Raport de Practica - Stoicescu Cristina Elena

Facultatea de psihologie și Stiințele Educației, Universitatea din București

Raport de practică

Stoicescu Cristina Elena

Anul III, grupa 11

2012-2013

București

Cuprins:

1. Scurtă prezentare a instituției școlare în care se desfășoară practica pedagogică................2

2. Aprecieri privind climatul de ansamblu în care se desfășoară activitatea didactică............2

3. Tipuri de activități desfășurate (după caz): asistență la ore, participare la activități de

cabinet, la alte activități din scoală......................................................................................3

4. Aprecieri privind modul in care responsabilul de grupa de practică a asigurat buna

desfășurare a activității........................................................................................................6

5. Apreciere globală asupra activității cadrului didactic........................................................6

6. Aprecieri privind anumite aspecte ale comportamentului didactic, precum:.......................6

6.1. Modul de pregătire al lecșiilor (planul de lecție).........................................................6

6.2. Modul de desfășurare al lecțiilor.................................................................................7

6.3. Aprecieri privind strategia didactică (metode, mijloace, materiale didactice)...........7

6.4. Modalități de evaluare a elevilor.................................................................................8

6.5. Cum este asigurat climatul psihosocial în timpul lecțiilor..........................................8

6.6. Modalități de stimulare motivaționala a elevilor........................................................8

7. Aspecte pozitive și aspecte negative sesizate în perioada de practică pedagogică............9

Anexe............................................................................................................................................10

1

1. Scurta prezentare a instituției școlare în care se desfășoară practica pedagogică

În anul 1974 a fost construit imobilul actual, ca rezultat al lărgirii ariei de școlarizare și

creșterii nivelului de pregătire, școala devine liceu industrial. Datorită rezultatelor meritorii

obținute de conducerea instituției și de către cadrele didactice împreuna cu elevii, este ridicat la

rangul de Colegiu, și în conformitate cu Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 5282 din

05.12.2000, capătă titulatura: Colegiul Tehnic „Petru Maior”, funcționând în sediul actual din

Bulevardul Timișoara, nr. 6, sector 6.

Colegiul Tehnic „Petru Maior” îsi asumă misiunea de a pregăti specialiști în domeniile

electric și mecanic, capabili de a utiliza cunoștiințele tehnice și cultural-umaniste valoroase, de a

se integra în procesele tehnologice economice și social-culturale ale societății românești și ale

lumii contemporane, cu șanse reale în competiția pe piața muncii și care să le asigure o educație

completă cu avantaje pe termen lung. Principalul obiectiv al acestui colegiu este acela de a

contribui la dezvoltarea economică și socială a României oferind educație și pregătire

profesională de calitate elevilor.

2. Aprecieri privind climatul de ansamblu în care se desfășoară activitatea didactică

În cazul de față elevii sunt mai greu de controlat, însă per ansamblu climatul este unul

autocratic binevoitor în care elevii participă la luarea deciziilor într-o măsură destul de mică şi

numai în anumite condiţii. Comportamentul profesorului este în strânsă corelaţie nu numai cu

performanţele şcolare ale elevilor, ci și cu climatul clasei și productivitatea acesteia. Elevii

iubesc profesorii calmi, buni, prietenoși, apropiați, drepți, care mențin și stimulează interacțiunile

dintre ei și, în același timp, mențin ordinea și disciplina. Elevii resping profesorii care nu

încearcă să-i înţeleagă, care sunt foarte autoritari şi acordă pedepse, pe cei care dau relaţiilor lor

cu elevii un caracter impersonal, bazat pe un control strict al rolurilor şi normelor. Pe lângă acest

2

factor, mai influențează climatul și mediul familial, modul în care au fost crescuți elevii și

valorile pe care le aduc în clasă.

3. Tipuri de activități desfășurate (după caz): asistență la ore, participare la activități de

cabinet, la alte activități din scoală

În cadrul activităților desfășurate la clasă am avut ocazia de la asista la ore, de la sprijini

cadrul didactic în vederea bunului demers al lecției, dar și posibilitatea de a supraveghea clasa

pentru ca elevii să fie pe deplin atenți. Mai mult decât atât, am avut oportunitatea de a participa

la orele de consiliere și orientare alături de clasă de a XI-a D.

Orele s-au desfășurat în același stil, cu ușoare fluctuații în funcție de clasă și de lecție.

Astfel, pe data de 16.X.2012 a fost predată lecția „gândirea”. Am fost pentru prima dată prezenți

la practică, iar atmosfera a părut să fie puțin mai tensionată din cauza prezenței noastre. Înainte

de predarea lecției, doamna profesoară a făcut o recapitulare scurtă din procesele psihice

primare, senzații, percepții și reprezentări, pentru ca apoi să înceapă lecția propusă. Se discută

oral despre gândire ca proces și definiție, iar apoi se notează. Lecția a fost structura astfel:

definiția gândirii, scopurile ei, categorizarea, concepte, propotipuri, conceptualizare, rezolvarea

problemelor și definirea problemei. La finalul lecției au primit ca temă să citească „luarea

deciziilor”.

Aceiași situație a fost observată și pe data de 18.X.2012, unde a fost predată aceiași lecție

și a existat o atmosferă similară, ce avea să dispară cu timpul. O deosebire între cele două zile ar

fi că în ziua de joi, doamna Drăgoi a ascultat câțiva elevi care nu fuseseră prezenți la lucrarea de

control din săptămâna precedentă. O situație diferită a fost în cazul orei de consiliere și orientare,

unde elevii de clasa a XI-a au fost mai deschiși și mai entuziasmați de activitățile propuse de

doamna profesoară. În cadrul acestor ore doamna Drăgoi a propus un proiect intitulat

„Clarificarea valorilor”, umând ca pe parcursul semestrului să se realizeze diferite activități

menite a ajuta elevii să se cunoască mai bine pe sine, gusturile, valorile lor, etc.

