Raport preliminar al investigației privind sectorul ... · Pentru a nu se omite elemente...
225
1 2018 Raport preliminar al investigației privind sectorul producerii și comercializării cimentului din România []
Transcript of Raport preliminar al investigației privind sectorul ... · Pentru a nu se omite elemente...
1
2018 Raport preliminar al investigației privind
sectorul producerii și comercializării cimentului din România
[]
2
Cuprins
Glosar, abrevieri și termeni specifici ............................................................................................. 6
Mențiuni introductive ................................................................................................................... 8
Importanța industriei cimentului la nivel național ..................................................................... 10
Capitolul 1. Concepte de bază privind produsul și precizări de ordin metodologic .............. 14
1.1. Prezentarea produsului............................................................................................... 14
1.1.A Definire şi utilizare ..................................................................................................... 14
1.1.B Producerea cimentului .............................................................................................. 15
1.1.C Clasificarea şi caracteristicile cimentului ................................................................... 16
1.1.D Declarația de performanţă şi marcajul CE pentru ciment ......................................... 20
1.1.E Fabricarea cimentului – impactul asupra mediului ................................................... 21
1.1.F Prezentare succintă privind piaţa relevantă .............................................................. 25
1.2. Aspecte cheie .............................................................................................................. 29
Capitolul 2. Linii directoare și tipuri de analize utilizate în raport .............................................. 31
2.1. Modalitatea de colectare și prezentare a opiniilor participanților din industria cimentului
................................................................................................................................................. 31
2.2. Teoria afectării concurenței ............................................................................................. 33
Capitolul 3. Reglementări aplicabile în industria cimentului ...................................................... 36
A. Norme de mediu ................................................................................................................. 36
B. Norme privind calitatea produselor ................................................................................... 41
C. Norme de exploatare şi gestionare a zăcămintelor naturale ............................................. 42
D. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă ............................................................. 43
Capitolul 4. Istoricul concurențial al industriei cimentului ......................................................... 45
Istoricul concurențial la nivel european ................................................................................. 45
Istoricul concurențial al principalilor agenți economici din industria cimentului la nivelul
României în perioada 2005 - 2017 .......................................................................................... 46
Capitolul 5. Sectorul producerii și comercializării cimentului din perspectiva ofertei ............... 47
5.1. Producerea cimentului la nivel global ........................................................................ 47
5.2. Producerea cimentului la nivel UE28 .......................................................................... 50
5.3. Producerea cimentului în România ............................................................................ 53
Principalii producători din România ................................................................................... 53
Evoluții privind producția de ciment................................................................................... 55
Livrările producției naționale de ciment ............................................................................. 60
Oferta de ciment ................................................................................................................. 62
3
Balanța comercială pentru ciment...................................................................................... 63
5.4. Aspecte cheie .............................................................................................................. 65
Capitolul 6. Industria cimentului din România - o perspectivă teoretică și analiza sub aspect
concurențial ................................................................................................................................ 67
6.1. Industria cimentului – abordarea teoretică ..................................................................... 67
6.2. Caracteristici ale sectorului sub aspect concurențial ...................................................... 70
6.3. Integrarea pe verticală a principalilor producători de ciment și efectul de închidere a
pieței ....................................................................................................................................... 82
Integrarea pe verticală ........................................................................................................ 82
Restrângeri ale concurenței pe piețele extracției şi prelucrării agregatelor minerale ...... 96
6.4. Evaluarea industriei cimentului din România prin intermediul Indicelui Agregat de
Presiune Concurențială ......................................................................................................... 104
6.5. Aspecte cheie ................................................................................................................. 109
Capitolul 7. Sectorul producerii și comercializării cimentului din perspectiva cererii ............. 112
7.1. Caracteristici relevante cu privire la clienții principalilor producători de ciment ......... 112
7.2. Aria de captare ............................................................................................................... 118
7.3. Evoluții legate de vânzări ............................................................................................... 125
Livrările de ciment, la nivel de producător ....................................................................... 126
Ciclicitatea cererii .............................................................................................................. 129
7.4. Analiza măsurii în care există coordonare prin sortimentele de ciment livrate ........... 130
7.5. Aspecte cheie ................................................................................................................. 134
Capitolul 8. Rezultatele pieței ................................................................................................... 137
8.1. Evoluția indicatorilor de stabilitate și performanță ai principalilor producători de ciment
din România .......................................................................................................................... 137
8.2. Prețul cimentului ............................................................................................................ 141
Canalele comerciale pentru ciment la nivelul României ...................................................... 144
Evoluția prețului cimentului la nivelul României .................................................................. 147
Evoluții comparative ale prețului pentru diversele sortimente de ciment ...................... 152
Politica de discounturi ...................................................................................................... 154
8.3. Costul de producție al cimentului .................................................................................. 156
8.4. Tehnici statistice pentru analiza prețurilor .................................................................... 160
Dispersia prețului .............................................................................................................. 160
Tehnici statistice folosite pentru definirea pieței relevante a produsului ....................... 162
Paralelismul prețurilor ...................................................................................................... 166
4
8.4. Aspecte cheie ................................................................................................................. 172
Capitolul 9. Concluzii și propuneri ............................................................................................ 174
9.1. Concluzii ......................................................................................................................... 175
9.2. Propuneri ....................................................................................................................... 186
Anexe ........................................................................................................................................ 188
Anexa 1. Principalele clasificări ale cimenturilor Portland .................................................. 189
Anexa 2. Standardizarea şi omologarea cimentului ............................................................. 191
Anexa 3. Compoziția, clasele de rezistență și caracteristicile fizice și chimice ale diferitelor
tipuri de ciment ..................................................................................................................... 196
Anexa 4.1. Detalii legate de cazurile de concentrări economice privind sectorul producerii și
comercializării cimentului, la nivel european ....................................................................... 198
Anexa 5.2. Tipuri de ciment produse, în anul 2016, în România .......................................... 211
Anexa 7.1. Informații privind top 100 clienți ai Holcim România, reprezentând aproximativ [
] din totalul vânzărilor de ciment în perioada 2013 – semestrul I 2017 ........................... 214
Anexa 7.2. Informații privind top 100 clienți ai HeidelbergCement România, reprezentând
aproximativ [ ] din totalul vânzărilor de ciment în perioada 2013 – semestrul I 2017 ..... 214
Anexa 7.3. Informații privind top 100 clienți ai CRH România, reprezentând aproximativ [ ]
din totalul vânzărilor de ciment în perioada 2013 – semestrul I 2017 ................................. 214
............................................................................................................................................... 214
Anexa 7.4. Informații privind top 100 clienți ai Ceminter România, reprezentând aproximativ
[ ] din totalul vânzărilor de ciment în perioada 2013 – semestrul I 2017.......................... 215
Anexa 7.5. Clienți comuni din top 100 în funcție de volum (tone, 2013 – Sem I 2017) ....... 215
Anexa 7.6. i) Frecvența absolută și relativă cumulată pentru clienții Holcim România, pe
intervale de distanță, 2013-S1 2017 ..................................................................................... 215
Anexa 7.6. ii) Frecvența absolută și relativă cumulată pentru clienții CRH România, pe
intervale de distanță, 2013-S1 2017 ..................................................................................... 216
Anexa 7.7. Evoluții comparative ale livrărilor de ciment, pe sortimente și categorii de clienți
(tone, 2013 – 6 luni 2017) ..................................................................................................... 217
Anexa 7.8. Sortimentele celor cinci producători de ciment din România (tone, 2013 - S1 2017)
............................................................................................................................................... 223
Anexa 8.1. Analize privind dispersia prețurilor (lei/tonă) .................................................... 223
Anexa 8.2. Analiza corelației și staționarității pentru CEM II vrac cu CEM II sac și pentru CEM
II vrac 32,5 și CEM II vrac 42,5 .............................................................................................. 223
Anexa 8.3. Corelații între prețurile sortimentelor de ciment livrate în comun de producători,
2013 – Sem. I 2017 ................................................................................................................ 225
Bibliografie ..................................................................................... Error! Bookmark not defined.
5
6
Glosar, abrevieri și termeni specifici
În această secțiune sunt enumerați și explicați o serie de termini economici sau specifici pieței,
precum și abrevierile utilizate pe parcursul întregului raport.
Consumul aparent de ciment
Cantitatea estimată de ciment pentru consum pe o anumită piață (țară, regiune sau lume). Se calculează astfel: Consum = Producție + Import - Export. În acest raport, termenul "consum" înseamnă întotdeauna consumul aparent. Consumul de ciment poate fi calculat atât în termeni fizici, cât și în termeni valorici. În termeni fizici, aceasta coincide cu volumul pieței, în termeni valorici, se referă la valoarea pieței cimentului din România.
Volumul pieței Consumul aparent în termeni fizici.
Valoarea pieței Consumul aparent în termeni valorici.
Participanți pe piața producerii și comercializării cimentului
Acei jucători activi din industria cimentului din România care au înregistrat cifră de afaceri în perioada analizată, atât din activitatea de fabricare a cimentului, cât și din activitatea de comercializare a cimentului.
Producători de ciment
Acei participanți de pe piața producerii și comercializării cimentului din România care au și activitate de producție a cimentului, înregistrând cifră de afaceri pe o anumită perioadă de timp din activitatea de fabricare a cimentului – cod CAEN 2351. Sunt cinci astfel de producători, din care patru sunt integrați vertical. Dintre aceștia, doar trei sunt integrați atât în amonte cât și în aval, deținând balastiere, cariere, fabrici de producție a cimentului sau stații de măcinare și stații de betoane.
Consumul pe cap de locuitor
Consumul mediu aparent per persoană în cadrul unei populații.
Exporturi (total) Volumul sau valoarea bunurilor din industrie vândute clienților străini. Acest termen este o sumă a "Exporturilor extra-UE" și a "Exporturilor intra-UE". Atât termenii fizici, cât și cei valorici se aplică.
Importuri (total) Volumul sau valoarea cimentului furnizat din țări străine care este vândut pe piața internă. Acest termen este o sumă a "importurilor din afara UE" + a "importurilor intracomunitare". Atât termenii fizici, cât și cei valorici se aplică.
Balanța comercială
Diferența dintre valoarea exporturilor totale și a importurilor totale, calculată pentru o anumită perioadă de timp.
7
Deficit comercial Balanța comercială negativă, atunci când o țară importă o valoare mai mare decât cea exportată. În acest caz, România este considerată un "importator net".
Prețul de producător O valoare medie a prețului pentru ciment, de obicei înregistrată la o primă tranzacție comercială. În acest raport, prețul mediu de producție este calculat pentru mai multe state membre UE și este exprimat în euro.
IAPC Indicele agregat de presiune concurențială.
Rata de creștere anuală compusă (CAGR)
Rata medie de creștere anuală a unui element pe o perioadă specifică. În acest raport, se mai întâlnesc și formulările "creștere medie anuală" sau "creștere anuală".
Livrări încrucișate
Izodistanță
Atunci când două fabrici ale aceluiași agent economic își pot acoperi
cererile în mod reciproc.
Suprafața obținută prin calculul unor intervale de distanță specifice,
plecând dintr-un punct central pe toate rutele posibil de parcurs. Alți
termeni utilizati pentru izodistanță sunt arie de captare și cluster.
CIROM PATRONATUL DIN INDUSTRIA CIMENTULUI ŞI ALTOR PRODUSE
MINERALE PENTRU CONSTRUCŢII DIN ROMÂNIA.
8
Mențiuni introductive
Investigația privind sectorul producerii și comercializării cimentului din România a fost
declanșată prin ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 193/09.03.2016, în baza art. 25
alin. 1 lit. g) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
Obiectivele urmărite de investigație au vizat următoarele aspecte generale:
(1) Conturarea unei imagini cât mai clare asupra sectorului producerii și comercializării
cimentului din România;
(2) Analiza aprofundată a mecanismelor de piață cu structură de oligopol, cu scopul de a
evalua nivelul de concurență existent în acest domeniu;
(3) Identificarea și analiza eventualelor disfuncționalități la nivelul sectorului;
(4) Formularea de recomandări care să conducă la îmbunătățirea mecanismelor de piață și
eliminarea eventualelor disfuncționalități identificate.
Pentru a atinge obiectivele urmărite de investigație, tipurile de analize și modalitatea de
investigare a sectorului producerii și comercializării cimentului în România, utilizate pe
parcursul acestui raport, au urmărit obținerea unei imagini cât mai clare pentru cele trei aspecte
cheie și anume:
(1) Caracteristicile pieței investigate și rezultatele mecanismelor de piață;
(2) Definirea pieței relevante;
(3) Evaluarea sub aspect concurențial.
În ceea ce privește primul aspect menționat, caracteristicile pieței luate în considerare au fost
analizate individual, în capitole distincte, punându-se accent pe cotele de piață, caracteristicile
produsului comercializat (capitolul 6), analiza cererii și a profilului clienților (capitolul 7), cadrul
legal și de reglementare ce se aplică pieței de referință (capitolul 3), practicile specifice
industriei și istoricul pieței, inclusiv evoluțiile recente sub aspect concurențial (capitolul 4), dar
și alte evoluții considerate relevante.
În ceea ce privește analiza mecanismelor de piață și rezultatele obținute în sectorul investigat,
au fost evaluate aspecte legate de costuri, prețuri, profitabilitate, sortimentele oferite și calitate
(secțiunea 7.4). În ceea ce privește prețul și profitabilitatea (capitolul 8), tipurile de analize
avute în vedere în acest raport sunt: evoluții comparative ale prețurilor diverselor sortimente
de ciment, aplicate clienților de pe teritoriul României, clienților din UE și extracomunitari;
evoluții comparative la nivelul prețului diverselor sortimene de ciment aferente clienților din
grup față de cei independenți; evoluții comparative de prețuri pentru sortimentele de ciment
comune producătorilor de ciment; evoluții comparative la nivel de costuri; evoluțiile marjelor
de profit net și profit operațional.
Practica Consiliului Concurenței în ceea ce privește piața relevantă a fost tratată sumar în
capitolul 1, în timp ce, în secțiunile 7.2. și 8.4., pentru a scoate în evidență câteva aspecte cheie
9
legate de piața relevantă, atât sub aspect geografic, cât și al produsului, s-au estimat ariile de
captare pentru o fabrică de ciment de pe teritoriul României și s-au prezentat tehnici statistice
de analiză a prețurilor în sensul aprecierii gradului de substituibilitate între diversele sortimente
de ciment.
Pentru a nu se omite elemente definitorii în evaluarea modului în care funcționează concurența
în sectorul investigat, au fost trasate patru teorii de afectare a concurenței:
(1) Teoria afectării concurenței 1: nivelurile ridicate de concentrare și barierele la intrare
înseamnă că furnizorii pot exercita putere de piață;
(2) Teoria afectării concurenței 2: coordonarea între producători împiedică, restrânge sau
denaturează concurența;
(3) Teoria afectării concurenței 3: integrarea pe verticală și comportamentul de excludere;
(4) Teoria afectării concurenței 4: anumite aspecte legate de reglementare au ca efect
prevenirea, restrângerea sau denaturarea concurenței.
Fiecare aspect analizat a fost investigat în lumina acestor teorii, iar concluziile aferente se
regăsesc în capitolul 9.
10
Importanța industriei cimentului la nivel național
Un aspect incontestabil legat de performanţa din industria cimentului se referă la legătura
strânsă dintre aceasta și cea înregistrată de sectorul construcțiilor, industria cimentului urmând,
în general, amploarea şi creşterea produsului intern brut (PIB) al unei ţări, principalii factori
determinanţi fiind proiectele din sectorul imobiliar, turism, infrastructură şi industrie.
S-a putut constata astfel că, de-a lungul perioadelor de creștere economică, cererea pentru
ciment a avut o tendinţă de creştere mai rapidă decât creşterea PIB, dar a fost grav afectată pe
timpul încetinirii creşterii economice.
Dezvoltarea sectorului de construcţii, în special investiţiile în infrastructură rămân factorii cheie ai creşterii economice în ţările în curs de dezvoltare, inclusiv în România. Acest lucru implică o creștere puternică a consumului de ciment în perioadele de boom economic, iar pe fondul creșterii semnificative a cererii, preţurile medii la ciment se pot majora și ele.
Situația la nivelul României, în perioada trim. I 2014 – trim. II 2017, a fost caracterizată, în schimb, de câteva aspecte, care pot fi catalogate ca fiind contrare așteptărilor economiștilor.
Figura 1. Evoluția trimestrială a producției de ciment și a PIB-ului (%, față de trimestrul din
anul anterior)
Sursa: Prelucrări proprii pe baza datelor INS
Concret, este vorba de evoluția industriei cimentului, așa cum aceasta este redată în graficul de mai sus, unde este evidentă dinamica negativă a producției de ciment trimestrială de pe parcursul lui 2016 și trimestrul I din 2017, pe fondul creșterii PIB-ului și a sectorului construcțiilor pentru aceeași perioadă.
Piața românească de ciment a fost de aproximativ 7,9 milioane de tone şi de 2.257 milioane de lei în 2016. Din 2007 până în 2016, piața a înregistrat o dinamică negativă. Reducerea dramatică din 2009 (74%) a fost urmată de un alt declin de 12% în anul următor. În 2011, a avut loc o
7%
-3%
0%
6%
10
%
15
%
2%
13
%
12
%-9
% -8%
-13
%
-8%
3%
0
2000
4000
6000
8000
10000
12000
14000
-15%
-10%
-5%
0%
5%
10%
15%
20%
TRIM I 2014
TRIM II 2014
TRIM III 2014
TRIM IV 2014
TRIM I 2015
TRIM II 2015
TRIM III 2015
TRIM IV 2015
TRIM I 2016
TRIM II 2016
TRIM III 2016
TRIM IV 2016
TRIM I 2017
TRIM II 2017
Trimestrial
Constructii (mil lei) Evoluție producție ciment Evoluție PIB trimestrial
11
încercare de recuperare slabă, însă volumul pieței a rămas la același nivel cu mici fluctuații în următorii cinci ani.
Cimentul este unul dintre principalele materiale utilizate în construcții, prin urmare, consumul de ciment este determinat de starea industriei construcțiilor. Există o serie de riscuri, asociate cu piața, care pot afecta puternic creșterea economică a acesteia. De exemplu, disponibilitatea fondurilor pentru sectorul de infrastructură a fost puternic afectată de creșterea deficitului bugetar.
În perioada 2009-2010 a avut loc o schimbare semnificativă în ceea ce privește importanța pieței românești de ciment. În timp ce piața românească a fost considerată una dintre cele mai vibrante din Uniunea Europeană (UE), situația s-a schimbat în 2009, când producția din sectorul construcțiilor1 a scăzut cu 15%, această evoluție descendentă fiind continuată și în 2010. În 2016, creșterea PIB-ului a ajuns la nivelul maxim înregistrat în ultimii 8 ani și anume 4,8%, evoluție pusă în seama creșterii consumului prin politici fiscale pro-ciclice și a creșterii semnificative a salariilor. Piața forței de muncă a continuat să se îmbunătățească în 2016 pe fondul creșterii puternice a PIB-ului real. Șomajul a scăzut la un nivel istoric în 2016.
Toți acești factori creează premisele creșterii venitului disponibil al populației, care poate contribui la creșterea pieței construcțiilor private, împreună cu o activitate mai mare pe piața creditelor ipotecare.
La polul opus se află investițiile care, în perioada 2014-2020, sunt în scădere din cauza unei preluări lente a proiectelor noi finanțate din fonduri UE. Se presupune că în anii următori deficitul bugetar va continua să crească din cauza reducerilor fiscale și a cheltuielilor publice mai mari, ceea ce ar putea avea un efect negativ asupra industriei construcțiilor.
În pofida acestor factori, România a reușit să își mărească producția aferentă sectorului de construcții. Cu o creștere de 8,1% a construcțiilor (în februarie 2016 față de februarie 2015), se așteaptă ca această creștere constantă să continue în următorii ani.
Explicația scăderii înregistrate pe parcursul anului 2016 în producția de ciment din România, poate fi regăsită în tabelul de mai jos. Pe fondul reducerii investițiilor în sectorul construcțiilor din 2016 se poate justifica scăderea în producția de ciment din aceeași perioadă.
Conform previziunilor economice europene din primăvara anului 2017, se estimează ca PIB-ului real să păstreze evoluția de +1,9% în perioada 2017-2018. Investițiile în sectorul construcțiilor au fost estimate în creștere cu 1,4% în 2017 și s-a previzionat o accelerare de +3,2% în 2018.
Tabelul 1. Evoluția investițiilor în sectorul construcțiilor (%, față de anul anterior)
Investiții în sectorul construcțiilor
2013 2014 2015 2016E 2017E 2018P
-15 10.1 7.8 -8.5 1.4 3.2
Sursa: European Economic Forecast Spring 2017 Notă: E – estimat; P – previziuni
1 Prin producția din sectorul construcțiilor se înțelege volumul lucrărilor de construcții pe cele trei obiective principale: lucrări de infrastructură, construcții rezidențiale și nerezidențiale.
12
Figura 2. Evoluția trimestrială a sectorului de construcții (%, față de trimestrul din anul
anterior)
Sursa:prelucrări proprii pe baza datelor INS
România a înregistrat o dinamică descendentă a sectorului construcțiilor în 2014 și 2015 față de anii anteriori, din trimestrul IV 2015 redresându-se ușor și continuând panta ascendentă până în trimestrul II 2017. În ceea ce privește perioada viitoare, perspectivele pentru anul 2017 și anii următori indică faptul că o situație economică optimistă va avea ca rezultat o recuperare a industriei în anii imediat următori.
Mai mulți factori, cum ar fi creșterea puterii de cumpărare a gospodăriilor, strategia guvernamentală privind locuințele și o piață ipotecară din ce în ce mai atractivă, vor susține segmentul construcțiilor private. Acest segment este prevăzut a fi principalul factor determinant al redresării sectorului construcțiilor în România.
Astfel, sectorul construcțiilor, care se preconizează că va crește puternic în perioada 2018-2020, va participa la situația macroeconomică generală îmbunătățită din țară. Cu toate acestea, creșterea sectorului construcțiilor se așteaptă să încetinească în perioada 2020-2025.
Susținută de această perspectivă pozitivă pentru construcții, industria producției de ciment se așteaptă să crească cu o rată anuală de creștere compusă estimată de +1,7% pentru perioada de nouă ani între 2016 și 2025, care se preconizează că va conduce volumul pieței la 9,1 milioane de tone până la sfârșitul anului 2025.
Mulţi analişti şi economişti consideră consumul anual de ciment pe cap de locuitor ca un indicator pentru prosperitate economică şi dezvoltare. Cu toate acestea, corelarea dintre consumul de ciment şi PIB pe cap de locuitor pentru primii 10 consumatori mondiali este neglijabil, iar un motiv pentru o astfel de corelare neglijabilă îl reprezintă faptul că infrastructura conduce la cea mai puternică cerere pentru ciment.
-4%-5%
-12%
-9%
-1%
-8%
-3%
9%
2%
12% 12%
18%
7%
5%
-15%
-10%
-5%
0%
5%
10%
15%
20%
Trim I2014
Trim II2014
Trim III2014
Trim IV2014
Trim I2015
Trim II2015
Trim III2015
Trim IV2015
Trim I2016
Trim II2016
Trim III2016
Trim IV2016
Trim I2017
Trim II2017
13
Figura 3. Performanța înregistrată de industria cimentului (prognoză 2025)
Sursa: IndexBOX, Romania: Cement – Market Report. Analysis and Forecast to 2025
Notă: CAGR – rată anuală de creștere compusă
La nivelul României, consumul pe cap de locuitor a scăzut de la 473 kg/an în 2007 la 398 kg/an în 2016. În termeni valorici, consumul de ciment pe cap de locuitor în România a înregistrat o scădere de la 37,5 euro pe an în 2007 la 24,1 euro pe an în 2016.
Figura 4. Consumul de ciment pe cap de locuitor în România (2007-2016)
Sursa: IndexBOX, Romania: Cement – Market Report. Analysis and Forecast to 2025
9.9
11.2
8.3
7.3
7.9 8.0
7.4 7.68.0
7.7 7.88.1 8.3 8.5 8.6 8.7 8.8 9.0 9.1
0
2
4
6
8
10
12
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021 2022 2023 2024 2025
Volumul Pieței, Milioane Tone
CAGR-2.7%
CAGR+1.7%
473
540
404
358
393 399373 385
410 398
37.5 43.629.1 24.4 25.5 24.1 23.3 24.5 25.6 24.1
0
100
200
300
400
500
600
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Consum pe cap de locuitor (kg/an) Consum pe cap de locuitor (USD/an)
14
Capitolul 1. Concepte de bază privind produsul și precizări de ordin metodologic
1.1. Prezentarea produsului
1.1.A Definire şi utilizare
Utilizarea cimentului a determinat modificări profunde în concepţia şi tehnologia lucrărilor de
construcţii.
Cimentul a fost brevetat ca material de construcţii de către zidarul Josef Aspdin în Anglia (1824).
Întrucât după întărire semăna cu piatra de calcar de pe insula Portland, acest ciment a primit
numele de ciment Portland.
Cimentul este un liant anorganic (mineral) hidraulic2 în formă de pulbere fină, care, în contact
cu apa, se pietrifică, transformându-se într-o masă omogenă. După întărire, își menține
rezistența și stabilitatea chiar și sub apă.
Lianții sunt materiale naturale sau artificiale care au proprietatea de a trece - în condiții
specifice pentru fiecare dintre ele - din starea lichidă, fluidă sau plastică, într-o masă vâscoasă
sau rigidă, putând astfel să lege între ele materiale granulare sau bucăţi în vederea obținerii
unor conglomerate artificiale.
După natura lor, lianţii se împart în: lianţi anorganici, organici, organo-silicici, reziduuri din
industrie şi alţii.
Lianţii organici se numesc bituminoşi şi se utilizează la lucrări de hidroizolaţii şi construcţii de
drumuri.
Lianții anorganici reprezintă substanțe minerale, în forma pulverulentă, cu sau fără adaosuri,
care, amestecate cu apa sau cu diferite soluții apoase, prezintă proprietatea de a se întări, fie
în mediu umed (lianți hidraulici), fie în mediu aerian (lianți aerieni), fie în ambele condiții.
Lianții anorganici se folosesc la legarea între ele a materialelor granulare (nisip, pietriș etc.) sau
a materialelor unitare (cărămizi, plăci, blocuri etc.) în vederea obținerii diferitelor elemente de
construcții.
Concret, cimentul se folosește la prepararea betoanelor, şapelor şi mortarelor, la execuția
prefabricatelor din beton, a structurilor de rezistenţă în construcţii, la execuția drumurilor,
căilor ferate, podurilor, barajelor, hidrocentralelor etc.
2 Material care, în prezenţa apei, leagă diferite agregate şi formează, în timp, o structură monolitică, cu rezistenţă mecanică mare.
15
1.1.B Producerea cimentului
Există, în general, trei tipuri de unități de producție de ciment: fabrici de ciment integrate, staţii
de măcinare și staţii de amestecare.
Fabrica de ciment integrată este o instalație de producție, care acoperă întregul proces de
producţie a cimentului - de la extracția materiilor prime până la livrarea cimentului.
Stația de măcinare sau moara de ciment nu include extracţia materiilor prime și nici procesul
termic de producere a clincherului, ci numai procesul final de măcinare şi amestecare a
clincherului, ghipsului şi a adaosurilor, pentru obţinerea cimentului.
Stația de omogenizare este, în mod tipic, o instalație de stocare de tip siloz cu facilităţi de
amestecare și de livrare, unde produsele măcinate se pot depozita, amesteca în scopuri de
calitate şi de omogenizare și, în cele din urmă, expedia.
Cimentul este vândut atât vrac, cât şi la saci. Sacii, conținând aproximativ 25-30 kg de ciment,
sunt vânduţi, de regulă, comercianţilor cu amănuntul de materiale de construcții, iar cimentul
vrac se vinde de producătorilor de betoane și constructorilor.
Cele trei etape de producere a cimentului sunt detaliate, succint, în cele ce urmează.
1. Extragerea materiilor prime
Materiile prime principale utilizate pentru producerea cimentului sunt extrase, în general, din
rocile de calcar, marno-calcar, cretă și argilă. Acestea sunt obținute din carieră, prin diferite
procedee de extracție, după care sunt transportate la fabrică, măcinate și omogenizate.
2. Măcinarea materiilor prime și clincherizarea
Calcarul şi argila extrase, împreună cu alte materii prime care conțin oxizi de aluminiu şi oxizi
de fier, sunt concasate, apoi măcinate pentru obținerea unei pulberi. Pulberea obţinută este
încălzită pentru producerea clincherului (produs intermediar la fabricarea cimentului). Procesul
chimic de bază al fabricării cimentului constă în descompunerea carbonatului de calciu (CaCO3)
la circa 900oC în oxid de calciu (CaO) şi dioxid de carbon (CO2) (proces numit calcinare).
Calcinarea este urmată de procesul de clincherizare în care oxidul de calciu reacționează la o
temperatură ridicată (de obicei 1.400-1.500oC) cu dioxidul de siliciu (SiO2), oxidul de aluminiu
(Al2O3) şi oxidul de fier (FeO) pentru a forma silicați, aluminaţi şi feriți de calciu, care sunt
înglobați în clincher. La ieșirea din cuptor, clincherul este răcit brusc de curenții de aer, fiind
gata de măcinare pentru a produce tipul de ciment dorit.
3. Omogenizarea și transportul cimentului
Clincherul obținut este măcinat fin cu adaos de ghips (3-5%), pentru a regla timpul de priză în
vederea obţinerii cimentului „pur".
Alături de ghips, pot fi adăugate materiale minerale, numite „aditivi de ciment". Folosiți în
proporții variabile, acești aditivi, care sunt de origine naturală sau industrială, oferă cimentului
16
proprietăţi specifice, cum ar fi permeabilitate redusă, rezistență mai mare la sulfați şi medii
agresive, lucrabilitate îmbunătățită sau finisaje de calitate mai bună.
Dacă în amestecul complex predomină silicații de calciu, cimentul se numeşte Portland sau
silicios, iar daca predomină aluminaţii de calciu, se numeşte aluminos.
În final, cimentul este stocat în silozuri înainte de a fi expediat în vrac sau în saci către locațiile
unde va fi utilizat.
Figura 1.1. Etapele producţiei cimentului
Sursa: http://cementnet.ro/wp-content/uploads/productie.jpg
1.1.C Clasificarea şi caracteristicile cimentului
Clasificarea convenţională are un caracter orientativ, uneori putând exista deosebiri
semnificative între cimenturile de acelaşi tip. Din aceste motive, parametrii tehnici, tehnologici
şi economici ai lucrărilor stabilesc pe bază de analiză, încercări şi condiţii concrete, tipul
recomandat şi utilizabil de ciment.
Cimenturile se deosebesc prin compoziţia lor chimico-mineralogică, fineţea de măcinare şi
viteza de răcire.
Din punct de vedere al caracteristicilor, utilității și prețului, se poate afirma că cimentul nu este
un produs substituibil. Cimentul este un produs omogen3, fiind cel mai utilizat material de
construcţie. Cimentul se foloseşte la prepararea betoanelor şi mortarelor, la execuţia
prefabricatelor din beton, la lucrările de execuţie a clădirilor civile şi industriale, la execuţia
drumurilor, căilor ferate, podurilor, barajelor, hidrocentralelor etc. Practic, cimentul se
utilizează la execuţia tuturor tipurilor de lucrări de construcţii.
3 Sunt considerate omogene produsele diferitelor firme atunci când acestea sunt substituibile, astfel încât consumatorii nu percep diferenţe între acestea. În cvasitotalitatea situaţiilor, produsul care face obiectul fabricaţiei nu este singular; acesta se încadrează într-o anumită gamă de produse înrudite prin destinaţia lor comună în consum şi prin caracteristicile esenţiale similare, în ceea ce priveşte materia primă din care sunt obţinute şi tehnologia lor de fabricaţie.
17
Tabelul 1.1. Principalele clasificări ale cimenturilor
Criteriul de
clasificare Tipuri de ciment Descriere
prezenţa
adaosurilor
Unitare (fără
adaosuri)
proporția de clincher depășește 95%, diferența fiind
constituită din adaosul de ghips cu şi fără aditivi
cu adaosuri
(compozite)
proporţia de adaos depăşeşte 5%; adaosurile pot fi:
cimentoide (zgura metalurgică şi/sau cenuşa zburătoare
bazică de termocentrală), hidraulice (cenuşile vulcanice –
puzzolane, trasul, obţinut prin măcinarea tufurilor vulcanice,
cenuşa zburătoare acidă de termocentrală, bauxita calcinată,
diatomitul, sterilul ars) şi inerte (nisipul silicios, marna, alte
roci fin măcinate)
compoziţie Portland (silicios) în amestecul complex predomină silicații de calciu
Aluminos în amestecul complex predomină aluminaţii de calciu
condiţiile de
fabricare
uzuale se pot utiliza la majoritatea lucrărilor de construcţii
din beton, beton armat şi beton precomprimat
speciale
albe - sunt cimenturi alitice ce se obțin din calcar de foarte
bună calitate sau cretă şi caolin, cu conţinut redus de oxizi
metalici (Fe, Cr, Mg etc.), au cost ridicat şi se utilizează pentru
lucrări monumentale, decorative, finisaje deosebite; colorate
- se obțin din ciment alb cu adaos de pigmenți şi se folosesc
la realizarea mortarelor colorate pentru tencuieli; pentru
drumuri – are rezistenţă mecanică ridicată, rezistenţă mărită
la îngheț-dezgheț, rezistenţă bună la coroziune şi o bună
constanţă de volum; hidrofobe - provin din cimenturi
obișnuite, la care se adaugă după măcinare substanțe
tensioactive ce conferă caracter hidrofob granulelor de
ciment, permițând astfel o durată mai mare de depozitare;
expansiv - se obține din combinarea cimentului Portland cu
ipsos sau ciment aluminos şi este folosit la lucrări de reparații
în medii umede, unde mărirea de volum produsă la
amestecarea cu apa conduce la obturarea defectelor
proprietăţi
alitice au degajare mare de căldura, priză normala şi întărire rapidă
belitice au degajare mică de căldură, priză normală şi viteză mică de
întărire
brownmilleritice priză normală, întărire normală (îngheț – dezgheț repetat –
agresivitate chimică sulfatică)
18
Criteriul de
clasificare Tipuri de ciment Descriere
feritice priză normală, întărire normală (agresivitate chimică sulfatică
ridicată)
normale priză normală, întărire normală (lucrări curente
de beton şi beton armat – fără agresivităţi chimice)
Sursa: prelucrare cap. 1 - Tehnologii industriale şi de construcții, Angelescu A, Ponoran I, Ciobotaru V.
Cimentul este un liant hidraulic sub formă de pulbere fină care, în prezenţa apei, face priză (se
rigidizează) şi se întăreşte (începe să capete rezistenţe mecanice). După constituenţii care stau
la baza cimenturilor utilizate în construcţii, acestea sunt de două feluri:
(i) cimenturi silicioase4 (Portland) – sunt lianţii cei mai întrebuinţaţi, datorită proprietăţilor
lor chimice şi fizico-mecanice deosebite; se utilizează, cu preponderenţă, în compoziţia
mortarelor şi betoanelor, simple şi armate, monolit sau prefabricate.
(ii) cimenturi aluminoase5 - se obţin în cantităţi mici şi sunt utilizate în special pentru
betoane refractare, lucrări urgente de intervenţii, de reparaţii şi montaj, betonări pe
timp de îngheţ etc. Cimentul aluminos poate fi utilizat în amestec cu ciment Portland.
Majoritatea cimenturilor din România se produc în baza Standardului European SR EN 197-
1:2011. Acest Standard distinge 27 de produse uzuale de ciment, grupate pe 5 tipuri principale
de ciment (CEM I – V), fiecare tip având 6 clase de rezistenţă, în funcție de proporţia în care
componentele sale şi diferiţii constituenţi sunt combinate (32,5N; 32,5R; 42,5N; 42,5R; 52,5N;
52,5R). Cifrele indică clasele de rezistenţă standard la compresiune măsurată la 28 de zile de la
turnare (exprimată în N/mm2 sau Mpa), iar simbolurile N şi R reprezintă rezistenţa iniţială
normală/uzuală (N), respectiv rezistenţă iniţială mare (R). Pentru alte cimenturi care nu sunt
cuprinse în SR EN 197-1:2011, aptitudinea generală de utilizare se face pe baza prevederilor
altor standarde europene de cimenturi în vigoare, a altor standarde naţionale sau pe baza unor
rezultate ale cercetărilor experimentale; A, B şi C indică procentul de masă al cimentului de
clincher:
o A
• 80 - 94% pentru tipurile principale II;
• 35 - 64% pentru tipurile principale III;
• 65 - 89% pentru tipurile principale IV;
• 40 - 64% pentru tipurile principale V;
o B
• 65 - 79% pentru tipurile principale II şi III;
• 20 - 34% pentru tipurile principale III;
• 45 - 64% pentru tipurile principale IV;
4 Cimenturi în care predomină componenţii silicatici. 5 Cimenturi în care predomină componenţii aluminatici. Se obţin prin calcinarea amestecului de calcar cu bauxită/zgură aluminoasă/şlam roşu.
19
• 20 - 38% pentru tipurile principale V;
o C
• 5 - 19% pentru tipurile principale III;
K, S, D, P, Q, V, W, T, L, LL - reprezintă tipul componentelor principale; M reprezintă un amestec
de componente principale.
Marca cimentului se exprimă simbolic prin litere mari, ce redau compoziţia mineralogică sau
unele proprietăţi specifice ale cimentului şi/sau prin numere, ce reprezintă rezistenţa minimă
la compresiune determinată în condiţii standard, în N/mm2, la 28 de zile. Simbolul A se referă
la cimentul aluminos, PZ la cimentul Portland cu adaos de zgură, PT la cimentul cu tras, CD la
cimentul pentru drumuri.
În România, se fabrică în mod curent 3 mărci de ciment Portland – P40, P45, şi P506 şi 3 mărci de
ciment aluminos – A40, A50 şi A60.
Cimentul Portland şi cimentul aluminos
Cimentul Portland (silicios) poate avea compoziţii variate; acesta se obţine dintr-un singur
produs intermediar denumit clincher. Clincherul se obţine prin arderea la temperaturi înalte a
unor amestecuri naturale sau artificiale de calcar şi argilă comună. Clincherul este apoi măcinat
împreună cu ghips (3-5%) şi cu alte eventuale adaosuri minerale (roci, produse secundare), în
funcţie de proprietăţile cimentului de fabricat.
După compoziţie cimenturile Portland se clasifică în:
• cimenturi fără adaosuri (unitare, normale, obişnuite) – conţin numai clincher şi ghips
(pentru reglarea timpului de priză) şi, eventual, componente minore; sunt notate
convenţional ca cimenturi de tip I. Din clasa cimenturilor de tip I fac parte următoarele
sortimente: CEM I 32,5; CEM I 42,5; CEM I 52,5; fiecare cu variantele N şi R;
• cimenturi cu adaosuri (compozite) - sunt obţinute prin măcinarea clincherului cu ghips
şi cu adaosuri minerale, în procent de până la 85%; sunt notate convenţional ca
cimenturi de tipurile II – V. Fiecare tip de ciment cu adaosuri de măcinare este produs în
mai multe variante de compoziţie, diferenţiate prin procentele de clincher şi adaosuri şi
prin tipul adaosurilor folosite. Din clasa cimenturilor de tip II - V fac parte următoarele
sortimente:
- cimenturile Portland cu adaosuri (CEM II);
- cimenturile de furnal (CEM III);
- cimenturile puzzolanice (CEM IV);
- cimenturile compozite (CEM V).
6 Spre exemplu, marca P40 reprezintă un ciment Portland cu rezistenţă minimă la compresiune de 40 N/mm2.
20
Cimentul aluminos este un liant hidraulic cu priza normala şi întărire rapidă, obținut prin
măcinarea fină a produsului rezultat în urma arderii amestecului de calcar şi bauxită.
Comparativ cu cimentul Portland, cimentul aluminos necesită o cantitate mai mare de apă
pentru hidratare, prezintă o creștere mai rapidă a rezistențelor mecanice în primele ore şi zile
de întărire. De asemenea, se comportă mai bine la temperaturi ridicate şi are rezistenţă la
gelivitate (îngheț/dezgheț) şi la coroziune. În schimb, nu rezistă la acțiunea acizilor concentrați
şi a alcaliilor (hidroxizii metalelor alcaline).
Datorită proprietăţilor specifice, domeniul de utilizare a cimentului aluminos este limitat. Se
folosește la producerea betoanelor cu rezistenţe mari şi întărire rapidă pe timp de iarnă, cu
condiția ca temperatura să nu depășească 30oC în timpul exploatării. De asemenea, se
utilizează la diferite lucrări supuse mediilor agresive din industria alimentară, chimică, textilă,
precum şi la obținerea betoanelor refractare cu agregate potrivite
(şamotă/cromit/magnezit/calcinat etc.), utilizate la căptușirea cuptoarelor industriale ce
lucrează la temperaturi înalte de 1.300-1.600oC.
Clasificarea principalelor tipuri de ciment Portland, în detaliu, se regăsește în Anexa 1. Elemente
legate de standardizarea și omologarea cimentului sunt incluse în Anexa 2.
1.1.D Declarația de performanţă şi marcajul CE pentru ciment
Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011
de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și
de abrogare a Directivei 89/106/CEE7 (Regulamentului (UE) nr. 305/2011), intrat în vigoare la 1
iulie 2013, defineşte obligațiile producătorilor, distribuitorilor şi importatorilor de produse
pentru construcţii, referitor la întocmirea declaraţiei de performanţă8 şi aplicarea marcajului
CE.
În baza Regulamentului (UE) nr. 305/2011, pentru produsele pentru construcții care fac obiectul
unor standarde armonizate sau care sunt conforme cu o evaluare tehnică europeană eliberată
pentru acestea, fabricantul are obligaţia să întocmească o declarație de performanță şi să aplice
marcajul CE. Declarația de performanță (DoP), document ce însoţeşte produsul, trebuie să
conțină caracteristicile esențiale şi cele de performanţă declarate ale produsului, cu referire la
specificațiile tehnice relevante (standard european armonizat sau ETA9).
Marcajul CE se aplică pe acele produse pentru construcții pentru care fabricantul a întocmit o
declarație de performanță.
7 Regulament preluat în legislația naţională prin HG nr. 1236/2012 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare. 8 Regulamentul (UE) nr. 305/2011 introduce noţiunea de „declaraţie de performanţă CE”, ce înlocuieşte noţiunea de „declarație de conformitate CE”. 9 ETA - European Technical Assessments.
21
Marcajul CE este un indicator al conformității unui produs, din punct de vedere al
caracteristicilor şi cerinţelor de bază, cu legislația UE şi permite libera circulație a produselor pe
piața europeană. Aplicarea marcajului CE pe un produs asigură validitatea comercializării acelui
produs în Spaţiul Economic European (EEA10) - cele 28 state membre ale UE şi Islanda, Norvegia,
Liechtenstein), precum și în Turcia. Aceasta se aplică şi produselor fabricate în ţări terțe, dar
vândute in EEA şi Turcia.
Conform art. 13 din Regulamentul (UE) nr. 305/2011, importatorii de produse pentru construcții
au obligaţia de a introduce pe piața UE numai produse conforme cu cerințele regulamentului.
Înainte de a introduce un produs pentru construcții pe piață, importatorii trebuie să se asigure
că evaluarea și verificarea constanței performanței au fost efectuate de către fabricant, că
produsul deţine declarația de performanță şi marcajul CE.
În UE, comercializarea cimentului, ce face obiectul unor standarde armonizate, se face cu
respectarea Regulamentului (UE) nr. 305/2011. Astfel, orice tip de ciment trebuie marcat şi
însoţit de certificat de performanţă CE.
Întocmirea declaraţiei de performanţă şi marcarea produselor se face, în România, după
aceleaşi reguli ca şi în UE. Marcajul naţional de conformitate a produselor cu cerinţele esenţiale
prevăzute în reglementările tehnice române – CS, a fost admis până la data aderării României
în UE. Ordonanţa Guvernului nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară
a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor (OG
nr. 20/2010), cu modificările şi completările ulterioare, abrogă reglementările naţionale privind
conformitatea produselor (Legea nr. 608 / 2001 privind evaluarea conformităţii produselor) şi
transpune legislaţia europeană în domeniu (Regulamentul (CE) nr. 765/2008 de stabilire a
cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea
produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93) în legislaţia naţională. Astfel, OG
nr. 20/2010 stabileşte măsurile pentru aplicarea unitară a legislaţiei UE privind condiţiile de
comercializare a produselor, evaluare a conformităţii produselor şi supraveghere a pieţei.
1.1.E Fabricarea cimentului – impactul asupra mediului
La nivel global, producţia de ciment este prognozată să ajungă la aproape 5 miliarde de tone în
anul 2030, de cinci ori mai mare decât la nivelul anului 199011.
În industria cimentului, procesele de fabricație implică un consum semnificativ de energie, dar
și emisii de praf și gaze. În plus, cimentul nu este un produs ce se poate recicla.
Combustibilii şi energia electrică sunt cele două tipuri principale de energie utilizate în
producţia de ciment.
Cererea de energie termică (combustibil) pentru producţia de clincher de ciment depinde de
reacţiile chimice/mineralogice ale procesului de ardere a clincherului (1.700 – 1.800 MJ/tonă
10 EEA - European Economic Area. 11 A blueprint for a climate friendly cement industry – WWF International/2008 - http://wwf.panda.org/wwf_news/?151621/A-blueprint-for-a-climate-friendly-cement-industry, pag. 7.
22
de clincher). La energia termică necesară pentru uscarea şi preîncălzirea materiilor prime se
adaugă cea pentru diferitele sisteme de cuptoare.
Principalii utilizatori de energie electrică sunt utilajele pentru măcinare şi ventilatoarele de
răcire, care însumează aproximativ 80% din consumul total de energie electrică. Necesarul de
energie electrică variază între 90 şi 150 kWh/tonă de ciment.
Atât arderea combustibililor folosiţi în procesul de producție, cât şi procesul de formare a
clincherului implică emisii de CO2 - gaz cu efect de seră. Emisiile provin din decarbonatarea
calcarului şi din arderea în cuptorul de clincher a diverșilor combustibili (tradiționali şi
alternativi), pentru a obține energia termica necesară. La nivelul anului 2008, fiecare tonă de
ciment produsă presupunea emiterea a aproximativ 0,89 tone de CO2.
Principalele surse ale emisiilor de praf, în cadrul procesului de fabricare a cimentului, sunt
procesul de pregătire a materiilor prime (unităţi pentru materia primă), unităţile de măcinare
şi de uscare, procesul de ardere a clincherului, pregătirea combustibilului şi unitatea de
măcinare a cimentului (instalaţii de măcinare). De asemenea, alte surse de praf sunt concasarea
materiilor prime, benzile rulante şi lifturile pentru materii prime, depozitarea materiilor prime
şi a cimentului, depozitarea combustibililor, expedierea cimentului (încărcarea).
Prevenirea degajărilor de praf în atmosferă se poate face prin instalaţii de desprăfuire, filtre cu
saci pentru colectarea prafului, colectarea prafului şi reintroducerea în procesul tehnologic.
În anul 2015, emisiile de CO2 generate în procesul de fabricare a clincherului au contribuit cu
aproximativ 4% din totalul emisiilor globale, iar emisiile din arderea combustibililor, în procesul
de producție a cimentului, au atins aproximativ același nivel, astfel încât, în total, au însumat
aproximativ 8% din emisiile globale de CO212.
Totuşi, emisiile de gaze cu efect de seră (GES) nu sunt direct proporţionale cu nivelul producţiei
de ciment. Ultimele tehnologii în materie, ce folosesc un procent mai scăzut de clincher, au
redus emisiile, în condiţiile în care cererea de ciment, la nivel mondial, creşte. Astfel, cu toate
că emisiile de dioxid de carbon/tona de ciment produs s-au redus, cu aproximativ 20% în anul
2015 faţă de anul 198013, creşterea producției implică un grad de poluare mai ridicat.
Reducerea procentului de clincher utilizat pentru obţinerea cimentului este una dintre
metodele cele mai eficiente aplicate de fabricile de ciment atât pentru conservarea resurselor
naturale (materii prime şi combustibili utilizați), cât şi pentru reducerea emisiilor de CO2. Pentru
obținerea cimenturilor compozite, clincherul este înlocuit parțial cu diverşi compuși minerali
(rocă vulcanică, calcar, deșeuri, zgură granulată de furnal, cenușă de termocentrală), care au
compoziție chimică asemănătoare cu acesta. De asemenea, reducerea noxelor se obţine şi prin
folosirea biomasei, a combustibililor alternativi şi a echipamentelor ecologice – tehnologie
verde - în utilajele de producţie.
12 Trends in global CO2 emissions: 2016 Report - PBL Netherlands Environmental Assessment Agency edgar.jrc.ec.europa.eu/.../jrc-2016-trends-in-global-co2-emissions-2016-report-103425, pag 64. 13 Ibidem 11, pag. 65.
23
În martie 2007, Consiliul European a aprobat obiectivul comunitar de a reduce cu 30% emisiile
de GES, până în 2020 faţă de anul 1990 14 , prin două obiective cheie: diminuarea costului
energiei nepoluante şi aducerea întreprinderilor din UE pe primul loc în sectorul tehnologiilor
energetice cu emisii reduse de carbon. Modul de acţiune al UE s-a bazat pe crearea unei pieţe
de certificate de emisie de GES.
Certificatele de emisii de GES, denumite generic certificate de carbon sau certificate de CO2,
sunt drepturi tranzacționabile, reprezentând o tonă de dioxid de carbon neemisă.
Comercializarea emisiilor de carbon reprezintă, de fapt, tranzacțiile efectuate cu certificatele
de emisii de GES.
În România, certificatele se tranzacţionează conform HG nr. 780/2006 privind stabilirea schemei
de comercializare a certificatelor de emisii cu efect de seră, cu modificările şi completările
ulterioare.
Hotărârea se aplică emisiilor provenite din instalaţiile în care se desfăşoară una sau mai multe
dintre activităţile prevăzute în Anexa 1 la HG, producerea clincherului de ciment în cuptoare
rotative cu o capacitate de producţie de peste 500 de tone pe zi sau în alte cuptoare cu o
capacitate de producţie de peste 50 de tone pe zi, fiind una dintre activităţile incluse în Anexă.
În perioada 1990 - 2010, intensitatea emisiilor de GES a scăzut în toate statele membre. La
nivelul anului 2010, în UE emisiile de GES se situau cu aproximativ 15,5% sub nivelul celor din
1990, pe când în România, în anul 2010 au fost emise 121,6 milioane de tone echivalent CO2, în
scădere cu 52% comparativ cu anul 199015, nivel aflat sub nivelul ţintă al UE pentru anul 2020.
Scăderea emisiilor s-a datorat, în special, producției mai reduse de energie electrică și termică
în sectorul public, precum și reducerii emisiilor generate de industriile prelucrătoare şi de
sectorul transporturilor.
Trendul descrescător s-a menţinut, astfel, în anul 2014, totalul emisiilor de GES ale UE, a fost cu
23% sub nivelul din 1990 și a scăzut cu 4% în comparație cu 201316, schimbările tehnologice
contribuind cel mai mult la reducerea nivelului emisiilor.
La nivel global, în anul 1999, a fost demarat proiectul - Iniţiativa de Sustenabilitate în Industria
Cimentului (Cement Sustainability Initiative - CSI), promovat de 22 de mari producători de
ciment, care îşi desfăşoară activitatea în peste 100 de ţări şi a căror producţie însumează
aproximativ 30% din producţia globală de ciment.
Iniţiativa are o agendă de acţiuni care se focalizează mai ales pe monitorizarea şi reducerea
emisiilor de GES, protecţia mediului, utilizarea responsabilă a combustibililor şi a materiilor
14 Consiliul European privind energia regenerabilă „Obiectivele Europei în domeniul energiei regenerabile: 20% până în 2020”. 15 Studiu în cadrul proiectului POR - Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale, de evaluare şi formulare de politici macroeconomice în domeniul convergenţei economice cu Uniunea Europeană a Comisiei Naţionale de Prognoză, cod SMIS 27153 - Evaluarea impactului reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră asupra economiei româneşti prin utilizarea relaţiilor tehnologice şi de interdependenţă dintre ramuri. 16 Raport al Comisiei privind progresele înregistrate în domeniul combaterii schimbărilor climatice, inclusiv raportul privind funcționarea pieței carbonului, raportul privind revizuirea Directivei 2009/31/CE privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și raportul bienal al Uniunii Europene în temeiul Convenției-cadru a ONU asupra schimbărilor climatice - COM(2015) 576 final.
24
prime, sănătatea şi protecţia lucrătorilor, măsurarea şi îmbunătăţirea impactului activităţilor de
producţie asupra terenului şi comunităţii locale.
Principalii producători de ciment prezenţi pe piaţa românească – HeidelbergCement România
SA, CRH Ciment (România SA) şi Holcim România SA - sunt membri ai CSI.
Pe parcursul acestui raport, se vor folosi variantele prescurtate ale denumirilor celor trei
producători de ciment din România, astfel: HeidelbergCement România, CRH România și Holcim
România.
Toate fabricile de producție de ciment din România au fost construite înainte de 1990 cu capital
integral românesc.
Odată cu privatizarea industriei, din perioada 1995 - 1998, au fost intensificate eforturile pentru
protecția mediului înconjurător. Noii proprietari, pe lângă capacitatea financiara şi experiența
internațională, au adus şi un know-how important în sfera protecției mediului, ce s-a transpus
în emisii de praf în atmosferă şi de GES sub normele europene.
România a fost una dintre primele ţări din lume unde s-a introdus procedeul uscat pentru
producția cimentului, economisindu-se astfel (cu costul unor mari investiții de producție)
cantităţi semnificative de energie şi apă.
Principalele măsuri şi instrumente folosite de către producătorii de ciment din România, în
vederea îndeplinirii angajamentelor asumate prin proiectul CSI, ce au contribuit semnificativ la
reducerea emisiilor de GES şi, implicit, la protecția mediului înconjurător au fost:
• crearea stațiilor ecologice de betoane ce permit reducerea spre zero a emisiilor de praf
şi a zgomotului, reciclarea deșeurilor din beton şi refolosirea apei reziduale;
• reciclarea reziduurilor de beton proaspăt şi refolosirea apei reziduale;
• instalarea de sisteme moderne de desprăfuire pentru reducerea emisiilor de praf;
• măsuri de protecție a biodiversităţii în zonele din care se extrag mineralele necesare
pentru producția cimentului;
• controlul consumului de apă intern, colectarea şi tratarea apei reziduale în decantoare;
• folosirea energiei termo-solară ca mijloc de încălzire şi producere a apei calde;
• substituirea combustibililor fosili cu cei alternativi pentru încălzirea cuptoarelor -
produse şi reziduuri provenite atât din industria cimentului, cât şi din alte industrii
(precum industria petrolieră, auto, agricultură, silvicultură, deșeuri municipale), cum ar
fi: ulei uzat, cauciucuri uzate/anvelope, folii, cartoane, deșeuri din mase plastice,
lemnoase şi petroliere;
• îmbunătățirea eficienței instalațiilor în scopul reducerii pierderilor de căldură.
