1330 posada nicolae stoicescu, florin tucă

Dr. NICOLAE STOICESCU Dr. FLORIAN TUCA

!091DflÓri 10

. .

4

o

www.dacoromanica.ro

1330

pOSHDII

www.dacoromanica.ro

Dr. NICOLAE STOICESCU Dr. FLORIAN TUCA

1330

POSHDR

EDITURA MILITARA, BUCURESTI 1980

www.dacoromanica.ro

Coperta : Florin CREANGAScheme : Miclo* FRANCISC, Ion ZARLIU

Redactor : ALEXANDRU MARCUTehnoredactor : D. ANDREI

Bun de Upar 19.09.1980. Apdrut 1980.Coti Upar 91/2. B 149

Tiparul executat sub comanda nr. 621la I.P. ..Filaret", str. Fabrica de chibrituri

nr. 9-11, BucureetiRepublIca Socialista Romania

www.dacoromanica.ro

CUVINT INAINTE

In existente' sa de drned ori milenarei, popo-ru/ roman a fost nevoit sei duce/ o luptd eroica,dirza li. necurmatel pentru a-fi pastra fiinta,pentru neutirnare, pentru dezvoltare /ibera liindependentd, pentru pro gres pi civilizatie. Su-bliniind acest insufletitor adeveir pi elogiindfaptele de barbatie inscrise de inaintapii nol-tri in cartea de vitejie a neamului, tovarafuiNicolae Ceau,sescu areita : De la formarea decatre Burebista, in secolul I inaintea erei noas-tre, a statului dacic centralizat, de la epocainfloritoarei societeiti dacice a lui Decebal piapoi de-a lungul a dou'a milenii de existente'',pinä in ziva de azi, poporta nostru a trebuitEa ducei lupte grele pentru a-pi constitui piapdra fiinta proprie, entitatea nationale . Sar-mizegetusa (106), Posada (1330), Rovine (1394),Poarta de fier a Transilvaniei (1442), Vaslui

5www.dacoromanica.ro

(1475), Valea Alba (1476), Jilipte (1574), Cillu-geireni (1595), , ielimbtir (1599), Dealul Spiriidin Bucuresti (1848), Grivita, Plevna pi Rahova(1877), Oituz, Mira-pH pi Meirci;efti (1917), Bucu-'repti, Ploiepti, Constanta, Millini, Timipoara,Paulip, Oarba de Mure, Cluj, Oradea, Carei(1944) sint doar citeva puncte de referinfa dinlungul ir de lupte pi bateilii pe care le-au dus,cu o toted deiruire de sine, oamenii ce pi-auavut aici, de o parte ;i de alta a lantului car-patic, la ma/u/ Dundrii, ;i al Meirii Negre leagel-nul pi vatra. Cind rostim aceste denumiri in-trate in patrimoniu/ gloriei noastre militare,inimile ne pulseazil sacadat, puternic, fierbinte.Fapt firesc, pe deplin justificat. Pentru di Sar-mizegetusa, Posada, Rovine, Poarta de fier aTransilvaniei, Vaslui, Jilipte, Cd/upireni, ,Felim-bdr, Dealul Spirii, Grivita, Plevna, Rahova,Oituz, Märd;ti ;i Märtife;ti, Bucurepti, Ploiepti,Constanta, Mtilini, Timipoara, Pliulip, Oarba deMurep, Cluj, Oradea, Carei etc. intruchipeazdvitejie mareatei, ridicatil pe trepte de legendelprin neintrecutele faptè de arme seivirfite defui peimintului romemesc in aprige inc/eAricu dupmanii hr.dpilreti,*dornici de mariri fi. decuceriri. Tot ce a insemnat luptd, dirzenie, cu-raj, eroism, avint, uitare de sine,. sacrificiusuprem in numele unor teluri nobile pi drepte,

6

www.dacoromanica.ro

totul este cuprins in acest firag de denumiriistorico-eroice. In lungul, in nesfir;itul lir denume Cu o profunda rezonantti in istoria mile-nard a poporu/ui roma,' se inscrie, la loc decinste, fi Posada.

Pentru noi, pentru romdni, Posada definegelocul unei aspre batillii din perioada de inceputa statului feudal Tara Romdneascd. bisel:iza culitere de aur in cronica /upte/or pentru inde-pendentd ale inaintaflor nogri, in bata% dela Posada, din 9-12 noiembrie 1330, se con-centreazd o epopee erotcd, neasemuit de fru-moasd $i de indlatoare, in cadru/ careia s-auetalat atit t'aria de granit a luptatorilor romani,a maselor de truditori, cit §i increderea nestrd-mutatd in dreptatea cauzei pentru care s-auinfruntat cu dufmanul. Victoria repurtata atuncide oftenii condu§i, cu vrednicie de voievodulBasarab I impotriva oastei regelui Ungariei,Carol Robert de Anjou, a consolidat indepen-denta Tdrii Romdnegi. Caracterizind vestita Ni-edlie, mande nostru istoric Nicolae Iorga su-blinia, printre a1tele, di ea a fost o biruinamare §i intreagd, rodnicd in urnffiri, fiindcdlupta se dddea in direcfio natura/ti a dezvoltdriinoastre fi pe p'dmintul nostru, ocrotitor pentruai scIr .


Timpul a cernit fase veacuri fi jumatate dela istorica btitälie de la Posada din 9-12 no-iembrie 1330, dar paainile de Malta bravurainscrise de ()genii lui Easarab Intemeietorul incartea de vitejie a neamului romemesc nu auplait in niciun chip # nu vor päli niciodata.Eroismul, bravura, dirzenia, spiritul de jertfddus pinti la uitarea de sine dovedite cu atitagenerozitate de inainta# in numele salvgardäriiindependentei Tärii Romemefti, a dezvoitarii eide-sine-stätätoare, i,ssi pästreazti in sufletelenoastre intreaga putere de emotie # de fasci-natie, inbärbätindu-ne in munca avintata pen-tru indepiinirea insufletitoarelor sarcini trasatede cel de-al XII-lea Congres al P.C.R. pentrufeturirea societtitii socialiste multilateral dezvol-tate # inaintare a Republicii Socialiste Roma-nia spre comunism.