Săptămâna următoare, atât pe data de 23.X.2012, cât și pe data de 25.X.2012 a fost

predată memoria, structurată astfel: definire, procedee și forme ale memoriei, caracteristici.

3

Această lecție a fost continuată și pe data de 1.XI.2012 cu uitarea.Cu excepția faptului că au

existat câțiva elevi care au întârziat și au deranjat puțin ora nu au existat alte probleme majore.

Pe data de 25.X.2012 elevii de clasa a XI-a au realizat o activitate numit colaj de autocunoaștere.

Ei au avut de împarțit o coală în patru, în parte din stânga sus au avut de notat locul preferat,

dreapta sus o activitate preferată, în stânga jos – o realizare și în dreapta jos ce obiective,

aspirații (realizabile) au. La final doamna Drăgoi le-a oferit un post-it pe care se notează

impresiile lăsate de această activitate, fiind numit „bilet de ieșire”. Se prezintă colajul în fața

clasei, individual și se poartă o discuție pe marginea fiecărui colaj realizat.

Următoarea lecție predată a fost imaginația în zilele de 8.XI.2012 și 15.XI.2012.Pe data

de 8.XI.2012 se face greu liniște, după care urmează prezența și se ascultă trei elevi. Se poate

observa un comportament ofensiv, până când doamna Drăgoi propune un joc de imaginație pe

care noi, studenții, trebuie să îl ghidăm. În această activitate s-au implicat elevii, ei fiind

încurajați să aleagă un cuvânt aleatoriu până când se făceau zece. Ca exemplu, la o clasă

cuvintele au fost următoarele: salut, caiet, rău, cârnați, mașină, bancă, bani, pește, mâncare, mici,

televizor. Apoi cu aceste cuvinte elevii au fost nevoiți să realizeze propoziții. Fiecare propoziție

trebuia să conțină doar un singur cuvânt din cele alese și era necesar să aibă o legătură cu

propoziția realizată anterior. Propozițiile rezultate sunt acestea:

Salut, mă numesc George!

George, te rog frumos dă-mi și mie un caiet!

Desenul de pe caietul tău este prea rău.

Acum să mergem să halim niște cârnați.

Cârnații sunt în portbagajul mașinii mele.

Mai bine mâncăm pe banca din spate a mașinii.

Am adus și niște pește.

Am mâncat o mâncare de pește în mașină.

George vrea să mănânce și mici.

Toate acestea le-am urmărit la televizor.

În final se alege un titlu, însă elevii nu se pot decide între „În mașină” și „Foametea”.

Studenții aleg până la urmă titlul „Foametea”. În continuare se predă imaginația: definiție,

procese și se face liniște. Când se sună se dă ca temă de citit în continuare lecția „Imaginația” din

manual. Pe data de 15. XI.2012 se continuă cu lecția imaginația, însă se dă lucrare de control.

4

Doamna profesoară citește o poveste intitulată „Povestea omulețului de lemn”, de Max Lucado,

apoi enumeră întrebările:

1. Despre ce credeți că a fost vorba în poveste?

2. Definiți imaginația.

3. Care sunt procedeele prin care se dezvoltă imaginația copiilor mici (3-5 ani)? Dar a

adolescenților?

4. Imaginați-vă că voi sunteți părinții voștri, iar părinții sunt copiii. Descrieți o zi din viața

voastră.

Acest test a fost mai târziu analizat în cadrul unei întâlniri informale dintre părinți, elevi,

doamna dirigintă și doamna profesoară de psihologie cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în mod

special ultimul punct al testului ce avea ca scop cunoașterea mai bine de către părinți a

gândurilor copiilor și apropierea acestora. La clasa a XI-a se ține o activitate numită „Drogurile

ucid”. Se discută în primul rând tipurile de droguri, problemele, riscurile, gravitatea folosirii lor,

apoi elevii sunt solicitați pe rând să explice anumite caracteristici sau cuvinte ce au legătură cu

drogurile pentru ca ceilalți să recunoască. La final li se cere să inventeze un slogan potrivit

împotriva drogurilor.

Lecția „limbaj” a fost abordată pe 20.XI.2012, 22.XI.2012 și pe data de 27.XI.2012. Pe

20 și 22 noiembrie a fost predată aceiași materie și anume: comunicare, definiția și funcțiile

limbajului. Pe data de 22.XI.2012 la clasa a XI-a a fost realizată activitatea numită „Trei

persoane”. Și aceasta este o activitate de clarificare a valorilor. Se scoate o foaie de hârtie și se

împarte în 3, pe aceasta se notează 3 persoane cu care elevii și-ar fi dorit să se întâlnească, dar nu

mai sunt în viață în prezent și de ce. Acest exercițiu a fost prezentat individual în fața clasei și

apoi discutat. Temă de gândire pentru acasă a fost dată la finalul orei și anume să se gândească la

trei evenimente la care si-ar fi dorit să participe și cel puțin 5 motive, activitate ce a fost discutată

pe data de 29.XI.2012.

Pe data de 27.XI.2012 s-a dat test din lecția „limbaj”, apoi am avut oportunitatea, alături

de doamna Drăgoi, să corectăm testele. Următoarele doua lecții au fost „motivația” și „voința”,

prima predată pe data de 29.XI.2012, iar a doua pe data de 13.XII.2012. În cadrul primei lecții

elevi au avut și o activitate de rezolvat. Ei primesc o foaie A4 de hârtie ce trebuie împăturită în

două. Elevii primesc indicații cu privire la activitatea ce urmează a fi pusă în practică:

1. Identificați cât mai multe cuvinte care pot declanșa un conflict.

5

2. Cuvinte ce pot aplana un conflict.

3. Soluții.

Studenții se implică în activitate, ei supraveghează grupurile de câte 4 elevi și îi ajută în

vederea terminării cu succes a exercițiului. La clasa a XI s-au mai realizat activități precum

„steaua stimei de sine”, „bombardamentul de întărire” și interese și domenii de activitate: „Ce

profesie îmi place”.