Un instrument de punere în practică a angajamentelor şi obiectivelor de dezvoltare durabilă şi
de protecție a mediului înconjurător este standardul pentru managementul de mediu ISO
14001, adoptat în România ca SR EN ISO 14001. Scopul standardului este de a susține protecția
mediului şi de a preveni poluarea printr-un management sistematic de mediu cu privire la
zonele şi activitățile care au un impact asupra acestuia. ISO 14001 solicită unei organizații să
declare ceea ce face în privința controlării şi reducerii impactului său asupra mediului
25
înconjurător, să realizeze ceea ce a declarat în politica sa de mediu şi să înregistreze realizările.
Principalii producători de ciment din România deţin certificarea ISO 14001.
Cu toate eforturile întreprinse, industria producției de ciment rămâne unul dintre sectoarele cu
o contribuție importantă la emisiile de GES la nivel național. Conform verificărilor făcute de
ANPM (Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului) privind emisiile GES, fabricile de ciment se
clasau în primele 27 de instalații din cele 228 inventariate17 în anul 2009, respectiv din cele 234
inventariate ca nivel de emisii de GES.
1.1.F Prezentare succintă privind piaţa relevantă
Piața relevantă a produsului
Definirea pieţei relevante este un instrument de identificare şi de stabilire a graniţelor între care
se exercită concurenţa dintre întreprinderi. Scopul definirii pieţei relevante este de a identifica
produsele şi concurenţii existenţi ai întreprinderilor în cauză, concurenţi care sunt capabili să
constrângă comportamentul respectivelor întreprinderi şi să le împiedice să acţioneze
independent de presiunile unei concurenţe efective.
Definirea pieţei relevante este fundamentală pentru toate domeniile acoperite de legislaţia în
domeniul concurenţei, aplicarea acesteia nefiind posibilă fără referire la piaţa pe care se
desfăşoară concurenţa.
Cimentul este unul dintre cele mai importante materiale utilizate în construcții, datorită
proprietăţilor sale superioare de întărire, odată ce este amestecat cu apă, precum și de legare
a altor materiale pentru stabilitate și rezistență. Cimentul este utilizat ca material intermediar
pentru producția de betoane, şape şi mortare, de produse din beton, pentru execuţia clădirilor
civile şi industriale, execuţia drumurilor, a căilor ferate, a podurilor, a barajelor etc.
Cimentul se împarte în două mari categorii: ciment gri și ciment alb. Principala diferență dintre
cimentul alb și cel gri rezidă în calitatea superioară a calcarului utilizat pentru producerea
cimentului alb. În plus, cimentul alb este utilizat în scopuri diferite (în mod deosebit, în lucrări
de arhitectură, elemente decorative, finisaje, pardoseli albe și colorate), este produs într-o
cantitate limitată și are un preţ mai ridicat decât al cimentului gri.
În deciziile anterioare, în cazurile care au implicat sectorul cimentului, Consiliul Concurenţei a
considerat că cimentul gri reprezintă o categorie distinctă de cimentul alb. În aceste cazuri,
autoritatea de concurenţă a definit piaţa relevantă a producerii şi comercializării cimentului gri
(care include toate sortimentele de ciment gri).
Conform practicii decizionale a Comisiei Europene, piața cimentului gri a fost definită ca o piaţă
unică şi distinctă de piața cimentului alb, fără a fi necesară o subsegmentare în funcţie de
diferitele tipuri de ciment gri (CEM I - CEM V). În ceea ce priveşte modul de livrare a cimentului
către clienţi, Comisia Europeană a admis posibilitatea unei subsegmentări a pieţei cimentului
17 http://www.anpm.ro/-/emisii_ges_verificate_2009
26
gri în funcţie de modalitatea de livrare, în ciment gri vândut în saci şi ciment gri vândut vrac,
însă a lăsat deschisă definiţia exactă a pieţei relevante.
În investigația privind concentrarea economică Anglo American PLC / Lafarge S.A. (în
continuare, denumită concentrarea economică Anglo/Lafarge), conform raportului final al
autorității de concurență din Marea Britanie, a fost analizată, atât sub aspectul cererii, cât și sub
aspectul ofertei, substituibilitatea între:
(1) diferitele tipuri de ciment vrac;
(2) diferitele modalități de ambalaj (vrac vs. saci) și
(3) ciment importat și ciment produs intern.
În privința primului aspect, s-a constatat că există un grad de substituibilitate din partea cererii
între diversele tipuri de ciment, dar că abilitatea și dorința clienților de a trece de la CEM I la
alte tipuri de ciment diferă în funcție de utilitatea finală. În ceea ce privește substituția sub
aspectul ofertei, s-a constatat că producătorii de ciment par să aibă posibilități diferite de a
obține materiile prime necesare pentru a produce CEM II și CEM III. În funcție de disponibilitatea
acestor produse și cu condiția că dețineau facilitățile necesare, producătorii păreau să poată
schimba ușor producția de la CEM I la alte tipuri de ciment.
În ceea ce privește al doilea aspect, s-a constatat că există o substituibilitate foarte mică între
ciment vrac și ciment saci. În acest sens, s-a decis ca, în scopul evaluării concentrării economice
Anglo/Lafarge, cimentul vrac și saci aparțin de piețe relevante ale produsului diferite.
Referitor la al treilea aspect, s-a ajuns la concluzia că, în scopul evaluării concentrării economice
Anglo/Lafarge, nu era adecvată segmentarea pieței relevante a produsului în ciment domestic
și ciment importat pe baza diferențelor de calitate sau de securitate luate în calcul.
În această secțiune se aduce în discuție importanța substituibilității tocmai pentru a prezenta o
serie de aspecte importante specifice substituibilității diverselor sortimente de ciment.
Alegerea tipului de ciment de către client (consumator intermediar sau consumator final) se
face luând în considerare atât aplicaţia finală ce urmează a fi obţinută, cât şi alţi factori legaţi
de procesul de producţie, tehnologia utilizată ş.a.
Cu toate acestea, conform deciziei18 referitoare la investigația privind un posibil de abuz de
putere dominantă desfășurată de către Consiliul Concurenței la nivelul sectorului de producere
și comercializare a cimentului, s-a constatat că, din punct de vedere al compoziţiei, toate
sortimentele de ciment din clasele I-V se obţin dintr-un singur produs intermediar, respectiv din
clincher. Diferenţele între diversele sortimentele de ciment sunt date de adaosuri şi de
eventuali aditivi. Totodată, s-a constatat că pe anumite intervale de rezistenţă, sortimentele de
ciment cu clasa de rezistenţă 52,5 sunt substituibile cu 42,5, care la rândul lor sunt substituibile
cu 32,5, de unde rezultă existenţa unei substituţii în lanţ între cimenturile grupate în funcţie de
clasa de rezistenţă. Mai mult decât atât, s-a constatat că și sub aspectul caracteristicilor fizice și
18 DECIZIA nr. 60/18.11.2011.
27
chimice, cimenturile de diferite tipuri și clase de rezistență sunt substituibile cu diverse alte
tipuri de ciment și clase de rezistență.
Ca urmare a analizei efectuate în cadrul investigației anterior menționate, Consiliul Concurenței
a concluzionat că nici din punct de vedere al substituibilităţii la nivelul cererii şi nici din punct
de vedere al substituibilităţii la nivelul ofertei, nu poate fi definită ca piaţă relevantă a
produsului o piaţa distinctă pentru diversele sortimente de ciment.
Acest element va avea o deosebită importanță în analiza ofertei pe sortimente de ciment
produse și livrate de cei cinci producători de ciment de pe teritoriul României, care, aparent, nu
își intersectează oferta pentru principalele sortimente de ciment vândute19. Mai exact, un
mecanism ce la prima vedere ar putea ridica suspiciuni din punct de vedere al concurenței20,
cum ar fi împărțirea pieței pe sortimente de ciment, se poate dovedi inofensiv în lumina
substituibilității în lanț descrise mai sus.21
O serie de analize în sensul identificării gradului de substituibilitate între diferitele sortimente
de ciment, dar și pe diferitele tipuri și clase de rezistență și modalități de ambalaj (vrac vs. saci),
au fost incluse în secțiunea dedicată tehnicilor statistice utilizate pentru analiza prețurilor22.
Piaţa relevantă geografică
Dimensiunea pieţei geografice depinde de o serie de factori, în special de costurile de transport.
Pentru ciment, ponderea costurilor de transport în preţul produsului este semnificativă.
Raportul foarte scăzut preţ/masă limitează piaţa de desfacere a acestui produs, acesta fiind
motivul pentru care analiza pieţei cimentului necesită o abordare zonală.
În practica decizională anterioară, Consiliul Concurenţei a considerat că distanţa optimă până
la care cimentul poate fi comercializat în condiţii de rentabilitate se calculează în raport cu
amplasarea fabricilor faţă de beneficiarii care reprezintă ponderea cea mai însemnată a
livrărilor de ciment, această distanţă având valoarea de max. 200 km, atât pentru transportul
auto, cât şi pentru transportul pe cale ferată, pieţele geografice ale fiecărei fabrici fiind
suprafeţele descrise de cercuri cu raza de cca. 200 km în jurul acestora23.
Totodată, având în vedere situaţia specifică a dispunerii fabricilor de ciment pe teritoriul
României, autoritatea de concurenţă a considerat că, practic, piaţa geografică pentru fiecare
dintre producătorii naţionali de ciment este reprezentată de reuniunea pieţelor geografice ale
tuturor fabricilor de ciment deţinute. Astfel, pentru fiecare dintre cei trei mari producători de
ciment, piaţa geografică aferentă producerii şi comercializării de ciment este reprezentată de
întregul teritoriu al României.
19 Principalele sortimente de ciment în funcție de volumul vândut de fiecare producător de ciment. 20 Ipoteza conform căreia fiecare producător oferă și produce sortimente de ciment în scopul menținerii cotelor de piață simetrice, împărțind piața pe sortimente de ciment. 21 Pentru mai multe detalii, a se vedea secțiunea 7.4. 22 Pentru mai multe detalii, a se vedea secțiunea 8.4. 23 Piața relevantă geografică a fost analizată distinct, în secțiunea 7.2.
28
Această regulă trebuie aplicată de la caz la caz, deoarece practica a demonstrat că pe distanţa
strictă de 200 de km rutieri faţă de fabrică există numeroşi consumatori care nu se
aprovizionează de la fabrica respectivă, motivul fiind traseele anevoioase ale căilor ferate şi ale
reţelelor rutiere de acces, din cauza variatelor forme de relief.
Figura 1.2. Zona de captare (200 de km față de punctele de interes)
Sursa: Prelucrări proprii pe baza datelor disponibile
Definită teoretic, piaţa geografică a cimentului ar putea fi redată printr-o suprafaţă circulară cu
raza de 100 de km în jurul fabricii (ca proxy pentru a reprezenta grafic zona de captare de 200
km. în jurul fabricii), conform figurii anterioare.
Conform practicii decizionale a Comisiei Europene, în cazul cimentului gri s-a considerat că piaţa
relevantă geografică este reprezentată de zonele circulare cu raze de 150 şi 250 km în jurul
facilităţilor de producţie, reflectând distanţa până la care producătorii de ciment pot vinde
ciment în condiţii de eficienţă economică, iar pieţele astfel definite pot depăşi, în anumite
circumstanţe, teritoriile naţionale.
29
1.2. Aspecte cheie
Cimentul este un liant anorganic (mineral) hidraulic în formă de pulbere fină, care se foloseşte
la prepararea betoanelor şi mortarelor, la execuţia prefabricatelor din beton, la lucrările de
execuţie a clădirilor civile şi industriale, la execuţia drumurilor, căilor ferate, podurilor,
barajelor, hidrocentralelor etc.
Materiile prime principale utilizate pentru producerea cimentului sunt extrase, în general, din
rocile de calcar, marno-calcar cretă și argilă. Acestea sunt obținute din carieră, prin diferite
procedee de extracție, după care sunt transportate la fabrică, măcinate și omogenizate.
Cimenturile sunt produse standardizate, ce se deosebesc prin compoziţia lor chimico-
mineralogică, fineţea de măcinare şi viteza de răcire.
Cimentul Portland (silicios) este cel mai utilizat liant hidraulic din construcții, iar cimentul
aluminos este folosit, în special, pentru betoane refractare, lucrări urgente de intervenţii, de
reparaţii şi montaj, betonări pe timp de îngheţ.
Având în vedere marea diversitate de tipuri de ciment existente, prin standarde s-a făcut
distincția între cimenturile comune/uzuale şi cele speciale, adică cele cu adaosuri suplimentare
sau proprietăți speciale.
Majoritatea cimenturilor din România se produc în baza Standardului European SR EN 197-
1:2011.
Cimentul, ce face obiectul unor standarde armonizate, se comercializează numai marcat şi
însoţit de certificat de performanţă CE.
În industria cimentului, procesele de fabricație implică un consum semnificativ de energie, dar
și emisii de praf și gaze, iar cimentul nu este un produs ce se poate recicla.
În martie 2007, Consiliul European a aprobat obiectivul comunitar de a reduce cu 30% emisiile
de GES, până în 2020, faţă de anul 1990, prin două obiective cheie: diminuarea costului energiei
nepoluante şi aducerea întreprinderilor din UE pe primul loc în sectorul tehnologiilor energetice
cu emisii reduse de carbon. Modul de acţiune al UE s-a bazat pe crearea unei pieţe de certificate
30
de emisie de GES, certificate ce se tranzacţionează şi în România, conform HG nr. 780/2006
privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii cu efect de seră, cu
modificările şi completările ulterioare.
Odată cu privatizarea industriei cimentului, din perioada 1995 - 1998, au fost intensificate
eforturile pentru protecția mediului înconjurător. Noii proprietari, pe lângă capacitatea
financiara şi experiența internaționala au adus şi un know-how important în sfera protecției
mediului, ce s-a transpus în emisii de praf în atmosferă şi de GES sub normele europene.
România a fost una dintre primele ţări din lume unde s-a introdus procedeul uscat pentru
producția cimentului, economisindu-se astfel (cu costul unor mari investiții de producție)
cantități semnificative de energie şi apă.
Cu toate eforturile întreprinse, industria producției de ciment rămâne unul dintre sectoarele cu
o contribuție importantă la emisiile de GES la nivel național. Conform verificărilor făcute de
ANPM privind emisiile GES, fabricile de ciment se clasau în primele 27 de instalații din cele 228
inventariate în anul 2009, respectiv din cele 234 inventariate ca nivel de emisii de GES.
Cimentul este un produs relativ omogen: deși există diferite tipuri de produse de ciment gri cu
proprietăți diferite, există posibilitatea de substituire între diferite tipuri de ciment atât în ceea
ce privește cererea, cât și oferta. În mod similar, deși cimentul vrac și saci sunt piețe distincte
ale produselor, deoarece există o substituibilitate redusă a cererii între acestea, ele sunt
produse din aceleași materiale, existând unele posibilități de substituire sub aspectul ofertei.
Teoretic, pe anumite intervale de rezistenţă, sortimentele de ciment cu clasa de rezistenţă 52,5
sunt substituibile cu 42,5, care la rândul lor sunt substituibile cu 32,5, de unde rezultă existenţa
unei substituţii în lanţ între cimenturile grupate în funcţie de clasa de rezistenţă.
Nici din punct de vedere al substituibilităţii la nivelul cererii şi nici din punct de vedere al
substituibilităţii la nivelul ofertei, în practica sa decizională Consiliul Concurenței nu a fost
definită ca piaţă relevantă a produsului, o piaţa distinctă pentru diversele sortimente de ciment.
În cazurile instrumentate de Consiliul Concurenței în domeniul producerii și comercializării
cimentului, piaţa relevantă geografică a cimentului s-a definit ca având dimensiune naţională.
31
Capitolul 2. Linii directoare și tipuri de analize utilizate în raport
2.1. Modalitatea de colectare și prezentare a opiniilor participanților din industria
cimentului
Prima solicitare de informații transmisă de Consiliul Concurenței a vizat opiniile participanților
pe piață privind o serie de aspecte legate de sectorul producerii și comercializării cimentului din
România. Pentru a culege opiniile celor 8 participanți din industria cimentului, s-a apelat la o
abordare relativ standard în cercetările bazate pe chestionare, respectiv exprimarea acestor
opinii față de afirmații predefinite prin alegerea unor valori pe o scală.
Cu titlu de exemplu, caseta de mai jos prezintă două afirmații ce au fost evaluate de participanții
din industria cimentului, afirmații ce privesc evoluția așteptată a sectorului analizat. După cum
se poate observa, afirmațiile au fost redactate într-un mod destul de tranșant, astfel încât
respondenții să își formeze cu ușurință o părere față de acestea. Opinia respondenților a fost
solicitată prin intermediul unei scale (Likert) în nouă puncte, scala fiind însoțită de unele indicații
privind semnificația scorurilor24.
Societățile care activează în sectorul producerii și comercializării cimentului din România
reprezintă cei mai informați respondenți, fiind astfel în măsură a oferi o perspectivă relevantă
24 Dat fiind că scala are un număr impar de valori, dar și faptul că respondenților nu le-a fost oferită și opțiunea „Nu știu/Nu răspund”, este posibil ca punctul de mijloc al scalei să reprezinte un loc de refugiu, ce este în general ales de cei care nu au formată o opinie solidă față de o anumită afirmație.
Vă rugăm să vă exprimați opinia față de o serie de afirmații ce privesc industria cimentului
din România. Vă rugăm să parcurgeți cu atenție fiecare din afirmațiile de mai jos, întrucât
unele dintre acestea se referă la situații existente acum pe piață, în timp ce altele se referă
la așteptările dvs. privind evoluții viitoare sau chiar la situații ipotetice. Folosiți scala de mai
jos pentru exprimarea acordului sau dezacordului dvs. față de fiecare afirmație:
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Dezacord
total Dezacord parțial
Nici acord,
nici dezacord Acord parțial
Acord
total
Așteptări privind evoluția pieței în următoarele luni Opinia dvs. (1-9)
Ex. 1. Ne aşteptăm ca nivelul preţului cimentului de pe piaţa internă să crească semnificativ în următorii 1-2 ani. Ex. 2. Prețul cimentului în România este semnificativ mai scăzut decât în alte țări.
32
privind sectorul analizat. Răspunsurile primite de Consiliul Concurenței de la participanții de pe
piață vor fi sintetizate în tabele similare cu Tabelul 2.1.
Tabelele vor indica atât media răspunsurilor primite, cât și coeficientul de variație (CV) al
valorilor alese de respondenți pe scală. Mediile aritmetice calculate pe baza răspunsurilor
primite vor oferi o imagine privind percepția de ansamblu a principalilor 7 participanți de pe
piață pentru perioada analizată. Valorile medii vor fi însoțite de prezentarea coeficientului de
variație, care va oferi o imagine asupra relevanței mediei.
Numit și coeficient de omogenitate, CV este o măsură adimensională a dispersării unei serii de
date față de tendința sa centrală (reprezentată, cel mai adesea, prin media seriei)25. CV se
calculează prin raportarea abaterii standard (σ) la nivelul mediu al seriei de distribuţie (xm) și se
exprimă procentual: CV=σ/xm*100. De obicei, se consideră că CV<35% este un indicator al unei
colectivități omogene, în timp ce CV<17% este văzut a indica o populaţie foarte omogenă. Altfel
spus, valori ale CV sub pragul de 35% (în mod ideal sub 17%) sunt considerate a indica existenţa
unei singure tendinţe în cadrul seriei de date (în speţă, a unei păreri împărtășite de mai mulți
producători de ciment). Drept consecință, în aceste cazuri media calculată are semnificaţia
așteptată în mod uzual, fiind o măsură reprezentativă pentru această unică tendinţă centrală a
seriei. Valori ale CV peste pragul de 35% indică faptul că media calculată trebuie privită cu
precauție, aceasta fiind rezultatul unor păreri diferite ale respondenților (cu cât valoarea CV
este mai ridicată, cu atât divergențele între respondenți sunt mai pronunțate).
Pentru exemplul 1. din caseta anterioară, valoarea medie din Tabelul 2.1 se află în stânga
punctului de mijloc al scalei foarte aproape de acesta, în timp ce pentru exemplul 2. valoarea
medie este plasată în dreapta punctului de mijloc al scalei. Pentru primul exemplu valoarea
medie indică o relativă incertitudine a respondenților. Această valoare arată faptul că
respondenții nu se așteaptă la modificări majore în ceea ce privește nivelul prețului cimentului
de pe piața internă în următorii ani. Valoarea medie obținută pentru al doilea exemplu indică
faptul că respondenții sunt relativ de acord că prețul cimentului în România este semnificativ
mai scăzut decât în alte țări.
Tabelul 2.1. Exemplu de prezentare a opiniilor respondenților
Indicator Afirmații evaluate
Ex. 1. Ex. 2.
Medie 4,75 6,75
CV 31% 21%
Valorile CV indicate în tabel sunt plasate sub pragul critic de 35%, arătând faptul că mediile
calculate poartă semnificația așteptată și sunt indicatori adecvați ai tendințelor centrale
prezente în cele două serii de date. Altfel spus, valorile medii din tabelul anterior nu par a fi
calculate pe baza unor răspunsuri foarte diferite unele faţă de celelalte – chiar dacă există
25 Pentru detalii, vezi „Statistică” de Alexandru Isaic-Maniu, Constantin Mitruț și Vergil Voineagu, Editura Universitară, 2003 şi „Statistică și Econometrie” de Tudorel Andrei, Editura Economică, 2003.
33
variație în opiniile respondenților, seriile de date sunt relativ omogene, ceea ce face ca mediile
să fie reprezentative.
2.2. Teoria afectării concurenței26
Tipurile de analize și modalitatea de investigare a sectorului producerii și comercializării
cimentului în România, utilizate pe parcursul acestui raport, au urmărit obținerea unei imagini
cât mai clare pentru cele trei aspecte considerate cheie conform liniilor directoare trasate în
cadrul ghidului de realizare a investigațiilor de piaţă al autorității de concurență din Marea
Britanie27 și anume:
(4) Caracteristicile pieței investigate și rezultatele mecanismelor de piață;
(5) Definirea pieței relevante;
(6) Evaluarea sub aspect concurențial.
În ceea ce privește primul aspect menționat, caracteristicile pieței luate în considerare au fost
analizate individual, în capitole distincte, punându-se accent pe cotele de piață, caracteristicile
produsului comercializat, analiza cererii și a profilului clienților, cadrul legal
și de reglementare ce se aplică pieței de referință, practicile specifice industriei și istoricul pieței,
inclusiv evoluțiile recente sub aspect concurențial, dar și alte evoluții considerate relevante.
În ceea ce privește analiza mecanismelor de piață și rezultatele obținute în sectorul investigat,
au fost evaluate aspecte legate de costuri, prețuri, profitabilitate, sortimentele oferite și
calitate. În ceea ce privește prețul și profitabilitatea, tipurile de analize avute în vedere în acest
raport sunt: evoluții comparative ale prețurilor diverselor sortimente de ciment, aplicate
clienților de pe teritoriul României, clienților din UE și extracomunitari; evoluții comparative la
nivelul prețului diverselor sortimene de ciment aferente clienților din grup față de cei
independenți; evoluții comparative de prețuri pentru sortimentele de ciment comune
producătorilor de ciment; evoluții comparative la nivel de costuri; evoluțiile marjelor de profit
net și profit operațional.
Practica Consiliului Concurenței în ceea ce privește piața relevantă a fost tratată sumar în
capitolul 1, în timp ce, în secțiunile 7.2. și 8.4., pentru a scoate în evidență câteva aspecte cheie
legate de piața relevantă, atât sub aspect geografic, cât și al produsului, s-au estimat ariile de
captare pentru o fabrică de ciment de pe teritoriul României și s-au prezentat tehnici statistice
de analiză a prețurilor în sensul aprecierii gradului de substituibilitate între diversele sortimente
de ciment.
Pentru a nu se omite elemente definitorii în evaluarea modului în care funcționează concurența
în sectorul investigat, au fost trasate câteva teorii ale prejudiciului28.
26 Eng. Theories of Harm. 27 Ghidul autorității de concurență din Marea Britanie - Market Investigation References: Competition Commission Guidelines, 2013. 28 O teorie a prejudiciului este o ipoteză pentru cât de dăunătoare ar putea fi efectele generate de comportamentele descrise într-o piață sub aspect concurențial și cum ar putea afecta negativ consumatorii.
34
Din cele cinci surse principale din care pot deriva prejudicii sub aspect concurențial, așa cum
sunt enumerate în ghidul de realizare a investigațiilor de piaţă al autorității de concurență din
Marea Britanie29, au fost identificate cel puțin 4 teorii ale prejudiciului, de care trebuie să se
țină cont când se analizează sectorul producerii și comercializării cimentului în România:
(5) Teoria afectării concurenței 1: nivelurile ridicate de concentrare și barierele la intrare
înseamnă că furnizorii pot exercita putere de piață;
(6) Teoria afectării concurenței 2: coordonarea între producători împiedică, restrânge sau
denaturează concurența;
(7) Teoria afectării concurenței 3: integrarea pe verticală și comportamentul de excludere;
(8) Teoria afectării concurenței 4: anumite aspecte legate de reglementare au ca efect
prevenirea, restrângerea sau denaturarea concurenței.
Fiecare aspect analizat a fost investigat în lumina acestor teorii, iar concluziile aferente se
regăsesc în capitolul de concluzii.
Teoria afectării concurenței 1 (TAC1) se referă la faptul că furnizorii individuali au putere de
piață pe piețele relevante ca urmare a concentrării ridicate a pieței și a barierelor la intrare.
Astfel de furnizori ar avea capacitatea de a stabili prețuri mai mari decât în alte situații sau de a
reduce calitatea produselor oferite ca urmare atât a concurenței limitate din partea altor
furnizori, cât și a amenințării reduse de intrare sau extindere pe piață a concurenților.
Teoria afectării concurenței 2 (TAC2) face referire la coordonarea dintre furnizori care
denaturează sau restrânge concurența la nivelul pieței relevante pentru unul sau mai multe
sortimente de ciment. Coordonarea apare atunci când, ca urmare a interacțiunii repetate cu
rivalii, furnizorii de pe piață optează pentru o strategie de evitare sau de limitare a concurenței
între aceștia, deoarece sunt conștienți de faptul că o concurență acerbă cu rivalii poate genera
profituri mai mici decât dacă ar reuși să limiteze concurența sau să evite în totalitate concurența
cu alți participanți pe piață. Rezultatul comportamentului coordonat este că prețurile sunt mai
mari (sau calitatea produselor oferite este redusă) decât în alte condiții. În lumina acestei teorii,
în speţă se va evalua dacă factorii structurali și condițiile de piață favorizează coordonarea,
modul în care întreprinderile de pe piață operează și dacă rezultatele observate sunt cel mai
bine explicate prin comportamentul coordonat sau necoordonat. În acest sens, în raport a fost
analizată măsura în care rezultatele observate pe piață sunt consecințe ale coordonării prin
preț, prin sortimentele de ciment livrate sau prin împărțirea geografică a pieței.
Teoria afectării concurenței 3 (TAC3) pornește de la ipoteza conform căreia integrarea verticală
afectează în sine costurile furnizorilor, astfel încât este puțin probabil ca furnizorii neintegrați
să poată concura eficient cu furnizorii integrați. O altă ipoteză este aceea că un furnizor integrat
(care acționează unilateral sau mai mulți furnizori integrați care acționează colectiv) crește
29 Cele 5 surse principale care pot genera prejudicii sub aspect concurențial sunt: (a) puterea de piață unilaterală; (b) barierele la intrare și extindere; (c) comportamentul coordonat; (d) relațiile verticale; și (e) inerția consumatorilor.
35
prețul cimentului, cu efectul reducerii marjelor furnizorilor neintegrați, astfel încât furnizorii
neintegrați sunt excluși de pe piață.
Teoria afectării concurenței 4 (TAC4) se referă la integrarea în amonte și posibila afectare a
concurenței pe piața agregatelor de carieră sub aspectul reglementărilor, mai exact, sub
aspectul modului de obținere a licențelor de exploatare a agregatelor de carieră.
36
Capitolul 3. Reglementări aplicabile în industria cimentului
Întreprinderile chestionate au fost invitate să precizeze care sunt reglementările specifice
existente (atât naționale, cât și europene), ce impun industriei cimentului respectarea anumitor
cerinţe.
Conform răspunsurilor primite în cadrul investigaţiei sectoriale, în funcţie de obiectul acestora,
principalele reglementări pot fi împărţite în următoarele categorii:
A. Norme de mediu
• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului30, cu
modificările şi completările ulterioare
Ordonanța de urgență este actul normativ în baza căruia poate fi adoptata legislația
subsecventă în domeniul protecţiei mediului. Aceasta definește cerinţele necesare pentru
derularea legală a activităților (spre exemplu, aviz de mediu31, acord de mediu32, autorizaţie de
mediu33, autorizaţie integrată de mediu34, autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de
seră 35 ), cerințele pentru procedura de reglementare, regimul substanţelor şi preparatelor
periculoase, regimul deșeurilor, protecția apei, solului şi așezărilor umane etc.
• Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale36
Legea are ca scop prevenirea şi controlul integrat al poluării rezultate din activităţile industriale,
stabilind condiţiile pentru prevenirea sau, în cazul în care nu este posibil, pentru reducerea
emisiilor în aer, apă şi sol, precum şi pentru prevenirea generării deşeurilor, astfel încât să se
atingă un nivel ridicat de protecţie a mediului, considerat în întregul său.
Conform acestei legi, este interzisă operarea fără autorizaţie integrată de mediu/autorizaţie de
mediu a oricărei instalaţii sau instalaţii de ardere, instalaţii de incinerare a deşeurilor sau
30 Publicată în Monitorul Oficial al României (MO) nr. 1.196 /30.12.2005. 31 Actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării. 32 Actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect. 33 Actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare al unei activităţi existente sau al unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcţiune. 34 Actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, cu informarea prealabilă a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii, care să garanteze că instalaţia corespunde prevederilor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; autorizaţia poate fi emisă pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale acesteia, situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator. 35 Actul administrativ emis de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin care se stabilesc obligaţiile privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră; de asemenea, se stabileşte obligaţia de a returna anual în conturile din Registrul unic al emisiilor de gaze cu efect de seră un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră, monitorizate şi verificate pentru anul anterior. 36 Publicată în MO nr. 671/01.11.2013.
37
instalaţii de coincinerare. Obţinerea autorizaţiilor presupune îndeplinirea unor multiple cerinţe,
printre care valorile limită de emisii pentru un număr de poluanţi.
Autorizaţia integrată de mediu/autorizaţia de mediu se emite pentru una sau mai multe
instalaţii sau părţi ale instalaţiilor exploatate de către acelaşi operator pe acelaşi amplasament.
În situaţia în care o autorizaţie integrată de mediu/autorizaţie de mediu vizează două sau mai
multe instalaţii, aceasta prevede condiţii care să asigure că fiecare instalaţie îndeplineşte
cerinţele acestei legi.
• Hotărârea de Guvern nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră 37 , cu modificările şi completările
ulterioare
Actul normativ implementează schema europeană de comercializare a certificatelor de emisii
de gaze cu efect de seră38 cu scopul reducerii emisiilor, prin care sunt monitorizate emisiile de
gaze cu efect de seră şi este impusă obligația de restituire a unui număr de certificate de emisii
de gaze cu efect de seră egal cu numărul total de emisii provenite de la instalaţia respectivă,
stabilite în conformitate cu cerinţe specifice.
Schema de comercializare se bazează pe principiul „limitează şi comercializează”, fiind un
instrument utilizat în cadrul politicii Uniunii Europene referitoare la schimbările climatice. Prin
acest act legislativ național a fost transpusă Directiva 2003/87/CE39.
La nivel naţional a fost înfiinţat40 un registru, prin care se asigură, printre altele: operarea în
registru, astfel încât să se asigure evidenţa certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră
emise, transferate, achiziţionate, anulate, precum şi a operaţiunilor cu unităţi de reduceri de
emisii de gaze cu efect de seră prevăzute de Protocolul de la Kyoto; realizarea operaţiunilor de
deschidere, întreţinere, blocare, deblocare a conturilor în registrul naţional; accesul la registru
al titularilor de conturi, împuterniciţilor acestora, al verificatorilor, precum şi al publicului;
blocarea conturilor operatorilor care nu restituie, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, un
număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră corespunzător cantităţii totale de emisii
de gaze cu efect de seră generate în anul anterior.
37 Publicată în MO nr. 554/ 04.02.2006. 38 Certificat de emisii de gaze cu efect de seră - titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită şi care este transferabil. 39 A Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al UE (JO) L 275/25.10.2003. În baza acesteia, Comisia Europeană a emis Decizia nr. 2011/278/UE, care se aplică alocării cu titlu gratuit a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera pentru instalațiile staționare (şi instalațiilor de ciment cu o anumită capacitate de producte) începând cu anul 2013 şi Decizia nr. 2014/746/UE, prin care a fost creată o listă cu sectoarele care trebuie să primească certificate de emisii de gaze cu efect de seră, cu titlu gratuit, printre care şi sectorul ciment, pentru evitarea expunerii la riscul de relocare. 40 Prin Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1474/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea şi operarea registrului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră (Publicat în MO nr. 680 /05.10. 2007), cu modificările și completările ulterioare.
38
• Legea nr. 104/2011 calitatea aerului înconjurător41 , cu modificările şi completările
ulterioare
Titularul de activitate are obligația de a aplica şi respecta cerinţele impuse de lege, precum:
anunţă, de îndată, autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului la producerea unor
avarii, accidente, incidente, opriri/porniri accidentale etc.; aplică măsurile de reducere a
emisiilor de poluanţi în aer, cuprinse în planurile de calitate a aerului; la declanşarea de către
autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului a planului de acţiune pe termen scurt,
ia măsuri urgente şi eficace de reducere a emisiilor de poluanţi în aer în conformitate cu planul,
astfel încât concentraţia acestora în aerul înconjurător să fie redusă până la atingerea nivelului
valorii-limită, inclusiv prin oprirea temporară a activităţii, dacă este cazul; informează
autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului în cazul înregistrării depăşirii valorilor-
limită de emisie impuse prin actele de reglementare.
• Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată 42 , cu modificările şi
completările ulterioare
Aceasta lege stabileşte măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei,
prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea
deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei
folosirii acestora. Aceasta implică încadrarea deşeurilor generate şi a celor acceptate la
coprocesare în fabricile de ciment potrivit catalogului European al deşeurilor, o gestiune
responsabilă a deşeurilor, implicând printre altele colectarea separată pe categorii a deşeurilor.
Costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de către producătorul de deşeuri
sau, după caz, de deţinătorul deşeurilor. Legea transpune în legislaţia naţională Directiva
2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile.
• Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de
ambalaje43, cu modificările şi completările ulterioare
Legea reglementează gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje în vederea prevenirii
sau reducerii impactului asupra mediului.
Se admite introducerea pe piaţă numai a ambalajelor care îndeplinesc cerinţele esenţiale
prevăzute în lege. Operatorii economici sunt obligaţi să introducă pe piaţă numai ambalaje la
care suma nivelurilor concentraţiilor de plumb, cadmiu, mercur şi crom hexavalent prezente în
ambalaj sau în componentele acestuia nu depăşeşte 100 de părţi/milion raportat la greutate;
operatorii economici producători de ambalaje şi/sau de produse ambalate au obligaţia să
utilizeze un sistem de marcare şi identificare pentru ambalaje (etc.).
41 Publicată în MO nr 452 /28 .06.2011. 42 Publicată în MO nr. 220/28.03. 2014. 43 Publicată în MO nr. 809/30.10. 2015.
39
De asemenea, legea stabilește măsuri pentru reutilizarea, reciclarea şi valorificarea deșeurilor
de ambalaje stabilește ţintele minime de valorificare pentru deșeurile de ambalajele puse pe
piaţă.
• Hotărârea de Guvern nr. 1061/01.09.2008 privind transportul deşeuri periculoase şi
nepericuloase44
Actul normativ stabileşte procedura de reglementare şi control al transportului deşeurilor
periculoase şi nepericuloase pe teritoriul României.
• Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind
înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice 45 , cu
modificările şi completările ulterioare
Regulamentul se fundamentează pe principiul conform căruia sectorul industrial trebuie să
producă, să importe sau să utilizeze substanțe sau să le introducă pe piață în mod responsabil
și cu prudență, astfel încât să se evite, în condiții previzibile în mod rezonabil, efectele adverse
asupra sănătății umane și a mediului.
Conform regulamentului, trebuie colectate toate informațiile disponibile și relevante privind
substanțele ca atare, în preparate sau în articole, pentru a contribui la identificarea
proprietăților periculoase ale acestora și ar trebui comunicate sistematic recomandări privind
măsurile de administrare a riscurilor prin intermediul lanțurilor de aprovizionare, în măsura în
care aceasta se dovedește a fi necesară în mod rezonabil, astfel încât să se evite efectele
adverse asupra sănătății umane și a mediului.
Răspunderea pentru administrarea riscurilor prezentate de substanțe revine persoanelor fizice
sau juridice care produc, importă, introduc pe piață sau utilizează substanțele respective. Prin
urmare, obligația impusă producătorilor și importatorilor este și aceea să furnizeze date privind
substanțele pe care le produc sau pe care le importă, să utilizeze datele respective în vederea
evaluării riscurilor pe care le prezintă substanțele în cauză, precum și să elaboreze și să
recomande măsuri adecvate de administrare a riscului.
Pentru a asigura respectarea efectivă a acestor obligații, operatorii care solicită înregistrarea ar
trebui să prezinte agenției un dosar care să conțină toate informațiile menționate mai sus.
Circulația substanțelor înregistrate pe piața internă trebuie permisă.
Astfel, regulamentul impune producătorilor de ciment obligații referitoare la clasificarea şi
etichetarea produselor, întocmirea şi furnizarea unei fişei cu date de securitate, pre-
înregistrarea/înregistrarea în cazul utilizării anumitor substanțe (ex. zgură, cenușă etc.),
aplicarea restricțiilor privind conţinutul maxim de crom solubil ce poate fi conţinut de ciment.
44 Publicată în MO nr. 672/30.09.2008. 45 Publicat în JO L 396/30.12.2006.
40
• Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 166/2006 privind
înfiinţarea Registrului European al Poluanţilor Emişi şi Transferaţi şi modificarea
directivelor Consiliului 91/689/CEE şi 96/61/CE46
Regulamentul instituie un registru al emisiilor și transferurilor de poluanți la nivel comunitar
(„PRTR european”) sub forma unei baze de date electronice accesibile publicului și stabilește
regulile sale de funcționare, în scopul de a pune în aplicare Protocolul CEE-ONU privind
registrele emisiilor și transferului de poluanți și de a facilita participarea publicului la luarea
deciziilor privind mediul, precum și de a contribui la prevenirea și reducerea poluării mediului.
Operatorul fiecărei unități care întreprinde una sau mai multe dintre activitățile specificate în
anexa I a regulamentului (inclusiv instalații de producție de clinchere de ciment) este obligat să
raporteze anual autorității competente cantitățile și să precizeze dacă informațiile se bazează
pe măsurători, calcule sau estimări, ale emisiilor în aer, apă și sol ale oricărui poluant specificat
în regulament, pentru care se depășește valoarea pragului aplicabil specificat, transferuri în
afara amplasamentului ale deșeurilor periculoase în anumite cantităţi, transferuri în afara
amplasamentului al anumitor poluanţi în apele reziduale destinate tratării pentru care se
depășește o anumită valoare a pragului. Informațiile includ date privind emisiile și transferurile
care rezultă ca totaluri ale tuturor activităților deliberate, accidentale, periodice sau
neperiodice.
• Regulamentul (UE) nr. 601/2012 privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze
cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi
a Consiliului47, cu modificările şi completările ulterioare
Se stabilesc norme pentru monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră și a
datelor de activitate, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE, pentru perioada de
comercializare a schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră a
UE care începe la data de 1 ianuarie 2013 și pentru perioadele de comercializare următoare.
Regulamentul stabilește metodologia de monitorizare a emisiilor de CO2 din cadrul instalațiilor
staționare din care fac parte şi instalațiile de ciment.
• Regulamentul (UE) nr. 600/2012 privind verificarea rapoartelor de emisii de gaze cu
efect de seră şi a rapoartelor privind datele tonă-kilometru şi acreditarea
verificatorilor în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului48
Prin regulament sunt stabilite normele de verificare a emisiilor de CO2 din cadrul instalațiilor
staționare (printre care şi instalațiile de ciment) de către verificatori independenți, acreditați
conform acestui regulament.
46 Privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 166/2006 privind înfiinţarea Registrului European al Poluanţilor Emişi şi Transferaţi şi modificarea directivelor Consiliului 91/689/CEE şi 96/61/CE, publicat în L 33/04.02.2006. 47 Publicat în JO L 181/ 12.07.2012. 48 Publicat în JO L 181/ 12.07.2012.
41
B. Norme privind calitatea produselor
• Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii49, republicată
Legea reglementează documentele care trebuie să însoţească produsele pentru construcţii la
introducerea pe piaţă.
Pentru obţinerea unor construcţii de calitate sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe
întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a următoarelor cerinţe fundamentale aplicabile:
a) rezistenţă mecanică şi stabilitate; b) securitate la incendiu; c) igienă, sănătate şi mediu
înconjurător; d) siguranţă şi accesibilitate în exploatare; e) protecţie împotriva zgomotului; f)
economie de energie şi izolare termică; g) utilizare sustenabilă a resurselor naturale.
În sensul legii, factorii implicaţi sunt: investitorii, proprietarii, administratorii, utilizatorii,
executanţii, cercetătorii, proiectanţii, verificatorii de proiecte atestaţi, experţii tehnici atestaţi,
auditorii energetici pentru clădiri atestaţi, responsabilii tehnici cu execuţia autorizaţi, diriginţii
de şantier autorizaţi, producătorii/fabricanţii de produse pentru construcţii, reprezentanţii
autorizaţi ai acestora, importatorii, distribuitorii de produse pentru construcţii, organismele de
evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii, organismele de
evaluare tehnică europeană în construcţii, organismele elaboratoare de agremente tehnice în
construcţii, laboratoarele de analize şi încercări în construcţii.
• Hotărârea de Guvern nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe
piaţă a produselor pentru construcţii, republicată50 , cu modificările şi completările
ulterioare
Actul normativ reglementează cerințele esențiale aplicabile construcțiilor care pot influența
caracteristicile tehnice ale unui produs și care trebuie îndeplinite la introducerea pe piață a
produselor destinate utilizării în construcții. De asemenea, aceasta prevede și răspunderea
producătorului sau a reprezentantului autorizat pentru atestarea conformității produselor.
• Regulamentul (UE) nr. 305/2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru
comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE
a Consiliului51, cu modificările şi completările ulterioare
Acest regulament stabileşte condiţiile de introducere pe piaţă sau punere la dispoziţie pe piaţă
a produselor pentru construcţii. Dispoziţiile sunt armonizate în privinţa modului de exprimare
a performanţei produselor pentru construcţii referitor la caracteristicile lor esenţiale şi privind
utilizarea marcajului CE aplicat pe respectivele produse.
*
* *
Suplimentar, există anumite standarde de produs şi certificări privind managementul calităţii:
spre exemplu, Standardul ISO 14001, SR EN 197-1 - Ciment. Partea 1: Compoziție, specificații şi
49 Publicată în MO nr. 765/30.09.2016. 50 Publicată în MO nr. 487/20.07.2007. 51 Publicat în JO L 88/04.04.2011.
42
criterii de conformitate ale cimenturilor uzuale; SR EN 197-1/A1 - Ciment. Partea 1: Compoziție,
specificații şi criterii de conformitate ale cimenturilor uzuale; SR EN 197-2 - Ciment. Partea 2:
Evaluarea conformității; SR EN 197-4 - Ciment. Partea 4: Compoziție, specificații şi criterii de
conformitate pentru cimenturi de furnal cu rezistenţă inițială mică; SR EN 14216 - Ciment.
Compoziție, specificații şi criterii de conformitate ale cimenturilor speciale cu căldura de
hidratare foarte redusă; SR EN 413-1 - Ciment pentru zidărie. Partea 1: Compoziție, specificații
şi criterii de conformitate; SR EN 13043/AC - Agregate pentru amestecuri bituminoase şi pentru
finisarea suprafețelor utilizate la construcția șoselelor, aeroporturilor şi a altor zone cu trafic.
C. Norme de exploatare şi gestionare a zăcămintelor naturale
• Legea minelor nr. 85/2003 52 , cu modificările şi completările ulterioare şi legislaţia
secundară53
Referitor la aceste reglementări specifice industriei extractive, aplicabile şi industriei
cimentului:
- activităţile miniere se efectuează numai în baza unor acte emise de Agenţia Naţională
pentru Resurse Minerale (ANRM), respectiv licenţe de concesiune pentru exploatarea
substanţelor minerale utile, permise de exploatare, licenţe de explorare, permise de
prospecţiune, avize la ,,Programele anuale de exploatare”;
- titularii de licenţe sau permise trebuie să elaboreze pe parcursul activităţilor miniere,
documentaţii tehnice şi economice pentru realizarea producţiilor aprobate prin licenţă;
- trebuie plătite anual taxe pentru activităţile miniere;
- trebuie plătite trimestrial redevenţe miniere pentru produsele miniere extrase;
- trebuie obţinute autorizaţii de mediu şi de folosinţă a apelor de la autorităţile de mediu
şi de gospodărire a apelor;
- trebuie întocmite planuri şi proiecte tehnice pentru refacerea mediului şi se execută
lucrări de refacere a mediului afectat prin exploatarea resurselor minerale;
52 Publicat în MO nr. 197/27.03 2003. 53 H.G. nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, publicată în MO nr. 772 /04.11.2003; H.G. nr. 350/2015 privind reactualizarea valorii taxelor pentru activitățile miniere, prevăzute de Legea minelor nr. 85/2003, publicată în MO nr. 359 /25.05.2015; Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 116/1998 privind aprobarea Instrucţiunilor tehnice pentru închiderea minelor/carierelor, publicat în MO 27/26.01.1999, cu modificările şi completările ulterioare; Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 187/2002 pentru aprobarea Criteriilor privind conţinutul documentaţiilor pentru metodele de exploatare cadru în mine şi cariere/balastiere, publicat în MO nr. 824 /14.11.2002; Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 197/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind executarea lucrărilor de cadastru de specialitate în domeniul extractiv minier, publicat în MO nr. 64/26 .01. 2004; Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 122/2006 privind aprobarea Metodologiei de atestare a competenţei tehnice a persoanelor juridice care întocmesc documentaţii şi/sau execută lucrări de cercetare geologică, lucrări de exploatare a petrolului şi a resurselor minerale şi de expertizare, precum şi a persoanelor fizice care întocmesc documentaţii şi/sau execută lucrări de cercetare geologică şi de expertizare;Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 47/2008 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind elaborarea şi avizarea programelor anuale de exploatare, publicat în MO nr. 551/27.06.2006; Ordinul Președintelui ANRM nr. 198/2009 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind modul de evidenţă, raportare, calcul şi plată a taxei pe activitatea minieră şi a redevenţei miniere, publicat în MO nr. 648/01.10.2009; Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 138/2010 privind aprobarea tarifelor percepute pentru actele eliberate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale în domeniul minier, publicat în MO nr. 677/06.10.;Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 202/2013 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind aplicarea şi urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare a deşeurilor extractive şi în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum şi modul de operare cu garanţia financiară pentru refacerea mediului afectat de activităţile miniere, publicat în MO nr. 1/06.01.2014.
43
- titularii de licenţe sau permise nu trebuie să transporte, să folosească, să manipuleze şi
să depoziteze deşeuri şi substanţe periculoase sau toxice, radioactive sau orice alte
substanţe poluante, decât cu respectarea prevederilor legale;
- trebuie constituite garanţii de mediu pentru fiecare carieră, garanţii care vor fi utilizate
de ANRM (după încetarea exploatării) pentru refacerea mediului, în cazul în care
titularul licenţei nu a executat aceste lucrări.
D. Norme privind securitatea şi sănătatea în muncă
• Legea securității şi sănătăţii în muncă nr. 319/200654, cu modificările şi completările
ulterioare şi normele sale de aplicare55
Reglementarea stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale,
protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare,
informarea, consultarea, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile
generale pentru implementarea acestor principii.
• Hotărârea de Guvern nr. 1218/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate
în muncă pentru asigurarea protecției lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
prezența agenților chimic, cu modificările şi completările ulterioare56
Reglementarea stabileşte cerinţele minime pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
pentru securitatea şi sănătatea lor, care provin sau pot proveni din efectele agenţilor chimici
prezenţi la locul de muncă ori ca rezultat al oricărei activităţi profesionale care implică agenţi
chimici.
• Hotărârea de Guvern nr. 1093/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate
pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți
cancerigeni sau mutageni în muncă57, cu modificările și completările ulterioare
Prevederile acestei hotărâri au ca obiect de reglementare protecţia lucrătorilor împotriva
riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, inclusiv prevenirea unor astfel de riscuri, care apar
sau este posibil să apară prin expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.
Aceste prevederi constituie cerinţe minime domeniu.
• Hotărârea de Guvern nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special
de afecțiuni dorsolombare58
54 Publicată în MO nr. 646/26.07. 2006. 55 Hotărârea de Guvern nr. 1425/11.10.2006, publicată MO nr. 882/30.10.2006, cu modificările şi completările ulterioare. 56 Publicată în MO nr. 845/13.10.2006. 57 Publicat ă în MO nr.757/06.07.2006. 58 Publicată în MO nr.713/21.08.2006.
44
• Hotărârea de Guvern nr. 493/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot59, cu modificările
şi completările ulterioare.
Cadrul legal impune întreprinderilor active în industria cimentului respectarea anumitor cerinţe
(de mediu, privind calitatea produselor, exploatarea şi gestionarea zăcămintelor naturale şi
securitatea şi sănătatea în muncă), parte dintre acestea constituind bariere la intrarea şi la
ieşirea de pe piaţă. Modul în care acestea afectează concurența a fost tratat distinct în capitolul
dedicat barierelor la intrarea și ieșirea de pe piața cimentului.
59 Publicată în MO nr. 380/0 3.05.2006.
45
Capitolul 4. Istoricul concurențial al industriei cimentului
Istoricul concurențial la nivel european
Concentrări economice
În perioada ianuarie 2010-septembrie 2017, Comisia Europeană (denumită în continuare
Comisia) a analizat 12 concentrări economice60 în domeniul producţiei de ciment61. Dintre
acestea, în şase cazuri, Comisia a decis să nu se opună implementării operaţiunilor, un caz a fost
realocat autorităţii de concurenţă din Marea Britanie, două concentrări au fost acceptate cu
condiţii, două operaţiuni au fost autorizate în urma derulării de investigaţii aprofundate (faza
2) şi o concentrare economică a fost interzisă.
Cele şase concentrări economice pentru care Comisia a decis să nu se opună implementării
acestora au fost:
• Cazul M.5771 - CSN/CIMPOR (2010);
• Cazul M.6265 – CSN/AG CEMENTOS BALBOA/CORRUGADOS AZPEITIA/CORRUGADOS
LASAO/STAHLWERK THURINGEN (2011);
• Cazul M.6790 - MITTAL INVESTMENTS/CERTAIN UK ASSETS OF ANGLO AMERICAN AND
LAFARGE (2012);
• Cazul M.6768 - REGGEBORGH/KONINKLIJKE VOLKER WESSELS STEVI (2013);
• Cazul M.7550 - CRH/HOLCIM LAFARGE DIVESTMENT BUSINESS (2015);
• Cazul M.8341 - LONE STAR FUND / XELLA INTERNATIONAL (2017).
Mai multe detalii legate de aceste cazuri, se regăsesc în Anexa 4.1.
La nivelul altor state europene se remarcă incidența ridicată a implicării producătorilor de
ciment în practici sancționate de autoritățile de concurență. În continuare, enumerăm o parte
din acestea:
1. 2003, Germania, 6 întreprinderi au fost sancţionate cu circa 600 milioane euro pentru
împărţire de piaţă şi de fixare a preţului în perioada 1997-2002;
2. 2009, Polonia, 7 întreprinderi au fost sancţionate cu circa 100 milioane euro pentru
împărţire de piaţă şi fixarea preţului în perioada 1998-2009;
3. 2012, Spania, 5 întreprinderi au fost sancţionate cu circa 11 milioane de euro;
4. 2014, Ungaria, 8 întreprinderi au fost sancţionate cu circa 12,3 milioane dolari pentru
împărţire de piaţă în perioada 2005-2007;
5. 2017, Spania, 13 întreprinderi şi o persoană fizică au fost sancţionate cu circa 6 milioane
euro pentru fixarea preţului pe o perioadă de 15 ani;
6. 2017, Italia, 11 întreprinderi, un comerciant de ciment şi o asociație de întreprinderi au
fost sancţionate cu 184 milioane de euro pentru fixare de preţ şi schimb de informaţii
sensibile în perioada în perioada 2011-2016.
60 http://ec.europa.eu. 61 Cod NACE C.23.5 „Fabricarea cimentului, varului şi ipsosului”.
46
Istoricul concurențial al principalilor agenți economici din industria cimentului la
nivelul României în perioada 2005 - 2017
În anul 2005, ca urmare a unei investigaţii, Consiliul Concurenţei a sancţionat62 cu amendă
producătorii de ciment din România, respectiv Lafarge Romcim SA, Holcim (România) SA şi
Carpatcement Holding SA, pentru încălcarea prevederilor Legii concurenţei, prin participarea la
un cartel de fixare a preţurilor pe piaţa naţională a cimentului. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
a anulat decizia Consiliului Concurenţei în ceea ce priveşte societatea Carpatcement Holding
SA.
De asemenea, în anul 2005, Consiliul Concurenţei a sancţionat63 societatea Holcim (România)
SA pentru neîndeplinirea obligaţiilor şi a condiţiilor impuse prin decizia 64 de autorizare
condiţionată a concentrării economice realizate de această societate prin achiziţionarea Alcim
SA Aleşd.
Ca urmare a unei plângeri transmise de societatea Prefab SA, în anul 2009 Consiliul Concurenţei
a declanşat o investigaţie având ca obiect un posibil abuz de poziţie dominantă al societăţii
Lafarge Ciment (România) SA pe piaţa sortimentului de ciment CEM I 52,5R din România.
Autoritatea de concurenţă a respins plângerea Prefab SA, întrucât aceasta nu a condus la
descoperirea unor dovezi suficiente privind încălcarea Legii concurenţei de către Lafarge Ciment
(România) SA, care să justifice impunerea de sancţiuni de către Consiliul Concurenţei.
În anul 2016, Consiliul Concurenţei a emis o decizie de neobiecţiune65 privind concentrarea
economică ce urma să se realizeze de producătorul de ciment CRH Ciment (România) SA prin
preluarea controlului unic direct asupra producătorului de betoane CRH Comnord SA. Anterior
realizării acestei concentrări economice, CRH Comnord SA era controlată în comun de CRH
Ciment (România) SA şi Comnord SA.
În cadrul procedurii de analiză a tranzacţiei anterior menţionate, autoritatea de concurenţă a
constatat că o concentrare economică anterioară, respectiv cea prin care, în anul 2001, Lafarge
Romcim SA şi Comnord SA au preluat controlul în comun asupra Lafarge Comnord SA, nu a fost
notificată şi autorizată de Consiliul Concurenţei. Cu privire la concentrarea economică realizată
în anul 2001, Consiliul Concurenţei, ca urmare a derulării unei investigaţii, a sancţionat
întreprinderile CRH Ciment (România) SA şi Comnord SA pentru punerea în aplicarea a acestei
concentrării economice înainte de notificarea şi de autorizarea acesteia de către Consiliul
Concurenţei. La data realizării concentrării economice denumirea CRH Ciment (România) SA era
Lafarge Romcim SA, iar denumirea CRH Comnord SA era Lafarge Comnord SA.
