor ştiințifice privind vulnerabilitatea la inundații (a categoriilor de

stakeholderi); b) identificarea cerinţelor stakeholderilor din punct de vedere al serviciilor ştiințifice privind vulnerabilitatea la inundații şi c) stabilirea de comun acord a mecanismelor pentru menținerea unei colaborări continue şi a interacțiunii cu şi între factorii de decizie.

Unul dintre mecanismele importante de a îndeplini obiectivele privind „utilizatorii” şi „cerinţele” este cel pe bază de chestionar de percepție şi de necesitate a informațiilor ştiințifice (Anexa C). Structura unui astfel de chestionar include următoarele aspecte:

• Instituția / organizația pe care o reprezentați

• Percepția asupra hazardelor de inundații şi vulnerabilității arealelor şi populației

• Cerințele privind datele referitoarea la inundații şi la vulnerabilitatea populației şi mediului

• Opinia dvs. asupra modului de difuzare a informațiilor ştiințifice.


20

Chestionarul, per se, se doreşte a fi unul flexibil, care să fie aplicat atât în cadrul workshopului acesta şi în

cele viitoare, cât şi independent de ele. De asemenea, întrebările pot fi ajustate în funcție de fiecare categorie

de stakeholder în parte. Mai mult decât atât, întrebările pot sta la baza interviurilor şi / discuțiilor purtate

individual cu utilizatorii.

Cerințele exprimate de către utilizatori sunt foarte utile pentru: crearea de noi informații (figuri, hărți,

baze de date specifice etc.); identificarea de date lipsă, existente în producerea de informații necesare

utilizatorilor precum şi a strategiilor de reducere a acestui neajuns; identificarea priorităților în managementul

inundațiilor, inclusiv a alternativelor de adaptare la acestea.

Evident că, cerințele utilizatorilor vor fi diferite în funcție de categoria din care utilizatorii fac parte,

depinzând de responbabilitățile şi domeniul specific de acțiune al utilizatorului (de exemplu unii sunt mai

implicați în activități operaționale, alții au în vedere obiective strategice pe termen lung).

Aşteptările exprese de la acest chestionar sunt următoarele:

- Identificarea categoriilor de utilizatori din domeniul managementului la inundații, inclusiv a categoriilor

ce vizează implementarea măsurilor de adaptare socială la hazarde naturale (inundații) (ex. consultanți, experți,

NGOs, autorități locale, oficiali guvernamentali, media, comunitatea locală)

- Identificarea cerințelor comune de informații, respectiv servicii ştiințifice şi la ce sunt ele utile

- Care sunt indicatorii specifici necesari în activitățile de management şi implementare a măsurilor

pentru fiecare categorie de utilizatori

- Includerea metodelor şi abordărilor sugerate de stakeholderşi în activitățile de realizare a proiectului

VULMIN (de ex. prin, furnizarea de exemple, note informative, materiale web etc.).

Discuțiile workshopului s-au concentrat asupra opiniei părților interesate privind serviciile ştiințifice în

sensul punerii în practică a informațiilor ştiințifice privind vulnerabilitatea la inundații şi a adaptării acestora

conform cerințelor lor.

Pagina web a proiectului VULMIN.

Site-ul VULMIN a fost creat utilizând limbajul HTML (Hyper Text Markup Language) şi este structurat pe şase linkuri principale (despre VULMIN, obiective/activităţi, studii de caz, participanţi, evenimente, contact), respectiv sub-linkuri pentru paginile: studii de caz, participanţi şi evenimente.

Site-ul urmează să fie completat cu secțiunea “login” destinată utilizării interne între parteneri, accesul făcându-se pe baza unui cont de utilizator.

Domeniul înregistrat este http://www.igar-vulmin.ro/ şi este găzduit de ROMARG pentru o perioadă de

48 luni (25.09.2012 – 25.09.2016).

Activităţile de diseminare au constat în participarea la o serie de conferințe naționale şi internaționale:

Chendeş, V., Achim, D., Mătreață M. Medium accuracy identification of flood-prone areas: DEM analysis

based approaches, lucrare susţinută la a XX-a ediție a Simpozionului Internațional “Sisteme Informaționale

Geografice” cu tematica S.I.G. în evaluarea vulnerabilității şi riscului, organizată de Academia Română - Filiala

Cluj-Napoca, Colectivul de Geografie şi Universitatea Babeş-Bolyai - Facultatea de Geografie, 9-10 noiembrie

2012, Cluj-Napoca


21

Bălteanu, D., Dogaru, D., Sima, M., Chendeş, V., Societal Vulnerability to Floods, as a Support for Water

Management, lucrare susținută la Conferința Științifică Internațională a INHGA "Hazarduri hidrologice şi

managementul riscurilor asociate”, 8 – 11octombrie 2012, Bucureşti.