4. Aprecieri privind modul in care responsabilul de grupa de practică a asigurat buna

desfășurare a activității

Reprezentanta de grupă de practică, Stănescu Bianca a asigurat buna desfășurare a

activității noastre. În primul rând, ea a stabilit prima întâlnire cu doamna Drăgoi și a avut grijă să

ne îndrume către locația liceului. În al doilea rând, ne-a răspuns mereu întrebărilor și

nelămuririlor noastre cu privire la activitatea întreprinsă. Și, nu în ultimul rând, ea a ținut

legătura cu doamna profesoară și a evitat situațiile problematice care ar fi putut să apară. De

exemplu, elevii Colegiului Teoretic „Petru Maior” au periodic practică și sunt scutiți de ore.

Dacă nu ar fi fost atât de dedicată și nu ar fi ținut legătura cu doamna Drăgoi am fi parcurs

drumul până la liceu în zadar.

5. Apreciere globală asupra activității cadrului didactic

Doamna profesoară Drăgoi este profesor de gradul I cu doctorat în psihologie. Ea a

asigurat buna desfășurare a activității. A avut grijă ca fiecare oră să fie interactivă, să existe

comunicare, pentru ca fiecare elev să își ofere opinia în fața clasei, dacă acesta dorește.

6. Aprecieri privind anumite aspecte ale comportamentului didactic, precum:

6.1. Modul de pregatire al lecțiilor (planul de lectie)

Exemplu de plan de lecție este cel de la lecția „voință”

6

Obiectul : Psihologie

Subiectul lectiei : Voința

Tipul lectiei : Predare-învăţare

Obiective:

1. La sfârșitul lecției elevul va fi capabil sa definească conceptul de voință conform manualului.

Obiectivul va fi atins dacă elevul va reproduce exact definiția.

2. La sfârşitul lecţiei , elevul va fi capabil să identifice fazele procesului volitiv pe baza

manualului. Obiectivul va fi atins daca elevul va reusi sa enumere trei din cele cinci etape.

3. La sfarşitul lecţiei , elevul va fi capabil să identifice calităţile voinţei pe baza unui text

dat. Obiectivul va fi atins dacă se face referire la cel puţin trei caracteristici , dintre care puterea ,

perseverenţa , independenţa voinţei sau promptitudinea deciziei.

4. La sfarsitul lecției elevul va fi capabil sa descopere diferența dintre obstacolele interne și cele

externe pe baza unor fraze. Obiectivul va fi atins, dacă elevul va distinge corect între cele două

tipuri de obstacole.

Metode: conversația euristică, predarea, expunerea didactică, explicația

Mijloace de învățământ: manual

6.2. Modul de desfășurare al lecțiilor

Modul de desfășurare al lecțiilor este unul interactiv, profesoara încercând să mențină o

relație apropiată cu elevii. Uneori comportamentul elevilor intervine în calea încercărilor

doamnei profesoare de a se apropia de ei, însă per ansamblu, lecțiile s-au desfășurat fără prea

multe divergențe.

6.3. Aprecieri privind strategia didactica (metode, mijloace, materiale didactice)

Doamna psiholog a folosit multe metode, mijloace și materiale didactice. Materialele

didactice folosite de către doamna profesoară constau în: manualul de psihologie, tabla și creta.

Metodele folosite de către profesoara au fost: exerciții mentale în legătură cu lecția predată în

ziua respectivă, conversația euristică, exercițiul, exercițiul de creativitate, explicația didactică,

7

expunerea, problematizarea. De-a lungul semestrul, doamna profesoară a ales o serie de activități

interactive menite a ajuta elevul să înțeleagă mai bine.

6.4. Modalitati de evaluare a elevilor

Elevii au fost evaluați prin ascultare la începutul lecției din lecția precedentă și prin teste

anunțate. În cadrul testului au fost abordate diferite forme de exerciții, atât grilă, cât și întrebări

cu răspunsuri. Un test aparte a fost cel de la lecția „imaginație” unde exercițiile au fost ceva mai

distincte:

1. Despre ce credeți că a fost vorba în poveste?

2. Definiți imaginația.

3. Care sunt procedeele prin care se dezvoltă imaginația copiilor mici (3-5 ani)? Dar a

adolescenților?

4. Imaginați-vă că voi sunteți părinții voștri, iar părinții sunt copiii. Descrieți o zi din viața

voastră.

6.5. Cum este asigurat climatul psihosocial in timpul lectiilor

Climatul psihosocial depinde într-o măsură atât de personalitatea profesoarei (aptitudini,

atitudini, empatie, competențe, motivație, etc), cât și de ce a elevului privind capacitatea acestuia

intelectuală, structura motivațională, perceperea de sine, atitudinile, valorile, etc. Între membrii

clasei de elevi, ca grup socio-educativ, se stabilesc relaţii de tip formal şi informal. Aceste relaţii

interpersonale se manifestă, pe de o parte în atitudinea unui membru al colectivului faţă de elevi,

faţă de ceilalţi, iar pe de altă parte, în atitudinea grupului faţă de el.

6.6. Modalități de stimulare motivațională a elevilor

Modalitatea principală de stimulare motivațională a elevilor rămâne în continuare

notarea. Recompensarea reușitei elevilor constă și în lăudarea activităților și cunoștințelor

8

dobândite în fața părinților așa cum s-a petrecut cu ocazia sărbătorilor de iarnă într-o întâlnire

informală dintre doamna dirigintă, părinți, elevi și doamna Drăgoi.