Cu prilejul aniversdrii a 650 de ani de lacelebra bätälie zisä de la Posada, prima marefi aprigä inclestare desftifuratti de luptatoriiromeini pentru consfinOrea independentei tin&ru/ui # prosperului stat Tara Romeineascei, au-torii au incercat sti contureze, in linii defini-torii. aceastä minunatä paginä de epo pee dintrecutul nostru glorios de luptd. Pentru reali-zarea lucrärii, ei au folosit in mod critic atitstudiile predecesorilor, eft # izvoarele cunos-


cute Irma la aceastii data'. Cu sincera convin-gere ca alte fi alte contributii vor completaincercarea noastrei de a reconstitui celebra blí-fdlie din 9--12 noiembrie 1330, inchindm aceas-tit carte niemoriei tuturor ace/ora care, in tim-pul ce s-a scurs de la crearea primu/ui statdac centralizat # independent de sub conducerealui Burebista, au luptat cu ardoare, cu ddruire$i neinfricare pentru apdrarea independentei filiberaitii patriei, /uptli In cronologia cdreiaPosada este caiigrafiata cu Were luminoase.

AUTORII

www.dacoromanica.ro

I

DE LA CNEZATE SI VOIEVODATELA STATUL FEUDALTARA ROMANEASCA

A§a ctun se consemneazä in Programui Par-tidu/ui Comunist ROMeni de tdurire a societtiftisocialiste multilateral dezvoltate # inaintare aRomdniei spre comunism, Pe teritoriul de as-täzi al Romäniei s-au succedat, de-a lungul mi-leniilor, corespunator legilor obiective ale dez-voltärii istorice, orinduirile sociale cunoscutepe plan universal, acumulindu-se o bogatA civi-lizatie material:A 0 spiritualä".

Un moment de cea mai mare insemnAtatea existentei milenare a poporului romän l-aavut crearea, in jurul anului 70 i.e.n., a pri-mului stat dac centralizat 0 independent con-dus de Burebista. Constituirea acestui stat, careavea sä cunoascA o pute.rnica inflorire pe toateplanurile In secolul I e.n., sub conducerea glo-

11

www.dacoromanica.ro

rioasa a lui Decebal, a fost rezultatul dezvol-tärii vietii materiale si spirituale pe teritoriilelocuite de geto-daci, care fäceau parte din nu-meroasa populatie a tracilor, cu ad'inci si dura-bile räddcini In intregvl spatiu carpato-danu-biano-pontic.

In perioada istoricä datii ca urmare a poli-ticii duse de impäratii de la Roma, Intre statuldac si Imperiul roman au apärut conflicte, auizbucnit räzboaie de lung duratä care au !litre-rupt si au tulburat indeletnicirile traditionaleale dacilor, au släbit statul dac si au schimbatIn mod radical cursul dezvoltärii sale normale.Aprigele fnclestäri dintre taberele aflate inconflict s-au incheiat, dupä cum se stie, princucerirea unei mari pärti a Daciei de cätreromani si transformarea acesteia intr-o pro-vincie a Imperiului roman. Cu toate urmärilenegative pe care le-a avut o atare situatie,poporul dac si-a pästrat fiinta, a continuat saexiste, adaptindu-se noilor conditii impuse deevolutia evenimentelor pline de neprevazut, cuumbre si lumini, In spatiul geografic de din-coace si de dincolo de lantul Carpatilor. Pebaza impletirii strInse a celor cloud civilizatciice au convietuit vreme indelungatd se aratäin Hordrirea Plenarei Comitetului Central alPartidului Comunist Roman cu privire la ani-

112

www.dacoromanica.ro

versarea a 2050 de ani de la crearea primuluistat dac centralizat fi independent , viataeconomica, sodala §i culturalä din aceste tinu-turi a cunoscut tut nou §i puternic progres".

Dupa retragerea legiunilor romane din Dacia,noul popor creat prin contopirea dacilor curomanil poporul roman a fast nevoitsa-§i adapteze formele de viatä §i de organizarela noile conditii §i imprejurdri. In principal,°data cu evacuarea provinciei de la nord deDunäre de catre administratia .imperiala, el afost pus in situatia sä rezolve singur eta pro-blemele complexe ale dezvoltärii economico-so-ciale pe teritoriul in care s-a nascut §1 dezvol-tat, cit §i. tele privitoare la aparare §i, deci, lasupravietuire, in condile vitrege ale naväli-rilor popoarelor migratoare. Spre slava §i min-dria inainta§ilor no§tri, furtunile care s-au alp&tut asupra lor, suferintele §*1 greutatile induratenu i-au ingenuncheat, nu le-au släbit capad-tatea de munca §i de rezistentä ci, dimpotrivä,le-au otelit bratele, le-au cant vointa §i dir-zenia, le-au sporit dragostea de glie, le-au Ina-.rit hotarirea de a face totul pentru a-§i pastraidentitatea, fiinta §i teritoriul prin muncä §i.luptd cinstitä §i dreapta, in ciuda vicisitudiniloristorice.


Cunoscuta teorie a lui Nicolae Iorga despre, romaniile" populare oler o imagine conclu-dentà cu privire la evolutia vietii economice0 social-politice in spatiul desla nord de DunareIn perioada trecerii peste plaiurile noastre avalurilor popoarelor migratoare. Pe ling5 feno-menul de ruralizare, de mutare a centruluivietii economice si politice din orase la sate,pentru cd primele suferiserà distrugeri aproapeireparabile, a avut loe §i o puternicA concen-trare demcgraficä in teritoriile care ofereau lo-calnicilor conditii naturale favorabile pentruapArare. Acestea se aflau fie in regiunea mun-toasä a Carpatilor unde migratorii, oamenideprinsi ou v./allele de cimpie, nu puteau pà-trunde en usurinta fie In pArtile in care seintindeau bältile DunArii, fie, in sfirsit, in intin-sele zone naduroase * ce acopereau o Nina' partedin spatiul pe care se aflau thile române.

