RAPORTde monitorizare a procesului de implementarea a Legii insolvabilităţii nr.149 din 29.06.2012

  1. Aspecte introductive

 Nr. d/o

Sarcina Argumentarea

1. Titlul actului, data adoptării şi publicării Legea insolvabilităţii nr.149 din 29.06.2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al Republici Moldova, 2012, nr.193-197, art.663.

2. Temeiul elaborării actului Actul legislativ în cauză a fost elaborat în contextul tendinţei generale de creştere a numărului proceselor de insolvabilitate ca urmare a crizei economice şi necesităţii excluderii din piaţă a subiecţilor economici neviabili prin :- instituirea cadrului legal pentru a consolida calitatea actului de justiţie, economia, transparenţa şi celeritatea efectuării actelor de insolvenţă şi dizolvare a persoanelor juridice;- modernizarea procedurii de insolvabilitate şi de dizolvare a întreprinderilor şi organizaţiilor;- relizarea Planului de activitate al Guvernului pe anii 2010-2014;- realizarea Acordului Memorandum între Guvernul Republicii Moldova şi Fondul Monetar Internaţional.

3. Scopul actului Legea are drept scop asigurarea satisfacerii colective a creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit. Îmbunătăţirea procedurii insolvabilităţii şi ajustării acesteia la bunele practici internaţionale şi evoluţiile spaţiului economic actual prin:- Instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit;- Înbunătăţirea şi facilitarea aplicării în privinţa întreprinderilor viabile, cu potenţial economic ridicat, însă ajunse în anumite circumstanţe în incapacitate de plată, a diverselor strategii operaţionale, funcţionale, financiare şi juridice care ar contribui la redresarea solvabilităţii lor;- Maximizarea valorii totale distribuite creditorilor, acţionarilor, angajaţilor, şi celorlalte părţi interesate;- Reabilitarea afacerilor viabile şi lichidarea celor neviabile;- Prioritizarea cât mai simplă, mai predictibilă, a creanţelor, consolidînd astfel instituţia creditului şi reducînd semnificativ costurile de creditare;- Celeritatea procedurii.

1

4. Structura actului Legea este compusă din 15 capitole şi 254 articole, după cum urmează: Dispoziţii generale; Intentarea procesului de insolvabilitate. Participanţii la proces; Efectele intentării procedurii de insolvabilitate Falimentul Satisfacerea creanţelor creditorilor chirografari. Încetarea procesului de insolvabilitate Procedura de restructurare Descalificarea şi degrevarea debitorului. Unele particularităţi ale insolvabilităţii în agricultură Particularităţile insolvabilităţii gospodăriei ţărăneşti (de fermieri) Particularităţile Insolvabilităţii societăţilor de asigurări Particularităţile insolvabilităţii participanţilor ptofesionişti la piaţa valorilor mobiliare Particularităţile insolvabilităţii asociaţiilor de economii şi împrumut Răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului Registrul cauzelor de insolvabilitate Dispoziţii finale şi tranzitorii

5. Altele Prezenta lege este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit. Prezenta lege nu se aplică băncilor.

  2. Aplicabilitatea actului normativ

 Nr. d/o

Sarcina Argumentarea

 Efectele juridice ale actului

Capitolul/ articolul Cauza de inaplicabilitate Soluţia1.  Articolul 96 prevede: “În cazul în care contractul

colectiv de muncă prevede anumite acţiuni a căror efectuare afectează masa debitoare, administratorul/lichidatorul şi organul reprezentativ al angajaţilor trebuie să adopte măsuri de reducere, reciproc acceptabilă, a acestor acţiuni. Pentru soluţionarea divergenţelor, părţile pot solicita, de

Prevederile acestui articol contravin dispoziţiei art. 33, alin. (3) din Codul muncii, care stabileşte că, „în cazul reorganizării unităţii prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare ori în cazul lichidării unităţii, contractul colectiv de muncă continuă să-şi producă efectele pe toată durata

De expus art.96 alin. 1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29.06.2012 într-o nouă redacţie, care ar exclude normele imperative privind modificarea Contractului colectiv, şi ar permite părţilor la dorinţă să iniţieze negocieri pe marginea modificării acestuia pe principii reciproc acceptabile. Alin. 2) al art. 96 urmează de exclus.

2

comun acord, intermediere din partea oficiului teritorial al forţei de muncă. Contractul prevăzut poate fi desfăcut cu condiţia avizării celeilalte părţi cu cel puţin 2 luni înainte, chiar dacă acest contract prevede un termen mai lung”.

procesului de reorganizare sau lichidare”. Acesta de asemenea contravine art. 43, alin. (4) din Constituţia Republicii Moldova, care statuează că „dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate”.Mai mult decît atît, dispoziţia acestei norme (art. 96) poate fi calificată drept intervenţie a statului în procesul de negocieri colective, dintre partenerii sociali în sfera muncii, fapt ce contravine prevederilor art. 8 din Convenţia OIM nr. 154/1981, care stabileşte că măsurile luate de către stat în vederea promovării negocierilor colective nu pot fi concepute şi aplicate de o manieră prin care să împiedice libertatea negocierilor colective.

2. Articolul 24 alin.(2) lit.b) prevede: “Pe lîngă măsurile de asigurare prevăzute de Codul de procedură civilă, instanţa de insolvabilitate aplică următoarele măsuri de asigurare: la cererea motivată a creditorilor sau administratorului provizoriu ori din oficiu, dispune înlăturarea debitorului de la gestionarea patrimoniului”; Articolul 25 alin.(5) lit.k) prevede: “Principalele atribuţii şi drepturi ale administratorului provizoriu în cadrul prezentei legi sînt: accesul în spaţiile de serviciu ale debitorului şi studierea documentelor care se află acolo”; Articolul 27 alin.(3) – (6) prevăd: “Debitorul are obligaţia de a transmite administratorului provizoriu, în cel mult 3 zile lucrătoare de la cerere, informaţiile solicitate de acesta, apreciate ca fiind necesare, cu privire la activitatea şi la patrimoniul său, precum şi documentele activităţii economice şi documentele de evidenţă contabilă, inclusiv ştampila întreprinderii, care vor fi reţinute de administratorul provizoriu spre documentare.În cazul în care informaţiile şi documentele

O problemă complicată este obţinerea actelor întreprinderii de la fosta conducere a debitorului, care în cele mai dese cazuri nu doreşte să conlucreze cu administratorul insolvabilităţii. Lipsa mecanismelor de constrîngere a fostei conduceri la predarea actelor de evidenţă contabilă, ştampila întreprinderii, documente ale activităţii economice şi alte bunuri ale debitorului, potrivit art. 24, alin. (2), lit. b), art. 25, alin. (5), lit. k), art. 27, alin. (3)-(6) din Legea insolvabilităţii.

Elaborarea unor pîrghii eficiente care să constrîngă fosta conducere la predare actelor de evidenţă contabilă, ştampila întreprinderii, documente ale activităţii economice şi alte bunuri ale debitorului,

3

prevăzute la alin.(3), inclusiv ştampila, nu sînt prezentate de către membrii organelor de conducere ale debitorului, aceştia vor fi traşi la răspundere patrimonială subsidiară şi/sau penală, sau contravenţională, în modul stabilit de lege, iar administratorul provizoriu desemnat va reconstitui, în măsura posibilităţilor, informaţiile şi/sau documentele, cheltuielile urmînd a fi încasate din contul persoanelor culpabile.În cazul opunerii debitorului sau al neprezentării în termen a ştampilei întreprinderii, administratorul provizoriu va suspenda valabilitatea ştampilei pe perioada de observaţie a debitorului, publicînd în acest sens un aviz în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, şi va utiliza în exercitarea atribuţiilor sale ştampila sa, care, din data publicării, va avea aceeaşi putere juridică.În cazul înlăturării debitorului de la administrarea întreprinderii, administratorul provizoriu este obligat să vîndă bunurile perisabile sau bunurile supuse deprecierii iminente şi să depună la bancă în contul debitorului sumele realizate din aceste vînzări, informînd instanţa de insolvabilitate şi debitorul”.

