Raport Pepiniera

Agenţia ”Moldsilva”

Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice

Aprob

Directorul Institutului de

Cercetări şi Amenajări Silvice

D. Galupa

RAPORT PEDOLOGIC

LA HARTA DE SOLURI A CENTRULUI DE CREŞTERE INDUSTRIALĂ A MATEWRIALULUI FORESTIER DE REPRODUCERE

Alcătuitori :

Valerian Cerbari,

dr. hab. în agricultură,

prof. universitar

Galupa Alexandru,

inginer - pedolog

CHIŞINĂU - 2010

CUPRINS

Pag,

INTRODUCERE 3

1 CONDIŢIILE ŞI RESURSELE NATURALE 12

1.1 Aşezarea geografică şi limitele 12

1.2 Relieful şi litologia rocilor de suprafaţă 12

1.3 Hidrologia şi hidrografia 12

1.4 Resursele climatice 15

1.5 Vegetaţia naturală şi cultivată 15

1.6 Impactul antropic 16

2 SOLURILE 17

2.1 Indicii morfometrici şi caracterele morfologice ale solurilor cercetate 17

2.2 Textura solurilor cercetate 22

2.3 Însuşirile fizice ale solurilor cercetate 26

2.4 Însuşirile chimice şi fizico-chimice ale solurilor cercetate 35

3 CARACTERISTICA AGROCHIMICĂ A SOLURILOR

CENTRULUI 9

4 PROBLEMA IRIGĂRII SOLURILOR CENTRULUI 59

5 SISTEMUL DE LUCRARE PENTRU PROTECŢIA STABILITĂŢII

STRUCTURALE A SOLULUI 61

CONCLUZII 70

BIBLIOGRAFIE 71

ANEXE 72

2

INTRODUCERE

Ridicările pedologice detaliate la scara 1:2000, efectuate pe terenurile Centrului

de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti, au

fost îndeplinite de colaboratorii Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. La

efectuarea ridicărilor au participat: doctorul habilitat în ştiinţe agricole, profesorul

universitar Valerian Cerbari (executorul responsabil al lucrărilor), inginerul-pedolog

Alexandru Galupa, inginerii Emilia Groapa şi Ludmila Vrabie, Nadejda Cerbari, Natalia

Bâstrova (responsabili de executarea cercetărilor agrochimice în teren şi lucrărilor de

laborator)

În rezultatul cartografierii pedologice au fost elaborate următoarele materiale care

formează sistemul informaţional al stării de calitate a învelişului de sol al terenurilor

cercetate:

- harta de soluri la scara 1: 2000 şi legenda hărţii cu suprafeţele solurilor;

- harta conţinutului de carbonaţi în stratul 0-30 cm al solurilor;

- hărţile conţinutului de fosfor mobil în stratul 0-30 cm şi 30-50cm al solurilor;

- hărţile conţinutului de potasiu mobil în stratul 0-30 cm şi 30-50cm al solurilor;

- raportul pedologic.

Metodele cercetărilor pedologice în teren şi de analiză în laborator, folosite la

determinarea însuşirilor chimice ale solurilor, sunt cele standardizate în plan naţional.

Analizele necesare pentru diagnoza unităţilor taxonomice de sol s-au efectuat în probele

de sol recoltate din toate profilele amplasate în teren: 11 pofile principale; 29

semiprofile. În laborator au fost efectuate determinări conform listei prezentate în tab.1.

Numărul şi costul analizelor, comparativ cu cel planificat, a fost depăşit de 2 ori.

Materialele cercetărilor pedologice detaliate sunt necesare pentru:

- organizarea teritoriului şi planificarea măsurilor de protecţie a calităţii solurilor;

- utilizarea raţională a terenurilor în conformitate cu pretabilitatea solurilor;

- planificarea şi diferenţierea măsurilor agrotehnice şi ameliorative, reieşind din

condiţiile de sol, relief şi hidrologice;

- estimarea unor costuri privind lucrările agrotehnice şi ameliorative;

3

- efectuarea monitoringului modificării calităţii învelişului de sol al terenurilor în

rezultatul realizării masurilor planificate;

- elaborarea prognosticului evoluţiei învelişului de sol al terenurilor ca rezultat al

utilizării specifice a acestora.

Tabelul 1

Lista analizelor de laborator îndeplinite în probele de sol colectate pe teritoriul Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al

IS Teleneşti în procesul efectuării cercetărilor pedologice la scara 1:2000

Nr. ord. Denumirea analizelor de laborator

Numărul de analizeîndeplinit planificat

1 Textura, determinarea tuturor fracţiunilor granulometrice

20 -

2 Textura, determinarea fracţiunii de argilă fizică < 0.01mm

45 30

3 Apa higroscopică 68 -4 Coeficientul de higroscopicitate 68 -5 Densitatea 20 -6 Densitatea aparentă 16 -7 pH (reacţia solului) 68 808 Conţinutul de carbonaţi 126 809 Conţinutul de humus 126 8010 Azotul total 6 -11 Fosforul total 6 -12 Potasiul total 6 -13 Fosforul mobil 80 8014 Potasiul mobil 80 8015 Analiza complexă a apei din râul Răut 1 116 Rezistenţa la penetrare a solului în stare uscată 16 -

Total determinări 752 431

Bază topografică pentru efectuarea cercetărilor pedologice a servit planul de

organizare a teritoriului Centrului de Creştere Industrială a Materialului

Forestier de Reproducere al IS Teleneşti, elaborat în baza hărţilor orto-foto din

anul 2007.

La generalizarea şi prelucrarea statistică a datelor cercetărilor pedologice au

fost folosite abrevieri, simboluri, unităţi şi termeni, clasificări, formule prezentate în

continuare.

4

Semnificaţia orizonturilor pedogenetice

Orizonturile genetice principale ale profilelor de sol cercetate

A – orizont mineral de acumulare a humusului.

B – orizont de tranziţie după conţinutul de humus.

C - roca parentală, orizont mineral format pe seama rocilor, constituit din material

neconsolidat (loess, argilă, nisip).

Orizonturile de tranziţie

AB, BC- se consideră orizonturi de sol în care se îmbină proprietăţile a două

orizonturi principale. Prima literă arată orizontul principal cu care orizontul de tranziţie

se aseamănă mai mult.

Orizonturile de asociere

Ah, Bhk, BCk, Ckg etc. - sunt orizonturi formate prin asocierea caracterelor a

două sau mai multor orizonturi principale, din care unele nu apar în succesiune pe profil

ca orizonturi separate. Se notează cu simboluri formate din litere mari (orizonturile

principale) şi litere mici (caracterele asociate). Pentru notarea orizonturilor de asociere

se folosesc litere mici:

Litere minuscule pentru indicarea particularităţilor orizonturilor genetice

h - acumularea substanţelor organice humifere (humusului) în orizonturile

minerale, de exemplu Ah, Bh, etc. Se notează cu h orizonturile cu conţinut de humus

mai mare de 1,0%.

ţ - orizontul înţelenit, de exemplu Ahţ;

p – strat arat, de exemplu Ap;

k - prezenţa sau acumularea carbonaţilor de calciu, de exemplu Bk, BCk, Ck etc.;

Alte abrevieri:

H – apa higroscopică.

CH - coeficientul de higroscopicitate.

K – coeficientul hidrotermic sau de umiditate, calculat conform formulei Ivanov-

Vâsoţki.

% g/g – procent de masă.

% v/v – procent de volum.

5

Formule pentru calcularea gradului de tasare conform A. Canarache

(Fizica solurilor agricole. Bucureşti: Cereş, 1990. p. 66-68)

- formula pentru determinarea gradului de tasare, % v/v;

- formula pentru determinarea porozităţii totale

minimal necesare, % v/v;

- formulă empirică pentru calcularea conţinutului de

argilă,

fracţiunea < 0.002 mm, % în baza conţinutului de argilă fizică, %; (Pedologie.

Alcătuirea, geneza, proprietăţile şi clasificarea solurilor. Terra nostra, Iaşi,

2003. p. 158).

GT – gradul de tasare a solului, %.

P - porozitatea totală, % v/v.

PMN - porozitatea totală minimal necesară, % v/v.

A - conţinutul de argilă, fracţiunea < 0, 002,%.

a - conţinutul de argilă fizică, fracţiunea < 0,01 mm, %.

Clase de valori ale însuşirilor solurilor pentru evaluarea acestora

Denumirea Val ori, % v/vExtrem de mic(sol puternic afânat) sub -17

Foarte mic (sol moderat afânat) -17....- 10

Mic (sol slab afânat) -10....- 0Mijlociu (sol slab tasat) 1 - 10Mare (sol moderat tasat) 10 - 18Foarte mare (sol puternic tasat) Peste 18

1. Clase de valori ale gradului de tasare

6

GT= (PMN – P) .

100

PMN

PMN= 45 + 0,163A

A=a - 6

1,2

2. Clase de valori ale densităţii aparente, g/cm³

Denumirea Textura solului

Nisipoasă Nisipo- lutoasă

Luto- nisipoasă

Lutoasă Luto- argiloasă

Argiloasă

Extrem de mică(sol foarte afinat)

< 1,28 < 1,21 < 1,18 < 1,13 < 1,05 <0,94

Foarte mică(sol moderat afinat)

1,28-1,40 1,21-1,34 1,18-1,31 1,13-1,25 1,05-1,18 0,94-1,07

Mică (sol slab afinat)

1,41-1,53 1,35-1,47 1,32-1,45 1,26-1,39 1,19-1,31 1,08-1,20

Mijlocie (sol slab tasat)

1,54-1,66 1,48-1,61 1,46-1,58 1,40-1,53 1,32-1,45 1,21-1,34

Mare(sol moderat tasat)

1,67-1,79 1,62-1,75 1,59-1,72 1,54-1,66 1,46-1,58 1,35-1,47

Foarte mare(sol puternic tasat)

> 1,79 > 1,75 > 1,72 > 1,66 > 1,58 >1,47

3. Clase de valori ale porozităţii totale, % v/v

Denumirea Textura solului

Nisipoasă Nisipo-

lutoasă

Luto-

nisipoasă

Lutoa

să

Luto-

argiloasă

Argiloasă

Extrem de mare(sol foarte afinat)

peste 53 peste 55 peste 56 peste 58 peste 61 peste 65

Foarte mare(sol moderat afinat)

49-53 51-55 52-56 54-58 57-61 61-65

Mare (sol slab afinat)

44-48 46-50 47-51 49-53 52-56 56-60

Mijlocie (sol slab tasat)

39-43 41-45 42-46 44-48 47-51 51-55

Mică (sol moderat tasat)

34-38 36-40 37-41 39-43 42-46 46-50

Foarte mică(sol foarte tasat)

sub 34 Sub 36 sub 37 sub 39 sub 42 sub 46

7

4. Clase de valori a calităţii structurii solurilor în conformitate cu conţinutul agregatelor agronomic valoroase 0,25-10 mm, %

Cernere uscată Hidrostabilitatea structurii (cernere umedă)

> 80 – foarte bună > 70 – foarte mare80-60 – bună 70 – 55 – bună

60-40 – mijlocie; 55 - 40 – mijlocie;40-20 – nesatisfăcătoare 40 - 20 – mică

< 20 – foarte nesatisfăcătoare < 20 – foarte mică

5. Clase de coeficient de ofilire

Simbol Cod Denumire Limite

% g/g mm apă pe 100 cm sol

FC 02 foarte mic <4 <50 MC 06 mic 4-8 50-100 MO 10 mijlociu 9-12 101 - 160 MR 14 mare 13-10 161-220 FR 21 foarte mare 17-25 221-301

ER 35 extrem de mare >26 > 301

6. Clase de conţinut de humus şi elemente nutritive utilizate la cartarea agrochimică

Denumire Humus, %

Capacitatea denitrificare,

NO3, mg/kg

Fosfor mobil

Potasiu schimbabil

mg/100 g de solFoarte scăzut Sub 2 sub 5 sub 1,0 sub 5

Scăzut 2-3 5-10 1,0-1,5 5-10Moderat 3-4 10-15 1,5-3,0 10-20Optim 4-5 15-20 3,1-4,5 20-30Ridicat 5-6 peste 20 4,5-6,0 30-40

Foarte ridicat Peste 6 - peste 6,0 peste 40

7. Clase de conţinut de azot din humus

8

Nr. d/o Denumire Valori C:N

1 foarte mic >332 mic 27-323 mijlociu 18-264 mare 11-175 foarte mare <10

8. Clase de reacţie a solului în funcţie de pH-ul în suspensie apoasă

9.

9. Clase de capacitate totală de schimb

Nr. ord. Denumire Limite, me/100g solextrem de mică <5

foarte mică 6-10mică 11-20

mijlocie 21-35mare 35-55

foarte mare 55-80extrem de mare >81

10. Clase de sumă a bazelor schimbabile

9

Nr. d/o Denumire Limite1 Extrem de acidă <3,52 Foarte acidă 3,6-4,33 Puternic acidă 4,4-5,04 Moderat acidă 5,1-5,85 Slab acidă 5,9-6,86 Neutră 6,9-7,27 Slab alcalină 7,3-8,48 Moderat alcalină 8,5-9,09 Puternic alcalină 9,1-9,410 Foarte puternic alcalină 9,5-10,011 Extrem de alcalină >10,1

Nr. ord. Denumire Limite, me/100g sol1 extrem de mică <32 foarte mică 4-73 mică 8-154 mijlocie 16-255 mare 26-356 foarte mare 36-607 extrem de mare >61

11. Clase texturale de sol

Nr. d/o Cod

Denumirea varietăţilor de sol Conţinutul de particule mai mici de 0.01 mm, %

Coeficienţii de bonitare

1 01 Argiloase fin > 85 0.72 02 Argiloase 75-85 0.83 03 Argilo-lutoase 60-75 0.94 04 Luto-argiloase 45-60 1.05 05 Lutoase 30-45 0.96 06 Luto-nisipoase 20-30 0.77 07 Nisipo-lutoase 10-20 0.58 08 Nisipoase 0-10 0.3

12. Clase de conţinut de humus în stratul arabil sau 0-30 cm al solurilor

Nr. d/o

Cod Denumirea solurilor

Humus, %

Coeficienţii de bonitare Cernoziomuri Soluri

hidromorfe şisemihidromorfe

tipice,levigate

obişnuite sudice, carbonatice

1 01 Humifere >4,0 1,0 1,0 1,0 1.02 02 Moderat

humifere3,5-4,0 0,9 1,0 1,0 1.03,0-3,5 0,8 0,9 1,0 0,9

3 03 Submoderat humifere

2-3 0,7 0,8 0,9 0,8

4 04 Slab humifere

1-2 0,6 0,6 0,7 0.6

5 05 Foarte slab humifere

<1 0,3 0,3 0,3 0.3

13. Clase de grosime a profilului humifer al solurilor cu conţinut de humus mai mare de 1,0%

Nr.d/o Cod Denumirea solurilor

Grosimea profilului

humifer, cm


1 0 Cu profil humifer extrem de profund > 160 1.02 1 Cu profil humifer foarte puternic profund 120-160 1.03 2 Cu profil humifer puternic profund 80-120 1.04 3 Cu profil humifer moderat profund 60-80 0.95 4 Cu profil humifer semiprofund 40-60 0.86 5 Cu profil humifer superficial 20-40 0.67 6 Cu profil humifer foarte superficial < 20 0.3

10

14. Clase de adâncime de apariţie a carbonaţilor şi de conţinut de carbonaţi în stratul 0-30 cm

Nr. d/o.

Cod Adâncimea apariţiei

carbonaţilor, cm

Conţinutul carbonaţilor,

%Denumirea solurilor


1 00

0-30

<2 Necarbonatice 1,02 01 2-5 Slab carbonatice 0,93 02 6-12 Moderat carbonatice 0,84 03 13-25 Puternic carbonatice 0,75 04 26-40 Foarte puternic carbonatice 0,66 05 >40 Excesiv carbonatice 0,57 06 30-80 >2 Semicarbonatice 1,08 07 >80 >2 Decarbonatate 1,0

15. Variante de soluri după modul de transformare antropică

(indicator numai de clasificare)

Nr. d/o Cod Denumirea

solurilor

Coeficienţii de

bonitare

1 01 Înţelenite 1.0

2 02 Postarabile 1.0

3 03 Arabile 1.0

4 04 Desfundate 0.9

5 05 Irigate 1.0

6 06 Recultivate Se evaluează după

însuşiri concrete7 07 Reconstruite

11

1. CONDIŢIILE ŞI RESURSELE NATURALE

1. 1. Aşezarea geografică şi limitele

Centrul de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al

IS Teleneşti (fig. 1.1) este aşezat în partea de sud-vest a moşiei comunei Ţânţăreni,

raionul Teleneşti, pe prima terasa a râului Răut. Limita de nord-est a Centrului

(altitudinea absolută cca 50 m) este lunca râului Răut, iar cea de sud–est şi sud-vest -

limita de nord-vest şi nord-set a moşiei comunei Sărătenii Vechi (altitudinea cca 48m).

Cea mai mare parte a limitei de nord-est a Centrului coincide cu limita de sud-vest a

moşiei comunii Ţânţăreni.

1.2. Relieful şi litologia rocilor de suprafaţă

Centrul de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al

IS Teleneşti este situat pe prima terasă a râului Răut. Suprafaţa terasei este practic

orizontală, altitudinea absolută din partea de nord-est până în partea de sud-vest, pe

parcurs de1120 m distanţă, se schimbă de la 50m până la 48m. În colţul de nord-vest al

teritoriului Centrului se depistează o microdepresiune care are o oarecare influenţă

pozitivă asupra procesului de acumulare a umidităţii în sol. Rocile de suprafaţă sunt

alcătuite preponderent din depozite loessoide.