În anul 2015, Grupul CRH a preluat controlul unic asupra tuturor activităților Grupului Lafarge
în România, concentrarea economică fiind autorizată de Comisia Europeană66. Activele Grupului
Lafarge din România, achiziţionate de Grupul CRH, au făcut parte din pachetul de active propuse
spre dezinvestire, ca urmare a autorizării condiţionate de către Comisia Europeană a
62 Prin Decizia nr. 94/2005. 63 Prin Decizia nr. 96/2005. 64 Prin Decizia nr. 221/2002. 65 Decizia nr. 75/2016. 66 Decizia din data de 24.04.2015 în cazul COMP/M.7550 – CRH/Holcim Lafarge Divestment Business.
47
concentrării economice ce a avut loc prin dobândirea controlului unic de către Holcim Ltd.,
Elveţia, asupra Lafarge SA, Franţa67.
Capitolul 5. Sectorul producerii și comercializării cimentului din perspectiva
ofertei
5.1. Producerea cimentului la nivel global
Creșterea importanței companiilor multinaționale la nivel mondial şi numărul mare de
producători regionali au determinat schimbări majore în industria globală a producerii
67 Decizia din data de 15.12.2014 în cazul COMP/M.7252 – Holcim/Lafarge.
48
cimentului. În prezent, aceasta este dominată de un oligopol de companii multinaționale, care
deţine o parte importantă a capacităţilor mondiale de producţie. La începutul anului 2017, la
nivel global, funcționau peste 2000 de fabrici de ciment integrate.
Procesul de globalizare la nivelul întregii industrii și sporirea eficienței operaționale au fost
evidente în ultimii ani, în special prin concentrarea economică dintre Holcim Ltd, Elveția şi
Lafarge SA, Franța, pentru formarea companiei LafargeHolcim, precum și achiziționarea,
finalizată în octombrie 2016, a Italcementi S.p.A, Italia, de către HeidelbergCement AG,
Germania.
Contribuţia în PIB-ul mondial al industriei cimentului este semnificativă. În anul 2016, industria
cimentului a contribuit cu 1,9% în PIB-ul Uniunea Europeană (UE28).68
În anul 2015, conform publicației Global Cement Directory 2016 69 , industria mondială a
cimentului a fost dominată de 6 producători.
Primii 10 producători de ciment din anul 2015, clasificați în funcție de capacitățile de producție
şi numărul de fabrici de ciment deținute, sunt prezentați în tabelul următor.
Tabelul 5.1. Top producători de ciment din 2015
Poziţie Companie Ţara de origine Capacitate de producţie (milioane tone/an)
Nr. fabrici
1 LafargeHolcim Elveţia/Franţa 286.66 164
2 Anhui Conch China 217.20 32
3 CNBM (Sinoma) China 176.22 94
4 HeidelbergCement Germania 121.11 79
5 Cemex Mexic 87.09 56
6 Italcementi Italia 76.62 60
7 China Resources China 71.02 19
8 Taiwan Cement Taiwan 63.72 6
9 Eurocement Rusia 45.18 17
10 Votorantim Brazilia 45.02 41 Sursa: The Global Cement Directory 2016
În topul producătorilor ciment se află 2 companii europene - LafargeHolcim şi HeidelbergCement, 3 companii chinezeşti şi una mexicană.
Producția de ciment depinde de evoluția sectorului de construcții și urmează, în general, trendul
PIB-ului unei țări. În perioadele de dezvoltare economică, creșterea cererii de ciment se
datorează, în principal, proiectelor de infrastructură, din construcții şi industrie. Perioadele de
68 https://cembureau.eu/cement-101/key-facts-figures/ 69 http://www.globalcement.com/directory
49
stagnare sau declin economic afectează, în sensul reducerii cererii, sectorul producerii
cimentului.
La nivel global, în perioada 2000 – 2016, producția de ciment a crescut, cu o rată medie anuală
de creștere de 6,2%, ajungând în anul 2016 la 4.20070 milioane de tone, față de 1.600 milioane
de tone produse în anul 2000.
Graficul 5.1. Producția globală de ciment (milioane tone, în perioada 2000 – 2016*))
*) – 2016 date preliminare
Sursa: https://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/cement/
În perioada de boom economic, 2004 – 2007, pe fondul creșterii puternice a cererii de ciment,
producția globală a înregistrat o rată medie anuală de creștere de 9,2%, în principal, datorită
investițiilor în infrastructura din țările în curs de dezvoltare.
Criza financiară şi recesiunea economică din perioada 2008 – 2011 au determinat deteriorarea
piețelor de credit şi scăderea drastică a investițiilor. Cererea de ciment a scăzut, atenuând astfel
trendul crescător al producției la nivel global.
În anul 2015, trendul crescător al producției de ciment a fost întrerupt, aceasta înregistrând o
scădere cu 1,9% față de anul anterior, reducere cauzată de China – cea mai mare producătoare
de ciment la nivel mondial. China, care deține peste 55% din producția mondială de ciment, în
perioada 2000 – 2016, a înregistrat în anul 2015 un declin drastic al producției cu 6% comparativ
cu 2014.
În anul 2016, producția de ciment a Chinei a crescut cu 2,6% față de anul anterior, în special,
datorită creșterii cererii de ciment pentru proiectele de infrastructură şi construcții rezidențiale.
Implicit, a crescut producția şi la nivel mondial, atingând 4.200 milioane de tone, puțin peste
70 Date estimate, sursa: https://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/cement/
1,6
00
1,7
00
1,8
00
1,9
50
2,1
30
2,3
10
2,5
50
2,7
70
2,8
40
3,0
60
3,3
10
3,6
00
3,8
00
4,0
80
4,1
80
4,1
00
4,2
00
1,000
1,500
2,000
2,500
3,000
3,500
4,000
4,500
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
mil. tone
Anul
50
cea a anului 2014 şi cu 3% mai mare decât cea a anului 2015, datorită ponderii de 57% pe care
producția de ciment a Chinei o deține în totalul la nivel mondial.
Producția de ciment în principalele țări producătoare, în perioada 2010 – 2016, este redată în
următorul grafic.
Graficul 5.2. Producția de ciment pe țări producătoare (milioane tone, în perioada 2000 –
2016*))
*) – 2016 date preliminare
Sursa: https://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/cement/,
www.cembureau.eu › Positions & Publications
5.2. Producerea cimentului la nivel UE28
În contextul creșterii, din ultimii 16 ani, a producției mondiale de ciment, în UE28 aceasta a avut
un trend crescător, cu o medie anuală de 2,3%, în perioada 2000 – 2007, intrând însă în declin
469
47
52
48
22
50
42
50
59
50
63
67
191
220
1880
593
52
55
55
58
59
62
62
65
67
71
84
167
3002350
63655
56
55
63
53
61
56
60
70
77
86
172
290
2410
0 500 1000 1500 2000 2500
Restul lumii
Corea de Sud
Japonia
Egipt
Indonezia
Iran
Arabia Saudita
Rusia
Brazilia
Vietnam
Turcia
SUA
UE
India
China
2016*) 2015 2014 2013 2012 2011 2010
51
din anul 2008, odată cu începutul crizei economice. Astfel, în perioada 2008 – 2013, producția
europeană de ciment a suferit o contracție medie anuală de 6,6%. O explicație pentru scăderea
producției este tendința descendentă pentru investițiile în construcții noi şi orientarea către
renovări, întrețineri de clădiri rezidențiale şi non-rezidențiale, ce a implicat o cerere mult mai
mică de ciment.
Graficul 5.3. Producția de ciment, la nivel mondial și UE28 (milioane tone, în perioada 2000
– 2016*))
*) – 2016 date preliminare
Sursa: Cembureau – Activity Report 2016
Așa cum se poate observa şi din graficul următor, în perioada 2013 – 2015 nivelul producției
europene de ciment s-a menținut la 167 milioane de tone, consumul fiind orientat către
finalizarea proiectelor de construcții începute înainte de criză şi stopate din cauza acesteia. O
ușoară tendință de revigorare se observă în anul 2016, în special în baza noilor investiții în
construcții civile. Datele preliminare pentru anul 2017, respectiv prognoza pentru anul 2018
estimează consumul de ciment în UE28, pentru perioada 2017 – 2018, în creștere cu 2,4% în
anul 2017, respectiv cu 3,5% în 201871, fată de anul anterior.
Graficul 5.4. Producția de ciment în UE28 (milioane tone, în perioada 2000 – 2016*))
71 Cembureau – Activity Report 2016, pag. 9 - https://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/cement/,
www.cembureau.eu › Positions & Publications
23
0
22
6
22
8
23
4
23
6
24
8
26
2
26
9
25
1
20
9
19
2
19
2
17
3
16
7
16
7
16
7
17
2
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
4500
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
mil. tone
AnulUE28 Productia mondiala
52
*) – 2016 date preliminare
Sursa: Cembureau – Activity Report 2016
Din punct de vedere al ponderii în producția globală, producția de ciment la nivelul UE28 a avut
o scădere drastică în ultimii 16 ani, astfel, în anul 2016, a reprezentat numai 4,1%, față de 14,4%
în anul 2000. Scăderea a fost cauzată atât de reducerea cererii la nivelul UE, cât şi de
expansiunea producției în China şi a cererii în statele în curs de dezvoltare din afara Europei.
Graficul 5.5. Structura producției globale de ciment (%, în anul 2010, respectiv anul 2016*))
*) – 2016 date preliminare
Sursa: Cembureau – Activity Report 2016
230226 228
234 236
248
262269
251
209
192 192
173167 167 167
172
150
170
190
210
230
250
270
290
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
mil. tone
Anul
53
5.3. Producerea cimentului în România
Principalii producători din România
În prezent, piața românească a producerii şi comercializării cimentului este caracterizată de un
oligopol format din două dintre cele mai mari grupuri la nivel global, respectiv LafargeHolcim,
prin Holcim (România) SA (Holcim România), şi HeidelbergCement, prin HeidelbergCement
România SA (HeidelbergCement România) Alături de aceștia, începând cu anul 2015, a intrat pe
piaţă Grupul CRH, prin CRH Ciment (România) SA (CRH România), ca urmare a preluării activelor
deţinute de Grupul Lafarge în România.
Holcim România72
Întreprinderea Holcim România este membră a Grupului LafargeHolcim, grup rezultat în urma
dobândirii controlului unic de către Holcim Ltd., Elveţia, asupra Lafarge SA, Franţa73.
Grupul Holcim este activ în peste 70 de ţări, în principal, în domeniul producerii de materiale de
construcții – ciment, agregate, beton şi asfalt.
Grupul Holcim a intrat pe piața românească în anul 1998, prin dobândirea controlului asupra
societăţii Cimentul SA Turda. Ulterior, în anul 2000, Grupul Holcim a mai achiziţionat 2 societăţi
active în sectorul cimentului, respectiv Alcim SA Aleșd74 şi Cimus SA Câmpulung.
În prezent, Grupul Holcim deţine şi operează în România, prin intermediul Holcim România, 2
fabrici de ciment în Aleşd şi Câmpulung, o staţie de măcinare şi un terminal de ciment la Turda,
13 staţii ecologice de betoane, 3 staţii de agregate, 2 staţii de lianţi speciali şi 3 terminale de
ciment în București, Turda și Roman.
HeidelbergCement România75
HeidelbergCement România face parte din Grupul german HeidelbergCement, activ în circa 60
de ţări la nivel mondial, în domeniul producerii de materiale de construcţii, în principal,
agregate, ciment şi betoane. Odată cu preluarea, în anul 2016, de către HeidelbergCement AG,
Germania, a Italcementi S.p.A., Italia, Grupul HeidelbergCement a devenit numărul 1 în
producția de agregate, numărul 2 în producția de ciment și numărul 3 în producția de betoane,
la nivel mondial.
Grupul HeidelbergCement şi-a început activitatea pe piaţa românească în anul 1998, prin
achiziţionarea societăţii Moldocim SA Bicaz (Taşca) şi prin înfiinţarea a 2 staţii de betoane, la
Timişoara şi la Bucureşti. Ulterior, în sectorul producerii de cimentul din România, Grupul
72 http://www.holcim.ro/despre-noi.html 73 Concentrarea economică a fost autorizată de Comisia Europeană prin decizia din data de 15.12.2014 - cazul
COMP/M.7252 – Holcim/Lafarge. 74 De la Lafarge Romcim SA. 75 https://www.heidelbergcement.ro/
54
HeidelberCement a mai dobândit controlul asupra a doi producători de ciment: Casial Deva SA
Chişcădaga76, în anul 2000, şi Romcif SA Fieni77, în anul 2002.
În prezent, HeidelbergCement România deține 3 fabrici de ciment, situate la Tașca, Fieni și
Chișcădaga, 21 de stații de betoane, 7 cariere și 5 balastiere de agregate. Compania produce și
comercializează ciment și betoane, precum și agregate de carieră și de balastieră.
Totodată, Grupul HeidelbergCement mai este prezent în România prin următoarele societăţi:
• Carpat Cemtrans SRL – societate specializată în transportul cimentului;
• Carpat Beton Servicii Pompe SRL - societate specializată în transportul și pomparea
betonului;
• Recyfuel SRL – societate specializată în pre-tratarea și livrarea deșeurilor pentru
valorificare energetică în fabricile de ciment.
CRH România78
CRH România face parte din Grupul CRH, societatea-mamă a Grupului fiind CRH plc., Irlanda.
Întreprinderile din cadrul Grupului CRH desfăşoară activităţi la nivel mondial în 37 de țări, în
domeniul materialelor de construcții şi serviciilor conexe, dar şi în alte domenii.
În anul 2015 Grupul CRH a preluat controlul unic asupra tuturor activităților Grupului Lafarge în
România79. Activele Grupului Lafarge din România, achiziţionate de Grupul CRH, au făcut parte
din pachetul de active propuse spre dezinvestire, ca urmare a autorizării condiţionate, de către
Comisia Europeană, a concentrării economice ce a avut loc prin dobândirea controlului unic de
către Holcim Ltd., Elveţia, asupra Lafarge SA, Franţa.
Ca urmare a achiziției din anul 2015, Grupul CRH a intrat în top 3 al celor mai mari jucători din
industria materialelor de construcții din lume și a devenit numărul 2 la nivel mondial pe piața
de agregate.
Grupul francez Lafarge a intrat pe piaţa din România în anul 1998, prin dobândirea controlului
asupra societăţii Romcim SA 80 , societate care opera 6 fabrici producătoare de diferite
sortimente de lianţi minerali: ciment, var, ipsos și produse asociate din azbociment. Aceste
fabrici erau: Romcim Medgidia, Romcim Hoghiz, Romcim Târgu Jiu, Romcim Aleșd, Romcim
Aghireș și Romcim Oradea.
În prezent, Grupul CRH este prezent în România prin intermediul întreprinderii CRH România,
CRH RMX & Agregate SRL şi Recy-Eco Combustibil SRL.
76 Întreprindere controlată anterior de Lasselsberger GmbH. 77 Întreprindere controlată anterior de Tagrimpex SRL Bucureşti. 78 http://www.crhromania.com/istoric-grupului/ 79 Concentrarea economică a fost autorizată de Comisia Europeană prin Decizia din data de 24.04.2015 - cazul
COMP/M.7550 – CRH/Holcim Lafarge Divestment Business. 80 Întreprindere controlată anterior de Fondul Proprietăţii de Stat.
55
Grupul CRH operează două fabrici de ciment la Medgidia și Hoghiz, o stație de măcinare la
Târgu-Jiu, precum și o rețea de terminale de ciment, cariere, balastiere, depozite de agregate și
stații de betoane.
Totodată, în România, Grupul CRH mai controlează următoarele întreprinderi:
• Elpreco SA – societate producătoare de BCA, țiglă, pavele și borduri, tuburi și cămine;
• Ferrobeton România SRL – societate producătoare de prefabricate.
Alţi producători din România
Pe piața producerii şi comercializării cimentului din România, alături de întreprinderile anterior
menţionate, activează şi alte întreprinderi ce dețin unități mai mici de producere a cimentului.
Ceminter International SA
Ceminter International SA (Ceminter România) deține, din anul 2008, un terminal de ciment în
Portul Constanța, ce dispune de o instalație de descărcare şi o instalație de omogenizare.
Întreprinderea desfășoară activități de import, descărcare, depozitare, fabricare şi distribuție
de ciment.
Cemrom SA
Cemrom SA (Cemrom), întreprindere cu capital 100% românesc, a intrat pe piață în anul 2010
şi deține o stație ecologică de măcinare în localitatea Corbu, județul Constanța. Întreprinderea
desfășoară activități de producere şi comercializare de ciment. Începând cu anul 2011,
întreprinderea a realizat 2 proiecte majore de investiții. Astfel, în perioada 2011 - 2014, printr-
o investiție de aproximativ 11 milioane de lei, a fost realizată o extindere a capacității de
producție pe linia tehnologică de măcinare, ambalare, paletizare şi expediție ciment, iar în
perioada 2012 – 2015, printr-o investiție de aproximativ 9 mil. de lei, a fost realizată extinderea
liniei tehnologice de transport şi îmbunătățirea fluxului de alimentare cu materii prime.
Totodată, din același grup fac parte alte 2 întreprinderi ce activează pe piețele din amonte şi
aval ale producerii cimentului: Cemart Invest (Cemart), activă pe piaţa extracției şi
comercializării agregatelor de carieră şi Soceram SA (Soceram) care produce şi comercializează
materiale de construcții – BCA, cărămizi şi blocuri ceramice, lianți hidraulici, filer de calcar şi
mortare.
Evoluții privind producția de ciment
Industria cimentului în România debutează în anul 1890, odată cu intrarea în funcțiune a primei
fabrici de ciment, în Brăila. În anul 1950 numărul fabricilor ajunsese la 10, situație ce a rămas
neschimbată până la sfârșitul anului 1989.
Astfel, în anul 1989, România cu 10 fabrici de ciment, cu o capacitate de producție de cca. 17
milioane de tone/an, producea 12,2 milioane de tone de ciment. În perioada 1990 – 1992,
producția a scăzut drastic, ajungând în 1992 la 50% față de nivelul anului 1989, respectiv 6,3
milioane de tone, nivel ce s-a menținut până în anul 2003.
56
În perioada 1995 – 1998, industria românească de ciment a fost integral privatizata, aceasta
fiind preluată de cei mai mari producători mondiali de ciment din aceea perioadă: Lafarge,
Holcim şi HeidelbergCement.
În intervalul mai 2000 - 2002, unele fabrici de ciment au fost tranzacționate între agenţii
economici din sectorul privat, ajungându-se la configuraţia actuală.
În prezent, fiecare producător principal de ciment deține câte 3 unități de producție astfel
repartizate:
➢ CRH România – 2 fabrici de ciment - Medgidia şi Hoghiz + o stație de măcinare la Tg. Jiu;
➢ HeidelbergCement România - 3 fabrici de ciment - Bicaz, Deva şi Fieni;
➢ Holcim România - 2 fabrici de ciment - Aleșd şi Câmpulung Muscel + o stație de
măcinare la Turda.
În plus, în sud-estul țării există 2 unități de producere de ciment ale:
➢ Ceminter România – un terminal de ciment, ce include o instalație de descărcare și o
instalație de omogenizare de ciment în portul Constanţa;
➢ Cemrom – o stație de măcinare în localitatea Corbu, judetul Constanţa.
Figura 5.6. Amplasarea geografică a unităților de producție
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producătorii de ciment
57
Ținând cont de dimensiunile geografice ale țării şi de numărul de unități de producție deținute
de către fiecare producător principal, se poate considera că instalațiile de producere a
cimentului sunt relativ uniform repartizate pe teritoriul României. Nordul, sudul și vestul țării
pot fi aprovizionate, cu ușurință, de către oricare din cei 3 producători principali, iar estul atât
de către HeidelbergCement, cât şi de către unitățile de producție din Dobrogea.
Figura 5.7. Capacitatea de producție (axa din stânga, tone/an) și gradul de utilizare a
acestora (axa din dreapta, %) pentru producătorii de ciment din România, 2013 – 2016
[]
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Se observă o diferență majoră între producători, în ceea ce privește atât capacitatea de
producție în funcțiune (tone/an), cât și gradul de utilizare a capacității de producție81.
Astfel, Holcim România a folosit capacitățile de producție în funcțiune în proporție de [], în perioada analizată. Producătorii mici de pe piață, Ceminter România şi Cemrom, au utilizat între
[] - [], respectiv între [] - []. Acest lucru a determinat investigarea măsurii în care cei doi producători de ciment mai mici, care nu sunt integrați în totalitate pe verticală, pot fi excluși de pe piață de cei trei producători principali de ciment. Această analiză este inclusă în secțiunea 6.3. dedicată comportamentului producătorilor de ciment integrați pe verticală și posibilului efect de excludere a concurenților care nu sunt integrați vertical. Mai mult decât atât, se poate observa o asimetrie la nivelul principalilor trei producători de
ciment, atât sub aspectul capacităților de producție în funcțiune, cât și sub aspectul gradului
de utilizare a capacităților de producție, aceasta fiind mai accentuată comparând Holcim
România cu ceilalți doi producători ([]mii de tone capacitatea de producție în funcțiune/an
față de []mii de tone pentru CRH România și []mii de tone pentru HeidelbergCement
81 Mai multe detalii sunt incluse în Anexa 5.1.
58
România). Interesant este faptul că producătorul cu cea mai mare capacitate de producție
funcțională o folosește în proporție de []- []față de producătorul cu cea mai redusă
capacitate de producție, care o utilizează în proporții mult mai mari, între []și [].
Criza financiară, din perioada 2008 – 2010, resimțită la nivelul întregii economii românești, a
afectat şi sectorul construcțiilor. Căderea pieței imobiliare şi scăderea pe ansamblu a
investițiilor au condus la diminuarea activității din construcții, cu efecte directe asupra industriei
fabricării materialelor de construcții și, implicit, asupra producției de ciment din acea perioadă.
Producția de ciment din România a înregistrat o diminuare severă în perioada 2009 – 2010, în
anul 2010, înregistrându-se o valoare a producției de 7 milioane de tone, cu aproape 35,5% mai
mică decât cea a anului 2008.
În perioada 2011 – 2012, odată cu redresarea economiei, se observă o creștere a producției de
ciment, cu o medie anuală de 8,4%, față de anul 2010.
În anul 2013, vânzările de ciment au fost influențate negativ de absența proiectelor mari de
construcții, pe segmentul infrastructurii şi pe cel imobiliar, determinând o reducere, cu
aproximativ 9%, a producției, față de anul anterior.
Începând cu anul 2014, odată cu revigorarea investițiilor private, a proiectelor rezidențiale și
nerezidențiale, producția de ciment a crescut, în perioada 2014 – 2015, cu o medie anuală de
6,3% față de anul 2013. În anul 2016, producția realizată a fost de numai 8 milioane de tone, în
scădere cu aproape 5% faţă de anul anterior, dar peste nivelul anului 2010, aşa cum se poate
observa şi din graficul următor. O cauză a acestei scăderi a fost blocarea proiectelor de
infrastructură.
Cifrele realizate în primele 6 luni ale anului 2017 – 3,7 milioane de tone, nu arată o variație
semnificativă a producției în 2017, față de 2016.
Figura 5.8. Producția*) de ciment din România (milioane tone şi % față de 2010, 2010 –
2017**))
Milioane tone
59
%
*) exclusiv clincher
**) – 2016 şi 2017 date preliminare
Sursa: prelucrări proprii ale datelor primite de la INS
Din punct de vedere al ponderii în producția la nivel UE28, producția de ciment a României se
menține în marja de 4 - 5% din total UE28, în perioada 2010 – 2016.
Figura 5.9. Producția de ciment, la nivel UE28 şi România (milioane tone, în perioada 2010 –
2016*))
7.08.1 8.2
7.5 7.68.4 8.0
3.7
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017-6 luni
100%
116%
118%
107%
109%
120%
115%
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
60
*) – 2016 date preliminare
Sursa: prelucrări proprii ale datelor primite de la INS82
Livrările producției naționale de ciment
În perioada 2013 – 2016, peste 96% din producția de ciment a fost livrată către piața internă,
exporturile nedepășind 3% din producție, în scădere în ultimii doi ani analizați, în timp ce
stocurile (calculate ca diferență între producție şi livrări) s-au menținut la 1% în perioada 2013
- 2014, pentru ca, în anul 2016, să crească la 4%. Analizând datele preliminare ale primelor 6
luni din 2017, se observă o scădere a livrărilor interne.
Figura 5.10. Livrările producției*) naționale de ciment ( %, în perioada 2013 – 6 luni 2017**))
*) exclusiv clincher
**) 2016 şi 2017 date preliminare
***) calculate ca diferenţă între producţie şi livrări
Sursa: prelucrări proprii ale datelor primite de la INS
82 https://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/cement/, www.cembureau.eu › Positions & Publications
7.0 8.1 8.2 7.5 7.6 8.4 8.0
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
mil. tone
AnulUE 28 RO
80%
82%
84%
86%
88%
90%
92%
94%
96%
98%
100%
2013 2014 2015 2016 2017-6 luni
97% 96% 97% 96%
91%
2%3% 1%
0%
1%
1% 1% 2%4%
8%
livrari piata interna livrari piata externa stocuri***)
61
Exporturile de ciment românesc au fost neglijabile, atât ca volum, cât şi ca valoare, în perioada
2013 – S12017. În anul 2016, exporturile de ciment au însumat 31,64 mii de tone, la o valoare
de 11,7 milioane de lei, respectiv 11 mii de tone, la o valoare de 5 milioane de lei în S12017.
În perioada 2013 – 6 luni 2017, 80% din livrările externe au fost către Ungaria, respectiv 16%
către Bulgaria şi 3% către Moldova.
Figura 5.11. Livrările*) producției naționale de ciment pe piața externă ( %, în perioada 2013
– 6 luni 2017**))
*) exclusiv clincher
**) 2016 şi 2017 date preliminare
Sursa: prelucrări proprii ale datelor primite de la INS
UNGARIA, 80%
BULGARIA, 16%
MOLDOVA, 3% altele, 1%
UNGARIA BULGARIA MOLDOVA altele
62
Oferta de ciment
Oferta de ciment, în România, din perioada 2013 – S12017, provine, în proporție de peste 93%
din producția internă. Disponibilitatea pe scară largă a materiilor prime şi costurile ridicate de
transport favorizează producția internă de ciment în detrimentul importurilor.
Lista tipurilor de ciment produse, în prezent, în România se regăseşte în Anexa 5.2.
Cimentul importat a avut o pondere nesemnificativă în structura pieței românești de ciment,
ceea ce implică faptul că piața este independentă de bunurile externe.
Importurile de ciment (exclusiv clincher) nu au fluctuat notabil în perioada 2013 – S12017,
nedepășind 3% din totalul ofertei, în termeni fizici, în ultimii doi ani analizați.
Figura 5.12. Oferta de ciment pentru piața internă (milioane tone şi %, 2013 – 6 luni 2017*))
*) – 2016 date estimate
**) calculate ca diferenţă între producţie şi livrări
Sursa: prelucrări proprii ale datelor primite de la INS
Industria de ciment bine dezvoltată permite producătorilor locali să satisfacă cererea de ciment
pe piața locală în întregime, importurile de ciment neconstituind un factor ce poate influența
dinamica pieței pe termen scurt sau mediu.
Sursele importurilor de ciment din perioada 2013 – S12017, au fost: Turcia 53%, Bulgaria 22%,
Ucraina 15%, Germania 6% şi Slovacia 2%.
63
Figura 5.13. Importurile de ciment*) (%, 2013 – 6 luni 2017*))
*) exclusiv clincher
**) 2016 şi 2017 date preliminare
Sursa: prelucrări proprii ale datelor primite de la INS
Balanța comercială pentru ciment
În perioada 2013 – S12017, Romania a fost un importator net de ciment, atât ca valoare, cât şi
ca volum. Exportul de ciment a înregistrat creștere numai în anul 2014, în perioada analizată.
În termeni valorici, deficitul comercial a variat de la 27 milioane de lei în anul 2014, la 60
milioane de lei în anul 2016, respectiv în termeni fizici, de la 18 mii de tone în anul 2014, la 217
mii de tone în anul 2016.
TURCIA, 53%
BULGARIA, 22%
UCRAINA, 15%
GERMANIA, 6%
SLOVACIA, 2%altele, 3%
, 0
64
Figura 5.14. Balanța comercială pentru ciment (mii tone)
Sursa: prelucrări proprii ale datelor primite de la INS, 2016 şi 2017 date preliminare
Figura 5.15. Balanța comercială pentru ciment (milioane lei)
Sursa: prelucrări proprii ale datelor primite de la INS, 2016 şi 2017 date preliminare
0
50
100
150
200
250
300
2013 2014 2015 2016 S1 2017
importuri (mii tone) exporturi (mii tone)
0
10
20
30
40
50
60
70
80
2013 2014 2015 2016 S1 2017
importuri (mil lei) exporturi (mil lei)
65
5.4. Aspecte cheie
Industria globală a producerii cimentului este dominată de un număr restrâns de companii
multinaționale, care deţin o parte importantă a capacităţilor mondiale de producţie. La
începutul anului 2017, la nivel global, funcționau peste 2.000 de fabrici de ciment integrate.
Procesul de consolidare la nivelul întregii industrii și sporirea eficienței operaționale au fost
evidente în ultimii ani, în special prin concentrarea dintre Holcim Ltd. şi Lafarge SA pentru
formarea companiei LafargeHolcim, precum și achiziționarea Italcementi S.p.A. de către
HeidelbergCement AG.
Piața românească a producerii cimentului este caracterizată de un oligopol format din 3 dintre
cei mai mari producători de ciment la nivel global: LafargeHolcim, prin Holcim România,
HeidelbergCement, prin HeidelbergCement România, și CRH Irlanda, prin CRH România.
Referitor la gradul de utilizare a capacităților de producție, se observă o diferențe importante
între producătorii integrați în totalitate pe verticală și restul producătorilor. Totodată, se poate
observa o asimetrie importantă la nivelul principalilor trei producători de ciment, atât sub
aspectul capacităților de producție în funcțiune, cât și sub aspectul gradului de utilizare a
capacităților de producție, aceasta fiind mai accentuată comparând Holcim România cu ceilalți
doi producători ([]mii de tone capacitatea de producție în funcțiune/an față de []mii de
tone pentru CRH România și []mii de tone pentru HeidelbergCement România). Interesant
este faptul că producătorul cu cea mai mare capacitate de producție funcțională are gradul de
utilizare redus, între [] și [] față de producătorul cu cea mai redusă capacitate de producție,
care o utilizează în proporții mult mai mari, între [] și [].
Vânzările de ciment, în volum şi valoare, ale principalilor producători de pe piața românească
au avut, în perioada 2012 – S12017, o evoluție fluctuantă.
La nivel global, în perioada 2000 – 2016, producția de ciment a crescut, cu o rată medie anuală
de creștere de 6,2%, ajungând în anul 2016 la 4.20083 milioane de tone, față de 1.600 milioane
de tone produse în anul 2000.
În perioada 2013 – 2015, nivelul producției europene de ciment s-a menținut la 167 milioane
de tone, consumul fiind orientat către finalizarea proiectelor de construcții începute înainte de
criză şi stopate din cauza acesteia. O ușoară tendință de revigorare se observă în anul 2016, în
special în baza noilor investiții în construcții civile. Prognoza consumului de ciment în UE28,
pentru perioada 2017 – 2018, este de creștere cu 2,4% în anul 2017, respectiv cu 3,5% în 2018,
fată de anul anterior.
Din punct de vedere al ponderii în producția globală, producția de ciment la nivelul UE28 a avut
o scădere drastică în ultimii 16 ani, astfel, în anul 2016, a reprezentat numai 4,1%, față de 14,4%
83 Date estimate, sursa: https://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/cement/
66
în anul 2000. Scăderea a fost cauzată atât de reducerea cererii la nivelul UE, cât şi de
expansiunea producției în Chinei şi a cererii în statele în curs de dezvoltare din afara Europei.
Producția de ciment din România a înregistrat o diminuare severă în perioada 2009 – 2010, în
anul 2010 înregistrându-se o valoare a producției de 7 milioane de tone, cu aproape 35,5% mai
mică decât cea a anului 2008. În perioada 2011 – 2013, se observă o fluctuație a acesteia,
creștere în primii 2 ani şi scădere în anul 2013. Vânzările de ciment au fost influențate negativ
de absența proiectelor mari de construcții, pe segmentul infrastructurii şi imobiliarelor,
determinând o reducere, cu aproximativ 9% a producției în 2013 față de anul anterior.
Producția de ciment a crescut în perioada 2014 – 2015, cu o medie anuală de 6,3% față de anul
2013. În anul 2016, producția realizată a fost de numai 8 milioane de tone, în scădere cu
aproape 5% faţă de 2015, o cauză a acestei scăderi fiind blocarea proiectelor de infrastructură.
Evoluția producției în primele 6 luni ale anului 2017 – 3,7 milioane de tone, nu arată o variație
semnificativă față de aceeași perioadă a anului 2016.
În perioada 2013 – 2016, peste 96% din producția de ciment a fost livrată către piața internă,
exporturile nedepășind 3% din producție.
Exporturile de ciment românesc au fost neglijabile, atât ca volum, cât şi ca valoare, în perioada
2013 – S12017.
Oferta de ciment în România, din perioada 2013 – S12017, provine, în proporție de peste 93%,
din producția internă. Disponibilitatea pe scară largă a materiilor prime şi costurile ridicate de
transport favorizează producția internă de ciment în detrimentul importurilor.
Cimentul importat a avut o pondere nesemnificativă în structura pieței românești de ciment,
ceea ce implică faptul că piața este independentă de bunurile externe.
În perioada 2013 – S12017, România a fost un importator net de ciment, atât ca valoare, cât şi
ca volum.
67
Capitolul 6. Industria cimentului din România - o perspectivă teoretică și analiza
sub aspect concurențial
6.1. Industria cimentului – abordarea teoretică
Teoria microeconomică clasică a dezvoltat o serie de modele explicative pentru a descrie modul
cum diverse structuri de piață funcționează. Chiar dacă sunt relativ abstracte, aceste modele
teoretice sintetizează anumite trăsături întâlnite, într-o măsură mai mare sau mai mică, în
practică, asigurând astfel un cadru conceptual mai bun pentru înțelegerea și analiza
fenomenelor ce se manifestă pe diverse piețe, atât la nivelul pieței per total, dar și al agenților
economici care acționează pe respectivele piețe (producători și consumatori).
Atunci când sunt caracterizate modelele de piață, cele mai importante caracteristici surprinse
în literatura de specialitate fac referire la numărul de agenți ai cererii și ai ofertei, omogenitatea
produsului, calitatea informațiilor de care dispun agenții economici, drepturile de proprietate,
barierele la intrarea și la ieșirea de pe piață, costurile de tranzacție, externalitățile. Chiar dacă
toate aceste caracteristici sunt importante, în cazul de față, datorită particularității analizei se
va prezenta o scurtă listă de modele de piață a căror principală caracteristică o reprezintă
numărul de producători (participanții care formează oferta) activi pe respectiva piață.
Piața cu concurență perfectă constituie un tip ideal de organizare a activității economice, atât
din perspectiva agenților economici de pe piață, cât și din perspectiva decidenților de politici
economice (în special a autorităților de concurență), datorită eficienței alocative care o
caracterizează. Piața cu concurență perfectă este un model pur teoretic de piață care, în
general, se consideră a avea următoarele trăsături principale:
• Pe piață activează foarte mulți vânzători și cumpărători, fiecare de mică dimensiune;
• Produsele oferite de diverșii vânzători sunt perfect omogene;
• Drepturile de proprietate sunt bine definite;
• Nu există bariere la intrarea sau ieșirea de pe piață a vânzătorilor și cumpărătorilor;
• Factorii de producție beneficiază de mobilitate perfectă pe termen lung;
• Participanții pe piață beneficiază de informație perfectă și simetric distribuită;
• Nu există costuri de tranzacționare, toate costurile fiind de producție sau de transport;
• Nu există externalități, nici din partea consumului, nici din partea producției;
• Producătorii care intră pe piață preiau prețul pieței;
• Consumatorii sunt raționali;
• Economiile de scară nu sunt crescătoare.
Evident, toate aceste condiții sunt foarte greu de satisfăcut concomitent în practică, fapt pentru
care doar anumite piețe se apropie întrucâtva de caracteristicile piețelor cu concurență
perfectă. Câteva exemple le-ar putea constitui piețele bursiere (cele de mărfuri și ale activelor
financiare cu capitalizare ridicată).
Concurența monopolistică se aseamănă cu piața cu concurență perfectă în ceea ce privește
numărul mare de firme active și ușurința intrării pe piață (bariere limitate la intrare). Spre
deosebire de piața competitivă însă, produsele oferite de diverșii vânzători au caracteristici
68
diferite (sunt diferențiate). Eterogeneitatea produsului conferă fiecărui vânzător o oarecare
putere de piață, ceea ce înseamnă că aceste firme nu mai preiau prețul de piață, ca pe piața cu
concurență perfectă, ci pot stabili prețul de vânzare în funcție de cererea individuală cu care se
confruntă. Cărțile de economie conțin un număr mare de exemple ce prezintă trăsăturile pieței
cu concurență monopolistică: restaurantele, cărțile, filmele, software-ul, industria textilă,
producerea mobilei etc.
Oligopolul implică un număr redus de vânzători, protejați de intrarea pe piață a altor concurenți
de diverse caracteristici ale funcționării pieței care determină apariția unor bariere la intrare.
Un număr redus de producători conduce, inevitabil, la presupunerea că cel puțin câțiva dintre
participanții pe piață dețin o cotă semnificativă a acesteia. În cazul oligopolului, modelele
teoretice tratează situațiile când se tranzacționează atât produse omogene, cât și produse
diferențiate, aceste diferențe reflectându-se asupra modului în care se manifestă concurența
între producători (prin cantitate, respectiv prin preț). Câteva exemple de piețe cu structură de
oligopol oferite în mod curent: piața aluminiului, piaţa cimentului, piaţa carburanților, piaţa
serviciilor de telefonie sau de curierat.
Monopolul este o altă structură de piață pur teoretică, aflată la polul opus față de piața cu
concurență perfectă. Piața cu structură de monopol este caracterizată de prezența unui singur
vânzător, care are putere deplină de piață. Monopolistul este singurul care decide asupra
cantității pe care să o ofere pe piață și asupra prețului la care să vândă produsul său, existența
sa depinzând în mod intrinsec de existența barierelor la intrarea pe piață 84 . Intensitatea
concurenței în cazul monopolului este minimă (de fapt, nulă), tocmai din cauza barierelor
insurmontabile la intrarea pe această piață, monopolistul fiind perfect protejat de acțiunile altor
firme.
În vreme ce piața cu concurență perfectă și monopolul sunt structuri teoretice de piață,
asemănarea cu situațiile existente în economie putând fi doar aproximată, celelalte două
modele de piață, respectiv concurența monopolistică și oligopolul, sunt structuri descriptive,
caracteristicile lor corespunzând majorității piețelor din economie.
Analizele autorităților de concurență se axează de multe ori asupra barierelor la intrarea pe
piață, existența acestor bariere reprezentând o diferență semnificativă între modelul
oligopolului și cel al pieței cu concurență monopolistică. Astfel, în timp ce piața cu concurență
monopolistică presupune intrarea relativ facilă pe piață, cu impact direct asupra numărului de
concurenți, piața cu structură de oligopol presupune existența unor restricții semnificative, ce
îngreunează intrarea pe piață a altor producători.
Numărul redus de firme pe piața cu structură de oligopol crește interdependența dintre
acestea, crescând astfel importanța comportamentului și interacțiunilor strategice între
participanții pe piață. În teoria economică sunt detaliate principalele tipuri de rezultate la care
se poate ajunge pe o piață de oligopol, necooperante și cooperante, cel din urmă fiind cel mai
nociv din perspectiva consumatorilor. Drept consecință, se consideră că situația de oligopol
84 În general, se au în vedere trei situații care generează bariere la intrarea pe piață a altor concurenți, acestea conducând la trei forme de monopol: monopolul asupra resurselor, monopolul creat de autorități și monopolul natural.
69
atenuează caracterul concurențial al piețelor, fapt pentru care autoritățile de concurență își
propun monitorizarea atentă a acestora, în vederea depistării și prevenirii comportamentelor
care ar putea afecta interesul consumatorilor.
Graficul următor prezintă cele patru modele de piață descrise succint mai sus, ordonate în
funcție de intensitatea presiunii concurențiale care se manifestă pe fiecare din acestea.
Figura 6.1. Creșterea presiunii concurențiale pentru cele patru modele uzuale de piață
Deși în practică este greu ca un singur model de piață să descrie o industrie, de obicei acestea
prezentând caracteristici specifice mai multor modele, în acest caz particular, producția și
comercializarea cimentului are trăsăturile unui oligopol.
Principalele caracteristici care conduc la această concluzie vizează:
- Intrarea și ieșirea pe piață, care în acest caz se realizează greoi, existând multiple cauze
care contribuie la acest lucru (acestea sunt detaliate în secțiunea imediat următoare).
- Numărul de producători pe piață este redus. Deși în literatura de specialitate nu este
precizată o valoare la care să se raporteze aprecierea a ceea ce reprezintă un număr
redus de jucători pe o piață, aceasta caracteristică poate fi interpretată coroborat cu o
altă trăsătură specifică oligopolului, interdependența.
- Interdependența dintre jucători apare când aceștia au o dimensiune considerabilă, iar
orice acțiune a lor va afecta rezultatul total al pieței (spre deosebire de concurența
perfectă sau cea monopolistică unde producătorii sunt mult prea mici pentru a putea
afecta în vreun fel rezultatele pieței). Astfel, fiecare producător va ține cont și de
posibilele acțiuni ale celorlalți jucători, integrând aceste așteptări în propriile decizii.
Monopol
Oligopol
Concurență monopolistică
Concurență perfectă
70
6.2. Caracteristici ale sectorului sub aspect concurențial
În această secțiune sunt prezentate rezultatele obținute în urma analizei aspectelor ce țin de
structura pieței investigate. În următoarele secțiuni se vor prezenta performanțele obținute pe
piață de principalii producători de ciment și aspectele privind conduita acestora, relevante sub
aspect concurențial. Toate aceste elemente vor fi evaluate din perspectiva teoriilor de afectare
a concurenței prezentate anterior.
În ceea ce privește structura pieței, pentru a evalua teoriile prejudiciilor legate de puterea de
piață și coordonare s-a avut în vedere, la nivel agregat (toate sortimentele de ciment la vrac și
ciment în saci), de următoarele aspecte considerate relevante sub aspect concurențial:
(1) Barierele la intrare și extindere
(2) Cotele de piață și fluctuația acestora
(3) Gradul de concentrare
(4) Caracteristicile produsului
(5) Caracteristicile consumatorului de ciment
(6) Capacitatea de producție
(7) Integrarea pe verticală
(8) Importurile de ciment
(9) Alte aspecte relevante legate de structura pieței.
Barierele la intrarea și ieșirea de pe piață
Au fost identificate două posibile modalități de intrare și/sau de extindere pe piața producerii de ciment din România și anume:
(1) Ridicarea sau extinderea unei fabrici de ciment în România (2) Ridicarea sau extinderea unei stații de măcinare.
În evaluarea oportunității intrării și/sau a extinderii pe piața investigată s-au analizat atât opiniile participanților pe piață, cât și istoricul intrărilor și ieșirilor, constatările obținute prin ambele abordări fiind relatate în continuare.
În prima parte a acestei secțiuni este analizată opinia întreprinderilor active din sectorul
producerii și comercializării cimentului din România cu privire la modul cum acestea percep
barierele la intrarea pe această piaţă, precum și pe cele la ieșirea de pe piaţă. Cu toate acestea,
abordarea curentă nu include opinia companiilor care au dorit să intre pe această piață și nu au
reușit. Astfel, în continuarea acestei secțiuni vor fi prezentate opiniile celor 8 întreprinderi
cărora le-au fost adresate solicitări de informații.
În vederea efectuării acestui demers s-au avut în vedere aprecierile calitative ale actorilor de pe
această piață cu privire la:
o barierele de reglementare (avize și norme legale specifice sectorului de activitate);
o barierele financiare (costuri specifice);
o alte tipuri de bariere (acces la resurse, reputație etc.).
71
Afirmațiile ce privesc barierele la intrarea pe piață sunt enunțate în caseta de mai jos. Același
tip de afirmații s-a folosit atât pentru evaluarea barierelor la intrare, cât și a celor la ieșire.
Opinia dvs. (1-9)
2013 2014 2015 2016 2017
Barierele de reglementare sunt foarte restrictive
Barierele financiare sunt foarte restrictive
Alt tip de bariere sunt foarte restrictive
Aceste afirmații au fost evaluate pe o scară în 9 puncte, unde valoarea 1 reprezintă dezacordul
total, iar valoarea 9 reprezintă varianta opusă, acordul total. Dată fiind structura chestionarului
aplicat întreprinderilor active din industria cimentului, valoarea 1 corespunde celei mai
favorabile situații (lipsa barierelor), în timp ce valoarea 9 corespunde celei mai nefavorabile
situații (barierele la intrare sunt foarte ridicate și pot afecta semnificativ intrarea unor noi
jucători).
Pentru o conturare mai clară a imaginii pe care întreprinderile o au asupra barierelor la intrare,
a fost calculat atât coeficientul de variația (CV), cât şi media răspunsurilor oferite de
întreprinderi. CV arată, în acest caz, omogenitatea răspunsurilor primite și, implicit, relevanța
mediei calculate.
În tabelul de mai jos se poate observa că percepția agenților economici activi pe această piață
este aceea că cel mai mare impediment în calea pătrunderii pe această piață sunt barierele
de ordin financiar. Așa cum se poate observa și din analiza CV, percepția în privința barierelor
financiare este relativ omogenă în rândul întreprinderilor.
Tabel 6.1. Percepția medie a respondenților cu privire la barierele de intrare
Opinia cu privire la următoarele afirmații
2013 2014 2015 2016 2017
Barierele de reglementare sunt foarte
restrictive
Medie 4.63 4.63 4.63 4.75 4.50
CV 37% 37% 37% 38% 35%
Barierele financiare sunt foarte restrictive Medie 7.25 7.25 7.38 7.88 7.63
CV 19% 19% 20% 16% 16%
Alt tip de bariere sunt foarte restrictive Medie 4.38 4.38 4.38 4.38 4.38
CV 61% 61% 61% 61% 61%
Sursa: prelucrări proprii pe baza răspunsurilor participanților pe piață
De-a lungul perioadei analizate barierele de reglementare au fost percepute la niveluri
constante în primii trei ani, urmate de o ușoară creștere în 2016 și o ameliorare în anul curent.
72
Aproximativ aceeași evoluție au avut-o și barierele financiare, însă, chiar și după ameliorarea
acestora din anul 2017, se situează tot la un nivel considerabil mai mare.
În privința barierelor de reglementare, precum și a altor tipuri de bariere, acestea nu sunt
percepute la nivel de medie ca fiind foarte restrictive, impresia generală fiind ușor mai
optimistă decât o poziție neutră.
Dat fiind faptul că în această industrie dimensiunea agenților economici influențează
considerabil modul în care aceștia acționează pe piață, au fost analizate separat și opiniile celor
mai mari trei întreprinderi, care cumulează peste 90% din totalul producției de ciment la nivel
național. În cazul celor mai mari actori de pe piață se poate observa o diferență de percepție în
privința barierelor de intrare pe piață.
Tabel 6.2. Percepția medie a celor mai mari trei actori activi pe piață cu privire la barierele de
intrare
Opinia cu privire la următoarele afirmații
2013 2014 2015 2016 2017
Barierele de reglementare sunt foarte
restrictive
medie 5.33 5.33 5.33 5.33 5.33
CV 9% 9% 9% 9% 9%
Barierele financiare sunt foarte restrictive medie 7.67 7.67 7.67 7.67 7.67
CV 6% 6% 6% 6% 6%
Alt tip de bariere sunt foarte restrictive medie 2.67 2.67 2.67 2.67 2.67
CV 78% 78% 78% 78% 78%
Sursa: prelucrări proprii pe baza răspunsurilor participanților pe piață
În cazul barierelor financiare nu există o diferență considerabilă, însă se poate observa, în mod
clar, o percepție mai nefavorabilă în cazul barierelor de reglementare. Cel mai probabil acest
fapt este cauzat de dimensiunea companiilor și, implicit, a unei plaje mai largi și mai intense de
reglementări cărora acestea trebuie să se supună (în special reglementări de mediu). De
asemenea, se poate observa o percepție mult mai favorabilă, dar mai neomogenă, comparativ
cu media industriei, în cazul altor bariere, acest aspect datorându-se tot dimensiunii mari pe
care aceste întreprinderi o au, coroborate cu faptul că sunt integrate vertical, eficientizând
astfel procesul de producție (accesul la resurse este perceput de unele companii, în special cele
de dimensiuni mai reduse, ca o barieră la intrare).
Dimensiunea barierelor la intrare percepute de fiecare întreprindere trebuie tratată în
concordanță cu dimensiunea activității pe care aceasta intenționează să o desfășoare.
o Varianta cea mai redusă, din punct de vedere al dimensiunii unității de producție, este
terminalul de import, care se găsește într-un port. Investiția financiară este de
dimensiuni reduse (pentru standardul industriei), iar alte elemente de reglementare nu
afectează în mod considerabil intrarea (autorizațiile de construcție pot fi obținute într-
73
o manieră facilă, iar această activitate nu presupune emisia de substanțe poluante, ceea
ce implicit nu presupune obținerea unor serii de avize în acest sens).
o Stațiile de măcinare presupun o investiție mai mare decât terminalul de import. În cazul
acestora, pe lângă reglementările suplimentare și resursele financiare necesare mai
ridicate și accesul la resurse poate reprezenta o barieră la intrarea pe piață.
o Cea mai amplă formă de organizare a activității în această industrie o reprezintă o
fabrică integrată. În acest caz, pe lângă aspectele de reglementare (avize de construire,
avize privind conformarea cu standardele în materie de emisii etc.), există și o
componentă financiară considerabilă care trebuie luată în calcul. O astfel de investiție
este estimată la nivelul sutelor de milioane de euro, acest lucru presupunând, pe lângă
un cost inițial ridicat, și o perioadă lungă de recuperare a investiției (estimată la
aproximativ 15-20 de ani). Conform Asociației Europene a Cimentului (Cembureau)85,
costul unei fabrici de ciment depășește 150 de milioane de euro pe fiecare milion de
tone de capacitate anuală.
o Aspectul capitalului substanțial necesar inițial, coroborat cu faptul că, pe întreaga
perioada analizată capacitatea de producție a fost excedentară, se constituie în bariere
reale extrem de importante la intrarea pe piața producerii și comercializării cimentului
în România.
În vederea analizării posibilelor evoluții ale acestei industrii, au fost evaluate opiniile
principalilor actori prezenţi pe piaţa producerii şi comercializării cimentului din România și cu
privire la posibilele bariere la ieșirea de pe această piață. Structura întrebărilor a fost similară
cu cea în cazul barierelor la intrare, astfel că rezultatele se pot interpreta în aceeași manieră.
Comparativ cu barierele la intrare, în cazul barierelor la ieșire se poate observa o percepție
mult mai favorabilă în cazul reglementărilor și a altor bariere, ieșirea de pe piață fiind
considerată de agenții economici activi mai facilă din acest punct de vedere.
Barierele financiare rămân în continuare ridicate din perspectiva actorilor din industrie, din
cauza costurilor irecuperabile pe care ieșirea de pe piață le-ar presupune. Chiar și vânzarea
acestor active specifice poate conduce la recuperarea cu greu a unor astfel de costuri, din cauza
numărului redus de cumpărători potențiali.
85 https://cembureau.eu/cement-101/key-facts-figures/
74
Tabel 6.3. Percepția medie a respondenților cu privire la barierele la ieșirea de pe piață
Opinia cu privire la următoarele afirmații
201
3
201
4
201
5
201
6
201
7
Barierele de reglementare sunt foarte restrictive medie 3.63 3.63 3.63 3.63 3.63
CV 62% 62% 62% 62% 62%
Barierele financiare sunt foarte restrictive medie 7.38 7.38 7.38 7.38 7.38
CV 34% 34% 34% 34% 34%
Alt tip de bariere sunt foarte restrictive medie 3.00 3.00 3.14 3.14 3.14
CV 80% 80% 84% 84% 84%
Sursa: prelucrări proprii pe baza răspunsurilor participanților pe piață
În cazul ieșirii de pe piață se observă o diferență semnificativă de percepție între actorii activi
pe piața producerii şi comercializării cimentului în funcție de dimensiunea acestora. Astfel,
agenții economici mai mici percep mult mai facilă ieșirea de pe piață, datorită unei înzestrări
mai reduse cu active specifice. Cu toate acestea, percep acest proces ca unul care ar genera
costuri semnificative (raportate la dimensiunea activității lor).
Tabel 6.4. Percepția medie a celor mai mari trei actori activi pe piață cu privire la barierele la
ieșirea de pe piață
Opinia cu privire la următoarele afirmații
2013 2014 2015 2016 2017
Barierele de reglementare sunt foarte
restrictive
medie 3.33 3.33 3.33 3.33 3.33
CV 62% 62% 62% 62% 62%
Barierele financiare sunt foarte restrictive medie 8.00 8.00 8.00 8.00 8.00
CV 0% 0% 0% 0% 0%
Alt tip de bariere sunt foarte restrictive medie 1.00 1.00 1.00 1.00 1.00
CV 0% 0% 0% 0% 0%
Sursa: prelucrări proprii pe baza răspunsurilor participanților pe piață
La nivelul barierelor financiare, jucătorii mai mari consideră barierele financiare un obstacol
mult mai mare la ieșirea de pe piață. În principiu acest lucru este generat pe fondul
următorilor factori:
75
- raritatea potențialilor cumpărători (agenți economici care să dispună de resursele
financiare și manageriale pentru a realiza o astfel de tranzacție),
- imposibilitatea relocării unei fabrici de ciment,
- costurile semnificative necesare pentru respectarea obligațiilor de mediu la închiderea
capacităților de producție,
- specificitatea activelor folosite în producția de ciment, care pot fi convertite foarte greu
sau deloc în scopul producției altor bunuri.
În concluzie, acest sector de activitate este caracterizat de mobilitate scăzută a ofertei,
determinată de o serie de bariere la intrare (care ulterior devin și bariere la ieșire) prin
generarea unor costuri irecuperabile foarte mari, specifice modului de funcționare a sectorului.
Cea mai complexă facilitate de producție a cimentului (o fabrică de producție integrată vertical)
este caracterizată de bariere considerabile la intrarea pe piață. O listă neexhaustivă a acestor
bariere este reprezentată de:
- dependență de proximitatea față de materia primă,
- costuri de implementare foarte ridicate,
- reglementări de mediu extensive,
- perioadă lungă de recuperare a investiției.
Ulterior construirii unei fabrici de ciment, investiția inițială considerabilă, coroborată cu
perioada lungă de recuperare a investiției se transformă în factori (bariere) care
încetinesc/descurajează procesul de ieșire de pe o astfel de piață. De asemenea, acestor
considerente li se adaugă și necesitatea îndeplinirii unor cerințe de mediu în vederea închiderii
unei astfel de unități de producție.