3. Articolul 50 prevede: “Creditorii garantaţi (1) Creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sînt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobînzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat. (2) Prevederea alin.(1) se aplică şi: a) creditorului care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său; b) creditorului care are un drept de retenţie; c) creanţelor persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe.”Articolul 131: “Una dintre posibilităţile de valorificare constă în trecerea bunului în proprietate creditorului garantat în contul creanţei. Acesta nu îşi poate

Art. 11 din Convenţia OIM nr. 95 privind protecţia salariului, stabileşte rangului de „creditor privilegiat” şi ordinea de prioritate a creanţei privilegiate constituită din salariu, faţă de celelalte creanţe privilegiate. Art. 144 alin. (1) din Codul muncii, art. 33 alin. (2) din Legea salarizării, nr. 847 din 14.02.2002, stipulează prioritatea plăţilor salariale în caz de insolvabilitate a unităţii. Astfel, potrivit art. 50 din Legea insolvabilităţii, creditorii garantaţi printr-un drept de gaj din masa debitoare sînt îndreptăţiţi în mod prioritar la satisfacerea creanţelor. Totodată, potrivit art. 131 din Legea dată, bunurile grevate creditorilor garantaţi, pot fi transmise acestora pentru

De examinat suplimentar inclusiv prin prisma celor mai bune practici europene, şi a recomandărilor Ghidului UNCITRAL cu referire la insolvabilitate, temeinicia şi justeţea problematicii invocate.

4

adjudeca bunul afectat garanţiei fără ca, în prealabil, să fi dat terţilor posibilitatea de a participa la cumpărare. În cazul în care bunul grevat cu garanţie nu s-a putut vinde la licitaţie publică sau prin concurs, orice creditor garantat prin bunul în cauză îl poate prelua, în condiţiile prezentei legi, în contul creanţei sale la preţul stabilit în publicaţiile sau în anunţurile de vînzare pentru ultimul termen de licitaţie sau de concurs, cu achitarea prealabilă a cheltuielilor de validare şi de valorificare a bunului, inclusiv a onorariului de succes stabilit pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator. În cazul în care acest preţ este mai mare decît valoarea creanţei, creditorul garantat poate prelua bunul numai dacă depune suma de bani ce acoperă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei garantate, inclusiv cheltuielile de validare a creanţelor şi de valorificare a bunului şi remuneraţia administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. Dacă mai mulţi creditori garantaţi vor să preia bunul în contul creanţei, acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinţă. Transmiterea cu drept de proprietate către creditorul garantat a monedei naţionale şi a valutei străine gajate se efectuează în cazul în care moneda creanţei nu diferă de moneda mijloacelor băneşti gajate”.

valorificare şi satisfacerea creanţelor sale în mod prioritar, faţă de creanţele salariale, fapt care de asemenea contravine cu art. 11, alin. (2) din Convenţia OIM nr. 95 care stipulează că „salariul constituind o creanţă privilegiată va fi plătit integral mai înainte ca creditorii ordinari să poată revendica cota-parte ce li se cuvine”. În această ordine de idei, se constată că prevederile menţionate nu corelează cu dispoziţiile alin. (2), art. 144 din Codul muncii şi alin. (1) al art. 33 din Legea salarizării, nr. 847/2002, care garantează retribuirea muncii salariaţilor prin venitul şi patrimoniul angajatorului. Or, dimpotrivă, potrivit prevederilor menţionate din Codul muncii şi Legii salarizării, salariatului nu i se poate atribui calitatea de creditor chirografar, inferioară celei de creditor garantat sau „privilegiat”.

4. Art.35 prevede: “Dispozitivul hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate se remite spre publicare de către administrator în termen de 2 zile lucrătoare din data adoptării, conform art.7. Instanţa de insolvabilitate afişează hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate în incinta sa, iar administratorul insolvabilităţii o expediază în mod obligatoriu debitorului, registrului de stat al persoanelor juridice şi registrului de stat al întreprinzătorilor individuali, inspectoratului fiscal de stat teritorial, băncilor în care debitorul are conturi şi, după caz, registrelor în care se înregistrează gajul,

Publicarea întîrziată a dispozitivelor hotărârilor de intentare a procesului de insolvabilitate în Monitorul Oficial. Există şi hotărâri care sunt publicate după expirarea termenului de depunerea a cererilor de validare a creanţelor.

Deşi este o problemă de respectare a legii şi nu de inaplicabilitate totuşi se propune fie de revăzut termenul de publicare în sensul extinderii acestuia sau de prevăzut sancţionarea în cazul nepublicării în termen.

5

organului cadastral teritorial, Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, registrelor de stat ale transporturilor, ministerului de ramură, altor instituţii şi autorităţi relevante, în fiecare caz concret.Hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate serveşte drept temei pentru introducerea menţiunilor în registrele respective. Din data primirii copiei de pe hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate, instituţiile şi organele menţionate la alin.(2) înscriu consemnările cuvenite la rubrica debitorului sau a bunurilor debitorului şi sistează orice altă înregistrare legată de statutul juridic al debitorului sau al bunurilor lui”

5. Art.24 alin.(2) lit.a) prevede: “Pe lîngă măsurile de asigurare prevăzute de Codul de procedură civilă, instanţa de insolvabilitate aplică următoarele măsuri de asigurare numeşte un administrator provizoriu şi obligă debitorul ca în perioada de observaţie deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu”.Art.25 alin.(3) prevede: “În baza cererii şi a condiţiilor indicate la alin.(2), instanţa de insolvabilitate este în drept să dispună, printr-o încheiere care poate fi atacată cu recurs de către debitor, ridicarea totală sau parţială a dreptului debitorului de a administra întreprinderea odată cu desemnarea unui administrator provizoriu, indicînd şi condiţiile de exercitare a conducerii debitorului de către acesta. Din momentul înlăturării debitorului de la administrarea întreprinderii, atribuţiile de administrare şi de dispoziţie sînt cedate administratorului provizoriu sub supravegherea instanţei de insolvabilitate”.

S-a constatat lipsa clarităţii conceptului de gestiune a patrimoniului (art.24 alin.(2)(a)) şi administrare a întreprinderii (art.25 alin.(3)) şi/sau clarificarea corelaţiei dintre aceste prevederi.

Prevederile vizate ale Legii urmează a fi luate în considerare şi corelat cu conceptul de „activităţi curente a debitorului” din art. 23 alin.(2)

6. Art.134 alin.(3) prevede: “Prin hotărîrea de deschidere a procedurii, instanţa de insolvabilitate obligă lichidatorul să efectueze notificările prevăzute

Nu este clar regimul juridic şi efectul „actului de carenţă” în cadrul procedurii falimentului simplificat. (art. 134 alin.(3)). „Actul de carenţă”

De explicat sensul noţiunii de “act de carenţă”. Astfel, act de carenţă este un act de constatare a unei lipse de bunuri.

6

la art.35 alin.(2) şi (4) şi să prezinte, în termen de 15 zile lucrătoare de la data consolidării tabelului definitiv, instanţei de insolvabilitate spre aprobare un proiect al bilanţului de lichidare care să reflecte valoarea activelor sau actul de carenţă a acestora, inclusiv creanţele confirmate şi datoriile care se află pe rol în instanţa de judecată”.

nu este reglementat şi în cadrul altor proceduri de insolvabilitate.În contextul prevederii art.134 alin.(3) se menţionează „sau actul de carenţă al acestora” – care presupune actul ce atestă lipsa bunurilor. În măsura în care se constată o dificultate de percepţie sau înţelegere a sintagmei „actul de carenţă al bunurilor”,

De asemenea poate fi analizată oportunitatea utilizării unei formulări mai accesibile şi mai inteligibile, fără a recurge la explicarea acestui termen.