1.3. Hidrologia şi hidrografia

Prin partea de nord-est a Centrul de Creştere Industrială a Materialului Forestier

de Reproducere al IS Teleneşti curge râul Răut, ce face posibil construirea unui bazin de

acumulare a apei din râu şi irigarea plantaţiilor de material forestier în anii secetoşi. Apa

din râu este foarte murdară şi de mineralizare înaltă - 1,1-1,4 g/l (tab 1.1). Acumularea

apei în bazinul pentru irigare este necesar să fie efectuată în perioada ploilor abundente,

când nivelul apei în râu creşte, iar mineralizarea acesteia scade. Apele freatice pe

teritoriul Centrrului sunt situate mai adânc de 10m şi nu influenţează asupra procesului

de pedogeneză.

12

Agenţia ”Moldsilva”

Institutul de Cercetări

şi Amenajări Silvice

HARTA LOTULUI

Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere

a IS Teleneşti Scara 1: 5000

SEMHE CONVENŢIONALE:

…… - limitele parcelelor

o o o - plantaţii forestiere

==== - drumuri de câmp

- construcţii

8 . numărul profilului de sol

Figura 1.1.

13

Tabelul 1.1

Datele analizei apei din râul Răut lângă oficiul pepinierii , me / l

(5.09.2010 după primele ploi de toamnă)

g/l

pH HCO-

3

Cl -

SO42- Ca2+ Mg2+ Na+

Suma

sărurilor

solubile,

g / l

Suma

sărurilor

solubile

toxice,

g / l

SAR PMg, %

7,7

8,9 2,6 7,9 5,0 5,7 8,7

1,38 0,98 3,8 530,54 0,09 0,38 0,10 0,07 0,20

1.4. Resursele climatice

Teritoriul Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de

Reproducere al IS Teleneşti este situat în zona temperată şi se caracterizează printr-

o climă moderat continentală călduroasă semiumedă. Perioada solară (zile cu soare)

este 300-310 zile, durata insolaţiei variază în limitele 2100-2150 ore. Temperatura

medie anuală este în jurul la 9,0-9,5°. Suma de temperaturi active mai mare de 10°

variază de la 3100° până la 3000°.

Suma anuală de precipitaţii este egală cu cca 500 mm, evaporabilitatea

potenţială – 800 mm. Valorile coeficientului hidrotermic, calculat în conformitate cu

formula lui Ivanov-Vâsoţkii, sunt în limitele 0,60-0,65. Durata perioadei de vegetaţie

alcătuieşte 180-185 zile, iar durata perioadei cu zile fără îngheţuri este concomitent

175-185 zile. Resursele termice asigură creşterea unui spectru larg de culturi

forestiere şi agricole. Aspectul negativ al climei este seceta frecventă care se repetă

odată în 2-3 ani.

1.5. Vegetaţia naturală şi cultivată

Vegetaţia naturală s-a păstrat numai pe teritoriul adiacent Centrului de Creştere

Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti în lunca

râului Răut. În mare parte aceasta este o vegetaţie secundară aşa cum majoritatea

suprafeţelor păşunilor recente au fost cândva arate. Vegetaţia păşunilor în rezultatul

suprapăşunatului, este extrem de degradată, productivitatea ei nu depăşeşte 4-10 q/ha

de masă verde. Vegetaţia secundară a pajiştilor din luncă este alcătuită din plante

hidrofite, mezohidrofite şi helofite. În componenţa plantelor predomină mezofitele

(Junceta gerardii, Puccinellieta distantis, Cynodonieta dactyloni, Cariceta ripariae,

Elytragista repentis, Lolieta perene) şi halofitele (Spergularia maritima, Salicornia

europaea, Suaeda confusa, Halimione verrucifera, Camphorosma annua, Tripolium

vulgare, Bupleurum tenuissimum, Plantago maritima).

Vegetaţia secundară ierboasă de stepă în fâşiile forestiere ale Centrului este

alcătuită din plante mezoxerofite şi xerofite. Cele mai răspândite asociaţii sunt:

Festucetum, Crinitariosum, Festuceta stiposum etc.

Vegetaţia lemnoasă în fâşiile forestiere pe teritoriul Centrului este alcătuită din

pomi de nuci, ulm, frasin, salcâm, cu participarea a diferitor arbuşti.

1.6. Impactul antropic

Activitatea economică a omului a condus la intensificarea proceselor de

degradare a solurilor Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier

de Reproducere al IS Teleneşti.

Exploatarea intensivă a solurilor pe suprafeţele orizontale a evitat dehumificarea

lor. Solurile au pierdut în medie cca 35-40 la sută de humus din rezervele iniţiale ale

acestuia

Lucrarea solurilor cu maşini grele a condus la destructurarea şi compactarea

secundară a stratului arabil a solurilor.

În agricultură şi silvicultură solul funcţionează ca un factor activ, fiind atât obiect

de producţie cât şi rezultatul muncii omeneşti. Fertilitatea solului, deci, este o

proprietate dinamică care depinde de activitatea economică a omului.

Concluzii

1. Condiţiile naturale în combinaţie cu cele antropice determină atât intensitatea şi

direcţia proceselor de pedogeneză, cât şi caracterul şi gradul de evoluare a

proceselor de degradare a învelişului de sol al Centrului de Creştere Industrială a

Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti.

2. Aşezarea geografică pe prima terasa a râului Răut şi condiţiile climatice prielnice

favorizează creşterea pe teritoriul Centrului unui spectru larg de material

forestier de reproducere.

3. Hidrochimismul nefavorabil al apei din râul Răut condiţionează utilizarea la

irigarea solurilor unui regim de udare strict reglementat, aplicat preponderent

numai în anii secetoşi în combinaţie cu diferite măsuri pedoameliorative.

16

2. SOLURILE

Diversitatea nu prea mare a condiţiilor naturale de solificare şi interacţiunea lor

cu factorii antropici au condus la formarea pe teritoriul Centrului de Creştere

Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti a unui înveliş de

sol comparativ omogen în spaţiu. Diversitatea unităţilor taxonomice de sol este

condiţionată de textura rocilor parentale, conţinutul humusului şi carbonaţilor în

stratul 0-30 cm al solurilor. Unităţile taxonomice de sol, evidenţiate în procesul

cartării pedologice detaliate sunt delimitate şi evidenţiate pe harta de soluri (fig. 2.1)

şi în legenda hărţii (tab. 2.1).

O particularitate deosebită a învelişului de sol al terenurilor cercetate este

predominanţa cernoziomurilor obişnuite carbonatice în structura lui. Conform

legendei hărţii de soluri, pe teritoriul Centrului în cadrul subtipului de cernoziomuri

obişnuite au fost evidenţiate 4 unităţi taxonomice de sol de nivel inferior:

cernoziomuri obişnuite slab carbonatice moderat humifere cu profil humifer

puternic profund luto-argiloase, arabile (ocupă 42,9 ha sau 65,7%) ;

cernoziomuri obişnuite moderat carbonatice humifere cu profil humifer

puternic profund lutoase, postarabile (aluniş, ocupă 0,9 ha sau 1,4%);

cernoziomuri obişnuite moderat carbonatice moderat humifere cu profil

humifer puternic profund lutoase, arabile (ocupă 4,0 ha sau 6,1%) ;

cernoziomuri obişnuite submoderat carbonatice moderat humifere cu profil

humifer puternic profund lutoase, arabile (ocupă 12,5 ha sau 19,1%) ;

2.3. Indicii morfometrici şi caracterele morfologice ale solurilor cercetate.

Unităţile de sol cercetate morfologic nu se deosebesc şi caracterizează cu

profil de tipul: Ahkp – Ahk – Bhk1 – Bhk2 – BCk1 – BCk2 – Ck. Grosimea

profilului humifer al solurilor variază preponderent în limitele 91-99cm. În continuare

prezentăm descriere morfologică a cernoziomurilor obişnuite cercetate în baza

profilului 2, amplasat în partea de sud-est al teritoriului Centrului (fig. 2.2 şi 2.3).

17

Agenţia ”Moldsilva”Institutul de Cercetări şi

Amenajări Silvice

HARTA DE SOLURIa Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere

al IS Teleneşti Scara 1: 5000

a. 2010

SEMHE CONVENŢIONALE:…… - limitele parcelelor o o o - plantaţii forestiere==== - drumuri de câmp - construcţii ___ _ limitele arealelor de sol

1 → numărul solului

La → textura solului L - lutoasă La - luto-argiloasă

8 . 47←% de argilă fizică

↑ - numărul profilului de sol

Alcătuitori:1. Dr. hab. în agricultură, profesor universitar V. Cerbari 2. Inginer – pedolog

A. Galupa

Figura 2.1.

18

Tabelul 2.1

Figura 2.2. Locul amplasării profilului 2 în cadrul unei parcele a Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti

Figura 2.3. Cernoziom obişnuit slab carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos arabilAhkp (0-30cm) – stratul arat, orizontul de acumulare activă a humusului, culoarea

cenuşie închisă, luto-argilos, structura glomerulară - bulgăroasă, afânat sau slab

compact 0-20cm, compact 20-30m, foarte poros, pori mijlocii şi mici, foarte multe

rădăcini şi rămăşiţe organice, slab carbonatic, trecerea în orizontul următor clară.

Ahk (30-50cm) – continuarea orizontului de acumulare a humusului, cenuşiu

închis cu nuanţă brună, luto-argilos, structura glomerulară-grăunţoasă, compact,

foarte poros, multe rădăcini, coprolite, crotovine la limita de trecere spre orizontul

Bhk1, locaşuri de larve, carbonatic, trecerea treptată.

21

Bhk1 (50-75cm) – primul orizont de tranziţie, continuarea profilului humifer,

cenuşiu închis cu nuanţă brună puternică, luto-argilos, structură glomerulară, agregate

mari, se fărâmă comparativ uşor, foarte poros, pori mici şi fini, compact, rar rădăcini,

coprolite, locaşuri de larve, carbonaţi sub formă de eflorescenţe, trecerea treptată.

Bhk2 (75-99cm) – orizontul doi de tranziţie, continuarea profilului humifer,

culoarea brună, structura glomerulară slab dezvoltată, foarte rar rădăcini subţiri,

carbonaţi în formă de pseudomicelii, trecerea treptată.

BCk1 (99-116)– materialul parental slab modificat de procesul de pedogeneză,

orizontul de iluviere a carbonaţilor prezentaţi în formă de pseudomicelii şi

bieloglască (rar), culoarea galbenă cu nuanţă brună, nestructurat.

BCk2 (116-150) - materialul parental foarte slab modificat de procesul de

pedogeneză (depozite loessoide), orizontul de iluviere maximală a carbonaţilor

prezentaţi în formă de pseudomicelii şi bieloglască (rar), culoarea galbenă,

nestructurat.

Impactul antropic nefavorabil asupra solurilor Centrului este mai mic decât pe

terenurile adiacente ale comunelor Ţânţăreni şi Sărăteni, ce se explică prin utilizarea

unei agrotehnici care a păstrat mai bine calitatea acestora. Totuşi, cernoziomurile

obişnuite carbonatice cercetate (fig. 2.1 şi tab. 2.1) se deosebesc pin conţinut

comparativ mic de humus, prezenţa carbonaţilor sub formă de eflorescenţe,

pseudomicelii, bieloglască în profilul humifer. Caracteristica însuşirilor

cernoziomurilor obişnuite cercetate este prezentată în tab. 2.1- 2.6. şi fig. 2.1- 2.25.

2.4.Textura solurilor cercetate

Textura spaţial este redată pe harta de soluri a Centrului de Creştere Industrială a

Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti (fig. 2.1; tab. 2.1).

Caracteristica detaliată a acestor soluri este efectuată în baza datelor obţinute pentru

profilele 1, 3 şi 9, care reprezintă principale unităţi taxonomice de sol, răspândite pe

teritoriul Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al

IS Teleneşti.

22

Datele privind alcătuirea granulometrică a solurilor sunt prezentate în tab. 2.2

şi 2.5 şi în fig. 2.4 – 2.5. Conform datelor analizei granulometrice cernoziomurile

obişnuite cercetate au textură nediferenţiată pe profi (tab. 2.2, fig. 2.4 şi 2.5). În

spaţiu textura solurilor variază de la argilo-lutoasă prăfoasă în partea de sud a

teritoriului Centrului (42,9 ha sau 65,7% din suprafaţa totală) până la lutoasă

prăfoasă-nisipoasă în partea de nord (17,4 ha sau 26,6% din suprafaţa totală).

Predomină suprafeţe de soluri cu textură luto-argiloasă.

Textura solurilor Centrului depinde de originea rocilor parentale pe care

acestea s-au format. În partea de nord–est a teritoriului Centrului (profilul 1)

solurile s-au format pe depozite loessoide provenite preponderent ca rezultat al

procesului subaeral global de acumulare a acestora. Conform datelor pentru

profilul 1 (tab 2.2, fig. 2.4 şi 2.5) aceste depozite se caracterizează cu conţinut

ridicat de praf grosier, conţinut mic de nisip fin şi mijlociu de argilă. Aşa coraport

al fracţiunilor granulometrice în condiţiile Moldovei poate fi considerat ca unul din

cel mai favorabil, deoarece asigură:

capacitatea mare a solurilor pentru apă;

capacitatea de formare a elementelor structurale prin agregarea particulelor

elementare ale solului;

rezistenţa mijlocie la lucrarea solului la umiditatea corespunzătoare maturităţii

fizice a acestuia (umiditatea la care solul concret se fărâmă cel mai uşor);

capacitatea mare de schimb cationic;

posibilitatea mare de acumulare a humusului şi elementelor nutritive în sol în

decursul procesului de solificare;

pretabilitatea pentru irigare.

Tabelul 2.2

Parametrii pe orizonturi genetice ai texturii pentru cernoziomurile obişnuite carbonatice arabile cu profil întreg de pe teritoriul Centrului de Creştere

Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti(pentru profilele principale de sol)

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

23

adâncimea (cm)

1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01

Profilul 1. Cernoziom obişnuit carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabil (desfundat)

Ahkp1 0-21

1,9 6,3 36,4 9,5 14,2 31,7 55,4

Ahkp2 21-44

1,7 9,3 35,4 8,8 14,8 30,0 53,6

Bhk1 44-62 1,1 9,8 36,2 8,4 13,0 31,5 52,9

Bhk2 62-82

1,9 8,6 35,2 8,8 14,2 31,3 54,3

Bhk2 82-98 1,9 9,8 34,7 9,7 14,4 30,5 54,6

BCk1 98-120 2,1 8,7 33,9 11,7 12,3 31,3 55,3

BCk2 20-150 2,4 6,7 36,3 10,2 13,6 30,8 54,6

Profilul 3. Cernoziom obişnuit carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabil (desfundat)

Ahkp1 0-22 2,4 18,5 27,5 9,7 15,2 26,7 51,6

Ahkp2 22-42 2,4 18,6 27,5 9,7 15,0 26,8 51,5

Ahk 42-56 2,1 18,1 28,3 8,9 14,5 28,1 51,5

Bhk1 56-75 1,9 18,4 27,7 7,7 15,4 28,9 52,0

Bhk2 75-95 2,4 18,7 27,6 7,1 15,6 28,6 51,3

BCk1 95-126 3,2 18,4 26,8 7,8 15,6 28,2 51,6

BCk2 126-150 3,3 18,6 26,3 7,4 15,8 27,6 51,8

Profilul 9. Cernoziom obişnuit carbonatic submoderat humifer cu profil humifer puternic profund lutos, arabil (desfundat)

Ahkp1 0-33 6,7 20,1 33,4 3,5 11,4 24,9 39,8Ahkp2 33-48 6,4 19,8 34,3 3,3 10,3 25,7 39,5

Bhk1 48-68 6,6 18,9 34,8 2,8 10,1 26,8 39,7

Bhk2 68-88 7,3 19,3 34,3 2,7 11,0 25,4 39,1

BCk1 88-110 7,9 19,3 33,9 3,7 11,5 23,7 38,9

BCk2110-150 8,4 25,1 30,1 3,7 10,0 22,8 36,5

24

22 24 26 28 30 32 340

20

40

60

80

100

120

140

160

Argilă <0,001 mm

Profilul 1.

Profilul 3.

Profilul 9.

% g/g

cm

Figura 2.4. Conţinutul de argilă (fracţiunea < 0,001mm)

pe profilul solurilor Centrului de Creştere Industrială

a Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti

35 40 45 50 55 600

20

40

60

80

100

120

140

160

Argilă fizică <0,01 mm

Profilul 1.

Profilul 3.

Profilul 9.

% g/g

cm

Figura 2.5. Conţinutul de argilă fizică (fracţiunea < 0,01mm)

pe profilul solurilor Centrului de Creştere Industrială

a Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti

25

În partea de nord, centrală şi est a Centrului roca parentală s-a format atât sub

influenţa procesului subaeral global de acumulare a depozitelor loessoide, cât şi ca

rezultat al deflaţiei prafului şi nisipului fin de pe suprafaţa primară a luncii râului

Răut, formată în trecut din prundiş şi nisip al rocilor calcaroase, distruse de apa

curgătoare a râului. Acest material, depus de vânturile locale pe prima terasă a râului

Răut concomitent cu procesul subaeral global de acumulare a depozitelor prăfoase, a

condus la formarea în partea de nord-est a teritoriului Centrului a rocii de solificare

lutoase prăfoase – nisipoase. Textura acestei roci este caracterizată de datele analizei

granulometrice a probelor de sol recoltate din profilul 9 (tab. 2.2, fig. 2.4 şi 2.5).