În ceea ce privește barierele privind extinderea unei facilități de producție existente, costurile
inițiale sunt mult reduse. Cu toate acestea, se apreciază că extinderea capacității de producție
peste limita actuală depinde de investiții considerabile, iar riscurile asociate de restul
elementelor, deși considerabil reduse, nu sunt eliminate. Același raționament poate fi asociat
și modalității de intrare/extindere pe piața producerii de ciment prin ridicarea unei stații de
măcinare.
Figura 6.2. Evoluția numărului de producători de ciment din România
76
Sursa: prelucrări proprii
Numărul relativ constant de producători și puținele intrări înregistrate în industria cimentului
(3 în perioada 2005-2017) confirmă nivelul ridicat al barierelor la intrare pe această piață, așa
cum s-a demonstrat anterior.
Evoluția cotelor de piață ale producătorilor și comercianților de ciment din România
În cele ce urmează, cotele de piață ale producătorilor de ciment sunt calculate atât pe baza
valorii livrărilor pe piața internă, cât și pe baza volumului acestora (tone de ciment). Chiar dacă
evaluarea din perspectiva valorii livrărilor ar putea fi considerată mai relevantă pentru
aprecierea puterii de piață a producătorilor de ciment, se consideră că cele două abordări sunt
complementare și pot conduce la formarea unei mai bune imagini asupra evoluției
participanților din sectorul analizat.
Graficul de mai jos prezintă situația cotelor de piață la jumătatea anului 2017, calculate în
funcţie de valoarea livrărilor. Se remarcă faptul că primii 3 producători dețin aproximativ 93%
din totalul livrărilor de ciment de pe teritoriul României.
Figura 6.3. Cotele de piață în sectorul producerii și comercializării cimentului (% din valoare livrări, 30.06.2017)
3 3 3 4 4 5 5 5 5 5 5 5 50
1
2
3
4
5
6
7
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Intră pe piață Ceminter cu un terminal de ciment în portul Constanța
Intră pe piață Cemrom cu o stație ecologică de măcinare în localitatea Corbu
CRH România intră pe piața din România preluând activele deținute inițial de Lafarge Ciment (România)
77
Sursa: Calcule proprii pe baza datelor furnizate de INS și de participanții din piață
Figura 6.4. Evoluția anuală a cotelor de piață în sectorul producerii și comercializării cimentului (% din valoare livrări, 2013-2017)
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de participanții de pe piață
Figura 6.4. prezintă evoluția anuală din perioada 2013-2017 a cotelor de piață calculate
pe baza valorii livrărilor. Este de remarcat tendința de ușoară întărire a prezenței pe
CRH România
HeidelbergCement România
Holcim România
Ceminter
Cemrom
UNYE CEM
Cimsarom
Soceram
Importuri
0%
10%
20%
30%
40%
50%
60%
70%
80%
90%
100%
6luni 2017 2016 2015 2014 2013
78
piață a irlandezilor de la CRH86 România (de la [] la []) și Holcim România (de la []
la []) în detrimentul germanilor de la Heidelberg România (care pierd [] puncte
procentuale în aceeași perioadă).
Tot din Figura 6.4, se poate constata că primii 3 producători de ciment au fost aceiași pe
întreaga perioadă analizată, singura diferență fiind înlocuirea din momentul concentrării
economice Holcim Ltd. - Lafarge SA a poziției Lafarge România cu CRH România. Cota cumulată
de piață a acestor companii depășește 91% în orice moment al intervalului de timp analizat (rata
și gradul de concentrare a industriei cimentului din România sunt prezentate în secțiunea
următoare).
Evoluția gradului de concentrare pe piața producerii și comercializării de ciment din România
Sectorul producerii și comercializării cimentului din România este unul static, în perioada
analizată 2013-2017 având loc o singură concentrare economică, operaţiune în urma căreia CRH
România a dobândit controlul unic asupra tuturor activităţilor Grupului Lafarge din România.
În general, evaluarea numerică a gradului de concentrare a unei piețe se realizează prin
calcularea unor indicatori care țin cont de cotele de piață ale participanților87.
În această secțiune, se va analiza concentrarea sectorului producerii și comercializării
cimentului din România, apelând la ratele de concentrare și la indicele Herfindahl-Hirschman.
Ratele de concentrare (CRn) se calculează ca sumă a cotelor de piață individuale pentru primii
n participanți pe o piață. Astfel, indicatorul CR3 va reprezenta în continuare suma cotelor
primilor trei producători de ciment, în timp ce indicatorul CR5 va fi calculat ca sumă a cotelor
de piață pentru cei cinci producători de ciment din România. O rată de concentrare mai ridicată
indică o mai mare apropiere a pieței analizate de modelul oligopolului, accentuând temerile
autorităților de concurență în ceea ce privește existența și impactul unor eventuale
comportamente anticoncurențiale pe acea piață.
Indicele Herfindahl-Hirschman (HHI) este indicatorul cel mai frecvent utilizat de către
autoritățile de concurență pentru evaluarea gradului de concentrare a unei piețe. HHI se
calculează ca sumă a pătratelor cotelor de piață ale tuturor participanților88, ceea ce înseamnă
că indicatorul se poate situa între valori foarte mici, apropiate de 0 (pentru piața cu concurență
perfectă) și 10.000 (pentru cazul monopolului).
În ceea ce privește catalogarea piețelor din punct de vedere al concentrării măsurate prin
prisma HHI, Comisia Europeană consideră că HHI<1.000 indică o piață slab concentrată,
1.000<HHI<2.000 indică o piață cu concentrare medie, în timp ce valori ale HHI>2.000 sunt
86 Până în 2015 cota de piaţă a aparținut grupului Lafarge, pentru ca după concentrare economică realizată în anul 2015 să fie cea aferentă grupului CRH. 87 Cota de piață, în general determinată atât din punct de vedere cantitativ, cât și valoric, este considerată a fi un bun indicator al puterii de piață al întreprinderilor. 88 Modalitatea de calcul a HHI implică faptul că acest indicator acordă o importanță sporită întreprinderilor care au cote mai mari de piață.
79
asociate piețelor puternic concentrate89. La fel ca mai sus, piețele cu un grad mai ridicat de
concentrare sunt considerate a fi mai expuse la apariția comportamentelor anticoncurențiale,
iar în cazul în care astfel de comportamente apar pe piață, efectele lor negative asupra
consumatorilor sunt considerate a fi mai nocive.
La fel ca în secțiunea anterioară, pentru completitudinea imaginii de ansamblu, se vor calcula
indicatorii gradului de concentrare folosind cotele de piață calculate atât pe baza valorii
livrărilor pe teritoriul României, cât și pe baza volumului acestora.
În anul 2015 a intrat pe piață CRH România, preluând activele Grupului Lafarge ca urmare a
angajamentelor asumate de părți și acceptate de Comisia Europeană în cadrul operațiunii de
concentrare economică dintre Holcim Ltd şi Lafarge SA. La nivelul României, transferul activelor
Lafarge România către CRH România a fost total, astfel că, din punct de vedere structural,
industria nu s-a schimbat. Pe seriile de date prezentate în continuare, informațiile sunt asociate
activelor productive care stau în spatele producției de ciment, astfel că datele pentru CRH
România sunt disponibile pentru întreg intervalul, în perioada 2013-2015 aceste active aflându-
se în proprietatea Lafarge România. De asemenea, și în cazul Holcim - Lafarge, rezultatele sunt
aferente activelor pe care Holcim le deținea în România înaintea fuziunii celor două grupuri și
pe care a ales să le păstreze și după asumarea angajamentelor structurale propuse de către
Comisia Europeană.
Situația la nivelul anilor 2013 – SI 2017 este prezentată în Figura 6.5. Din prelucrările datelor
obținute în urma solicitărilor de informații reiese că gradul de concentrare este foarte ridicat.
Toți indicatorii de concentrare sugerează o puternică concentrare la nivelul primilor trei mai
jucători. CR3 este constant în jurul valorii de 90% pentru întreaga perioadă analizată.
Pe fondul creșterii cotei cumulate de piață a principalilor trei concurenți, nivelul HHI a crescut
de la 2819 la 2954, având în vedere volumul de ciment livrat și de la 2867 la 2979, luând în
calcul valoarea livrărilor de ciment. În orizontul de timp analizat, aceștia au acaparat trei
puncte procentuale suplimentare din piață în cazul volumelor livrate și două puncte
procentuale suplimentare în cazul valorii livrărilor.
89 Din perspectiva autorităților de concurență din Statele Unite, pragurile HHI relevante sunt 1.500 și 2.500, fapt pentru care piețele cu concentrare medie sunt considerate cele cu valori ale HHI între 1.500 și 2.500, în timp ce valori ale HHI>2.500 sunt asociate piețelor puternic concentrate.
80
Figura 6.5. Evoluția indicatorilor de concentrare pentru sectorul producției și comercializării
cimentului. (HHI – reprezentat pe axa din dreapta și CR3 și CR5 reprezentate pe axa din
stânga)
Sursa: calcule și prelucrării proprii pe baza datelor furnizate de participanții de pe piață
Din punct de vedere al dimensiunii, cele trei mari companii (CRH România, Holcim
România și Heidelberg România) sunt foarte apropiate, fiecare având o cotă de piață
cuprinsă între [] și [] la jumătatea anului 2017. Această simetrie reprezintă un
element de risc din perspectiva puterii de negociere și interdependențelor care se
creează între aceste companii, din punct de vedere structural crescând riscul apariției
unor forme de coordonare a activităților. Acest risc este cu atât mai crescut cu cât
cotele de piață sunt relativ stabile în timp, fluctuațiile sunt reduse și nu există schimbări
în ierarhia la nivelul industriei.
În acest sens, pentru a suplimenta analiza la nivelul cotelor de piață au fost analizate și pozițiile
relative ale celor trei companii la nivelul industriei. Figura 6.6. arată că, după momentul intrării
CRH România pe piață, s-au produs schimbări în ierarhia existentă (în condițiile funcționării CRH
România cu aceleași active ca și Lafarge România), acest eveniment fiind unul de natură
destabilizatoare, generând o presiune concurențială suplimentară.
2013 2014 2015 2016 2017 S1
CR3 Volume 91% 92% 94% 94% 94%
CR3 Vânzări 92% 92% 95% 94% 94%
CR5 Volume 97% 97% 98% 97% 96%
CR5 Vânzări 97% 97% 97% 97% 96%
HHI Volume 2,819 2,844 2,984 2,947 2,954
HHI Vânzări 2,867 2,886 3,000 2,963 2,979
2,700
2,750
2,800
2,850
2,900
2,950
3,000
3,050
88%
90%
92%
94%
96%
98%
100%
EVOLUȚIA CONCENTRĂRII (CR AXA STÂNGA, HHI AXA DREAPTA)
81
Figura 6.6. Ierarhia anuală a primilor trei concurenți (în funcție de volum și valoare vânzări)
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producători
Situația structurală la nivelul sectorului producției de ciment se datorează în mare parte
infrastructurii de care aceste întreprinderi dispun, acestea fiind integrate vertical. În condițiile
unor bariere la intrare considerabile (așa cum au fost identificate în secțiunea anterioară), se
estimează că nu vor avea loc intrări în viitorul apropiat, iar cei trei producători de ciment
principali nu vor fi îndepărtați de pe primele poziții.
82
6.3. Integrarea pe verticală a principalilor producători de ciment și efectul de închidere
a pieței
Integrarea pe verticală
Integrarea pe verticală reprezintă extinderea unei întreprinderi către activități complementare,
realizate anterior de furnizori sau clienți, prin achiziționarea de companii din amonte sau aval,
cu scopul creșterii profitabilității. Prin integrarea verticală, se pot realiza economii de scală şi de
gamă, reducerea costurilor de producție, controlul piețelor de desfacere şi al prețurilor de
vânzare corespunzătoare diferitelor activități integrate. Întreprinderile integrate pe verticală își
pot asigura o aprovizionare cu materii prime în condiții avantajoase şi o cerere constantă pentru
produsele lor.
Astfel, integrarea în amonte a furnizorilor garantează întreprinderii o aprovizionare constantă
cu materii prime, la termenele de livrare stabilite, în cantitățile solicitate şi cu respectarea
caracteristicilor de calitate cerute. În plus, prin integrarea în amonte, întreprinderea își asigură
un control al costurilor aprovizionării cu materii prime, dar şi al prețurilor de vânzare al acestora
către terți (inclusiv concurenți).
Integrarea în aval asigură întreprinderii controlul asupra circuitelor şi costurilor de distribuție a
produselor.
Integrarea pe verticală reprezintă unul dintre factori economici care, potrivit literaturii de
specialitate90, favorizează apariția înțelegerilor anticoncurențiale.
Autoritățile de concurență privesc operațiunile de concentrare economică pe verticală ca fiind
pro-competitive, considerându-se că aduc beneficii consumatorilor, prin scăderea costurilor,
organizarea mai eficientă a procesului de producție sau de distribuție, deschiderea mai mare
spre investiții. Cu toate acestea, s-a observat că acest tip de concentrări economice poate ridica
probleme anticoncurențiale, de exemplu, prin excluderea competitorilor de pe piețele în cauză,
împiedicarea accesului concurenților la produsele legate printr-o relație verticală, afectând
astfel concurența, cu urmări negative asupra consumatorilor.
Conform rezultatelor empirice, procesul de producere a cimentului este caracterizat de
economii de scară substanțiale, atât în ceea ce privește capitalul, cât și în ceea ce privește
resursele umane. Acest lucru a generat și o anumită particularitate a pieței producerii şi
comercializării cimentului, şi anume, integrarea pe verticală a principalilor producători.
În vederea eficientizării procesului de producție, a reducerii costurilor şi facilitării accesului la
resurse şi la canalele de distribuție, principalele întreprinderi active pe piața producerii
cimentului sunt integrate pe verticală, deținând capacități de producție, atât pe piețele din
amonte față de ciment – ale extracției/prelucrării şi comercializării agregatelor minerale de
90 Dr. Christopher DECKER, Economics and the enforcement of European Competition Law (Edward Elgar, Cheltenham, 2009, XXII+288p.).
83
carieră, cât şi pe cele din aval față de ciment – ale producerii şi comercializării betoanelor,
mortarelor şi șapelor, prefabricatelor din beton.
În plus, cele 3 mari întreprinderi active pe piața producerii şi comercializării cimentului – Holcim
România, CRH România şi HeidelbergCement România – sunt prezente şi pe alte 3 piețe conexe
- producerea şi comercializarea agregatelor minerale de balastieră, a filerului de calcar,
respectiv a lianților hidraulici speciali/rutieri (HeidelbergCement România nu produce astfel de
lianți). Atât filerul de calcar, cât şi lianții hidraulici se produc în fabricile de ciment.
Agregatele minerale sunt materiale utilizate în industria construcțiilor, la fabricarea betoanelor,
mortarelor și șapelor, prefabricatelor din beton, mixturilor asfaltice, fundațiilor și straturilor de
drumuri rutiere, precum și la construcții de căi ferate.
Agregatele minerale se împart în două segmente distincte – agregate de balastieră (nisip şi
pietriș) şi agregate de carieră (piatră brută, calcar, bazalt, granit etc.).
Agregatele minerale de balastieră sunt produse finite - nisipuri şi pietrișuri - ce se obțin prin
prelucrarea balastului de râu extras din albia sau terasa râurilor.
Nisipurile și pietrișurile se folosesc la fabricarea betoanelor, mortarelor și șapelor, la realizarea
prefabricatelor din beton, la tencuieli, la fabricarea mixturilor asfaltice, la fundații și straturi de
drumuri rutiere, în industria mortarelor și adezivilor, sub formă de amestec de agregate
nelegate sau legate hidraulic, precum și la construcții de căi ferate.
Filerul de calcar este un produs obținut prin uscarea şi măcinarea rocilor calcaroase şi conține
un grad ridicat de carbonat de calciu (min. 90%). Se utilizează ca adaos de bază în masele
bituminoase, adezivi şi mortare utilizate în domeniul construcțiilor, în producția de beton
autocompactant şi arhitectural, în industria energetică – în procesul de desulfurare a gazelor de
ardere, în industria chimică – la producerea de detergent şi în domeniul hidrotehnicii – ca
agregat pentru anrocamente în lucrări hidrotehnice.
Lianții hidraulici speciali/rutieri se prezintă sub formă de pulbere formată din amestecuri de
compuşi organici, clincher de ciment Portland, zgură de furnal, varuri şi alţi compuşi, în
conformitate cu standardele tehnice în vigoare. Lianții hidraulici speciali/rutieri sunt utilizați în
infrastructura de transport rutier, lucrări geotehnice speciale, construcții civile şi industriale şi
lucrări hidrotehnice.
84
Figura 6.7. Piețele din amonte, aval şi conexe
Notă: schema reflectă situația cea mai frecvent întâlnită în ceea ce privește integrarea pe verticală a principalilor
producători
Sursa: Consiliul Concurenţei
Piețele din amonte – ale extracţiei/prelucrării şi comercializării agregatelor minerale de carieră
Integrarea pe piețele din amonte, ale materiilor prime, conferă avantaj producătorilor de
ciment, în sensul că aceștia îşi pot proporționa producția de materii prime, destinată terților, în
funcție de prioritățile lor de afaceri şi nu de cererea pe piață.
Agregatele minerale reprezintă concreșteri minerale în diferite formații naturale, care intră în
compoziția betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant.
Piața de agregate minerale se împarte în două segmente distincte – cea a agregatelor de
balastieră și cea a agregatelor de carieră.
- agregatele minerale de balastieră sunt produse finite, ce se obțin prin prelucrarea balastului
de râu extras din albia sau terasa râurilor. Domeniile de utilizare a agregatelor de balastieră
sunt: betoane, prefabricate din beton, șape, precum şi fundații de straturi şi drumuri rutiere.
- agregatele minerale de carieră se obțin prin sfărâmarea rocilor (andezit, bazalt, calcar, calcar
cristalin, dacit, granit etc.) în bucăți mici obținute prin concasare, granulare și selecționare, cu
85
ajutorul unor utilaje specifice, în fracții cu dimensiuni standard. Carierele sunt exploatări
deschise din care se extrag roci masive necesare în industria construcțiilor.
Agregatele de carieră sunt produse cu caracteristici fizico-mecanice superioare agregatelor de
balastieră. Prețul acestora este mai mare comparativ cu cel al agregatelor de balastieră, inclusiv
din cauza costului mai mare de producție. Totodată, echipamentele și procesul de producție în
cazul agregatelor de carieră sunt diferite față de instalațiile de sortare folosite la producerea
agregatelor de balastieră. Din punct de vedere al caracteristicilor şi utilizării, se pot produce
betoane din agregate de carieră, dar preţul acestor produse este mai mare în comparaţie cu cel
al betoanelor produse cu agregate de balastieră. Caracteristicile fizice şi mecanice cerute pentru
agregatele utilizate la fabricarea betoanelor standard sunt inferioare celor aferente agregatelor
de carieră, nefiind justificată creşterea de preţ cauzată de substituirea agregatelor de balastieră
cu cele de carieră.
În practica decizională anterioară, în ceea ce priveşte produsele agregate minerale, Consiliul
Concurenţei a definit pieţe relevante ale produsului distincte, respectiv piața producerii și
comercializării de agregate de balastieră şi piaţa producerii şi comercializării de agregate de
carieră (în cazuri particulare fiind definite pieţe relevante pentru anumite agregate minerale de
carieră). În practica sa decizională, Comisia Europeană a considerat, de asemenea, că există
două pieţe distincte în cazul agregatelor minerale, în cele din urmă definirea pieţelor rămânând
deschisă.
Potrivit Raportului Consiliului Concurenţei privind investigația sectorială pe piața lucrărilor de
construcții de drumuri şi autostrăzi91, piața producerii și comercializării agregatelor minerale
este o piață fragmentată din punct de vedere geografic, fiind alcătuită din piețe locale în jurul
carierelor/balastierelor.
Agregatele minerale sunt produse voluminoase, cu costuri de transport ce reprezintă un
cuantum semnificativ din prețul de livrare. Prin urmare, nu este eficient din punct de vedere
economic pentru cumpărător să îşi procure agregatele minerale de la o distanţă mai mare de
50 km92 de locul în care le va utiliza, transportul acestora pe o distanţă de 60 - 70 km faţă de
sursa de furnizare dublând practic preţul final al produsului. În acest sens, cumpărătorul poate
fi considerat un „client captiv” pe piețele locale ale agregatelor minerale.
În practica decizională anterioară, Consiliul Concurenţei a considerat că piaţa relevantă
geografică a agregatelor de balastieră are o dimensiune locală, fiind limitată la o rază de circa
40-50 km în jurul facilităţilor de producţie (balastierelor). Chiar dacă, teoretic, se pot
comercializa agregate de balastieră la distanţe mai mari, costul rezultat din transportul pe
aceste distanţe determină o creştere a preţului de vânzare.
În ceea ce priveşte practica decizională a Comisiei Europene, aceasta a considerat că piaţa
geografică a pieţelor de agregate minerale este reprezentată de cercuri cu raze de 50-80 km
faţă de facilităţile de producţie.
91 http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket8/id8693/raport.pdf. 92 În cazul transportului agregatelor minerale pe cale rutieră.
86
Piețele din aval – ale producerii şi comercializării betoanelor de ciment, mortarelor şi șapelor
Betonul constituie unul dintre principalele materiale folosite în domeniul construcţiilor.
Betoanele se obţin în urma întăririi unor amestecuri bine omogenizate de liant (ciment),
agregate (nisip şi pietriş), apă şi aditivi (substanţe chimice care îmbunătăţesc anumite
proprietăţi ale betonului), fiind utilizate pentru lucrări civile şi industriale, pentru lucrări de
drumuri etc. Din punct de vedere al caracteristicilor, utilizării şi preţului, betoanele nu se pot
substitui cu alte produse.
Betonul poate fi produs în:
- instalaţii fixe pentru betoane (stații de betoane); transportul betonului la locul de punere în
operă se asigură cu autobasculante sau autobetoniere, distanța de transport fiind însă limitată,
pentru a se evita segregarea și uscarea excesivă a betonului.
- instalații mobile, la locul de punere în operă.
Cererea pe piaţa producerii şi comercializării betoanelor este reprezentată de constructorii de
lucrări civile, industriale şi de construcţii de drumuri. În funcţie de cerinţele diferiţilor clienţi,
pot fi produse mai multe tipuri de betoane, dar care conţin, în principal, aceleaşi materii prime
(amestec de agregate, ciment şi apă) şi care sunt produse în aceleaşi facilităţi de producţie.
În general, deciziile de cumpărare ale clienţilor nu sunt influenţate de eforturile producătorilor
de betoane de a-şi diversifica gama de produse şi, ca atare, betonul poate fi considerat un
produs relativ omogen.
Din punct de vedere al ofertei, există o substituibilitate mare între diferitele tipuri de betoane,
având în vedere că producerea betonului implică, în esență, aceleași materii prime și are loc în
aceeaşi facilitate de producţie.
În practica decizională anterioară, Consiliul Concurenţei a considerat că nu este necesară
segmentarea pieţei pe tipuri de betoane, astfel încât piaţa relevantă a produsului a fost definită
ca fiind piața producerii și comercializării de betoane. Această definire este în acord cu practica
decizională a Comisiei Europene.
În cazul întreprinderilor producătoare de betoane, distanţa până la care betoanele pot fi
transportate către beneficiari este de circa 25-40 km în jurul facilităţilor de producţie, întrucât
betonul este un material perisabil ce nu poate fi transportat la distanţe mai mari. Teoretic, se
pot face livrări şi la distanţe mai mari, dar costurile sunt mult mai ridicate, în principal, din cauza
aditivilor speciali folosiţi în scopul întârzierii întăririi betonului. În fapt, parametrul real în funcţie
de care se defineşte piaţa geografică este timpul parcurs de la staţia de betoane la client, timp
care poate fi transpus în diferite distanţe în funcţie de gradul de urbanizare a zonei sau de
fluiditatea traficului. Timpul în care poate fi transportat betonul este limitat la 1-2 ore.
În practica decizională anterioară, Consiliul Concurenţei a considerat că piaţa geografică
relevantă aferentă producerii şi comercializării de betoane are o dimensiune locală, fiind
limitată la o rază de circa 25-40 km în jurul facilităţilor de producţie (staţiilor de betoane).
87
Conform practicii decizionale a Comisiei Europene, producerea betonului a fost definită ca o
piaţă a produsului distinctă, având o dimensiune geografică locală, dată de zona circulară cu o
rază de 15-40 km în jurul facilităţilor de producţie. În deciziile recente93, Comisia Europeană a
considerat că piaţa producerii şi comercializării betoanelor are o dimensiune locală, definită ca
zona circulară cu raza de 25 km în jurul fiecărei facilităţi de producţie.
Șapele reprezintă amestecuri pe bază de ciment şi nisip, ce sunt utilizate în lucrări de pardoseli
interioare, simple sau armate, construcții noi, transformări, reparații, îmbrăcăminți în cadrul
construcțiilor civile şi industriale.
Mortarele reprezintă amestecuri pe bază de ciment şi nisip, utilizate în lucrări de zidărie și
tencuială, la interior și exterior, în cadrul construcțiilor civile şi industriale, sistemelor de panouri
și structuri prefabricate etc.
Tabelul 6.5. Facilități de producție ale principalilor producători de ciment, pe piețele din amonte, aval și conexe, operaționale în anul 2016
Nr. crt. Întreprindere Piețe amonte Piețe aval
Nr. cariere Nr. balastiere Nr. betoniere
1. Holcim România 4 6 18
2. HeidelbergCement România 7 5 20
3. CRH România 7 8 15
4. Cemrom (prin Cemart, societate din grup)
1
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Pentru a observa intensitatea concurenței pe piața exploatării resurselor minerale de calcar, în
continuarea este prezentată distribuția numărului de licențe pentru calcar industrial și de
construcții active în procedura de aprobare, licențe de exploatare active și permise de
exploatare active, pe județe.
93 Cazul M.7054 Cemex/Holcim Assets, 9 Septembrie 2014, pct. 325.
88
Figura 6.8. Distribuția numărului de licențe pentru calcar industrial și de construcții active în
procedura de aprobare, licențe de exploatare active și permise de exploatare active, pe județe
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor obținute din raportul generat online pe site-ul ANRM94, 23.01.2018
Pentru calcarul industrial și de construcții, la data de 23.01.2018 erau active 36 de licențe în
procedura de aprobare, 23 de licențe de exploatare și 31 de permise de exploatare distribuite
pe teritoriul României conform Figurii 6.8. Județele în care producătorii de ciment au deținut
astfel de licențe și permise sunt redate în graficul din continuare.
94 Licențe/Permise în derulare | Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale
89
Figura 6.9. Distribuția numărului de licențe pentru calcar industrial și de construcții active în
procedura de aprobare, licențe de exploatare active și permise de exploatare active, în
județele unde sunt prezenți și producătorii de ciment
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor obținute din raportul generat online pe site-ul ANRM95, 23.01.2018
95 Licențe/Permise în derulare | Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale
90
Piețele din amonte, aval şi conexe ale Holcim România
Holcim România deține, în prezent, facilități de producție pe piețele din amonte, aval şi conexe
pieței producției cimentului.
Figura 6.10. Facilități de producere ale Holcim în România
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producători
Pe piețele din amonte, Holcim România este prezentă pe piața extracției şi comercializării
agregatelor de carieră, iar pe cele din aval pe piaţa producerii şi comercializării betoanelor de
ciment.
Calcarul, folosit ca materie primă în producerea cimentului este obținut de către Holcim
România din carierele proprii. Pentru întreaga perioadă analizată, ponderea cifrei de afaceri
obținută din vânzările de produse de balastieră și de calcar nu depășește []. Holcim România
a fost prezent pe piața agregatelor de carieră, înregistrând vânzări de calcar către terți.
De asemenea, Holcim România este prezentă şi pe piețele producerii şi comercializării
agregatelor de balastieră, filerului de calcar, respectiv a lianților hidraulici speciali.
91
Figura 6.11. Structura cifrei de afaceri, în perioada 2012 – S1 2017
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
În perioada analizată, peste [] din cifra de afaceri a Holcim România a fost obținută din
vânzările de ciment, iar cel puțin [] din vânzările de filer, lianți speciali şi betoane. Vânzările
de agregate s-au menținut la [] din cifra de afaceri.
În perioada 2012 – 2016, ponderea cifrei de afaceri obținută din vânzările de ciment în total
cifră de afaceri a avut o evoluție fluctuantă, cu un minim de [] în anul 2012 şi un maxim de
[] în anul 2013. Scăderea ponderii la [], înregistrată în anul 2015, a fost parțial recuperată
în anul următor, în detrimentul celei obținute din vânzările de filer, lianți speciali şi betoane.
92
Piețele din amonte, aval şi conexe ale HeidelbergCement România
HeidelbergCement România deține, în prezent, facilități de producție pe piețele din amonte,
aval şi conexe pieței producției cimentului.
Figura 6.12. Facilități de producere ale HeidelbergCement în România
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producători
Pe piețele din amonte, întreprinderea este prezentă pe piața extracției şi comercializării
agregatelor de carieră, iar pe cele din aval pe piața producerii şi comercializării betoanelor de
ciment, șapelor şi mortarelor.
Producția de calcar este realizată doar în carierele asociate celor trei fabrici integrate de ciment
pe care le operează HeidelbergCement România, și anume:
- Fabrica Tașca (jud. Neamț) - Cariera Bicaz Chei, aflată la 19 km de fabrică;
- Fabrica Chișcădaga (jud. Hunedoara) – Cariera Măgura Feredeului, aflată la 8 km de
fabrică;
- Fabrica Fieni (jud. Dâmbovița) - Cariera Lespezi, aflată la 29 km de fabrică.
De asemenea, întreprinderea este prezentă şi pe piețele producerii şi comercializării
agregatelor de balastieră şi filerului de calcar.
Pentru întreaga perioadă analizată, ponderea cifrei de afaceri obținută din vânzările de produse
de balastieră și de calcar nu depășește [].
93
HeidelbergCement România a înregistrat vânzări de calcar și filer de calcar către terți.
Figura 6.13. Structura cifrei de afaceri, în perioada 2012 – S1 2017
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
În perioada analizată, peste [] din cifra de afaceri a HeidelbergCement România a fost
obținută din vânzările de ciment.
Începând cu anul 2015, întreprinderea obține cifră de afaceri şi din activitățile de pe piețele din
amonte şi aval. Ponderea vânzărilor de filer, lianți şi betoane, în total vânzări, crește de la []
în anul 2015, la [] în 2016, respectiv a vânzărilor de agregate de la [] în 2015, la [] în
2016, în detrimentul celei obținută din vânzarea cimentului.
94
Piețele din amonte, aval şi conexe ale CRH România
CRH România deține, în prezent, facilități de producție pe piețele din amonte, aval şi conexe
pieței producției şi comercializării cimentului.
Figura 6.14. Facilități de producere ale CRH în România
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producători
Pe piețele din amonte, întreprinderea este prezentă pe piața extracției şi comercializării
agregatelor de carieră, iar pe cele din aval pe piaţa producerii şi comercializării de betoane de
ciment, șape, mortare, BCA, țiglă, pavele, borduri, tuburi, cămine și prefabricate din beton (prin
întreprinderile Elpreco şi Ferrobeton, membre ale grupului).
Cu excepția anului 2015, calcarul, folosit ca materie primă în producerea cimentului a fost
obținut integral, de către CRH România, din carierele proprii. Pentru întreaga perioadă
analizată, ponderea cifrei de afaceri obținută din vânzările de produse de balastieră și de calcar
sunt sub []. CRH România a fost prezent pe piața agregatelor de carieră, înregistrând vânzări
de calcar către terți.
De asemenea, întreprinderea este prezentă şi pe piețele producerii şi comercializării
agregatelor de balastieră, filerului de calcar, respectiv a lianților hidraulici rutieri.
95
Figura 6.15. Structura cifrei de afaceri, în perioada 2012 – S1 2017
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
În perioada analizată, peste [] din cifra de afaceri a CRH România a fost obținută din vânzările
de ciment şi lianți, vânzările de filer şi betoane situându-se în intervalul [], în timp ce vânzările
de agregate au fost sub [].
Piețele din amonte şi aval ale Cemrom
Cemrom este prezentă pe piața din amonte a producerii şi comercializării cimentului prin
întreprinderea Cemart Invest, ce aparține grupului şi este activă pe piaţa extracției şi
comercializării agregatelor de carieră. În perioada 2013 – S1 2017, [] din calcarul folosit ca
materie primă în producerea cimentului a fost achiziționat de la Cemart.
Tabel 6.6. Ponderea achizițiilor de calcar de la întreprindere din grup, în perioada 2013 – S1 2017
2013 2014 2015 2016 S1 2017 2013 - S1 2017 CEMART
[]
[]
[]
[]
[]
[]
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Pe piața din aval, Cemrom produce şi comercializează mortare.
Aproximativ [] din producția de ciment şi de mortare a Cemrom este livrată către firma din
grup Soceram.
Soceram produce şi/sau comercializează materiale de construcții – BCA, cărămizi şi blocuri
ceramice, lianți hidraulici, filer de calcar şi mortare.
96
Restrângeri ale concurenței pe piețele extracției şi prelucrării agregatelor minerale
Extracția şi prelucrarea agregatelor minerale în România se face conform prevederilor Legii
minelor nr. 85 din 18 martie 200396, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în
continuare Legea minelor).
Potrivit Legii minelor, resursele minerale 97 situate pe teritoriul României şi al platoului
continental în zona economică a ţării din Marea Neagră fac obiectul exclusiv al proprietăţii
publice şi aparţin statului român.
Autoritatea competentă pentru gestionarea, în numele statului, a rezervelor de resurse
minerale ale ţării este Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM).
În baza Legii minelor, activităţile miniere se concesionează98 persoanelor juridice române sau
străine ori se dau în administrare99 instituţiilor publice de către ANRM.
Concesiunea minieră reprezintă o operaţiune juridică, prin care statul, reprezentat de ANRM,
în calitate de concedent, transmite pentru o perioadă determinată unei persoane, în calitate de
concesionar, dreptul şi obligaţia de a executa, pe riscul şi cheltuiala proprie, activităţi miniere
având ca obiect resursele minerale, în schimbul unei redevenţe miniere pentru exploatare şi al
unei taxe pe activitatea de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale.
Actele de dare în administrare sau în concesiune prevăzute în Legea minelor, în funcție de felul
operațiunilor ce urmează să fie executate, sunt, în principal, următoarele:
a) permisul de prospecțiune;
b) licența de dare în administrare pentru explorare;
c) licența de concesiune pentru explorare;
d) licența de dare în administrare pentru exploatare;
e) licența de concesiune pentru exploatare;
f) permisul de exploatare;
g) acordul ANRM privind asocierea titularului cu alte persoane juridice;
96 Publicată în MO nr. 197 din 27 martie 2003. 97 Substanţă naturală din scoarţa terestră, formată în urma proceselor geologice, utilizabilă ca atare sau prin prelucrare în activitatea economico-socială; în aria de reglementare a Legii sunt incluse următoarele resurse minerale: cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu şi roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare şi disperse, sărurile haloide, substanţele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele preţioase şi semipreţioase, turba, nămolurile şi turbele terapeutice, rocile bituminoase, gazele necombustibile, apele geotermale, gazele care le însoţesc, apele minerale naturale (gazoase şi plate), apele minerale terapeutice, precum şi produsul rezidual minier din haldele şi iazurile de decantare, apele subterane potabile şi industriale pentru activităţile de prospecţiune, explorare, determinare şi evidenţă a rezervelor. 98 Concesiune minieră – operaţiune juridică prin care statul transmite pentru o perioadă determinată unei persoane dreptul şi obligaţia de a executa, pe risc şi cheltuială proprie, activităţi miniere având ca obiect resursele minerale ce cad sub incidenţa Legii minelor, în schimbul unei redevenţe miniere pentru exploatare şi al unei taxe pe activitatea de prospecţiune, explorare şi exploatare a resurselor minerale 99 Dreptul acordat de stat, prin autoritatea competentă, unei instituţii publice de a efectua activităţi miniere în baza unei licenţe sau a unui permis.
97
h) aprobarea ANRM privind transferul unei licențe de concesiune de explorare sau de
exploatare către altă persoană juridică.
În activitatea de concesionare a resurselor minerale se parcurg următoarele etape:
✓ ANRM stabileşte, prin ordin, lista perimetrelor pentru executarea activităților miniere
care urmează să se concesioneze, listă care se publică în Monitorul Oficial al României;
✓ iniţiativa concesiunii activităților miniere poate aparţine ANRM ori persoanelor juridice
române sau străine interesate;
✓ ANRM organizează concursul public de oferte, în vederea desemnării agentului
economic concesionar câştigător;
✓ pentru concesionarea efectivă a activității miniere se încheie o licență minieră, între
ANRM şi agenţii economici desemnați câștigători, după care, licențele încheiate sunt
supuse aprobării Guvernului şi produc efecte la data intrării în vigoare a Hotărârii de
Guvern, prin care acestea au fost aprobate.
Concesionarea resurselor minerale are în vedere 3 tipuri de activităţi:
✓ prospecțiune;
✓ explorare;
✓ exploatare.
1. Activitatea de prospecțiune
De cele mai multe ori, activităţile de explorare şi exploatare a resurselor minerale sunt
precedate de prospecţiuni100. Aceste activităţi sunt realizate după obţinerea unor permise
neexclusive acordate de ANRM, pe baza primirii unei solicitări scrise, pentru perimetre definite
prin coordonate topogeodezice. Permisele de prospecţiune pot acoperi o perioadă de
maximum 3 ani, fără posibilitatea reînnoirii şi sunt condiţionate de plata anuală a unei taxe.
Titularul permisului de prospecțiune poate solicita inițierea unui concurs public de oferte
pentru obținerea unei licențe de explorare.
2. Activitatea de explorare
Explorarea101 se realizează în baza unei licenţe102 exclusive acordate pentru oricare dintre
resursele minerale descoperite în perimetru103. Lista perimetrelor de explorare se stabileşte de
către ANRM, prin ordin care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
100 Ansamblul de studii şi lucrări de suprafaţă care se realizează pentru identificarea posibilităţilor existenţei unor acumulări de resurse minerale. 101 Ansamblul de studii şi activităţi pentru identificarea zăcămintelor, evaluarea cantitativă şi calitativă a acestora, precum şi determinarea condiţiilor tehnice şi economice de valorificare. 102 Act juridic prin care se acordă concesionarea/darea în administrare a activităţilor miniere de explorare/exploatare. 103 Aria corespunzătoare proiecţiei la suprafaţă a conturului părţii din scoarţa terestră în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, se realizează lucrări de prospecţiune, explorare, respectiv de exploatare, precum şi suprafeţele necesare desfăşurării activităţilor de prelucrare, preparare a resurselor minerale şi de stocare a produselor reziduale miniere.
98
Acordarea licenței se realizează prin concurs public de oferte, organizat de ANRM, la care pot
participa persoane juridice române sau străine interesate. În acest context, trebuie menţionat
faptul că, la evaluarea ofertelor, deţinătorii de permise de prospecțiune beneficiază de punctaj
suplimentar la evaluarea ofertelor.
Pe baza licenței de explorare pot fi executate studii şi lucrări specifice necesare identificării
zăcămintelor de resurse/rezerve minerale, evaluării din punct de vedere cantitativ şi calitativ a
acestora şi pentru determinarea condiţiilor tehnice şi economice de valorificare.
Scopul lucrărilor de explorare este de a fundamenta decizia cu privire la oportunitatea
valorificării zăcământului, de a furniza datele necesare proiectării şi executării lucrărilor de
deschidere, pregătire şi exploatare, cu menţinerea unui grad de asigurare cu resurse/rezerve
minerale corespunzător exploatării. Lucrările de explorare cuprind lucrări geochimice, geofizice,
de cartare geologică, lucrări miniere (şanţuri, cariere, abataje, puţuri miniere, galerii, suitori
etc.), foraje (de la suprafaţă şi din subteran), documentaţii corespunzătoare acestora, studii şi
cercetări tehnologice în fazele de laborator, pilot şi semiindustrială, precum şi de exploatare
experimentală.
Licența de explorare se acordă pentru o durată de maximum 5 ani, cu drept de prelungire
pentru cel mult 3 ani, în limitele perimetrului acordat, cu plata anticipată, în fiecare an, a taxei
pe activitatea de explorare şi constituirea unei garanții financiare corespunzătoare pentru
refacerea mediului, stabilită prin proiectul de refacere a mediului.
Prelungirea duratei de valabilitate a acesteia, în limita perimetrului acordat, se face prin
prezentarea la ANRM a raportului corespunzător perioadei iniţiale de valabilitate a licenţei,
însoţit de programul de explorare suplimentar pentru perioada solicitată, în condiţiile executării
integrale a programului de explorare convenit prin licenţă.
Acordarea licenţei de explorare este condiționată de plata anticipată, în fiecare an, a taxei pe
activitatea de explorare şi de constituirea unei garanţii financiare corespunzătoare pentru
refacerea mediului. Intrarea în vigoare a licenţelor de explorare aprobate se realizează după
publicarea Ordinului Preşedintelui ANRM în Monitorul Oficial al României.
3. Activitatea de exploatare
Licenţa de exploatare104 pentru oricare din resursele minerale descoperite este exclusivă şi
poate fi acordată în două moduri: prin câştigarea unui concurs public de ofertă organizat de
ANRM sau în mod direct, prin negociere, la cererea titularului licenţei de explorare.
Lista perimetrelor de exploatare se stabileşte de către ANRM, prin ordin care se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Excepţii de la regulă:
104 Ansamblul de lucrări executate în subteran şi/sau la suprafaţă pentru extragerea resurselor minerale, prelucrarea şi livrarea acestora în forme specifice.
99
• în cazul rocilor utilizabile în construcții (categorie ce include calcarul industrial şi cel de
construcţie), acumulărilor de turbă sau a aurului din aluviuni ce pot fi extrase în cantităţi
determinate, pe termen de până la un an105. În aceste cazuri, autoritatea competentă
emite permise de exploatare106 primului solicitant;
• rocile utilizabile în construcţii, turba şi apele minerale, situate pe suprafeţe de teren
aflate în proprietatea persoanelor fizice, pot fi folosite de către proprietarul suprafeţei
numai dacă nu fac obiectul unei concesiuni existente şi numai pentru nevoile proprii,
fără drept de comercializare. Folosirea este scutită de la plata taxelor şi a redevenţelor
legale, cu condiţia încunoştinţării autorităţii competente prin organele sale teritoriale.
Prin licenţa de exploatare se stabilesc: durata acesteia, perimetrul de exploatare, cantitatea de
rezerve propusă a fi exploatată, tipurile de produse miniere, obligaţiile titularului în baza
planului de dezvoltare a exploatării şi a planului de refacere a mediului.
Titularul licenţei va plăti anual o taxă pe activitatea de exploatare şi o redevenţă minieră şi va
constitui o garanţie financiară pentru refacerea mediului.
Licenţele de exploatare intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial al României a
hotărârii de Guvern de aprobare a acestora. Începerea activităților miniere prevăzute în licența
de exploatare se autorizează în scris de către ANMR, în termen de până la 180 de zile de la
intrarea în vigoare a licenței, după prezentarea de către titular, cumulativ, a următoarelor
documente:
• dovada plății taxei pe activitatea minieră;
• dovada constituirii garanției financiare pentru refacerea mediului.
Rocile utilizabile în construcții şi acumulările de turbă pot fi extrase de către persoane fizice sau
juridice în cantități determinate, pe termen de până la un an, fără drept de prelungire şi pe bază
de permis de exploatare107 emis de ANRM. Permisul se eliberează primului solicitant.
105 Conform Instrucţiunilor ANRM din 30 aprilie 2009 privind eliberarea permiselor de exploatare, publicate în M.O. nr. 333 /19.05.2009, cu modificările şi completările ulterioare. 106 Permis de exploatare - actul juridic emis de ANRM prin care se acordă dreptul de exploatare a unor cantități
determinate de roci utile, turbă şi aur aluvionar, în condiţiile art. 28 şi 30 din Legii minelor.
107 Permisul de exploatare este actul juridic emis de ANRM, prin care se acordă dreptul de exploatare a unor
cantităţi determinate de roci utilizabile în construcţii, acumulări de turbă sau aur din aluviuni. Dreptul de
exploatare pe bază de permis se acordă:
a) pentru rocile utilizabile în construcţii, acumulările de turbă şi aurul din aluviuni care nu sunt cercetate şi
înregistrate ca rezerve şi/sau ca resurse valorificabile în Fondul naţional de resurse/rezerve minerale (F.N.R./R.) şi
care nu constituie obiectul unei concesiuni/dări în administrare la data solicitării permisului de exploatare;
b) pentru rocile utilizabile în construcţii şi acumulările de turbă care au constituit obiectul unei activităţi de
explorare nefinalizate (sau sunt cercetate şi înregistrate ca rezerve/resurse grupa "afară de bilanţ") şi care nu
constituie obiectul unei concesiuni/dări în administrare la data solicitării permisului de exploatare;
b) pentru rocile utilizabile în construcţii şi acumulările de turbă care au fost cercetate, dar neînregistrate ca rezerve
şi/sau ca resurse valorificabile în F.N.R./R., sau au fost înregistrate ca rezerve/resurse grupa "afară de bilanţ" şi
care nu constituie obiectul unei concesiuni/dări în administrare la data solicitării permisului de exploatare;
c) pentru nisipuri şi pietrişuri din albiile minore ale cursurilor de apă şi din cuvetele lacurilor, care nu constituie, la
100
Pentru exploatările de nisipuri şi pietrişuri din albiile minore ale râurilor permisele de exploatare
se eliberează după obţinerea avizelor prevăzute de legislaţia în vigoare în domeniul gospodăririi
apelor.
Licenţa de exploatare se acordă pentru maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe
perioade succesive de câte 5 ani108, aceasta intrând în vigoare la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului de aprobare a acesteia.
Procedurile de acordare a licenței de exploatare sunt complexe şi de lungă durată. Conform
„Raportului de audit al performanței privind concesionarea resurselor minerale ale ţării în
perioada 2011 – 2015”, al Curții de Conturi, privind un număr de 453 licențe de exploatare (344
licențe negociate și semnate de ANRM anterior anului 2011 și 109 licențe negociate și semnate
de ANRM în perioada 2011-2015), nu au intrat în vigoare ca urmare a faptului că acestea nu au
fost aprobate printr-o hotărâre a Guvernului, așa cum prevede art. 21 din Legea minelor. Dintre
acestea, pentru un număr de 364 de licențe de exploatare semnate şi negociate ANRM nu a
inițiat procedura de avizare, pentru a fi ulterior supuse aprobării Guvernului.
Astfel, conform Raportului menționat anterior, în perioada 2011 – 2015, doar 8 licențe de
exploatare, semnate înainte de anul 2011, respectiv 2,27% din totalul licențelor au fost
aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Titularul licenţei de exploatare poate solicita prelungirea duratei de valabilitate a acesteia, în
limita perimetrului acordat, prin prezentarea la ANRM a raportului corespunzător perioadei
iniţiale de valabilitate a licenţei, însoţit de programul de explorare suplimentar pentru perioada
solicitată, în condiţiile executării integrale a programului de explorare convenit prin licenţă şi cu
respectarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea minelor.
Actul normativ nu prevede o limită în timp până la care concesionarul se poate bucura de
prelungirea succesivă a dreptului de exploatare. Cu alte cuvinte, deţinătorul licenţei are
posibilitatea de a o păstra pe o durată nedeterminată, până la epuizarea resurselor/rezervelor
minerale exploatabile din perimetrul acordat, odată ce îndeplineşte condiţiile cerute de lege.
data solicitării permisului de exploatare, obiect al unei concesiuni/dări în administrare şi sunt cercetate şi
înregistrate ca rezerve şi/sau ca resurse valorificabile în F.N.R./R.;
d) pentru rocile utilizabile în construcţii şi acumulările de turbă, exclusiv titularului licenţei de explorare, după
acceptarea de către ANRM a raportului final de explorare, iar licenţa de exploatare nu este încheiată la data
solicitării permisului de exploatare. În acest caz, se poate acorda permis de exploatare o singură dată;
e) pentru rocile utilizabile în construcţii şi acumulările de turbă înregistrate ca rezerve şi/sau ca resurse
valorificabile în F.N.R./R., dacă dreptul de exploatare a acestora a constituit obiect al unui concurs public de ofertă,
conform legii, pentru care nu a fost depusă cel puţin o ofertă;
f) pentru rocile utilizabile în construcţii şi acumulările de turbă, dacă este încheiată licenţă de concesiune/dare în administrare pentru exploatare, neaprobată prin hotărâre a Guvernului la data solicitării permisului de exploatare; permisul de exploatare se acordă exclusiv titularului licenţei de concesiune/dare în administrare pentru exploatare - Conform Instrucţiunilor ANRM din 30 aprilie 2009 privind eliberarea permiselor de exploatare, publicate în M.O. nr. 333 /19.05.2009, cu modificările şi completările ulterioare. 108 Art. 20, alin (2) din Legea minelor.
101
De asemenea, dacă titularul licenţei de exploatare face dovada extinderii zăcământului de
substanţe minerale utile, care face obiectul licenţei, dincolo de limitele perimetrului de
exploatare acordat prin licenţă, acesta poate solicita extinderea perimetrului, numai după
expirarea duratei iniţiale de valabilitate a licenţei sau după epuizarea resurselor/rezervelor
minerale exploatabile din perimetrul acordat iniţial, în condiţiile în care extinderea nu se
suprapune peste o altă concesiune/dare în administrare.
Elementul de bază al celor două tipuri de licenţe (de explorare şi exploatare) este faptul că
asigură exclusivitatea derulării activităților doar de către agenții economici titulari de licenţă.
Valorificarea resurselor minerale românești ridică o serie de probleme în ceea ce priveşte
modalitatea dobândirii dreptului de exploatare, dar şi perioada de acordare a acestui drept.
Exploatarea resurselor minerale este unul dintre domeniile în care concurența se manifestă la
intrarea pe piaţă. Odată acest drept câştigat, exploatarea resurselor minerale în perimetrul
concesionat SAU pentru care a fost acordată licenţa de exploatare rămâne, în principiu, închisă
până la expirarea dreptului sau a resurselor existente. În plus, specificitatea acestei activităţi
impune existenţa unor bariere la intrarea pe piaţă, ce sunt de natură legală (obţinerea de
atestări ale ANRM), dar şi economică (existenţa unei anumite capacităţi tehnice şi financiare).
În anumite condiţii, titularii licenţelor se pot schimba înainte de expirarea perioadei de
valabilitate a licenţelor. Astfel, atunci când titularul unei licenţe îşi modifică statutul prin
reorganizare, vânzare sau alte motive, aceasta va fi acordată prin act adiţional succesorilor
legali ai titularului, în baza contractului dintre părţi sau a hotărârii judecătoreşti.
Este de remarcat faptul că această situaţie favorizează noul proprietar faţă de ceilalţi concurenţi
pentru obţinerea licenţei în cauză, deoarece acesta intră pe piaţă fără a fi supus rigorilor
procedurilor de obţinere a licenţei/permisului în cauză.
O altă modalitate de schimbare a titularului licenței constă în transferul acesteia către o altă
persoană juridică, dar numai cu aprobarea prealabilă scrisă a autorității competente. Orice
transfer realizat fără aprobare scrisă este nul de drept. În schimb, legea prevede faptul că licența
de dare în administrare nu este transferabilă.
În luna noiembrie 2017, a fost transmisă Consiliului Concurenței pentru analiză şi punct de
vedere o propunere de modificare a Legii minelor. La începutul lunii februarie 2018, proiectul
de lege se afla în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Economiei.
În proiectul de modificare a Legii minelor, concesiune minieră nu se mai acordă prin licențe, ci
prin contracte de concesiune minieră109.
109 Conform proiectului Legii minelor, art. 6, reprezintă actul juridic prin care se acordă concesionarea activităților miniere de explorare/exploatare care prevede drepturile şi obligațiile părților.
102
În propunerea de proiect a Legii minelor, nu apar modificări în procedura de acordare a
permiselor de prospecțiune şi a celor de explorare. În schimb, în proiect se prevăd proceduri
simplificate de acordare a contractelor de concesiune pentru exploatare.
Contractul de concesiune pentru explorare înlocuiește licența de explorare prevăzută în Legea
minelor aflată în vigoare. Acesta se acordă câștigătorului unui concurs public de ofertă organizat
de ANMR, pentru o durată de maximum 5 ani, cu drept de prelungire pentru cel mult 3 ani, în
limitele perimetrului acordat. Durata de acordare nu s-a modificat față de Legea minelor în
vigoare. La solicitarea unei instituții publice, contractul de concesiune pentru explorare se poate
acorda prin dare în administrare.
Contractul de concesiune pentru exploatare (ce înlocuiește licența de exploatare) este un
contract exclusiv şi poate fi acordat:
• direct titularului contractului de concesiune pentru explorare, la solicitarea acestuia,
pentru oricare din resursele minerale explorate;
• prin contract de concesiune de dare în administrare unei instituții publice, la solicitarea
acesteia;
• prin câștigarea unui concurs public de ofertă organizat de ANRM.
Inițiativa concesiunii activităților miniere de exploatare poate aparține ANMR sau persoanelor
juridice interesate.
Contractul de concesiune pentru exploatare se încheie în formă scrisă şi intră în vigoare la data
publicării în Monitorul Oficial al României a ordinului președintelui ANRM de aprobare al
acestuia, prevedere ce se aplică şi contractelor/licențelor de exploatare încheiate şi aflate în
curs de aprobare la data intrării în vigoare a noii legi.
Începerea activităților miniere prevăzute în contractele de concesiune se autorizează în scris de
către ANMR, în termen de până la 270 de zile de la intrarea în vigoare a contractului, după
prezentarea de către titular, cumulativ, a următoarelor documente:
• dovada plății taxei pe activitatea minieră;
• dovada constituirii garanției financiare pentru refacerea mediului;
• certificatul de atestare fiscală;
• avizul ANRM pentru programul anual de lucrări de explorare/exploatare;
• acordul proprietarului/administratorului terenului sau documentul privind dreptul de
folosință a suprafețelor necesare executării activității miniere.
Conform proiectului de modificare a Legii minelor, contractul de concesiune pentru exploatare
se acordă pentru maximum 30 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte
10 ani, prevedere ce se aplică şi licențelor de exploatare în vigoare.
Față de Legea minelor în vigoare, proiectul de modificare a acesteia propune schimbări
importante în:
103
✓ modul de acordare a concesiunii - licența de explorare/exploatare se înlocuiește cu
contractul de explorare/exploatare;
✓ contractul de concesiune pentru exploatare intră în vigoare prin ordin al președintelui
ANRM, față de forma actuală de intrare în vigoare a licențelor de exploatare prin hotărâre
de Guvern de aprobare a acestora;
✓ termenul de acordare a contractului de concesiune pentru exploatare se extinde de la
maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani, la
maximum 30 de ani, cu de la drept de prelungire pe perioade succesive de câte 10;
✓ termenul de autorizare a începerii activităților miniere prevăzute se extinde de la 180 de
zile, în prezent la 270 de zile.
104
6.4. Evaluarea industriei cimentului din România prin intermediul Indicelui Agregat de
Presiune Concurențială
În cazul oligopolului, dezvoltarea disciplinei teoria jocurilor 110 a condus la îmbunătățirea
instrumentarului de analiză a comportamentelor strategice. Astfel, o abordare simplistă
sugerează că, în cazul unei interacțiuni singulare, agenții economici se vor concura între ei. În
schimb, în cazul în care interacțiunile sunt repetate, iterațiile vor genera informații suplimentare
pentru concurenți, permițându-le să se observe reciproc și să ajungă la rezultate similare cu cele
cooperante, chiar și în lipsa expresă a coordonării (coordonare tacită).