Bălteanu, D., luări de cuvânt privind analizele integrate şi problematica dezvoltării comunităților locale

inclusiv în arealele potențial inundabile, la Workshop-ul „Science, Inovation and Education – European Danube

Strategy”, 27 – 30 septembrie 2012, Stuttgart, Germania.

Şenilă, M., Şenilă, L., Levei, E., Drolc, A., Pintar, A., Roman, C., Studies on TD-AAS and DGT techniques for

mercury availability assessment in environmental samples, lucrare susținută la International Conference

“Environmental Legislation, Safety Engineering and Disaster Management”, 25 – 27 Octombrie 2012, Cluj-

Napoca, Abstract Proceedings.

Materialul prezentat mai sus justifică realizarea obiectivelor propuse în Etapa 1 din Planul de Realizare a

Proiectului VULMIN, anume: organizarea întrunirilor prevăzute, realizarea paginii web, documentarea asupra

conceptelor şi metodologiilor privind evaluarea vulnerabilității şi identificarea arealelor expuse la inundații la

nivel național, structura bazei de date privind inventarierea inundațiilor, acțivitățile de diseminare.

Referinţe bibliografice selectate

Adger, N.W. (2006). Vulnerability, Global Environmental Change 16(3), pp. 268-281

Adger, W.N., Brooks, N., Bentham, G., Agnew, M., Eriksen, S. (2004). New indicators of vulnerability and

adaptive capacity: Tyndall Centre for Climate Change Research, Technical Report 7, p.128.

Aviotti A., (2011), Contribution à la caractérisation de la vulnérabilité de l’habitat individuel face à

l’inondation. Vers un outil d’autodiagnostic, These de doctorat, MINES ParisTech, Centre de Recherche sur les

Risques et les Crises, Sophia Antipolis, 264 p.

Barroca B., Pottier N., Lefort E., (2005), Analyse et évaluation de la vulnérabilité aux inondations du

bassin de l’Orge aval, Septièmes Rencontres de Théo Quant, janvier 2005, http://thema.univ-

fcomte.fr/theoq/pdf/2005/TQ2005%20ARTICLE%2010.pdf

Bălteanu, D., Sima, Mihaela, Chendeş, V. (2007), Extreme climatic events and hydrological hazards in

Romania, in: Ielenicz, M., Bălteanu, D., Atalay, I. (eds.), Environment and Society. Present-day diversity and

dynamics. Proceedings of the 4th Romanian-Turkish Geographic Seminar, p. 25-34, Ed. Universitară, Bucharest.

Berthellier E., Masson A., Billaudet A., (2006), Réalisation de 13 diagnostics de vulnérabilité d’entreprises

de Nièvre exposées au risque d’inondation de la Loire et de ses affluents, in La vulnérabilité des sociétés et des

territoires face aux menaces naturelles. Analyses géographiques (coord. Leone F., Vinet F.), Publications de

l’Universite Paul-Valery Montpellier 3, 75 – 80.

Braun B., Aßheuer T., (2011), Floods in megacity environments: vulnerability and coping strategies of

slum dwellers in Dhaka/Bangladesh, Nat Hazards, 58, p. 771–787.

Chendeş, V. (2011), Resursele de apă din Subcarpații de la Curbură. Evaluări geospațiale (Water

resources in Curvature Subcarpathians. Geospatial assessments – In Romanian), Ed. Academiei Române,

Bucureşti, 339 pp.


22

Dodov, B., FoufoulaGeorgiou, E. (2006): Floodplain morphometry extraction from a high resolution

digital elevation model: a simple algorithm for regional analysis studies, IEEE Geoscience and Remote Sensing

Letters, v. 3(3): 410-413, doi: 10.1109/LGRS.2006.874161

Folke, C. (2006). Resilience: The emergenge of a perspective for social-ecological systems analysis, Global

Environmental Change, 16, pp. 253-267.

ICSU-UNESCO-UNU (2008). Ecosystem Change and Human Well-being: Research and Monitoring

Priorities Based on the Millennium Ecosystem Assessment, Paris, International Council for Science, pp. 56.