7. Art.142 alin.(3) prevede: “Termenul de verificare a creanţelor şi de consemnare în tabelul creanţelor nu va depăşi 15 zile lucrătoare. În funcţie de circumstanţele cauzei şi din motive temeinice, instanţa de insolvabilitate poate decide o majorare a termenului prevăzut de pînă la 15 zile”. Art.143 alin.(5) şi (6) prevăd: “La expirarea termenului de verificare, administratorul/lichidatorul depune imediat tabelul definitiv în instanţa de judecată care examinează cazul de insolvabilitate a debitorului. Creditorii şi debitorul au acces la tabelul creanţelor şi pot face contestaţii faţă de creanţele admise de administrator/lichidator în tabel, precum şi asupra celor înlăturate. O creanţă acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/ lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de şedinţa de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată. Contestaţia debitorului nu se opune validării creanţei”. Art.144 alin.(3) prevede: “Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţiile în şedinţă de validare sau în cadrul unei alte şedinţe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului care deţine creanţa contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi a oricărei alte părţi interesate, după caz”.

Practica neuniformă cu privire la stabilirea termenelor dintre depunerea raportului administratorului/tabelului definitiv si şedinţa de validare. Existenţa unui termen rezonabil este o precondiţie pentru respectarea dreptului la contestare a tabelului definitiv. Unele hotărâri de intentare a procesului de insolvabilitate nu oferă termen pentru contestare informaţiilor din tabelul definitiv.

Se impune necesitatea de respectat un termen unic (maxim de 10 zile) pentru a asigura dreptul la contestaţie a participanţilor. (art.142 alin.(3), 143 alin.(5)-(6), art.144 alin.(3)).

7

8. Art.57 prevede: “(1) La adunarea creditorilor unde se soluţionează problemele valorificării masei debitoare negrevate cu garanţii, drept de vot au numai creditorii chirografari. Hotărîrea de valorificare a bunurilor afectate cu garanţii se ia numai de creditorii garantaţi. Creditorii chirografari de rang inferior nu au drept de vot. (2) În alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(1), drept de vot au atît creditorii chirografari, cît şi creditorii garantaţi. (3) Adunarea creditorilor este deliberativă dacă, la momentul încheierii înregistrării, au fost înscrişi şi participă la adunare majoritatea simplă a creditorilor cu drept de vot care deţin mai mult de: a) 50% din valoarea totală a creanţelor chirografare validate – în cazurile prevăzute la alin.(1); b) 50% din valoarea totală a creanţelor validate – în alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(2)”.

Neclaritatea prevederii din art. 57 alin.(3)(b), şi anume referinţa la „…alin.(2)”. Este necesar să fie referinţa la „alin.(1)”.

În art.57 alin.(3) lit.b) este necesar să fie făcută referinţa la „alin.(1)”, dar nu la alin.(2). Ultima propoziţie din alin.(1) de trecut la alin.(2).

9. Art.90 şi 91 prevăd:“Articolul 90. Menţinerea contractelor cu executare succesivă Contractele debitorului cu privire la chiria şi la arenda bunurilor imobile se menţin cu efectele respective pentru masa debitoare. Se menţin şi raporturile de arendă şi de chirie ale debitorului, în calitate de locator, cu privire la alte bunuri asupra cărora există un drept de garanţie al unui terţ care a finanţat cumpărarea sau producerea lor. Articolul 91. Contractele de locaţiune şi de arendă (1) Contractele de locaţiune sau de arendă asupra bunurilor imobile în care debitorul este locatar sau arendaş pot fi reziliate de către administrator/lichidator fără a se ţine seama de termenul pentru care au fost încheiate, ci doar de termenul legal pentru reziliere. Cealaltă parte poate cere, în calitate de creditor chirografar, repararea prejudiciului adus de încetarea înainte de termen a raporturilor de locaţiune sau de arendă.

Inconsecvenţa prevederii din art.90 cu titlul acestuia. Suprapunerea parţială a prevederilor din art.90 şi art. 91 – provoacă confuzie şi nu corespunde rigorilor de elaborare a actelor legislative sub criteriul de claritate, precizie şi previzibilitate.

De comasat într-un articol unic prevederile art.90 şi 91.

8

(2) Dacă administratorul/lichidatorul înstrăinează un bun imobil, o încăpere pe care debitorul le dădea în locaţiune sau în arendă, iar dobînditorul ia locul debitorului în raporturile de locaţiune şi de arendă, dobînditorul poate rezilia contractele de locaţiune şi de arendă, ţinînd cont de termenul legal de reziliere. (3) Contractul de locaţiune sau de arendă în care debitorul are calitatea de locatar sau de arendaş nu poate fi reziliat de cealaltă parte după depunerea cererii introductive din cauza unei întîrzieri cu plata chiriei sau arendei care a apărut pînă la depunerea cererii introductive sau din cauza înrăutăţirii stării patrimoniale a debitorului”.

10. Art.64 prevede: “Evidenţa administratorilor şi a lichidatorilor (1) Persoanele care întrunesc cerinţele prevăzute la art.63 pot solicita înregistrarea lor în lista administratorilor şi a lichidatorilor, întocmită şi actualizată de instanţa de insolvabilitate. (2) Lista administratorilor şi a lichidatorilor se afişează spre informare în incinta instanţei de insolvabilitate”. Art.254 alin.(3) prevede: “La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001, cu excepţia art.73 alin.(1)-(4)”.

A fost adoptată Legea nr.161 din 21 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi, promovată de către Ministerul Justiţiei, care reglementează aspecte privind condiţiile de calificare şi obţinere a statutului de administrator autorizat şi înregistrarea administratorilor autorizaţi în Registrul administratorilor autorizaţi, ţinut de Ministerul Justiţiei şi publicat pe pagina web a acestuia. În acest context se prezintă a fi inaplicabile şi urmează a fi abrogate prevederile art.64 (care se referă la evidenţa şi publicitatea listei administratorilor şi lichidatorilor) şi art. 254 alin. (3) din Legea nr. 149 din 29 iunie 2012, în partea ce ţine de menţinerea în vigoare a art. 73 alin. (1)-(4) din Legea insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001.

De abrogat art.64 şi art.254 alin.(3).

11. Art.17 lit.c) prevede: “La cererea introductivă a debitorului se anexează: bilanţul contabil la data ultimului raport financiar”.

Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007 aplică termenul de „situaţii financiare” în loc de „raport financiar”.

La art.17 lit.c) sintagma “raport financiar” de substituit cu sintagma “situaţii financiare”.

12. Articolul 95: “Contractele individuale de muncă (1) În cazul rezilierii contractelor individuale de muncă încheiate de debitor cu angajaţii săi, se

Art. 95 alin. (1) – „În cazul rezilierii contractelor individuale de muncă încheiate de debitor cu angajaţii săi, se aplică prevederile legale privind

La art.95 alin. 1), de substituit cuvîntul ”rezilierea” cu ”desfacerea”alin.(2) de exclus sintagma “în cadrul procedurii”, iar

9

aplică prevederile legale privind lichidarea şi reorganizarea extrajudiciară a întreprinderii. (2) Nu se admite disponibilizarea personalului în cadrul procedurii pe motiv că întreprinderea (afacerea) debitorului este vîndută ca un complex patrimonial unic sau că este preluată de o altă persoană conform planului procedurii de restructurare”.

lichidarea şi reorganizarea extrajudiciară a întreprinderii.”. Menţionăm, că art. 81-86 din Codul muncii nu prevăd rezilierea ca modalitate de încetare a contractului individual de muncă. Urmează a se ţine cont de dispoziţia art. 86 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, care dispune: „Concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru următoarele motive: b) lichidarea unităţii sau încetarea activităţii angajatorului persoană fizică.”.

cuvîntul “vîndută” de substituit cu cuvăntul “cumpărată”.