an mediul rural din Dacia de dupä retragereaadrninistratiei romane s-a pAstrat forma de or-ganizare a obstii sätesti de -0:rani liberi, care-0dovedise eficiente i vitalitatea in timpul std-pinirii Imperiului roman §1 care a servit si

* Fenomenul rétragerii deliberate a populatlei dincaffea migratorilor in zonele pAduroase si In desimeacodrului avea sti dea nastere la atit de cunoscutazicalà papularl : codru-i frate cu romanul".


mai departe ca baza de organizare a populatieide pe teritoriul vechii Dacii. Pe timpul exerci-tarii dominatiei popoarelor migratoare s-au con-solidat obstile sätesti, deoarece navälitorii, careerau lipsiti de o organizare proprie, aveau ne-vole sä mentina nealterat cadrul organizatoricspecific autohtonilor, singurul in masura &A asi-gure in conditiile date posibilitati de procurarea hranei si a altor bunuri materiale pentrumusafirii nepoftiti".

Realitatile de pe meleagurile tarn noastreevidentiaza faptul ea cel mai vechi element deconitinuitate s'i unitate s-a dovedit a fi fostotItea säteascti. Aceasta avea sä supravietuiascäIn toata orinduirea feudal& ca un element, cao trasatura specific& definitorie a societätii ro-manesti. Cu vremea link intr-o epoca istoricagreu de precizat, reprezentan.tii obstilar, careindeplineau rolul de intermedian i ai acestorasi se ocupau cu stringerea darilor pentru domi-natorli straini au ajuns sa cistige In importanta,sa"-§i mareasca chiar ei averile in dauna comu-nitatilor, devenind treptat conducatorii obstilor.Fenomenul isi are judicioase explicatil. Prin-tre altele, el constituie elementul de suport princare se poate explica si intelege justetea tezeielaborate de F. Engels privind transformareafunctiei sociale in dominatie politica.


Intarirea obstilor in perioada tratata s-a ma-terializat i prin faptul ea' acestea au cäpätat

conducere a lor, un fel de sfat, in cadrulcäruia fiecare membtru trebuia sa alba atributiiprecise in conditiile in care nu exista Inca oorganizare statald propriu-zisd.

In cadrul obstilor sätesti un rol de seama1-a avut judele (de la latinul judex), functie ceexista in Imperiul roman Inca din vremea luiTraian. Dupa cum al-Ma Nicolae Icorga, functiarespectivä a rezistat si in alte pärti ale Impe-riului, ca, de exemplu, in Dalmatia, la Romasau In Sardinia, unde judele putea ajunge chiar

rege.In cadrul functiilor specif ice epocii la care

ne referim, un loe important 1-au avut cnezulsi voievodul. CIt priveste denumirile de cnez

voievod, acestea au patruns in limba popo-rului roman dupd secolul al VI-lea, ele coexis-tind un anumit timp, lar apoi inlocuind vechiledenumiri de origine latina jude si duce (dux).Tinem sa precizam insd cá la români cele doudinstitutii au evoluat altfel decit la popoareleslave. Astfel, in timp ce la acestea cnezul eradomn i stapin cu drepturi depline (ca la rusisau la sirbi), iar voievodul un conducator cu

pozitie ierarhicä secundara fata de cnez, fiindinsarcinat cu comanda ostirrii, la nol, la români,

16

www.dacoromanica.ro

dimpotrivä, voievodul a devenit domn qi std-pin cu drepturi depline pe plan politic, judecd-toresc 0 militar, in timp ce cnezii aveau sdjoace un rol secundar in comparatie cu voievo-dul, fiind subordonati acestuia.

Nevoia de a face fat& cu succes atacurilorunor forte din afard a dus la noi, la romani,la confederarea ob§tilor säte§ti, la crearea deuniuni teritoriale de ob§ti care erau situate inanumite unitati geograf ice ca, de pildd, väileunor rluri sau unele zone avind o configuratienatxwald ce ofereau posibiLitäti mai bune deapdrare. Respectivele uniuni de ob§ti, care con-stituiau formatiuni prestatale, aveau un pro-nuntat rol militar, evident de apdrare impotrivarepetatelor §i adesea neprevdzutelor agresiunisträine. Faptul cd mai merit ob§tilor se numeauvoievozi, termen ce inseamnä conduabor deoaste, ni se pare deosebit de revelator In acestsens. Dupd cum aprecia Nicolae Iorga, cea maiveche alcätuire ob§teasca a romänilor se razimdpe datoria de a lupta a tuturora... 0 pe condu-cerea acestor cete de cdtre voievozi".

Procesul de confederare In uniuni teritorialeeste mai evident in Maramure.,, teritoriu Incare regalitatea maghiard a pdtruns tirziu, insecolul al XIV-lea. Cercetdrile intreprinse deistoricul Radu Popa au dus la concluzia cd aici

17

www.dacoromanica.ro

existau In secolele XIIIXIV trei forme de or-ganizare. Este vorba de cloud categorii de cnezi :cnezii de sat, care stdpineau, de reguld, un satsau cloud, si de cnezii de vale, care stäpfneaugrupuri de 4 la 18 sate situate Intr-o regiunecare coincide cu una din subdiviziunile natural-geografice ale prii Maramuresului (Vane Viseu-lui, Marei, Cosäului, Izei etc.). Cnezatul devale reprezenta o treaptd intermediard subaspect teritorial si social-politic intre stäpi-nirea simpla a cnezatului de sat si organismulpolitic feudal de tipul voievodatului. In pri-vinta voievodatului, care constituia a treiatreaptd a acestei structuri social-politice, acestaavea un caracter ereditar mult mai putin con-solidat cleat cnezatul de vale, dar beneficia Inschimb de atribute administrativ-politice multmai intinse si evoluate.

0 privire sumará asupra ariginii acestor voie-vozi ne ()fell, fireste, posibilitatea sä subliniemfaptul ca voievozii maramureseni din secolul alXIV-lea proveneau din familiile celor mai pu-ternici cnezi de vale si Indeplineau atIt atri-butii militare, eft si judiciare si bisericesti.Autoritatea voievodului era limitatd de aduna-rea cnezilor, asa cum autoritatea domnului aveasd fie Ingrdditd mai tirziu de sfatul boierilor.