IPCC (2007). Climate Change 2007: Impacts, Adaptation and Vulnerability. Contribution of Working

Group II to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change, Parry, M.I.;

Canziani, O.F.; Palutikof, J.P.; van der Linden, P.J. and Hanson C.E., Eds., Cambridge University Press, UK, pp

976.

Jenness, J. (2006), Topographic Position Index (TPI), extension for ArcView 3.x, v. 1.3a, 43 p.,

http://www.jennessent.com.

Merz, B., Hall, J., Disse, M., and Schumann, A. (2010): Fluvial flood risk management in a changing world,

Nat. Hazards Earth Syst. Sci., 10, 509-527, doi:10.5194/nhess-10-509-2010,

Millennium Ecosystem Assessment (2005). Ecosystems and Human Well-being: Synthesis, Island Press,

Washington, DC; http://www.millenniumassessment.org/documents/document.356.aspx.pdf, (data ultimei

accesări, ianuarie 2009).

Moran, E.F. (2010). Environmental Social Science. Human+Environment Interactions and Sustainability,

Wiley-Blackwell, UK, p.215.

Speight, J. G. (1990), Landform, în: McDonald, R. C., Isbell, R. F., Speight, J. G., Walker, J., Hopkins, M. S.

(eds.), Australian Soil and Land Survey Field Handbook, 2nd Ed., Inkata Press, Melbourne, pp. 9–57.

Starkel L., (2006), Geomorphic Hazards in the Polish Flysch Carpathians, Studia Geomorphologica

Carpatho-Balcanica, Krakow, p. 7–19.

Stern, N. (2007). The Economics of Climate Change: The Stern Review, Cambridge University Press, UK,

p.712.

Ward P.J., De Moel H., Aerts J.C.J.H., (2011), How are flood risk estimates affected by the choice of

return-periods?, Nat. Hazards Earth Syst. Sci., 11, 3181–3195, p. 2317–2325.

Weiss, A. (2001), Topographic Position and Landforms Analysis, Poster, ESRI User Conference, San Diego,

CA, http://www.jennessent.com/downloads/tpi-poster-tnc_18x22.pdf.

Willroth P., Revilla Diez J., Arunotai N., (2011), Modelling the economic vulnerability of households in the

Phang-Nga Province (Thailand) to natural disasters Nat Hazards, 58, p. 753–769.

Wolf S, (2012), Vulnerability and risk: comparing assessment Approaches, Nat Hazards, 61, p. 1099–

1113.

Zaharia S., Chendeș V., Driga B., (2011), Flooding occurrence within the built-up areas of Baia Mare,

Riscuri şi catastrofe, vol.9, nr.1, Ed. Casa Cărții de Ştiință, Cluj Napoca, p. 175-184.


Tel. +4 021 3135990; Fax. +4 021 3111242;



Indicatori de proces si de rezultat

Indicatori de proces indicatorilor

Numarul de proiecte realizate în parteneriat international -

Mobilitati interne 0.35 Luna x om

Mobilitati internationale 1.1 Luna x om

Valoarea investitiilor în echipamente pentru proiecte 18616.12 lei

Numarul de întreprinderi participante -

Numarul de IMM participante -

Indicatori de rezultat

Numarul de articole publicate sau acceptate spre publicare în fluxul stiintific principal

international

-

Number of articles published in journals indexed AHCI or ERIH Category A or B (appliesto

the Humanities only)

-

Number of chapters published in collective editions, in major foreign languages, at

prestigious foreign publishing houses (applies only to Social Sciences and Humanities)

-

Number of books authored in major foreign languages at prestigious foreign publishing

houses (applies only to Social Sciences and Humanities)

-

Number of books edited in major foreign languages at prestigious foreign publishing

houses (applies only to Social Sciences and Humanities)

-

Factorul de impact relativ cumulat al publicatiilor publicate sau acceptate spre publicare -

Numarul de citari normalizat la domeniu al publicatiilor -

Numarul de cereri de brevetede invenţie inregistrate (registered patent application), în

urma proiectelor, din care:

-

- naţionale (în România sau în altă ţară); -

La nivelul unei organizaţii internaţionale (EPO/ PCT/ EAPO/ ARIPO/ etc.)* -

Numarul de brevetede invenţieacordat (granted patent), în urma proiectelor, din care: -

- naţionale (în România sau în altă ţară); -

La nivelul unei organizaţii internaţionale (EPO/ PCT/ EAPO/ ARIPO/ etc.)* -

Veniturile rezultate din exploatarea brevetelor şi a altor titluri de proprietate

intelectuala

Mii lei

Veniturile rezultate în urma exploatarii produselor, serviciilor şi tehnologiilor dezvoltate Mii lei

Ponderea contributiei financiare private la proiecte %

Valoarea contributiei financiare private la proiecte Mii lei

Nota: La completarea acestor indicatori se va tine seama de domeniul de cercetare si de obiectivele proiectului. Acesti indicatori

se vor completa acolo unde este cazul.