13. Articolul 20. “Conţinutul cererii introductive a creditorului. Documentele anexate (1) În cererea introductivă a creditorului trebuie să se indice: a) denumirea/numele şi prenumele creditorului şi ale debitorului, sediul/adresa, alte date de identificare ale acestora, confirmate prin extrasul din registrul public corespunzător; b) valoarea creanţelor creditorului, mărimea dobînzilor şi a penalităţilor aferente; c) temeiul creanţelor şi termenul executării lor; d) menţiuni despre alte probe ce confirmă creanţa creditorului; e) propunerea candidaturii la funcţia de administrator provizoriu pe perioada de observare a debitorului; f) alte date, considerate de creditor ca fiind necesare pentru examinarea cererii. (2) La cererea introductivă a creditorului se anexează: a) documentele ce adeveresc obligaţiile debitorului faţă de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligaţii, temeiul intentării procesului de insolvabilitate, alte documente care justifică cererea creditorului;

Condiţia stabilită de art. 20 alin. (2) lit. c) din Legea precitată, de asemenea, este inoportună. Temei care să confirme caracterul incontestabil al creanţei poate fi nu doar o hotărîre judecătorească irevocabilă, ci şi o tranzacţia de împăcare, confirmată prin încheiere judecătorească, un act juridic de recunoaştere a datoriei de către debitor sau un act juridic învestit cu formulă executorie. În acest context, propunem de a revedea prevederea respectivă.

La art.20 alin.(2) lit.c) de completat lista cu alte acte ce confirmă creanţa, precum Încheierea ce confirmă tranzacţia de împăcare, Ordonanţa şi altele.

10

b) dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor; c) copia de pe hotărîrea irevocabilă a instanţei de judecată sau copia de pe hotărîrea arbitrală irevocabilă, ori copia de pe hotărîrea judecătorească irevocabilă privind recunoaşterea hotărîrii judecătoreşti sau a hotărîrii arbitrale străine, ori decizia (hotărîrea) organului abilitat prin legea executorie la acel moment.”

14. Articolul 188. “Dreptul de a propune planul (1) Următoarele categorii de persoane pot propune plan al procedurii de restructurare în condiţiile de mai jos: a) debitorul poate depune planul odată cu cererea introductivă sau cu referinţa la cererea introductivă a creditorilor, ori într-o cerere expresă adresată instanţei de insolvabilitate, dar nu mai tîrziu de termenul stabilit la adunarea de raportare la care s-a aprobat restructurarea sa; b) administratorul insolvabilităţii poate propune, la cererea adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor, ori din proprie iniţiativă, redresarea debitorului în baza unui plan, de la data desemnării sale şi pînă la împlinirea termenului de prezentare a planului, stabilit la adunarea creditorilor de raportare la care s-a aprobat restructurarea debitorului; c) autorităţile administraţiei publice centrale sau locale pot propune planul în cazul insolvabilităţii întreprinderilor de importanţă vitală pentru economia naţională menţionate la art.190 alin.(6). (2) La elaborarea planului procedurii de restructurare pot contribui în cumul administratorul insolvabilităţii, creditorii, comitetul creditorilor, dacă este format, reprezentanţii angajaţilor şi debitorul. (3) Nu poate propune plan al procedurii de restructurare debitorul care, într-un interval de 3 ani anteriori formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al unei proceduri instituite în baza prezentei

Cu privire la aspectul avantajării creditorilor în aplicarea procedurii de restructurare (inclusiv accelerată) a debitorului, menţionăm, că art. 188 al Legii nr.149 din 29 iulie 2012 nu prevede creditorul în calitate de subiect care ar avea dreptul de a propune un plan al procedurii de restructurare a debitorului.

La art.188 alin.(1) de a extinde lista subiecţilor după cum urmează:“- comitetul creditorilor;- creditorii care deţin mai mult de 50% din valoare

creanţelor validate;- autorităţile publice centrale vizate”.

Concomitent urmează a se ţine cont de necesitatea clarificării momentelor:- referitor la creditorii care deţin mai mult de 50 % din valoarea creanţelor – nu este clar, dacă se are în vedere doar creditorul care are peste 50 % şi care poate fi doar unul sau se au în vedere creditorii care, împreună, au peste 50 % din valoarea creanţelor validate.- referitor la autorităţile publice centrale vizate – este neclar care autorităţi se au în vedere – totodată, autorităţile administraţiei publice centrale sunt deja prevăzute de art.188 alin.(1) lit. c).

11

legi şi nici debitorul ai cărui administratori, directori şi/sau asociaţi (membri, participanţi) au antecedente penale, precum şi în alte cazuri prevăzute de prezenta lege. (4) În cazul în care planul procedurii de restructurare nu este prezentat instanţei de insolvabilitate în termenul stabilit de adunarea creditorilor de raportare, instanţa poate decide intentarea procedurii falimentului şi lichidarea debitorului. (5) Dacă au fost exprimate mai multe intenţii de depunere a unor planuri ale procedurii de restructurare, instanţa de insolvabilitate va stabili un termen maxim pentru depunerea lor, astfel încît votarea planurilor admise să se facă la aceeaşi adunare a creditorilor. În astfel de circumstanţe, instanţa de insolvabilitate poate prelungi, la cererea administratorului insolvabilităţii, a creditorilor sau a debitorului, termenul de prezentare a planului, dar nu mai mult decît cu 30 de zile”.

15. Articolul 48: “Separarea şi partajarea patrimoniului (5) Dacă pentru formarea loturilor de atribuire sînt necesare operaţii de măsurare, de evaluare şi altele asemenea, instanţa de insolvabilitate poate dispune, prin încheiere, efectuarea unei expertize, care va evalua, va arăta criteriile de separare sau de partajare a masei debitoare şi va constata comoditatea separării sau partajării în natură sau în alt mod a bunurilor, formînd loturi ce urmează a fi atribuite. (6) În cazul în care separarea sau partajarea în natură a unui bun nu este posibilă ori ar cauza o scădere importantă a valorii lui, ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, instanţa de insolvabilitate poate, prin încheiere, să raporteze cu titlu provizoriu întregul bun la masa debitoare, stabilind termenul în care administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este obligat să achite sumele ce reprezintă contravaloarea bunului sau

La soluţionarea chestiunilor ce reies din prevederile art.48 şi art.11 din Legea insolvbilităţii, instanţa de insolvabilitate emite încheieri. Conform art.8 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în terment de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. În art.48 şi art.115 din Legea insolvabilităţii nu se menţionază posibilitatea atacării cu recurs a încheierilor adoptate pe asemenea chestiuni. Astfel emiterea de către instanţă a unor eventuale încheieri contrare ligislaţieo în vigoare şi lipsa posibilităţii de contestare cu recurs a acestora, prejudiciază interesele celorlalţi creditori. În acet context, se evidenţionează necesitatea reflectării exprese în lege a posibilităţii atacării cu recurs a hotărîrilor emise.

Art.48 de completat cu un alineat nou, în următoarea redacţie: “În toate cauzele instanţa de judecată se expune printr-o hotărîre, care poate fi atacată cu recurs”.La art.104, art.115 şi art.228 de concretizat şi de specificat expres posibilitatea de recurs.