7. Aspecte pozitive și aspecte negative sesizate în perioada de practică pedagogică

În timpul perioadei de practică pedagogică am avut oportunitatea de a lucra lângă un

pedagog devotat, de la care am putut învăța o multitudine de lucruri utile. Am descoperit că

munca de profesor nu este întotdeauna ușoară, ci trebuie să muncești pentru a te putea apropia de

elevi și pentru a îi ajuta să înțeleagă.

9

Povestea omulețului de lemn

de Max Lucado

Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau nişte omuleţi mici, din lemn,

ciopliţi toţi de un tâmplar pe nume Eli. Acesta îşi avea atelierul pe un deal, de la a cărui înălţime

se vedea întreg satul. Fiecare omuleţ era altfel. Unii aveau nasul mare, alţii aveau ochii mari.

Unii erau înalţi, alţii erau scunzi. Unii purtau pălărie, alţii purtau costum. Însă două lucruri le

erau comune: toţi erau făcuţi de acelaşi tâmplar şi trăiau în acelaşi sat. De dimineaţa până seara,

zi de zi, omuleţii făceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celălalt. Fiecare omuleţ avea o

cutie plină cu steluţe aurii şi o cutie plină cu bulinuţe negre. Cât era ziua de lungă îi vedeai pe

străzile satului lipind steluţe sau buline unul pe celălalt. Omuleţii drăguţi, din lemn lustruit şi

frumos vopsiţi întotdeauna primeau steluţe, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sărită, nu

primeau decât buline. Tot steluţe primeau şi cei talentaţi unii ;puteau ridica greutăţi deasupra

capului, alţii puteau sării peste cutii înalte. Mai erau unii care ştiau cuvinte dificile, iar alţii care

cântau cântece frumoase. Acestora toată lumea le dădeasteluţe aurii. Aşa se face că unii omuleţi

aveau trupul plin de steluţe… Ori de câte ori primeau câte o steluţă se simţeau atât de bine încât

îşi doreau să mai facă ceva ca să poată primi încă una. Alţii însă nu ştiau să facă prea multe

lucruri şi aveau parte doar de buline.

Pancinello era unul dintre aceştia din urmă. Tot timpul încerca să sară cât mai sus, ca

alţii dar întotdeauna cădea la pământ. Iar când ceilalţi îl vedeau jos se adunau buluc în jurul lui şi

lipeau buline pe el. De multe ori se mai şi zgâria în cădere, lucru pentru care mai primea buline

negre. Iar după aceea, când încerca să le explice omuleţilor de ce căzuse mereu spunea câte o

neghiobie şi toţi se îngrămădeau să lipească şi mai multe buline pe el.

După un timp avea atât de multe încât nu mai vroia să iasă pe stradă, se temea că va face iar ceva

anapoda: cine ştie, o să-şi uite pălăria sau o să calce într-o baltă… şi imediat o să primească

bulinuţe!!! Adevărul este că avea atât de multe buline încât ceilalţi omuleţi veneau şi îi lipeau

altele fără nici un motiv.

„Merită mulţimea asta de buline negre”, îşi spuneau omuleţii unii altora.

„Este clar că nu e bun de nimic!”

După un timp Pancinello a ajuns să creadă ce se spunea despre el: „Aşa este nu sunt bun

de nimic!”, îşi spunea el. În rarele dăţi când ieşea din casă stătea cu cei care erau ca el, cu multe

10

buline. Cu ei se simţea mai în largul lui. Într-o zi, se întâlni cu un omuleţ total diferit de ceilalţi:

nu avea nici steluţe, nici buline. Era din lemn şi atât. Era o fată pe nume Lucia.

Să nu credeţi că oamenii nu încercau să lipească etichete şi pe ea! Încercau numai că nu

rămâneau lipite ci cădeau. Fiindcă nu avea nici o bulină unii o admirau atât de mult încât se

grăbeau să-i lipească o steluţă. Dar nici una nu stătea lipită. Alţii insă o priveau cu dispreţ fiindcă

nu avea nici o stea şi atunci vroiau să îi lipească o bulină dar şi aceasta cădea imediat.

„Ca ea vreau să fie”, îi trecu prim minte lui Pancinello. „Nu mai vreau să primesc etichete de la

ceilalţi!” Aşa că o întrebă pe Lucia cum se face că ea nu are nici o etichetă.

„Nu este mare lucru”, îi răspunse ea. „În fiecare zi mă duc să îl văd pe Eli.” „Pe Eli?”

„Da, pe Eli, tâmplarul, îmi place să stau cu el în atelier.” „Dar de ce?”

„Ce ar fi să descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Şi cu aceste cuvinte, Lucia se întoarse şi

plecă. „Dar crezi că-i va face plăcere să mă vadă?!?” strigă el după ea. Însă Lucia nu-l mai auzii.

Aşa că Pancinello se întoarse acasă, se aşeză la fereastră şi începu să se uite cum alergau omuleţii

de colo-colo, lipindu-şi etichetele unul pe celălalt. „Dar nu este drept!”, îşi spuse el supărat. Şi

pe loc se hotărî să meargă la Eli.

Se îndreptă spre deal şi urcă pe cărarea strâmtă până ce ajunse în vârf. Când intră în

atelier, făcu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIAŞE. Scaunul era cât el de înalt. Ca

să vadă ce se află pe bancul de lucru trebui să se ridice pe vârfuri. Ciocanul era lung cât braţul

lui! Înghiţi în sec şi îşi zise: „Eu aici nu rămân!”, şi se îndreptă spre ieşire. Dar chiar atunci îşi

auzi numele: „Pancinello, tu eşti?”, se auzi un glas pătrunzător. Pancinello se oprii.