Anexa A

Caracteristicile apei de suprafaţă utilizate la obţinerea apei potabile

HG 100/2002 – caracteristicile de calitate a apelor de suprafata utilizate pentru potabilizare (NTPA-013)

Nr.

crt. Parametri

Unitatea de

masura

A1 A2 A3

R O R O R O

1. pH Unitati pH 6,5-8,5 5,5-9 5,5-9

2. Coloratie

(dupa filtrare simpla)

mg/l pe scara Pt 10 20 (C) 50 100

(C)

3. Materii în suspensie,

total

mg SS/l 25

4. Temperatura oC 22 25 (C) 22 25 (C) 22 25 (C)

5. Conductivitate µs/cm-1 la 20 oC 1000 1000 1000

6. Miros ( factor de dilutie la

25 oC)

3 10 20

7.*) Azotati mg NO3/l 25 50(C) 50(C) 50(C)

8. Fluoruri mg F/l 0,7 la 1 1,5 0,7 la

1,7

0,7 la

1,7

9. Compusi organici cu

clor, extractibili, total

mg Cl/l

10.*) Fier dizolvat mg Fe/l 0,1 0,3 1 2 1

11.*) Mangan mg Mn/l 0,05 0,1 1

12. Cupru mg Cu/l 0,02 0,05(C) 0,05

13. Zinc mg Zn/l 0,5 3 1 5 1 5

14. Bor mg B/l 1 1 1

15. beriliu mg Be/l

16. Cobalt mg Co/l

17. Nichel mg Ni/l 0,05 0,05 0,1

18. Vanadiu mg V/l

19. Arseniu mg As/l 0,01 0,05 0,05 0,05 0,1

20. Cadmiu mg Cd/l 0,001 0,005 0,001 0,005 0,001 0,005

21. Crom total mg Cr/l 0,05 0,05 0,05

22. Plumb mg Pb/l 0,05 0,05 0,05

23. Seleniu mg Se/l 0,01 0,01 0,01

24. Mercur mg Hg/l 0,0005 0,001 0,0005 0,001 0,0005 0,001

25. Bariu mg Ba/l 0,1 1 1

26. Cianuri mg CN-/l 0,05 0,05 0,05

27. Sulfati mg SO42-/l 150 250 150 250(C) 150 250(C)

28. cloruri mg Cl-/l 200 200 200

29. Detergent de anionici

active (prin metoda

spectrometrica cu

albastru de metilen)

mg laurisulfat/l 0,2 0,2 0,5

Nr.

crt. Parametri

Unitatea de

masura

A1 A2 A3

R O R O R O

30.*) Fosfati mg P2O5/l 0,4 0,7 0,7

31. Fenoli (indice

fenolic) p-

nitroanilina 4

aminoantipirina

Mg C6H5OH/l 0,001 0,001 0,005 0,01 0,1

32. Hidrocarburi

dizolvate sau în

emulsie (dupa

extractia cu eter de

petrol)

mg/l 0,05 0,2 0,5 1

33. Hidrocarburi

policiclice aromatice

mg/l 0,0002 0,0002 0,001

34. Pesticide totale

(paration, HCB,

dieldrin)

mg/l 0,001 0,0025 0,005

35. *) Consum chimic de

oxigen (CCO)

mg O2/l 10 20 30

36. *) Gradul de saturatie în

oxigen dizolvat

% O2 >70 >50 >30

37. *) Consum biochimic

de oxigen (CBO5) (la

20 oC, fara nitrificare

mg O2/l <3 <5 <7

38. Azot prin metoda

Kjedahl (fara NO-3)

mg N/l 1 2 3

39. Amoniu (NH+4) mg NH+

4/l 0,05 1 1,5 2 4(C)