Conţinutul mai înalt de nisip grosier micşorează rezistenţa acestor soluri la arat şi le

face mai pretabile pentru irigare. Un factor important care împiedică degradarea

solurilor Centrului la irigare este şi conţinutul înalt al carbonaţilor în stratul arabil al

acestora. Totodată conţinutul înalt în sol a nisipului fin şi prafului grosier are şi părţi

negative. Aceste soluri sunt mai slab asigurate cu elemente nutritive şi se

caracterizează cu conţinut mai mic de humus, aşa cum procesele de mineralizare a

substanţelor organice în solurile lutoase nisipoase-prăfoase decurg mai intensiv. Mai

mică este şi capacitatea de reţinere a apei în sol. Ca rezultat a unui regim termic în sol

mai arid, aceste soluri se usucă mai repede şi nu prea sunt rezistente la secetă.

În încheiere este necesar de constatat că textura prezintă o importanţă

deosebită în legătură cu capacitatea de producţie a solului, cu caracteristicile lui

agronomice şi ameliorative, cu tehnologia de valorificare superioară a

resurselor de sol. Textura este o însuşire practic nemodificabilă a solului astfel

încât tehnologiile agricole şi ameliorative trebuie să se adapteze la specificul

textural al fiecărui sol, să încerce să compenseze însuşirile negative ale texturilor

extreme, eventual să amelioreze în compensare alte însuşiri fizice, mai uşor

modificabile

Conform datelor descrierii morfologice a solurilor cercetate structura acestora în

stratul arat este glomerulară-bulgăroasă. Utilizarea la arabil şi dehumificarea au

condus la micşorarea stabilităţii structurale a stratului arabil al cernoziomurilor

cercetate.

26

2.5. Însuşirile fizice ale solurilor cercetate

Valorile indicilor însuşirilor fizice ale solurilor pe teritoriul Centrului sunt

condiţionate de textura acestora, conţinutul de humus şi impactul antropic. Datele

privind însuşirile fizice ale solurilor sunt prezentate în tab. 2.3 şi fig. 2.6 – 2.12.

Coeficientul de higroscopicitate (CH) în profilul humifer al solurilor lutoase

prăfoase-nisipoase variază în limite mici – de la 5-6% în stratul arabil până la 4-5% în

materialul rocii parentale (tab. 2.3, fig. 2.7). Aceste soluri se caracterizează cu o

capacitate mică de adsorbţie a apei din aer. Cernoziomurile luto-argiloase au mărimi

mijlocii ale coeficientului de higroscopicitate (variază de la 7-8% în profilul humifer

până la 6-7% în roca parentală). Coeficientul de ofilire a plantelor este egal cu 1,5

CH. Valorile acestuia pentru solurile lutoase vor fi 7-8% (mic), iar pentru cele luto-

argiloase – 10-12% (mijlociu).

Valorile densităţii pe profilul solurilor cercetate se majorează de la 262-2,63

g/cm3 în stratul arabil până la 2,70-2,71 g/cm3 în orizontul BCk la adâncimea 120-

150cm (tab. 2.3., fig. 2.8). Variaţia spaţială a acestui indicator al solurilor Centrului

este foarte mică.

Mărimea densităţii aparente echilibrate a stratului arabil al solurilor

cercetate, determinată toamna (tab.2.3, fig. 2.9), variază de la 1,20 g/cm3 în parte

superioară a acestuia (0-20cm), care se ară în prezent până la 1,39 g/cm3 în parte

inferioară (adâncimea 20-35cm la care s-a arat în trecut). Stratul recent arabil se

caracterizează cu valori optimale ale densităţii aparente, iar cel subiacent postarabil

– cu valori satisfăcătoare. Valorile densităţii aparente pentru depozitele loessoide

ale rocii parentale sunt de mărimi mijlocii (1,37g /cm3), normale pentru adâncimea

peste 100cm.

Valorile porozităţii totale pentru solurile cercetate corelează cu valorile

densităţii aparente şi în profilul solurilor arate se schimbă de la 54 % v/v în or.

Ahkp până la 49 % v/v în or. BCk (tab. 2.3, fig. 10). Solurile cercetate se

caracterizează cu valori mari a porozităţii totale în stratul arabil şi mijlocii pe

27

profil, ce se consideră optimal pentru creşterea materialului forestier de

reproducere.

28

Tabelul 2.3

Parametrii pe orizonturi genetice a însuşirilor fizice pentru cernoziomurile obişnuite carbonatice arabile cu profil întreg

de pe teritoriul Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti.

(pentru profilele principale de sol)

Orizontul şi adâncimea

(cm)

Argilă<0,001

mm

Argilă fizică

<0,01 mm

Apahigroscopică

Coeficientul de higroscopicitate

Densitatea Densitatea aparentă

Porozitateatotală

Gradul de

tasare

Rezistenţala penetrare(sol uscat)

% g/g g/cm3 % v/v kg/cm²Profilul 1. Cernoziom obişnuit carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabil (desfundat)

Ahkp1 0-21 31,7 55,4 5,3 7,7 2,62 1,20 54,2 15Ahkp2 21-44 30,0 53,6 5,2 7,6 2,65 1,39 47,5 28Bhk1 44-62 31,5 52,9 4,8 7,4 2,66 1,34 49,6 27Bhk2 62-82 31,3 54,3 4,5 7,1 2,68 1,31 51,1 24Bhk2 82-98 30,5 54,6 4,2 6,6 2,69 1,30 51,7 15BCk1 98-120 31,3 55,3 3,9 6,3 2,70 - - - -

BCk2 20-150 30,8 54,6 3,8 6,2 2,71 - - - -Profilul 3. Cernoziom obişnuit carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabil (desfundat)

Ahkp1 0-22 26,7 51,6 4,8 7,3 2,62 1,20 54,2 10Ahkp2 22-42 26,8 51,5 4,9 7,3 2,65 1,39 47,5 27Ahk 42-56 28,1 51,5 4,9 7,2 2,66 1,31 50,8 22Bhk1 56-75 28,9 52,0 4,6 7,0 2,68 1,36 49,3 24Bhk2 75-95 28,6 51,3 4,2 6,7 2,68 1,37 48,9 22BCk1 95-126 28,2 51,6 3,7 6,0 2,69 1,37 49,1 19BCk2 126-150 27,6 51,8 3,7 5,9 2,70 - - - -

Continuarea tab. 2.3


(cm)

Argilă<0,001

mm

Argilă fizică

<0,01 mm

Apahigroscopică



Porozitateatotală

Gradul de

tasare


% g/g g/cm3 % v/v kg/cm²Profilul 9. Cernoziom obişnuit carbonatic submoderat humifer cu profil humifer puternic profund lutos, arabil

Ahkp 0-33 24,9 39,8 4,1 5,6 2,63 1,21 54,0 10Ahk 33-48 25,7 39,5 3,9 5,3 2,66 1,39 47,7 20Bhk1 48-68 26,8 39,7 3,8 5,3 2,68 1,34 50,0 24Bhk2 68-88 25,4 39,1 3,6 4,7 2,69 1,34 50,2 22BCk1 88-110 23,7 38,9 3,3 4,4 2,70 1,37 49,3 14

BCk2 110-150 22,8 36,5 2,8 4,0 2,71 - - - -Profilul 2. Cernoziom obişnuit carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabil

Ahkp1 0-30 - 47,5 4,8 7,6 - - - - -Ahk 30-50 - - 4,9 7,5 - - - - -Bhk1 50-75 - - 4,7 7,3 - - - - -Bhk2 75-99 - - 4,3 6,7 - - - - -BCk1 99-116 - - 4,1 6,5 - - - - -

BCk2 116-150 - 51,2 3,8 6,2 - - - - -Profilul 4. Cernoziom obişnuit carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabil

Ahkp 0-30 - 48,4 4,4 7,5 - - - - -Ahk 30-48 - - 4,3 7,4 - - - - -Bhk1 48-75 - - 4,1 7,2 - - - - -Bhk2 75-98 - - 3,9 6,8 - - - - -BCk1 98-130 - - 3,6 6,5 - - - - -

BCk2 130-150 - 52,7 3,4 6,5 - - - - -

30



(cm)

Argilă<0,001

mm

Argilă fizică

<0,01 mm

Apahigroscopică



Porozitateatotală

Gradul de

tasare


% g/g g/cm3 % v/v kg/cm²Profilul 5. Cernoziom obişnuit carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabil






BCk2 120-150 - 45,8 3,8 5,2 - - - - -

31



(cm)

Argilă<0,001

mm

Argilă fizică

<0,01 mm

Apahigroscopică



Porozitateatotală

Gradul de

tasare


% g/g g/cm3 % v/v kg/cm²Profilul 8. Cernoziom obişnuit carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabil


BCk2 120-150 - 47,2 3,3 4,7 - - - - -Profilul 10. Cernoziom obişnuit carbonatic submoderat humifer cu profil humifer puternic profund lutos, arabil


BCk2 120-150 - 44,3 2,3 3,6 - - - - -Profilul 11. Cernoziom obişnuit carbonatic submoderat humifer cu profil humifer puternic profund lutos, arabil


BCk2 101-150 42,7 2,9 4,3 - - - - -

32

2.5 3 3.5 4 4.5 5 5.50

20

40

60

80

100

120

140

160

Apa higroscopică

Profilul 1.

Profilul 3.

Profilul 9.

% g/gcm

Figura 2.6. Valorile conţinutului de apă higroscopică în solurile cercetate

3.5 4 4.5 5 5.5 6 6.5 7 7.5 80

20

40

60

80

100

120

140

160


Profilul 1.

Profilul 3.

Profilul 9.

% g/g

cm

Figura 2.7. Valurile coeficientului de higroscopicitate pentru solurile

cercetate

2.61 2.62 2.63 2.64 2.65 2.66 2.67 2.68 2.69 2.7 2.71 2.720

20

40

60

80

100

120

140

160

Densitatea

Profilul 1.

Profilul 3.

Profilul 9.

g/cm3

cm

Figura 2.8. Valorile densităţii pe profilul solurilor cercetate

1.15 1.2 1.25 1.3 1.35 1.4 1.450

20

40

60

80

100

120

140

Densitatea aparentă

Profilul 1.

Profilul 3.

Profilul 9.

g/cm3

cm

Figura 2.9. Valorile densităţii aparente pe profilul solurilor cercetate

34

47 48 49 50 51 52 53 54 550

20

40

60

80

100

120

140

Porozitatea totală

Profilul 1.

Profilul 3.

Profilul 9.

% v/v

cm

Figura 2.10. Valorile porozităţii totale pentru orizonturile genetice ale solurilor cercetate

-10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 100

20

40

60

80

100

120

Gradul de tasare

Profilul 1.

Profilul 3.

Profilul 9.

% v/v

cm

Figura 2.11. Gradul de tasare a orizonturilor genetice

ale solurilor cercetate

35

5 10 15 20 25 300

20

40

60

80

100

120

140

Rezistenţa la penetrare (sol uscat)

Profilul 1.

Profilul 3.

Profilul 9.

kg/cm²cm

Figura 2.12. Rezistenţa la penetrare a solurilor cercetate

pe orizonturi genetice (sol uscat)

Gradul de tasare a solurilor cercetate depinde nu numai de valorile densităţii

aparente pentru unul sau altul orizont genetic, dar şi de textura acestora. Conform

valorilor calculate ale gradului de tasare (tab. 2.3, fig. 2.11) stratul recent arabil al

solurilor cercetate este afânat, iar stratul postarabil şi profilul în adâncime – slab

tasat. Rezistenţa la penetrare a solurilor în stare uscată este comparativ mică pentru

stratul recent arabil şi foarte mare pentru stratul postarabil compactat. A

La general, solurile Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier

de Reproducere al IS Teleneşti se caracterizează cu însuşiri fizice satisfăcătoare

pentru dezvoltarea culturilor forestiere.

36

2.6. Însuşirile chimice şi fizico-chimice ale solurilor cercetate

Informaţia privind însuşirile chimice şi fizico-chimice pentru cernoziomurile

tipice cercetate sunt prezentate în tab.2.4 - 2.6 şi în fig. 2.13 – 2. 25. Valorile pH-

lui pe profilul solurilor cercetate se schimbă de la 7,4 în orizontul Ahp până la 8,2

în orizontul BCk şi sunt caracteristice pentru cernoziomurile obişnuite carbonatice.

Datorită acidităţii slab alcaline solurile cercetate nu sunt pretabile pentru

creşterea materialului forestier de reproducere a speciilor de copaci confieri.

Aciditatea slab alcalină este condiţionată de condiţionată de conţinutul de

carbonaţi în solurile Centrului de la suprafaţă. Originea carbonaţilor în stratul de

suprafaţă al solurilor cercetate este preponderent primară. În rezultatul cercetărilor s-a

constatat că carbonaţii sunt prezenţi sub formă de particule de mărimea nisipului fin

sau prafului grosier, aduse pe prima terasă din lunca primară (străveche) a râului Răut

de vânturile locale. Suprafaţa luncii în perioada de formare primară a fost acoperită

cu prundiş şi nisip calcaros. Conform hărţii conţinutului de carbonaţi (fig. 2.14, tab.

2.6) acumularea eoliană a acestora s-a produs pe întreg teritoriul Centrului, însă cel

mai intensiv acest proces a derulat în partea de nord-est a acestuia, învecinată cu albia

râului Răut. Conţinutul de carbonaţi (tab. 2.4-2.5, fig. 2.15) variază pe profilul

solurilor în următor:

Cernoziom obişnuit slab carbonatic moderat cu profil humifer puternic profund

luto-argilos, arabil – de la 4-6% în orizontul de suprafaţă Ahkp până la 16-

17% în orizontul BCk.

Cernoziom obişnuit moderat carbonatic submoderat cu profil humifer puternic

profund lutos, arabil – de la 10-13% în orizontul de suprafaţă Ahkp până la

20-21 % în orizontul BCk.

Conţinutul mare de carbonaţi în stratul arabil al solurilor din partea de nord-est

a Centrului nu reprezintă pericol important din punct de vedere a influenţei acestora

la procesele fiziologice în plante, aşa cum carbonaţii nu sunt activi, fiind

preponderent de provenienţă primară (detritusul rocilor calcaroase din perioada

cretacică). Din alte considerente, carbonaţii vor contribuie pozitiv la stoparea

degradării solurilor, irigate cu apa necondiţionată din râul Răut.

37

Tabelul 2.4

Parametrii pe orizonturi genetice a însuşirilor chimice pentru cernoziomurile obişnuite carbonatice arabile cu profil

întreg de pe teritoriul Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti

(pentru profilele principale de sol)

Orizontul şi adâncimea,

cmpH CaCO3 Гумус,

%Общий

азот,%

С:N Fosforul total, %

Fosforulmobil,

mg/100g sol

Potasiul total,

%

Potasiul mobil,

mg/100g sol

Cationii schimbabili, me/100g sol

Ca2+ Mg2+ Suma

Profilul 1. Cernoziom obişnuit slab carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabil (desfundat)Ahkp1 0-21 7.4 4,4 3,61 0,224 9,4 0,161 5,6 2,20 41 29,0 4,4 33,4Ahkp2 21-44 7.7 4,4 3,25 0,199 9,5 0,142 3,6 2,30 16 27,8 4,1 31,9Bhk1 44-62 7.7 11,2 2,50 - - - - - - 25,6 3,5 29,1Bhk2 62-82 7.8 11,9 1,70 - - - - - - 24,0 3,2 27,2Bhk2 82-98 8.0 14,2 1,33 - - - - - - 19,6 3,0 22,6BCk1 98-120 8.1 15,2 0,74 - - - - - - 18,0 2,8 20,8BCk2 20-150 8.2 15,3 0,64 - - - - - - 17,2 2,8 20,0

Profilul 3. Cernoziom obişnuit slab carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabil (desfundat)Ahkp1 0-22 7,7 5,7 3,24 0,202 9,3 0,160 4,4 2,10 33 30,2 2,8 33,0Ahkp2 22-42 7,6 7,9 2,97 0,188 9,2 0,132 1,8 2,40 18 30,1 2,9 33,0Ahk 42-56 7,7 10,3 2,76 - - - - - - 29,6 2,8 32,4Bhk1 56-75 7,8 15,7 2,26 - - - - - - 24,8 2,8 27,6Bhk2 75-95 8,0 13,5 1,43 - - - - - - 21,6 2,7 25,2BCk1 95-126 8,1 15,6 0,85 - - - - - - 16,0 2,6 19,4BCk2 126-150 8,2 16,1 0,58 - - - - - - 16,0 2,6 18,8

38

Tabelul 2.4, continuare



%Общий

азот,%


Fosforulmobil,

mg/100g sol

Potasiul total,

%

Potasiul mobil,

mg/100g sol


Ca2+ Mg2+ Suma

Profilul 9. Cernoziom obişnuit moderat carbonatic submoderat humifer cu profil humifer puternic profund lutos, arabil Ahkp 0-33 8,0 12,4 2,80 0,193 8,4 0,146 3,6 2,10 30 24,8 3,2 28,0Ahk 33-48 8,0 15,4 2,22 0,160 8,0 0,132 2,0 2,20 15 24,0 2,8 26,8Bhk1 48-68 8,0 17,4 1,49 - - - - - - 21,2 2,4 23,6Bhk2 68-88 8,1 18,4 1,06 - - - - - - 19,2 2,4 21,6BCk1 88-110 8,2 20,0 0,69 - - - - - - 17,0 2,4 19,4BCk2 110-150 8,3 17,3 0,37 - - - - - - 17,2 2,2 19,4

Profilul 2. Cernoziom obişnuit slab carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabilAhkp1 0-30 7,9 5,5 3,24 0,200 9,4 0,163 5,6 2,10 41 - - -Ahk 30-50 7,9 9,3 2,76 0,190 8,9 0,120 3,6 2,20 17 - - -Bhk1 50-75 8,0 12,0 2,02 - - - - - - - - -Bhk2 75-99 8,1 14,3 1,49 - - - - - - - - -BCk1 99-116 8,2 15,5 0,83 - - - - - - - - -BCk2 116-150 8,3 15,4 0,42 - - - - - - - - -