Voievodatul Maramuresului din secoleleXIIIXIV reprezintä exemplul cel mai carac-teristic pentru etapa care a precedat aparitianiarelui voievodat s'i a domniei in tärile romane.

Aparitia primelor formatiuni politice in spa-tiul carpato-dunärean aprecia cu deplin te-mei istoricul tef an Stefänescu a fost rezul-tatul unui indelungat si complex proces de dez-voltare a fortelor economice locale si de consti-tuire a unei aristocratii de stdpini de pämtntIn cadrul obstilor sätesti in care trdia poporulroman".

Dupà cum se stie, in secolul al X-lea s-ainregistrat pe intreg teritoriul de astazi al Ro-maniei o puternica dezvoltare economied, pre-cum si o importantä crestere demografica ; inacea vreme s-au produs si importante mutatiisi modificäri in structura societalii : a apärutproprietatea feudalä si, odatä cu aceasta, .s-aprodus stratificarea societätii in clase propriiorInduirii feudale.

Odatä cu cristalizarea relatiilor feudale auapdrut si cele dintli formatiuni politice roma-nesti, care sint semnalate in secolul al X-leape intreg teritoriul locuit de români. Acest faptdovedeste, evident, cä procesul de nastere alformatiunilor politice a fost concomitent si ase-


manator ; ele sint identificate in binecunoscu-tele ducate sau voievodate existente in Transil-vania la venirea maghiarilor in acest teritoriu,in formatiunea dobrogeana conclusa de jupanulDimitrie, amintit intr-o inscriptie din 943, sauin cele conduse de stäpinitorii cetatilor de lanordul Dunarii care s-au inchinat imparatuluibizantin loan Timiskes In anul 971.

A§a cum s-a subliniat intr-un studiu de datarecent'á, secolul al X-lea a marcat ho etapanoua in consolidarea structurilor social-econo-mice ale comunitatii de viata de pe tot cuprin-sul tarii, avind drept consecinta o consolidarecorespunzatoare a organizarii politice prin cris-talizarea institutiilor specifice autoritatii stataleid nivelul acestor formatiuni den.umite tari,voievodate etc., angaj ate intr-un continuu pro-ces de extindere teritoriala prin intelegere saup:in forp". 0 atare evolutie cu caracter legicn-a fost insä nici simplä §i niel prea rapida.Ca durata in timp ea a imbracat multe decenii§i s-a caracterizat printr-o lupta activa §i per-manenta intre forte care aveau uneori pozitiicentrifuge. in acest context s-a impus adeseasa se faca fatä §i sa se inlature impotrivireaunor factori extra locali, adica a unor forteexterne care nu vedeau cu ochi buni organiza-rea politica romaneasca. Cu toate sinuozitatile


inerenfe epocii, formatiunile politice romänestis-au cristalizat treptat ca entitäti distincte. For-marea voievodatelor a marcat o etapa nouà Inevolutia istoricA a poporului roman, In dezvol-tarea sa economicA, politicA si social& Etapacare a urmat constituirii acestor mici forma-tiuni avea sä ducA la maturizarea organizäriilor prin crearea de state feudale romänestiputernice i independente Tara RomâneascA,Moldova i Transilvania. AlcAtuirea i consoli-darea lor a fost Insà mult frinata de ultimelemigratiuni (ale pecenegilor, uzilor, cumanilor

atarilor), lar In Transilvania de cucerireastatului feudal maghiar*, care a anexat aceastäbogatä provincie din strAvechea vatrA a DacieiIn urma unor lupte crincene i Indelungate cupop ulatia localà, organized In voievod ate (seco-lul al X-lea Snceputul secolului XIII).

Se cuvine sä mai subliniem faptul cA celetrei täri romane nu au apdrut In acelasi timp,formarca Jor fiind rezultatul unui lung promsistoric. Pornind de la sat veche formä deorganizare, de la latinul fosatum (sant), ceea

Cucerirea Transilvaniei de catre regatul feudalmaghiar a adus sub stapinire strain& centrul pamin-tului romanesc si a facut imposibila organizarea Inevul mediu a unui stat unitar romanesc, cu ex-ceptia scurtei perioade din vremea domniei lui MihaiViteazul.


Ce alma ea satul era intarit 0 aparat , s-aajuns la confederatii de sate pe valea unui riu,in judete, cnezate, ducate si voievodate, care,prin extindere sau prin confederare, vor ducela organizarea de täri (dupa numele latinterra pamint). Aceasta forma de organizarea fost in linii mari aceeasi pe intreg teritoriu1Romaniei.

Urmärind, in linii genera1e, procesul de for-mare a celor cloud state feudale romane§ti ex-tracarpatice Tara Romaneasca 0 Moldovasocotim necesar sä mai notam ca. acest procesa avut loc printr-o lupta acerbä impotriva ex-pansiunii regalitatii maghiare.

In Tara Romaneasca etapele principale deconstituire a statului s-au desfa§urat In secolulal XIII-lea 0 la inceputul celui urmätor.

Cunoscuta diploma a ioanitilor ne (Ara untablou sugestiv al organizärii social-politice depe teritoriul viitorului stat al Tärii Romane§tiin perioada de la mijlocul secolului al XIII-lea,mai exact din anul 1247, deci la scurta vremedupa marea navala a tatarilor.

In diploma amintita se atestä existenta acinci organisme statale romane§ti In aria pecare se va intinde respectivul stat si anumevoievodatul lui Seneslau, situat in stinga Oltu-


lui, avind centrul la Curtea de Arges* ; cneza-tele lui Farcas si loan, situate in dreapta Oltu-lui, primul in partea de nord a Olteniei, inregiunea Vilcea, iar cel de al doilea in parteasudicA ; voievodatul sau tara ** lui Litovoi, alcarui centru se afla in depresiunea Tirgu Jiu-lui s'i care cuprindea si tara Hategului s'i, insfirsit, tara sau banatul Severinului, situat inpartea apuseanä a Olteniei ***.