12

valoarea unei cote-părţi din el cuvenite solicitantului separării sau partajării. (8) În cazul în care solicitantului separării sau partajării masei debitoare nu i s-au achitat în termen sumele cuvenite, instanţa de insolvabilitate va dispune prin încheiere vînzarea întregului bun în modul prevăzut de prezenta lege”. Articolul 115. “Condiţiile intrării în faliment (1) Instanţa de insolvabilitate decide prin încheiere intrarea imediată în faliment, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare, în următoarele cazuri: a) debitorul nu şi-a declarat intenţia de a se restructura sau este decăzut din dreptul de a propune un plan al procedurii de restructurare, iar creditorii nu cer restructurarea lui; b) niciunul dintre participanţii la procedură nu a propus un plan al procedurii de restructurare, în condiţiile şi termenele stabilite de prezenta lege, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat; c) debitorul şi-a declarat intenţia de a se restructura, dar nu a propus în termen un plan de restructurare ori planul lui nu a fost acceptat şi confirmat; d) obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sînt îndeplinite în condiţiile stipulate în planul confirmat sau activitatea debitorului desfăşurată pe parcursul restructurării aduce pierderi masei debitoare; e) adunarea creditorilor a aprobat raportul administratorului insolvabilităţii în care se propune intrarea debitorului în faliment. (2) Instanţa de insolvabilitate va pronunţa, prin încheierea de intrare în faliment, dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune: a) desemnarea unui lichidator, stabilirea atribuţiilor acestuia; b) valorificarea şi lichidarea masei debitoare”. Articolul 131. “Procedura de valorificare a bunurilor grevate cu garanţii

13

9) Dacă, în termen de 3 luni de la iniţierea procedurii de vînzare, bunul grevat cu garanţie nu s-a putut înstrăina, creditorul garantat este în drept să preavizeze transmiterea bunului în posesia sa pentru valorificare. Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul transmite efectiv bunul grevat cu garanţie în posesia creditorului garantat sau consimte în scris în formă autentică să îl pună la dispoziţia acestuia în momentul convenit în preaviz. În caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, bunul trece în posesia creditorului garantat după expirarea termenului din preaviz în temeiul unei încheieri judecătoreşti, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea”.

16. Articolul 132. “Distribuirea produsului obţinut în masa debitoare (1) Din produsul obţinut din valorificarea bunului grevat cu o garanţie reală se scad cheltuielile de validare şi de valorificare, rezultate din menţinerea, conservarea, luarea în posesie, evaluarea şi vînzarea bunului, care nu pot să depăşească 10% din valoarea bunurilor grevate şi care sînt incluse în masa debitoare, iar din rest se acoperă de îndată creanţa garantată care are primul rang de prioritate. Dacă valorificarea cauzează aplicarea, în conformitate cu prevederile Codului fiscal, a unui impozit asupra masei debitoare, cheltuielile de valorificare se vor mări cu suma acelui impozit.”

Întru evitarea interpretărilor eronate şi concretizarea normei legale, necesită a fi reconsiderat art.132 alin.(1) din Lege.

La art.132 alin.(1), după sintagma “10% din valoarea bunurilor grevate” de incorporat sintagma “cu prezentarea calculului”.

17. Articolul 50 alin. 2 lit.c) „creanţelor persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe”.

Prevederile articolului pot fi interpretate subiectiv, deoarece unele persoane fizice (investitori) sînt validaţi în temeiul Contractelor de investire, pe cind alţii dispun la momentul intentării procesului de insolvabilitate, de hotărîri judecătoreşti irevocabile şi definitive privind rezilierea contractului de investire şi incasarea sumei investite cu sau fără penalităţi

De revăzut redacţia art.50, întru excluderea interpretărilor eronate a cadrului legal.

14

suplimentare. Astfel, includerea creanţei investitorilor la categoria garantată sau la categoria chirografară ţine de aprecierea subiectivă a administratorului insolvabilităţii şi poate fi utilizată ca metodă de constrîngere a investotirilor pentru usţinerea poziţiei administratorului.

18. Articolul 26. Notificarea aplicării măsurilor de asigurare (1) Prin încheierea de admitere a cererii introductive spre examinare, instanţa de insolvabilitate dispune administratorului provizoriu să notifice imediat despre aplicarea măsurilor de asigurare în toate registrele publice, inclusiv în registrul de stat al persoanelor juridice şi în registrul de stat al întreprinzătorilor individuali, în registrul bunurilor imobile şi în alte registre în care se înscriu gajul, băncile, organele cadastrale teritoriale, autorităţile vamale, oficiile poştale, staţiile de cale ferată, depozitele portuare şi vamale, alte locuri de înmagazinare din circumscripţia în care debitorul îşi are sediul ori filiale sau reprezentanţe, pentru a sista orice operaţiune cu bunurile acestuia, cerîndu-le lor să îi predea corespondenţa debitorului şi orice alte comunicări sosite pe adresa lui.

În lista autorităţilor ce urmeză a fi notificate prevăzute la art. 26 alin. 1), lipsesc organelle fiscale, ceea ce face dificil pentru acestea administrarea fiscal şi gestionarea proceselor după intentarea procesului de insolvabilitate.

De completat art. 26 alin. 1) cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

19. Articolul 37. Recursul împotriva hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive (1) Hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate poate fi atacată cu recurs de către debitor. (2) Hotărîrea de respingere a cererii introductive poate fi atacată cu recurs de către participanţii la proces.

Art. 37 alin. 1) şi 2) utilizează noţiunea ”a ataca” cu recurs Hotărîrea, în timp ce pe parcursul textului Legii (spre exemplu art. 117 alin. 9) ) utilizează noţiunea ”contestă” cu recurs.

De corelat noţiunile de la art. 37.

20. Articolul 48. Separarea şi partajarea patrimoniului (1) Persoana care, în baza unui drept real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate fi

Articolul dat nu stabileşte cum urmează a fi transmis bunul în cazul în care se acceptă separarea, fapt care crează deficienţe în

De completat art.48 alin.(2) cu norme care să prevadă că Actul de transmitere şi titlul în baza căruia s-a cerut separarea bunului din masa debitoare servesc ca temei

15

inclus în masa debitoare nu este creditor chirografar. În acest caz, persoana înaintează administratorului insolvabilităţii/lichidatorului o cerere de separare a bunului din masa debitoare sau de partajare a patrimoniului din proprietatea comună deţinută împreună cu debitorul. (2) Persoana este obligată să indice în cererea indicată la alin.(1) titlul în a cărui bază cere separarea sau partajarea masei debitoare, bunurile care urmează a fi separate sau partajate, evaluarea lor, locul unde se află, persoana care le deţine sau le administrează.

aplicare la efectuarea operaţiunilor juridice la CadastruDe asemenea subiectul separării fiind unul afferent dreptului de proprietate asupra bunurilor, poate crea premise de abuzuri, inclusive din partea instanţei de insolvabilitate. În acest caz a prevedea dreptul de contestare este imperios necesar.

de înregistrare a dreptului de proprietate a persoanei în toate registrele de evidenţă a bunurilor separate.”

De completat art. 48 cu un alineat nou care să prevadă că în toate cazurile de separare instanţa se expune printr-o Hotărîre, care poate fi contestată cu recurs.

Totodată urmează de determinat actul ce va constitui temei pentru înregistrarea definitivă a dreptului de proprietate: fie actul de transmitere, fie hotărîrea instanţei de judecată.În situaţia în care bunul a fost separat, a fost semnat actul de transmitere, în temeiul căruia a fost înregistrat dreptul de proprietate, iar între timp, instanţa constată netemeinicia şi ilegalitatea separării.De asemnea urmează a se ţine cont ca actul de transmitere să servească temei pentru înscrierea provizorie a dreptului de proprietate asupra bunului separat, pînă la data pronunţării hotărîrii de către instanţa de judecată, care se va pronunţa asupra separării şi va decide definitiv, iar hotărîrea acesteia va servi ca temei pentru înregistrarea definitivă a dreptului de proprietate (a se vedea art. 27 şi 28 din Legea nr.1543 cadastrului bunurilor imobile).