Profilul 4. Cernoziom obişnuit slab carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabilAhkp 0-30 7,9 4,7 3,29 - - - 4,9 - 33 - - -Ahk 30-48 7,9 9,7 2,87 - - - 1,8 - 18 - - -Bhk1 48-75 8,0 10,5 2,28 - - - - - - - - -Bhk2 75-98 8,1 12,9 1,43 - - - - - - - - -BCk1 98-130 8,1 14,5 0,92 - - - - - - - - -BCk2 130-150 8,2 12,1 0,69 - - - - - - - - -

39




%Общий

азот,%


Fosforulmobil,

mg/100g sol

Potasiul total,

%

Potasiul mobil,

mg/100g sol


Ca2+ Mg2+ Suma

Profilul 5. Cernoziom obişnuit slab carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos, arabil Ahkp 0-35 7,4 5,2 3,24 - - - 3,8 - 32,0 - - -Ahk 35-47 7,8 10,0 2,87 - - - 1,8 - 14,0 - - -Bhk1 47-68 7,9 13,0 2,02 - - - - - - - - -Bhk2 68-91 8,0 14,4 1,54 - - - - - - - - -BCk1 91-120 8,1 16,8 0,90 - - - - - - - - -BCk2 120-150 8,2 16,7 0,85 - - - - - - - - -



40




%Общий

азот,%


Fosforulmobil,

mg/100g sol

Potasiul total,

%

Potasiul mobil,

mg/100g sol


Ca2+ Mg2+ Suma


Profilul 10. Cernoziom obişnuit moderat carbonatic submoderat humifer cu profil humifer puternic profund lutos, arabilAhkp 0-32 7,8 12,3 3,18 - - - 3,8 - 26 - - -Ahk 32-50 7,8 17,0 2,60 - - - 2,0 - 24 - - -Bhk1 50-75 7,9 19,8 1,96 - - - - - - - - -Bhk2 75-96 8,0 20,1 1,54 - - - - - - - - -BCk1 96-120 8,1 20,4 0,96 - - - - - - - - -BCk2 120-150 8,3 20,8 0,37 - - - - - - - - -

Profilul 11. Cernoziom obişnuit moderat 9,4carbonatic submoderat humifer cu profil humifer puternic profund lutos, arabilAhkp 0-35 7,9 12,6 2,98 - - - 4,4 - 32 - - -Ahk 35-49 7,9 16,5 2,34 - - - 2,0 - 15 - - -Bhk1 49-65 7,9 16,6 1,81 - - - - - - - - -Bhk2 65-81 8,0 16,6 1,47 - - - - - - - - -BCk1 81-120 8,2 20,4 0,91 - - - - - - - - -BCk2 101-150 8,3 20,1 0,53 - - - - - - - - -

41

Tabelul 2.5Parametrii pe orizonturi genetice a însuşirilor chimice pentru cernoziomurile obişnuite carbonatice arabile cu profil întreg de pe teritoriul Centrului de Creştere Industrială a

Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti (pentru semiprofilele de sol)Nr.

semiprofilului de sol

Adâncimea,cm

Fracţiunea <0,01mm

CaCO3 Гумус,%

Formele mobile, mg/100g sol

P2O5 K2OCernoziom obişnuit slab carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic

profund luto-argilos, arabil 12 0-25 49,5 5,8 3,50 3,6 40

25-45 - 8,9 2,81 1,6 2013 0-25 49,9 6,0 3,29 3,8 40

25-45 - 9,9 2,87 1,8 1714 0-30 49,5 6,0 4,00 3,6 31

30-50 - 8,4 3,77 2,0 1215 0-30 47,3 5,8 3,29 5,4 34

30-50 - 8,5 3,08 2,3 1516 0-30 46,8 5,9 3,50 4,1 38

30-50 - 5,9 3,35 2,0 1817 0-30 49,3 5,8 3,29 5,4 36

30-50 - 4,9 3,51 2,1 1818 0-30 46,4 5,7 3,29 5,2 38

30-50 - 8,1 3,61 2,1 1719 0-30 45,9 4,9 3,88 4,2 30

30-50 - 8,5 3,03 1,8 1520 0-30 49,0 5,9 3,13 4,1 33

30-50 - 8,1 3,13 2,3 1621 0-30 45,6 6,1 3,45 3,6 44

30-50 - 8,2 2,92 2,0 2022 0-30 49,6 5,2 3,43 3,3 33

30-50 - 13,0 2,28 1,7 1623 0-30 46,7 5,1 3,34 3,6 32

30-50 - 9,0 2,81 2,0 1624 0-30 40,4 5,9 3,08 3,6 34

30-50 - 10,4 2,81 1,3 1625 0-30 48,2 6,0 2,97 3,7 36

30-50 - 12,0 2,23 1,7 1826 0-30 47,8 6,0 3,12 3,3 35

30-50 - 9,3 2,87 1,5 1827 0-30 46,9 6,0 3,35 5,4 34

30-50 - 6,4 3,24 2,0 1628 0-30 48,7 5,9 3,50 4,1 34

30-50 - 11,8 2,12 1,5 1529 0-30 47,7 5,7 3,08 3,6 44

30-50 - 9,4 2,71 1,2 1830 0-30 45,1 9,3 4,35 4,0 38

30-50 - 10,8 2,55 1,8 1731 0-30 48,8 10,4 3,02 4,5 51

30-50 - 12,3 2,23 2,5 18

42

Nr.semiprofilului

de sol

Adâncimea,cm

Fracţiunea <0,01mm

CaCO3 Гумус,%

Formele mobile, mg/100g sol

P2O5 K2O32 0-30 44,2 10,9 2,92 4,6 78

30-50 - 12,0 2,71 1,8 2133 0-30 44,9 12,1 2,55 3,2 64

30-50 - 9,6 2,55 1,3 2534 0-30 41,1 10,0 2,98 5,4 92

30-50 - 12,8 2,50 2,0 2435 0-30 44,0 12,0 3,00 4,4 34

30-50 - 10,6 2,28 1,8 1736 0-30 37,5 7,0 3,02 4,6 48

30-50 - 8,2 3,00 1,8 2037 0-30 43,8 7,2 3,88 5,4 73

30-50 - 7,4 3,66 2,0 2538 0-30 35,2 8,7 3,88 5,4 72

30-50 - 14,7 3,66 2,0 2439 0-30 37,1 9,9 3,00 5,2 49

30-50 - 10,9 2,92 2,0 2040 0-30 31,0 12,0 2,54 4,2 30

30-50 - 16,9 2,28 2,0 16Tabelul 2.5., continuare

Figura 2.13. Reacţia

extrasului apos (pH) pentru

solurile cercetate


Amenajări Silvice

HARTA CONŢINUTULUI DE CARBONAŢI, %

în stratul 0-30 cm al solurilor Centrului de Creştere

Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al

IS Teleneşti

Scara 1: 5000

43

a. 2010



o o o - plantaţii forestiere==== - drumuri de câmp

- construcţii

___ _ limitele arealelor

de sol

8 . 5,7 ← % de carbonaţi


Alcătuitori: 1. Dr. hab. în agricultură, profesor universitar

V. Cerbari 2. Inginer – pedolog

A. Galupa

Figura 2.14

44

Tabelul 2.6

2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 220

20

40

60

80

100

120

140

160

CaCo3

Profilul 1. Profilul 3. Profilul 9.

%

cm

Figura 2.15. Conţinutul de carbonaţi pe profilul solurilor cercetate

45

14 16 18 20 22 24 26 28 30 320

20

40

60

80

100

120

140

160

Ca 2+


mg/100g sol

cm

Figura 2.16. Conţinutul ionului de calciu schimbabil

pe profilul solurilor cercetate

2 2.5 3 3.5 4 4.5 50

20

40

60

80

100

120

140

160

Mg2+


mg/100g sol

cm

Figura 2.17. Conţinutul ionului de magneziu schimbabilpe profilul solurilor cercetate

18 20 22 24 26 28 30 32 34 360

20

40

60

80

100

120

140

160

Suma Ca 2+ + Mg 2+


mg/100g sol

cm

Figura 2.18. Valorile sumei cationilor schimbabili pe profilul solurilor cercetate

46

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 40

20

40

60

80

100

120

140

160

Humus


%

cm

Figura 2.19. Conţinutul de humus pe profilul solurilor cercetate

0.15 0.16 0.17 0.18 0.19 0.2 0.21 0.22 0.2305

101520253035404550

Azotul total


%

cm

Figura 2.20. Conţinutul de azot total pe profilul solurilor cercetate

7.8 8 8.2 8.4 8.6 8.8 9 9.2 9.4 9.605

101520253035404550

C:N


%

cm

Figura 2.21. Valorile raportului C:N din humus

47

0.13 0.135 0.14 0.145 0.15 0.155 0.16 0.16505

101520253035404550

Fosforul total


%

cm

Figura 2.22. Conţinutul de fosfor total pe profilul solurilor cercetate

1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5 5 5.5 605

101520253035404550

Fosforul mobil


mg/100g sol

cm

Figura 2.23. Conţinutul de fosfor mobil pe profilul solurilor cercetate

48

2.05 2.1 2.15 2.2 2.25 2.3 2.35 2.4 2.4505

101520253035404550

Potasiu total


%

cm

Figura 2.24. Conţinutul de potasiu total pe profilul solurilor cercetate

10 15 20 25 30 35 40 4505

101520253035404550

Potasiu mobil


mg/100g sol

cm

Figura 2.25. Conţinutul de potasiu mobil pe profilul solurilor cercetate

Compoziţia cationilor de schimb în complexul adsorbtiv al solurilor este tipică

pentru cernoziomurile obişnuite carbonatice. Suma capacităţii de schimb pentru

cationi în orizontul Ah variază de la 27-28 me în solurile lutoase până 32-33 me în

solurile luto-argiloase (tab. 2.5, fig. 2.18). Aşa valori ale sumei cationilor sunt

considerate ca mari. În componenţa cationilor de schimb predomină cationul de Ca

49

(tab. 2.5, fig. 2.16 - 2.17). Conţinutul de carbonaţi în stratul arabil şi valorile mari ale

sumei cationilor de schimb în componenţa cărora domină ionul de calciul asigură o

rezistenţă înaltă a acestor soluri la soloneţizare.

Solurile luto-argiloase prăfoase din partea central ă şi de sud a teritoriului

Centrului după conţinutul de humus sunt moderat humifere, iar cele lutoase nisipoase

din partea de nord a Centrului sunt submoderat humifere (tab.2.5 şi 2.6, fig. 1.1şi

2.20). Conţinutul mic de humus în ultima grupă de soluri este cauzat de intensitatea

mare a proceselor de dehumificare în solurile cu textură grosieră şi, ca urmare, cu

regim termic mai arid. Este necesar de atenţionat, că în fâşia 30 ani aluniş ,cu covor

ierbos dezvoltat sub pomi, conţinutul de humus în stratul 0-30cm s-a majorat

considerabil. În solul cu acelaşi conţinut de argilă fizică conţinutul de humus în

stratul 0-30cm pe arătură constituie 2,93% (semiprofilul 32), iar în aluniş – 4,35%

(diferenţa - + 1,42% de humus). Aceasta încă odată confirmă, că conţinutul de humus

în cernoziomurile degradate radical poate fi majorat prin semănatul ierburilor perene

graminee. La general, solurile Centrului sunt comparativ sărace în substanţă organică

şi necesită introducerea îngrăşămintelor organice şi de azot în procesul de creştere a

materialului forestier de reproducere.

Valorile raportului C:N pentru orizontul Ahkp sunt egale cu 9-10 pentru solurile

argilo-lutoase şi 8-9 pentru solurile lutoase (tab. 2.5 şi fig. 2.21). Solurile cu aşa

valori ale raportului C:N sunt considerate ca soluri cu humus calitativ, bogat în azot.

Cernoziomurile obişnuite cercetate, sub aspectul însuşirilor fizice, hidrofizice,

chimice şi de troficitate, fac parte din categoria celor bune şi sunt pretabile pentru

toate culturile din Moldova: specii forestiere de copaci, culturi de câmp, legume,

ierburi perene, vie, pomi fructiferi si decorativi etc.. Însă, datorită regimului deficitar

de precipitaţii (perioade lungi de uscăciune, îndeosebi, vara) principala problemă o

constituie aprovizionarea cu apă a culturilor.

Conform datelor fig. 2.22 – 2.25 conţinutul de fosfor total în stratul arabil al

solurile Centrului este mijlociu (0,15-0,16%), iar de potasiu total – mare. Solurile

cercetate sunt bogate în acest strat şi după conţinutul de forme mobile ale elementelor

nutritive enumerate.

50

3. CARACTERISTICA AGROCHIMICĂ A SOLURILOR CENTRULUI DE CREŞTERE INDUSTRIALĂ A MATERIALULUI

FORESTIER DE REPRODUCERE

Pentru fertilizarea corectă a solului este utilă următoarea informaţie:

exportul elementelor nutritive de către cultura agricolă pentru formarea 1t de

producţie principală, kg;

caracteristica agrochimică a solului;

caracteristica agrochimică a îngrăşămintelor organice şi minerale.

În scopul determinării nivelului fertilităţii solulurilor Centrului s-a efectuat

cartografierea agrochimică de bază a teritoriului acestuia. Informaţia privind starea

agrochimică a solurilor este prezentată în harta de soluri (fig. 1.1 şi tab.1.1) şi pe

hărţile agrochimice respective ((fig. 3.1-3.4 şi tab. 3.1-3.4).) Datele privind

conţinutul humusului şi elementelor nutritive în orizonturile genetice ale solurilor

sunt prezentate în tab. 2.5 -2.6.

Humusul este principalul indice al fertilităţii solului. Cu cât conţinutul de humus

este mai mare cu atât plantele sunt mai bine asigurate cu elemente nutritive. Solurile

Centrului sunt coparativ sărace după conţinutul de humus. Obiectivul constă în

sporirea conţinutului de humus în solurile Centrului prin următoarele acţiuni:

respectarea pe parcele Centrului a unui sistem de rotaţie a culturilor de material

foresier de reproducere cu amesticuri de ierburi perene leguminoase şi graminee,

cota cărora trebuie să atingă cca 20 la sută;

încorporarea anuală în sol a 6-10 t/ha de îngrăşăminte organice (gunoi de grajd,

compost, resturi vegetale, îngrăşăminte verzi etc.).

Cel mai efectiv şi ecologic inofensiv îngrăşământ pentru creşterea materialului

foresier de reproducere este gunoiul de grajd fermentat. Gunoiul de grajd se

introduce în sol toamna sub arătură, odată în 5ani (cca 40 t/ha), concomitant cu

îngrăşămintele de fosfor. La administrarea anuală a îngrăşămintelor minerale

calcularea dozelor se efectuează cu luare în consideraţie a cantităţii de elemente

nutritive, introduse în sol cu gunoiul de grajd.

51


Amenajări Silvice

HARTA CONŢINUTULUI DE FOSFOR (mg/100g sol)

în stratul 0-30 cm al solurilor Centrului de Creştere

Industrială a Materialului

Forestier de Reproducere al IS

Teleneşti

Scara 1: 5000

b. 2010




- construcţii


de sol

8 . 3,6 ← fosfor, mg/100g sol


Alcătuitori:

1. Dr. hab. în agricultură, profesor universitar


52

A. Galupa

Figura 3.1

53


Amenajări Silvice

HARTA CONŢINUTULUI DE

FOSFOR (mg/100g sol)în stratul 30-50 cm alsolurilor Centrului de Creştere Industrială a

Materialului Forestier de Reproducere

al IS Teleneşti Scara 1: 5000

a. 2010




- construcţii


de sol

8 . 1,8 ← fosfor, mg/100g sol

↑ - numărul, profilului de sol

Alcătuitorii:

1. Dr. hab. în agricultură,

profesor universitar

V. Cerbari 2. Inginer– pedolog

54

A. Galupa

Figura 3.2

55

Tabelul 3.1 (clase de conţinut de fosfor mobil în stratul 0-30cm)

Tabelul 3.2 (clase de conţinut de fosfor mobil în stratul 30-50cm)

56


Amenajări Silvice

HARTA CONŢINUTULUI DE POTASIU (mg/100g sol)

în stratul 0-30cm al solurilor Centrului de Creştere Industrială a

Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti

Scara 1: 5000 2010


…… - limitele parcelelor o o o - plantaţii forestiere==== - drumuri de câmp - construcţii ___ _ limitele arealelor de sol

8 .38 ← potasiu, mg/100g sol


Alcătuitorii:



A. Galupa

57

Figura

3.3

Agenţia ”Moldsilva”Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice

HARTA CONŢINUTULUI DE

POTASIU (mg/100g sol)în stratul 30-50 cm al solurilor Centrului de Creştere Industrială a

Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti

Scara 1: 50002010


…… - limitele parcelelor o o o - plantaţii forestiere==== - drumuri de câmp - construcţii


de sol

8 .15 ← potasiu, mg/100g sol


Alcătuitorii:



A. Galupa 58

Figura 3.4

59

Tabelul 3.3 (clase de conţinut de potasiu mobil în stratul 0-30cm)

Tabelul 3.4 (clase de conţinut de potasiu mobil în stratul 30-50cm)

60

Caracteristica agrochimică a celor mai răspândite îngrăşăminte organice este

expusă în tab. 3.5. O tonă de gunoi de grajd conţine 16 kg NPK, inclusiv 5 kg de

azot, 3 kg de fosfor şi 8 kg de potasiu.