În literatura de specialitate sunt identificate patru elemente necesare și suficiente pentru
apariția și menținerea unei coordonări tacite:
1) perceperea într-o manieră similară și reciprocă a termenilor coordonării (punct
focal, strategii de semnalizare a deciziilor etc.);
2) existența unor mecanisme de pedepsire a trișorilor; aceste mecanisme trebuie să fie
credibile, să poată fi aplicate rapid și să descurajeze abaterile de la termenii mutual
acceptați;
3) existența unui mecanism de monitorizare reciprocă;
4) existența unor bariere la intrare.
Desigur, condițiile de apariție a unor coordonări tacite sunt influențate de o multitudine de alți
factori în afara celor care sunt prezentați în secțiunea anterioară. Astfel de factori pot face
referire, pe lângă aspectele structurale, și la alte caracteristici ale pieței analizate: gradul de
transparență, omogenitatea produsului, impactul inovației asupra dezvoltării pieței,
elasticitatea cererii la preț ș.a. De exemplu, un grad ridicat de concentrare favorizează
coordonarea, în timp ce diferențierea produselor sau inovarea îngreunează astfel de
comportamente.
O parte dintre acești indicatori sunt surprinși și analizați în Indicele Agregat de Presiune
Concurențială (IAPC) 111 , dezvoltat în cadrul Consiliului Concurenței. IAPC sintetizează un
fenomen complex și multidimensional, cel al concurenței, prin intermediul unei singure valori.
Acest indicator își propune să măsoare gradul în care o anumită industrie se apropie de o
situație ideală, care facilitează pe deplin manifestarea liberă a concurenței, în interesul
consumatorilor.
Indicatorul agregat cuantifică înclinarea spre concurență a industriilor analizate pe baza unui
set de 20 de indicatori specifici, folosiți în mod uzual de autoritățile de concurență și evaluați
prin prisma informațiilor disponibile intern la nivelul Consiliului Concurenței. Pentru detalii
privind proiectul IAPC al Consiliului Concurenței, a se vedea articolele lui Păun și Prisecaru
(2013, 2014)112, în care este tratată in extenso metodologia de calcul.
110 Teoria jocurilor este definită ca studiul modelelor matematice de interacțiune strategică (caracterizată sumar de conflict sau cooperare) între indivizi raționali. 111 O prezentare mai ampla a IAPC este disponibilă în rapoartele anuale ale Consiliului Concurenţei privind concurența în sectoarele cheie. 112 Disponibile la adresele www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id9047/rrc_nr_2-2013.pdf
105
O valoare scăzută în sine nu presupune implicit existența unui comportament coordonat în
cazul agenților economici din acest sector, ci, mai degrabă, reprezintă un risc structural al
respectivei industrii. De asemenea, înregistrarea unui scor ridicat al acestui indicator nu
presupune lipsa riscurilor sau a unor posibile comportamente anticoncurențiale. De-a lungul
evaluării IAPC, de la momentul implementării sale și până în prezent, industria cimentului a
înregistrat cele mai scăzute valori ale acestui indicator. Valorile sunt prezentate în figura de mai
jos.
Figura 6.16. Valorile IAPC pentru piața producerii și comercializării cimentului în România
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producători
Notă: în stânga este prezentat scorul IAPC pentru comparația cu cel aferent pieței prefabricatelor din beton și
producției și comercializării țiglelor metalice; în dreapta este reprezentat IAPC pentru piața producerii și
comercializării cimentului în evoluție.
Față de rezultatul agregat, care este, de regulă, singurul prezentat în materialele anuale ale
Consiliului Concurenţei, figura de mai sus prezintă o situație descompusă pe trei mai categorii
de indicatori ce contribuie la scorul total al IAPC: structură, simetrie și comportament.
Se poate observa că, din punct de vedere al structurii, scorul este foarte apropiat de nivelul
agregat. Trebuie precizat că cele trei sub-dimensiuni ale IAPC nu au ponderi egale în calculul
final. Ponderile sunt determinate de numărul de indicatori atribuiți fiecărei sub-dimensiuni,
astfel structura are cea mai mare pondere (60%), în timp ce atributele pentru simetrie și
comportament au fiecare câte 20%.
Din punct de vedere al simetriei se remarcă un scor foarte scăzut, acesta datorându-se faptului
că în cazul acestei industrii există trei mari jucători, foarte apropiați ca dimensiuni. Mai mult
decât atât, specificul industriei impune foarte multe similarități în ceea ce privește modelul de
business.
www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id9996/revista_romana_de_concurenta_nr_1-2_2014.pdf.
106
Unul dintre principalele motive pentru care scorul structural este atât de scăzut îl reprezintă
existența barierelor la intrarea pe piață. La rândul lui acest factor influențează alți factori,
conducând astfel la o reducere insurmontabilă a scorului IAPC.
Un alt factor luat în considerare la elaborarea scorului IAPC este existența unui organism în
genul celui descris de CIROM și apartenența actorilor principali din industrie în cadrul acestuia.
Conform propriilor declarații, CIROM asigură cadrul unei informări permanente a membrilor săi
cu privire la acte normative care interesează activitatea acestora, organizează dezbateri sau
manifestări cu caracter tehnico-ştiinţific. CIROM reprezintă, susţine şi apără interesele legitime
ale membrilor săi, în relaţiile cu autorităţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane juridice şi
fizice, în raport cu obiectul şi scopul său de activitate, atât în plan naţional, cât şi internaţional,
potrivit propriului statut şi în acord cu prevederile legislaţiei aplicabile.
În ceea ce privește apartenența la organizaţii profesionale în domeniul producerii şi comercializării de ciment și relaţia cu acestea, s-au constatat, din informaţiile furnizate de producătorii de ciment, mai multe aspecte importante.
Obligațiile ce revin membrilor CIROM potrivit statutului sunt următoarele:
i) să promoveze obiectivele organizaţiei patronale şi să sprijine organizaţia în realizarea
sarcinilor sale;
ii) să respecte prevederile statutului organizaţiei patronale şi hotărârile Adunărilor Generale şi
să le ducă la îndeplinire;
iii) să respecte şi să promoveze normele de etică profesională şi regulile de concurenţă în
activitatea lor şi în relaţiile cu ceilalţi membri;
iv) să militeze pentru creşterea prestigiului organizaţiei patronale în ţară şi străinătate;
v) să achite cotizaţia datorată în cuantumul, la termenele şi condiţiile stabilite prin statutul
organizaţiei patronale.
HeidelbergCement România SA este membru al CIROM.
HeidelbergCement România comunică CIROM, o dată pe an, după aprobarea situaţiilor
financiare, cifra de afaceri a societăţii pentru anul anterior, în scopul stabilirii de către CIROM a
cotizaţiei anuale și a drepturilor de vot aferente. Din partea HeidelbergCement România,
procesul de comunicare cu CIROM se realizează prin intermediul unei persoane de contact din
cadrul direcției juridice.
HeidelbergCement România este membru și în următoarele asociații/organizații:
107
- Asociaţia de Standardizare din România (ASRO);
- Asociaţia Naţională de Codificare a Articolelor, Serviciilor şi Locaţiilor în Sistem GS1 (GS1
România);
- Consiliul Investitorilor Străini (FIC);
- Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană (AHK România);
- Camera de Comerţ Româno-Americană (AmCham România);
- Camera de Comert şi Industrie Bucureşti (CCIB);
- Confederaţia Patronală din Industria României (CONPIROM);
- Patronatul Producătorilor de Agregate Minerale (PPAM);
- Federaţia Operatorilor Români de Transport (FORT).
HeidelbergCement România nu furnizează niciun fel de informații față de aceste
asociații/organizații.
HOLCIM România și CRH România sunt membri CIROM. Conform informațiilor transmise, cu
excepția cifrei de afaceri nete, pe baza căreia se calculează contribuția Holcim România, în
calitate de membru al CIROM, acesta nu raportează niciun fel de date către CIROM.
Scorul structural foarte scăzut plasează industria cimentului pe ultimul loc în ierarhia bazată pe
IAPC, conform graficului de mai jos. Acest lucru nu presupune neapărat existența unui
comportament coordonat în cazul agenților economici din acest sector, ci, mai degrabă,
reprezintă o predispoziție structurală ridicată asociată industriei cimentului de apariție a
comportamentelor coordonate.
108
Figura 6.17. Ierarhia pe baza valorilor IAPC a industriilor analizate, 2017
Sursa: prelucrări proprii
20.7%
25.2%
27.1%
28.0%
28.3%
28.8%
31.2%
31.6%
32.6%
33.7%
34.2%
35.4%
35.9%
36.3%
36.6%
37.1%
37.7%
37.9%
38.9%
39.8%
40.5%
40.6%
41.0%
41.5%
41.6%
43.4%
43.9%
45.5%
45.5%
45.8%
46.4%
46.4%
46.9%
47.3%
48.1%
50.2%
50.4%
51.5%
53.4%
54.9%
55.6%
58.7%
60.1%
60.9%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%
PRODUCŢIA ŞI COMERCIALIZAREA CIMENTULUI
SERVICIILE NOTARIALE
PRODUCŢIA GAZELOR NATURALE
SERVICIILE BANCARE ASOCIATE CARDURILOR DE DEBIT
DISTRIBUŢIA CU AMĂNUNTUL A PRODUSELOR …
SERVICIILE BANCARE ASOCIATE CARDURILOR DE CREDIT
DISTRIBUŢIA ENGROSS DE MEDICAMENTE
DISTRIBUŢIA DE FILME CĂTRE CINEMATOGRAFE
TRANSPORTUL FEROVIAR DE CĂLĂTORI
DISTRIBUŢIA CU AMĂNUNTUL A CARBURANŢILOR
ASIGURĂRILE DE LOCUINŢE
ASIGURĂRILE AUTO DE RĂSPUNDERE CIVILĂ
ASIGURĂRILE AUTO FACULTATIVE
PRODUCŢIA ŞI COMERCIALIZAREA ŢIGARETELOR
SERVICIILE BANCARE ASOCIATE CONTURILOR CURENTE
ASIGURĂRILE DE VIAŢĂ
COMERCIALIZAREA PRODUSELOR ALIMENTARE (RETAIL …
PRODUCŢIA ŞI COMERCIALIZAREA ENERGIEI ELECTRICE
PRODUCŢIA ŞI COMERCIALIZAREA ULEIULUI DE FLOAREA …
SERVICIILE DE TELEFONIE MOBILĂ
TRANSPORTUL FEROVIAR DE MĂRFURI
SERVICIILE DE TELEFONIE FIXĂ
RETRANSMISIA PROGRAMELOR TV
PRODUCŢIA ŞI COMERCIALIZAREA BERII
PROCESAREA ŞI COMERCIALIZAREA LAPTELUI
PRODUCŢIA ŞI COMERCIALIZAREA ŢIGLELOR METALICE
SERVICIILE PRACTICIENILOR ÎN INSOLVENȚĂ
DISTRIBUŢIA AUTOTURISMELOR
SERVICIILE AUDITORILOR FINANCIARI
SERVICIILE DE INTEGRARE IT
SERVICII DE ACCES LA INTERNET DE MARE VITEZĂ
SERVICIILE AVOCAŢIALE
PRODUCŢIA ŞI COMERCIALIZAREA MEDICAMENTELOR
TRANSPORTUL RUTIER DE MĂRFURI
DISTRIBUŢIA PIESELOR DE SCHIMB PENTRU …
SERVICII DE CLOUD (INFRASTRUCTURĂ)
FURNIZAREA ENERGIEI ELECTRICE
PRODUCŢIA ŞI COMERCIALIZAREA BĂUTURILOR …
DISTRIBUŢIA AUTOVEHICULELOR >3,5T PENTRU …
SERVICII IT DE OUTSOURCING
SERVICIILE DE ARHITECTURĂ
CANALELE TV CU PLATĂ
COMERCIALIZAREA DE ÎMBRĂCĂMINTE ŞI ÎNCĂLŢĂMINTE
SERVICIILE DE CONSULTANŢĂ IT
IAPC
109
6.5. Aspecte cheie
Numărul relativ constant de producători și puținele intrări înregistrate în industria cimentului
(3 în perioada 2005-2017) confirmă nivelul ridicat al barierelor la intrare pe această piață, așa
cum s-a demonstrat anterior.
Barierele la intrare pe piața producerii cimentului în România sunt foarte ridicate indiferent de
modalitatea de intrare/extindere aleasă, principalele elemente identificate fiind:
- dependență de proximitatea față de materia primă,
- costuri de implementare foarte ridicate,
- reglementări de mediu extensive,
- perioadă lungă de recuperare a investiției.
Barierele la intrare ridicate constituie un motiv de îngrijorare atât în asociere cu posibilitatea
exercitării puterii de piață, cât și a coordonării. Trebuie avut în vedere și faptul că nici actualii
jucătorii nu se pot extinde cu ușurință din cauza barierelor existente în acest sens.
S-a constatat că cei trei producători principali de ciment dețin cumulat, pe întreaga perioadă
analizată, cote cuprinse între 91% și 95%. Indicele Herfindahl-Hirschman a fost calculat și
valoarea acestuia confirmă faptul că piața producerii şi comercializării cimentului din România
este foarte concentrată.
Din punct de vedere al dimensiunii, cele trei mari companii (CRH România, Holcim România,
HeidelbergCement România) sunt foarte apropiate, fiecare având o cotă de piață cuprinsă între
[] și [] la jumătatea anului 2017. Această simetrie reprezintă un element de risc din
perspectiva puterii de negociere și interdependențelor care se creează între aceste companii,
din punct de vedere structural crescând riscul apariției unor forme de coordonare a activităților.
Acest risc este cu atât mai crescut cu cât cotele de piață sunt relativ stabile în timp, fluctuațiile
sunt reduse și nu există schimbări în ierarhia la nivelul industriei.
În vederea eficientizării procesului de producție a cimentului, a reducerii costurilor şi facilitării
accesului la resurse și producerii produselor pe bază de ciment, principalele întreprinderi active
pe piața producerii cimentului sunt integrate pe verticală, deținând capacități de producție, atât
pe piețele din amonte – ale extracției/prelucrării şi comercializării agregatelor minerale, cât şi
pe cele din aval – ale producerii şi comercializării betoanelor, mortarelor şi șapelor,
prefabricatelor din beton.
În plus, cele 3 mari întreprinderi active pe piața producerii cimentului – Holcim România, CRH
România şi HeidelbergCement România – sunt prezente şi pe alte 2 piețe - producerea şi
comercializarea filerului de calcar, respectiv a lianților hidraulici speciali/rutieri
(HeidelbergCement România nu produce astfel de lianți). Atât filerul de calcar, cât şi lianții
hidraulici se produc în fabricile de ciment.
110
Alte autorități de concurență113 descriu un comportament al companiilor integrate pe verticală
în sensul limitării accesului rivalilor la clienți sau pe o piață locală. În cazul în care strategia are
succes, rivalii pot fi excluși de pe piață (blocarea totală a pieței) sau nu pot concura efectiv
(blocarea parțială). În speţă, niciunul dintre agenții economici care produc sau comercializează
ciment nu a pretins și nici nu s-au identificat indicii că producătorii integrați pe verticală
furnizează ciment într-un mod care ar putea afecta în mod direct producătorii care nu sunt
integrați. În schimb, au fost identificate situații, conform declarațiilor anumitor producători de
ciment care, neproducând clincher, se văd obligați să importe cantitățile necesare de clincher
pentru a putea rămâne competitivi. Necesitatea de a se aproviziona din import este dată de
situația în care clincherul achiziționat de la furnizorii de pe teritoriul României (concurenții
acestora pe piața producerii și comercializării cimentului) s-a dovedit inferior din punct de
vedere calitativ. În alte cuvinte, producătorii de ciment integrați în amonte, furnizează clincher
către concurenții lor la o calitate inferioară, astfel încât aceștia să fie nevoiți să folosească o
cantitate mai mare de clincher pentru a obține aceeași cantitate de ciment, costurile de
producere ale aceleiași cantități de ciment fiind, implicit, mult mai mari.
Integrarea în amonte și posibila afectare a concurenței pe piața agregatelor de carieră a fost
analizată și sub aspectul reglementărilor, mai exact, sub aspectul modului de obținere a
licențelor de exploatare a agregatelor de carieră. Concluziile la care s-a ajuns sunt prezentate
în continuare:
✓ procedura de acordare a licențelor/contractelor de explorare este concurențială;
✓ concurența pe piața exploatării resurselor minerale se manifestă doar la intrarea pe piață;
✓ procedurile de dare în administrare unei instituții publice, a perimetrelor de prospecţiune,
explorare sau de exploatare ar putea constitui o limitare a accesului pe piață şi, implicit, o
îngrădire a concurenței, datorită faptului că se acestea se atribuie la solicitarea instituției
publice;
✓ procedurile de acordare a licențelor de exploatare sunt complexe şi de lungă durată; prin
noul proiect de lege se propune simplificarea acestora;
✓ acordarea dreptului de exploatare, în mod direct deținătorilor de licențe/contracte de
explorare ar putea restrânge, de asemenea, concurența pe piața exploatării resurselor
minerale;
✓ urmare a dreptului exclusiv de exploatare conferit de contractul de concesiune pe un
anumit perimetru, piața exploatării resurselor minerale respective rămâne, în principiu, închisă
până la expirarea dreptului de exploatare sau a resurselor existente;
✓ există bariere la intrarea pe piața exploatării resurselor minerale, ce sunt de natură legală
(obținerea de atestări ale ANRM), dar şi economică (existenta unei anumite capacități tehnice
şi financiare);
✓ procedura de acordare de către ANRM a permiselor de exploatare în cazul rocilor
utilizabile în construcţii şi al acumulărilor de turbă sau a aurului din aluviuni, ar putea constitui
o limitare a accesului pe piață şi, implicit, o îngrădire a concurenței, datorită faptului că se
atribuie primului solicitant;
113 Autoritatea de concurență din Marea Britanie, Aggregates, cement and ready-mix concrete market investigation, raport final 2014.
111
✓ perioada îndelungată (maximum 20 de ani), pentru care se acordă licenţa de exploatare,
precum şi dreptul de prelungire, nelimitat, pe perioade succesive de câte 5 ani, blochează
accesul la piață şi poate conduce la închiderea acesteia pe o perioadă nedeterminată sau până
la epuizarea resursei exploatabile pentru care s-a acordat licența;
✓ conform propunerii de modificare a Legii minelor perioada pentru care se încheie
contractul de concesiune în vederea exploatării se mărește la maximum 30 de ani, cu dreptul
de prelungire succesivă a acesteia de câte 10 ani.
Scorul structural foarte scăzut plasează industria cimentului pe ultimul loc în ierarhia bazată pe
IAPC. Acest lucru nu presupune neapărat existența unui comportament coordonat în cazul
agenților economici din acest sector, ci, mai degrabă, reprezintă o predispoziție structurală
ridicată asociată industriei cimentului de apariție a comportamentelor coordonate.
112
Capitolul 7. Sectorul producerii și comercializării cimentului din perspectiva
cererii
7.1. Caracteristici relevante cu privire la clienții principalilor producători de ciment
În această secțiune este analizată cererea de ciment din două perspective: prima relatează
rezultatele analizei realizate pe baza informațiilor furnizate de producătorii de ciment, iar cea
de-a doua surprinde o analiză calitativă a opiniei întreprinderilor active din sectorul producerii
și comercializării cimentului cu privire la modul cum acestea evaluează interacțiunea cu clienții
în vederea obținerii unei imagini clare în ceea ce privește profilul consumatorului de ciment.
Perioada surprinsă în analiză este ianuarie 2013 – iunie 2017.
Analiza privind clienții de ciment, conform datelor furnizate de producătorii de ciment, a relevat
următoarele aspecte:
(1) Numărul clienților producătorilor de ciment are o evoluție ascendentă în perioada
analizată, fiind situat între valoarea minimă de 1801 de clienți, înregistrată în anul 2013,
și valoarea maximă de 1990 de clienți, înregistrată în anul 2016;
Tabelul 7.1. Număr total de clienți pentru toate sortimentele de ciment (2013 – Sem I 2017)
2013 2014 2015 2016 Sem. I 2017
CRH România HeidelbergCement România HOLCIM România Ceminter România Cemrom Număr total clienți
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producătorii de ciment
(2) Concluzii legate de segmentarea clienților:
La nivelul Holcim România, s-a putut constata că principalele segmente de clienți pentru
ciment sunt: producători independenți de beton, produse din beton și mortar114 ([]
din vânzările înregistrate în 2016), comercianți cu ridicata și cu amănuntul115 ([] din
vânzările înregistrate în 2016), constructori de clădiri civile, industriale și lucrări de
infrastructură 116 ([] din vânzările înregistrate în 2016); distribuitorii dețineau, la
nivelul anului 2016, [] din totalul vânzărilor de ciment.
114 2361 - Fabricarea produselor din beton pentru construcții; 2363 Fabricarea betonului; 2364 Fabricarea mortarului. 115 4673 - Comerț cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de construcție și echipamentelor sanitare; 4719 - Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare; 4752 - Comerț cu amănuntul al articolelor de fierărie, al articolelor din sticlă și a celor pentru vopsit, în magazine specializate. 116 4120 - Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale; 4211 - Lucrări de construcții a drumurilor și autostrăzilor.
[]
113
Figura 7.1. Principalele segmente de clienți pentru Holcim România ca pondere a segmentului
de activitate a clienților în total livrări (%, 2016)
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producătorii de ciment
La nivelul HeidelbergCement România se observă, conform graficului de mai jos, că principalele
segmente de clienți sunt, în ordinea importanței ca pondere a segmentului de activitate a
clienților în total livrări: producătorii de betoane cu o pondere cuprinsă între [] și [],
comercianții cu procente ce au variat între [] și [], constructorii ce au reprezentat între
[] și [].
Figura 7.2. Principalele segmente de clienți pentru HeidelbergCement România ca pondere a
segmentului de activitate a clienților în total livrări (%, 2012 – Sem I. 2017)
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de HeidelbergCement România
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
2012
2013
2014
2015
2016
S1_2017
[]
114
- La nivelul CRH România, se pot remarca următoarele:
(i) segmentele principale de clienți pentru ciment vrac sunt: producătorii de prefabricate, producatori de betoane și producătorii de mortare uscate;
(ii) segmentele principale de clienți pentru ciment saci sunt: distribuitorii (clienți cu forță de vânzări proprie care vând cimentul în rețeaua lor de distribuție), retailerii (depozite de tip one-stop shop) și DIY (clienți de tip do-it-yourself).
Figura 7.3. Principalele segmente de clienți pentru CRH România ca pondere a segmentului
de activitate a clienților în total livrări (%, 2016)
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de CRH România
(3) Alte concluzii relevante cu privire la comportamentul și preferințele clienților care au
achiziționat ciment:
- La nivelul Holcim România, majoritatea clienților 117 au achiziționat ciment pe o
perioadă de minimum 3 ani, ceea ce demonstrează faptul că cererea pentru ciment
tinde să fie pe termen lung. Acest aspect caracterizează în special clienții mari și
mijlocii, dacă se are în vedere cantitatea de ciment achiziționată (top 30 de clienți ai
Holcim România reprezintă peste [] din vânzările înregistrate în perioada analizată
și sunt clienți Holcim România pentru întreaga perioadă, demonstrând tendința de
a se aproviziona cu ciment lunar)118.
- Pentru HeidelbergCement România, în perioada 2013 – semestrul I 2017,
majoritatea clienților119 au achiziționat ciment pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani,
ceea ce confirmă faptul că cererea pentru ciment tinde să fie pe termen lung; clienții
117 Din cei 1050 clienți care au achiziționat ciment de la Holcim România, în perioada analizată, aproximativ [] s-au aprovizionat timp de cel puțin 2 ani, [] pentru o perioadă de minimum 3 ani, respectiv [] timp de minimum 4 ani. 118 Mai multe detalii legate de principalii clienți ai Holcim România, din perioada ianurie 2013 – iunie 2017, se regăsesc în Anexa 7.1. 119 Aproximativ [] din clienții HeidelbergCement România s-au aprovizionat cu ciment pe o perioadă de minimum 2 ani, [] timp de minimum 3 ani, respectiv [] timp de minimum 4 ani.
115
principali (top 100 în funcție de cantitatea de ciment achiziționată în toată perioada
analizată, reprezentând aproximativ []) se aprovizionează cu ciment lunar120.
- În ceea ce privește CRH România, din totalul de [] de clienți care au achiziționat
ciment în perioada 2013 – semestrul I 2017, aproximativ [] au achiziționat ciment
pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani121, întărind concluzia că cererea pentru ciment
este pe termen lung; frecvența de aprovizionare cu ciment pentru clienții principali
(top 100 în funcție de cantitatea de ciment achiziționată în toată perioada analizată,
reprezentând aproximativ []) este lunară122.
- La nivelul Ceminter România, din totalul de 202 de clienți care au achiziționat ciment
în perioada 2013 – semestrul I 2017, aproximativ [] au achiziționat ciment pe o
perioadă mai mică de 2 ani; top 50 de clienți în funcție de cantitatea de ciment
achiziționată în toată perioada analizată au reprezentat [] din volumul total al
livrărilor123, ceea ce arată că baza de date a clienților Ceminter România a fost mult
mai concentrată față de cea a celor trei producători de ciment principali.
- Cemrom a livrat către Soceram SA, societate din grup, [] din totalul livrărilor din
perioada 2013 - semestrul I 2017.
(4) Doar un procent redus de clienți se aprovizionează cu ciment de la mai mulți furnizori
simultan. Conform Anexei 7.5, clienții comuni tind să fie marile lanțuri de magazine
pentru materiale de construcții.
În vederea efectuării analizei privind opinia producătorilor de ciment, s-au avut în vedere
aprecierile calitative ale principalilor 8 participanți de pe această piață cu privire la anumite
aspecte care au fost identificate ca fiind relevante. Afirmațiile ce privesc interacțiunea dintre
respondenți și consumatorii de ciment sunt enunțate în caseta de mai jos.
Relaţia cu clienţii
Opinia dvs. (1-9)
1. În relaţia cu clienţii se lucrează numai pe bază de contracte. 2. Majoritatea contractelor cu clienţii sunt încheiate pe termen mai mare de 1 an.
3. Clienţii sunt numai persoane juridice din România. 4. Clienţii sunt în principal distribuitori/angrosişti. 3. Costurile cu transportul produselor sunt incluse în preţ. 4. Costurile cu transportul produselor sunt evidenţiate separat pe factură.
120 Mai multe detalii legate de principalii clienți ai HeidelbergCement România, din perioada ianuarie 2013 – iunie 2017, se regăsesc în Anexa 7.2. 121 Aproximativ [] din clienții CRH România s-au aprovizionat cu ciment pe o perioadă de minimum 2 ani, []
timp de minimum 3 ani, respectiv [] timp de minimum 4 ani. 122 Mai multe detalii legate de principalii clienți ai CRH România, din perioada ianuarie 2013 – iunie 2017, se regăsesc în Anexa 7.3. 123 Mai multe detalii legate de principalii clienți ai Ceminter România, din perioada ianuarie 2013 – iunie 2017, se regăsesc în Anexa 7.4.
116
5. Clientul se angajează, periodic, la achiziţionarea de produse de o anumită valoare.
6. Cererea de produse fluctuează semnificativ în anumite perioade ale anului.
7. Criteriului calității produsului oferit este cel mai important în fidelizarea clienților.
8. Criteriul proximității față de locul de desfacere este cel mai important în fidelizarea clienților.
9. Criteriul celui mai avantajos preț este cel mai important în fidelizarea clienților.
10. Acordăm discount-uri de volum/logistică/plăți în avans/transport foarte des pentru fidelizarea clienților.
Aceste afirmații au fost evaluate pe o scară în 9 puncte, unde valoarea 1 reprezintă dezacordul
total, iar valoarea 9 reprezintă varianta opusă, acordul total. Dată fiind structura chestionarului
aplicat întreprinderilor active din industria cimentului, valoarea 1 corespunde celei mai
favorabile situații (lipsa barierelor), în timp ce valoarea 9 corespunde celei mai nefavorabile
situații (bariere la intrare sunt foarte ridicate și pot afecta semnificativ intrarea unor noi
jucători).
Pentru o conturare mai clară a imaginii pe care producătorii de ciment o au asupra afirmațiilor
incluse în cererile de informații, a fost calculat atât coeficientul de variație (CV), cât şi media
răspunsurilor oferite de întreprinderi. CV arată, în acest caz, omogenitatea răspunsurilor
primite și, implicit, relevanța mediei calculate.
În tabelul de mai jos se poate observa că percepția agenților economici activi pe această piață
este că cel mai important criteriu în fidelizarea clienților îl constituie prețul, calitatea și, într-o
măsură mult mai mică, criteriul proximității față de locul de desfacere. Așa cum se poate
observa și din analiza CV, percepția în privința criteriilor relevante în atragerea clienților este
relativ omogenă în rândul producătorilor de ciment.
Tabelul 7.2. Percepția medie a respondenților cu privire la afirmațiile privind relația cu clienții
Opinia medie privind anumite afirmații legate de relația cu clienții
MEDIE CV
În relaţia cu clienţii se lucrează numai pe bază de contracte. 8,4 8% Majoritatea contractelor cu clienţii sunt încheiate pe termen mai mare de 1 an.
2,9 86%
Clienţii sunt numai persoane juridice din România. 6,3 41% Clienţii sunt în principal distribuitori/angrosişti. 5,0 52% Costurile cu transportul produselor sunt incluse în preţ. 6,1 34% Costurile cu transportul produselor sunt evidenţiate separat pe factură. 3,1 61% Clientul se angajează, periodic, la achiziţionarea de produse de o anumită valoare.
3,9 70%
Cererea de produse fluctuează semnificativ în anumite perioade ale anului.
8,4 10%
117
Criteriului calității produsului oferit este cel mai important în fidelizarea clienților.
7,4 18%
Criteriul proximității față de locul de desfacere este cel mai important în fidelizarea clienților.
5,8 29%
Criteriul celui mai avantajos preț este cel mai important în fidelizarea clienților.
7,5 21%
Acordăm discount-uri de volum/logistică/plăți în avans/transport foarte des pentru fidelizarea clienților.
4,9 43%
Sursa: prelucrări proprii pe baza răspunsurilor întreprinderilor
Valoarea foarte mare înregistrată de CV cu referire la evidențierea costurilor de transport
separat pe factură, indică faptul că acest lucru este valabil doar în anumite situații, de exemplu
pentru clienții care își transportă singuri marfa. Valoarea ridicată indicată de CV în cazul
acordării de discount-uri de volum/logistică/plăți în avans/transport pentru fidelizarea clienților
poate fi consecința confuziei create de termenul de „fidelizare”, unii respondenți apreciind
referirea la „fidelizarea clienților” în sensul atragerii acestora și în sensul creșterii interesului
manifestat de clienți pentru sortimentele de ciment comercializate, în timp ce alți respondenți
au formulat răspunsurile din perspectiva „efectului de fidelizare”, așa cum este referit acest
concept în Orientările privind prioritățile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la
practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante.
În ceea ce privește durata contractelor, respondenții au păreri diametral opuse ceea ce indică
faptul că la anumiți respondenți, majoritatea contractelor sunt încheiate pe termen mai mare
de 1 an, în timp ce la alții predomină contractele pe termen scurt ([] fiind în dezacord total
cu afirmația „Majoritatea contractelor cu clienţii sunt încheiate pe termen mai mare de 1 an”).
Valorile mediei pentru afirmațiile „Clienţii sunt numai persoane juridice din România” și „Clienţii
sunt în principal distribuitori/angrosişti” foarte apropiate de valoarea de mijloc indică faptul că
respondenții manifestă incertitudine față de aceste aspecte. Acest lucru, coroborat cu valori
mari ale CV pentru aceleași afirmații, indică faptul că la nivel de industrie nu predomină un
anumit tip de client, pentru unii producători cei mai importanți clienți care achiziționează
ciment fiind comercianții cu amănuntul și cu ridicata de materiale de construcții, în timp ce
pentru alți producători de ciment, clienții principali au fost reprezentați de categoriile de
consumatori de ciment bussiness to bussiness sau B2B.
Nici între clienții persoane fizice și juridice nu se poate face o delimitare concretă când se face
referire la categoria predominantă la nivel de industrie, urmând același raționament. Și în acest
caz, notă discordantă creează [], care sunt în dezacord cu afirmația făcută, restul
respondenților apreciind că majoritatea clienților sunt persoane juridice.
118
7.2. Aria de captare
Pentru ciment, ponderea costurilor de transport în prețul produsului este semnificativă.
Raportul foarte scăzut preț/masă limitează piața de desfacere a acestui produs, motiv pentru
care analiza pieței cimentului necesită o abordare zonală.
Pentru producătorii în care livrările sunt preponderent DAP124, distanța optimă până la care
cimentul poate fi comercializat în condiții de rentabilitate este determinată în raport cu
amplasarea fabricilor, față de beneficiarii care reprezintă ponderea cea mai însemnată a
consumatorilor.
Pentru clienții producătorilor în care livrările sunt preponderent EXW125 , prețul alături de
calitatea serviciilor (inclusiv onorarea termenelor de livrare) sunt principalele criterii de luat în
calcul în alegerea furnizorului de ciment. Ambele criterii au la bază distanța de livrare, costurile
cu transportul cimentului fiind considerabile. Calitatea cimentului este comparabilă, în
percepția clienților, cel puțin la nivelul celor trei mari producători de ciment, justificând, astfel,
tendința clienților de a se aproviziona cu ciment de la cel mai apropiat furnizor.
Sunt situații care arată că societăți din cadrul grupului unui producător de ciment preferă să
achiziționeze ciment pe termen lung de la alt producător de ciment, care este situat în
apropierea acestuia.
În România, transportul pe cale rutieră a unei tone de ciment costă, în medie, pentru perioada
2013 – S1 2017, între 12 lei și peste 70 de lei, în funcție de distanța parcursă și de modalitatea
de livrare a cimentului sau alte criterii specifice fiecărui producător126. Pentru clienții care au
transportat ciment la o distanță de maximum 350 de km, costul mediu pentru transportul unei
tone de ciment a fost peste 35 de lei pentru producătorii la nivelul cărora s-a putut întreprinde
o astfel de analiză.
Astfel, în ceea ce privește calculul tarifelor de transport aplicate de HeidelbergCement România,
s-a folosit o grilă de prețuri care cuprinde prețul de transport al unei tone de ciment pentru
cursa dus-întors a autovehiculului. Așadar, pentru fiecare 10 km reali se percep [] lei/tona de
ciment saci și []lei/tona de ciment vrac. Punctul de pornire este pentru distanța reală până la
destinatar de 10 km maxim, corespunzătoare tarifelor de []lei/tona de ciment sac și []lei/
tona de ciment vrac. Acest lucru înseamnă că pentru primii 100 de km transportul unei tone de
ciment costă între [] lei și [] lei, ajungând între [] lei și [] lei pentru 200 km, în jur de
[] lei pentru 300 de km și aproximativ [] lei pentru curse de 350 km dus-întors.
La nivelul Holcim România, conform datelor furnizate de producător, transportul unei tone de
ciment a costat, în medie, între [] lei și [] lei pentru distanțe cuprinse între 50 km și 400
km. Clienții care s-au regăsit în aria de captare de maxim 200 km au plătit, în medie,
[]lei/tonă, iar cei situați la maxim 300 km au plătit, în medie, []lei/tona de ciment
124 Delivered at Place - vânzătorul acoperă toate costurile pentru livrarea și descărcarea mărfurilor la terminalul stabilit. 125 Ex Works - produsul și riscurile se transferă cumpărătorului, inclusiv plata transportului și costul asigurării de la poarta fabricii vânzătorului. 126 În funcție de condițiile de livrare, anumiți producători nu dețin informațiile legate de transportul cimentului de la punctul de desfacere la destinația finală, implicit de distanța parcursă și costurile aferente.
119
transportată. Costul mediu aferent transportului unei tone de ciment estimat pentru peroada
2013 – S1 2017 a fost []lei/100 km, ceea ce reprezintă, în medie, [] din prețul mediu aferent
unei tone de ciment.
Clienții Ceminter România au plătit, în medie, între []lei și []lei să transporte o tonă de
ciment pe o distanță de 100 km.
În cazul cimentului, această distanță diferă între producători și chiar la nivel de producător, între
diversele unități de producție deținute. Numitorul comun pentru toți participanții de pe piața
producerii și comercializării cimentului se referă la modalitatea de transport preferată de clienți
și anume transportul auto și transportul feroviar. Pentru ambele modalități de transport,
informaţiile furnizate de producătorii de ciment din România privind aria de captare sau
distanța pe care clienții sunt dispuși să o parcurgă pentru a achiziționa cimentul sunt prezentate
în graficele de mai jos. Potrivit acestor informaţii, distanţele la care se poate transporta
cimentul sunt mari (de exemplu, peste 800 km). De asemenea, se poate constata că fiecare
dintre cei cinci producători din România vinde ciment în aproape toate regiunile țării.
În alte cuvinte, având în vedere situația specifică a dispunerii fabricilor de ciment pe teritoriul
României și faptul că majoritatea clienților (peste 60%) se regăsesc în suprafața reprezentată
de o izodistanță definită la aproximativ 350 km în jurul fabricii, se poate afirma că, definită
teoretic, piața geografică a cimentului poate fi reprezentată de aria descrisă de o izodistanță
definită la 350 de km rutieri în jurul punctului de desfacere.
Practic însă, se poate constata că un procent semnificativ de clienți (până la 40%) se regăsesc
la distanțe chiar mai mari de punctul de desfacere decât cea definită mai sus. Coroborând acest
lucru cu faptul că două fabrici ale aceluiași agent economic își pot acoperi cererile în mod
reciproc („își încrucișează livrările”) și existența unui număr destul de ridicat de terminale de
ciment vrac și depozite de ciment saci pe întreg teritoriul țării, se constată că piața geografică a
cimentului, pentru fiecare dintre agenții economici producători de ciment, se definește ca o
reuniune a piețelor geografice ale tuturor fabricilor de ciment deținute, inclusiv depozitele
acestora, ceea ce reprezintă, în fapt, aproximativ teritoriul întregii țări.
Pe parcursul acestui raport se face referire la aria de captare (izodistanța) a unei unități de
producere de ciment sau punct de desfacere. Aceasta face referire la reuniunea tuturor
posibilelor rute aflate la distanța pe care este dispus să o parcurgă clientul mediu pentru a
transporta cimentul achiziționat de la punctul de desfacere la destinație.
În cele ce urmează sunt ilustrate izodistanțele și județele preponderent deservite de unitățile
de producție pentru fiecare producător de ciment din România.
120
Figura 7.2. Izodistanțe pentru toate unitățile de producție de ciment din România
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producătorii de ciment
Rezultă așadar că, cel puțin pentru principalii producători de ciment127, piața geografică este
reprezentată de întregul teritoriu al României. Acest lucru este susținut și de rezultatele
analizelor privind frecvența absolută și frecvența relativă cumulativă a clienților la nivel de
producător, în funcție de distanța parcursă pentru transportul cimentului de la punctul de
desfacere la destinația finală. Aceste analize au putut fi efectuate la nivelul anumitor
producători, în limita datelor puse la dispoziție de aceștia128, iar rezultatele se regăsesc în Anexa
7.6.
127 HeidelbergCement România, CRH România, Holcim România. 128 În funcție de condițiile de livrare, anumiți producători nu dețin informațiile legate de transportul cimentului de la punctul de desfacere la destinația finală, implicit detalii legate de distanța parcursă și costurile aferente.
121
HeidelbergCement România
Figura 7.3. Județele preponderent deservite de livrările interne ale HeidelbergCement
România
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de HeidelbergCement România
Pe parcursul perioadei analizate, HeidelbergCement România nu are livrări intracomunitare sau
extracomunitare. Livrările interne ale HeidelbergCement România deservesc preponderent
anumite județe, conform figurii de mai sus, dar, în perioada analizată, se poate constata că
HeidelbergCement România livrează în [].
Conform informațiilor furnizate de HeidelbergCement România, majoritatea clienților săi care
achiziționează ciment se află în aria de:
Tot conform informațiilor furnizate de producător, distanța între fabrică și locația clientului nu
este relevantă în condițiile în care oferta HeidelbergCement România este franco beneficiar.
Totodată, întrucât prețurile sunt negociate franco beneficiar, ponderea costurilor de transport,
precum și durata acestuia sunt irelevante pentru clienți. Pentru acesta contează onorarea
comenzii sale în condițiile de timp agreate.
Holcim România
Figura 7.4. Județele preponderent deservite de livrările interne ale Holcim România
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de Holcim România
122
Pe parcursul perioadei analizate, livrările intracomunitare ale Holcim România au ca destinație
unică []. În aceeași perioadă, Holcim România nu are livrări extracomunitare. Livrările interne
ale Holcim România deservesc preponderent anumite județe, conform figurii de mai sus, dar,
în perioada analizată, se poate constata că Holcim România livrează în [].
Conform informațiilor furnizate de Holcim România, majoritatea clienților se află în aria de:
Conform rezultatelor analizelor proprii pe baza datelor furnizate de producător, relatate și în
graficul prezentat în continuare129, s-a putut constata că, pe întreaga perioadă analizată, peste
[] din clienții care au achiziționat ciment se aflau în aria de captare sub 200 de km, în timp ce
[] din clienți erau incluși în aria descrisă de o izodistanță definită la 350 de km față de fabrică.
Distanța medie parcursă de clienții Holcim România a fost puțin peste []km pentru perioada
2013 – S1 2017, distanța medie maximă parcursă atingând valoarea de [] km, anumiți clienți
parcurgând chiar peste [] km în anul 2016 pentru transportarea cimentului de la punctul de
desfacere.
Figura 7.5. Frecvența relativă cumulativă, situația Holcim România, 2013-S1 2017
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producător
CRH România
Figura 7.6. Județele preponderent deservite de livrările interne ale CRH România
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de CRH România
129 Pentru mai multe informații, a se vedea Anexa 7.6.
123
În perioada analizată, livrările intracomunitare ale CRH România au ca destinație unică []. Pe
parcursul perioadei analizate, CRH România are și livrări extracomunitare înregistrate către
[]. Livrările interne ale CRH România deservesc preponderent anumite județe, conform figurii
de mai sus, dar, în perioada analizată, se poate constata că CRH România livrează în [].
Conform informațiilor furnizate de CRH România, majoritatea clienților se află în aria de:
Tot conform informațiilor furnizate de producătorul de ciment, atât terminalele de ciment vrac,
cât și depozitele de ciment saci au fost poziționate în zone specifice pentru a optimiza costurile
logistice și pentru a asigura o viteză de reacție mai mare în servirea clienților. De asemenea,
acestea permit acumularea unor stocuri de siguranță pentru a răspunde mai bine perioadelor
de vârf ale cererii. O altă motivație dată de producător pentru plasarea geografică a acestora se
referă la diminuarea riscurilor de sănătate și siguranță în muncă asociate transportului rutier,
prin reducerea distanțelor medii de transport.
Conform rezultatelor analizei frecvenței absolute și relative cumulative, prezentate în graficul
de mai jos130, s-a putut constata că, pe întreaga perioadă analizată, doar [] din clienții CRH
România care au achiziționat ciment se aflau în aria de captare sub 200 de km, în timp ce
aproximativ [] din clienți erau incluși în aria descrisă de o izodistanță definită la 350 de km
față de fabrică. Distanța medie parcursă de clienții Holcim România a fost aproximativ [] km
pentru perioada 2013 – S1 2017, anumiți clienți parcurgând chiar peste [] km pentru
transportarea cimentului de la punctul de desfacere.
Figura 7.7. Frecvența relativă cumulativă, situația CRH România, 2013-S1 2017
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de CRH România
130 Pentru mai multe informații, a se vedea Anexa 7.6.
124
CEMROM
Figura 7.8. Județele preponderent deservite de livrările interne ale CEMROM
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de CEMROM
Pe parcursul perioadei analizate, Cemrom nu are înregistrate nici livrări intracomunitare, nici
livrări extracomunitare. Zona deservită preponderent de Cemrom este [], conform graficului
de mai sus.
Conform informațiilor furnizate de Cemrom, majoritatea clienților interni se află în aria de:
Ceminter România
Figura 7.9. Județele preponderent deservite de livrările interne ale Ceminter România
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de Ceminter România
Livrările intracomunitare ale Ceminter România au ca destinație unică []. Pe parcursul
perioadei analizate, Ceminter România nu are livrări extracomunitare. Conform hărții de mai
sus, Ceminter România deservește clienți din [] țării.
În urma analizei ariilor de captare aferente perioadei 2013 – S1 2017, care s-a putut efectua
strict pe baza informațiilor obținute din facturi, nu s-au identificat indicii concrete cu privire la
împărțirea geografică la nivelul celor trei producători de ciment. Aceștia, datorită faptului că își
pot încrucișa livrările și datorită numărului ridicat de depozite de ciment saci și terminale pentru
ciment vrac dispuse strategic pe teritoriul țării, reușesc, la prima vedere, să deservească
aproape toate regiunile României.
125
Cu toate acestea, datorită faptului că pentru unii producători de ciment predomină livrarea în
condiții ex works, aceștia nu au deținut informații legate de distanța parcursă pentru toate
facturile, unii producători susținând că nu dețin aceste informații, iar informația ce poate fi
obținută pe baza facturilor referitoare la adresa clientului se referă la sediul social al acestuia,
ce poate fi diferită de destinația de livrare a cimentului achiziționat.
În plus, în urma informațiilor culese din piață, atât de la producătorii de ciment, cât și de la
clienții acestora, s-a putut constata predispoziția clienților de a achiziționa ciment pe teren lung
de la cel mai apropiat punct de desfacere. Sunt situații care arată că societăți din cadrul grupului
unui producător de ciment preferă să achiziționeze ciment pe termen lung de la alt producător
de ciment, care se întâmplă să fie poziționat la o distanță geografică mai mică de acesta. Sunt
clienți cu putere de negociere mare, pentru care distanța nu este un criteriu important, prețul
negociat de aceste societăți incluzând și costurile aferente livrării (costul de transport, costul cu
descărcarea cimentului în silozuri, taxe și alte cheltuieli aferente livrării), dar, în același timp,
sunt și societăți care declară că distanța este cel mai important criteriu, aceștia căutând furnizori
de ciment poziționați la o distanță maximă de 100 de km față de punctul de livrare.
Așadar, nu se poate elimina din calcul posibilitatea de împărțire a pieței geografice între
producătorii de ciment, criteriul distanță fiind extrem de important în alegerea furnizorului de
ciment.
7.3. Evoluții legate de vânzări
Mărimea pieței cimentului se ridică anual, în perioada 2013 – 2016, la peste 2.100 milioane de
lei. Trendul ascendent al perioadei 2013 – 2015, este urmat de o scădere în anul 2016, cu 8%
față de anul anterior. În perioada analizată, importurile nu depășesc 4% din valoarea totală a
pieței.
Figura 7.10. Mărimea pieței cimentului*) (milioane lei, 2013 – 6 luni 2017**))
*) exclusiv clincher
0
500
1000
1500
2000
2500
2013 2014 2015 2016 6 luni 2017
2081.6 2119.12291.9
2089.5
944.2
66.2 67.463.4
72.0
38.3
valoare livrari din prod. interna valoare importuri
126
**) 2016 şi 2017 date preliminare
Sursa: prelucrări proprii ale datelor primite de la INS
În anul 2016, piața românească de ciment a avut venituri totale de 2162 milioane lei,
reprezentând livrările de ciment din producția internă şi importurile. Tendința în anul 2017 pare
a fi de menținere sau ușoară scădere față de anul anterior, în S12017 veniturile livrărilor de
ciment atingând nivelul de 983 milioane lei.
Ca pondere în PIB-ul anual, piața cimentului, în valoare, nu depășește 0,3% în perioada supusă
analizei.
Cimentul este materia primă folosită în principal pentru produse intermediare necesare în
construcții, motiv pentru care cererea pentru ciment derivă din cererea pentru construcții.
Livrările de ciment, la nivel de producător
Pentru a observa evoluția livrărilor principalilor producători de ciment, în această secțiune vor
fi prezentate, comparativ, cantitățile livrate în perioada 2013 – S1 2017, defalcate atât pe
categorii de clienți - interni, externi sau UE; clienți din grup sau terți, cât și pe sortimentele
principale de ciment – CEM I, CEM II, CEM III. Informații suplimentare privind evoluția livrărilor
defalcate pe sortimentele de ciment produse de fiecare din cei cinci producători de ciment se
regăsesc în Anexele 7.7 și 7.8.
Figura 7.11. Analiza comparativă a livrărilor de ciment la intern (tone, 2013 – S1 2017)
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producători
2013 2014 2015 2016 6 LUNI 2017
127
Din graficul de mai sus, se poate constata că livrările la intern ale principalilor trei producători
de ciment descriu un trend ascendent, cu excepția HeidelbergCement România, care menține
un nivel constant al livrărilor interne. De menționat, de asemenea, este faptul că, pentru fiecare
moment surprins în analiză, livrările interne realizate de cei trei producători sunt foarte
apropiate. Livrările mult mai reduse ale Ceminter România și Cemrom s-au diminuat
considerabil în 2016 față de 2013.
Figura 7.12. Analiza comparativă a livrărilor de ciment către clienții din UE (tone, 2013 – 6
luni 2017)
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producători
Spre deosebire de situația descrisă de livrările la intern, livrările către UE pentru cei cinci
producători sunt aproape nesemnificative: dacă [] nu livrează decât la intern, restul
producătorilor livrează către UE cantități modeste de ciment comparativ cu propriile livrări de
ciment la intern, cele mai mari cantități fiind livrate de [] în perioada 2013-2015.
Conform Anexei 7.7, se pot constata următoarele aspecte relevante cu privire la evoluția
livrărilor de ciment pentru diversele sortimente de ciment și categorii de clienți:
2013 2014 2015 2016 6 LUNI 2017
128
CEM I)
- Acest sortiment a fost livrat, în perioada analizată, cu precădere de [], livrările
înregistrate de aceștia fiind, în orice moment surprins în analiză, comparabile ca
volum;
- [] au înregsitrat livrări modeste pentru acest sortiment de ciment;
- Situația livrărilor interne diferă foarte puțin de cea a livrărilor totale, CEM I fiind livrat
în UE doar de [] și, în cantități modeste, de [];
- Cele mai semnificative livrări către clienții din grup pentru CEM I au fost înregistrate
la nivelul lui [], rolurile inversându-se pentru categoria de clienți dinafara grupului,
pentru care [] și [] livrează cea mai mare parte a sortimentului CEM I.
CEM II)
- CEM II a fost principalul sortiment livrat în perioada analizată, fiind livrat de toți cei
cinci producători de ciment, livrările înregistrate de principalii trei producători de
ciment fiind, în orice moment surprins în analiză, comparabile ca volum;
- Situația livrărilor interne diferă foarte puțin de cea a livrărilor totale, CEM II nefiind
livrat în UE de [], iar [] livrând în cantități modeste către clienții din UE, în
perioada analizată;
- Cele mai semnificative livrări către clienții din grup pentru sortimentul CEM II au fost
înregistrate la nivelul lui [] pentru întreaga perioadă, [] livrând către clienții din
grup doar în perioada 2013-2015;
- Cea mai mare parte a livrărilor sortimentului CEM II a fost livrat către clienții dinafara
grupului pentru cei trei mari producători de ciment, aceștia livrând volume
comparabile de CEM II pentru fiecare moment surprins în analiză.
CEM III)
- Acest sortiment a fost livrat, în perioada analizată, doar de [] și [], cel din urmă
înregistrând cele mai mari valori până în anul 2015, după acest an livrările
sortimentului CEM III devenind comparabile ca volum între cei doi producători și
mult mai reduse;
- Livrările sortimentului CEM III către UE au fost modeste și au fost înregistrate doar
la nivelul lui [];
- Pentru ambii producători ce au livrat sortimentul CEM III, în perioada analizată, cea
mai mare parte a livrărilor a fost înregistrată către clienții dinafara grupului.
129
Ciclicitatea cererii
Așa cum se poate constata din graficul de mai jos, cererea pentru ciment este ciclică, aceasta
fiind, pentru fiecare an surprins în analiză, mai mare în trimestrele II și III și mai mică în
trimestrele I și IV. Acest lucru este în concordanță cu perioadele de primăvară și vară propice
construcțiilor.
Figura 7.13. Evoluția lunară a vânzărilor de ciment (tone, 2013 – S1 2017)
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producători
Totodată, s-a putut constata că există un grad de predictibilitate ridicată a cererii viitoare
pentru diverse produse utilizate în construcții și, implicit, pentru ciment prin licitațiile pentru
proiecte de construcții la scară largă, care pot începe cu câțiva ani înainte de începerea
proiectului de construcție. Furnizorii de ciment pot fi abordați de societățile de construcții care
cer cotații încă din etapa de licitație, oferindu-le o anumită predictibilitate acestora asupra
cererii viitoare de ciment. Cu toate acestea, chiar și în cazul în care furnizorii de ciment nu sunt
abordați de societățile de construcții în etapa de licitație, aceștia pot să evalueze nevoile de
ciment pentru proiectele de construcții prin citirea documentelor de licitație, uneori publicate.
Așadar, elementele precizate mai sus permit producătorilor de ciment să înțeleagă suficient de
bine cererea pe termen scurt, astfel încât, chiar și în condițiile în care cererea pentru ciment ar
fi volatilă ca urmare a dependenței acesteia de condițiile economice generale, producătorii de
ciment sunt capabili să estimeze mișcările cererii pe termen scurt.
130
7.4. Analiza măsurii în care există coordonare prin sortimentele de ciment livrate
Această secțiune este dedicată analizei măsurii în care situația descrisă la nivelul sectorului
cimentului (cote de piață simetrice generate pe fondul capacităților de producție în funcțiune
și gradului de utilizare al acestora foarte diferite) poate fi o consecință a coordonării la nivelul
sortimentelor de ciment livrate.
Concret, se încearcă analiza măsurii în care producătorii de ciment pot ține captivi clienții,
producând și livrând doar anumite sortimente de ciment.
La nivelul sortimentelor de ciment livrate se sesizează, la o primă evaluare, faptul că peste 90%
din vânzări sunt reprezentate de trei, maximum, patru sortimente de ciment, care nu se
suprapun între principalii producători.
Rezultatele analizei întreprinse la nivelul sortimentelor de ciment, arată faptul că sortimentele
cele mai vândute, în funcție de volumul livrărilor din perioada analizată, nu se intersectează la
nivelul celor cinci producători de ciment, acest lucru ridicând suspiciuni cu privire la o posibilă
coordonare prin cantitățile livrate pe sortimente de ciment, producătorii de ciment reușind
astfel să mențină cote de piață simetrice împărțind piața pe sortimente de ciment.
Pentru întreaga perioadă analizată, situația vânzărilor pe sortimente de ciment este surprinsă
în graficele de mai jos.
131
Figura 7.14. Sortimente de ciment vândute de CRH România (tone, 2013 – S1-2017)
Figura 7.15. Sortimente de ciment vândute de Holcim România (tone, 2013 – S1 2017)
2013 2014 2015 2016 S1 2017
2013 2014 2015 2016 S1 2017
132
Figura 7.3. Sortimente de ciment vândute de HeidelbergCement România (tone, 2013 – S12017)
Sursa: prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producătorii de ciment
Mecanismul descris mai sus, ce la prima vedere ar putea ridica suspiciuni din punct de vedere
al concurenței, se poate dovedi inofensiv în lumina substituibilității în lanț ce ar putea
caracteriza diversele sortimente de ciment pe criterii de rezistență. Motiv pentru care s-a
procedat la o analiză aprofundată a substituibilității între diversele sortimente de ciment livrate
de producători și s-au trimis solicitări de informații către principalii clienți ai acestora în scopul
observării măsurii în care aceștia ar putea utiliza alte sortimente pentru aceeași aplicație finală.