21. Articolul 63. Desemnarea administratorului insolvabilităţii(4) La etapa intentării procedurii, instanţa de insolvabilitate desemnează candidatura administratorului provizoriu, administratorului insolvabilităţii sau a lichidatorului, propusă de debitor sau de creditorul care a iniţiat procedura. În cazul în care debitorul sau creditorul nu prezintă candidatura administratorului/lichidatorului pînă la intentarea procedurii, instanţa este în drept să numească în mod aleatoriu orice persoană din lista administratorilor şi a lichidatorilor. În situaţia în care numirea administratorului sau a lichidatorului s-a efectuat contrar procedurii stabilite, desemnarea

Prezentul articol creează premize ca la etapa intentării procedurii insolvabilităţii să apară în mod nejustificat un alt administrator decît cel care şi-a exercitat atribuţiile în perioada provizorie. Acest fapt pune sub pericol atît continuitatea procesului, cît şi celeritatea acestuia.

De modificat art. 63 alin. 4) astfel încît să fie stability că administratorul provizoriu, va fi numit administrator al procedurii, cu excepţia cazurilor cînd sînd sînt prezente condiţiile de la art. 71 alin. 1). În caz de numire a unui alt administrator, instanţa să fie obligată să motiveze decizia prin prisma Legii.

16

este susceptibilă de anulare la cererea oricărui participant la proces. Sarcina probaţiunii revine părţii care s-a opus desemnării.

22. Articolul 66. Atribuţiile principale şi drepturile administratorului şi lichidatorului

Conţinutul articolului nu corelează cu titlul şi anume cu cuvîntul ”drepturile”

De exclus din titlul art. 66 cuvînul ”drepturile”

23. Articolul 70. Remunerarea administratorului/lichidatorului. Compensarea cheltuielilor (7) Onorariul de succes sub formă procentuală se plăteşte din contul creditorilor, în funcţie de volumul şi de complexitatea administrării, în cuantum de cel mult 5% din sumele distribuite creditorilor în urma valorificării masei debitoare şi/sau din suma creanţelor stinse prin compensare, cu transmiterea în natură în contul datoriei a bunurilor din masa debitoare. În cazul în care statul este creditor majoritar, onorariul de succes sub formă procentuală se stabileşte în baza unei grile aprobate prin hotărîre de Guvern. (8) Onorariul de succes se reţine de administrator/lichidator, la data distribuirii masei debitoare, din sumele repartizate creditorilor în contul stingerii creanţelor validate, iar în cazul stingerii creanţelor prin compensare, se achită de creditor cu 5 zile înainte de data transmiterii în natură a bunurilor din masa debitoare.

Conform prevederilor legii, bunul din masa debitoare poate fi valorificat şi însuşi de catre creditor. De asemenea în anumite cazuri cînd administratorul se opune, stingerea creanţei prin compensare are loc prin Hotărîrea instanţei de insolvabilitate. În aceste situaţii aportul administratorului la stingerea creanţei este minim, iar achitarea onorariului de success în mărimea maximă este inechitabilă.

De revizuit mecanismul de remunerare cu onorariu de success al administratorului/lichidatorului insolvabilităţii,Prevăzut la art.70 alin. 7) şi 8).

24. Articolul 86. Restricţia de a ocupa anumite funcţii În procesul de insolvabilitate intentat la cererea creditorilor, persoanele indicate la art.247 nu pot fi: membru al unui organ de conducere sau de supraveghere a unei persoane juridice, lichidator al unei persoane juridice, manager al unei întreprinderi individuale ori administrator/lichidator într-un proces de insolvabilitate. Articolul 247. Membrii organelor de conducere ale debitorului

Se consideră inechitabil şi disproporţionată în anumite cazuri răsfrîngerea restricţiei de a ocupa anumite funcţii asupra tuturor persoanelor indicate la art. 247.

De a examina posibilitatea şi oportunitatea reducerii listei subiecţilor asupra cărora urmează a fi aplicată restricţia de la art. 86.

17

(1) În sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

25. Articolul 59. Anularea hotărîrii adunării creditorilor (1) Hotărîrea adunării creditorilor poate fi anulată de instanţa de insolvabilitate pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau a reprezentantului debitorului, precum şi pentru motive de ilegalitate, la cererea creditorilor care (…)

Ţinînd cont de faptul că creditorii sînt principalele persoane vizate de starea de insolvabilitate al debitorului, deciziile Adunării urmează să fie executorii pentru administrator/lichidator, iar acesta urmează să fie limitat în posibilitatea de a contesta Hotărîrile Adunării. Altfel, s-a putea crea situaţia cînd administratorul/lichidatorul reprezintă o barieră în calea realizării de către creditori a drepturilor lor la recuperarea creanţelor.

De prevăzut la art 59 alin. 1) o sancţiune, inclusive destituirea, pentru administrator/lichidator în cazul în care contestaţia depusă de acesta va fi respinsă de către instanţa de insolvabilitate ca neîntemeiată.

26. Articolul 57. Cvorumul adunării creditorilor (1) La adunarea creditorilor unde se soluţionează problemele valorificării masei debitoare negrevate cu garanţii, drept de vot au numai creditorii chirografari. Hotărîrea de valorificare a bunurilor afectate cu garanţii se ia numai de creditorii garantaţi. Creditorii chirografari de rang inferior nu au drept.

Din ultima propoziţie a alin. 1) art. 57 nu este clar dacă Creditorii chirografari de rang inferior nu au drept de vot în general la Adunarea creditorilor sau doar la luarea hotărîrii de valorificare a bunurilor, ceea ce crează interpretări şi confuzii.

De a exclude ultima propoziţie de la alin. 1) art. 57 şi a o include la alin. 2).

27. Articolul 248. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului (1) Dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de

Nu este judicious limitarea subiecţilor cu drept de sesizare doar la administrator/lichidator. Acest fapt reprezintă o barieră în aplicarea instituţiei subsidiarităţii.

De completat art.248 alin. 1) în sensul lărgirii subiecţilor cu drept de sesizare asupra atragerii la răspundere subsidiară.

18

membrii organelor lui de conducere.

28. Articolul 104. Anularea unor acte juridice Pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului: (…)Articolul 105. Anularea unor acte juridice încheiate în ultimele 24 de luni (1) Pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării tranzacţiilor încheiate de debitor în ultimele 24 de luni precedente înaintării cererii introductive, dacă acestea sînt în dauna intereselor creditorilor, cu următoarele persoane: (…)

Faptul că nu este prevăzut dreptul de recurs asupra unei Hotărîri de admitere a unor astfel de cereri în anulare precum sînt stipulate în art.104 şi 105, ar putea ave impact negativ, atît asupra dreptului de proprietate a dobînditorului de bună-credinţă, cît şi asupra celerităţii procesului, existînd posibilitatatea aplicării termenului general de contestare prevăzut de Codul de procedură Civilă.

De completat art.104 şi 105 cu un alineat care să prevadă dreptul de contestare cu recurs a Hotărîrilor prin care s-a admis cererea de anulare, în termenul stabilit de Legea insolvabilităţii.

29. Articolul 115. Condiţiile intrării în faliment (1) Instanţa de insolvabilitate decide prin încheiere intrarea imediată în faliment, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare.

Art.115 nu dă posibilitatea contestării cu recurs a încheierii prin care s-a dispus intrarea în faliment, ceea ce poate adduce atingeri dreptului la apărare, inclusiv dreptului de proprietate al debitorului asupra bunurilor sale.