Tabelul 3.5

Conţinutul de elemente nutritive în gunoiul de grajd cu aşternut, %

Gunoi de grajd

Umiditatea Azot Fosfor Potasiu C:N

Bovine 58 0,5 0,3 0,8 16Porcine 60 0,8 0,5 0,5 11Ovine 45 1,0 0,4 1,4 12Păsări 46 1,5 1,4 1,0 7

Sursă de informaţie: M. Ţurcanu şi alţii. “Recomandări privind aplicarea îngrăşămintelor”, Chişinău, 1997.

S-a stabilit că anual, în rezultatul dehumificării (mineralizării), se pierd 700-

1000 kg/ha de humus. Încorporarea în sol a 1 t de gunoi de grajd favorizează

formarea a 100 kg de humus, îmbunătăţirea structurii, activizarea proceselor

microbiologice din sol.

Surse importante pentru sporirea conţinutului de humus în sol o constituie:

cultivarea în amestic a ierburilor perene leguminoase şi perene, care asigură

formarea unui bilanţ pozitiv de humus în sol.

incorporarea in sol a îngrăşămintelor verzi, de exemplu - a masei verzi de

măzăriche, semănată la sfârşitul lunii august s-au începutul lunii septembrie.

În continuare este prezentată descrierea celor mai importante elemente nutritive.

Azotul este unul din principalele elemente necesare pentru nutriţia plantelor.

Problema azotului în silvicultură şi pagricultură oate fi rezolvată prin:

încorporarea în sol a 10-12 t gunoi de grajd;

majorarea cotei culturilor leguminoase (lucernă, mazărea, soia etc.) în

asolamentele până la 20-25%;

folosirea îngrăşămintelor azotoase.

61

Caracteristica agrochimică a celor mai folosite îngrăşăminte minerale este

prezentată în tab. 3.6

Tabelul 3.6

Clasificarea îngrăşămintelor chimice

Denumirea fertilizantului

Formula chimică

Conţinutul de substanţă activă

(s.a.), %

Proprietăţile fizice principale

Salpetru de amoniu NH4NO3 34,3 Culoare albă, granulat, explozibil, fiziologic neutru sau acid.

Carbamid CO(NH2)2 46,0 Culoare albă, granulat, fiziologic neutru, higroscopic

Superfosfat simplu Ca(H2PO4)2 19-20 Culoare albă, granule sau praf, fiziologic acid

Amofos NH4H2PO4 N-11; P205-44 Culoare albă gălbuie, granulat, acidNitroamofos Formulă

complexăN-23; P205-23 Culoare alb-gălbuie, granulat

Nitroamofosca -*- N17 ; P17 K17 Culoare alb-gălbuie, granulatDiamofos (NH4)2HPO4 N-22;

P-45Culoare cenuşie, granulat fiziologic neutru

Clorură de potasiu KCl 60 Culoare albă, granule

Sare de potasiuKCl+NaCl 30-40

Culoare roşie deschisă

Pentru creşterea materialului forestier de reproducere îngrăşămintele cu azot se

încorporează în sol în doze de cca 60 kg/ha s.a.: 1/3 la lucrarea de bază (amofos) , 2/3

- în perioada de primăvară-vară sub formă de nutriţie suplimentară. La irigare,pentru

minimalizarea riscului de soloneţizare a solurilor, se recomandă de utilizat ca

îngrăşământ pentru nutriţia suplimentară salpetru de caliu Ca(NO3)2.

Fosforul este un element necesar în prim minim la nutriţia plantelor. Pentru

obţinerea rezultatelor scontate la creşterea materialului forestier de reproducere este

necesar de format în sol a unui nivel optim de fosfor accesibil plantelor (de 3,0-3,5

mg/100 g) prin aplicarea sistematică a îngrăşămintelor organice şi chimice. Conform

hărţii conţinutului de fosfor mobil în stratul 0-30cm al solurilor Centrului (fig. 3.1 şi

tab.3.1), nivel optim de fosfor accesibil plantelor de 3,0-3,5 mg/100 g a fost format.

62

Problema constă în menţinerea acestui nivel prin aplicarea regulată a îngrăşămintelor

organice sau a îngrăşămintelor minerale cu fosfor.

Îngrăşămintele fosfatice se aplică la lucrarea de bază a solului în doze de 45-50

kg/ha s.a.(100-120 kg/ha amofos, sau 200-250 kg/ha superfosfat). Aşa dar, strategia

aplicării îngrăşămintelor fosfatice pe teritoriul Centrului constă în menţinerea

conţinutului optim de fosfor mobil în sol (3,0-3,5 mg/100 g) în timp prin aplicarea

P45-50 în fiecare an (2-2,5 q superfosfat, sau 100-120 kg/ha amofos). Pe 25% de

terenuri cu conţinut ridicat de fostor mobil dozele de îngrăşăminte cu fosfor pot fi

reduse cu 20-30 la sută.

Potasiul este un element foarte important în nutriţia plantelor. Plantaţiile de

material forestier de reproducere extrag din sol cantităţi mari de potasiu (cca 100

kg/ha). Conform rezultatelor cartografierii agrochimice solurile Centrului se

caracterizează printr-un conţinut ridicat de potasiu în stratul 0-30cm . Îngrăşămintele

potasice asigură un spor neînsemnat la creştere materialului forestier de reproducere.

În acest context, luând în consideraţie criza economică, recomandăm ca în viitorii 5-

10 ani deficitul de potasiu să fie compensat din contul îngrăşămintelor organice şi a

resturilor vegetale. După 5-10ani, luând în consideraţie gradul ridicat de asigurare a

solurilor cu potasiu mobil, se recomandă doza anuală de potasiu de 60 kg/ha

substanţă activă.

La general, cercetările efectuate au constatat o asigurare optimală a

solurilor Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al

IS Teleneşti de cu fosfor mobil şi optimă – ridicată cu potasiu mobil.

La plantarea copacilor se recomandă ca în fiecare groapă să se întroduca 8 kg

de gunoi de grajd bine fermentat şi 0,2 kg de superfosfat sau 0,1kg de amofos. După

introducerea gunoiului de grajd şi superfosfatului se adaugă 5-10 kg de sol din

orizonturile supraiacente şi totul se amestică în fundul gropii. Amestecul de sol,

gunoi de grajd şi superfosfat (amofos) se acoperă cu un strat de 10cm de sol şi se

sădeşte copacul.

63

4. PROBLEMA IRIGĂRII SOLURILOR CENTRULUI DE CREŞTERE

INDUSTRIALĂ A MATERIALULUI FORESTIER DE PEPRODUCERE AL IS

TELENEŞTI

Teritoriul Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de

Reproducere al IS Teleneşti esre amplasat în zona climatică subaridă cu risc de trei

secete în 10ani. Creşterea industrială a materialului forestier de reproducere poate fi

efectivă numai la irigarea solurilor în anii secetoşi sau sau în terioadele anuale cu

minimum de precipitaţii atmosferice. Pentru efectuarea irigprii prin aspersiune în

partea de nord a teritoriului Centrulului adiacentă albiei râului Răut, se preconizează

construcţia unui bazin de acumulare a apei cu suprafaţa de 0,6 ha. Acumularea

(pomparea) apei în bazin din râul Răut este necesar să se efectueze în perioada

ploilor abundente, când nivelul apelor în râu este maximal , iar gradul de mineralizare

a apei minimal. Pentru diminuarea pericolului de soloneţizare a solurilor în rezultatul

irigării se recomandă de introdus în bazinul de acumulare a apei o dată în 5 ani a cca

5t de nămol de defecaţie de la fabrica de zahar din Alexăndreni carese caracterizează

cu conţinut înalt de calciu activ. Oglinda apei în bazinul de acumulare este necesar să

fie acoperită cu peliculă pentru a reduce pierderile la evaporare. Anual, după

pomparea apei în bazin, este necesar de efectuat analiza apei pentru aprecierea

gradului de mineralizaţie şi compoziţiei chimice a acesteia. Pericolul de soloneţizare

a solurilor cu apa de irigare depinde de mărimea raportului de adsorbţie a sodiului

(SAR) care se cululează după o anumită formulă şi nu trebuie şă depăşească valoarea

de 3.

Pe teritoriul Centrului irigarea se va efectua pe suprafeţe comparativ mici

pentru creşterea mai papidă a materialului forestier de reproducere. Aşa cum

calitatea apelor de irigare este nesatisfăcătoare se recomandă ca irigarea repetată a

unui şi acelaşi teren să fie efectuată numai peste trei ani de la ultima irigare. Dacă nu

sunt posibilităţi de ameliorare a apei necondiţionate, atunci este obligatorie

administrarea unui supliment de material calcic (nămolul de deficaţie de la făbricile

de zahar) pentru diminuarea potenţialului alcalin al apei.

La efectuarea irigării există câteva restricţii pe care trebuie să le cunoască

fiecare silvicultor:

- nu pot fi irigate fără măsuri speciale solurile sărăturate, erodate, înmlăştinite;

- gradul de mineralizare a apei de irigare nu trebuie să depăşească 0,8-1,0 g/l;

- irigarea este o metodă cardinală de corecţie a umidităţii solurilor, însă duce la

degradarea însuşirilor cernoziomurilor şi, deci, normele de udare trebuie să fie

strict reglementate;

- pentru obţinerea pe terenurile irigate a rezultatelor preconizate este strict

necesară rotaţia în parcelele de lucru a culturilor forestiere de reproducere cu

amesticul de ierburi perene graminee şi leguminoase.

Normele anuale de apă pentru irigare în condiţiile climatic ale Centrului sunt:

pe câmpuri – 1,5-2,0 mii m³/ha;

în sere - 4,0-5,0 mii m³/ha.

Normele de apă pentru o udare se recomandă 250-300 m³/ha. Udările pe

câmpuri se efectuează nu mai des decât o dată în 10 zile, iar în seră – de 2ori pe

săptămână. La 4-5 zile după unele udări se efectuieza lucrare solurilor între rânduri

concommitent cu introducerea îngrăşămintelor minerale.

Irigarea este o metodă eficientă de regulizare a dificitului de umiditate în sol,

însţă totodată reprezintă un pericol mare de evitare a proceselor de degradare a

cernoziomurilor Centrului. De aceia udarea este strict necesar să se efectueze în

conformitate cu recomendările enumerate.

65

5. SISTEMUL DE LUCRARE PENTRU PROTECŢIA STABILITĂŢII STRUCTURALE A SOLULUI

Pentru protejarea structurii solurilor este necesară limitarea sau excluderea

cauzelor ce provoacă degradarea acesteia:

- evitarea bătătoririi solurilor prin circularea fără rost a maşinilor şi utilajelor agricole; - neadmiterea lucrării solurilor în stare prea umedă sau prea uscată (lucrarea solului în stare de maturitate fizică);

- alegerea pentru fiecare caz a unui sistem de lucrări care să favorizeze

stabilitatea structurală a solului (variante ale sistemului-minim de lucrări

corespunzătoare condiţiilor specifice);

- efectuarea aratului de toamnă a solului pentru afânarea şi structurarea stratului

arabil sub influenţa îngheţului şi dezgheţului;

- încorporarea îngrăşămintelor organice şi chimice precum, şi a resturilor

vegetale pentru favorizarea formării humusului care joacă rolul de ciment de legătură

a agregatelor de sol;

- introducerea unor asolamente care să includă culturi furajere perene, mai cu

seamă leguminoase.

Totalitatea lucrărilor solului şi ordinea de executare reprezintă sistemul de

lucrări ale solului, fiind divizat în două grupe mari: sistemul clasic şi sistemul

de lucrări de conservare a solului.

Sistemul clasic include obligatoriu aratul cu plugul cu cormană, prin care se

inversează stratul de sol lucrat (brazda), şi pregătirea unui pat germinativ fin.

Uneori, aratul poate fi precedat de o altă lucrare superficială, executată cu grapa

cu discuri, cultivatorul, grapa rotativă etc. şi urmat de alte câteva lucrări pentru

pregătirea patului germinativ. Acest sistem are multe variante.

Sistemul clasic de lucrări ale solului a condus la creşterea treptată a producţiei, dar

el a determinat apariţia fenomenelor de degradare a însuşirilor solurilor. Lucrările

excesive au favorizat procesele de diminuare a conţinutului de substanţă organică

66

din sol, deteriorarea structurii, sporirea pericolului eroziunii; traficul greu şi prea

des a condus la creşterea compactării etc. şi, ca urmare, la declanşarea altor

fenomene negative.

A apărut necesitatea elaborării unui sistem de lucrări care să favorizeze instalarea

şi creşterea plantelor de cultură, dar care, utilizat în combinaţie cu cel clasic, să

evite neajunsurile sistemului clasic, să păstreze şi să amelioreze potenţialul

productiv al solului. Acest sistem este cunoscut sub denumirea de „Sistem de

lucrări pentru conservarea solului, SLCS".

Cerinţele la lucrarea solului sunt următoarele:

- să se efectueze numai la umiditatea corespunzătoare maturităţii fizice a solului;

- sistemul de maşini agricole se aplică în dependenţă de starea de umiditate,

însuşirile fizice şi fizico–mecanice ale solului;

- să se asigure afânarea stratului arabil, mărunţiră resturilor vegetale, distrugerea

buruienilor şi altor agenţi patogeni;

- pe versanţi cu pante de peste 2° să se efectueze numai pe direcţia generală a

curbelor de nivel sau dea curmezişul pantei;

- concomitent cu lucrarea să se efectueze fertilizarea solului cu îngrăşăminte

organice şi minerale;

- o dată la 3-4 ani să se alterneze arătura adâncă cu afânarea solului fără

întoarcerea brazdei (cu cizelul, cultivatorul, grapa grea cu discuri sau rotativă)

pentru păstrarea la suprafaţa solului a resturilor organice, lichidarea tălpii formate de

plug, conservarea rezervelor de apă;

- să se execute concomitent (cu combinatorul) a mai multor operaţii pentru a

evita tasarea solului;

- să se evite lucrarea excesivă care conduce la destructurarea solului.

Lucrările solului se clasifică în următor:

lucrări de bază: aratul, afânarea fără răsturnarea brazdei (paraplow, cizel),

afânarea adâncă, arătura de desfundare;

67

lucrări de pregătire a patul ui germinativ: nivelarea, tăvălugitul, lucrarea

cu grapa, lucrarea cu combinalorul, lucrarea cu freza, lucrarea cu

agregate complexe;

lucrări de întreţinere a culturilor şi a ogoarelor: tăvălugitul, lucrarea cu

grapa, prăşitul, bilonatul.

Tipurile de lucrare a solului sunt următoarele:

Aratul - lucrarea de bază a solului, se efectuează cu plugul cu cormană prin

tăierea şi întoarcerea brazdelor, este partea componentă principală a sistemului clasic

de lucrare a solului.

Boronitul (lucrarea cu grapa) – se execută cu boroane (grape) cu dinţi şi cele

cu discuri; cu boroane cu dinţi se nivelează, afânează şi se mărunţeşte solul la

adâncimea de 3-12 cm, iar cu boroane cu discuri până la 18 cm.

Cultivarea - lucrare intermediară prin care solul se afânează la adâncimea de

5-10 cm, în cazuri speciale până la 15 cm, iar cu cizelul până la 40 cm.

Lucrarea cu freza - asigură mărunţirea, amestecarea şi pregătirea solului

pentru semănat la adâncimea 6-20 cm.

Tăvălugitul – asigură tasarea solului înainte de semănat şi după încorporarea

seminţelor, efectuând mărunţirea arăturii bulgăroase, nivelarea şi pregătirea patului

germinativ pentru semănat, fixarea seminţelor, atragerea umezelii pentru încolţirea

acestora şi excluderea deflaţiei solului mărunţit.

Aratul este lucrarea de bază a solului prin care pe o adâncime determinată

din stratul arabil, o fâşie de sol numita brazdă este tăiată, desprinsă de stratul

subarabil, mărunţită, întoarsă şi afânată. Arătura se clasifică după adâncimea la

care pătrunde plugul cu cormană în sol (superficială – 10-20 cm; adâncă – 20-40

cm. de desfundare – 40-60 cm) şi după anotimpul în care se efectuează (de

toamnă; de primăvară; de vară). Pin arat se realizează:

• afânarea şi sporirea capacităţii solului pentru reţinerea apei;

• îngroparea la fundul brazdei a stratului de suprafaţă al solului cu însuşiri

deteriorate şi aducerea la suprafaţă a stratului cu însuşiri mai bune, îngroparea

resturilor de plante, a buruienelor, îngrăşămintelor.

68

Astfel se regulează regimul solului pentru apă, aer, hrană şi căldură.

Etapele de pregătire a terenului pentru arat sunt următoarele :

Se eliberează terenul de resturile culturilor precedente sau se împrăştie resturile vegetale. Pe terenurile îmburuienate şi cu multe resturi vegetale este utilă lucrarea cu grapa cu discuri pentru mărunţirea acestora si prevenirea înfundării plugului. Se delimitează parcelele de lucru.

Se stabileşte direcţia de deplasare a agregatului de arat, de preferat paralelă cu

latura lungă a parcelei. Dacă configuraţia terenului permite, este bine ca direcţia de

deplasare a agregatului să fie perpendiculară pe direcţia arăturii anterioare.

Se stabileşte metoda de deplasare a agregatului de arat în parcela de lucru; metoda

de deplasare la cormană (când lucrarea începe la mijlocul parcelei), metoda deplasare

în lături (când lucrarea începe la marginea parcelei), metoda de deplasare cu

alternarea arăturii Ia cormană şi în părţi, metoda arăturii antierozionale pe direcţia

generală a curbelor de nivel.

Se stabileşte lăţimea parcelelor de lucru şi se marchează zonele de întoarcere la

capetele parcelelor. Zona de întoarcere este de 6-8 m pentru agregatele formate cu

tractoare cu puterea pană la 55 CP, de 10-12 m pentru agregatele formate cu tractoare

de până la 100 CP şi de 16-20 m pentru agregatele formate cu tractoare de 180 CP.