* Sapäturile arheologice efectuate recent in zona'au dat la iveala existenta unei resedinte voievodaledatata In secolul al XIII-lea.

** Terra Kenazatis Lituoy woyavode in textul la-tin.

*** Localizarea formatiunilor politice la care ne-amreferit ca si a diverselor locuri amintite in diplomaioanitilor a dat nastere la numeroase discutii. Dupaopiniile celor mai multi istorici de vazd (N. Iorga,I. Minea etc.), cnezatul lui Faroas (Lupu In romanestesi Vilk in slavond) ar fi fost in partile judetuluiVilcea, care pdstreaza numele slavon al cnezului. IonConea sustine !ma ca numele cnezului de la 1247 sepastreaza (mai degrabä) in acela de azi al pasului(Vilcan) decit in al judetului Vilcii" si ea, deci,cnezatul lui Farcas s-ar fi aflat in depresiuneaHorezului.

Pornind de la faptul cá in diploma ioanitilor seaminteste de pescariile de la Celei, identificate cucele de la Dunare, N. Iorga apreciazd ea' cnezatul luiloan s-ar fi aflat in fostul judet Romanati. DupaI. Conea care localizeaza Celeiul in Gorj acestcnezat va fi fost in depresiunea Polovragilor.Constantin C. Giurescu n-a fost de acord cu locali-zarea Matta de I. Conea pentru cloud motive : nuexista niel o urtna de iezatura pentru helesteu laCeleiu-Gorj, iar daca acolo ar fi existat un iaz sau


Prin comparatie cu situatia din Maramures,voievodatele lrui Litovoi si Seneslau trebuieconsiderate ca formatiuni politice de naturasuperioarä sub raport politico-organizatoric, eleInglobind mai multe cnezate din apropiere sidispunind de un aparat de stat si de o armatdproprie destul de puternicd.

In diploma ioanitilor se prevede expres fap-tul ca docuitorii voievodatelor românesti eraudatori sa ajute pe cavalerii ioaniti cu mijloa-

helesteu, veniturile provenite din exploatarea lui arfi fost mici, pe cind pescuitul la Celeiul dunäreanreprezenta intr-adevär un venit considerabil". In con-cluzie, aprecia Constantin C. Giurescu, Celeiul dindiploma ioanitilor (1247) este cel de la Dunäre iarnu Celeiul din Gorj".

Cit priveste voievodatul lui Litovoi, care avea oIntindere mai mare decit cnezatul lui Farcas, siacesta a fost localizat In mod diferit. N. Iorga 11 nu-mea voievodatul 5iului, deoarece se afla pe valeaacestui rlu. I Conea sustinea ca acest voievodatincaleca ambele versante ale Carpatilor, Ingloblnddepresiunea subcarpaticä a Tg. Jiului, bazinul intra-carpatic al Petrosanilor si depresiunea sau taraHategului (se pare ea' aceasta ar fi cea mai precisalocalizare a respectivului voievodat). In privinta re-sedintei voievodatului lui Litovoi (pornindu-se de lavechimea orasului Rm. Vilcea), unii istorici, ca deexemplu, G. D. Florescu si Dan Plesia au sustinut cAla Rm. Vilcea ar fi fost probabil aceastà resedintà.In realitate, Vilcea e legatä de numele lui Farcas(vilk = lup), astfel Incit aceasta opinie nu ni se pareintemeiatA, aceasta cu ata mai mult cu cit tara luiLitovoi se afla mai spre apus.


cele lor ostdsesti (cum apparatu suo bellico)la apärarea tärii s'i la infringerea si pedepsireaatacurilor" venite din afar& In cazul in carear fi fost atacat regatul maghiar, trebuiau sdparticipe la luptd doar 1/5 din ostasii tdriiamintite", iar dacä rdzboiul ar fi fost purtatIn Bulgaria, Grecia sau Cumania, urma sa pur-ceadd la caste a treia parte din cei in starea merge la rdzboi".

In documentul citat nu se precizeazd cineerau cei in stare a merge la räzboi". Pornin-du-se insä de la faptul cd clasa stdpinilor feu-dali nu era Inca indeajuns de consolidatd pen-tru a avea o oaste puternicd, trebuie sä admi-tem cd majoritatea ostasilor erau tdrani liberi.Aceastd oaste va fi fost destul de numeroasä,de vreme ce regele maghiar solicita pentruapärarea regatului sdu numai o cincime dinefectivele el..

Se impune sä se retinä deci cd diploma ioani-tilor consemneazd stadiul avansat de dezvoltarea celor doud voievodate, care dispuneau deefective militare destul de numeroase si Puter-nice. In document se consemna, de asemenea,existenta celar cloud clase proprii feudalismu-lui : majores terrae (mai marii pämintului,adicd stäpinii) si rustici (deci tdranii). Societatearomdneased fiind impartial in clase, statul de-


venea o necesitate pentru apeirarea intereselorstapinilor feudali.

Rezumind cele subliniate mai inainte, socotimnecesar s'a' mai concluzionäm taptul ea' in di-ploma ioanitilor se surprinde un moment im-portant din procesul lung §i anevoios de consti-tuire i primului stat feudal românesc indepen-dent Tara Romäneasca.

Pentru speciali§tii care abordeazA ampla pro-blematicá a intemeierii statului feudal TaraRomaneascA s-a pus in mod firesc intrebareadacä acestea erau singurele formal iuni statalede pe teritoriul viitoarei Täri Române§ti. Dui:4opinia noasträ, la intrebare se poate da un sin-gur räspuns logic : asemenea formatiuni existau§i in restul tärii, pe teritoriul la care nu sereferà textul diplomei din anul 1247.