De examinat suplimentar oportunitatea completării art. 115 cu prevederi privind contestarea cu recurs a încheierii de intrare în faliment.

30. Articolul 135. Lichidarea debitorului (6) Prin încetarea procesului, debitorul se descarcă de obligaţiile pe care le avea înainte de intrare în procedura falimentului, cu excepţia cazului cînd este tras la răspundere subsidiară în modul prevăzut de lege.Articolul 181. Degrevarea de obligaţii (2) Prin încetarea procedurii falimentului, debitorul va fi degrevat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit culpabil conform art.14, 15 şi 248. În astfel de

Ţinînd cont de prevederile art.135 alin. 6) şi art. 181 alin. 2)-4) conform cărora debitorul se degrevează de obligaţiile sale anterioare, în condiţiile menţionate de articolele citate, este necesar ca această degrevare să se răsfrîngă şi asupra debitorului gajist.

De completat art art.135 alin. 6) şi art. 181 alin. 2)-4) cu prevederi exprese privind răsfrîngerea acestora şi asupra debitorului gajist.

19

situaţii, el va fi degrevat de obligaţii numai în măsura în care ele au fost plătite în cadrul procesului de insolvabilitate. (3) La data confirmării unui plan în cadrul procedurii de restructurare, debitorul este degrevat de diferenţa dintre valoarea pe care obligaţiile le aveau înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan. (4) Degrevarea de obligaţii a debitorului nu atrage degrevarea de obligaţii a fidejusorului sau a codebitorului principal.

31. Articolul 248. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului (5) Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

Formularea cu privire la termenul de prescripţie este ambiguă şi ar putea crea confuzii şi dificultăţi în aplicare, în mod special în privinţa sintagmei dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

De expus într-o formulă mai clară alin. 5) al art. 248.

32. Articolul 5. Competenţa instanţei de judecată (1) Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de către instanţa de judecată (instanţa de insolvabilitate) în conformitate cu competenţa jurisdicţională stabilită în CPC şi în prezenta lege. (2) Instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă.

Deşi prevederile art. 5 alin. 1) şi 2) se respectă, totuşi se întîmpină anumite dificultăţi, atunci cînd cererea de examinare a unui litigiu poate fi pus pe rol în alt complet al instanţei de insolvabilitate.

De completat art. 5 cu prevederi care ar stabili că toate litigiile cu privire la masa debitoare se examinează în acelaşii complet al instanţei de insolvabilitate în care se examinează cererea de intentare a insolvabilităţii.

33. Pe tot parcursul textului legii. Pe tot parcursul textului legii se utilizează noţiuni precum ”şedinţa de validare a creanţelor”, ”Adunarea de validare a creanţelor”,

De uniformizat noţiunile.

20

”Examinarea valabilităţii creanţelor”. 

3. Gradul de îndeplinire a obiectivelor şi a scopului actului normativ  

Nr. d/o

Sarcina Argumentarea

1. Gradul de îndeplinire a obiectivelor Scopul Legii este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit. Luînd în consideraţie informaţia relatată la capitolele precedente din prezentul raport putem menţiona că obiectivul şi scopul actului vizat sînt îndeplinite.Ca urmare a examinării opiniilor actorilor de resort, societăţii civile implicate în procesul de monitorizare, putem remarca că obiectivul şi scopul actului legislativ sînt îndeplinite în proporţie de aproximativ 90 %.

2. Cauzele generatoare de neîndeplinire a obiectivelor actului

Anumite obiective ale legii nu au fost indeplinite în intregime doar din cauza termenului relativ scurt de la întrarea în vigoare a Legii, precum şi necesitatea însuşirii detaliate de către actorii interesaţi a particularităţilor acesteia.

3. Soluţia Consolidarea procedurii de insolvabilitate, îmbunătăţirea segmentelor de percepere şi însuşire a normelor legale, precum şi amendarea parţială a Legii vizate prin operarea modificărilor şi completărilor reliefate la capitolul doi al prezentului raport de monitorizare.

  4. Modificările operate în actul normativ

 Nr. d/o

Sarcina Argumentarea

1. Modificările şi completările actului legisltiv Pe parcursul perioadei de la întrarea în vigoare a Legii nu au fost introduse modificări şi completări. Însă, luînd în consideraţie propunerile parvenite de la subiecţii implicaţi în implementarea actului normativ monitorizat, precum şi urmare a dezbaterilor organizate în cadrul Ministerului Economiei la acest subiect, Legea necesită o îmbunătăţire neesenţială, dar totuşi determinantă sub anumite aspecte.

2. Efectele modificărilor şi completărilor actului Amendamentele/soluţiile înaintate în prezentul raport de monitorizare, cu certitudine vor îmbunătăţi aspectele tehnice de aplicare a Legii insolvabilităţii.

5. Gradul de punere în aplicare a cadrului juridic secundar  

21

Actul secundarActul ce urmează a fi elaborat / modificat Cauza de elaborare/aprobare Redacţia propusă

1. Legea cu privire la administratorii autorizaţi Necesitatea elaborării cadrului legal care ar reglementa aspecte privind reglementarea activităţii de administrator autorizat (condiţiile de calificare şi obţinere a statutului de administrator autorizat, înregistrarea administratorilor autorizaţi în Registrul administratorilor autorizaţi, răspunderea disciplinară, sancţionarea administratorilor autorizaţi, etc.)

A fost adoptată Legea nr.161 din 21 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi şi publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.293-296, art.605)

  Concluzii

Legea nr.161 din 21 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi a format cadrul juridic general (ca continuitate la Legea insolvabilităţii) pentru autorizarea, suspendarea şi încetarea activităţii profesionale a administratorilor desemnaţi potrivit legii să exercite atribuţii în procesele de insolvabilitate sau de dizolvare a persoanelor juridice de drept privat ori a întreprinzătorilor individuali. Sub incidenţa acestei legi intră activitatea administratorilor desemnaţi în procesele de insolvabilitate sau de dizolvare a persoanelor juridice de drept privat ori a întreprinzătorilor individuali, cu excepţia instituţiilor financiare. În acest sens, prin elaborarea de către Ministerul Justiţiei a Legii nr.161 din 21 iulie 2014, s-a detaliat cadrul legal stabilit de Legea isolvabilităţii şi s-a transparentizat procedura accederii în profesie şi alte aspecte relevante subiectului abordat.

 6. Coerenţa şi consecvenţa actului normativ

 Nr. d/o

Sarcina Argumentarea

1. Stabilirea contradicţiilor şi prevederilor ambigui În rezultatul procesului monitorizării actului legislativ, s-a constatat existenţa unor prevederi care nu sunt corelate cu cadrul legal relevant în vigoare. În particularitate:- Art.17 lit.c) din Legea insolvabilităţii nu corelează cu prevederile Legii contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007;- Art.254 alin.(3) al Legii insolvabilităţii nu corelează cu prevederile Legii nr.161 din 21 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi;- Art.95 al Legii insolvabilităţii nu corelează cu prevederile art.81-86 din Codul muncii;- Art.96 al Legii insolvabilităţii nu este corelat cu prevederile art.33 alin.(1) al Codului Muncii şi art. 43, alin. (4) din Constituţia Republicii Moldova.

 7. Neutralitatea actului normativ

 

22

Proporţionalitatea între interesele publice şi cele private 

Opinia autorităţii publice Opinia sectorului privat ConcluziiAnalizînd prevederile Legii şi în rezultatul consultărilor cu instituţiile publice, constatăm că nu există reglementări în exces 

În rezultatul consultării sectorului privat, constatăm lipsa reglementărilor în exces

Analizînd prevederile Legii insovabilităţii şi în rezultatul consultării sectorului privat,s-a constat că Legea nu încalcă principiul proporţionalităţii dintre interesele publice şi cele private şi nu conţine reglementări în exces sub pretextul atingerii sau ocrotirii intereselor publice sau a unor interese private.