„Cât mă bucur să te văd, Pancinello! Vino mai aproape, vreau să te văd mai bine!” Pancinello se

întoarse încet şi îl privi pe meşterul tâmplar, un bărbat înalt, cu o barbă stufoasă.

„Ştii cum mă cheamă?”, îl întrebă Pancinello. „Bineînţeles că ştiu, doar eu te-am creat!”

Eli se plecă, îl ridică de jos şi îl aşeză lângă el pe bancă. „Hmm…”, murmură meşterul

îngândurat, în timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello. „Se pare că ai adunat ceva

etichete…” „Nu am vrut, Eli! Am încercat din răsputeri să fiu bun!”

„Pancinello, copilul meu, în faţa mea nu este nevoie să te aperi! Mie nu-mi pasă ce spun ceilalţi

despre tine!” „Chiar nu-ţi pasă?” „Nu, şi nici ţie nu ar trebui să-ţi pese! Cine sunt ei – să

împartă etichete bune sau rele? Şi ei sunt tot omuleţi de lemn ca tine. Nu contează ce gândesc ei,

Pancinello. Contează doar ceea ce gândesc eu, Iar eu cred că eşti o persoană tare deosebită!”

Pancinello începu să râdă: „Eu, deosebit? De ce aş fi deosebit? Nu pot să merg repede, nu pot să

11

sar, vopseaua mi se duce. De ce aş însemna ceva pentru tine?”

Eli se uită la Pancinello, îşi puse mâna pe umărul lui micuţ şi spuse încet:

„Fiindcă eşti al meu, de aceea însemni foarte mult pentru mine!”

Nimeni…, niciodată… nu-l mai privise astfel pe Pancinello… şi în plus, cel care-l privea astfel

era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte… „În fiecare zi am sperat că vei veni la mine”,

continuă apoi Eli. „Am venit fiindcă m-am întâlnit cu cineva care nu avea nici un fel de

etichete”, răspunse Pancinello. „Ştiu, mi-a povestit despre tine.” „De ea de ce nu se prind

etichetele?” „Fiindcă a hotărât că este mai important ce gândesc eu despre ea, decât ce gândesc

alţii. Etichetele se lipesc de tine doar dacă le laşi!” „Cum adică?” „Etichetele se lipesc doar dacă

le consideri importante. Dar cu cât te încrezi mai mult în dragostea mea, cu atât mai puţin îţi pasă

de etichetele pe care ţi le pun ceilalţi oameni. Înţelegi?”

„Păi, nu prea…” Eli zâmbi. „Vei înţelege cu timpul. Acum eşti încă plin de buline negre.

Deocamdată îţi va fi de ajuns să vii la mine în fiecare zi, iar eu îţi voi aduce aminte cât de

important eşti pentru mine.” Eli îl puse jos pe Pancinello. În timp ce acesta se îndrepta spre uşă,

Eli îi spuse: „Nu uita, eşti o persoană deosebită fiindcă eu te-am creat! Iar eu nu greşesc

niciodată!” Pancinello nu se opri din mers, dar gândi: “Cred că Eli chiar vorbeşte serios. Poate

are dreptate!” Şi chiar în clipa aceea căzu de pe el o bulină…

12

Colegiul Tehnic,,Petru Maior”: Profesor:Anice Gabriela Dragoi

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ ANUALĂ

ANUL ŞCOLAR 2012/2013

Disciplina: Psihologie

Clasa: a X-a

Timp: 1 oră/săptămână

Unitatea de învăţare Competenţe specifice

Conţinuturi Nr. de ore

alocate

Săptămâna* Observaţii/

Semestru

Procese psihice şi rolul lor în evoluţia personalităţii

1.1. Psihicul şi caracteristicile acestuia

1 S1

17-21.09.2012

I


Procese cognitive senzoriale

1.1.; 1.2.; 2.1.; 2.2.;

3.1.; 4.1.

Procese cognitive senzoriale-caracterizare generală

2 S2-S3

S2:24-28.09

S3:1-5.10


Procese cognitive superioare

1.1.; 1.2.; 2.1.; 2.2.;

3.1.; 4.1.

Procese cognitive superioare:

8 S4-S11

S4:.8.10-12.10

13

- Gândirea

- Memoria

- Imaginaţia

Limbajul

S5:15-19.10

S6:22-26.10

S7:29.10-2.11

S8:5-9.11

S9:12-16.11

S10:19-23.11

S11:26-30.11

Unitatea de învățare Competențe specifice

Conținuturi Nr. de

ore

alocate

Săptămâna* Observații/

Semestrul


Procesele reglatorii

1.1.; 1.2.; 2.1.; 2.2.;

3.1.; 4.1.

Procesele reglatorii:

- Motivaţia

- Voinţa

3 S12-S14

S12:3.12-7.12

S13:10-14.12

S14:17-21.12.2012

Recapitulare semestrul I

1 S15

S15:14.01-18.01.2013

II


Procesele reglatorii

1.1.; 1.2.; 2.1.; 2.2.;

3.1.; 4.1.

Procesele reglatorii:

- Afectivitatea

3 S16-S18

S16:21-25.01

S17:28.01-1.02

II

14

- Atenţia S18:4.02-8.02

Structura şi dezvoltarea personalităţii

Caracterizarea generală a personalităţii

1.3; 2.3;

3.2; 4.2;

5.1.

Caracterizarea generală a personalităţii

1 S19

S19:11.02-15.02


1.3; 2.3;

3.2; 4.2;

5.1.

Temperamentul

Aptitudinile

-Inteligenţa ca aptitudine generală

6 S20-S25

S20:18.02-22.02

S21:25.02-1.03

S22:4-8.03

S23:11-15.03

S24:18-22.03

S25:25-29.03

Săptămână dedicată activităților extracurriculare și extrașcolare „Să știi mai multe, să fii mai bun!”