In unele studii istorice de datä mai recent&s-a subliniat di la baza organismelor statale dinsecolele XIXIII au stat a§ezärile omene§ticomasate pe valea cite Imui riu, din care uneleerau fortificate. Cercetdrile arheologice au des-coperit asemenea a§ezdri in numeroase alte re-giuni ale Tärii Romäne§ti §i anume : intre riu-rile Arge§ §*1 Colentina ; intre apele BuzAului,Cälmätuiului §'I Dunäre ; intre cursul inferioral Prahovei §i BuzAului etc. Este de presupuscä astfel de formatiuni, denumite cnezate §i


voievodate existau si in aceste zone geogra-fice * De altfel, asa cum au ardtat numerosiistorici români, judetele, ca formd de organi-zare, si-au luat numele dupd acela al unui riu(bundaard Do1j, Gorj, &lied Jiug. de Jos s'i Jiulde Sus, Prahova, Dimbovita, Buzau etc.), ceeace aratA cd pe valea acestor riuri au existatformatiuni social-politice de genul cnezatului sivoievodatului pe care judetele respective le-aucontinuat. Asa se explicd, de altf el, si afirmatiaistoricului Mihai Cantacuzino dupd care TaraRomaneasca avea 17 judete, adicd 17 voievo-daturi".

Dupä. anul 1247, pe mäsura credrii unan con-ditii favorabile, a avut loc un praces firesc deunire a formatiunilar politice mai mici intr-unorganism statal mai viguros, mai amplu, maiatotcuprinzätor. Acest proces de unificare a for-matiunilor politice romdnesti era evident stin-jenit de pretentiile de suzeranitate ale regatuluifeudal maghiar la sud de Carpati, unde dupdcum rezu.ltd din diploma din 1247 acesta

* intr-o cercetare istoricd de datd destul de re-centd s-a ardtat cii un astfel de cnezat exista In ju-detul Prahova, in regiunea Slon, unde cercetdrilearheologice au descoperit o cetate din secolele XXII(vezi Maria Coma, Un knézat roumain des XXIIsiecles a Slon-Prahova, in Dacia", 1978, p. 303-317).


cApAtase anumite drepturi. De aceea, procesulde unificare era steins legat de acela de des-prindere de sub suzeranitatea maghiarA §i deorganizare a unei ierarhii feudale proprii, instare sA conducA lupta de emancipare de subsuzeranitatea sträinA.

Un moment important din aceastA luptA esteplasat In jurul anului 1273, Cind voievodul Lito-voi (fie cel din 1247, fie un urma§ al acestuia,numit de unii istorici Litovoi al II-lea) a ocupato parte din teritoriiie de la sud de Carpatiasupra cArara avea pretentii de suzeranitateregele maghiar, incercind, totodatA, sa punA ca-pat relatillor de vasalitate fatA de coroana un-garA §i refuzind plata tributului datorat*.

Surprins §i, bineInteles, afectat In amorul skipropriu de pozitia curajoasà, chiar temerarApe care s-a situat Litovoi, regele Ladislau al

* ConsiderAm util sA arAtAm ca lupta condusA deLitovoi Impotriva coroanei maghiare a fost datatA Inmod diferit de istoricii no$tri : In 1273 (A. Sacerdo-teanu, Emil Virtosu) ; In 1272-1276 sau in 1279 (Con-etantirt C. Giurescu) ; In-in+a de anul 1276 (N. Iorga);In 1277 (Ion Ionawu 0 Stefan Pascu) ; Intre anii1278-1282 (I.C. Filitti) etc.

Tinind Ina seama de faptul ca la data angajfiriiluptei, regale Ladislau de-abia Incepuse a domni (din1272) 0 cA una din urmArile conflictului la care nereferim a fost pierderea Hategului (Inainte de 1276),considerAm Ca' lupta a avut loe Intr-o perioadA cu-prinsA Intre anii 1272 0 1276, mai probabil In 1273.

28

www.dacoromanica.ro

IV-lea a trimis impotriva acestuia o oaste pu-ternica, conclusa de magistrul Gheorghe. intimpul inclestarilor care s-au desf Asurat, vi-.teazul voievod a fost ooplesit, fiind ucis deadversarí, iar fratele luí Lítovoi, Barbat, a cazutprizonier. El se va räscumpara ulterior cu omare sumä de ban.i.

Amänunte despre incercarea lui Litovol dea scutura prin lupta suzeranitatea maghiara nesint relatate Intr-o diploma pe care regeleLadislau al IV-lea a acordat-o la 8 ianuarie1285 magistrului Gheorghe. In aceastä diploma,monarhul maghiar arata ca in vremea cindincepuse a domni, fiind Inca cop% dui:a moar-tea tatälui sau, voievodul Litovoi, impreunacu fratii sai, in necredinta sa, cuprinse pe

Este de presupus cd pentru a sclipa de sub vasali-tatea coroanei maghiare Litovoi va fi lncercat sa pro-fite de faptul cd regele Ungariei era atunci un copil,lar regatul sdu se afla angajat in aceastd vreme In-tr-un conflict cu Boemia.

Dupd opinia lui Btefan Pascu istoric de reputatiecare s-a ocupat in ultimul timp de cercetarea acesteiprobleme ar fi existat o legtittut mult mai largaintre ridicarea lui Litovoi si räscoala sasilor din1277, rdzboiul cu Boemia si rdscoala din Balcaniconclus5. de Dorman sau Dirman, al cdrei ecou s-asimtit In Oltenia si Banat. Aceastd conjuncturd fa-vorabild depäseste ins& data 1276, data admisd, Ingeneral, de cdtre istoricii nostri ca termen post-quern.


seama sa o parte din regatul nostru, aflätoaredincolo de Carpati, si, cu toate indeirmurilenoastre, nu s-a ingrijit sa ne pläteasa venitu-rile ce ni se cuveneau din acea parte". Dinacest motiv mai spune regele 1-am tri-mis Impotriva lui pe numitul magistru Gheor-ghe, care, luptInd impotriva aceluia cu cea maimare credintd, 1-a ucis pe el, iar pe fratele lui,cu numele Warbat, 1-a luat In prinsoare si ni1-a adus nouá. Pentru r5scumpärarea acestuia,noi am stors o suma foarte mare de baniastfel, prin slujbele acelui magistru Gheorghe,s-a asezat iar tributul ce ni se datora din aceleparti";

Expeditia din anul 1273 intreprinsa de oasteamaghiarä impotriva lui Litovoi mai este evocatäIn termeni asemändtori intr-o sorisoare datatala 6 octombrie 1288, prin care magistrulGheorghe rdspläteste, la rindul lui, pe un cre-dincios colaborator de-al sAu, numit comitelePetru, care atunci dud pe necredinciosul vo-ievod Litovoi, din porunca domnului nostruLadislau, strälucitul rege al Ungariei, 1-am omo-

iar pe fratele acestuia, cu numele Barbat,1-am adus prins in fata domnului nostru", comi-tele Petru, värsindu-si singele In acea intim-plare, ne-a slujit cu cea mai mare credintä".