Deși, conform analizei substituibilității din secțiunea 8.4, se observă indicii privind existenţa
unei substituţii în lanţ între cimenturile grupate în funcţie de clasa de rezistenţă, informațiile
obținute din piață demonstrează, însă, faptul că, în funcție de aplicația finală, fiecare client are
rețete specifice ce presupun un anume sortiment de ciment. Renunțarea la aceste sortimente
în favoarea altora, presupune, evident, schimbarea rețetei, ceea ce implică:
1. Timp de testare și implementare ridicat (este estimat între 2 luni și până la 1 an,
depinzând de complexitatea rețetei de fabricație și de linia de fabricație folosită
în producție);
2. Costurile de implementare ridicate;
3. Probleme privind limitarea de stocare (clienții sunt nevoiți să utilizeze cât mai
puține sortimente de ciment care să poată fi folosite pe orice linie de fabricație
astfel încât flexibilitatea să fie maximă).
2013 2014 2015 2016 S1 2017
133
Așadar, deși pot exista, teoretic, sortimente de ciment substituibile din punct de vedere tehnic,
iar alegerea sortimentului de ciment reprezentă inițial voința clientului fundamentată pe
diverse considerente interne și nu rezultatul dintr-o stare de fapt inevitabilă, costurile pentru a
schimba rețeta ulterior, implicit pentru a trece la alt sortiment de ciment, sunt foarte mari.
134
7.5. Aspecte cheie
Cererea pentru ciment este foarte previzibilă pe termen scurt, clienții principali preferând să
achiziționeze ciment cu frecvență lunară, revenind la același producător pentru perioade lungi
de timp.
Principalele segmente pentru clienții producătorilor de ciment sunt: producători independenți
de beton, produse din beton și mortar, comercianți cu ridicata și cu amănuntul, constructori de
clădiri civile, industriale și lucrări de infrastructură.
Clienții producătorilor de ciment din România tind să achiziționeze de la un singur producător
simultan. Clienții comuni tind să fie marile lanțuri de magazine pentru materiale de construcții.
În România, transportul pe cale rutieră a unei tone de ciment costă, în medie, pentru perioada
2013 – S1 2017, între [] lei și peste [] lei, în funcție de distanța parcursă și de modalitatea
de livrare a cimentului sau alte criterii specifice fiecărui producător. Pentru clienții care au
transportat ciment la o distanță de maximum 350 de km, costul mediu pentru transportul unei
tone de ciment a fost peste [] lei pentru producătorii la nivelul cărora s-a putut întreprinde o
astfel de analiză.
Din informațiile primite de la producătorii de ciment, se poate constata că distanțele pe care se
poate transporta cimentul sunt mari (în medie, peste 500 de km pentru perioada 2013 – S1
2017). De asemenea, se poate constata că fiecare dintre cei trei producători principali din
România vând ciment în aproape toate regiunile țării, dar este evidentă preponderența
clienților situați în aria descrisă de o izodistanță definită la 350 de km rutieri în jurul punctului
de desfacere.
În urma analizei ariilor de captare pe baza facturilor, nu s-au identificat indicii concrete cu privire
la împărțirea geografică la nivelul celor trei producători de ciment. Aceștia, datorită faptului că
își pot încrucișa livrările și datorită numărului ridicat de depozite de saci și terminale pentru
ciment vrac dispuse strategic pe teritoriul țării, reușesc să deservească aproape toate regiunile
României.
În urma informațiilor culese din piață, atât de la producătorii de ciment, cât și de la clienții
acestora, s-a putut constata tendința clienților de a achiziționa ciment de la cel mai apropiat
punct de desfacere.
Prețul alături de calitatea serviciilor (inclusiv onorarea termenelor de livrare) sunt principalele
criterii de luat în calcul în alegerea furnizorului de ciment. Ambele criterii au la bază distanța de
livrare, costurile cu transportul cimentului fiind considerabile. Calitatea cimentului este
comparabilă, în percepția clienților, cel puțin la nivelul celor trei mari producători de ciment,
justificând, astfel, tendința clienților de a se aproviziona cu ciment de la cel mai apropiat
furnizor.
Sunt situații care arată că societăți din cadrul grupului unui producător de ciment preferă să
achiziționeze ciment pe termen lung de la alt producător de ciment, care se întâmplă să fie
poziționat la o distanță geografică mai mică de acesta. Sunt clienți cu putere de negociere mare,
135
pentru care distanța nu este un criteriu important, prețul negociat de aceste societăți incluzând
și costurile aferente livrării (costul de transport, costul cu descărcarea cimentului în silozuri,
taxe și alte cheltuieli aferente livrării), dar, în același timp, sunt și societăți care declară că
distanța este cel mai important criteriu, aceștia căutând furnizori de ciment poziționați la o
distanță maximă de 100 de km față de punctul de livrare.
Așadar, nu se poate elimina din calcul posibilitatea de împărțire a pieței geografice între
producătorii de ciment, criteriul distanță fiind extrem de important în alegerea furnizorului de
ciment.
Mărimea pieței cimentului se ridică anual, în perioada 2013 – 2016, la peste 2.100 milioane de
lei. Piața producerii și comercializării cimentului din România nu are fluctuații semnificative de
volum sau valoare. În perioada analizată, importurile nu depășesc 4% din valoarea totală a
pieței.
În anul 2016, piața românească de ciment a avut venituri totale de 2.162 milioane de lei,
reprezentând livrările de ciment din producția internă şi importurile. Tendința în anul 2017 pare
a fi de menținere sau ușoară scădere față de anul anterior, în S12017, veniturile livrărilor de
ciment atingând nivelul de 983 milioane de lei.
Livrările la intern ale principalilor trei producători de ciment descriu un trend ascendent, cu
excepția HeidelbergCement România, care menține un nivel constant al livrărilor interne. De
menționat, de asemenea, este faptul că, pentru fiecare moment surprins în analiză, pentru cei
trei producători nivelurile vânzărilor interne sunt foarte apropiate. Livrările mult mai reduse ale
Ceminter Internaţional și Cemrom s-au diminuat considerabil în 2016 față de 2013.
Cererea pentru ciment este ciclică, aceasta fiind, pentru fiecare an surprins în analiză, mai mare
în trimestrele II și III și mai mică în trimestrele I și IV. Acest lucru este în concordanță cu
perioadele de primăvară și vară propice construcțiilor.
Gradul de predictibilitate privind cererea pe termen scurt este foarte ridicat, ceea ce permite
producătorilor de ciment să estimeze mai ușor evoluția cererii, cel puțin pe termen scurt.
Implicația sub aspect concurențial este dată de faptul că situația descrisă poate contribui la
creșterea transparenței asupra relației dintre consumator și cumpărător. Baza de clienți pentru
producătorii de ciment principali nu este concentrată, dar volumul livrărilor aferent primilor 20
de clienți reprezintă minimum 30% din totalul livrărilor de ciment, în timp ce top 100 clienți
însumează minimum 60% din totalul livrărilor de ciment ca volum, făcând monitorizarea
relațiilor client-vânzător mult mai ușoară. Se apreciază că pierderea unui client nu are implicații
severe asupra profitului, cu excepția clienților principali. Aceste aprecieri nu sunt valabile și
pentru Ceminter România și Cemrom, care au un număr redus de clienți foarte importanți,
pierderea unuia dintre aceștia putând să afecteze profitul semnificativ.
Rezultatele analizei întreprinse la nivelul sortimentelor de ciment arată faptul că sortimentele
cele mai vândute nu se intersectează pe criterii tehnice la nivelul principalilor producători de
ciment de pe teritoriul României. Acest aspect poate constitui un indiciu ce descrie mecanismul
prin care producătorii de ciment reușesc să mențină cote de piață simetrice prin împărțirea
136
pieței pe sortimente de ciment. Acest mecanism, însă, se poate dovedi inofensiv datorită
substituibilității în lanț ce caracterizează sortimentele de ciment pe diverse intervale de
rezistență, ceea ce ar îngreuna modul prin care producătorii pot ține captivi anumiți clienți.
Informațiile obținute din piață demonstrează, însă, faptul că, în funcție de aplicația finală,
fiecare client are rețete specifice ce presupun un anume sortiment de ciment, iar renunțarea în
favoarea altui sortiment de ciment presupune costuri ridicate.
137
Capitolul 8. Rezultatele pieței
8.1. Evoluția indicatorilor de stabilitate și performanță ai principalilor producători131
de ciment din România
Figura 8.1. Evoluția cifrei de afaceri, obținută din vânzarea cimentului, a principalilor
producători (lei față de anul anterior, 2012 – S1 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor furnizate de producători
Figura 8.2. Evoluția cifrei de afaceri, obținută din vânzarea cimentului, a principalilor
producători (% față de anul anterior, 2012 – S1 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor furnizate de producători
131 În acest capitol, datele pentru CRH România din perioada 2012-2015 reprezintă date ale companiei Lafarge România, companie preluată de CRH România în anul 2015.
138
Vânzările de ciment ale principalilor producători de pe piața românească au avut, în perioada
2012 – S12017, o evoluție fluctuantă.
Astfel, pe fondul scăderii vânzărilor totale de ciment în anul 2013, Cemrom a înregistrat o
creștere a acestora cu aproape 50% față de anul 2012, Holcim România o ușoară creștere de
2%, în timp ce pentru ceilalți producători, valoarea vânzărilor s-a diminuat.
În perioada 2014 – 2015, vânzările cumulate de ciment au crescut, Holcim România şi CRH
România înregistrând o creștere pe întreaga perioada, HeidelbergCement România şi Cemrom
o evoluție fluctuantă față de anul anterior, de creștere în anul 2014 şi de scădere în 2015, în
timp ce vânzările Ceminter România au avut o evoluție descendentă, valoarea acestora
ajungând în anul 2015 la 56% din valoarea vânzărilor anului 2013.
În anul 2016, pe fondul blocării proiectelor mari de investiții în infrastructură şi construcții civile,
vânzările totale de ciment au scăzut. Numai Ceminter România a înregistrat o creștere de 28%
față de anul 2015, pentru ceilalți mari producători scăderea fiind de aproximativ 4%. Tendința
de scădere a vânzărilor se menține şi în S1 2017.
Figura 8.3. Evoluția volumului livrărilor de ciment (tone, în perioada 2013 – S1 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor furnizate de producători
Volumul livrărilor totale de ciment a crescut în perioada 2013 – 2015 cu o rată medie anuală de
8%, înregistrând o scădere în anul 2016, cu aproximativ 5% față de anul anterior. În S12017,
livrările au atins 46% din cele ale anului anterior, ceea ce presupune că tendința de scădere se
menține şi în anul 2017.
Evoluția volumului livrărilor pe fiecare producător de ciment este similară cu cea a cifrelor de
afaceri, indicând astfel adaptarea ofertei la cererea de ciment a pieței.
139
Figura 8.4. Evoluția profitului net al principalilor producători (lei, în perioada 2012 – S1 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor publice de pe site-ul MFP
În perioada 2012 – S12017, doar 2 producători de ciment au obținut profit net în fiecare an -
CRH România, cu marje nete cuprinse între 11% şi 19% şi HeidelbergCement România, cu marje
nete cuprinse între 9% şi 19%. În anul 2016, pe fondul reducerii vânzărilor, marja netă de profit
a scăzut de la 16% în anul 2015, la 14% în 2016 pentru HeidelbergCement România, respectiv
de la 12% în 2015 la 11% în 2016, pentru CRH România.
Holcim România a înregistrat pierdere în perioada 2012 – 2013, pierderea reprezentând 4% în
anul 2012 şi 1% în 2013 din cifra de afaceri netă. Începând cu anul 2014, în condițiile creșterii
volumului şi valorii vânzărilor de ciment din perioada 2014 – 2015, întreprinderea a înregistrat
profit, marja netă a acesteia având un trend ascendent, de la 7% în anul 2014, la 11% în anul
2015. În anul 2016, marja de profit netă a atins nivelul de 13%, pe fondul declinului volumelor
de ciment livrate.
Ceminter România a suferit pierderi, în fiecare an în perioada 2012 – 2016, pierderi ce variază
de la 38% în 2013, până la 8% în anul 2016 din cifra de afaceri netă, în contextul declinului
volumelor de ciment livrate şi a cifrelor de afaceri, în perioada 2013-2015. În anul 2016,
vânzările de ciment cresc, atât în volum, cât şi în valoare, față de anul 2015, iar pierderea în
procente din cifra de afaceri netă scade de la 15% în 2015 la 8% în 2016.
Situația financiară a Cemrom, în perioada 2012 – 2016, nu diferă mult de cea a Ceminter
România. În perioada 2012 – 2016, întreprinderea a înregistrat profit de 4% din cifra de afaceri
netă numai în anul 2014, în restul perioadei pierderea variind între 16% şi 1%.
În cazul Cemrom, investițiile majore realizate, în perioada 2012 – 2015, de aproximativ 9
milioane de lei, ar putea explica lipsa profitului în 4 din cei 5 ani analizați.
140
În cazul Ceminter România însă, deși situația financiară pare a se îmbunătății în 2016, pierderile
înregistrate consecutiv în ultimii 5 ani, pierderi ce se mențin şi în S1 2017, vin în contextul lipsei
investițiilor majore ce ar putea justifica aceste pierderi.
Figura 8.5. Ponderea anuală a profitului/pierderii*) în cifra de afaceri netă (%, 2012 – 2016)
*) pierderea este evidențiată ca pondere negativă în grafic
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor publice de pe site-ul MFP
Marja operațională de profit pentru HeidelbergCement România a descris o evoluție
ascendentă în perioada 2013 – 2016, fiind cuprinsă între [] și aproape []. CRH România a
înregistrat, cu excepția lui 2013 ([]), marje operaționale cuprinse între [] și []. Marjele
operaționale pentru Holcim România se situau între [] și []132.
Conform Bloomberg Intelligence, la nivelul pieței de ciment globale, marja operațională a avut
maximul de puțin peste 9% pentru aceeași perioadă.
Numărul mediu de angajați al principalilor producători, în perioada 2012 – S12017, a avut o
evoluție fluctuantă, cei 3 mari producători de ciment Holcim România, HeidelbergCement
România şi CRH România, înregistrând, în perioada analizată, peste 450 de angajați în fiecare
an.
Holcim România, pe fondul scăderii livrărilor de ciment şi a pierderilor rezultate, şi-a redus cu
aproape 20% numărul mediu de angajați, la 748, în anul 2014, față de anul 2012. Din 2014 până
în prezent, numărul de angajați s-a menținut în intervalul 744 – 748 de angajați.
HeidelbergCement România, a înregistrat, de asemenea, o reducere a numărului mediu de
angajați, cu aproape 10%, în anul 2014, față de 2012, de la 790 de angajați în anul 2012, la 722
în anul 2014. În perioada 2015 – S12017, cu toate că livrările de ciment au scăzut anual, atât în
valoare, cât şi în volum față de anul anterior, numărul de angajați a crescut cu 4% în anul 2015,
132 Conform informațiilor funizate de producători, marja operațională se referă la CA aferentă activității de producere a cimentului.
141
față de 2014, şi, semnificativ, cu 26% în 2016, față de 2015. În S1-2017, numărul de angajați se
menține la valoarea anului 2016, respectiv 943.
În perioada 2012 - 2015, numărul mediu de angajați ai CRH România s-a menținut aproape
constant, fluctuând nesemnificativ, în jurul valorii de 460. În anul 2016, se observă o creștere
cu 6,5% față de anul 2015. În schimb, în S12017 întreprinderea a înregistrat un număr de 849
de angajați, în creștere semnificativă cu 73% față de anul anterior.
Figura 8.6. Evoluția numărului mediu de angajați al producătorilor de ciment (2012 – S1 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
8.2. Prețul cimentului
Prețul de producător la nivelul UE
Prețul de producător pentru ciment a variat mult între statele membre ale UE. Raportul dintre cele mai mari și cele mai scăzute prețuri de producție pentru cimentul Portland a fost mai mare de 2:1 (Marea Britanie, cu cel mai mare preț de producător și Polonia, Portugalia, România, Croația, Italia și alte țări cu cel mai mic preț). Raportul dintre cele mai mari și cele mai scăzute prețuri de producție pentru alte cimenturi hidraulice s-a ridicat la 9:1 (Marea Britanie, cu cel mai mare preț de producător și Italia, cu cel mai mic preț). Tabelul 8.1. Prețurile de producător pentru ciment (în funcţie de țară, 2015, EUR pe kg)
PRODCOM Ciment Portland Alte cimenturi hidraulice Mediana 0,07 0,07 UE28 0,07 0,08 UE27 0,07 0,08 Austria 0,08 n/a Belgia 0,07 n/a Bulgaria 0,06 n/a Republica Cehă 0,06 n/a
142
Croaţia 0,06 n/a Danemarca 0,11 n/a Germania 0,07 0,07 Estonia 0,07 n/a Irlanda 0,1 n/a Grecia 0,07 n/a Spania 0,07 0,1 Franţa 0,11 0,12 Italia 0,06 0,06 Cipru n/a n/a Letonia n/a n/a Lituania 0,06 n/a Luxemburg n/a n/a Ungaria n/a n/a Malta n/a n/a Olanda n/a n/a Polonia 0,06 0,07 Portugalia 0,06 n/a România 0,06 n/a Slovenia n/a n/a Slovacia 0,06 n/a Finlanda 0,09 n/a Suedia n/a n/a Regatul Unit 0,12 0,51
Sursa: IndexBox Marketing and Consulting; Romania: Cement – Market Report. Analysis and Forecast to 2025, ediția 2017
Notă: rezultatele obținute pe baza datelor furnizate în această secțiune, trebuie interpretate cu o mare rezervă, deoarece datele necesare pentru anumite state nu au fost disponibile.
În România, prețurile de producție pentru cimentul Portland se situează printre nivelurile
minime; pentru alte cimenturi hidraulice, datele disponibile nu au fost suficiente pentru a putea
calcula valoarea aferentă pentru România.
Conform raportului IndexBox Marketing and Consulting 133 , la nivelul UE, prețurile de
producător pentru ciment destinat pieței interne au menținut o tendință destul de stabilă pe
termen lung, din 2013 până la mijlocul lui 2017, deși s-au înregistrat fluctuații anuale. Anterior,
în 2009, s-a înregistrat o scădere bruscă a prețurilor ce a continuat în 2010, când, până la
sfârșitul anului, prețurile au atins un nivel minim. Din 2011, prețurile au început să se redreseze.
Începând cu mijlocul anului 2013, creșterea a fost înlocuită de o ușoară scădere, iar această
tendință a persistat până în 2017, deși, în anumiţi ani, s-au înregistrat perioade de creștere
minoră pe termen scurt, urmate imediat de scăderi.
133 Romania: Cement – Market Report. Analysis and Forecast to 2025, ediția 2017
143
Figura 8.8. Indicele preţului de producător pentru ciment destinat pieței interne
Sursa: IndexBox Marketing and Consulting; Romania: Cement – Market Report. Analysis and Forecast to 2025, ediția 2017
Notă: Din cauza lipsei datelor complete și fiabile, graficul este construit folosind valoarea medie pentru țările care au avut valori disponibile.
După vârfurile înregistrate în primul trimestru al anului 2010, prețurile practicate de producători pentru cimentul destinat pieţei externe au scăzut până la sfârșitul anului 2011. După acest moment, prețurile au crescut până la mijlocul anului 2012, urmând ca, în perioada 2012 - 2015, acestea să aibă fluctuaţii ample. De la jumătatea anului 2015, tendința s-a stabilizat, dar, începând cu anul 2016, a început declinul constant al prețurilor, cel mai puternic fiind înregistrat în primul trimestru al anului 2016. Din trimestrul II 2016, prețurile au continuat să scadă la rate moderate, înregistrându-se fluctuații trimestriale periodice. Figura 8.9. Indicele preţului de producător pentru ciment destinat pieței externe
Sursa: IndexBox Marketing and Consulting; Romania: Cement – Market Report. Analysis and Forecast to 2025, ediția 2017
144
Notă: Din cauza lipsei datelor complete și fiabile, graficul este construit folosind valoarea medie pentru țările care au avut valori disponibile.
Așadar, deși prețul mediu al cimetului este scăzut și a descris o evoluție descendentă pentru
întreaga perioadă analizată, se poate constata că prețul cimentului destinat pieței externe
scade într-o manieră mult mai accelerată.
La nivelul unui sortiment de ciment cu aceleași criterii tehnice, actorii din piață se concurează,
cel mai adesea, prin preț, calitatea cimentului fiind, în general, percepută de clienți la un nivel
comparabil între producătorii principali de ciment.
Comportamentul principalilor producători de ciment și politica de preț, precum și analiza
comparativă a evoluției prețurilor sortimentelor de ciment sunt analizate în secțiunea
următoare.
Canalele comerciale pentru ciment la nivelul României
Având în vedere faptul că nivelul prețului diferă în funcție de canalul comercial, în această
secțiune vor fi prezentate aspectele importante legate de canalele de distribuție pentru ciment
pe teritoriul României, în vederea observării modului de formare a prețului. În prima parte vor
fi prezentate canalele comerciale importante, pentru ca în a doua parte să fie trasată structura
prețului cimentului.
Canale comerciale importante
Producători/exportatori Producătorii de ciment sunt, de regulă, fabrici de dimensiuni medii, dotate cu toate echipamentele tehnologice necesare. În general, producția de ciment tinde să se bazeze pe resursele de materii prime ce respectă nivelul de calitate necesar. Gama și calitatea cimentului depind de disponibilitatea materiilor prime: calcar, argilă și ghips. De obicei, exportatorii achiziţionează produsele producătorilor și le comercializează în străinătate (nu în țara în care activează producătorii). Importatori
De obicei, importatorii de ciment lucrează cu consumatorii mari de ciment și beneficiază de
economiile de scară ale cantităților mari de ciment pe care le comercializează. Aceştia cunosc
bine modul de funcţionare a piețelor și, prin urmare, pot prezenta producătorilor pe care îi
reprezintă informații specifice despre produsele pentru care există cerere.
145
Distribuitori/angrosiști
Distribuitorii și angrosiștii livrează produsele atât către comercianții cu amănuntul, cât și către
consumatorii B2B134. De multe ori, aceştia achiziționează produse în cantități mari. În principal,
aceştia vizează produsele gata fabricate, de o calitate variată. Principalul avantaj al
distribuitorilor este extinderea rețelei de contacte.
Producători de amestecuri uscate pentru construcții
Cimentul este utilizat pe scară largă în procesul de fabricație a amestecurilor uscate pentru
construcţie, cum ar fi lianții și toate tipurile de tencuieli, mortar și materiale similare de finisare.
Prin urmare, producătorii de astfel de produse sunt consumatori majori de ciment pe piața B2B.
De regulă, aceştia sunt întreprinderi mari și mijlocii, ce înregistrează o producție la scară largă.
Aceste întreprinderi sunt clienți profitabili datorită cererii lor stabile pentru volume mari de
produse achiziționate. Pentru aceste întreprinderi, cei mai importanți factori ce influenţează
decizia de cumpărare sunt calitatea și un program stabil de livrare a cimentului, deoarece
fiabilitatea propriei producții și a reputației de afaceri depind de acești factori.
Producători de beton și de produse din beton
Producătorii de beton şi de produse din beton sunt principalii consumatori de ciment, deoarece
produsele din beton sunt utilizate pe scară largă în construcția clădirilor rezidențiale și
industriale. De regulă, acestea sunt întreprinderi mijlocii legate geografic de un anumit oraș sau
regiune. Caracteristicile acestor consumatori sunt tipice consumatorilor B2B: au nevoie de o
aprovizionare stabilă şi certă, precum și de o înaltă calitate consistentă a achiziţiilor; în aceste
condiții, astfel de întreprinderi sunt clienți profitabili ca urmare a volumelor mari de ciment
consumate.
Societăți de construcții
Societățile de construcții sunt direct implicate în construcția de clădiri și infrastructură. Acestea
pot utiliza ciment atât pentru lucrări proprii, cât și pentru lucrări externe. De obicei, societățile
de construcție importante sunt interesate de planificarea pe termen lung a livrărilor mari de
loturi și, în consecință, se concentrează, în principal, pe colaborarea cu producătorii. Companiile
mici de construcții și constructorii privați sunt mai flexibili în ceea ce privește plasarea
comenzilor pentru livrările de ciment, în conformitate cu proiectele de construcție actuale sau
viitoare; acestea vizează cu precădere piețele locale, care creează oportunități de afaceri pentru
distribuitori și agenți.
Comercianți
Uneori, cimentul este utilizat în cantități mici de consumatori privați, pentru nevoi personale de
lucrări de construcție și reparații. Ca regulă, în astfel de cazuri, cimentul este cumpărat din
rețele specializate de vânzare cu amănuntul, DIY (Do It Yourself) sau din puncte de vânzare
134 Principalii consumatori B2B de ciment sunt: producătorii de beton, constructorii pentru lucrări de construcții civile și industriale, constructorii pentru lucrări de infrastructură.
146
similare. Majoritatea comercianților cu amănuntul nu lucrează pe bază de comision, adăugând
marja proprie în funcție de tipul de produs comercializat. Comercianții cu amănuntul importanți
vând în cantități mai mari, ceea ce le conferă o anumită putere de negociere în relaţia cu
producătorii. De obicei, producătorii, pot obține marje mai mari atunci când lucrează cu
magazine/lanțuri specializate; cu toate acestea, pentru producătorii mari este mai ușor să
stabilească relații comerciale pe termen lung cu retaileri mari, deoarece, de obicei, aceştia din
urmă necesită volume mai mari de produse, pe care producătorii mari le pot furniza.
Dezvoltarea recentă a comerțului digital și accesul facil la internet au transformat canalele
comerciale tradiționale, permițând tuturor celor de mai sus să lucreze mai eficient.
Figura din continuare ilustrează principalele canale comerciale. Pe parcursul lanțului comercial
pot exista mici variații cum ar fi prezența atât a distribuitorilor, cât și a angrosiștilor etc.
Figura 8.10. Canalele comerciale
Structura preţului pentru ciment
Structura prețurilor variază în funcție de diferitele tipuri de canale comerciale. Cu cât lanțul de
aprovizionare este mai complicat (cu cât există mai mulți intermediari între producător și
clientul final), cu atât este mai mare prețul final al produsului. Fiecare jucător din structură își
adaugă marja proprie, care se reflectă în prețul final. În ceea ce privește importurile
extracomunitare, structura prețurilor include şi taxele vamale, alte taxe, costurile de logistică și
de vămuire.
Figura de mai jos prezintă cea mai întâlnită structură comercială, împreună cu marjele adăugate
de fiecare jucător la preţul final al cimentului.
Importator
Distribuitori/ Angrosiști
Producător/
Exportator
Societăți de construcții
Retaileri de materiale de construcţii
Constructori privaţi
Producători de beton şi de produse din
beton
Producători de amestecuri uscate pentru construcţii
147
Figura 8.11. Structura preţului pentru ciment Notă: În cazul vânzărilor cu amănuntul, se adaugă un intermediar suplimentar sub forma unui comerciant cu amănuntul, care implică costuri pentru livrarea produselor și întreținerea spațiilor comerciale. Aceasta crește prețul final și reduce cota producătorului în prețul final.
Evoluția prețului cimentului la nivelul României
Pentru a reda o imagine cât mai clară a modului în care a evoluat prețul cimentului în perioda
2013 – S1 2017, în această secțiune, vor fi prezentate, pentru fiecare producător, grafice
comparative cu evoluția prețului pentru principalele sortimente de ciment vândute la vrac și
sac, atât pentru cimentul livrat către terți, cât și pentru cimentul livrat în grup, sau pentru
cimentul livrat către clienți din UE, extracomunitari sau de pe teritoriul României. În acest sens,
au fost analizate toate facturile înregistrate de producători în perioada 2013 – S1 2017 pentru
toate sortimentele de ciment.
Principalele concluzii privind evoluția prețului mediu lunar pentru diversele sortimente de
ciment la nivelul Holcim România sunt:
- clienții din grup sunt, în totalitate, din UE, în timp ce toți clienții interni sunt independenți;
- prețul pentru sortimentul de ciment CEM I la sac a oscilat destul de puțin în jurul valorii
medii de [] lei/tonă, pe parcursul celor 4 ani și jumătate analizați, crescând de la nivelul
minim de [] lei/tonă în ianuarie 2013 la [] lei/tonă în iunie 2017;
- între prețul pentru sortimentul de ciment CEM I la vrac livrat către grup, la nivelul UE și
cel livrat către terți la intern, se observă o diferență importantă în defavoarea clienților
dinafara grupului, implicit cei de pe teritoriul României: prețul pentru sortimentul de
ciment CEM I, la vrac, livrat către terți a fost constant, în intervalul analizat menținându-
se între valoare minimă de [] lei/tonă și maximă de [] lei/tonă, în timp ce prețul CEM
I la vrac livrat către grup, la nivelul UE a evoluat în intervalul [] – [] lei/tonă;
- prețul pentru sortimentul de ciment CEM II la sac a oscilat destul de puțin în jurul valorii
medii de [] lei/tonă, în perioada analizată înregistrând valoarea minimă de []
lei/tonă și valoarea maximă de [] lei/tonă;
Retailer Consumator al
retailer-ului
30-40% din
preţul final
Preţul final
Producător/
Exportator/
Importator
Angrosist/
Distribuitor
Consumator
B2B
60-70% din
preţul final*
30-40% din
preţul final *
Preţul final
148
- între prețul pentru sortimentul de ciment CEM II la vrac livrat către grup, la nivelul UE, și
cel livrat către terți la intern, se observă o diferență importantă în defavoarea clienților
dinafara grupului, implicit a celor de pe teritoriul României: prețul pentru sortimentul de
ciment CEM II la vrac livrat către terți s-a menținut în jurul valorii medii de [] lei/tonă,
în timp ce prețul pentru CEM II la vrac livrat către grup, la nivelul UE, a înregistrat o
valoare medie de [] lei/tonă.
Figura 8.12. Evoluția prețului mediu lunar la ciment pentru Holcim România, CEM I (lei/tonă,
ian. 2013 – iun. 2017)
Figura 8.13. Evoluția prețului mediu lunar la ciment pentru Holcim România, CEM II (lei/tonă,
ian. 2013 – iun. 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Principalele concluzii privind evoluția prețului mediu lunar pentru diversele sortimente de
ciment la nivelul HeidelbergCement România sunt:
- modul în care au fost transmise datele nu permite defalcarea sortimentelor de ciment
între modalitățile de ambalare, motiv pentru care nivelul prețului pentru tona de ciment
obținut pentru HeidelbergCement România va fi comparat cu cel al altor producători
doar când se estimeaza prețul mediu pe sortiment de ciment, incluzând ambele
modalități de ambalare; de asemenea, nici comparația între prețul mediu calculat pentru
tona de ciment la nivelul tuturor clienților din grup și cel calculat pentru clienții din afara
grupului nu este relevantă deoarece pot fi cantități diferite de ciment ambalate la sac și
la vrac pentru cele două categorii de clienți, iar diferențele de preț sunt semnificative
între diferitele modalități de ambalare, astfel încât diferența de preț între categoriile de
clienți poate fi mai degrabă influențată de aceste diferențe decât de categoria din care
face parte clientul;
[]
[]
149
- toți clienții care achiziționează ciment sunt de pe teritoriul României, prețul mediu
pentru tona de ciment CEM I fiind relativ constant în perioada analizată, minimul
înregistrat fiind de [] de lei/tonă, iar maximul de [] lei/tonă;
- prețul mediu pentru tona de ciment CEM II oscilează între minimul de [] lei/tonă și
maximul de [] lei/tonă;
- prețul mediu pentru tona de ciment CEM III oscilează foarte puțin în perioada analizată
în intervalul [] lei/tonă – [] lei/tonă.
Figura 8.14. Evoluția prețului mediu lunar la ciment pentru HeidelbergCement România, CEM
I (lei/tonă, ian. 2013 – iun. 2017)
Figura 8.15. Evoluția prețului mediu lunar la ciment pentru HeidelbergCement România, CEM
II (lei/tonă, ian. 2013 – iun. 2017)
Figura 8.16. Evoluția prețului mediu lunar la ciment pentru HeidelbergCement România, CEM
III (lei/tonă, ian. 2013 – iun. 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Principalele concluzii privind evoluția prețului mediu lunar pentru diversele sortimente de
ciment la nivelul CRH România sunt:
[]
[]
[]
150
- referitor la prețul mediu lunar pentru sortimentul de ciment CEM I, la vrac, nu se observă
diferențe semnificative nici între prețul de livrare către toți clienții din grup față de restul
clienților, nici între prețul cimentului livrat la intern și cel către UE; prețul mediu lunar
pentru sortimentul de ciment CEM I la vrac a variat foarte puțin în jurul valorii de [] lei
/tonă, în perioada analizată;
- CRH România nu furnizează sortimentul de ciment CEM I, la sac, către clienți din grup;
prețul pentru sortimentul de ciment CEM I la sac s-a menținut, în cea mai mare parte a
perioadei analizate peste valoarea de [] lei/tonă, atingând pentru o perioadă scurtă
(luna martie 2015) maximul de [] lei/tonă, iar în perioada martie-iunie 2017 prețul
mediu lunar a fost redus chiar sub pragul de [] lei/tonă datorită unei situații atipice135;
- În ceea ce privește sortimentul de ciment CEM II, la vrac, prețul mediu lunar a avut valori
cuprinse între [] lei/tonă și [] lei/tona de ciment, cu diferențe nesemnificative atât
când se compară prețul aplicat clienților interni față de cei din UE, cât și când se compară
prețul aplicat clienților din grup față de cei dinafara grupului; singura diferență se observă
la nivelul prețului mediu pentru sortimentul CEM II la vrac aplicat clienților terți din UE136,
care este sub nivelul altor categorii;
- Cum era de așteptat, prețul mediu pentru sortimentul CEM II, la sac, este peste nivelul
înregistrat de sortimentul CEM II, la vrac, pe parcursul întregii perioade analizate, ambele
înregistrând un trend descendent137.
- Prețul mediu lunar pentru sortimentul CEM III are o evoluție descendentă în perioada
analizată138, indiferent de categoria de clienți; nu se observă diferențe semnificative nici
între prețul de livrare către clienții din grup față de restul clienților, nici între prețul
cimentului livrat la intern și cel la extern.
Figura 8.17. Evoluția prețului mediu lunar la ciment pentru CRH România, CEM I (lei/tonă, ian.
2013 – iun. 2017)
135În perioada februarie-iunie 2017, CRH România a vândut sortimentul de ciment CEM I, la sac, doar unui client din UE și unui client intern, prețul mediu lunar obținut din facturile către clientul din UE fiind foarte scăzut (între [] lei/tonă și [] lei/tona de ciment). 136 În perioada februarie-iunie 2017, prețul mediu lunar pentru categoria CEM II la vrac clienți terți din UE a fost mult redus față de restul perioadei analizate, când a variat între [] lei/tonă și [] lei/tona de ciment. 137 Spre comparație, media pentru întreaga perioadă surprinsă în analiză la nivelul CEM II vrac a fost [] lei/tonă față de media de [] lei/tonă pentru CEM II sac; prețul mediu CEM II vrac a scăzut treptat de la maximul de [] lei/tonă, la minimul de [] lei/tonă, față de prețul mediu CEM II sac, care, de la maximul de [] lei/tonă, a ajuns la [] lei /tonă în S1 2017. 138 Prețul mediu pentru sortimentul CEM III, vrac, oscilează între valoarea maximă de [] lei/tonă și valoare minimă de [] lei/tonă.
[]
151
Figura 8.18. Evoluția prețului mediu lunar la ciment pentru CRH România, CEM II (lei/tonă,
ian. 2013 – iun. 2017)
Figura 8.19. Evoluția prețului mediu lunar la ciment pentru CRH România, CEM III (lei/tonă,
ian. 2013 – iun. 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Principalele concluzii privind evoluția prețului mediu lunar pentru diversele sortimente de
ciment la nivelul Ceminter România sunt:
- În ceea ce privește sortimentul de ciment CEM II la vrac prețul mediu lunar a avut valori
cuprinse între [] lei/tonă și [] lei/tona de ciment, cu o ușoară tendință de
descreștere până în anul 2016, pentru ca în S1 2017 să revină la nivelul din anul 2013 pe
fondul creșterii prețului mediu la intern pentru CEM II vrac.
- Se observă diferențe nesemnificative când se compară prețul mediu pentru sortimentul
CEM II vrac aplicat clienților interni față de cei din UE, media pentru întreaga perioadă
fiind de [] lei/tona de ciment pentru clienții din UE și de [] lei /tona de ciment pentru
clienții interni.
- Cum era de așteptat, prețul mediu pentru sortimentul CEM II la sac este peste nivelul
înregistrat de sortimentul CEM II la vrac pe parcursul întregii perioade analizate,
înregistrând un trend descendent, astfel încât în S1 2017 converge la prețul mediu intern
pentru sortimentul CEM II vrac.
Figura 8.20. Evoluția prețului mediu lunar la ciment pentru Ceminter România, CEM II
(lei/tonă, ian. 2013 – iun. 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
[]
[]
[]
152
Evoluții comparative ale prețului pentru diversele sortimente de ciment
Figura 8.21. Analiza comparativă a prețului mediu anual CEM I pentru toți producătorii de
ciment (lei/tonă, 2013 – S1 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Conform graficului de mai sus, se poate observa că prețul pentru sortimentul CEM I este relativ
constant pentru întreaga perioadă analizată, cu o ușoară tendință descendentă pentru CRH
România, HeidelbergCement România și Ceminter România, în timp ce la nivelul Holcim
România, prețul mediu anual CEM I a crescut ușor în aceeași perioadă. Cemrom nu a livrat CEM
I în perioada analizată.
Ca ierarhie, se remarcă [] ca având cel mai ridicat preț pentru CEM I, urmat de [].
Figura 8.22. Analiza comparativă a prețului mediu anual CEM II pentru toți producătorii de
ciment (lei/tonă, 2013 – sem. I 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
[]
[]
153
Sortimentul CEM II a fost livrat de toți cei cinci producători de ciment, iar prețul mediu anual a
fost relativ constant, cu excepția lui Ceminter România unde se poate observa o reducere a
prețului mediu CEM II de la [] de lei/tonă în 2013 la [] de lei /tona de ciment la nivelul S1
2017, devenind și cel mai ieftin în perioada 2016 – 2017.
Din punct de vedere ierarhic, ordinea producătorilor de ciment, de la cel mai scump, la cel mai
ieftin a fost aceeași cu o singură diferență – Ceminter România coboară de pe poziția a patra,
pe poziția a cincea, începând cu anul 2015.
La fel ca la CEM I, ierarhia producătorilor de ciment în ordine descrescătoare a prețului pentru
sortimentul CEM II, la momentul semestrului I 2017 este: [].
Figura 8.23. Analiza comparativă a prețului mediu anual CEM III pentru toți producătorii de
ciment (lei/tonă, 2013 – S1 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Sortimentul CEM III a fost livrat doar de HeidelbergCement România și CRH România, între cei
doi producători observându-se diferențe semnificative de preț, prețul mediu anual estimat
pentru HeidelbergCement România fiind mult peste nivelul prețului estimat pentru CRH
România.
În aceeași manieră ca la sortimentele CEM I și CEM II, prețul mediu anual estimat pentru CEM
III este relativ constant în perioada analizată, descriind o ușoară reducere la nivelul lui CRH
România de la [] lei/tonă în 2013 la [] lei/tona de ciment în S1 2017.
Se atrage atenția asupra faptului că atât ierarhia observată, cât și evoluțiile ilustrate în această
secțiune pentru prețurile medii anuale ale diverselor sortimente de ciment sunt estimări
imprecise deoarece iau în calcul cantitatea totală de ciment (livrat la sac și vrac), iar, așa cum s-
154
a demonstrat în secțiunea anterioară, diferențele de preț între cimentul livrat la sac și vrac,
indiferent de sortiment, sunt considerabile.
Nu a fost posibilă defalcarea suplimentară a analizei privind evoluția comparativă a prețurilor
cimentului (de exemplu, între cele două modalități de ambalare) din cauza naturii datelor
tranzacționale furnizate de către HeidelbergCement România.
În această secțiune s-a dorit, totuși, analiza comparativă a evoluției prețurilor medii pentru
diversele sortimente de ciment pentru toți producătorii din România, inclusiv
HeidelbergCement România, motiv pentru care analiza a fost realizată luând în calcul cantitatea
totală de ciment (agregat la nivel de modalitate de ambalare).
Politica de discounturi
In cadrul politicilor lor comerciale, principalii producători de ciment din Romania practică
sisteme de discounturi, cu scopul creșterii vânzărilor și eficientizării acestora.
Astfel:
Holcim România acordă următoarele tipuri de discounturi, aplicate la prețul negociat facturat
clientului:
CRH România acordă următoarele tipuri de discounturi:
HeidelbergCement România acordă următoarele tipuri de discounturi:
Cimsarom acordă următoarele tipuri de discounturi:
[]
[]
[]
155
Se poate constata, așadar, că în scopul fidelizării clienților, creșterii vânzărilor și eficientizării
acestora, principalii producători de ciment din România practică diverse sisteme de discounturi,
în cadrul politicilor lor comerciale.
[]
156
8.3. Costul de producție al cimentului
Prezentăm, în continuare, structura costurilor cea mai des întâlnită la nivelul producătorilor de ciment din România: A. Costuri de producție
1. costuri variabile de producție, incluzând: - materii prime și aditivi, - energie electrică, - combustibili, - consumabile pentru producție, - servicii terți pentru producție, - alte costuri variabile de producție.
2. costuri fixe de producție, incluzând: - forța de muncă, - reparații, materiale și piese de schimb, - alte costuri fixe de producție.
3. costuri cu amortizarea (deprecierea activelor).
B. Costuri de transport și expediție, generate de transportul cimentului de la fabrica
producătoare la beneficiar.
C. Costuri de marketing și distribuție, incluzând costurile generate de promovarea și vânzarea
cimentului, dar și costurile generate de ajustarea valorii creanțelor îndoielnice (provizioane
pentru creanțele cu risc de încasare).
D. Costuri de administrație generală, incluzând costurile funcțiilor operaționale centralizate,
cum ar fi achiziții, financiar-contabilitate, resurse umane, juridic și management general. Tot la
acest nivel sunt incluse cheltuielile cu taxele și impozitele, altele decât impozitul pe profit,
neincluse în costurile de producție.
Elemente specifice legate de costuri pentru HeidelbergCement România
Datorită faptului că, la nivelul HeidelbergCement România, discounturile au reprezentat, în
medie, [] din valoarea prețului de listă în fiecare dintre perioadele de referință analizate, s-a
considerat relevant de comparat costul de producție cu prețul franco beneficiar final139. S-a
putut constata că, în medie, costurile totale au reprezentat [] din prețul mediu unitar franco
beneficiar, pentru întreaga perioadă analizată. Cele mai scăzute costuri au fost înregistrate
pentru producția sortimentelor [], iar cele mai ridicate costuri, pentru producția
sortimentelor []. Costul mediu total a fost cuprins între [] și [], în descreștere în perioada
139 Estimarea s-a făcut prin raportarea diferenței dintre valoare livrărilor (lei, fara discounturi, transport şi
TVA*) și valoarea discounturilor (lei), la volumele livrărilor (tone), însumate la nivel de fabrică și sortiment de ciment vândut, în fiecare dintre cele cinci perioade de referință.
157
2013 – 2016, revenind la nivelul înregistrat în anul 2015, pentru ultimul moment de referință –
6 luni 2017.
Tabel 8.2. Costul total pentru HeidelbergCement România, (lei/tonă 2013 – 6 luni 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Tabel 8.3. Structura costurilor la HeidelbergCement România, (2013 – 6 luni 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Din structura costurilor, se poate observa că elementul de cost cu ponderea cea mai importantă în costurile totale este cea aferentă [], urmată de [], [] și []. Elemente specifice legate de costuri pentru Holcim România Tabel 8.4. Structura costurilor la Holcim România, (2013 – 6 luni 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Din structura costurilor, se poate observa că elementul de cost cu ponderea cea mai importantă
în costurile totale este cea aferentă [], urmat de cel al [] și []. Costul mediu total este în
descreștere în perioada de referință, fiind totodată mult sub nivelul lui [].
[]
[]
[]
158
Elemente specifice legate de costuri pentru CRH România
Tabel 8.5. Costul total pentru CRH România, (lei/tonă, 2013 – 6 luni 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Modul în care au fost furnizate datele, nu a permis o analiză a costurilor defalcată pe elemente
de cost. La nivelul costului mediu total, se observă o evoluție ascendentă, până în 2015, urmând,
ca până la ultimul moment de referință, nivelul costurilor să scadă sub nivelul din 2013. Nivelul
costurilor medii îl apropie mai mult de [], decât de [], care are cele mai mici costuri medii
totale în perioada analizată.
Elemente specifice legate de costuri pentru Ceminter România
Tabel 8.6. Structura costurilor la Ceminter România, (2013 – 6 luni 2017)
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
La nivelul Ceminter România, în structura costurilor, cele mai importante elemente de cost sunt cheltuielile directe cu [], ce reprezintă [] din veniturile totale obținute din vânzarea diferitelor sortimente de ciment.
Conform informațiilor furnizate de Ceminter România, acesta consideră că nu este un producător de ciment semnificativ pentru a putea negocia prețurile materiilor prime și nu are capacitatea de a-și modifica costurile de producție. [].
Datorită faptului că, în perioada de referință, Cimsarom a produs doar ciment alb și ciment
aluminos, acesta nu a fost inclus în analiza comparativă din această secțiune.
Se pot observa două aspecte importante, comparând structura costurilor principalilor trei producători de ciment. În primul rând, structura costurilor agregate este comparabilă, dar analiza costurilor defalcată pe sortimente de ciment arată faptul că anumite sortimente de ciment se regăsesc printre sortimentele cele mai ieftine la unii producători, în timp ce la alți producători cumulează cele mai ridicate costuri.
[]
[]
159
Cum era de așteptat, între cei trei producători de ciment principali și Ceminter România, se
poate constata o inversare în ponderea elementelor de cost în costurile totale, astfel încât, dacă
pentru HeidelbergCement România și Holcim România, ponderea costurilor cu materiile prime
în costurile totale sunt de maximum [], pentru Ceminter România, ponderea acestora este
de minimum [].
160
8.4. Tehnici statistice pentru analiza prețurilor
Dispersia prețului
Prețurile la ciment sunt negociate cu clienții și pot depinde de o serie de factori, inclusiv distanța
de livrare, tipul de ciment, mărimea comenzii, puterea de negociere a clientului și alte elemente
specifice politicii de discount a fiecărui producător de ciment, așa cum au fost relatate în
secțiunea anterioară.
Aceste aspecte au arătat că fiecare producător de ciment din România ar putea avea un număr
mare de repere în stabilirea prețurilor în orice moment dat, lucru care poate genera o dispersie
ridicată la nivelul prețurilor aplicate clienților unui anumit sortiment de ciment.
Așadar, această secțiune este dedicată analizei dispersiei prețurilor plătite de diferiți clienți
pentru fiecare producător de ciment, separat pentru diversele sortimente de ciment la vrac și
sac, pe baza informațiilor obținute din facturile puse la dispoziția Consiliului Concurenței de
producători pentru perioada 2013 – S1 2017140. Pentru fiecare sortiment de ciment, s-au
efectuat analize atât pentru cimentul la vrac, cât și pentru cimentul la sac, incluzând:
(a) toți clienții,
(b) numai clienți din grup,
(c) numai clienți interni,
(d) numai clienți dinafara grupului,
(e) numai clienți din UE.
Scopul analizei privind dispersia prețurilor a fost:
(a) să se evalueze fezabilitatea coordonării prin prețuri - nivelurile scăzute de dispersare a
prețurilor pot susține coordonarea prin prețuri, în timp ce coordonarea prin prețuri va fi mai
dificil de realizat acolo unde dispersia prețurilor este mai mare; și
(b) înțelegerea mai aprofundată a modului în care se desfășoară concurența în ceea ce privește
sectorul analizat; mai exact, se dorește să se observe dacă există o cantitate fixă de dispersie,
ceea ce ar putea indica faptul că există o dispersie maximă pe care producătorii ar putea să o
susțină înainte ca unii clienții să înțeleagă că pot obține preț mai bun de la alți producători și să
schimbe furnizorul de ciment.
140 Rezultatele obținute sunt incluse în Anexa 8.1.
161
În continuare, vor fi enumerate aspectele relevante privind metodologia utilizată și principalele
concluzii:
- prețul mediu lunar de livrare a fost calculat pentru fiecare producător, pe baza informațiilor
obținute din facturi, împărțind valoarea (lei, fără discounturi, transport şi TVA*) la cantitate
(tone);
- au fost eliminate tranzacțiile în care prețurile livrate lipseau, erau zero sau negative; au fost
eliminate toate tranzacțiile care au avut cantități negative, deoarece acestea pot fi legate de
reduceri sau returnări (sau erori ale datelor) și care, prin urmare, nu sunt vânzări de ciment;
- pe parcursul analizei s-a constatat că este necesară restricționarea analizei la vânzările CEM II
vrac și sac în scopul comparabilității; analiza la nivelul HeidelbergCement România nu a fost
posibilă din cauza naturii datelor tranzacționale furnizate de acesta; analiza la nivelul Cemrom
nu a fost posibilă din cauza faptului că acesta are [];
- în ceea ce privește CEM II vrac, s-a constatat că, pentru CRH România, producătorul la nivelul
căruia s-au observat [], a existat un interval de la [] lei la [] lei pe tonă între cele mai
înalte și cele mai scăzute prețuri din perioada cuprinsă în analiză; pentru Ceminter România,
producătorul la nivelul căruia s-au observat [], a existat un interval de la [] lei la [] lei pe
tonă între cele mai înalte și cele mai scăzute prețuri din perioada cuprinsă în analiză.
- în ceea ce privește CEM II sac, s-a constatat că, pentru CRH România, producătorul la nivelul
căruia s-au observat [], a existat un interval de la [] lei la [] lei pe tonă între cele mai
înalte și cele mai scăzute prețuri din perioada cuprinsă în analiză; pentru Ceminter România,
producătorul la nivelul căruia s-au observat [], a existat un interval de la [] lei la [] lei pe
tonă între cele mai înalte și cele mai scăzute prețuri din perioada cuprinsă în analiză.
- pentru CEM II vrac s-a observat că dispersia standard a reprezentat mai mult de [] din prețul
mediu lunar pentru cea mai mare parte din perioada analizată, în unele luni depășind chiar []
pentru CRH România, în timp ce pentru CEM II sac devierea standard a reprezentat aproximativ
[]din prețul mediu lunar pentru cea mai mare parte a perioadei analizate, fiind chiar
[]pentru Ceminter România.
- datorită numărului redus de clienți din grup și clienți din UE, rezultatele obținute în urma
analizei dispersiei prețului lunar pentru CEM II vrac, clienți interni și clienți independenți, sunt
similare cu cele pentru CEM II vrac, toți clienții; aceeași explicație se aplică și pentru CEM II sac,
toți clienții, și CEM II sac, clienți interni și independenți.
162
Tehnici statistice folosite pentru definirea pieței relevante a produsului
În această secțiune sunt prezentate rezultatele unor analize și teste statistice aplicate unor serii
de date ce cuprind prețurile medii lunare ale diverselor sortimente de ciment, pentru fiecare
producător de ciment în perioada 2013 – S1 2017.
Există două tehnici statistice care se dovedesc a fi esențiale pentru a examina măsura în care
prețurile se mișcă în același sens și manieră în timp141. Prima tehnică, analiza corelației, măsoară
amploarea (dată de coeficientul de corelație) la care prețurile unui anumit sortiment de ciment
sunt asociate cu prețurile altui sortiment de ciment. Dacă prețurile celor două sortimente de
ciment se mișcă perfect între ele, coeficientul de corelație este egal cu 1. Dacă nu există nicio
relație între prețuri, coeficientul de corelație este 0. Întrucât coeficientul de corelare poate varia
între zero și unu, este necesar să se evalueze dacă prețurile sunt suficient de corelate pentru a
considera că cele două sortimente de ciment sunt substituibile, putându-se forma o opinie
despre piața relevantă a cimentului, în cazul nostru. În acest sens, este dificil să se accepte orice
coeficient de corelație sub 0,8 cu ipoteza că două produse se află pe aceeași piață relevantă142.
Deși analiza corelațiilor dintre prețuri este destul de ușor de implementat, aceasta suferă de
unele deficiențe majore. De exemplu, un element important în această analiză îl constituie
controlul șocurilor comune ale prețurilor diverselor sortimente de ciment livrate de producători
diferiți, situați în zone geografice diferite, cum ar fi mișcările costurilor comune legate de
materiile prime sau fluctuațiile valutare, deoarece este posibil ca unele corelații observate să
poată fi determinate în întregime de schimbările acestor elemente comune. Într-o astfel de
situație, se va concluziona în mod eronat că două sortimente de ciment sunt substituibile, deși
prețurile nu pot fi legate direct între ele. De aceea, se recomandă ajustarea prețurilor
controlând pentru acești factori comuni.
În acest sens, în literatura de specialitate, un grad ridicat de corelație între evoluția prețului a
două produse poate fi un indiciu bun că respectivele produse sunt substituibile într-o anumită
măsură. Există totuși și posibilitatea apariției unei astfel de corelații ridicate fără ca cele două
produse să fie substituibile din cauza faptului că există o influență comună asupra prețului (ex:
benzină și motorină) sau pur și simplu pentru că ambele serii de date prezintă un trend (fie
crescător, fie descrescător). În aceste situații, trebuie izolați eventualii factori care determină
această evoluție și făcute cercetări suplimentare în privința evoluției prețurilor.
Cu toate acestea, este important de reținut că odată ce se constată că prețurile care nu sunt
ajustate cu acești factori de control pentru elementele identificate ca fiind comune nu se mișcă
împreună, nu mai este necesar să se examineze dacă prețurile ajustate pentru elementele
comune sunt corelate, deoarece, eliminând efectul elementelor comune, ar trebui să genereze
coeficienți de corelație chiar mai mici.
141 The use of pricing analysis for market definition purposes: the Arjowiggins/M-real Zanders Reflex and Arsenal/DSP mergers, Daniel Donath. 142 Davis (2010, p.173) ridică problema existenței unui grad de corelație suficient de mare astfel încât să putem presupune în mod rezonabil că două produse sunt substituibile.
163
Pe de altă parte, este posibil ca, deși prețurile a două sortimente de ciment să fie strâns legate,
ele pot fi supuse unor perturbări aleatorii semnificative la un moment dat, sau prețurile pot
răspunde la schimbările condițiilor pieței cu un decalaj temporal. Acest lucru poate duce la
obținerea în mod eronat a unor coeficienți de corelație scăzuți.
Prin urmare, este necesară atenție suplimentară și rezervă atunci când se interpretează
rezultatele analizei de corelație și este preferabil să se completeze rezultatele obținute prin
tehnica corelației cu rezultatele altor tehnici statistice, cum ar fi testele de staționaritate și
cauzalitate, descrise în continuare.