S26

1-5.04


1.3; 2.3;

3.2; 4.2;

5.1.

Caracterul

Creativitatea

4 S27-S30

S27: 15-19.04

S28:22-26.04

S29:29.04-3.05

S30:6-10.05

15

Conduita psihosocială

1.4; 2.4;

3.3; 4.3;

5.2.

Imaginea despre sine şi percepţia socială a imaginii de sine

1 S31

S31:13-17.05

Conduita psihosocială

1.4; 2.4;

3.3; 4.3;

5.2. Relaţiile interpersonale şi rolul lor în formarea şi dezvoltarea personalităţii

Comportamente pro şi antisociale

4 S32-S35

S32:20-24.05

S33:27-31.05

S34:3-7.06

S35:10-14.06

Recapitulare anuală 1 S36

17-21.06.2013

II

*Săptămânile sunt numerotate în raport cu structura anului şcolar 2012-2013.

16

Activitate dirigentie clasa a XIa

- INFLUIENTA DROGURILOR ASUPRA ADOLESCENTILOR- RISCURI ŞI

PERICOLE ASUPRA FIINŢEI UMANE GENERATE DE CONSUMUL DE DROGURI

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Romane, (ed. 1996), prin termenul “drog” se

înţelege o “substanţa de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuinţează la

prepararea unor medicamente, iar ca „stupefiant”, termenul defineşte o “substanţă

medicamentoasă care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi psihică şi care,

folosită mult timp, duce la obişnuinţă şi la necesitatea unor doze crescânde; substanţa care, prin

folosire repetată, dă naştere fenomenului de obişnuinţă”, termenul “psihotrop, -ă” se referă la un

“medicament cu acţiune asupra psihicului”, iar termenul “narcotic, -ă” se referă la o “substanţă,

medicament, care provoacă narcoza – stare caracterizată prin pierderea conştienţei, relaxare

musculară, diminuarea sensibilităţii şi a reflexelor, provocată artificial prin acţiunea substanţelor

narcotice asupra centrilor nervoşi, în special în intervenţiile chirurgicale”.

Cu toate acestea, nu se poate vorbi de o terminologie unanim acceptată privind substanţele

supuse controlului internaţional ce au legătură cu traficul şi consumul de droguri de aceea ,

ţinând cont şi de noţiunile încetăţenite în limba romana de-a lungul timpului, vom folosi

urmatoarele definitii:

- drogul - substanţa supusă controlului internaţional, sintetizată sau extrasă prin diverse procedee

din produse naturale, cu scopul de a fi utilizată, în afara cadrului medical, în vederea

determinării, în mod voluntar şi conştient, a unor stări temporare de plăcere ce au la baza mutaţii

produse la nivelul funcţiilor organismului uman; termenul include, practic, toate stupefiantele şi

substanţele psihotrope definite conform Convenţiei Unice Asupra Stupefiantelor, adoptată în

anul1961 şi modificată prin Protocolul din 1972 şi Convenţia Naţiunilor Unite Asupra

Substanţelor Psihotrope din anu11971;

- toxicomanul (consumatorul de droguri) - persoana care consumă în mod sistematic droguri

pentru a obţine conştient o anumită stare de plăcere;

17

- dependenţa - starea fizica sau psihica, ce rezulta din interacţiunea organismului cu o substanţă

din categoria. drogurilor, care implica nevoia de a lua substanţa în mod repetat, pentru a reinstala

starea de plăcere produsă de aceasta şi pentru a evita suferinţele;

– sevrajul - stare psiho-fizică ce apare în situaţia în care toxicomanul este privat de drogul

consumat sistematic ce i-a indus starea de dependenţă;

– toleranţa - gradul de rezistenţă a organismului uman la acţiunea unei substanţe din categoria

drogurilor; creşterea toleranţei implică mărirea dozei de drog sau a frecvenţei de administrare a

acestuia pentru obţinerea stării de plăcere pe care o determină;

– halucinaţiile - percepţii senzoriale din sfera văzului, auzului sau mirosului, care nu au

corespondent în realitatea obiectivă, determinate de consumul unor substanţe din categoria

drogurilor.

Potrivit Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri,

consumatorul de droguri “este acea persoană care îşi administrează sau permite să i se administreze

droguri, în mod ilicit, prin înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate

ajunge în organism”(1)

Persoana care consumă ilicit droguri aflate sub control naţional poate fi inclusă, cu acordul său,

într-un program integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri. Manifestarea

acordului de includere în circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri se

face prin semnarea unui document.

Programul integrat de asistenţă a consumatorilor şi a consumatorilor dependenţi de droguri

reprezintă totalitatea serviciilor de sănătate şi a serviciilor de asistenţă psihologică şi socială

asigurate în mod integrat şi coordonat persoanelor consumatoare de droguri, prin unităţile

medicale, psihologice şi sociale, publice, private şi mixte.

În funcţie de frecvenţa administrării drogurilor, consumatorii de droguri sunt de mai multe feluri:

18

- consumatori ocazionali (consumă droguri în „ocazii excepţionale”, motivate ca scop recreativ

sau experimental). Există riscul de a trece de la folosirea discontinuă la cea constantă. Stările

emoţionale determinate de drog sunt principalele atracţii.

- consumatori „de weekend” (consumă doze mari de droguri, luate discontinuu, la sfârşit de

săptămână, cu scopul de a „uita” dificultăţile existenţei sau eşecurile vieţii cotidiene). Apare

sentimentul de vinovăţie şi ură faţă de sine. Creşte riscul de a trece la folosirea regulată a unor

doze mai mari de droguri. Se instalează un ciclu de trăiri emoţionale: consum – vinovăţie –

remuşcare – nevoie de consum crescut.