Zona de întoarcere se delimitează printr-o brazdă uşoară, denumită în consecinţă

"brazdă de control". Suprafaţa zonei de întoarcere se prelucrează în final, prin

parcursuri transversale.

Pentru mersul agregatului în linie dreaptă, se jalonează prima deplasare.

Ca înlocuitor al arăturii cu plugul cu cormană se folosesc discuri cu grape grele.

Piesele lor active sunt dotate cu discuri de formă concavă, aşezate oblic pe direcţia de

înaintare şi înclinate faţă de planul vertical. Pătrund în sol până la 18-20 cm., taie şi

mărunţesc solul, întorcându-l parţial.

Perioada optimă de execuţie a arăturii

69

Afânarea solului fără întoarcerea brazdei este parte componentă a sistemului

de lucrări pentru conservarea solului şi include:

Lucrarea (arătura) cu grapa cu discuri grele.

Discul contribuie mult la deteriorarea structurii, fapt pentru care se evita

folosirea lui excesivă, iar atunci când se impune trebuie ales momentul optim de

umiditate al solului.

În urma lucrării numai cu discul solul se îmburuienează în mod simţitor,

mai ales cu buruienele ce se înmulţesc prin rizomi, întrucât aceştia sunt

fragmentaţi.

Lucrarea cu grapa cu discuri în alternanţă cu arătura prezintă avantajul

realizării economiei de combustibil şi obţinerea unor producţii practic egale cu cele

obţinute în tehnologia clasică.

Lucrarea cu cizelul.

Nr.

ord. Lucrarea solului

Adâncimea arăturii pe soluri (cm)

Termen de executare

luto-argiloase

lutoase Zona de sud

Zona de nord

1 Arătură de vară pentru semănănături de primăvară

25-28 25-28 până la 15.08

până la 30.08

2 Arătură de vară pentru semănănături de toamnă

20-25 20-22 până la 15.08

până la 30.08

3 Arătură de toamnă pentru semănănături de primăvară

25-30 20-25 până la 15.11

4 Arătură de toamnă pentru semănănături de toamnă

20-25 sau grapat

15-20

18-20 sau

grapat15

până la 25.09

până la 15.09

5 Lucrarea solului pentru culturi succesive

15-20 sau grapat 15

grapat 15

În 48 de ore după recoltare

6 Afânare adâncă (desfundarea solului)

40-50 40-50 O dată în 3-4 ani în perioada cu teren

liber

70

Cizelul este o unealtă cu organul de lucru rigid sau elastic având la vârf un

cuţit de tip gheară, care afânează solul până la adâncimea 40-50 cm la afânarea

adânca. .

Lucrarea cu cizelul realizează o afânare a solului fără amestecarea,

răsturnarea sau inversarea straturilor de sol.

Lucrarea cu cizelul este de buna calitate dacă se execută când solul este

relativ uscat şi se recomandă pentru distrugerea orizonturilor compacte.

Fig. 5.1 Lucrarea solului cu cizelul

Afânarea adâncă.

71

Afânarea adâncă a solului se face la adâncime mai mare decât arătura (30-80

cm), fără răsturnarea brazdei şi urmăreşte permeabilizarea orizontului subiacent

compact în scopul optimizării raportului dintre volumul fazei solide şi cel al

spaţiului poros.

In funcţie de adâncimea la care se execută, afânarea se clasifică astfel:

- afânarea de mică adâncime cu plugul obişnuit la care se montează piese de lip

subsolier, până la 30-45 cm;

- afânarea la adâncime mijlocie, intre 40-50 cm,

- afânare la adâncime mare, la peste 50 cm.

Afânarea la adâncime mijlocie si mare se realizează cu unelte care au organe de

lucru vibratoare sau cu organe de scarificare.

Sistemul de lucrare care protejează stabilitatea structurii solului este cunoscut sub

denumirea “Sistem de lucrări pentru conservarea solului” (SLCS). Acest sistem s-a

dovedit a fi viabil din următoarele trei considerente - agrotehnic, economico-

energetic şi ecologic.

Reducând numărul de treceri pe câmp cu tractoarele şi maşinile se evită

deteriorarea însuşirilor solului, prăfuirea, tasarea, scăderea conţinutului de humus.

Aplicarea noului sistem înseamnă reduceri mari ale costurilor de producţie şi, prin

urmare, preţuri scăzute la produsele agricole, un consum redus de combustibil.

Restituirea resturilor vegetale solului, menţinerea parţială a acestora ca mulci la

suprafaţa solului reprezintă pe lângă multe alte avantaje, o sursă de material energetic

pentru biota solului, al cărei rol în conservarea stării de calitate a solului este de

necontestat, efectul final fiind menţinerea biodiversităţii şi, pe această cale, a

echilibrului în ecosistemele agricole.

Sistemul de lucrări de conservare a solului (SLCS) cuprinde un număr mare de

variante, componentele cărora se precizează în fiecare caz în baza următorilor

indicatori: eliminarea aratului cu întoarcerea brazdei, total sau pentru un număr de

ani; menţinerea la suprafaţă a resturilor vegetale, total sau cel puţin 30 la sută din

72

total; reducerea numărului de lucrări; efectuarea măsurilor pedoameliorative ce

conduc la conservarea solului.

Aplicarea SLCS este condiţionată de producerea unor maşini adecvate, care să

permită executarea combinată a mai multor operaţiuni, folosirea insecto-fungicidelor,

erbicidelor, îngrăşămintelor şi maşinilor pentru încorporarea lor în sol, cunoaşterea

particularităţilor plantelor şi condiţiilor pedoclimatice locale, folosirea soiurilor şi

hibrizilor adaptaţi la condiţiile create prin această tehnologie.

Indicatorii de bază folosiţi pentru determinarea variantelor (sistemelor) SLCS

sunt: eliminarea aratului cu întoarcerea brazdelor, total sau pentru un număr de ani,

menţinerea la suprafaţa solului a resturilor vegetale, total sau cel puţin 30 % din total,

reducerea numărului de lucrări şi alte măsuri ce asigură conservarea solului.

SLCS nu înseamnă obligatoriu mai puţine lucrări, ci, în primul rând, asigurarea

reducerii efectelor negative în comparaţie cu sistemul clasic şi, deci, reprezintă o

practică agricolă prietenoasă mediului, îndeosebi pentru terenurile în pantă, afectate

de eroziune.

La aplicarea SLCS trebuie de ţinut cont că resturile organice rămase la suprafaţa

solului în cantitate prea mare reduc performanţa semănatului. Ele trebuie îndepărtate

de pe rândurile cu seminţe prin amestecarea în stratul superficial de sol. De aceea,

combina trebuie să toace şi să împrăştie paiele, iar printr-o lucrare cu grapa rotativă,

acestea să fie amestecate

În Moldova acest sistem poate fi executat periodic. O dată la 3-4 ani aratul poate fi

înlocuit prin lucrarea de bază a solului, după caz, cu cizelul, cu grapa grea cu discuri

sau rotativă, cu cultivatorul cu săgeţi sau cu agregat care execută concomitent

pregătirea solului şi semănatul.

Lucrarea solului cu agregate combinate.

Agregatele combinate, formate din unelte ce efectuează diferite operaţii,

asigură o productivitate sporită a muncii şi, ca urmare, executarea lucrărilor în timp

optim, folosirea mai completă a forţei de tracţiune a tractoarelor, economii de

combustibil etc., micşorează numărul trecerilor cu tractoarele pe câmp, deteriorează

mai redus însuşirilor solului.

73

Agregatele combinate pot fi folosite la arat, la pregătirea solului pentru

semănat, la semănat şi la îngrijirea culturilor. Ele lucrează mai complicat pe

terenurile în pantă şi pe parcelele mici.

Cel mai răspândit agregat este format din plug şi grapă. Cultivatorul sau

grapa cu discuri poate lucra în agregat cu grapa cu colţi reglabili. La pregătirea

solului pentru semănat, agregatul poate fi format, de exemplu, din cultivator, tăvălug,

grapă.

În prezent se folosesc pe larg maşini complexe, numite combinatoare,

echipate cu câteva tipuri de organe (vibro-cultivator, grapă cu colţi rigizi, grapă

elicoidală rotativă, tăvălug inelar), ceea ce dă posibilitatea executării concomitente a

mai multor operaţii.

Combinatorul se utilizează cu succes, mai ales primăvara, la pregătirea

terenului pentru semănat. Combinatorul taie buruienele, mărunţeşte bulgării,

nivelează şi aşează solul.

Indiferent de sistemul de lucrare a solului o deosebită atenţie necesită

lucrările pentru pregătirea stratului germinativ. Cerinţe la pregătirea patului

germinativ sunt următoarele:

Stratul de sol care acoperă seminţele trebuie să fie mai afânat pentru

întrerupea curentul capilar de apă către suprafaţa de evaporare şi micşorarea

pierderilor de apă.

Sub adâncimea de încorporare a seminţelor solul să fie aşezat şi umed astfel

încât primele rădăcini ale seminţei să găsească apa şi elementele nutritive necesare

dezvoltării în primele faze de viaţă.

Brăzdarele semănătorilor trebuie să plaseze seminţele în stratul aşezat, la

partea superioară a lui.

lucrarea se execută în ziua sau preziua semănatului şi completată eventual

după semănat prin tăvălugire;

să se asigure o mărunţire bună a solului, bulgării să aibă diametrul sub 5 cm

cel puţin 95%;

74

suprafaţa solului să fie bine nivelată fără şanţuri, coamele să aibă un aspect

uniform, rară a se putea evidenţia trecerile alăturate ale plugului;

solul să fie afânat, la suprafaţă, până la adâncimea de semănat şi mai aşezat

în profunzime;

suprafaţa solului să nu prezinte crustă;

se efectuează distrugerea buruienilor, mărunţirea lor şi încorporarea în

stratul superficial de sol;

direcţia de deplasare să fie pe diagonală sau perpendicular pe direcţia

arăturii sau a lucrării solului executată anterior;

CONCLUZII

1. Pe teritoriul Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de

Reproducere al IS Teleneşti sunt răspândite următoarele unităţi taxonomice de sol:

a. Cernoziom obişnuit slab carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic

profund luto-argilos, arabil.

b. Cernoziom obişnuit moderat carbonatic humifer cu profil humifer puternic

profund lutos, arabil.

c. Cernoziom obişnuit moderat carbonatic moderat humifer cu profil humifer

puternic profund lutos, arabil.

2. Indicatorii principali a stării de calitate şi clasificare a solurilor cercetate sunt:

textura; conţinutul de humus în stratul 0-30cm; conţinutul de carbonaţi înstratul

0-30cm.

3. Solurile cercetate sunt pretabile pentru creşterea industrială a materialului forestier

de reproducere a tuturor speciilor de copaci în afară de cele conifere, care preferă

soluri cu reacţie acidă.

4. Lucrarea solurilor,irigarea, introducerea îngrăşămintelor organice şi minerale,

măsurile de combatere sau minimalizare a proceselor de degradare este necesar să

se efectueze conform recomandărilor stipulate în capitolele corespunzătoare ale

raportului pedologic în cauză.

75

BIBLIOGRAFIE

1. Andrieş S. Optimizarea regimurilor nutritive a solurilor şi productivitatea

plantelor de cultură. Ch.: Pontos, 2007. 374 p.

2. Andrieş S. şi alţii. Instrucţiuni metodice privind cartarea agrochimică a solurilor.

Ch.: Pontos, 2007. 36 p.

3. Budoi G., Penescu A. Agrotehnica. Bucureşti: Cereş, 1996. 479 p.

4. Cerbari V., Andrieş S., Banaru A. şi alţii. Programul Naţional complex de sporire

a fertilităţii solului. Chişinău: Pontos, 2001. 130p.

5. Cerbari V. Sistemul de clasificare şi bonitare a solurilor Republicii Moldova

pentru elaborarea studiilor pedologice. Chişinău: Pontos, 2001. 103 p.

6. Cerbari V., Şveţ N., Crigan Ş. Problemele protecţiei şi administrării fondului

funciar al Republicii Moldova. // Lucr. conf. internaţ. ştinţifico practice „Solul

una din problemele principale ale secolului XXI”. Chişinău, 2003. p. 103-114.

7. Florea N., Bălăceanu V., Răuţă C., Canarache A. Metodologia elaborării studiilor

pedologice. Partea I - III-a. Bucureşti, 1987.

8. Guj P., Rusu T., Bogdan I. Agrotehnica. Cluj-Napoca: Risoprint, 2004. 524 p.

9.

10.Ursu A. şi alţii. Degradarea solurilor şi deşertificarea. Chişinău, 2000. 307p.

11.Kрупеников И.А., Урсу А.Ф. Почвы Молдавии. Т. 2. Кишинев: Штиинца,

1995. 221 с.

12.Урсу А.Ф., Крупеников И.А. и др. Почвы Молдавии. Том I. Генезис,

экология, классификация и систематическое описание. Кишинев: Штиинца,

1984. 351 с.

76

ANEXE

77

Anexa 2Clase de mărimi ale indicilor ecopedologici pentru determinarea favorabilităţii terenurilor la diferite

specii forestiere

Nr. crt.

Determinanţii ecologici (indicii solului)

Favorabilitatea în funcţie de clasele de mărimi ale determinanţilor ecopedologici foarte scăzută

(V) scăzută

(IV) mijlocie

(III)

1. Salcâm1 Temperatura medie anuală, °C sub 7,5 7,5-8,52 Precipitaţii medii anuale, mm sub 400 400-5003 Textura argilă fină şi medie argilă lutoasă lut argilos4 Adâncimea apei freatice, m sub 0,5 0,5-1,05 Conţinutul de humus în stratul 0-30 cm,

%< 1,0 sub 1,0 1,0-3,0

6 Valoarea pH sub 5,0 5,0-5,5

78

Clase de mărimi ale determinanţilor (indicilor de sol) pretabilităţii silvice a staţiunilor şi ecosistemelor forestiereNr. crt.

Determinanţii ecologici (indicii

solului)

Clase de pretabilitate silvică a terenurilor în funcţie de clasele de mărimi ale determinanţilor ecologici (indicilor solurilor)

nepretabile sau neproductive

(VI)

pretabilitate foarte scăzută (V)

pretabilitate scăzută (IV)

pretabilitate mijlocie (III)

pretabilitate ridicată (II)

1 Textura argilă fină argilă medie argilă-lutoasă lut argilos

2 Gradul de erodare în suprafaţă

excesiv şi foarte puternic erodate

puternic erodate moderat erodate slab erodate

3 Gradul de eroziune în adâncime

ravene ogaşe adânci ogaşe mici rigole

4 Alunecări de teren prăbuşiri de mal alunecări active curgătoare

alunecări-movile semistabilizate şi

active

alunecări-trepte semistabilizate

alunecări-brazde semistabilizate

5 Adâncimea apei freatice, m

mlăştini, bălţi 0,5-1,0, extrem de mic

1,0-2,0, mică 2,0-3,0, mijlocie 3,0-5,0, mare

6 Gradul de mineralizare a apei

freatice, g/l

>10, puternic sărăturată

5-10, sărată 2-5, puternic salcie 1-2, moderat salcie 0,50-1,0, slab salcie

7 Gradul de gleizare pentru adâncimea mai

mica de 100 cm

mlăştini, bălţi excesiv (gleice) şi foarte puternic

gleizate

gleizate moderat şi puternic

glizate slab gleizate mai adânc de 100 cm

8 Conţinutul de humus, %

< 1,0, extrem de mic 1-2, mic 2-3, submoderat 3-4, moderat

9 Gradul de salinizare salinizat moderat, puternic, foarte

puternic

salinizat slab salinizat moderat-puternic în

adâncime (>100 cm)

salinizat slab 50-100 cm

salinizat slab mai adânc de 100 cm

10 Gradul de soloneţizare (alcalizare)

alcalizat moderat, puternic, foarte

puternic

alcalizat slab alcalizat moderat-puternic în

adâncime (> 100cm)

alcalizat slab 50-100 cm

alcalizat slab mai adânc de 100 cm

11 Adâncimea de apariţie a carbonaţilor, cm

de la suprafaţă 30-50 cm, semicarbonat

50-100 cm, slab decarbonatat

100-150 cm, puternic

decarbonatat12 Conţinutul

decarbonaţi, % >40 şi 25-40 foarte

mare12-15, mare 5-12, mijlociu < 5, mic

13 Reacţia solului, pH în primii 30 cm

<4,5, extrem şi foarte puternic acidă

4,5-5,0, acidă 5,0-6,0, moderat acidă 7,3-8,0, slab bazică

6,0-6,7, slab acidă

7 Adâncimea de apariţie a carbonaţilor, cm de la suprafaţă 30-50 50-100

8 Conţinutul de săruri solubile, % > 0,15 0,05-0,15 sub 0,05

9 Grade de soloneţizare (alcalizare) alcalizat slab de la suprafaţă

alcalizat moderat-puternic mai adânc

de 100 cm


2. Stejar brumăriu1 Temperatura medie anuală, °C < 9,8 7,5-8,5

2 Precipitaţii medii anuale, mm sub 470 400-5003 Textura argilă fină argilă lutoasă lut argilos4 Conţinutul de humus, % < 1,0 1,0-2,0 1,0-3,05 Conţinutul de săruri solubile > 0,25 0,10-0,25 sub 0,056 Grade de soloneţizare alcalizat slab de la

suprafaţăalcalizat moderat-puternic mai adânc

de 100 cm


79

Anexa 2, continuareNr. crt.