  8. Stabilitatea şi predictibilitatea actului normativ

 Nr. d/o

Acţiunea Argumentarea

1. Frecvenţa revizuirii actului Legea insolvabilităţii nu a fost supusă revizuirii de la momentul intrării acesteia în vigoare.

2. Cum a fost afectat scopul actului după modificare/completare

Scopul şi obiectivele Legii insolvabilităţii nu au fost influenţate, deoarece în perioada de implementare nu au fost operate modificări.

  9. Eficienţa actului normativ

 Nr. d/o

Sarcina Argumentarea

1. Eficienţa actului Legea insolvabilităţii nr.149 din 29.06.2012 optează pentru soluţia celui mai mic cost pentru atingerea obiectivului. Aceasta Lege este utilă la moment şi constituie o bază legala de restructurare a solvabilităţii debitorului în termeni restrîns.

 10. Modul de consultanţă

 Modalitatea de consultanţă 

Opinia sectorului public Opinia sectorului privatÎn procesul monitorizării Legii insolvabilităţii au fost consultate următoarele instituţii publice:

1. Ministerul Justiţiei;

În procesul monitorizării Legii insolvabilităţii au fost consultate:1. Asociaţia Băncilor2. Asociaţia administratorilor şi lichidatorilor din Moldova

23

2. Ministerul Finanţelor;3. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei;4. Banca Naţională; 5. Confederaţia Naţională a Sindicatelor; 6. Curtea de Apel Chişinău; 7. Curtea Supremă de Justiţie.

3. Biroul de avocati Ţurcan&Cazac4. Biroul de avocati Bondarciuc& Partners LLC

 Concluzii

1. În procesul monitorizării Legii au fost identificate părţile cointeresate şi aprobat Ordinului Ministerului Economiei nr.72 din 11.04.2014 prin care a fost instituit Grupul de lucru pentru identificarea gradului de implementare a Legii insolvabilităţii nr.149 din 29.06.2012, determinării faprtului dacă obiectivele şi/sau scopul actului legislativ au fost îndeplinite, precum şi în scopul identificării eventualelor recomandări privind perfecatarea cadrului legal. În componenţa Grupului de lucru au fost incluşi reprezentanţi ai tuturor actorilor interesaţi: Banca Naţională a Moldovei, Ministerul Economiei, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel Chişinău, Confederaţia Naţională a Sindicatelor, Asociaţia Băncilor din Moldova, Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din Moldova,.Biroul de avocaţi Ţurcan & Cazac, Biroul de avocaţi Bondarciuc & Partners LLC, etc. A fost plasat pe pagina web a Ministerului Economiei anunţul privind iniţierea consultărilor publice privind monitorizarea Legii nominalizate.Pentru a facilita procesul de consultanţă cu părţile interesate a fost plasat pe sait Chestionarul privind evaluarea procesului de implementare a Legii insolvabilităţii.

2. Comentariile, obiecţiile şi propunerile părţilor consultate au fost analizate şi sistematizate. Majoritatea obiecţiilor şi propunerilor au avut drept scop îmbunătăţirea tehnică a Legii.

3. Interacţiunea între reprezentanţii subiecţilor interesaţi a fost asigurată prin intermediul întrunirilor în şedinţe de lucru (per total, au avut loc cinci şedinţe de lucru), precum şi prin intermediul mijloacelor de comunicare (poştă electronică, etc.).De asemenea, în procesul de consultare, s-a efectuat anchetarea actorilor interesaţi, prin intermediul chestionarilor elaborate în acest scop.

11. Concluzii  1. Reieşind din cele relatate mai sus, putem formula următoarele concluzii:

Legea este funcţionala iar normele sale sînt aplicate. Scopurile propuse la elaborarea acestui act legislativ sînt atinse. În procesul de implementare a actului normativ nu au apărut efecte negative care să împiedice acţiunea sa în viitor. Legea nu a suferit modificări ce ar influenţa scopul şi obiectivele Legii. 

Urmare consultării opiniilor autorităţilor publice, instanţelor de judecată, agenţii economici, precum şi administratorilor autorrizaţi (actorilor interesaţi), s-a constatat că:- Legea insolvabilităţii reflectă prevederi clare privind asigurarea respectării principiului celerităţii procedurii, protecţiei creditorilor şi desfăşurării adecvate a

activităţii administratorilor şi lichidatorilor în procesul de insolvabilitate;- Legea în cauză, pe lîngă procedura generală de restructurare a solvabilităţii debitorului prevede şi procedura accelerată de reorganizare judiciară a

acestuia, care are menirea de a urgenta redresarea solvabilităţii debitorului, chiar de la etapa cînd acesta prevede intrarea sa în incapacitate de plată şi apelarea imediată la instanţa de judecată pentru pornirea reorganizării. Această procedură are scopul de a salva debitorul chiar de la momentul apariţiei pericolului de incapacitate de plată. Totodată, Legea stipulează termeni foarte restrînşi atît pentru administratorul provizoriu referitor la notificarea

24

creditorilor, acumularea informaţiei despre debitor şi formarea concluziilor, cît şi pentru creditori în privinţa formulării referinţelor, înaintării creanţelor, contestaţiilor şi votării planului de restructurare;

- Spre deosebire de restul procedurilor de depăşire a solvabilităţii întreprinderii, prevăzute de legea insolvabilităţii, procedura reorganzării judiciare are destinaţia de a contribui la menţinerea activităţii economice a întreprinderii, restabilirea potenţialului economic afectat de supraîndatorarea acestora şi menţinerea locurilor de muncă a angajaţilor, iar ca rezultat asigurînd creşterea economiei naţionale în general;

- Legea insolvabilităţii prevede expres şi clar atribuţiile administratorului insolvabilităţii (supraveghetor), drepturile şi obligaţiile acestuia, precum şi pîrghiile de influienţă asupra organului executiv al debitorului, în cazul în care acesta acţionează în detrimentul creditorilor sau nu respectă planul;

- Prin stabilirea termenilor limită concreţi de înaintare a propunerilor de reorganizare judiciară Legea insolvabilităţii contribuie la mobilizarea şi luarea mai rapidă a deciziilor de alegere a procedurii de depăşire a solvabilităţii debitorului, iar ca urmare valorificarea mai rapidă, mai oportună şi mai efectivă a masei debitoare cu stingerea în termeni cît mai restrînşi a creanţelor creditorilor.

  12. Recomandări

Nr. d/o

Recomandări Argumentarea

1. Modificarea şi completarea Legii insolvabilităţii prin prisma soluţiilor propuse la capitolul doi al prezentului raport.

Amendamentele înaintate vor eficientiza la maxim prevederile Legii inlsovabilităţii şi vor diminua ambiguităţile identificate în procesul de monitorizare a aplicării Legii.

2. Măsuri de modificare şi completare a actelor normative şi aspectele ce trebuie îmbunătăţite:1) Elaborarea unui cadru legal cu privire la insolvabilitatea persoanelor fizice;2) Crearea cadrului normativ privind cazurile de insolvabilitate transfrontalieră.

Elaborarea actelor legislative cu privire la insolvabilitatea persoanelor fizice şi privind cazurile de insolvabilitate transfrontalieră, va consolida cadrul legislativ per ansambblu, şi ramura insolvabilităţii, în particularitate.

3. Crearea cadrului instituţional pentru asigurarea activităţii administratorilor autorizaţi, prevăzut de Legea nr.161 din 21 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi

Cadrul instituţional formalizat va asigura aspectele tehnice de activitate a administratorilor autorizaţi şi va asigura continuitatea reformelor urmărite de către Legea insolvabilităţii în redacţie nouă, precum şi Legea cu privire la administratorii autorizaţi.

25