- consumatori toxifilici (consum regulat, de doze moderate, cu convingerea iluzorie că „se poate

lăsa oricând”). Consumul aproape zilnic indică existenţa unei probleme de natură chimică, care

conduce la dependenţă sau la nevoia de droguri mai puternice. Impunerea unei restricţii, chiar

dacă are loc, nu durează.

- consumatori dependenţi (consumă doze mari, regulate, droguri diferite). Dependenţa este

clară, afectează progresiv viaţa socială, starea materială, existenţa în general. Argumentele

morale sau raţionale, dovedirea efectelor distructive (fizice sau psihice) nu mai pot înlătura

nevoia de drog.

Din numărul total de consumatori de droguri, categoria cu cea mai vastă reprezentare este

categoria adolescenţilor determinaţi de o mare diversitate de cauze interne, externe cât şi de

situaţii/împrejurări sau factori inhibitori interni sau externi.

Principalele cauze interne care îi determină pe tineri să încerce sau să consume droguri sunt:

● curiozitatea şi tentaţia experimentării drogurilor. Căutarea unor senzaţii noi reprezintă un

element predispozant major în iniţierea consumului de drog. Cu cât prima experienţă are loc la o

vârstă mai fragedă, cu atât mai mult există şanse de recidivă din partea acelei persoane.

● dorinţa de senzaţii tari. Consumul de droguri poate fi văzut ca un fapt excitant şi provocator.

Unii sunt tentaţi să înfrunte riscurile implicate, fără a conştientiza pericolul la care se expun prin

consumul de droguri.

19

Consumul de drog îl seduce ulterior, ajungând singura raţiune a consumatorului de a mai exista,

chiar zeificându-l în special în obţinerea unor stări nemaiîntâlnite anterior şi care să îl aşeze într-

o lumină specială în faţa grupului de prieteni.

● lipsa de maturitate şi autonomie în luarea deciziilor. Unii consumatori de droguri sunt

caracterizaţi printr-o lipsă de autonomie, printr-o nevoie permanentă e o altă persoană care să ia

decizii în locul său.

● problemele personale, necazurile existente în viaţa cotidiană, disperarea. Toxicomanul

recurge la drog pentru a-şi anula tensiunea internă, secundară unei frustrări, unei decepţii, unei

anxietăţi, depresii, în mod general pentru a-şi anula o senzaţie dezagreabilă.

● singurătatea, lipsa prietenilor, neintegrarea în colectivitate şi societate. Consumul de droguri

constituie un răspuns la singurătate, la probleme privind integrarea în colectivitate sau dispreţul

faţă de sine. Oricine se simte izolat încearcă, de obicei, să găsească un grup căruia să i se alăture.

De multe ori grupul este compus din persoane care sunt consumatori de droguri.

Consumul de droguri apare ca o încercare de a depăşi stările de depresie psihică şi sentimentele

de insecuritate personală. O persoană labilă şi vulnerabilă găseşte refugiul în consumul de

droguri. Consumatorul de droguri consideră că dependenţa se datorează societăţii, el atribuie

vina condiţiilor precare de viaţă, mediului familial sau lipsei susţinerii partenerului de viaţă.

● plictiseala, lipsa unor preocupări interesante

● teribilismul şi nevoia de a ieşi în evidenţă, de a brava.

Principalele cauze externe responsabile de consumul de droguri la adolescenţi sunt:

● anturajul. Atunci când un număr mare de consumatori de droguri trăiesc într-o anumită zonă,

se dezvoltă o subcultură care încurajează şi susţine începerea consumului de droguri. Toţi

membrii grupului au propriile obiceiuri, limbaj, propria ierarhie de valori, chiar dacă aceasta este

deformată. Oricine nu se droghează nu este „la modă” pentru ei şi nu face parte din grupul lor.

20

● presiunea grupului. Presiunea grupului social şi disponibilitatea drogului sunt factori

determinanţi majori în iniţierea şi menţinerea consumului de droguri. În general, utilizarea

tutunului, alcoolului şi cannabisului precede consumul ilicit de cocaină şi opiacee.

● situaţia materială precară. În prezent consumatorii de droguri provin din toate mediile sociale,

neputându-se vorbi de apartenenţa lor (a părinţilor mai exact) la o anume categorie socială, cu

venituri mari sau poziţie socială. Deşi consumatorii de droguri pot proveni din toate tipurile de

familii, indiferent de situaţia materială a acestora, totuşi, privaţiunile materiale constante conduc

la stări de nemulţumire şi deprimare care îl fac pe individ să caute o modalitate de a evada din

realitate.

● climatul familial defavorabil. Consumatorii de droguri provin în principal din medii familiale

problematice. Este vorba de medii familiale tensionate şi conflictuale (chiar dacă uneori acestea

sunt disimulate). Literatura de specialitate vorbeşte în acest sens de „familii fără crize aparente”,

familii destrămate chiar, unde adolescenţii şi tinerii nu găsesc climatul echilibrat şi securizant de

care au nevoie. Acele persoane care încep să consume droguri provin din familii dezorganizate

sau au o relaţionare deficitară cu părinţii şi prezintă adesea o stimă de sine redusă.

● modelul familial. Există cazuri în care, datorită consumului de droguri de către părinţi sau alte

persoane din familie, copilul devine el însuşi consumator de droguri, imitând modelul parental.

● nivelul educaţional si cultural redus. Nivelul de instruire al acestei categorii de tineri este mult

scăzut faţă de colegii lor de generaţie. Astfel,majoritatea adolescenţilor şi tinerilor consumatori

de droguri se opresc la primele clase de liceu; doar o mică parte dintre ei promovează liceul şi se

înscriu la forme e învăţământ superior.