Testul de staționaritate, care este a doua tehnică utilizată pentru analiza modului în care
prețurile se mișcă împreună în timp, evită majoritatea problemelor menționate mai sus. Acest
lucru se datorează faptului că examinează dacă prețurile relative pentru două sortimente de
ciment revin la aceeași valoare medie pe termen lung. Utilizarea prețurilor relative înseamnă că
efectul elementelor comune este redus la minimum. Testele de staționaritate sunt, de
asemenea, solide și dacă sunt implicate decalaje temporale și tulburări aleatorii temporare.
Cu toate acestea, testele de staționaritate sunt mai greu de implementat și pot genera și ele
rezultate eronate, de exemplu din cauza prezenței unui număr de pauze structurale în prețurile
relative.
Pe scurt, testul de staționaritate se rezumă la a examina dacă seria de prețuri relative oscilează
în jurul unei valori constante apropiate de 1 în timp. Dacă se întâmplă acest lucru (adică se
constată că seria de prețuri relative este staționară), aceasta este în concordanță cu cele două
sortimente de ciment fiind substituibile sau aparținând aceleași piețe relevante, întrucât
prețurile se pot abate unul de la altul doar pentru o perioadă scurtă de timp.
În plus, în această secțiune s-au implementat și teste de cauzalitate care vin cu indicii
suplimentare legate de legătura dintre seriile de preț incluse în analiză. Pe scurt, dacă seriile
sunt staționare se poate testa cauzalitatea Granger. Acest test arată care este probabilitatea
ca o serie de prețuri pentru un sortiment de ciment să influențeze o serie de prețuri pentru un
alt sortiment de ciment.
Obiectivele urmărite au fost:
1) obținerea unei imagini cât mai clare privind substituibilitatea din partea cererii între
diversele sortimente de ciment, rezultate ce pot fi folosite ca repere în definirea pieței
produsului.
2) formarea unei opinii privind posibilitatea coordonării prin oferta de sortimente de
ciment complementare între producători; pot fi anumiți clienți ținuți captivi dacă
producătorii de ciment intenționează să împartă producția/livrările pe sortimente de
ciment?
3) formarea unei opinii privind măsura în care e posibilă o coordonare prin preț;
În continuare vor fi relatate aspectele metodologice esențiale și modul în care testele și
analizele au fost folosite pentru a atinge, pe rând, cele trei scopuri relatate mai sus.
164
1) Într-o primă etapă, s-a verificat dacă există corelații între diversele clase de rezistență
pentru sortimentul care constituie ponderea cea mai semnificativă din livrările
producătorilor principali de ciment (CEM II) și între diversele forme de ambalare a
cimentului (în speță, CEM II vrac și CEM II sac); datele folosite au fost agregate la nivel
de piață și au putut fi folosite doar acele sortimente cu clase de rezistență livrate, în
perioada de referință, de cel puțin doi producători; s-au putut realiza, așadar, analizele
pentru sortimentele CEM sac cu CEM II vrac și CEM II 32,5 vrac cu CEM II 42,5 vrac.
2) Într-o a doua etapă, s-a apelat la teste de staționaritate143 și cauzalitate acolo unde a
fost cazul (testul Granger în eViews); în vederea testării staționarității, s-a calculat inițial
prețul relativ ca fiind raportul prețului mediu lunar al celor două sortimente de ciment;
ulterior s-a folosit testul Augumented Dickey Fuller din softul eViews pentru a testa
staționaritatea seriilor.
3) În a treia etapă s-a procedat după cum urmează: dacă rezultatele indică o corelație
semnificativă și s-a identificat staționaritate, s-a testat pentru cauzalitate pentru a ne
asigura că nu avem de-a face cu un rezultat fals pozitiv; dacă se observă o corelație
redusă între prețurile a două sortimente de ciment posibil substituibile, s-a analizat
evoluția prețurilor și cantităților din cele două sortimente de ciment, pentru a obține un
indiciu suplimentar că nu s-a obținut un rezultat fals negativ; dacă cele două sortimente
de ciment sunt substituibile, intuiția economică sugerează că ar trebui să existe o
legătură (fluctuație) inversă între cantitățile celor două sortimente. Dacă crește
cantitatea de CEM II vrac livrată, ar trebui să se observe simultan o scădere a cantității
de CEM II sac livrată. Prin analogie, logica se poate aplica și în sens invers, în cazul
substituirii CEM II sac cu CEM II vrac. În aceste condiții, în cazul în care cele două
sortimente analizate sunt substituibile, reprezentarea grafică a modificărilor
procentuale printr-un nor de puncte ar trebui să genereze rezultate preponderent în
cadranele II și IV (cele care corespund modificărilor cantităților în sens invers una față
de cealaltă). În cazul validării ipotezei existenței substituibilității, trendul unui astfel de
nor de puncte ar trebui să fie negativ, sugerând relația de substituibilitate dintre cele
două sortimente. În cazul în care rezultatele se situează în cadranele I și III (cele în care
cantitățile au fluctuat în același sens) sunt indicii că există factori conjuncturali care
determină o astfel de evoluție.
143 Rezultatele din eViews se regăsesc în Anexa 8.2.
165
Figura 8.24. Evoluția corelată a prețurilor și cantităților
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Concluziile desprinse se rezumă la următoarele aspecte:
1) Evoluția prețurilor nu sugerează un tipar clar de alternare; corelația prețurilor este
relativ scăzută în cazul diferențierii în funcție de modul de ambalare (33,29%) și
moderată în cazul diferențierii în funcție de tipul de rezistență (55,81%), aceste valori
relativ scăzute 144 , de obicei, în literatura de specialitate, sunt asociate cu lipsa
substituibilității; cu toate acestea, există situații când o corelație scăzută a prețurilor se
poate înregistra în cazul unor produse substituibile care au o structura a costurilor
diferențiață, iar acest lucru se reflectă automat și în prețuri;
2) De asemenea, prețurile relative prezintă staționaritate, ceea ce în mod normal, este
asociată cu existența substituibilității între categoriile de produse avute în vedere.
3) Pentru CEM II, atât analiza vrac vs. sac, cât și analiza la nivel de categorii de ciment vrac
(32,5 vs. 42,5) arată modificări procentuale ale cantităților în același sens ale ambelor
144 Corelațiile se regăsesc în Anexa 8.2.
166
categorii de produse. Această evoluție nu sugerează existența unui tipar de substituire
clar. Cu toate acestea, dat fiind faptul că a fost analizat același tip de ciment, o dată
defalcat pe modul de ambalare, iar a doua oară pe caracteristicii de rezistență, o astfel
de evoluție este de așteptat în condițiile în care caracteristicile mai mari ale categoriei
de produse (CEM II) sunt cele care contează.
Din declarațiile clienților de ciment, s-a constatat faptul că nici un sortiment de ciment nu este
substituibil între modalitățile de ambalare, clienții principali susținând faptul că, în funcție de
aplicația finală, folosesc doar un sortiment cu criteriile tehnice cele mai potrivite.
Astfel, din cauza faptul că nu s-a observat un grad ridicat de substituibilitate între diversele
sortimente de ciment, nu se poate exclude posibilitatea de coordonare la nivelul sortimentelor
produse și livrate în scopul împărțirii pieței, producătorii de ciment având posibilitatea de a ține
captivi anumiți clienți astfel încât să mențină cote de piață simetrice.
Paralelismul prețurilor
În această secțiune se analizează evoluția comparativă a prețurilor practicate de cei cinci
producători de ciment de pe teritoriul României. În limita disponibilității datelor, au fost avute
în vedere prețurile lunare ale sortimentelor de ciment cele mai vândute de fiecare dintre
producători și acele sortimente de ciment comune între aceștia, în perioada ianuarie 2013 –
iunie 2017.
Au fost incluse în această analiză serii de prețuri lunare pentru sortimentele de ciment livrate
în comun de producătorii de ciment din România pentru a înțelege măsura în care prețurile
analizate sunt corelate între ele.
În cazul în care unii sau toți producătorii se coordonează prin preț, ne putem aștepta la un grad
ridicat de corelare între prețurile lor. Acest lucru este foarte posibil să se întâmple în special în
cazul în care punctul central al coordonării ar fi prețurile. Totodată, un grad ridicat de corelare
între prețuri ar putea fi, de asemenea, în concordanță cu o concurență intensă145.
145 Spre exemplu, dacă prețurile cresc în același mod ca urmare a șocurilor comune de cost.
167
Tabelul 8.7. Sortimente incluse în evaluarea paralelismului prețurilor (denumire producător,
pondere în livrări, sortiment ciment)
[] - 5.67% CEM I 42,5R Vrac [] - 9.21% CEM I 42,5R Vrac [] - 5.99% CEM I 42,5R Vrac [] - 1.87% CEM I 52,5R Vrac [] - 6.96% CEM I 52,5R Vrac [] - 9.33% CEM I 52,5R Vrac [] - 7.32% CEM II A-LL 32,5R Vrac [] - 3.92% CEM II A-LL 42,5R Saci [] - 24.1% CEM II A-LL 42,5R Vrac
[] - 10.1% CEM II A-LL 42,5R Vrac [] - 31.6% CEM II A-LL 42,5R Vrac [] - 31.8% CEM II A-LL 42,5R Vrac [] - 23.7% CEM II A-S 32,5R Vrac [] - 26.8% CEM II A-S 42,5R Vrac [] - 3.91% CEM II A-V 42,5N Vrac [] - 32.3% CEM II A-V 42,5R VRAC [] - 62.0% CEM II B-LL 42,5N Saci [] - 11.6% CEM II B-M (S-LL) 32,5R Vrac [] - 5.90% CEM II B-M 32,5R Vrac [] - 26.9% CEM II B-M 42,5N Saci
[] - 4.97% CEM II B-M 42,5R Saci [] - 28.1% CEM II B-M SLL 42,5N Saci [] - 54.6% CEM II B-M(LL-V) 42,5R Saci [] - 12.9% CEM II B-M(LL-V) 42,5R Vrac [] - 12.0% MC 12,5 Saci [] - 8.80% MC 12,5 Saci [] - 1.53% MC 12,5 Saci [] - 3.47% MC 12,5 Saci
Evoluția comparativă a prețurilor principalelor sortimente de ciment în funcție de volumul
livrărilor, comune tuturor producătorilor de ciment, în perioada de referință, a fost inclusă în
graficul următor.
168
Figura 8.25. Evoluții comparative ale prețurilor principalelor sortimente de ciment
comercializate în comun de cei cinci producători de ciment
CEM I 42.5R VRAC
CEM I 52.5R VRAC
169
CEM II A-LL 42.5R vrac
170
CEM II B-M 32.5R Vrac
171
Sursa: prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producători
Pentru a face posibilă analiza, s-a calculat gradul de corelație dintre prețurile medii lunare ale
sortimentelor de ciment principale în funcție de volumul vândut de fiecare producător.
Sortimentele de ciment incluse în analiză sunt cele redate în tabelul 8.7. În coloana din stânga
este redată denumirea producătorului și ponderea cantității vândute în vânzările totale
înregistrate în perioada 2013 – Sem. I 2017.
Au fost realizate, concret, 7 corelații, tabelele cu coeficienții de corelație regăsindu-se în Anexa
8.3.
Rezultatele obținute au relevat coeficienți de corelație mai mici de 80%, în cele mai multe
cazuri, cele mai ridicate corelații fiind aferente sortimentului CEM II A-LL 42.5R (până la 70%,
prețuri practicate de []), CEM I 52,5 R vrac (70%, prețuri practicate de []) și MC 12,5 (între
80% și 87%, prețuri practicate de []).
Coeficienții de corelație obținuți pot indica o legătură conjuncturală între prețuri (creșterile de
preț în aceeași manieră putând fi explicate de unele aspecte conjuncturale de genul șocurilor
comune la nivelul costurilor), dar poate constitui, pe de altă parte, un indiciu suplimentar,
alături de contextul descris de factorii structurali din capitolele anterioare, pentru
comportamentul producătorilor în sensul coordonării prin preț.
În concluzie, analizele și testele statistice la nivelul prețurilor nu sunt suficiente pentru a trage
concluzii clare legate de eficiența concurenței în sectorul analizat, dar pot constitui informații
privind gradul de substituibilitate între diversele sortimente de ciment, informații necesare în
analiza măsurii în care producătorii se pot coordona prin sortimentele livrate146.
146 Analiză inclusă în secțiunea 7.4.
MC 12,5 SACI
172
8.4. Aspecte cheie
În perioada 2013 – S1 2017, doar doi producători de ciment au obținut profit net în fiecare an -
CRH România, cu marje nete cuprinse între [] şi [], şi HeidelbergCement România, cu marje
nete cuprinse între [] şi []. Holcim, cu excepția anului 2013, a ajut marje nete cuprinse
între [] și []. Marja operațională de profit pentru HeidelbergCement România a descris o
evoluție ascendentă în perioada 2013 – 2016, fiind cuprinsă între [] și aproape []. CRH
România a înregistrat, cu excepția lui 2013, marje operaționale cuprinse între [] - [].
Marjele operaționale pentru Holcim România se situau între [] și [].
Numărul mediu de angajați ai principalilor producători, în perioada 2012 – S12017, a avut o
evoluție fluctuantă. Cei 3 mari producători de ciment Holcim România, HeidelbergCement
România şi CRH România, înregistrând, în perioada analizată, peste [] angajați în fiecare an.
În absența unei diferențieri majore a produselor, actorii din piață se concurează, cel mai adesea,
prin preț.
Structura prețurilor variază în funcție de diferitele tipuri de lanțuri de comercializare a
cimentului. Cu cât lanțul de aprovizionare este mai extins (cu cât există mai mulți intermediari
între producător și consumatorul final), cu atât este mai mare prețul final al cimentului.
Prețul mediu pentru diversele sortimente de ciment se menține relativ constant pentru întreaga
perioadă analizată. O ierarhie a principalilor producători de ciment în funcție de prețul mediu
pentru sortimentul cel mai utilizat și livrat de producători este: [].
Există sortimente de ciment pentru care prețul mediu lunar aplicat de unii producători clienților
din UE este sub nivelul prețului aplicat clienților de pe teritoriul României. Același lucru se
observă, în unele cazuri, și în defavoarea clienților independenți, comparativ cu prețul mediu
pentru clienții din grup.
Cu scopul fidelizării clienților, creșterii vânzărilor și eficientizării acestora, principalii producători
de ciment din România practică diverse sisteme de discounturi, în cadrul politicilor lor
comerciale.
Comparând structura costurilor principalilor trei producători de ciment, se constată că structura
costurilor agregate este comparabilă, dar analiza costurilor defalcată pe sortimente de ciment
arată faptul că anumite sortimente de ciment se regăsesc printre sortimentele cele mai ieftine
la unii producători, în timp ce la alți producători cumulează cele mai ridicate costuri. O ierarhie
a principalilor producători de ciment, în funcție de costul mediu total, la momentul cel mai
recent este: [].
Între cei trei producători de ciment principali și Ceminter România, se poate constata o
inversare în ponderea elementelor de cost în costurile totale, astfel încât, dacă pentru
HeidelbergCement România și Holcim România, ponderea costurilor cu materiile prime în
costurile totale sunt de maximum [], pentru Ceminter România, ponderea acestora este de
minimum [].
173
Analiza dispersiei prețurilor lunare pentru sortimentul CEM II vrac și sac a demonstrat că
variațiile între prețurile plătite de diverșii clienți sunt semnificative, acest lucru făcând
coordonarea mai dificil de realizat. De asemenea, se poate constata că există o cantitate fixă de
dispersie pentru cea mai mare parte a perioadei analizate, ceea ce ar putea indica faptul că
există o dispersie maximă pe care producătorii ar putea să o susțină înainte ca unii clienții să
înțeleagă că pot obține preț mai bun de la alți producători și să schimbe furnizorul de ciment.
Analiza corelației și staționarității la nivelul sortimentul CEM II vrac vs. sac și la nivelul CEM II
vrac 32,5 vs. CEM II vrac 42,5 nu sugerează existența unui tipar de substituire clar.
Din declarațiile clienților de ciment, s-a constatat faptul că nici un sortiment de ciment nu este
substituibil între modalitățile de ambalare, clienții principali susținând faptul că, în funcție de
aplicația finală, folosesc doar un sortiment cu criteriile tehnice cele mai potrivite.
Astfel, din cauza faptul că nu s-a observat un grad ridicat de substituibilitate între diversele
sortimente de ciment, nu se poate exclude posibilitatea de coordonare la nivelul sortimentelor
produse și livrate în scopul împărțirii pieței, producătorii de ciment având posibilitatea de a ține
captivi anumiți clienți astfel încât să mențină cote de piață simetrice.
Deși coeficienții de corelație obținuți prin analiza paralelismului prețurilor pot indica o legătură
conjuncturală între prețurile sortimentelor de ciment incluse, aceasta poate constitui, totuși,
un indiciu suplimentar, alături de contextul descris de factorii structurali din capitolele
anterioare, în favoarea comportamentul producătorilor în sensul coordonării prin preț.
Analizele și testele statistice la nivelul prețurilor nu sunt suficiente pentru a trage concluzii clare
legate de eficiența concurenței în sectorul analizat și de posibilitatea coordonării prin preț, dar
pot constitui informații relevante privind gradul de substituibilitate între diversele sortimente
de ciment, informații necesare atât în analiza măsurii în care producătorii se pot coordona prin
sortimentele livrate, cât și în definirea pieței relevante a produsului.
174
Capitolul 9. Concluzii și propuneri
Din motivele relatate pe parcursul prezentului raport, s-a ajuns la concluzia că există o
combinație de trăsături structurale și condiții de piață care, pe de o parte, contribuie la
creșterea riscului de implicare a participanților din piață la comportamente coordonate, iar pe
de altă parte, pot constitui indicii ale comportamentelor coordonate.
Printre caracteristicile structurale și condițiile de piață identificate se regăsesc:
(a) concentrarea ridicată a pieței;
(b) transparența ridicată la nivelul relației producător – consumator;
(c) barierele mari la intrarea și la ieșirea de pe piaţă;
(d) omogenitatea produsului;
(e) caracteristicile și comportamentul clientului (în special, regularitatea achizițiilor,
aprovizionarea unică pe termen lung etc.); și
(f) integrarea verticală a principalilor producători de ciment în operațiunile din amonte și
aval.
Pe parcursul raportului s-a evaluat măsura în care factorii structurali și condițiile de piață
favorizează coordonarea, modul în care întreprinderile de pe piață operează și dacă rezultatele
observate sunt cel mai bine explicate prin comportamentul coordonat sau necoordonat. În
acest sens, în raport a fost analizată măsura în care rezultatele observate pe piață sunt
consecințe ale coordonării prin preț, prin sortimentele de ciment livrate sau prin împărțirea
geografică a pieței.
Au fost identificate, totodată, și o serie de elemente care, analizate împreună, creează o situație
atipică ce poate ridica suspiciuni sub aspect concurențial: pe fondul asimetriei observate la
nivelul capacităților de producție în funcțiune, gradului de utilizare al acestora, profitului,
numărului de clienți și principalelor sortimente de ciment livrate complementare, cei trei
producători de ciment principali mențin cote de piață simetrice și relativ constante pentru
întreaga perioadă surprinsă în analiză.
175
9.1. Concluzii
Așa cum s-a menționat în Secțiunea 2.2, liniile directoare urmate în acest raport au fost date de
următoarele teorii ale afectării concurenței:
(1) Teoria afectării concurenței 1: nivelurile ridicate de concentrare și barierele la intrare
înseamnă că furnizorii pot exercita putere de piață;
(2) Teoria afectării concurenței 2: coordonarea între producători împiedică, restrânge sau
denaturează concurența;
(3) Teoria afectării concurenței 3: integrarea pe verticală și comportamentul de excludere;
(4) Teoria afectării concurenței 4: anumite aspecte legate de reglementare au ca efect
prevenirea, restrângerea sau denaturarea concurenței.
Aspectele cheie identificate pe parcursul acestui raport de investigație au fost analizate sub
impactul acestor teorii, în cele ce urmează fiind redate doar acele concluzii care pot avea
relevanţă din punct de vedere concurențial.
176
Mărimea pieței
producerii și
comercializării
cimentului în România
Mărimea pieței cimentului se ridică anual, în perioada 2013 – 2016,
la peste 2.100 milioane de lei. Mărimea pieței producerii și
comercializării cimentului din România nu are fluctuații
semnificative de volum sau valoare în perioada analizată. Acest
aspect crește gradul de predictibilitate asupra cererii de ciment
facilitând coordonarea tacită la nivelul producătorilor de ciment.
Importurile nu depășesc 4% din valoarea totală a pieței.
În anul 2016, piața românească de ciment a avut venituri totale de
2162 milioane de lei, reprezentând livrările de ciment din producția
internă şi importurile. Tendința în anul 2017, pare a fi de menținere,
sau ușoară scădere față de anul anterior, în S1 2017, veniturile
livrărilor de ciment atingând nivelul de 983 milioane de lei.
Susținută de perspectiva pozitivă pentru construcții, industria
producției de ciment se așteaptă să crească cu o rată anuală de
creștere compusă estimată de + 1,7% pentru perioada 2018 - 2025,
care se preconizează că va conduce volumul pieței la 9,1 milioane
de tone până la sfârșitul anului 2025.
TAC 1
Marjele operaționale
ridicate pot constitui
indicii de manifestare a
puterii de piață
În perioada 2013 – S1 2017, doar doi producători de ciment au
obținut profit net în fiecare an - CRH România, cu marje nete
cuprinse între [] şi [], şi HeidelbergCement România, cu marje
nete cuprinse între [] şi []. Holcim, cu excepția anului 2013, a
ajut marje nete cuprinse între [] și []. Marja operațională de
profit pentru HeidelbergCement România a descris o evoluție
ascendentă în perioada 2013 – 2016, fiind cuprinsă între [] și
aproape []. CRH România a înregistrat, cu excepția lui 2013,
marje operaționale cuprinse între [] - []. Marjele operaționale
pentru Holcim România se situau între [] și [].
Conform Bloomberg Intelligence, la nivelul pieței de ciment
globale, marja operațională a avut maximul de puțin peste 9%.
Comparând cu maximul înregistrat la nivelul pieței de ciment
globale, reiese că marjele de profit ale principalilor trei
producători de ciment sunt ridicate și pot constitui indicii de
manifestare a puterii de piață.
177
TAC 1 și TAC 2
Analiza sub aspectul
factorilor structurali
indică un risc ridicat
asociat acestei piețe de
apariție a
comportamentelor
coordonate și de
manifestare a puterii
de piață
Barierele la intrare ridicate constituie un motiv de îngrijorare, atât
în asociere cu posibilitatea exercitării puterii de piață, cât și a
coordonării. Trebuie avut în vedere și faptul că nici actualii jucătorii
nu se pot extinde cu ușurință din cauza barierelor existente în acest
sens.
Concentrarea ridicată a pieței se observă atât prin intermediul
Indicelui Herfindahl-Hirschman, cât și prin intermediul CR3, pe
întreaga perioadă analizată, cei trei producători principali de
ciment având cumulat, cote de piaţă cuprinse între [] și [].
Cotele de piață simetrice și constante pe întreaga perioadă
analizată - Din punct de vedere al nivelului cotelor de piaţă, cele
trei mari companii (CRH România, Holcim România,
HeidelbergCement România) sunt foarte apropiate, fiecare având o
cotă de piață cuprinsă între [] și [] la jumătatea anului 2017.
Această simetrie reprezintă un element de risc din perspectiva
puterii de negociere și a interdependențelor care se creează între
aceste companii, din punct de vedere structural crescând riscul
apariției unor forme de coordonare a activităților. Acest risc este
cu atât mai crescut cu cât cotele de piață sunt relativ stabile în timp,
fluctuațiile sunt reduse și nu există schimbări în ierarhia la nivelul
industriei. Acest aspect ridică suspiciuni sub aspect concurențial,
mai ales dacă se iau în calcul asimetriile identificate la nivelul
capacităților de producție funcționale și utilizate de cei trei
producători de ciment.
Scorul structural foarte scăzut plasează industria cimentului pe
ultimul loc în ierarhia bazată pe IAPC. Acest lucru nu presupune
neapărat existența unui comportament coordonat în cazul
agenților economici din acest sector, ci, mai degrabă, reprezintă o
predispoziție structurală ridicată asociată industriei cimentului de
apariție a comportamentelor coordonate.
178
Caracteristicile și
comportamentul
clientului
Cererea pentru ciment este foarte previzibilă pe termen scurt,
clienții principali preferând să achiziționeze ciment cu frecvență
lunară, revenind la același producător pentru perioade lungi de
timp.
Principalele segmente pentru clienții producătorilor de ciment
sunt: producători independenți de beton, mortar şi produse din
beton, comercianți cu ridicata și cu amănuntul, constructori de
clădiri civile, industriale și lucrări de infrastructură.
Clienții producătorilor de ciment din România tind să achiziționeze
de la un singur producător. Clienții comuni tind să fie marile lanțuri
de magazine pentru materiale de construcții.
Implicația, sub aspect concurențial, este dată de faptul că situația
descrisă poate contribui la creșterea predictibilității
comportamentului clientului şi, implicit, a transparenței asupra
relației dintre acesta și producător. Baza de clienți pentru
producătorii de ciment principali nu este concentrată, dar primii
100 de clienți reprezintă peste [] din totalul livrărilor ca volum,
făcând monitorizarea relațiilor consumator-vânzător mult mai
ușoară. Se poate aprecia că pierderea unui client nu are implicații
severe asupra profitului, cu excepția clienților principali.
Sectorul este caracterizat de un grad ridicat de transparență la
nivelul relației client – furnizor de ciment și de complexitate
redusă, sub aspectul cererii, dând concurenților posibilitatea să
observe mult mai ușor comportamentul rivalilor pe piață, ceea ce
poate facilita adoptarea unor comportamente coordonate.
179
180
Prețul cimentului În absența unei diferențieri majore a produselor, cel mai
important vector potențial de manifestare a concurenței rămâne
prețul. Deși prețul mediu lunar descrie un trend ușor descendent
în perioada analizată, scăderea este mult mai accentuată pentru
prețul de producător pe piața externă față de piața internă, situație
care nu face decât să ateste potențialele efecte benefice ale
prezenței concurenței pe piață.
Prețul mediu lunar pentru diversele sortimente de ciment se
menține relativ constant pentru întreaga perioadă analizată, la
unele sortimente observându-se chiar o evoluție ușor
descendentă.
O ierarhie a principalilor producători de ciment în funcție de
prețul mediu pentru sortimentul cel mai utilizat și livrat de
producători (CEM II), la momentul cel mai recent surprins în analiză
este, în ordine descrescătoare: [].
Există sortimente de ciment pentru care prețul mediu lunar aplicat
de unii producători clienților din UE este sub nivelul prețului aplicat
clienților de pe teritoriul României. Același lucru se observă, în
unele cazuri, și în defavoarea clienților independenți, comparativ
cu prețul mediu pentru clienții din grup.
Comparând structura costurilor principalilor trei producători de
ciment, se constată că structura costurilor agregate este
comparabilă, dar analiza costurilor defalcată pe sortimente de
ciment arată faptul că aceleași sortimente de ciment se regăsesc
printre sortimentele cele mai ieftine la unii producători, în timp ce
la alți producători cumulează cele mai ridicate costuri.
O ierarhie a principalilor producători de ciment, în funcție de
costul mediu total, la momentul cel mai recent este, în ordine
descrescătoare: [].
Între producătorii de ciment integrați și în amonte și în aval și
producătorii de ciment care nu sunt integrați complet, se poate
constata o inversare în ponderea elementelor de cost în costurile
totale, astfel încât, dacă pentru HeidelbergCement România și
Holcim România, ponderea costurilor cu materiile prime în
costurile totale sunt de maximum [], pentru Ceminter România,
ponderea acestora este de minimum [].
181
TAC 2
Coordonare prin preț
Analiza dispersiei prețurilor lunare pentru sortimentul CEM II vrac
și sac a demonstrat că variațiile între prețurile plătite de diverșii
clienți sunt semnificative, acest lucru făcând coordonarea mai
dificil de realizat. De asemenea, se poate constata că există o
cantitate fixă de dispersie pentru cea mai mare parte a perioadei
analizate, ceea ce ar putea indica faptul că există o dispersie
maximă pe care producătorii ar putea să o susțină înainte ca unii
clienții să înțeleagă că pot obține preț mai bun de la alți producători
și să schimbe furnizorul de ciment.
Analiza corelației și staționarității la nivelul sortimentul CEM II vrac
vs. sac și la nivelul CEM II vrac 32,5 vs. CEM II vrac 42,5 nu
sugerează existența unui tipar de substituire clar.
Din declarațiile clienților de ciment, s-a constatat faptul că nici un
sortiment de ciment nu este substituibil între modalitățile de
ambalare, clienții principali susținând faptul că, în funcție de
aplicația finală, folosesc doar sortimentele cu criteriile tehnice cele
mai potrivite, înlocuirea cu alte sortimente presupunând costuri
foarte mari.
Astfel, din cauza faptul că nu s-a observat un grad ridicat de
substituibilitate între diversele sortimente de ciment, nu se poate
exclude posibilitatea de coordonare la nivelul sortimentelor
produse și livrate în scopul împărțirii pieței, producătorii de ciment
având posibilitatea de a ține captivi anumiți clienți astfel încât să
mențină cote de piață simetrice.
Analizele bazate pe comparații de preț nu sunt suficiente să
demonstreze coordonarea prin preț, dar, strânsa legătură
observată în evoluția prețurilor sortimentelor de ciment oferite
de producătorii de ciment, poate constitui un indiciu privind
mecanismul de coordonare prin care producătorii reușesc să
mențină cote de piață simetrice.
182
TAC 2
Coordonare prin
sortimente de ciment
produse/livrate
Coordonare prin
împărțirea geografică a
pieței
Rezultatele analizei întreprinse la nivelul sortimentelor de ciment
arată faptul că, pe întreaga perioadă analizată, producătorii de
ciment livrează preponderent sortimente de ciment diferite.
Acest aspect poate constitui un indiciu ce descrie mecanismul prin
care producătorii de ciment reușesc să mențină cote de piață
simetrice prin limitarea sau controlul producției și comercializării
cimentului, concret, prin împărțirea pieței pe sortimente de
ciment.
Cu toate acestea, acest mecanism se poate dovedi inofensiv
datorită substituibilității în lanț ce ar putea caracteriza sortimentele
de ciment pe diverse intervale de rezistență, ceea ce ar putea
îngreuna modul prin care producătorii pot ține captivi anumiți
clienți. Informațiile obținute din piață demonstrează, însă, faptul
că, în funcție de aplicația finală, fiecare client are rețete specifice
ce presupun un anume sortiment de ciment, iar renunțarea în
favoarea altui sortiment de ciment presupune costuri ridicate.
Din informațiile primite de la producătorii de ciment, se poate
constata că distanțele pe care se poate transporta cimentul sunt
mari (în medie, peste 500 de km pentru perioada 2013 – S12017).
De asemenea, se poate constata că fiecare dintre cei trei
producători principali din România vând ciment în aproape toate
regiunile țării, dar este evidentă preponderența clienților situați în
aria descrisă de o izodistanță definită la 350 de km rutieri în jurul
punctului de desfacere.
În urma analizei ariilor de captare, pe bază de facturi, nu s-au
identificat indicii privind o împărțire geografică la nivelul celor trei
producători de ciment, aceștia, datorită faptului că își pot încrucișa
livrările și datorită numărului ridicat de depozite de saci și terminale
pentru ciment vrac dispuse strategic pe teritoriul țării, reușesc să
deservească aproape toate regiunile României.
Totodată, se constată tendința clienților de a achiziționa ciment
de la cel mai apropiat punct de desfacere.
Sunt situații care arată că societăți din cadrul grupului unui
producător de ciment preferă să achiziționeze ciment pe termen
lung de la alt producător de ciment, care se întâmplă să fie
poziționat la o distanță geografică mai mică față de acesta. Așadar,
nu se poate elimina din calcul posibilitatea de împărțire a pieței
geografice între producătorii de ciment, criteriul distanță fiind
extrem de important în alegerea furnizorului de ciment.
183
TAC 3
Integrarea pe verticală
În vederea eficientizării procesului de producție a cimentului, a
reducerii costurilor şi facilitării accesului la resurse și la producția
din aval, principalele întreprinderi active pe piața producerii
cimentului sunt integrate pe verticală, deținând capacități de
producție, atât pe piețele din amonte – ale extracției/prelucrării şi
comercializării agregatelor minerale, cât şi pe cele din aval – ale
producerii şi comercializării betoanelor, mortarelor şi șapelor,
prefabricatelor din beton.
Cele 3 mari întreprinderi active pe piața producerii cimentului –
Holcim România, CRH România şi HeidelbergCement România –
sunt prezente şi pe alte 2 piețe - producerea şi comercializarea
filerului de calcar, respectiv a lianților hidraulici speciali/rutieri
(HeidelbergCement România nu produce astfel de lianți). Atât
filerul de calcar, cât şi lianții hidraulici se produc în fabricile de
ciment.
Alte autorități de concurență descriu un comportament al unei
companii integrate pe verticală în sensul limitării accesului
rivalilor la clienți. În cazul în care strategia are succes, rivalii pot fi
excluși de pe piață (blocarea totală a pieței) sau nu pot concura
efectiv (blocarea parțială). În speţă, nu s-au identificat indicii
privind faptul că producătorii integrați pe verticală furnizează
ciment într-un mod care ar putea afecta producătorii care nu sunt
integrați.
184
TAC 4
Aspecte legate de
reglementări ce pot
preveni, restrânge sau
denatura curența
Integrarea în amonte și posibila afectare a concurenței pe piața
agregatelor de carieră a fost analizată și sub aspectul
reglementărilor, mai exact, sub aspectul modului de obținere a
licențelor de exploatare a agregatelor de carieră. Concluziile la care
s-a ajuns sunt prezentate în continuare:
✓ procedura de acordare a licențelor/contractelor de
explorare este concurențială;
✓ concurența pe piața exploatării resurselor minerale se
manifestă doar la intrarea pe piață;
✓ procedurile de dare în administrare unei instituții publice, a
perimetrelor de prospecţiune, explorare sau de exploatare ar putea
constitui o limitare a accesului pe piață şi, implicit, o îngrădire a
concurenței, datorită faptului că se acestea se atribuie la solicitarea
instituției publice;
✓ acordarea dreptului de exploatare, în mod direct
deținătorilor de licențe/contracte de explorare ar putea restrânge,
de asemenea, concurența pe piața exploatării resurselor
minerale;
✓ urmare a dreptului exclusiv de exploatare conferit de
contractul de concesiune pe un anumit perimetru, piața exploatării
resurselor minerale respective rămâne, în principiu, închisă până
la expirarea dreptului de exploatare sau a resurselor existente;
✓ există bariere la intrarea pe piața exploatării resurselor
minerale, ce sunt de natură legală (obținerea de atestări ale
ANRM), dar şi economică (existenta unei anumite capacități
tehnice şi financiare);
✓ procedura de acordare de către ANRM a permiselor de
exploatare în cazul rocilor utilizabile în construcţii şi al acumulărilor
de turbă sau a aurului din aluviuni, ar putea constitui o limitare a
accesului pe piață şi, implicit, o îngrădire a concurenței, datorită
faptului că se atribuie primului solicitant;
✓ perioada îndelungată (maximum 20 de ani), pentru care se
acordă licenţa de exploatare, precum şi dreptul de prelungire,
nelimitat, pe perioade succesive de câte 5 ani, blochează accesul la
piață şi poate conduce la închiderea acesteia pe o perioadă
nedeterminată sau până la epuizarea resursei exploatabile pentru
care s-a acordat licența;
✓ conform propunerii de modificare a Legii minelor, perioada
pentru care se încheie contractul de concesiune în vederea
exploatării se mărește la maximum 30 de ani, cu dreptul de
prelungire succesivă a acesteia de câte 10 ani.
185
Istoricul concurențial în
sectorul cimentului
În ultimii şapte ani, Comisia Europeană a analizat 12 concentrări
economice, în jumătate din cazuri decizând să nu se opună
implementării acestora. În două cazuri, concentrările economice au
fost autorizate cu condiţii (de natură structurală – renunţarea la
anumite active). În alte două cazuri, concentrările economice au
fost autorizate în urma investigării aprofundate. De asemenea, în
urma unei investigaţii aprofundate, Comisia Europeană a decis
interzicerea unei concentrări economice. Într-un alt caz, Comisia a
hotărât realocarea acestuia în vederea analizei către o autoritate
naţională de concurenţă.
În perioada ianurie 2010 – septembrie 2017 Comisia Europeană a
instrumentat două cazuri privind posibile înţelegeri
anticoncurenţiale/abuz de poziţie dominantă cu potenţial de
restricţionare a concurenţei la nivel comunitar, în urma cărora nu a
fost constatată încălcarea regulilor de concurenţă. Însă, la nivelul
statelor membre UE, inclusiv România, se remarcă o incidență
ridicată a implicării producătorilor de ciment în practici sancționate
de autoritățile de concurență.
Numărul ridicat de cazuri în care producătorii de ciment au fost
sancționați de alte autorități de concurență demonstrează
predispoziția acestora de a se angaja în comportamente
coordonate.
186
Teorii ale afectării
concurenței în sectorul
producerii și
comercializării
cimentului
Niciuna dintre cele 4 teorii de afectare a concurenței nu a putut fi
infirmată în urma analizelor incluse în prezentul raport.
Elementele prezentate pe parcursul acestui raport descriu o
situație atipică, ce poate fi consecința unei coordonări tacite, fără
a putea exclude, însă, posibilitatea adoptării de către o parte sau
toți producătorii de ciment a unor practici interzise de Legea
concurenței.
Producătorii de ciment principali își mențin cote de piață simetrice
și constante pe întreaga perioadă analizată, pe fondul
numeroaselor elemente asimetrice prezentate în acest raport.
Sunt identificate o serie de elemente care nu permit respingerea
ipotezei conform căreia rezultatele observate pe piață pot fi
consecințe ale coordonării prin preț, prin sortimentele de ciment
livrate, prin împărțirea geografică a pieței sau o combinație a
acestora.
9.2. Propuneri
Având în vedere următoarele:
- elemente prezentate pe parcursul acestui raport descriu o situație atipică, ce poate fi
consecința unei coordonări tacite, fără a putea exclude, însă, posibilitatea adoptării de către o
parte sau toți producătorii de ciment a unor practici interzise de Legea concurenței: producătorii
de ciment își mențin cote de piață simetrice și constante pe întreaga perioadă analizată, pe
fondul numeroaselor elemente asimetrice prezentate în acest raport,
- analiza sub aspectul factorilor structurali și a marjelor operaționale indică un risc ridicat asociat
acestei piețe de apariție a comportamentelor coordonate și de manifestare a puterii de piață,
- aspecte identificate legate de reglementări ce pot restrânge, împiedica sau denatura
concurența,
- o serie de elemente care nu permit respingerea ipotezei conform căreia rezultatele observate
pe piață pot fi consecințe ale coordonării prin preț, prin sortimentele de ciment livrate, prin
împărțirea geografică a pieței sau o combinație a acestora,
se propune:
(1) [];
(2) preluarea metodologiei de identificare a ariei de captare utilizată în acest raport pentru
definirea pieței geografice și utilizarea rezultatelor obținute în prezentul raport privind
187
aria de captare ca punct de reper în definirea pieței geografice pentru ciment în cazurile
de concentrări economice supuse analizei Consiliului Concurenței;
(3) analiza de către direcția de specialitate a prevederilor Legii minelor referitoare la
aspectele menționate în prezentul raport, în scopul:
I. stabilirii incidenței acestora cu Legea concurenței și
II. formulării de propuneri în sensul modificării și/sau eliminării acelor prevederi care
prezintă riscuri sub aspect concurențial.
Întrucât nici legislația în vigoare şi nici propunerea de modificare a acesteia nu prevede o
limitare efectivă a perioadei de acordare a licenței/contractului de concesiune pentru
exploatare, considerăm oportună introducerea de prevederi legislative în proiectul de
modificare a Legii minelor în sensul limitării acestei perioade, la o marjă ce poate fi determinată
de specialiști ai ANRM. Ținând cont de faptul că proiectul de modificare nu a fost aprobat,
recomandăm transmiterea către inițiator a propunerii de mai sus, odată cu rezultatele analizei
efectuate de direcția de specialitate, referitoare la aspectele de închidere a pieței şi blocare a
accesului menționate anterior.
188
Anexe
189
Anexa 1. Principalele clasificări ale cimenturilor Portland
Criteriul de
clasificare
Tipuri de
ciment
Denumire Simbol Precizări
prezenţa
adaosurilor
unitare Cimenturi Portland CEM I 32,5 N/R;
CEM I 42,5 N/R;
CEM I 52,5 N/R.
N – rezistenţă
iniţială uzuală; R –
rezistenţă iniţială
mare
Cimenturi Portland
hidrotehnice
HI 32,5;
HI 42,5;
HI 52,5.
Au rezistenţe
moderate la ape
sulfatice
Cimenturi Portland
rezistente la sulfaţi
SR I 32,5;
SR I 42,5;
SR I 52,5.
Rezistă în medii cu
agresivitate
sulfatică intensă
Cimenturi Portland
albe
I A 32,5 a/b/c;
I A 42,5 a/b/c;
I A 52,5 a/b/c.
A – simbolul pentru
alb, a, b şi c –
simboluri pentru
gradul de alb
Cimentul Portland
pentru
drumuri şi piste de
aeroporturi
CD 40 îndeplineşte
condiţiile cerute
betoanelor rutiere
cu adaosuri
(compozite)
Cimenturi Portland cu
zgură
CEM II/A-S;
CEM II/B-S.
adaos de zgură de
furnal
Cimenturi Portland cu
microsilice
CEM II/A-D adaos de silice
ultrafină
Cimenturi Portland cu
puzzolană
CEM II/A-P;
CEM II/B-P;
CEM II/A-Q;
CEM II/B-Q.
adaos de
puzzolană
naturală/calcinată
Cimenturi Portland cu
cenuşă zburătoare
CEM II/A-V;
CEM II/B-V;
adaos de cenuşă
zburătoare
silicioasă/calcinată
190
CEM II/A-W;
CEM II/B-W.
Cimenturi Portland cu
şist calcinat
CEM II/A-T;
CEM II/B-T.
adaos de şist
calcinat
Cimenturi Portland cu
calcar
CEM II/A-L;
CEM II/B-L;
CEM II/A-LL;
CEM II/B-LL
adaos de calcar
Cimenturi Portland
compozite
CEM II/A-M;
CEM II/B-M.
conţin 2 sau mai
multe adaosuri
condiţiile de
fabricare şi
de livrare
uzuale Cimenturi Portland
unitare
CEM I conform
standardului
european EN 197-1
– care defineşte 27
de tipuri de
cimenturi uzuale
Cimenturi Portland
compozite
CEM II
Cimenturi de furnal CEM III
Cimenturi puzzolanice CEM IV
Cimenturi compozite CEM V
speciale Ciment Portland
pentru
drumuri şi piste de
aeroporturi
CD 40 utilizate la
realizarea
structurilor din
beton armat
realizate în medii
agresive şi sulfatice
cum ar fi:
construcții
hidrotehnice,
poduri şi tunele,
stații de epurare şi
stații de pompare a
apei, baraje, ecluze
Ciment special pentru
sonde
S1; S2RS.
Cimenturi Portland
rezistente la sulfaţi
SR I; SR II; SR III.
Ciment cu căldură de
hidratare limitată
H I; H II; H III.
Sursa: Prelucrarea tab. 3.9, tab. 3,10 şi a tab. 3.12 din Materiale de construcţii - prof.dr.ing. Iosif Buchman
191
Notă: Pentru toate tipurile de ciment sunt definite 6 clase de rezistenţă: 32.5 N, 32.5 R, 42.5 N, 42.5 R, 52.5 N şi
52.5 R; N – simbolul pentru rezistenţa iniţială uzuală; R – pentru rezistenţa iniţială mare;
Celelalte litere specifică adaosurile la ciment;
Simbolul I – se foloseşte pentru cimenturile unitare şi II pentru cele compozite;
Simbolurile A, B şi C indică procentul de masă al cimentului de clincher.
Anexa 2. Standardizarea şi omologarea cimentului
Standardizarea reprezintă o activitate organizată, de limitare la un minimum rațional necesar a
varietății produselor și mărcilor de materiale necesare fabricării acestora, prin elaborarea de
noi standarde și revizuirea lor.
Standardul este un document, stabilit prin consens și aprobat de către un organism recunoscut,
care asigură, pentru uz comun și repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru
activități sau pentru rezultatele lor, cu scopul de a se obține gradul optim de ordine într-un
anumit context. Prin standarde se asigură, în mod unitar și general, ridicarea calității produselor
la nivelul celor mai bune realizări pe plan național și mondial.
Standardele se elaborează la nivel internațional, regional și național. Coordonarea activităților
la aceste trei nivele este asigurată prin structuri comune și acorduri de cooperare.
La nivel internaţional, ISO (Organizația Internațională de Standardizare/International
Organization for Standardization) este organizaţia non-guvernamentală, internaţională,
responsabilă cu elaborarea standardelor în toate domeniile, cu excepția electricității și
a electronicii (elaborate de IEC - Comisia Electrotehnică Internațională/International
Electrotechnical Commission) și cu excepția telecomunicațiilor (elaborate de ITU - Uniunea
Internațională pentru Telecomunicații/International Telecommunication Union). Aceste trei
organizații (ISO, IEC şi ITU) sunt reunite în WSC (World Standards Cooperation).
La nivel regional, pentru America funcţionează COPANT – The Pan American Standards
Commission/Comisia de Standardizare Panamericană şi pentru America de Sud - MERCOSUR –
Southern Common Market/Piața Comună a Sudului.
La nivel european, standardele sunt adoptate de unul dintre cele 3 organisme europene de
standardizare:
• Comitetul European de Standardizare (CEN);
• Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică (CENELEC);
• Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (ETSI).
Standardele armonizate reprezintă o categorie specifică a standardelor europene, elaborate de
un organism european, de standardizare ca urmare a unei cereri din partea Comisiei Europene.
Aproximativ 20 % din toate standardele europene au fost elaborate ca urmare a unei cereri de
standardizare formulate de Comisia Europeană.
Standardele armonizate stabilesc specificațiile tehnice considerate a fi adecvate sau suficiente
pentru conformarea la cerințele tehnice prevăzute de legislația UE.
192
Construirea pieţei interne europene presupune, printre altele, armonizarea reglementărilor
tehnice şi aplicarea standardelor europene. Una dintre obligaţiile membrilor organismelor
europene de standardizare CEN/CENELEC, cum este şi România, constă în adoptarea tuturor
standardelor europene ca standarde naţionale, concomitent cu anularea standardelor
naţionale conflictuale. Pentru îndeplinirea acestei obligaţii, este prevăzut şi un termen – 6 luni
de la apariţia standardului european. Standardele europene sunt disponibile utilizatorilor finali
numai după adoptarea lor ca standarde naţionale.
La nivel național, standardizarea este gestionată de organismele naționale de
standardizare (ONS), care adoptă și publică standarde naționale. În același timp, organismele
naționale transpun toate standardele internaţionale şi regionale (europene) sub formă de
standarde naționale identice și retrag eventuale standarde naționale contradictorii.
În România, standardele internaţionale şi europene sunt adoptate, traduse și difuzate de către
ASRO - Asociația de Standardizare din România, care participă la elaborarea acestora, prin
specialiști, în cadrul comitetelor tehnice internaționale/europene.
Pentru a crea condițiile unui regim european general armonizat în domeniul construcțiilor,
Directiva Consiliului 89/106/CEE privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor
administrative ale statelor membre referitoare la materialele de construcții prevedea stabilirea
unor standarde armonizate pentru produsele utilizate în construcții147. CEN şi CENELEC sunt
organismele competente pentru adoptarea standardelor armonizate, în conformitate cu
Orientările generale privind cooperarea între Comisia Europeană şi aceste două organisme,
semnate la 13 noiembrie 1984.
Referinţele standardelor adoptate de către organismele europene de standardizare sunt
publicate de către Comisia Europeană în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C.
Fabricanții au obligaţia să utilizeze standarde armonizate atunci când referințele acestora au
fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în conformitate cu criteriile stabilite în
temeiul Directivei 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998
referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor
tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale.
Pregătirea unui standard european pentru ciment a fost inițiată de către Comunitatea
Economică Europeană (CEE) în 1969. În anul 1973 sarcina a fost transmisă CEN-ului. CEN a
identificat aproape 20 de tipuri diferite de ciment, standardizate la nivel național. Sursele de
materii prime, condițiile climatice și atitudinile sociale/culturale diferite au determinat tehnici
de producţie variate în regiunile Europei de Vest, care au condus la marea diversitate de tipuri
de ciment. O a doua cercetare inițiată de CEN în 1990, a relevat alte 50 tipuri de ciment
standardizate la nivel național.
147 În înțelesul Directivei Consiliului 89/106/CEE, „produs pentru construcții” înseamnă orice produs care este fabricat în vederea încorporării sale, în mod durabil, în lucrările de construcții, care se referă atât la clădiri, cât şi la lucrările publice.
193
Având în vedere marea diversitate de tipuri de ciment identificate, CEN a făcut distincţia dintre
cimenturile comune/uzuale şi cimenturile speciale, adică cele cu adaosuri suplimentare sau
proprietăți speciale.
În prezent, la nivelul UE, sunt în vigoare următoarele standarde armonizate, adoptate de CEN,
pentru cimenturi uzuale şi speciale:
• EN 197-1:2011 - Ciment Partea 1: compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale
cimenturilor uzuale;
• EN 413-1:2011 - Ciment pentru zidărie. Partea 1: Compoziţie, specificaţii şi criterii de
conformitate;
• EN 14216:2015 - Ciment. Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale
cimenturilor speciale cu căldura de hidratare foarte redusă;
• EN 14647:2006 - Ciment de aluminat de calciu. Compoziţie, specificaţii şi criterii de
conformitate;
• EN 15743:2010+A1:2015 - Ciment supersulfatat. Compoziţie, specificaţii şi criterii de
conformitate.
Standardele europene armonizate din domeniul produselor pentru construcţii sunt transpuse
în standarde naționale române de către ASRO.
Lista care cuprinde indicativele de referință ale standardelor române ce transpun standarde
europene armonizate din domeniul produselor pentru construcţii este aprobată prin Ordin al
Ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I şi se actualizează ori de câte ori este necesar.
În prezent, se află în vigoare Lista ce cuprinde indicativele de referinţă ale standardelor
naţionale adoptate de Asociaţia de Standardizare din România (ASRO) până la data de 10 iunie
2016 şi care reprezintă versiunile naţionale ale standardelor europene armonizate cuprinse în
lista actualizată şi publicată de Comisia Europeană în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C
209 din 10 iunie 2016.
La nivel național, sunt în vigoare148 următoarele standarde armonizate, adoptate de ASRO,
pentru cimenturi uzuale şi speciale:
✓ SR EN 197-1:2011 - Ciment Partea 1: compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate
ale cimenturilor uzuale;
✓ SR EN 413-1:2011 - Ciment pentru zidărie. Partea 1: Compoziţie, specificaţii şi criterii de
conformitate;
✓ SR EN 14216:2015 - Ciment. Compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale
cimenturilor speciale cu căldura de hidratare foarte redusă;
✓ SR EN 14647:2006 - Ciment de aluminat de calciu. Compoziţie, specificaţii şi criterii de
conformitate;
148 Prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 977/2016 privind aprobarea Listei cuprinzând indicativele de referinţă ale standardelor române care transpun standarde europene armonizate din domeniul produselor pentru construcţii.
194
✓ SR EN 15743+A1:2015 - Ciment supersulfatat. Compoziţie, specificaţii şi criterii de
conformitate.
Standardele pentru cimentul Portland - EN 197-1:2011 în Europa, C 150, elaborat de ASTM
(American Society for Testing and Materials) în SUA, GOST 10178 în Rusia, IS 269 în India, BS 12
în Hong Kong - stipulează gruparea cimenturilor uzuale pe clase şi tipuri de ciment.
Standardul EN 197-1:2011, adoptat în România ca SR EN 197-1:2011, definește 27 de tipuri de
ciment comun/uzual, descrise ca fiind tradiționale și verificate de diferitele organisme naționale
de standardizare din cadrul CEN. Cimenturile sunt grupate în 5 categorii (de la CEM I la CEM V),
în funcție de proporția în care principalele componente trebuie combinate, diferenţiate pe 6
clase de rezistență standard la compresiune la 28 zile: 32,5N; 32,5R; 42,5N; 42,5R; 52,5N şi
52,5R.
Fiecare categorie de ciment (de la CEM I la CEM V) este compusă dintr-un anumit procentaj de
clincher de ciment Portland combinat cu diverse nivele de constituenți. Pentru fiecare tip de
ciment sunt specificate compoziția, cerințele mecanice, fizice, chimice, de durabilitate și
criteriile de conformitate comune ale cimenturilor uzuale.
Standardul SR EN 197-1:2011 a înlocuit standardele românești - SR 388: 1995 - Ciment portland,
SR 1500: 1996 - Cimenturi compozite uzuale de tip II, III, IV si V şi SR 6232-1996 - Cimenturi,
adaosuri minerale si aditivi.
Standardul pentru cimentul alb - EN 413-1:2011 - Ciment pentru zidărie, adoptat ca SR EN 413-
1:2011, defineşte cimenturile pentru zidărie uzuale folosite la producerea de mortar pentru
zidărie din cărămidă şi din blocuri, precum şi la tencuieli de interior şi exterior. De asemenea,
standardul specifică compoziţia, condiţiile fizice, mecanice şi chimice şi defineşte clasele de
rezistenţă a cimenturilor pentru zidărie. Standardul SR EN SR EN 413-1:2011 a înlocuit
standardul românesc pentru ciment Portland alb SR 7055/96.
Pentru cimenturi cu proprietăţi speciale/suplimentare, alături de standardele europene
armonizate, sunt în vigoare standarde naţionale (nearmonizate).
Standarde naţionale nearmonizate:
✓ SR 3011/1996 - Cimenturi cu căldură de hidratare limitată şi cu rezistenţă la acțiunea
apelor cu sulfați;
✓ STAS 10092:2008 - Ciment pentru drumuri, autostrăzi si aeroporturi – CD 40;
✓ STAS: 9253/1990 - Ciment pentru sonde tip S2RS.
Omologarea unui produs reprezintă acceptarea oficială a acestuia şi aprobarea producerii lui
în serie.
Operaţiunea de omologare cuprinde activităţi pe baza cărora o comisie special constituită
declară, în scris, că produsul sau serviciul respectiv întruneşte toate cerinţele prevăzute într-un
standard sau în alte specificaţii tehnice.
195
Din comisia de omologare fac parte reprezentanţi ai producătorilor, consumatorilor,
laboratoarelor acreditate pentru testare, unităţilor de cercetare - proiectare etc. Documentul
eliberat de comisia de omologare este certificatul de omologare, în care se confirmă nivelul
calităţii ce devine referinţă pentru calitatea produselor realizate în serie.
În prezent, omologarea, în sensul ei clasic, pe baza documentaţiei produsului, tinde să fie
înlocuită cu certificarea sau omologarea de tip, la care documentaţia de referinţă este un
document recunoscut pe scară largă, aşa cum sunt standardele naţionale sau internaţionale.
La nivel comunitar există omologarea comunitară (CE) de tip emisă în baza directivelor Uniunii
Europene, respectiv la nivel internaţional - omologarea internaţională (CEE-ONU) de tip emisă
în baza regulamentelor Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Peste 40 de tipuri de ciment sunt omologate, în prezent, în Romania. Acestea diferă între ele
prin compoziție şi tehnologia de fabricație, ceea ce le conferă proprietăţi specifice şi moduri
diferite de utilizare.