Determinanţii ecologici (indicii solului)

Favorabilitatea în funcţie de clasele de mărimi ale determinanţilor ecopedologici

foarte scăzută (V)

scăzută (IV)

mijlocie (III)

3. Gorun1 Temperatura medie anuală, °C > 11,0 10,5-11,0 9,5-10,5

2 Precipitaţii medii anuale, mm < 500 sub 5003 Textura nisip,

argilă-finănisip lutos,

argilă lutoasălut nisipos,

argilă-lutoasă

4 Conţinutul de humus, % 0,5-1,0 < 1,0 1,0-3,05 Reacţia, pH < 4,5

> 8,04,5-5,0 7,7-8,0

5,0-6,0 7,3-7,7

4. Frasin

1 Temperatura medie anuală, °C < 8 sub 8

2 Precipitaţii medii anuale, mm sub 500 500-550

3 Textura nisip, argilă fină

nisip lutos, argilă medie

lut nisipos, argilă lutoasă

4 Valoarea pH sub 4,5 > 8,0

4,5-5,0 7,7-8,0

5 Conţinutul de carbonaţi în stratul 0-30 cm, %

> 5,0 2,0-5,0

6 Conţinutul de săruri solubile, % 0,05-0,15 sub 0,05

7 Conţinutul de humus, % < 1,0 sub 1,0 1,0-3,0

80

Anexa 3

Administrarea îngrăşămintelor sub diferite culturi agricole

Abrevieri:

s.a. – substanţă activă

La plantarea copacilor se recomandă ca în fiecare groapă să se introducă 8 kg

de gunoi de grajd bine fermentat şi 0,2kg de superfosfat sau amofos (nitroamofos).

După introducerea gunoiului de grajd şi superfosfatului se adaugă 5-10 kg de sol din

orizonturile supraiacente şi totul se amestecă în fundul gropii. Amestecul de sol,

gunoi de grajd şi superfosfat se acoperă cu un strat de 10cm de sol şi se sădeşte

copacul.

Grâu de toamnă. Pentru formarea 1q de boabe grâul de toamnă consumă 3,0– 3,6

kg azot; 1,2 fosfor şi 2,4 kg potasiu. După condiţiile medii multianuale de umiditate pe

solurile neerodate cu profil deplin se poate obţine o recoltă de 40 –45 q/ha. Necesarul în

elemente nutritive pentru obţinerea acestei recolte sunt: azot – 145 kg/ha; fosfor – 53

kg/ha; potasiu – 105 kg/ha substanţă activă. Cernoziomurile cu profil întreg nefertilizate

asigură plantele cu 80 kg azot, 24 kg fosfor, 80-90 kg potasiu. Aceste soluri din contul

fertilităţii naturale asigură necesitatea grâului cu 50% în azot şi fosfor, iar a potasiului –

cu 90%. Necesarul de elemente nutritive urmează să fie compensat din contul

îngrăşămintelor minerale.

Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplică odată cu lucrarea de bază a solului.

Cel mai bun efect se obţine încorporându-le la adâncimea de 15-25 cm.

Pentru preîntâmpinarea levigării nitraţilor după limitele stratului radicular de către

precipitaţiile de toamnă-iarnă, îngrăşămintele cu azot sunt mai raţional să fie aplicate pe

fazele de dezvoltare a plantelor. Doza de toamnă trebuie să fie suficientă pentru

formarea semănăturilor bine înfrăţite şi nu depăşeşte 25 la sută. Restul dozei se

introduce primăvara devreme

Orzul. Soiurile intensive de orz de toamnă pentru formarea 1 tone de boabe şi

corespunzător producţiei secundare, exportă din sol 26-28 kg azot, 10-12 kg fosfor şi

22-24 kg potasiu.

Odată cu lucrarea de bază a solului se aplică toată doza de îngrăşăminte fosfor şi

potasiu şi jumătate din cele azotate. Pe solurile cu un conţinut mediu de elemente

nutritive, pe solurile de pădure şi cernoziomurile podzolite este necesar de aplicat doza

N30 P60 K60 kg/ha substanţă activă (s.a.)

Un procedeu tehnologic efectiv este încorporarea îngrăşămintelor minerale pe rând

la semănat. Pentru aceasta se foloseşte superfosfatul granulat (80-100 kg/ha) sau

amofosul în cantitate de 50 kg/ha. Totodată pe solurile cu un conţinut mediu de azot

nitric urmează să fie aplicată doza de 35 kg/ha de azot (s.a.).

Porumbul. Pentru formarea unei tone de grăunţe şi cantităţii corespunzătoare de

masă vegetală porumbul consumă 23-28 kg azot, 11-12 kg fosfor şi 23-25 kg potasiu,

iar pentru 1 t de masă pentru siloz 4,5-5,0 kg azot, 1,6-1,8 kg fosfor şi 3,2- 3,5 kg

potasiu substanţă activă (s.a.).

Pentru fertilizarea de bază la porumb e necesar de aplicat gunoi de grajd şi

îngrăşăminte minerale. Doza medie a gunoiului de grajd semifermentat la porumb

constituie 40 t/ha. Concomitent cu gunoiul de grajd se recomandă aplicarea

îngrăşămintelor minerale în doză N60 P60 kg/ha s.a. Un efect înalt asigură şi

încorporarea a 20-25 t/ha de gunoi de grajd împreună cu N60 P60 K45 ce se recomandă

pentru gospodăriile care nu dispun de cantităţile necesare de îngrăşăminte organice şi

minerale.

O eficienţă maximă se obţine prin introducerea îngrăşămintelor organice cu fosfor

şi potasiu la lucrarea solului de bază. Îngrăşăminte cu azot în condiţiile fără irigare spre

a evita pierderile de azot prin levigare şi poluarea mediului cu nitraţi în toate cazurile se

cuvine de amendat înainte de semănat primăvara şi de încorporat 0în sol într-un termen

scurt cu cultivarea solului înainte de semănat.

Pentru introducerea de bază la porumb pot fi folosite toate felurile de îngrăşăminte

simple, şi de asemenea îngrăşăminte complexe de tipul amofos, diamofos, nitrofoscă,

nitroamofoscă s.a.

82

Mazărea. Pentru formarea 1 t de boabe cu cantitatea corespunzătoare de paie,

soiurile intensive de mazăre consumă 50-60 kg azot, 15-20 kg fosfor şi 25-28 kg

potasiu. Mazărea îşi satisface o parte considerabilă (50-60%) din necesităţile sale de

azot din contul fixării simbiotice.

În solurile cu cantităţi medii de substanţe nutritive este necesar de a introduce 30

kg azot, câte 60 kg/ha fosfor şi potasiu.

E foarte eficientă administrarea superfosfatului, amofosului şi diamofosului în

doze de 15-20 kg/ha s.a. în rând la semănat.

Soia. La formarea 1 t de boabe, soia consumă 60 kg azot (din care 25-30 kg din

sol), 15-20 kg fosfor şi 30-40 kg potasiu.

Pentru soie se recomandă de a introduce 45-60 kg/ha îngrăşăminte azotate şi câte

60 kg/ha de fosfor şi potasiu s.a.

În solurile cu conţinut scăzut de elemente nutritive şi în condiţii de irigare e

necesar de a majora cu 25-30% dozele de îngrăşăminte, ceea ce va constitui N80 P90 K60 .

Măzărichia. La formarea 1 t de seminţe planta consumă 50 kg azot, 15 kg fosfor şi

20 kg potasiu.

Îngrăşămintele cu azot în doze de 35-40 kg s.a., cu fosfor şi potasiu în doze de 60

kg /ha s.a. se introduc sub arătură.

Fasolea. Tehnologia industrială de cultivare a fasolei prevede administrarea

îngrăşămintelor chimice complete. În solurile asigurate mijlociu cu compuşi mobili de

azot, fosfor şi potasiu un efect bun asigură introducerea N40 P60 K60 sub arătura de

toamnă.

Un procedeu important de majorare a recoltei la plantele leguminoase este

bioprepararea materialului semincer. Boabele se tratează cu microîngrăşăminte în doze

de 400-500 g s.a. bor, 100-150 g zinc şi 80-100 g s.a. molibden la norma de boabe

necesare pentru 1 ha.

83

Sfecla de zahăr. La formarea 1 t de rădăcini şi cantităţi corespunzătoare de frunze

această cultură consumă 4,0-5,0 kg azot, 1,2- 1,5 kg fosfor şi 6,0 – 7,0 kg potasiu şi este

extrem de receptivă la îngrăşăminte.

În calitate de îngrăşăminte de bază pentru sfecla de zahăr se aplică gunoi de grajd

şi îngrăşăminte chimice. Pentru solurile cu conţinut mediu de humus doza optimă

constituie 40 – 50 t/ha gunoi de grajd cu aşternut, iar pe solurile cu conţinut mai scăzut

de humus (mai mic de 2,0%) – 60 t/ha. Doza de îngrăşăminte minerale pentru obţinerea

a 30 q/ha de rădăcini constituie N120 P60 K60 . Gunoiul de grajd, îngrăşămintele cu fosfor

şi potasiu se introduc toamna sub arătură adâncă. Circa 50% din îngrăşămintele cu azot

se introduc toamna, restul în decursul vegetaţiei cu dispozitive instalate pe cultivatoare

pentru încorporarea îngrăşămintelor.

O eficienţă înaltă garantează introducerea îngrăşămintelor N10 P20 K10 în rând la

s0emănat. În calitate de îngrăşăminte pentru aplicarea în rând se foloseşte amofosul (0,5

q/ha) sau nitroamofosul (1q/ha).

Floarea soarelui. La formarea 1 t de seminţe soiurile şi hibrizii raionaţi de floarea

soarelui folosesc 40-50 kg azot, 18- 22 kg fosfor şi 80 – 90 kg potasiu.

Un efect maxim la îngrăşăminte se obţine de la introducerea lor sub arătură.

Pentru a realiza 20 –35 q/ha seminţe oleaginoase se administrează 60 kg/ha azot, 60

kg/ha fosfor şi 60 kg/ha potasiu.

Răsadul de tutun. Pe un teren deschis ce se caracterizează cu o textură uşoară a

stratului arabil şi un conţinut bogat în humus se împrăştie uniform pe toată suprafaţa

gunoi de grajd şi îngrăşăminte de superfosfat, norma fiind 700 t gunoi de grajd şi 7 t de

superfosfat la 1 ha.

Gunoiul de grajd şi superfosfatul se încorporează în sol în urma unei arături de 27–

30 cm. Mai departe acest strat de compost trebuie să se afle într-o stare afânată şi

umedă. Odată în 10 –15 zile terenul trebuie să fie irigat. Este de dorit, ca acest compost

să fie stropit 1-2 ori cu must de gunoi de grajd.

84

Ţinând cont de această tehnologie compostul este gata pentru folosire în timp de 2

–3 luni. Compostul pregătit este aşezat în platforme cu ajutorul buldozerului. De pe o

astfel de suprafaţă de 1 ha este posibil de căpătat până la 3000 t de substrat nutritiv, ceea

ce îndestulează până la 1000 m2 de suprafaţă de seră.

Tutunul în perioada de câmp. La formarea unei tone de frunze uscate şi aceleaşi

cantităţi de tulpini tutunul extrage din sol 40 kg de azot, 10 kg fosfor şi 70 kg potasiu.

La tutun îngrăşămintele organice (40 t/ha) şi minerale se introduc toamna sub

arătură adâncă (30 –32 cm).

Tutunul cultivat pe cernoziomuri reacţionează foarte bine la introducerea dozelor

complexe de îngrăşăminte minerale N60 P90 K90 la soiurile de culoare galbenă şi N45 P90 K

90 sub soiurile de culoare verde.

Hrănirea suplimentară a plantelor de tutun se aplică numai în cazurile când avem

suficienţa de umiditate şi normele de îngrăşăminte de bază introduse au fost mici.

La tutun se recomandă de introdus următoarele forme de îngrăşăminte: cu azot –

silitră amoniacală, ureea amonicală; de fosfor – superfosfatul simplu, dublu, triplu,

amofosul, diamofosul (1,5 – 2,0 q/ha), nitroamofoscă (3,0 – 3,5 q/ha); de potasiu –

sulfatul de potasiu.

Lucerna şi sparceta. Pentru formarea 1 t de fân se utilizează 22-24 kg azot, 7-8

kg fosfor şi 18-30 kg potasiu. Sistemul de fertilizare a lucernei include aplicarea

îngrăşămintelor de bază şi hrana suplimentară. În condiţiile fără irigare pe solurile cu un

conţinut mediu de fosfor mobil şi potasiu schimbabil la lucrarea solului de bază se

administrează P120 K120 . Îngrăşămintele cu azot în doză de N30−35 se introduc primăvara

înaintea semănatului. Pe semănături de lucernă seminceră se aplică P120−140K90 kg/ha.

Sistemul de fertilizare a sparcetei este analogic şi constă din încorporarea la lucrarea

solului de bază P120K120 şi N35 primăvara devreme.

Sfecla furajeră. În condiţiile fără irigare la sfecla furajeră se administrează N140P120

K120 sau 60 t/ha gunoi de grajd şi N60P60K60 .

85

Gunoiul de grajd, îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se introduc la lucrarea de

bază a solului, iar cele cu azot - 1/3 sub arătură, restul azotului la cultivarea înaintea

semănatului sau sub formă de hrană radiculară suplimentară.

Rapiţa, perco, amestecuri de secară şi măzăriche, orz şi măzăriche. Reacţionează

bine la hrana minerală suplimentară. La lucrarea solului de bază se introduc N30 P60 K60 .

Raigras italian. Poate fi folosit în calitate de cultură de reparaţie a semănăturilor

învechite şi rărite de lucernă. Semănăturile de complectare a lucernierilor din toamnă

permite de a prelungi valorificarea culturii încă pe un an şi de a îmbunătăţi calitatea

hranei.

Semănături de complectare se cuvine de executat în august – septembrie după

ultima coasă a lucernei. Norma de însemânţare 10-15 kg/ha. Fertilizare adăugătoare nu

necesită.

Iarba de Sudan şi sorgul. Se introduce N60P60K60 sau 40-60 t/ha de gunoi de

grajd.

Păşuni şi fâneţe. Pentru formarea 1t de fân pe fâneţe se consumă 18 – 33 kg de

azot, 6-7 kg de fosfor şi 23 – 36 kg de potasiu.

La înierbarea versanţilor erodaţi în calitate de îngrăşăminte de bază se introduce

sub arătură gunoi de grajd 60 t/ha, fosfor şi potasiu câte 60 kg la ha, iar după apariţia

plantelor N30 kg/ha.

Pe solurile slab erodate la înseminţarea ierburilor se introduc P60 K60 , iar prin hrana

suplimentară - N30−45 în faza de înfrăţire, după coasa corespunzătoare sau după păşunat.

Pe luncile irigate la amestecul de ierburi graminee se administrează o dată în 2 ani

câte P90 K90 , iar cele cu azot - în fiecare an câte N60 în faza de înfrăţire şi după fiecare

coasă (păşunat).

În amestecuri de ierburi în care leguminoasele alcătuiesc nu mai puţin de 40%, iar

gramineele 60% azotul mineral nu trebuie de aplicat primăvara, ci numai după fiecare

coasă în cantitate de 30-45 kg/ha.

86

La amestecuri de ierburi leguminoase se aplică îngrăşăminte cu fosfor în cantitate

de 60 kg/ha.

Pe luncile neirigate la ierburi graminee naturale se administrează 90 kg amofos la

începutul creşterii sau înfrăţirii, iar 60 kg după prima coasă.

La amestecuri din ierburi graminee – leguminoase se introduce suplimentar P60 K60

(primăvara sau toamna), iar la începutul creşterii ierburilor şi în faza de înfrăţire deplină

– 90 kg/ha de azot.

Cartoful şi culturile legumicole în asolament. Îngrăşămintele organice se introduc

o dată în 3 ani toamna înainte de arătură: pentru roşii câte 40 –60 t/ha, castraveţi 50-60

t/ha, usturoi 30-40 t/ha, cartofi 50-60 t/ha.

În funcţie de dozele de îngrăşăminte organice cantitatea de îngrăşăminte minerale

se micşorează cu 30-70 la sută.

Cartoful. Face parte din culturile care manifestă cerinţă în ce priveşte elementele

nutritive. Pentru a obţine o roadă de 20 t/ha tuberculi este necesar de introdus odată cu

lucrarea de bază 30-50 t/ha băligar, 30t/ha de fosfor şi 30 kg/ha de potasiu. Primăvara,

odată cu prelucrarea solului până la sădirea cartofului, se introduc 30 kg/ha de azot.

Îngrăşămintele minerale pot fi înlocuite prin dublarea normei de îngrăşăminte organice.

Roşiile. Pentru 1 t de roşii (luând în consideraţie producţia secundară) se consumă

3–3,5kg azot, 0,6–1,2 kg fosfor şi 4,4–5,5 kg potasiu. La 1 kg de NPK se obţine o

creştere a recoltei de 70-80 kg. Cea mai timpurie recoltă se formează la predominarea

fosforului în îngrăşămintele ce se administrează. Pe cernoziomurile obişnuite se

administrează pentru roşiile timpurii N90 P90 prin împrăştiere sau N45−60 P30 local în

şănţuleţe în locul viitoarelor rânduri de plante. Roşiile reacţionează pozitiv la

administrarea de cu toamnă a 40-60 t/ha de gunoi de grajd.

Concentraţia maximal admisibilă (CMA) a nitraţilor în roşii este egală cu 60 mg/kg

masă brută. Dacă doza administrată de azot constituie 60-120 kg/ha de substanţă activă,

apoi concentraţia nitraţilor nu va depăşi 23-30 mg/kg de masă brută.

87

Varza. Face parte din culturile azotofile. Pentru obţinerea 1 t de căpăţâni de varză

se consumă 3,5 - 5,5 kg azot, 1,2 - 1,4 kg fosfor şi 5,5 -6,0 kg potasiu. La 1 kg substanţe

active de îngrăşăminte se obţine un adaos de recoltă de 50-70 kg de căpăţâni.