● insuficienta informare privind pericolul drogurilor şi consecinţele lor asupra sănătăţii. Lipsa

de informaţii, deformarea realităţii îl fac pe cel ce începe consumul de droguri să ignore

consecinţele acestora asupra sănătăţii, continuând să-şi administreze droguri. Atunci când

pericolul apare, este deja tardiv pentru a pune capăt consumului de droguri.

În anul 2004 Agenţia Naţională Antidrog a realizat primul studiu privind consumul de droguri în

rândul populaţiei.

21

Potrivit acestui studiu, debutul în consumul de droguri până la vârsta de 16 ani înregistrează

procente de 0,2% (pentru heroină, cocaină, ecstasy, marijuana) sau 0,1% pentru amfetamine sau

LSD, iar injectarea heroinei începe de la 11-13 ani.

Deşi ponderea băieţilor este în continuare mai mare decât cea a fetelor, se constată o tendinţă

clară de reducere a acestui decalaj. De la un raport de 3:1 în anii ’96-’97, s-a ajuns la un raport de

2:1, în prezent.

Drogurile consumate de către tinerii români sunt în principal heroina şi marijuana, urmate de

ecstasy, amfetamine şi cocaină. Deşi mult mai redus datorită preţului prohibitiv, consumul de

cocaină este în continuă creştere, tot mai mulţi dintre tineri fiind atraşi de acest drog. Un alt

aspect important în cazul heroinei, drogul cel mai utilizat şi mai periculos, este modalitatea de

administrare. Trecerea de la perioadele de început (anii ’96-’97) când heroina se consuma prin

inhalare sau prizare („la ţigară” sau „la folie”) la perioada actuală, când majoritatea

heroinomanilor se injectează semnifică intensificarea fenomenului. Injectarea este o formă de

administrare mult mai sofisticată dar mai eficientă, tinerii consumatori români fiind aşadar

practicanţi avansaţi ai acestui comportament deviant. La nivelul străzii heroina este drogul cel

mai consumat, în timp ce drogurile sintetice şi cocaina sunt întâlnite mai ales în baruri şi

discoteci.

Adolescenţii şi tinerii care consumă droguri sunt potenţiali delincvenţi, deoarece dependenţa şi

duritatea sindromului de abstinenţă (sevrajul) îi determină să apeleze la orice căi pentru a obţine

banii necesari procurării drogului. Primul pas (după vânzarea obiectelor personale, furtul de bani

şi a obiectelor de valoare din casă) este angrenarea în furturile din buzunare, după care urmează

furturile din maşini, tâlhăriile şi infracţiunile comise cu violenţă.

Simptomele caracteristice consumatorilor de droguri, după care aceştia pot fi recunoscuţi, sunt de

două feluri: fizice şi comportamentale.

Simptomele fizice ale consumatorilor de droguri:

• schimbarea ritmului de mers, încetinit sau legănat, o slabă coordonare a mişcărilor;

22

• ochii roşii şi înlăcrimaţi, pupilele dilatate sau micşorate;

• palmele umede şi reci, mâinile tremurânde;

• faţa roşie sau palidă;

• miros de substanţe la expiraţie, din corp sau de pe haine;

• secreţii nazale abundente, extremităţi reci;

• urme de înţepături pe antebraţe sau picioare;

• stări de greaţă şi vomă frecvente, transpiraţii excesive;

• tremur al mâinilor, picioarelor sau capului;

• puls neregulat.

Simptomele comportamentale ale consumatorilor de droguri:

• schimbarea în atitudine, comportament sau personalitate fără o cauză aparentă;

• schimbarea activităţilor, intereselor sau hobby-urilor;

• scăderea performanţelor şcolare (în muncă), întârzieri (absenţe) nemotivate, abandon şcolar;

• schimbarea comportamentului în familie;

• dificultăţi de concentrare;

• o lipsă de motivaţie în general, pierderea energiei, a stimei de sine, o atitudine de nepăsare;

• frecvent hipersensibili, îşi pierd repede cumpătul sau au resentimente puternice;

• stări de iritabilitate sau mânie;

• stări de dezorientare;

23

• comportament excesiv de secretos;

• nevoie permanentă de bani, fiind predispuşi la săvârşirea de infracţiuni în scopul obţinerii

resurselor necesare;

• comportament paranoic, stări depresive;

• neglijarea igienei personale.

Substante etnobotanice = ,,noi substante cu proprietati psihoactive” – sunt disponibile in stare pura sau

in combinatii

- principalele substante identificate in produsele comercializate au fost cele din categoria

cabinoizilor sintetici si amfetamine-like ;

- produsele sunt comercializate sub forma de tigari, comprimate, pulberi vegetale ambalate in

plicuri.

Cabinoizii sintetici:

Riscuri in plan fiziologic:

- respiratorii :tuse cronica si bronsita in cazul persoanelor ce consuma in mod regulat doze mari;

- cardiovasculare : amplificarea simptomelor cardiace la persoanele ce sufera de hipertensiune

sau insuficienta cardiaca;

- ale sistemului endocrin: alterarea hormonilor responsabili cu sistemul reproducator si cu

maturizarea sexuala;

- reducerea capacitatii de functionare a sistemului imunitar.

Riscuri in plan psihologic:

-consumul zilnic poate incetini functionarea mecanismelor psihice, ca de exemplu capacitatea de

invatare, concentrarea atentiei si memoria;

24

- trebuie mentionate efectele asupra executarii unor sarcini complexe care necesita cuditate mentala si

coordonare psihomotorie cum ar fi, aceea de a conduce un automobil;

- pot aparea reactii acute de panica si de neliniste;

- in cazul persoanelor cu predispozitii patologice pot aparea o serie de tulburari psihiatrice de tip

schizofrenic

(1)Art. 1 lit. h din Legea nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului

ilicit de droguri, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004;

25

Raport de Practica - Stoicescu Cristina Elena

Documents

Transcript of Raport de Practica - Stoicescu Cristina Elena