40. Substante extractibile

în cloroform

mg SEC/l 0,1 0,2 0,5

41. Carbon organic total mg C/l

42. Carbon organic

residual dupa

floculare şi filtrare pe

membrane (5µ) TOC

mg C/l

43. Coliformi totali la 37 oC

/100 ml 50 5000 50000

44. Coliformi fecali /100 ml 20 2000 20000

45. Streptococci fecali /100 ml 20 1000 10000

46. salmonella Absent

în 5000

ml

Absent

în

5000

ml

O = valori obligatorii

R = valori recomandate

C = condiŃii climatice şi geografice exceptionale *) vezi art. 7 alin. (2) lit. d) din Normele de calitate

Anexa B

Institutul de Geografie, Academia Română Dimitrie RacoviŃă 12, 023993, Bucureşti, ROMÂNIA

Tel. 00 4 021 3135990; Fax. 00 4 021 3111242; [email protected]; www.geoinst.ro

AGENDA

Vulnerabilitatea aşezărilor şi mediului la inundaŃii în România

în contextul modificărilor globale ale mediului (VULMIN)

Primul Workshop al Utilizatorilor V ULMIN

1 6 noiem brie 2012, Bucureşti

12:00 – 12:30 Primirea p articipanŃilor

12:30 – 12:45 Cuvân t de deschidere, prezentare participanŃi

12:45 – 13:00 Tematica ş i ob iectivele proiectulu i VULMIN

Prof. Dan Bălteanu – Inst itutul de Geogra fie , Academia R omână; Director proiect

13:00 – 13:45 Contrib uŃi i din partea parteneril or

Dr. Mary-Jeanne Adler – Institutul NaŃional de Hidrologie ş i Gospodărirea Apelor

(INHGA)

Dr. Alexandru Nedelea – Universitate a din B ucureş ti, Facultatea de Geografie

(UB)

Dr. Diana Dogaru - Instit utul de Geografie, Academia R omână (IGAR )

13:45 – 14:15 Contrib uŃi i din partea experŃilor, re prezentanŃi a i următoarelor in stituŃii:

DirecŃia Generală Autoritatea pentru InundaŃii şi Managementul Apelor,

Minis terul Me diului şi Pădurilor

Universitatea Va lahia d in Târgovi şte

Universitatea Hyperion din Bucureşti

Universitatea de Vest din Timişoara

14:15 – 14:45 DiscuŃii cu stakeholderii, repr entanŃi ai ur mătoar elor ins titu Ńii: MMP, ABA

Buzău – IalomiŃa, ANM, ISU Buzău, Primăria Măne ciu,

Identificarea cerinŃelor beneficiarilor privind informaŃiile referitoare la: hazarde (inundaŃii), vulnerabili tate, rezilienŃă, adaptare, mana gementul s ituaŃiil or de risc

14:45 – 15:00 Concluzii

Anexa C

Chestionar de percepŃie şi de necesitate a informaŃiilor ştiinŃifice

pentru utilizatorii proiectului VULMIN

I. InstituŃia pe care o reprezentaŃi:

...................................................................................

Numele / Persoană de contact (Email):

...................................................................................

Nivelul administrativ:

a. Local

b. Regional/JudeŃ

c. NaŃional

II. PercepŃia asupra situaŃiilor de risc la inundaŃii

1. Unitatea teritorial-admnistrativă, în care deŃineŃi un rol managerial, a fost afectată în trecut de inundaŃii?

Dacă da, de câte ori?

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

2. ConsideraŃi că arealul este în continuare expus la astfel de fenomene?

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

3. Dacă da, în ce măsură poate fi afectat de inundaŃii?

1= f mult 2=semnificativ 3=neutru 4=nesemnificativ 5=deloc

4. În arealul potenŃial afectat de inundaŃii există obiective socioeconomice? (MenŃionaŃi care)

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

5. ConsideraŃi că instituŃia pe care o reprezentaŃi este efectiv implicată în gestionarea situaŃiilor de risc la

inundaŃii? Scurt comentariu

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

6. Unitatea teritorial-administrativă mai este afectată şi de alte tipuri de hazarde hazarde naturale /

tehnologice? Ex. alunecări, eroziunea terenurilor, secete severe, poluare etc. (MenŃionaŃi care)

...................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................