Pentru formarea a 40-50 t/ha căpăţâni de varză timpurie trebuie să se administreze

îngrăşămintele N90 P60K30−60.

Pentru obţinerea unei recolte de 80-100 t/ha de varză mijlocie şi tardivă este

necesară administrarea (la un nivel mediu de fertilitate), N120P60 K30 prin împrăştiere sau

locală.

În caz de administrare locală doza trebuie să fie redusă până la N30 P30 K30 . Hrănirea

suplimentară cu azot, cât şi majoritate normei de îngrăşăminte azotoase peste 150 kg/ha

substanţă activă, intensifică asimilarea nitraţilor în căpăţâni. În căpăţânele de varză se

asimilează 165 –250 mg/kg nitraţi, CMA fiind de 400 mg/kg masă brută.

Mazărea. Se asigură uşor cu substanţe nutritive pe contul rezervelor din sol şi

formează o recoltă înaltă. Ca urmare a îngrăşămintelor administrate anterior, dacă solul

conţine până la semănat 15-25 mg/kg nitraţi, 22-42 mg/kg fosfaţi şi 300-350 mg/kg

potasiul schimbabil. Recolta de mazăre variază în limitele de 9-14 t/ha boabe. În cazul

unor concentraţii mai mici este necesară administrarea de cu toamnă sau înainte de

semănat a îngrăşămintelor N30−60P30−60K30−60 kg/ha s.a. 1kg de s.a. asigură un spor al

recoltei de 20-25 kg. Pentru 1 t de recoltă - marfă se consumă 15-16 kg azot, 25-3,0 kg

fosfor şi 8-10 kg potasiu.

Castraveţii. Reacţionează la o concentraţie înaltă de substanţe nutritive în sol

printr-o scădere a recoltei, formând în temei masă vegetală. Asupra lor influenţează

foarte bine administrarea gunoiului de grajd în doze de 60 t/ha, care asigură o recoltă

standardă de 25-30 t/ha.

Pentru 1t de recoltă se consumă 4,0 – 3,5 kg azot, 1,0-1,2 kg fosfor şi 4,0-4,5 kg

potasiu. Pentru formarea a 25-30 t/ha de legume este de ajuns ca înainte de plantarea

răsadului solul să conţină 30-35 mg/kg nitraţi, 40-60 kg fosfaţi şi 300-350 mg/kg

88

potasiu schimbabil. Cu acest conţinut pentru recolta de 35-50 t/ha castraveţi doza este

N120P60K90 .

Vinetele. Consumă pentru 1t de recoltă 3,0 – 3,8 kg azot, 1,0 – 1,2 kg fosfor şi

5,0-5,5 potasiu. Doza de gunoi de grajd - 40-60 t/ha în îmbinare cu îngrăşămintele -N60

P60 K30 .

Ceapa şi usturoiul. Consumă pentru 1t de recoltă 3,5 – 4,0 kg azot, 1,0 – 1,2 kg

fosfor şi 4,5-5,2 potasiu. Aceste culturi reacţionează slab la îngrăşăminte.

Pentru obţinerea 7-10 t/ha usturoi şi 30 t/ha ceapă sunt suficiente consecinţele

îngrăşămintelor organice sau minerale administrate la cultivarea plantei premergătoare.

Dozele anuale sunt de 30-60 kg/ha s.a. de îngrăşăminte complete.

Plantele rădăcinoase de masă. Pentru 1 kg de rădăcini se consumă azot 4,5– 5,0

kg la morcov şi 3,5-4,0 la sfeclă, potasiu respectiv 3,5-4,0 şi 4,5-5,5 kg, fosfor 1,0-1,2

şi 1,2-1,4 kg.

Indiferent de procedeul de administrare dozele optime variază la morcov N60−90 P

60−90K60−90 , la sfecla roşie - N60−90 P90−120K90−120 .

Cultura de bostănărie. Pentru o tonă de producţie marfă, luând în consideraţie şi

cea secundară, se consumă 7,5-9,0 kg azot, 2,5-3,0 kg fosfor şi 11-12 kg potasiu.

Doza optimă de îngrăşăminte pentru harbuji (pepeni verzi), zămoşi (pepeni

galbeni), bostani (dovleaci) şi bostănei (dovlecei) este N90 P90 K60 . Îngrăşămintele

azotoase se împart pentru administrarea de bază (60 kg/ha) şi hrănirea suplimentară (o

singură dată – 30kg/ha) – în fazele de colibioară şi înaintea împreunării curpenilor.

Plantaţii viticole. Sistemul de îngrăşare a viilor include următoarele verigi:

- îngrăşarea plantaţiilor de reproducere, de portaltoi şi altoi, şcoli de viţă de vie;- introducerea îngrăşămintelor la desfundare şi plantare, îngrăşarea plantaţiilor

tinere de viţă de vie şi viilor de rod. Aplicarea îngrăşămintelor la plantaţiile portaltoi şi altoi. Dozele raţionale de

îngrăşăminte minerale aplicate anual sunt – (NPK)60−90 kg/ha. La aplicarea periodică

dozele se măresc corespunzător.

89

Aplicarea îngrăşămintelor în şcoala de viţă de vie. Se administrează

îngrăşăminte organice 60-80 t/ha gunoi de grajd sau composturi. În lipsa

îngrăşămintelor organice se recomandă aplicarea 200-300 kg/ha substanţă activă (s.a.)

de fosfor şi potasiu.

Se administrează îngrăşăminte organice 60-80 t/ha gunoi de grajd sau composturi.

În lipsa îngrăşămintelor organice se recomandă aplicarea 200-300 kg/ha substanţă

activă (s.a.) de fosfor şi potasiu.

La plantarea şcolii de vie în brazdă închisă cu irigare se poate folosi în locul apei o

soluţie slabă nutritivă. La 100 l de apă se adaugă câte 80 g s.a. NPK. De asemenea se

poate folosi un amestec hidric, produs de industrie în care trebuie de adăugat

îngrăşăminte de fosfor.

La prima şi a doua irigare după plantare se aplică hrăniri suplimentare radiculare

cu îngrăşăminte minerale, reieşind din 15 kg/ha de fiecare element activ.

Aplicarea îngrăşămintelor la desfundare. Dozele de gunoi de grajd sunt 40-120

t/ha. Odată cu gunoiul de grajd la desfundare se aplică îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu

în doze 200-600 kg/ha s.a.

Aplicarea îngrăşămintelor la plantare. Îngrăşămintele se aplică: a) în timpul

plantării hidromecanice – sub formă de soluţie de îngrăşăminte minerale; b) la plantarea

manuală – direct în gropiţe de plantarea pe pante abrupte, loturi individuale;

Soluţia se pregăteşte: la 100 litri de apă se adaugă câte 80 g azot, fosfor şi potasiu.

Mai întâi se pregăteşte o soluţie de bază de 10 %, apoi din ea se pregăteşte soluţia

pentru lucru.

Deoarece îngrăşămintele azotate şi potasice se dizolvă bine în apă, soluţiile se

pregătesc în ziua plantării, iar a superfosfatului – cu 2-3 zile înainte de aplicarea lui.

Înainte de amestecare soluţia se separă de sediment.

La plantarea manuală în fiecare gropiţă se introduce: mraniţă (gunoi putred) 1,5-

2,0 kg, 10 g azotat de amoniu, 20-30 g superfosfat şi 5-8 g de potasiu. Înainte de

aplicare îngrăşămintele minerale se cântăresc în proporţii cuvenite şi se amestecă bine

90

cu sol. Se introduc pe fundul gropiţei, apoi se toarnă un strat separator de sol 3-5 cm şi

după aceasta se efectuează plantarea.

Aplicarea îngrăşămintelor la plantaţiile viticole tinere. Dacă înainte de

desfundare au fost aplicate îngrăşăminte, atunci decade necesitatea administrării lor

suplimentară până la întrarea plantaţiilor pe rod. În alte cazuri, după sădire, toamna se

introduc 20-30 t/ha gunoi de grajd şi NPK de la 20 până la 80 kg s.a.

Pe terenurile unde înainte de executarea desfundării s-au introdus îngrăşăminte

fosfatice şi potasice, la intrarea viilor pe rod (4-8 ani după sădire) se recomandă

îngrăşăminte azotate în doză de 60 kg/ha s.a.

Doza de îngrăşăminte lichide este 120 g s.a. de azot, fosfor şi potasiu la 100 l de

apă. Soluţia nutritivă se încorporează în găuri sau în brazde făcute de-a lungul rândului

de o parte şi de cealaltă la o distanţă de 40-50 cm de la butuc.

Aplicarea îngrăşămintelor la plantaţiile pe rod. 1 tonă de struguri foloseşte: N –

5-8 kg (în medie 6,5); P2O5 – 1,5-2,5 kg (2,0); K2O – 5-8 (6,0). Dozele de

îngrăşăminte pentru viile roditoare în kg la 1 ha: N50−100 , P2O5 15−25 ; K2O50−70 . În cazul

creşterii anuale a lăstarilor, dozele de azot se micşorează, iar cele de fosfor şi potasiu se

măresc, şi invers, dacă creşterea lor este slabă, dozele de azot se măresc, iar cele de

fosfor şi potasiu se micşorează în funcţie de procentul majorării creşterilor medii anuale.

Dozele de îngrăşăminte se aplică anual, dar şi periodic. În acest caz îngrăşămintele

cu azot e raţional să se aplice în fiecare an, îngrăşămintele fosfatice şi cele potasice – 1

dată la 2-4 ani.

Adâncimea, metodele şi epocile de aplicare a îngrăşămintelor.

În condiţiile Republicii Moldova masa radiculară a viţei de vie este situată la

adâncimea de 20-60 cm. De acea, îngrăşămintele trebuie încorporate cu maşinile

respective la adâncimea de 30-35 cm. Îngrăşămintele minerale şi organice de bază se

aplică toamna.

În viile care cresc pe solurile erodate trebuie să se administreze cel puţin la fiecare

3-6 ani îngrăşăminte organice în timpul aratului de toamnă. Dozele aplicării de o

91

singură dată a îngrăşămintelor organice (gunoi de grajd, mraniţă, compost) constituie

20-40 tone la 1 ha.

În timpul verii se aplică doza de îngrăşăminte minerale (NPK)30 dizolvate în 9-10

t de apă sau must de gunoi de grajd.

O înaltă eficienţă se obţine în urma a trei aplicări a mustului de gunoi de grajd în

doză de 40-60 t/ha într-o repriză. Epocile aplicării sunt următoarele: I – înainte de

desfacerea mugurilor, II – după înflorire, III – în perioada creşterii boabelor. O singură

aplicare a mustului de gunoi de grajd la viţa de vie în dozele recomandate este puţin

eficientă.

Hrănirile suplimentare extraradiculare. Hrănirea suplimentară extraradiculară se

efectuează cu soluţie de superfosfat de 6%, azotat de amoniu şi sare potasică – 0,25-

0,5%.

Hrănirile suplimentare extraradiculare se aplică de 3 ori în cursul perioadei de

vegetaţie, prin stropirea plantelor cu soluţii necesare de macro- şi microelemente. La

primele două hrăniri se aplică îngrăşăminte complete (NPK) şi microelemente (mai ales

bor şi zinc). În jumătatea a doua a verii azotul se exclude, dar din microelemente este

raţional de adăugat mangan şi molibden. Hrănirea suplimentară se aplică în orele de

dimineaţă şi seară în zilele mohorâte.

Plantaţiile pomicole. Introducerea îngrăşămintelor se efectuează diferenţiat în

pepiniere, la desfundarea solului, în livezile tinere.

Pepeniera de pomi fructiferi, sectorul de creştere a puieţilor de măr, păr, gutui,

vişin, cireş, nuc. Îngrăşămintele se administrează sub arătură în formă de gunoi de grajd

– 40-60 t/ha şi P30-45K60-90 în dependenţă de nivelul de asigurare a solului cu aceste

elemente: concomitent cu încorporarea seminţelor în rânduri – P20; concomitent

normele de îngrăşăminte minerale sub arătură se reduc cu 15 kg, în faza de 3-4 frunze

adevărate la lucrarea solului cu cultivatorul – N60.

Plantaţiile de înmulţire vegetală a portaltoiului. Sub aratul de desfundare se

administrează gunoi de grajd 40-60 t/ha şi potasiu P60K120; concomitent cu plantarea

92

culturii (în brazde, sonde) – P20-30; în anul 2 şi 3 după plantare primăvara devreme sub

cultivaţie – N60-90. După 4 ani şi mai mult se introduc 20 t de mraniţă şi (PK)60 şi

anual primăvara devreme sub cultivare se administrează N60-90.

Secţia de plantare şi creştere a pomilor, livezile tinere. La aratul de desfundare se

introduce 40 t/ha gunoi de grajd, îngrăşăminte de fosfor şi potasiu: N60−75 , P2 O5 60−75 , K2

O 90−105 kg/ha s.a.

Încorporarea în sol, înainte de aratul de desfundare a îngrăşămintelor de fosfor,

potasiu şi organice, asigură un nivel înalt de nutriţie a pomilor în decurs de 6-7 ani.

Specii cu seminţe. Se administrează sub arătură gunoi de grajd 120 t/ha şi P150 K

300−400 la densitatea de plantare până la 1250 pomi la hectar, în livezile cu un număr mai

mare de pomi – dozele de îngrăşăminte se măresc cu 30 la sută.

În gropile de sădit e necesar de introdus 6-8 kg de mraniţă şi 0,2 kg de superfosfat.

Gunoiul de grajd şi superfosfatul se administrează la fundul gropilor de sădit, apoi se

adaugă 5-10 kg de sol şi totul se amestecă bine. Deasupra amestecului căpătat se

adaugă solul cu un strat de 5-10 cm, după aceea se plantează pomii.

Specii sâmburoase. Sub arătura de desfundare se introduc 50-60 t/ha gunoi de

grajd, pe solurile erodate – 100 t/ha. Împreună cu îngrăşămintele organice sub aratul de

desfundare se introduce P100 K300 .

Livezile pe rod. Doza (ogor negru) N90−120 P2 O45−60 , K2 O60−75 kg/ha s.a.

Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se încorporează toamna odată cu executarea aratului

sau cu maşini speciale de tipul MVU-2 în mijlocul spaţiului dintre rânduri la adâncimea

de 25-30 cm o dată la 3 ani, în cantitate de 3 norme anuale. Îngrăşămintele de azot

trebuie administrate anual, fracţionat, odată cu discuirea, cultivarea.

Dacă recolta constituie până la 250-300 q/ha primăvara devreme se introduc 70 la

sută din norma anuală de îngrăşăminte de azot, 30 la sută înainte de scuturarea din iunie

a fructelor, dar la o roadă mai mare de 300 q/ha –30 la sută se introduc primăvara

devreme, 40 la sută înainte de scuturarea din iunie a fructelor şi 30 la sută – la începutul

93

lui iulie (formarea mugurilor de rod). Îngrăşămintele cu azot trebuie încorporate cu

cultivatorul-hrănitor de plante la adâncimea de 10-12 cm.

La întreţinerea îndelungată a livezilor cu solul sub ogor negru peste fiecare 3 ani în

spaţiul dintre rânduri sub arătură se introduc 60-70 t/ha gunoi de grajd. În acest caz

dozele de îngrăşăminte minerale se micşorează până la 50 la sută.

În afară de gunoi de grajd poate fi introduse gunoiul de porcine în brazde la

adâncimea de 20-25 cm. Dacă lipsesc aceste îngrăşăminte se cultivă siderale – ca

îngrăşăminte verzi. În calitate de îngrăşăminte verzi se folosesc amestecurile de

măzăriche sau mazăre cu ovăz cu norme de semănat de 100-120 şi 30-40 kg/ha.

Îngrăşămintele verzi de primăvară se seamănă primăvara devreme, cele de vară (la

irigare) – la sfârşitul creşterii intensive a lăstarilor astfel, ca la aratul de toamnă ierburile

să termine înflorirea, folosind maşini cerealiere de semănat în rânduri dese. În condiţiile

fără irigare trebuie de semănat peste un spaţiu dintre rânduri. Semănatul

îngrăşămintelor verzi pe unul şi acelaşi loc se face minim 2-3 ani. Mărunţirea şi aratul

masei verzi se execută după îmbobocirea culturilor leguminoase.

Introducerea suplimentară extraradiculară a îngrăşămintelor. Se foloseşte ureea

de 0,5-1% cu consumul de soluţie de 600 l/ha.

Soluţie de sulfat de zinc, acid boric şi sulfat de mangan în concentraţie de 0,02-

0,05%. La folosirea lor în comun se ia o concentraţie mai mică (0,02%).

Împotriva clorozei – se stropeşte de 2-3 ori cu soluţie de helat de fier. I stropire -

în cele mai timpurii stadii de apariţie a clorozei, celelalte –cu intervalul de 10-12 zile.

Toamna, după căderea frunzelor sau primăvara devreme până la înmugurire, cu

soluţie de sulfat de fier în concentraţie de 3%.

În încheiere vom menţiona că actualmente din elementele nutritive în prim minim

este în descreştere: azotul – fosforul –potasiu – Zn – Mn – Mo. Obiectivul principal al

agricultorului constă în formarea unui bilanţ pozitiv al humusului în sol. Dacă vom

dispune de un nivel optimal de humus, plantele vor fi asigurate cu azot, fosfor, potasiu,

94

atunci vom obţine recolte înalte. Reducerea conţinutului de substanţă organică în sol

conduce la degradarea lui, micşorarea capacităţii de producţie.

95

Raport Pepiniera

Documents

Transcript of Raport Pepiniera