Nu cunoastem, din päcate, alte amänuntedespre aceastä lupta, despre efectivele care s-auinfruntat, despre locul desfäsurdrii inclestari-lor etc. Din aceastä cauzä este greu de spuscu precizie unde s-a dat lupta cu Litovoi, mo-Uv pentru care s-au propus diverse localizäri.In Istoria armatei romeMegi, Nicolae Iorga sus-tinea cä lupta a avut loc In muntii Gorjului".In alte lucräri ale sale, marele istoric consideracä este vorba de o expeditie a unei cete /lava-litoare, 0. anume In 'Attie hategane, färä a setrece muntii, färä a se face o adevärata expe-ditie, care, fiind biruitoare, ar fi avut alteurmärri pentru voievodatul Jiurilor". Intrucitinsä In documentuil amintirt se apune cd terito-riul pe care-1 Stäpinea Litovoi se afla la sud deCarpati, este mult mai probabil ca pe acea arieteritorialä se va fi dat si lupta la care ne re-ferim *.

Dupà cum a observat Nicolae Iorga, Litovoi,voievodul care stäpinea toata valea Jiului, nu

* Dupá opinia istoricului $tefan Pascu, lupta s-arfi dat In Hateg sau aiurea la poalele Carpatilor,poete chiar in FiIgara4". Mai tIrziu, acela*i autor asustinut ea' ilupta s-a desfA§urat In Hateg, acolounde o apii, Mu BArbat, 0 un sat cu acela0 numeamintesc numele aceluia care s-a luptat *i a cAzutIn prinsoare, voievodua Barbat" (vezi VoievodatulTransilvaniei, vol. I, p. 178).

31

www.dacoromanica.ro

e infätisat deloc ea un dregator rebel, ei ca unadversar de temut, seful unei familii cu apa-renta' de dinastie" ; el este cel dintti domnroman cazut in apärarea mosiei sale".

Ce a realizat regele maghiar prin infringereasi uciderea lui Litovoi ? Dupa cum avea sà mar-turiseasca chiar monarhul, el a stors o sumafoarte mare de bani" pentru rascumpararea luiBarbat si a impus din nou la tribut acelepdrti" de dincolo de muntii Carpati care auramas in stapinirea lui Barbat, devenit voievodIn locul fratelui sau. Dupa opiniile unor altiistorici (printre care Nicolae Iorga, ConstantinC. Giurescu), o alfa urmare a infringerii luiLitovoi a fost ocuparea de catre maghiari aHategului *, care apartinuse voievodatului luiLitovoi la 1247. Amintirea stapinirii Hateguluide catre voievozii de la sud de Carpati se pis-treaza in numele lui RIu Bkbat, din aceastazona, ca i in nume/e de Litovoi care se intil-neste aici in secolul al XIV-lea.

* Aceasta a fost doveditä si pe cale arheologicfi :dupl ocuparea Hategului, regalitatea maghiara areamenajat fosta cetate dacicsá de la Ranga pentrua putea supraveghea i päzi aceastd regiune de even-tualele atacud dinspre sud (vezi Radu Popa, Obser-vatii privind zidurile cu mortar din cetiltile dacicehunedorene, In Sargetia", 13, 1977, p. 281-282).


Dupä cum a aratat A. Sacerdoteanu, ceea cenu au cl§tigat cu armele Litovoi §i fratii säi,ace§tia din urind au obtinut cu puterea econo-mica, regele recunoscInd lui Bärbat stapInirileIn schimbul banilor obtinuti ca rascumpärare, atributului, precum §i a recunoa§terii suzerani-tätii maghiare.

0 problema greu de lämurit pentru subiec-tul care ne intereseaza este aceea a teritoriilorasupra cärora se intinsese stapinirea lui LitovoiIn zona de la sud de Carpati. Dupa opinia luiNicolae Iorga (repetata In mai multe lucran)lupta lui Litovoi cu ungurii s-ar fi dat pentrua se asigura stapinirea In partile severinene,fiind vorba de o tendinta de Intregire a Olte-niei române§ti" *. De aceea§i parere era §i isto-ricul I. C. Filitti. La rIndul lor, istoricii G. D.Florescu §i Dan Ple§ia apreciaza ea nu poatefi vorba de ocuparea banatului de Severin intru-eft teritoriul acestuia era In contact direct curegatul ungar ; urmarind sa-1 ja In stapInireasa, Litovoi s-ar fi ciocnit cu Wile maghiare.

* In recenzia fácutd asupra lucrärii lui I. Mineadespre rdzboiul din 1330, Nicolae Iorga sustinea insdc5. tlupta lui Litovoiu cu ungurii nu poate fi pentruSeverin, ci pentru Jiul de Sus", iar in alte scrieri alesale reputatul nostru istoric afirmd cd lupta s-ar fidat pentru Hateg.


De cercetarea acestei probleme s-a ocupat,dupà cum se stie, si istoricul D. Onciul. Dinanaliza opiniilor sale se poate aprecia CA ela exagerat mult importanta operei intreprinsede Litovoi, afirmind cä acesta ocupà pe la1272 §i tara transalpinä din stinga Oltului(Muntenia)" si cä de acum inainte nu se maiaflä cloud. voievodate In Tara Romäneascä, ciun singur stat, sub dinastia Basarabilor* ori-ginari din Oltenia". Marele istoric considera cäde la aceastä data incepe deci prirucipatul TäriiRomäriesti, pinä atunci impärtità in douà vole-vodate".