III. CerinŃele privind datele referitoare la arealele inundabile şi vulnerabilitate

7. Care sunt temele şi indicatorii de interes dpv al necesarului de date pentru activitatea instituŃiei? (bifaŃi /

scurt comentariu)

• regimul precipitaţiilor,

• vulnerabilitatea comunităţilor locale/regionale la fenomene hidrometeorologice extreme

• identificarea grupurilor sociale vulnerabile în caz de inundaţii,

• frecvenţa/perioada de revenire a evenimentelor hidrometeorologice extreme,

• modificarea (extinderea/diminuarea) arealelor inundabile în corelaţie cu semnalele de schimbări

climatice,

• disponibilitatea apei potabile şi calitatea acesteia,

• pierderea biodiversităţii,

• indicatori socioeconomici1 utilizaţi în evaluarea potenţialului de dezvoltare a arealelor potenţial

afectate de inundaţii,

• identificarea arealelor agricole vulnerabile la fenomene hidrometeorologice extreme şi evaluarea

impactului acestora,

• modificări în structura utilizării terenurilor şi în planurile de amenajare teritorială pe fondul

amplificării fenomene hidrometeorologice extreme,

• evoluţia climei în viitor,

• .................................................................................

• ................................................................................

8. În ce scop şi cum doriţi să utilizaţi informaţiile ştiinţifice? (bifaŃi / scurt comentariu) • la scară naţională/regională/locală,

• siguranţa populaţiei,

• cunoaşterea regimului ploilor torenţiale la nivel local,

1 Indicatori demografici, sociali (şomaj, educaţie, sănătate, rata sărăciei etc.), indicatori economici (productivitate agricolă,

valoarea adăugată brută pe activităţi ale economiei naţonale, produsul intern brut, productivitatea muncii etc.)

• îmbunătăţirea sistemelor de avertizare,

• informare privind rolul, proiectarea şi întreţinerea digurilor, canalelor,

• cunoaşterea limitelelor arealelor inundabile şi amploarea fenomene hidrometeorologice extreme,

• actualizarea PUG-urilor; / planurilor de amenajare teritorială în raport cu evoluţia spaţială a arealelor

inundabile,

• informare privind capacitatea sistemului de drenare;

• elaborarea de studii fundamentate ştiinţific în atenţia şi spre utilitatea investitorilor străini/români

interesaţi în dezvoltarea economică,

• ..........................................................................................

• ..........................................................................................

9. Care sunt aşteptările dvs. din punct de vedere al utilizării informaţiei ştiinţifice?

(bifaŃi / scurt comentariu)

• informarea corectă şi detaliată a comunităţilor şi a factorilor de decizie la nivel local / judeţean /

naţional în vederea conştientizării întregii problematici legate de hazardele naturale,

• materiale suport pentru elaborarea măsurilor structurale (lucrări de regularizare şi îndiguire a albiilor,

construirea acumulărilor permanente şi nepermanente de preluare a volumului de apă rezultat din

viituri şi inundaţii, lucrări hidrotehnice şi de apărare) şi nonstructurale (strategii de management al

inundaţiilor conform cadrului legislativ din UE şi România), pentru diminuarea efectelor inundaţiilor,

• îmbunătăţirea/actualizarea normelor metodologice şi a cadrului legisativ privind managementul la

inundaţii, inclusiv a siguranţei comunităţilor locale în caz de inundaţii,

• ................................................................................................

• ................................................................................................

10. Care ar putea fi consecinţele unui acces mai bun la informaţiile ştiinţifice?

• creşterea gradului de implicare a autorităţilor locale/judeţene în managementului cursurilor de apă şi

a arealelor inundabile prin elaborarea măsurilor de prevenire a consecinţelor inundaţiilor,

• creşterea gradului de participare efectivă a factorilor de decizie şi a comunităţilor locale în

intervenţiile în caz de inundaţii,

• luarea de măsuri menite să mărească capacitatea de adaptare a arealelor potenţial inundabile şi să

reducă vulnerabilitatea comunităţilor locale,

• crearea de legături care să faciliteze colaborarea între părţile interesate (stakeholderi) şi mediul de

cercetare (academic), precum şi întărirea colaborărilor între diferite grupuri de stakeholderi,

• ..........................................................................................

• ..........................................................................................

IV. Care este opinia dvs. privind modul de difuzare a informaŃiilor ştiinŃifice necesare în activităŃile instituŃiei:

• Sub formă de hărţi, grafice, tabele

• Platforma web

• Informări media

• .....................................................................................

• .....................................................................................

RAPORT ŞTIINŢIFIC (noiembrie, 2012)

Documents

Transcript of RAPORT ŞTIINŢIFIC (noiembrie, 2012)