Cerințele pieței construcțiilor au selectat, dintre toate tipurile de cimenturi omologate, numai
un număr restrâns de tipuri, care se află în producția curentă a producătorilor de ciment din
Romania.
În afara tipurilor de ciment aflate în producţia curentă, producătorii au posibilitatea să producă,
la comandă specială, toată gama de cimenturi omologate în ţara noastră.
În prezent, în producţia curentă, în Romania se află:
• cimenturi uzuale – cu utilizare largă la prepararea betoanelor, mortarelor şi şapelor, în
condiții normale de lucru;
• cimenturi de înaltă performanţă – utilizate preponderent în producția de elemente
prefabricate din beton armat şi beton precomprimat, la prepararea betonului de
monolitizare149;
• cimenturi speciale – au o utilizare, în special, la realizarea structurilor din beton armat
realizate în medii agresive şi sulfatice cum ar fi: construcții hidrotehnice, poduri şi
tunele, stații de epurare şi stații de pompare.
149 Monolitizare - operația prin care elemente de construcție din beton turnate separat se solidarizează pentru a prelua împreună sarcinile exterioare.
196
Anexa 3. Compoziția, clasele de rezistență și caracteristicile fizice și chimice ale
diferitelor tipuri de ciment
Compoziţia diferitelor tipuri de cimenturi este prezentată în tabelul următor150:
Tip
Denumire
Compoziţie %
Clincher
Adaosuri %
Zgura Puzzolane Cenuşă Constituenţi minori (filer)
I Ciment Portland 95-100 - - - - - 0-5
II Cimenturi Portland compozite
80-94 65-79
6-20 21-35
III Cimenturi de furnal 35-64 20-34
36-65 66-80
0-5 0-5
IV Cimenturi puzzolanice 65-90 40-64
10-35 36-55
V Cimenturi compozite 40-64 30-18 30-18 0-5
Clasele de rezistenţă a cimenturilor151 sunt prezentate în tabelul următor.
Clasa de rezistenţă Rezistenţa la compresiune
(Mpa sau N/mm2)
Rezistenţa iniţială
2 zile
Rezistenţa standard
28 zile
32,5 N 32,5 – 52,5
32,5 R ≥ 10,0
42,5 N ≥ 10,0 42,5 – 62,5
42,5 R ≥ 20,0
52,5 N ≥ 20,0 ≥ 52,5
150 Liliana Şerban, Materiale de construcţii, Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 1998; detaliat în anexa 4.1. din normativul NE 013-2002. 151 Prevederi conţinute şi în standardul SR EN 197-1:2011..
197
52,5 R ≥ 30,0
Caracteristicile fizice ale cimentului sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Clasa de rezistenţă
Timpul de priză Constanta de volum (expansiune)
mm Început minute
Sfârşit ore
32,5; 32,5R 42,5; 42,5R
≥60 <10 ≤10
52,5; 52,5R ≥45 <10 ≤10
Caracteristicile chimice ale cimenturilor sunt prezentate în continuare.
Caracteristica Tipul cimentului Clasa de rezistenţă Limite (%)
Pierderi la calcinare I; III A 32,5; 42,5; 52,5 ≤5,0
Reziduu insolubil I, III A 32,5; 42,5; 52,5 ≤5,0
Conţinutul în sulfaţi
I, II, IV/A 32,5; 42,5R; 52,5 ≤3,5
V/A 32,5; 42,5; 52,5 ≤3,5
I 42,5; 52,5 ≤4,0
Alte tipuri 42,5; 52,5 ≤4,0
Conţinutul în cloruri Toate tipurile 32,5; 42,5; 52,5 ≤0,1
Puzzolanicitate IV/A 32,5; 42,5; 52,5 să satisfacă încercarea de puzzolanicitate
198
Anexa 4.1. Detalii legate de cazurile de concentrări economice privind sectorul
producerii și comercializării cimentului, la nivel european
În cazul M.6153 - NGLO AMERICAN/LAFARGE/JV (2011), având în vedere faptul că piețele
afectate de operaţiunea de concentrare erau predominant locale sau regionale în interiorul
Marii Britanii, experienţa vastă a autorităţii de concurenţă din Marea Britanie (OFT) în
investigarea piețelor produselor afectate de operaţiune şi recunoscând că, şi în trecut, OFT a
fost autoritatea ce mai bine plasată pentru a investiga astfel de concentrări, Comisia a realocat
cazul spre analiză OFT.
Cele două operaţiuni de concentrare economică finalizate cu angajamente au fost:
• Cazul M.7744 — HeidelbergCement/Italcementi
În data de 26.05.2016, Comisia a decis să accepte realizarea concentrării economice, prin care
HeidelbergCement AG (denumit, în continuare, HeidelbergCement) a preluat grupul de firme
Italcementi S.p.A (denumit, în continuare, Italcementi), activ pe piaţa materialelor de
construcţie, în urma acceptării angajamentelor asumate de către părţile implicate. Notificarea
a fost realizată la 01.04.2016.
HeidelbergCement și Italcementi sunt producători mondiali de ciment, agregate, betoane,
ciment alb și de alte produse conexe.
Din punct de vedere geografic, activitățile părților sunt în mare parte complementare în Spaţiul
Economic European. HeidelbergCement activează în Europa de Nord, Vest și Centrală, în timp
ce Italcementi se concentrează pe sudul Europei, operând instalații de ciment în Italia, Franța,
Spania și Grecia. De asemenea, Italcementi este activă în Belgia și Bulgaria.
Activitățile părților în domeniul cimentului gri se suprapun substanțial în Belgia și, într-o mai
mică măsură, în sudul Italiei. De asemenea, există suprapuneri între activitățile părților privind
cimentul gri în Germania/Franța și Bulgaria/România. Activitățile părților implicate în domeniul
agregatelor și al betonului se suprapun, în principal, în Belgia și în Spania de Nord, în timp ce
activitățile acestora privind cimentul alb se suprapun, în principal, în Belgia, Franța și Austria.
Analiza Comisiei s-a axat, în principal, pe suprapunerile din Belgia și din regiunile adiacente.
HeidelbergCement operează două fabrici de ciment în Belgia, precum și trei unități de producție
în Olanda. Italcementi operează o singură unitate de producție de ciment în Belgia, care
deservește și clienți din Franța și Olanda, precum și mai multe unităţi de producție în Franța.
După concentrare, entitatea rezultată ar fi deținut cote de piață de peste 50% în Belgia și în
regiunile adiacente.
Îngrijorarea Comisiei a fost că furnizorii rămași pe aceste piețe nu ar fi în măsură să exercite o
constrângere concurențială suficientă asupra entității rezultate în urma concentrării, evitând
astfel creșterea prețurilor pentru cimentul gri și betonul.
199
Nu s-au identificat probleme de concurență pe niciuna dintre celelalte piețe unde se suprapun
activitățile celor două companii. Aceasta se datorează, în principal, numărului și puterii
furnizorilor alternativi disponibili pe aceste piețe.
HeidelbergCement s-a oferit să elimine suprapunerile între activitățile companiilor din Belgia și
din regiunile adiacente, prin divizarea întregii afaceri Italcementi din Belgia, centrat în jurul
filialei Compagnie des Ciments Belges SA. Cesionarea a inclus:
- toate activele Italcementi din Belgia, utilizate pentru producţia de ciment, beton și
agregate;
- participaţia Italcementi în cadrul unei întreprinderi deţinute împreună cu
LafargeHolcim, cu activitatea în domeniul calcarului;
- o parte a carierei de calcar din Antoing a HeidelbergCement, oferită în schimbul unei
părți din cariera din Barry a Italcementi, reținută de HeidelbergCement.
Angajamentele permiteau ca activele cesionate să aibă acces pe termen lung la rezerve
suficiente de calcar.
Comisia a constatat că aceste angajamente răspund problemelor de concurență identificate și
a concluzionat că operaţiunea de concentrare economică, modificată prin angajamente, nu
ridică probleme de concurență. Decizia a fost condiționată de respectarea deplină a acestor
angajamente.
• Cazul M.7252 - HOLCIM/LAFARGE
În data de 15.12.2014, Comisia a acceptat concentrarea economică realizată între Holcim Ltd.
(denumit, în continuare, Holcim) şi Lafarge S.A. (denumit, în continuare, Lafarge), condiţionat
de implementarea unor măsuri suplimentare propuse de către părţile implicate. Tranzacția a
fost notificată Comisiei la data de 27.10.2014.
Holcim, cu sediul în Elveția, este producător mondial de materiale de construcție, inclusiv
ciment, agregate, betoane, asfalt și materiale pe bază de ciment. Holcim operează în peste 70
de țări, generând o cifră de afaceri anuală de peste 16 miliarde de euro. Lafarge are sediul în
Franța și este activă la nivel mondial în domeniul furnizării de ciment, beton, agregate și alte
materiale de construcție. Lafarge este activă în 64 de țări, înregistrând o cifră de afaceri anuală
de peste 15 miliarde de euro.
Operaţiunea de concentrare economică a implicat active în valoare de câteva miliarde de euro,
în urma acesteia rezultând cel mai mare producător mondial de ciment, cu activitate în 90 de
țări.
Întrucât cele mai multe materiale de construcție, cum ar fi cimentul, agregatele, betonul sunt
vândute pe o rază redusă faţă de locul în care sunt fabricate, Comisia și-a concentrat evaluarea
asupra impactului operaţiunii asupra clienților localizați în apropierea instalațiilor de producție
ale Holcim și Lafarge.
200
Evaluarea Comisiei a arătat că entitatea rezultată în urma concentrării s-ar fi confruntat cu o
presiune concurențială insuficientă din partea jucătorilor rămași pe mai multe piețe. Acest lucru
ar fi generat un risc de creștere a prețurilor.
Pentru a preveni un impact negativ asupra concurenței, companiile s-au angajat să renunțe la
majoritatea activităţilor care se suprapuneau, Comisia urmând a autoriza cumpărătorul
(cumpărătorii) activelor puse în vânzare.
Activele care au fost cesionate au inclus staţiile de betoane, carierele de agregate, instalațiile
integrate de ciment (care acoperă întregul proces de producție a cimentului), stațiile de
măcinare (care efectuează numai partea finală a procesului, adică măcinarea clincherului în
ciment), precum și terminalele de ciment (unde cantități mari de ciment sunt transportate din
alte unități și stocate pentru a fi vândute la nivel local).
În Germania, Lafarge a renunţat la toate activitățile sale comerciale, inclusiv la fabricile de
ciment din Karsdorf și Wössingen și la o stație de măcinare în Sötenich.
În România, Lafarge a renunţat la toate activitățile sale comerciale, inclusiv la fabricile de ciment
din Medgidia și Hoghiz, o stație de măcinare din Târgu Jiu, terminalul SICIM și terminalele de
ciment din Cluj și Glina.
În Slovacia, Holcim renunțat la la toate activitățile sale, inclusiv la fabricile de ciment din Turna
și Rohožnik, precum și la toate activele sale operaționale din Ungaria, inclusiv terminalele din
Ercsi și Békéscsaba.
În Franța, Holcim a renunțat la majoritatea activelor legate de fabricarea cimentului, betonului
gata de utilizare și agregatelor, inclusiv la fabricile de ciment de la Héming, Lumbres și
Rochefort-sur-Nenon, stațiile de măcinare la Dannes, Dunkerque, Grand-Couronne, La Rochelle
și Ebange şi un terminal de import la Dunkerque. Lafarge a renunța la o stație de măcinare și la
toate activitățile sale comerciale în Réunion, cu excepția participării sale în cadrul stației de
măcinare Ciments de Bourbon.
În Marea Britanie, Lafarge a renunţat la întreaga activitate comercială realizată prin intermediul
Lafarge Tarmac, un joint-venture cu Anglo American, cu excepția uzinei de ciment Cauldon din
Staffordshire. Părțile s-au angajat să se asigure că orice cumpărător al afacerii Lafarge Tarmac
va satisface criteriul stabilit în raportul autorității britanice de concurență din ianuarie 2014
privind agregatele, cimentul și betonul. Acest lucru a avut ca scop intrarea unui al cincilea
producător intern de ciment independent în Marea Britanie.
De asemenea, Holcim a renunțat toate activitățile sale în Republica Cehă, precum și la uzina
Gador și la stația de măcinare Yeles din Spania. Vânzarea activelor cehe și spaniole ale societății
Holcim către producătorul mexican de ciment Cemex a făcut obiectul unor decizii anterioare
ale autorității de concurenţă cehe și ale Comisiei.
Comisia a concluzionat că operaţiunea notificată, astfel cum a fost modificată prin
angajamente, nu ridică probleme de concurență. Decizia a fost condiționată de respectarea
deplină a acestor angajamente.
201
Cele două cazuri în care Comisia a iniţiat investigaţii aprofundate (faza 2) au fost:
• Cazul M.7054 – CEMEX/Active HOLCIM
În urma unei investigaţii aprofundate, la data de 09.09.2014, Comisia Europeană a adoptat o
decizie cu privire la concentrarea economică Cemex/Active Holcim.
Cemex España S.A. (denumită în continuare Cemex Spania) este controlată de Cemex, S.A.B. de
C.V., cu sediul în Mexic, facând parte din Grupul Cemex (denumit în continuare Cemex). Cemex
își desfășoară activitatea la nivel mondial în domeniul materialelor de construcții, pe piața
cimentului, a betonului, a agregatelor și a materialelor de construcție asociate acestora. Cemex
desfășoară activități în Africa, America, Asia, Europa și Orientul Mijlociu. În Spania, Cemex
deține fabrici de ciment, mortar și beton și cariere de agregate.
Holcim España, S.A. (denumită în continuare, Holcim Spania) deține fabrici și cariere dedicate
producției și furnizării de ciment, agregate, beton și mortar în Spania (denumită în continuare
activele Holcim). Activele Holcim sunt controlate de Holcim Ltd., o societate pe acțiuni de drept
elvețian, care este societatea mamă finală a Grupului Holcim (denumită în continuare Holcim).
Holcim este un furnizor la nivel mondial de ciment, agregate, mortar, beton, asfalt, materiale
pe bază de ciment și materiale de construcții asociate acestora, care desfășoară activități în
peste 70 de țări.
La data de 28.02.2014, Comisia a primit notificarea operaţiunii de concentrare economică prin
care Cemex intenționa să dobândească controlul unic asupra activelor Holcim. Deşi tranzacția
propusă nu avea o dimensiune europeană, la cererea Spaniei152, Comisia a decis să analizeze
tranzacția propusă. La 23.04.2014, Comisia a constatat că operaţiunea propusă ridica semne
de întrebare serioase cu privire la compatibilitatea sa cu piața internă și cu Acordul privind
Spaţiul Economic European și a hotărât inițierea investigaţiei aprofundate, care a permis
înlăturarea preocupărilor în materie de concurență identificate în prealabil.
Operaţiunea a privit sectorul materialelor de construcții, în special, cimentul, agregatele,
betonul, mortarul și clincherul. În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a ridicat semne de
întrebare serioase cu privire la compatibilitatea tranzacției cu piața internă și cu Acordul privind
Spaţiul Economic European doar în ceea ce privește piața cimentului gri, din cauza:
(i) efectelor necoordonate și
(ii) a efectelor coordonate
Investigația întreprinsă în acest caz a confirmat constatările anterioare ale Comisiei potrivit
cărora cele două tipuri principale de ciment (alb și gri) reprezintă piețe ale produsului distincte.
De asemenea, Comisia a investigat dacă piața cimentului gri ar trebui segmentată și mai mult,
în funcție de diferitele modalități de prezentare (ciment vrac sau ambalat în saci) și de diferitele
tipuri de clase. Comisia a ajuns la concluzia că, pentru evaluarea efectelor tranzacției propuse,
152 În baza Regulamentului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, unul sau mai multe state membre pot solicita Comisiei să examineze orice concentrare care nu are o dimensiune comunitară, dar care afectează schimburile comerciale între statele membre și amenință să afecteze semnificativ concurența pe teritoriul statului membru sau al statelor membre care formulează solicitarea.
202
piața relevantă a produsului este piața globală a cimentului gri. Cu toate acestea, definiția
exactă a pieței a rămas deschisă.
Referitor la piața geografică relevantă, Comisia a considerat că, în contextul cazului de față,
piețele geografice relevante ar trebui definite ca zone circulare din jurul fabricilor relevante de
ciment, în conformitate cu practica sa anterioară în ceea ce privește cimentul gri. Comisia a
concluzionat că, ținând seama de modelele existente și potențiale privind cererea și oferta,
precum și de punctele de vedere ale participanților pe piață, în acest caz, cel mai potrivit este
să se evalueze efectele concurențiale ale tranzacției propuse pe diferite piețe geografice, pe
baza unor raze de 150 km în jurul fabricilor deținute de părți.
Ambele părți sunt active pe piața producției și a furnizării de ciment gri. Cemex exploatează în
Spania cinci fabrici integrate: una în Buñol (provincia Valencia), una în Alicante, una în Alcanar
(provincia Tarragona), una în Morata (provincia Zaragoza) și una în Lloseta (Insulele Baleare). În
plus, Cemex mai exploatează și o staţie de măcinare în Castillejo (provincia Toledo), precum și
o serie de terminale. Holcim deține trei fabrici integrate în sudul Spaniei: două dintre fabrici
(Gador și Carboneras) sunt situate în provincia Almeria, iar una în Jerez (provincia Cadiz). În plus,
Holcim mai exploatează și o staţie de măcinare în Yeles (provincia Toledo), precum și o serie de
terminale.
(i) Efecte necoordonate
Comisia a analizat potențialele efecte necoordonate ale tranzacției propuse asupra diverselor clustere definite prin cercuri cu raza de 150 km trasate în jurul instalațiilor de producție a cimentului deținute de părți în Spania.
În clusterul Gador-Carboneras, cota de piață cumulată a părților a fost de [40-50] % în 2013, cu o suprapunere de [10-20]%. Peisajul concurențial din clusterul Gador-Carboneras este fragmentat. În ceea ce privește cota de piață, cei mai apropiați concurenți ai părților sunt staţiile de măcinare Cementos La Unión (CLU) și Cementos La Cruz (CLC), Financiera y Minera (FYM) și Votorantim (toate având [5-10]%).
În clusterul Alicante, cota de piață cumulată a părților a fost de aproximativ [30-40] % în 2013, cu o suprapunere de [10-20]%. Restul pieței din clusterul Alicante, este, de asemenea, fragmentat. Din punctul de vedere al cotei de piață, cei mai apropiați concurenți ai părților sunt CLU ([10-20] %) și CLC ([10-20] %), urmați de Lafarge ([5-10] %).
În clusterul Buñol, cota de piață cumulată a părților a fost de aproximativ [20-30]% în 2013, cu o suprapunere de [10-20] %. Peisajul concurențial din clusterul Buñol este similar celui care predomină în clusterul Alicante. Din punctul de vedere al cotei de piață, cei mai apropiați concurenți ai părților sunt CLU ([10-20] %) și CLC ([10-20] %). Aceste staţii de măcinare sunt urmate de întreprinderea integrată Lafarge ([5-10] %) și de staţia de măcinare Cementval ([5-10] %).
Comisia a considerat că, în cele trei clustere menţionate (denumite în continuare clusterele din regiunea Levante), există mai mulți concurenți care pot fi considerați ca fiind alternative la fel de apropiate sau chiar mai apropiate pentru clienții Holcim decât Cemex. De asemenea, unii
203
concurenți din clusterele din regiunea Levante pot fi considerați ca fiind alternative la fel de apropiate sau mai apropiate pentru clienții Cemex decât Holcim.
În al doilea rând, Comisia a considerat că staţiile de măcinare și întreprinderile integrate - concurenții părților - din clusterele din regiunea Levante au atât capacitatea, cât și motivația de a crește oferta în cazul în care entitatea rezultată în urma concentrării ar crește prețurile, întrucât:
- Staţiile de măcinare, în special, nu sunt îngrădite de nevoia de a identifica surse de aprovizionare cu clincher, deoarece au posibilitatea de a cumpăra clincher de la întreprinderile integrate din regiune sau din străinătate;
- Nivelul ridicat de capacitate disponibilă deținută de concurenții principali ai părților din clusterele din regiunea Levante este suficient pentru a face ca orice încercare unilaterală de mărire a prețurilor de către entitatea rezultată în urma concentrării să fie neprofitabilă.
În ceea ce privește clusterele Yeles și Castillejo (denumite în continuare clusterele din regiunea Centru), cotele de piață cumulate ale părților se situau în 2013 sub [20-30] % și, respectiv, puțin peste [20-30] %. Există doi concurenți de dimensiuni comparabile cu cele ale părților, și anume CPV ([20-30] %) și Lafarge ([20-30] %). Există, de asemenea, o serie de alți concurenți, cu cote de piață mai mari de [5-10] %, și anume Balboa (peste [10-20] % în ambele clustere) și Votorantim (peste [5-10] % în clusterul Yeles). Mai mult, nivelul ridicat al capacităţii disponibile deținută de concurenții principali ai părților din clusterele din regiunea Centru este suficient pentru a face ca orice încercare unilaterală de mărire a prețurilor de către entitatea rezultată în urma concentrării să devină neprofitabilă.
În clusterele din Alcanar, Lloseta, Morata și Jerez, creșterea cauzată de tranzacție este mai mică de [0-5]%. Prin urmare, Comisia a concluzionat că este puțin probabil ca, din cauza efectelor necoordonate, tranzacția propusă să împiedice în mod semnificativ concurența efectivă pe piețele cimentului gri în cadrul clusterelor cu o rază de 150 km din jurul fabricilor deținute de părți.
(ii) Efecte coordonate
Comisia a considerat că cel mai probabil mecanism de coordonare pe piețele de ciment gri care fac obiectul investigației este alocarea clienților, prin care concurenții se abțin de la a propune prețuri scăzute clienților concurenților lor. În cadrul unui astfel de scenariu de coordonare, costurile de transport substanțiale pentru ciment ar duce la o alocare generală a clienților, bazată pe apropierea acestora de o anumită fabrică. Prin urmare, Comisia a investigat posibilitatea concurenților de pe piața cimentului să aibă puține stimulente pentru a atrage noi clienți în mod agresiv. Într-un astfel de scenariu, un mecanism de coordonare le-ar permite concurenților să dispună de marje sporite și, prin urmare, să obțină profituri mai mari.
Comisia a considerat că există o serie de caracteristici ale piețelor cimentului gri ce fac obiectul investigației, care indică faptul că interacțiunile de pe piață nu conduc la rezultate concurențiale. De exemplu, părțile și principalii lor concurenți obțin marje brute medii pozitive în clusterele din regiunea Centru, în ciuda faptului că sunt disponibile capacități neutilizate considerabile. Cu toate acestea, în ansamblu, toți factorii luați în considerare sunt insuficienți pentru a se putea trage concluzia că rezultatele pieței pot fi asociate cu existența în acest moment a coordonării. De asemenea, există elemente care contrazic orice potențială coordonare. În special, rolul distribuitorilor independenți din clusterele din regiunea Centru are
204
potențialul de a submina sustenabilitatea unui mecanism de coordonare bazat pe alocarea clientelei.
În ceea ce privește efectele specifice concentrării, în cazul de față, având în vedere că elementele de probă sunt insuficiente pentru a se putea trage concluzia că rezultatele pieței existente pot fi asociate cu existența în prezent a unei coordonări, nu a fost necesar pentru Comisie să se pronunțe cu privire la măsura în care schimbările produse de concentrare ar facilita coordonarea, făcând-o mai stabilă sau mai eficace. În ansamblu, nu au existat elemente de probă suficiente pentru a se stabili că rezultatele actuale ale pieței sunt determinate de existența alocării clienților între cei patru principali producători de ciment (și anume părțile, Lafarge și CPV). Prin urmare, Comisia a concluzionat că este puțin probabil ca tranzacția propusă să faciliteze coordonarea, făcând-o mai stabilă sau mai eficace, în așa măsură încât să se poată considera că reprezintă un obstacol semnificativ în calea concurenței efective. Din motive similare, Comisia a ajuns şi la concluzia că este puțin probabil ca acei concurenți care nu au participat în prealabil la coordonare să fie mult mai susceptibili să participe la coordonare în urma tranzacției propuse.
Având în vedere cele menţionate mai sus, Comisia a concluzionat că operațiunea de concentrare economică propusă nu va afecta în mod semnificativ concurența efectivă pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia, operațiunea notificată fiind declarată ca fiind compatibilă cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE.
• Cazul M.7009 – HOLCIM/CEMEX WEST
În urma unei investigaţii aprofundate, în data 05.06.2014, Comisia a aprobat concentrarea economică prin care Holcim Beteiligungs GmbH (denumit, în continuare, Holcim) a achiziţionat anumite activităţi ale Grupului Cemex în domeniul cimentului, betonului gata de utilizare, agregatelor şi materialelor din ciment, activităţi desfăşurate în vestul Germaniei, inclusiv un număr redus de spaţii de producţie situate în Franţa şi Olanda (denumit, în continuare, Cemex West). Operaţiunea fusese notificată în data de 03.09.2013.
Cemex și Holcim sunt furnizori mondiali de ciment și alte materiale de construcție. Cemex West derulează activitățile Cemex în domeniul cimentului gri, betonului prefabricat, agregatelor și materialelor din ciment în vestul Germaniei. De asemenea, întreprinderea mai deţinea un număr redus de fabrici în Franța și Olanda. Investigaţia aprofundată a fost iniţiată ca urmare a preocupările legate de faptul că operaţiunea ar putea diminua substanțial concurența, eliminând Cemex West în calitatea sa de concurent actual sau potențial în anumite părți ale Germaniei și în Belgia. De asemenea, Comisia a fost preocupată de faptul că tranzacția ar putea permite producătorilor de ciment gri să își coordoneze comportamentul pe piață sau să faciliteze o astfel de coordonare, eliminând motivaţia concurenților să se extindă în regiunile în care Holcim are o prezenţă puternică, cum ar fi Belgia și nordul Germaniei.
În plus, Comisia era preocupată de efectul concentrării asupra concurenței pe piața zgurii granulate de furnal. Aceasta este un produs secundar al producției de oțel care este utilizat ca înlocuitor al clincherului în producția de ciment și, în forma sa de bază, este un substituent pentru ciment în producția de beton. Comisia a fost îngrijorată de faptul că tranzacția ar putea permite entității rezultate în urma concentrării să majoreze prețurile pentru acest produs în absența unei constrângeri concurențiale suficiente din partea furnizorilor rămași pe piaţă.
205
În urma analizei, Comisia a concluzionat că entitatea rezultată în urma concentrării se va confrunta cu concurența mai multor actori de pe piețele geografice din jurul instalațiilor de producere a cimentului gri din Germania, Belgia și nord-estul Franței. Holcim și Cemex West nu impun constrângeri concurențiale semnificative pe piețele respective. Astfel, tranzacția nu va duce la eliminarea unui important concurent actual sau potențial al Holcim.
Investigația Comisiei a analizat, de asemenea, dacă tranzacția ar determina sau ar facilita coordonarea actorilor de pe piețele de ciment gri. Aceste piețe sunt predispuse la coordonare, în principal, ca urmare a omogenității produsului, prezenței acelorași concurenți pe diferite piețe geografice și a unui anumit nivel de transparență a pieței. Comisia a concluzionat că este puțin probabil ca tranzacția în sine să faciliteze o astfel de coordonare într-o măsură care ar ridica probleme de concurență.
În plus, Comisia a constatat că entitatea rezultată în urma concentrării va continua să se confrunte cu concurența unui număr de concurenți pe piețele zgurii granulate de furnal, în special din partea producătorilor de oțel. Comisia a constatat, de asemenea, că, în prezent, există ofertă excesivă de zgură granulată de furnal pe piață. Prin urmare, Comisia a concluzionat că tranzacția nu ridică probleme de concurență.
În cele ce urmează, este descrisă operaţiunea de concentrare economică interzisă de Comisie.
• Cazul M.7878 - HEIDELBERGCEMENT/SCHWENK/CEMEX Ungaria/CEMEX Croaţia
Ca urmare a unei investigaţii aprofundate, în data de 05.04.2017, Comisia Europeană a decis interzicerea preluării Cemex Hrvatska dd (denumit, în continuare, Cemex Croaţia) de către HeidelbergCement AG (denumit, în continuare, HeidelbergCement) și Schwenk Zement KG (denumit, în continuare, Schwenk).
La 05.09.2016, HeidelbergCement și Schwenk au notificat Comisiei achiziția lor în comun a două societăți vizate în cadrul aceleiași tranzacții, Cemex Croaţia și Cemex Hungária Építőanyagok Kft (denumit, în continuare, Cemex Ungaria).
HeidelbergCement și Schwenk sunt producători de materiale de construcție cu sediul în Germania. Împreună, ei controlează Duna Dráva Cement (denumit, în continuare, DDC), o companie maghiară. DDC, printre alte activități, operează fabrici de ciment gri în Beremend (Ungaria) și în Kakanj (Bosnia-Herțegovina).
Cemex Croația este o filială a Grupului Cemex, de asemenea, un furnizor global de materiale de construcție. Cemex Croaţia vinde ciment gri, beton, clincher și agregate în Croația și Balcanii de Vest, dar furnizează ciment și pentru Italia, Slovenia, Malta și altor piețe de export. Cemex Croația deține trei fabrici de ciment în Split și mai multe terminale de ciment și de betoane în Croația.
Cemex Ungaria produce și vinde în principal betoane în Ungaria.
Analiza achiziţiei Cermex Ungaria a fost realocată autorităţii de concurenţă maghiare. În ceea ce priveşte achiziţia Cemex Croația, având în vedere temerile Comisiei cu privire la compatibilitatea operaţiunii de concentrare economică cu piața internă și cu Acordul privind Soaţiul Economic European, în data de 16.10.2016, a fost declanşată investigaţia aprofundată.
Achiziționarea activelor Cemex în Croația se dorea realizată prin intermediul societății mixte DDC.
206
Analiza Comisiei a vizat concurența pe piețele croate de ciment. La fel ca cele mai multe materiale de construcție, cum ar fi agregate și betonul, cimentul este vândut la o distanță relativ scurtă de locul unde este fabricat. Din cauza costurilor ridicate de transport și a problemelor legate de securitatea aprovizionării, instalațiile de ciment nu sunt competitive dacă sunt situate prea departe faţă de clienți. În acest caz specific, investigaţia a constatat că fiecare fabrică de ciment are o zonă de colectare de aproximativ 250 de kilometri în jurul acesteia.
Cemex Croația este cel mai mare producător de ciment din țară, operând trei fabrici profitabile din sudul Croației, în apropiere de Split.
DDC și HeidelbergCement sunt cei mai importanți importatori de ciment din Croația. DDC importă cimentul gri în Croația de la fabricile sale din Ungaria și Bosnia-Herțegovina (cea mai apropiată fabrică concurente la fabricile Cemex din Split). HeidelbergCement importă cimentul gri în Croația de la o uzină din Italia.
Comisia a investigat suprapunerile pe piețele croate de ciment, pe de o parte, întreCemex Croaţia și, pe de altă parte, HeidelbergCement și DDC.
Comisia a avut motive serioase de îngrijorare că preluarea ar fi redus concurența pe piețele croate ale cimentului gri, în prezent deservite de fabricile de ciment Cemex din Split. Acest lucru ar fi condus la creșterea prețurilor pentru ciment.
Preluarea ar fi eliminat concurența și ar fi putut conduce la o poziție dominantă pe piaţa din Croaţia. Cotele de piață comune ale părților ar fi fost în jur de 45-50% și atingând peste 70% în anumite părți ale țării (în special, în Dalmația).
Investigația Comisiei a constatat, de asemenea, că DDC urmărea o strategie de creștere a vânzărilor în Croația, rezultând în ultimii ani prețuri mai competitive pentru clienții croați. Preluarea ar fi eliminat această concurenţă. Mai mult, Comisia a constatat elemente specifice care prevăd o creștere semnificativă a prețului cimentului după tranzacție.
Evaluarea Comisiei a arătat că restul furnizorilor și importatorilor de ciment din țară nu ar fi putut să concureze efectiv cu societatea rezultată după preluare. Acest lucru este determinat de faptul că ceilalţi furnizori de ciment au un potențial limitat de expansiune a vânzărilor și sunt situați mai departe, având costuri mai mari de transport pentru a ajunge la clienți pe piețele relevante. În plus, pe coasta croată nu există terminale independente pentru importurile maritime.
Entitatea rezultată în urma concentrării ar fi avut posibilitatea de a face intrarea pe piață a concurenților dificilă și costisitoare.
În acest caz, părțile nu s-au oferit să ia măsuri structurale, prin renunţarea la vreo unitate de producţie de ciment existentă. Remediile propuse au vizat acordarea accesului la un terminal de ciment din Metković, în sudul Croației. Terminalul, un depozit de ciment situat pe râul Neretva, este în prezent închiriat de Cemex Croaţia.
Investigaţia Comisiei a concluzionat că măsurile corective propuse nu ar fi permis unei întreprinderi să concureze efectiv și durabil cu societatea rezultată în urma concentrării.
Comisia a avut temeri că măsurile corective propuse ar fi oferit doar o posibilitate incertă pentru un concurent să dezvolte o nouă afacere în domeniul cimentului în sudul Croației, deoarece aceste măsuri ar fi oferit acces la un depozit fără clienți existenți, mărci, personal de vânzare şi fără acces constant la ciment.
Comisia a constatat că acest nou concurent ar fi fost limitat din perspectiva capacităţii sale de a concura cu HeidelbergCement, Schwenk și Cemex, care ar fi combinat întreaga activitate de producție și vânzare pentru Croația. Orice companie care ar fi închiriat un depozit din Metković
207
ar fi avut costuri mai mari (în special, de transport) pentru a ajunge la clienți de pe piețele croate, făcând-o mai puțin competitivă decât părţile la concentrare. Remediile propuse au fost considerate insuficiente şi ca urmare a limitării capacităţii terminalului de ciment şi a localizării acestuia - este probabil ca terminalul să fi fost utilizat pentru a vinde şi clienților din afara piețelor croate. Prin urmare, Comisia a concluzionat că măsurile corective oferite nu ar fi putut împiedica creșterile probabile ale prețurilor cimentului gri în Croația după tranzacție, interzicând concentrarea.
Istoric cartelizare
În perioada 2010-2015, Comisia Europeană a derulat o investigaţie privind posibila încălcare a
art. 101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) de către întreprinderi active
pe piaţa cimentului. Astfel, în data de 06.10.2010153, Comisia Europeană a iniţiat procedura
oficială antitrust154 având ca obiect o posibilă împărţire de piaţă, coordonarea nivelului preţului,
precum şi posibile restricții la importul/exportul de ciment şi de alte produse asociate, aşa cum
sunt produsele bazate pe ciment (de exemplu, betonul) şi alte materiale utilizate pentru
fabricarea de produse bazate pe ciment. Investigaţia iniţiată în 2010 a fost închisă în data de
31.07.2015155, nefiind constatată încălcarea regulilor de concurenţă.
Anterior iniţierii acestei investigaţii, Comisia Europeană a derulat inspecţii inopinate la
producători de ciment din mai multe state membre UE în 4-5 noiembrie 2008156, precum şi la
sediul ai multor întreprinderi active pe piaţa cimentului din Spania, în perioada 22-23
septembrie 2009157.
Anterior anului 2010, Comisia Europeană a mai avut un caz implicând un posibil cartel/abuz de
poziţie dominantă pe piaţa cimentului.
Astfel, în data de 28.09.2005, Comisia Europeană a respins o plângere158, depusă în anul 2002
de EMC Development AB (EMC) 159 împotriva asociaţiei Cembureau160 (producători europeni de
ciment Portland) şi a Comitetului European de Standardizare (CEN)161, privind implementarea
unor comportamente ce ar fi contravenit art. 81 din TFUR (actualul art. 101 din TFUE):
• adoptarea standardului EN 197-1;
• constituirea unui cartel pentru a ridica bariere la intrarea pe piaţa europeană a
cimentului;
153 http://ec.europa.eu/competition/antitrust/cases/dec_docs/39520/39520_4538_7.pdf. 154 Cazul AT.39520. 155 http://ec.europa.eu/competition/antitrust/cases/dec_docs/39520/39520_12342_6.pdf. 156 http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-08-676_en.htm?locale=en, 157 http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-09-409_en.htm?locale=en. 158 Cazul COMP/F-2/38.401. 159 Întreprindere cu sediul în Suedia, implicată în testarea, dezvoltarea şi exploatarea comercială a unei metode de producere a unui tip de ciment alternativ, denumit ciment modificat energetic. 160 Asociaţia Europeană a Cimentului, constituită sub legea belgiană, care, la momentul 2002, reprezenta şi susţinea interesele a 25 de asociaţii naţionale în industria cimentului şi companii active în această industrie din Europa. 161 Organizaţie independent a cărei membri sunt organismele naţionale de standardizare din 28 de ţări europene. Comisia Europeană nu este membru al CEN, dar are calitatea de consilier în bord-ul tehnic al CEN. CEN este un organism de standardizare recunoscut de Directiva European 98/34/EC8, ce promovează armonizarea tehnică voluntară în Europa împreună cu alte organisme mondiale şi parteneri din Europa.
208
• împărţirea geografică a pieţei europene a cimentului.
De asemenea, EMC a invocat existenţa unei poziţii dominante colective a producătorilor de
ciment Portland (90% din cimentul existent pe piaţă este Portland, a cărei producţie este
controlată 100% de producătorii de ciment Portland).
Standardul EN 197-1 specifică compoziţia, cerinţele şi criteriile de conformitate pentru 27
produse distincte de ciment, respectiv acele cimenturi comune descrise ca fiind „tradiţionale”
şi „îndelung testate/încercate” de organismele naţionale de standardizare din cadrul CEN.
EMC a considerat că Standardul EN 197-1 acordă conformitatea CE doar cimenturilor
„tradiţionale şi îndelung testate”, excluzând de pe piaţă toate noile tipuri de ciment, precum cel
produs de EMC, precum şi că acest standard nu este unul privind performanţa produsului, ci
unul privind reţeta de fabricaţie, limitând natura materialelor din compoziţia cimentului în loc
să ia în considerare performanţa produsului. Adoptarea unui standard bazat pe performanţă ar
fi permis intrarea pe piaţă a cimentului EMC, periclitând dominanţa cimentului Portland.
Acestea constituie bariere la intrarea pe piaţă a cimentului EMC sau a altor cimenturi diferite
de cele Portland, fiind create de acţiunea unui cartel al producătorilor europeni de ciment
Portland. Împărţirea de piaţă ar fi un alt rezultat al acestor acţiuni.
Comisia Europeană a respins plângerea EMC, întrucât:
• Standardul EN 197-1 nu are o natură obligatorie, de jure sau de facto;
• Adoptarea standardului a fost realizată prin intermediul unei proceduri deschise,
transparente şi nediscriminatorii, încadrându-se în condiţiile stipulate de Liniile
directoare ale Comisiei privind aplicabilitatea articolului 81 din Tratat în cazul
acordurilor orizontale de cooperare162, considerându-se, astfel că acest standard nu
restricţionează concurenţa în înţelesul art. 81 din TFUE;
• EMC nu a prezentat suficiente dovezi care să indice faptul că Cembureau şi producătorii
de ciment Portland au acţionat ca un cartel/au încheiat o înţelegere care să afecteze
concurenţa sau o eventuală împărţire de piaţă;
• EMC nu a prezentat suficiente dovezi privind existenţa unei poziţii dominante colective,
prin urmare, nici privind un posibil abuz de poziţie dominantă.
Referitor la piața relevantă, Comisia Europeană a oferit următoarele definiţii:
• Piaţa produsului:
Potrivit practicii decizionale a Comisiei Europene, confirmată de jurisprudența Tribunalului de
Primă instanţă, cimentul gri, alb şi clincherul constituie pieţe distincte, întrucât produsele
răspund unor cerinţe distincte163. Pe baza informaţiilor obţinute în acest caz, cimentul EMC şi
cel Portland fac parte din aceeaşi piaţă a cimentului gri.
162 OJ L 3, 6.1.2001. 163 Decizia Comisiei din 30 noiembrie 1994, Cement, OJ L 343, 30.12.1994, p.1; Hotărârea comună a Tribunalului de Primă Instanţă din 15 martie 2000 în cazurile T-25/95 şi alţii, Cimenteries CBR şi alţii/ Comisia, [2000] ECR II-491, paragrafele 825-831.
209
• Piaţa geografică:
Conform practicii decizionale a Comisiei Europene, piața cimentului poate fi văzută ca un set de
piețe, centrate pe diversele fabrici, suprapunându-se și acoperind întreaga Europă 164 .
Dimensiunea fiecărei piețe și gradul de suprapunere a acestora sunt determinate de distanța
de la fiecare fabrică.
164 Decizia Comisiei din 30 noiembrie 1994; Decizia Comisiei din 7 aprilie 2000 în cazul No COMP/M.1874- Lafarge/Blue Circle.
210
Anexa 5.1. Capacitățile de producție și gradul de utilizare a acestora pentru
producătorii de ciment din România, 2013 - 2016
Producător Amplasarea unității de producere
Capacitate producție în
funcțiune 2013 - 2017
tone/an
Grad de utilizare a capacității de producție (%)
2016 2015 2014 2013
Holcim România Alesd - jud. Bihor
Holcim România Turda - jud. Cluj Holcim România Campulung -
jud. Arges
CRH România Medgidia - jud. Constanta
CRH România Hoghiz - jud. Brasov
CRH România Taru-Jiu - jud. Gorj
HeidelbergCement România
Tasca - jud. Neamt
HeidelbergCement România
Chiscadaga - jud. Hunedoara
HeidelbergCement România
Fieni - jud. Dambovita
Ceminter Internațional
Constanta - jud. Constanta
Cemrom Corbu - jud. Constanta
[]
211
Anexa 5.2. Tipuri de ciment produse, în anul 2016, în România
Tip de
ciment
Denumire Simbol Producător Unitatea de
producere a
cimentului
Utilizare
ciment
Portland
compozit şi
rezistenţă
iniţială
mare
CEM
II/B-M
(S-V)
32.5R
elemente şi structuri
din beton simplu şi
armat, prefabricate
uşoare, mortare
uscate
ciment
Portland
compozit
cu
rezistenţă
iniţială
mare
CEM
II/B-M
(S-LL)
32.5R
betoane simple şi
armate pentru
fundaţii, stâlpi, grinzi,
planşee, elemente
prefabricate
ciment
Portland cu
calcar cu
rezistenţă
iniţială
mare
CEM
II/A-LL
32.5R
fundații, stâlpi, grinzi,
lucrări de artă,
prefabricate
ciment
Portland cu
calcar cu
rezistenţă
iniţială
mare
CEM
II/B-LL
32.5R
fundații, stâlpi, grinzi,
lucrări de artă,
prefabricate, drumuri
de înaltă
performanţă
ciment
Portland
compozit
CEM
II/B-M
42.5 N
structuri din beton,
șape şi mortare
ciment
Portland cu
zgură cu
construcţii civile,
industriale,
hidrotehnice,
[]
212
rezistenţă
iniţială
mare
CEM
II/A-S
42.5R
drumuri, poduri,
prefabricate
ciment
Portland
compozit
cu
rezistenţă
iniţială
uzuală
CEM
II/B-M
(S-LL/S-
V/V-LL)
42.5 N
structuri din beton,
șape şi mortare
ciment
Portland cu
cenuşă
zburătoare
şi cu
rezistenţă
iniţială
uzuală
CEM
II/A-V
42.5N
structuri din beton,
șape şi mortare
ciment
Portland
compozit
cu
rezistenţă
iniţială
uzuală şi
căldură de
hidratare
redusă
CEM II
B-M (S-
V)
42,5N-
LH
elemente şi structuri
monolite cu grosimi
mai mari de 1,5 m,
executate inclusiv în
perioada de timp
friguros
ciment
Portland cu
calcar şi
rezistență
iniţială
mare
CEM
II/A-LL
42.5R
structuri din beton,
șape şi mortare
speciale, prefabricate
[]
213
ciment
Portland cu
calcar şi
rezistență
iniţială
mare
CEM
II/B-LL
42.5R
structuri din beton
armat, șape şi
mortare
ciment
Portland cu
rezistență
iniţială
mare
CEM I
42.5 R
structuri speciale
pentru construcții
civile, industriale,
hidrotehnice,
drumuri, poduri,
prefabricate
ciment
Portland cu
rezistenţă
iniţială
mare
CEM I
52.5 R
structuri speciale
pentru construcții
civile, industriale,
hidrotehnice,
drumuri, poduri,
prefabricate
special ciment de
furnal cu
căldură de
hidratare
redusă
CEM
III/A
42.5 N-
LH
construcții în medii
agresive şi sulfatice
ciment
pentru
zidărie
MC
12,5
zidărie, tencuială
interioară/exterioară,
reparații
ciment cu
adaos de
zgură de
furnal, cu
căldură de
H II/A-S
32.5
pentru betoane
performante folosite
în construcții civile,
industriale,
hidrotehnice de mari
[]
214
hidratare
limitată
dimensiuni, drumuri,
poduri, tuneluri
Sursa: Prelucrări proprii ale informațiilor primite de la producătorii de ciment din România
Anexa 7.1. Informații privind top 100 clienți ai Holcim România, reprezentând
aproximativ [] din totalul vânzărilor de ciment în perioada 2013 – semestrul I 2017
Anexa 7.2. Informații privind top 100 clienți ai HeidelbergCement România,
reprezentând aproximativ [] din totalul vânzărilor de ciment în perioada 2013 –
semestrul I 2017
Anexa 7.3. Informații privind top 100 clienți ai CRH România, reprezentând
aproximativ [] din totalul vânzărilor de ciment în perioada 2013 – semestrul I 2017
[]
[]
[]
215
Anexa 7.4. Informații privind top 100 clienți ai Ceminter România, reprezentând
aproximativ [] din totalul vânzărilor de ciment în perioada 2013 – semestrul I 2017
Anexa 7.5. Clienți comuni din top 100 în funcție de volum (tone, 2013 – Sem I 2017)
Anexa 7.6. i) Frecvența absolută și relativă cumulată pentru clienții Holcim România,
pe intervale de distanță, 2013-S1 2017
Frecvența absolută 2013 2014 2015 2016 2017
Total perioadă
50
100
150
200
250
300
350
850
Total clienți
Frecvența relativă cumulativă 2013 2014 2015 2016 2017
Total perioadă
sub 50 km sub 100 km
[]
[]
[]
216
sub 150 km sub 200 km sub 250 km
sub 300 km sub 350 km peste 350 km 100% 100% 100% 100% 100% 100%
Anexa 7.6. ii) Frecvența absolută și relativă cumulată pentru clienții CRH România, pe
intervale de distanță, 2013-S1 2017
Frecvența absolută 2013 2014 2015 2016 2017 Total perioadă
50
100
150
200
250
300
350
850
Total clienți
Frecvența relativă cumulativă 2013 2014 2015 2016 2017 Total perioadă sub 50 km sub 100 km sub 150 km
sub 200 km sub 250 km sub 300 km sub 350 km peste 350 km 100% 100% 100% 100% 100% 100%
[]
[]
[]
217
Anexa 7.7. Evoluții comparative ale livrărilor de ciment, pe sortimente și categorii de
clienți (tone, 2013 – 6 luni 2017)
CEM I. a) Evoluții comparative ale livrărilor totale de CEM I
CEM I. b) Evoluții comparative ale livrărilor interne de CEM I
2013 2014 2015 2016 2017
[]
2013 2014 2015 2016 2017
[]
218
CEM I. c) Evoluții comparative ale livrărilor de CEM I către UE
CEM I. d) Evoluții comparative ale livrărilor de CEM I către clienții din grup
2,013 2,014 2,015 2,016 2,017
[]
2013 2014 2015 2016 2017
[]
219
CEM I. e) Evoluții comparative ale livrărilor de CEM I către clienții dinafara grupului
CEM II. a) Evoluții comparative ale livrărilor totale de CEM II
2013 2014 2015 2016 2017
[]
2013 2014 2015 2016 6 LUNI 2017
[]
220
CEM II. b) Evoluții comparative ale livrărilor interne de CEM II
CEM II. c) Evoluții comparative ale livrărilor de CEM II către UE
2013 2014 2015 2016 6 LUNI 2017
[]
2013 2014 2015 2016 6 LUNI 2017
[]
221
CEM II. d) Evoluții comparative ale livrărilor de CEM II către clienții din grup
CEM II. e) Evoluții comparative ale livrărilor de CEM II către clienții dinafara grupului
2013 2014 2015 2016 6 LUNI 2017
[]
2013 2014 2015 2016 6 LUNI 2017
[]
222
CEM III. a) Evoluții comparative ale livrărilor totale, interne și către UE pentru sortimentul CEM
III
CEM III. b) Evoluții comparative ale livrărilor de CEM III către clienții din grup și cei din afara
grupului
Sursa:prelucrări proprii pe baza datelor furnizate de producători
[]
2013 2014 2015 2016 6 LUNI 2017
[]
223
Anexa 7.8. Sortimentele celor cinci producători de ciment din România (tone, 2013 - S1
2017)
Anexa 8.1. Analize privind dispersia prețurilor (lei/tonă)
Anexa 8.2. Analiza corelației și staționarității pentru CEM II vrac cu CEM II sac și pentru
CEM II vrac 32,5 și CEM II vrac 42,5
P CEM II vrac P CEM II
sac P CEM II vrac 32,5
P CEM II vrac 42,5
P CEM II sac 42,5
P CEM II vrac 1 P CEM II sac 0.3329 1 P CEM II vrac 32,5 0.6259 0.5835 1 P CEM II vrac 42,5 0.9819 0.2623 0.5581 1 P CEM II sac 42,5 0.3455 0.8708 0.5604 0.3087 1
[]
[]
224
Agregat CEM II vrac 32,5 vs CEM II vrac 42,5
Null Hypothesis: PVRAC_R has a unit root
Exogenous: Constant
Lag Length: 0 (Automatic - based on SIC, maxlag=10)
t-Statistic Prob.*
Augmented Dickey-Fuller test statistic-3.732088 0.0062
Test critical values:1% level -3.560019
5% level -2.91765
10% level -2.596689
*MacKinnon (1996) one-sided p-values.
Augmented Dickey-Fuller Test Equation
Dependent Variable: D(PVRAC_R)
Method: Least Squares
Date: 02/27/18 Time: 12:21
Sample (adjusted): 2 54
Included observations: 53 after adjustments
Variable CoefficientStd. Error t-Statistic Prob.
PVRAC_R(-1) -0.4816 0.12906 -3.732088 0.0005
C 0.45764 0.12307 3.71867 0.0005
R-squared 0.21452 Mean dependent var -0.001458
Adjusted R-squared0.19912 S.D. dependent var 0.029041
S.E. of regression0.02599 Akaike info criterion -4.425266
Sum squared resid0.03445 Schwarz criterion -4.350916
Log likelihood 119.27 Hannan-Quinn criter. -4.396675
F-statistic 13.9285 Durbin-Watson stat 1.597904
Prob(F-statistic) 0.00048
Agregat CEM II vrac vs. CEM II sac
Null Hypothesis: PCEM2 has a unit root
Exogenous: Constant
Lag Length: 0 (Automatic - based on SIC, maxlag=10)
t-Statistic Prob.*
Augmented Dickey-Fuller test statistic-4.533469 0.0006
Test critical values:1% level -3.560019
5% level -2.91765
10% level -2.596689
*MacKinnon (1996) one-sided p-values.
Augmented Dickey-Fuller Test Equation
Dependent Variable: D(PCEM2)
Method: Least Squares
Date: 02/27/18 Time: 12:21
Sample (adjusted): 2 54
Included observations: 53 after adjustments
Variable CoefficientStd. Error t-Statistic Prob.
PCEM2(-1) -0.5275 0.11635 -4.533469 0
C 0.45831 0.10141 4.519193 0
R-squared 0.28724 Mean dependent var -0.000992
Adjusted R-squared0.27326 S.D. dependent var 0.038533
S.E. of regression0.03285 Akaike info criterion -3.956773
Sum squared resid0.05503 Schwarz criterion -3.882423
Log likelihood 106.855 Hannan-Quinn criter. -3.928182
F-statistic 20.5523 Durbin-Watson stat 1.946437
Prob(F-statistic) 3.5E-05
225
Anexa 8.3. Corelații între prețurile sortimentelor de ciment livrate în comun de
producători, 2013 – Sem. I 2017
CEM II A-LL 42.5R Vrac Ceminter (saci)-3.92% Cemrom-24.1% Ceminter-10.1% HOLCIM-31.6% Heidelberg-31.8%
Ceminter (saci)-3.92% 100%
Cemrom-24.1% 20,479% 100% 80%
Ceminter-10.1% 43,073% 54,830% 100% 70%
HOLCIM-31.6% 9,336% -53,091% -8,709% 100% 60%
Heidelberg-31.8% 14,685% 42,101% 69,533% 2,513% 100% 50%
-50%
-60%
CEM I 42.5R VRAC Ceminter (saci)-3.92% Cemrom-24.1% Ceminter-10.1% HOLCIM-31.6% Heidelberg-31.8% -70%
Ceminter (saci)-3.92% 100% -80%
Cemrom-24.1% 20,479% 100%
Ceminter-10.1% 43,073% 54,830% 100%
HOLCIM-31.6% 9,336% -53,091% -8,709% 100%
Heidelberg-31.8% 14,685% 42,101% 69,533% 2,513% 100%
CEM I 52.5R VRAC Heidelberg-1.87% HOLCIM-6.96% CRH-9.33%
Heidelberg-1.87% 100%
HOLCIM-6.96% -37,093% 100%
CRH-9.33% 59,294% -69,888% 100%
Heidelberg-26.8% CEM II A-S 42.5R VracCeminter-3.91% CEM II A-V 42.5N VracCRH-32.3% CEM II A-V 42.5R VRAC
Heidelberg-26.8% CEM II A-S 42.5R Vrac 100%
Ceminter-3.91% CEM II A-V 42.5N Vrac -6,515% 100%
CRH-32.3% CEM II A-V 42.5R VRAC 32,913% 22,782% 100%
CRH-26.9% CEM II B-M 42.5N SaciCeminter-4.97% CEM II B-M 42.5R SaciHOLCIM-28.1% CEM II B-M SLL 42.5N SaciCeminter-54.6% CEM II B-M(LL-V) 42.5R SaciCeminter-12.9% CEM II B-M(LL-V) 42.5R VracCemrom-62.0% CEM II B-LL 42.5N Saci
CRH-26.9% CEM II B-M 42.5N Saci 100%
Ceminter-4.97% CEM II B-M 42.5R Saci#DIV/0! 100%
HOLCIM-28.1% CEM II B-M SLL 42.5N Saci66,134% #DIV/0! 100%
Ceminter-54.6% CEM II B-M(LL-V) 42.5R Saci68,837% #DIV/0! 45,909% 100%
Ceminter-12.9% CEM II B-M(LL-V) 42.5R Vrac66% #DIV/0! 45,802% 34,725% 100,000%
Cemrom-62.0% CEM II B-LL 42.5N Saci 46,899% #DIV/0! 11,991% 6,203% 27% 100,000%
Cemrom-12.0% CRH-8.80% Heidelberg-1.53% HOLCIM-3.47%
Cemrom-12.0% 100%
CRH-8.80% -80% 100%
Heidelberg-1.53% -32% 39% 100%
HOLCIM-3.47% -87,371% 66,147% -31,889% 100,000%