Mai tirziu Lisa dupä cercetärile arheolo-gice efectuate la Curtea de Arges D. Onciulsi-a schimbat pärerea, sustinfnd cä adeväratulfutemeietor al statului, cuprinzInd mai multsau mai putin toatA Tara Romäneasca, e cunos-cut Basarab I".

La rindul säu, reluind o opinie mai veche alui D. Onciul, istoricul I. Bogdan sustinea prin1902: e foarte natural sä presupunem cävoievodul Lytwoy (Lython) de la 1272, acelasicu cel din 1247-1250, mai puternic si maidibaci decit vecinul säu din est, a reu§it sä

* Dui:a opiniile noastre, Litovoi nu avea niel olegatura cu Basarabii.


cucereascA Cu puterea sau sä supunA, printr-unpact de bunAvoie, pe acesta s'i sä se proclamemare voievod al romanilor din Tara Roma-neascä". Se intelege a cele arAtate de I. Bog-dan rdmin cantonate in categoria presupuneri-lor. Dorim sd subliniem acest lucru, deoarecenici un izvor istoric sau de altA naturä nu-1numeste pe Litovoi mare voievod" ; in plus,daca ar fi ocupat aproape toatA Tara Roma-neascA, in documentul amintit ar fi fost vorbade Transalpina, nu de o parte" din teritoriulde dincolo de munti", iar regele maghiar nuar fi lAsat mai departe ca voievod al unei ase-menea tAri mari pe BArbat, fratele lui Litovoi.

De altfel, trebuie sä spunem ca in acelasitimp cu lupta desfAsuratA de Litovoi (anul1273), retorul Manuil Holobolos adresa un elo-giu impAratului bizantin Mihail al VIII-lea Pa-leologul, in care, printre altele, arAta cA intreregatul Ungariei si Alanul" * se intindea pri-mintul nesflrOt al dacilor". Faptul acesta 1-adeterminat pe istoricul G. BrAtianu (cel care asubliniat importanta textului) sA sustind diregiunea de la nord de DunAre nu ajunsese incAsA constituie o unitate politicA ; Ungrovlahia,

* Partea de rasdrit a Moldovei dinspre Prut, de-numitti pe la 1300 Alanul fluvius.


amintitä la 1323 intr-un alt text bizantin, nuse Inchegase Inca In timpul domniei lui MihailPaleologul".

Dupd cum a rezultat din ultimele cercetdri inproblema pe care o discutdm, teritoriul intratIn stdpInirea lui Litovoi era un spatiu geogra-fic tributar", legat de regele Ungariei doarprin raporturi de, vasalitate. Din textul diplo-mei din 1285 rezultd cá regele nu reprosa luiLitovoi faptul ca a ocupat teritoriul respectiv,ci doar cd respectat .obligatiile de vasal,adicd n-a mai vrut sá pläteascd tribut ; dacdLitovoi ar fi continuat sá pläteascd regelui tTi-butul pretins si ar fi recunoscut suzeranitateamonarhului asupra teritoriului, probabilregele maghiar nu ar fi avut nimic de obiectatvoievodului romfin. Dupd ce Barbat, Invins, aacceptat plata tributului, teritoriul respectivi-a fost ldsat In deplind stdpinire. In plus, fap-tul ca- regele maghiar nu a pornit imediat expe-ditia Impotriva lui Litovoi ne poate duce la con-cluzia cà teritoriul respectiv nu-I interesa preamult pe rege, care se multumea doar cu tribu-tul pe care-1 primea.

Dupd cele mai Indreptätite opinii, teritoriulasupra cdruia se Intindea stdpinirea lui Litovoinu se aila In Oltenia, ella rdsdrit de Olt. Estefoarte probabil cd, dupd moartea lui Seneslau


(la o data greu de precizat), voievodul Litovoi,care stapinea Oltenia, sa fi cuprins o parte dinteritoriul fostului voievodat al lui Seneslau dela rasärit de Olt, facind prima fncercare deunificare politica a tinuturilor romanesti dela sud de Carpati". Prin Infringerea lui Litovoi

apreciaza Nicolae Iorga se facea dovadaea domnia sloboda a Tärii Romanesti nu seputea Intemeia de voievodul din dreapta

aceasta misiune revenind volevocluluicare-si intindea autoritatea n spatiul din stingariului, care-si avea resedinta la Arges.

Dupa cum s-a subliniat Intr-un valoros stu-diu semnat de Stefan Stefänescu, momentulLitovoi evidentiaza forta voievodatului roma-nesc de la sud de Carpati condus de el, fortäcare facea posibila angajarea Intr-un conflictmilitar cu un vecin foarte puternic ; voievoda-tul in fruntea caruia se afla Litovoi dispuneade posibilitäti materiale In masura a-i permiteIn caz de rise sä plateasca despagubiri ; institu-tia voievodatului se afla pe o treapta de evolutieIn care functia de voievo& ajunsese limi-teze caracterul de eligibilitate intr-un cadrude familie".

Pentru a sublinia autoritatea politica i mili-tara deosebita la care, ajunsese voievodul Lito-voi, numerosi istorici (D. Onciul, V. Draghi-


ceanu, Aloisio TAutu etc.) au sustinut cA el arfi fast socrul lui Stefan Miliutin, regele Setbiei(1282-1321). In realitate, stipInitorul Vlahiei",a carui Rica a ajuns regina Serbiei, nu eraLitovoi, ci stipinitorul Vlahiei Mari din Tesalia,pe nume loan I Angelos. Punictul de vederea istoricilor la care ne-am referit 'mai susse baza pe interpretarea eronatii a tmui pasajdin cronicarui bizantin Nichif or Gregoras.

Dupà impäcarea" cu regele maghiar, I-Am/-n*1nd conduc5tor al unui voievodat destul demare, BArbat va fi dus mai departe procesulde lArgire teritorialA qi de consolidare a táriisale, platind tributul promis. De asemenea, sepoate aprecia ca BArbat, ca de altfel *i voievo-dul de la Arge§, va fi profitat de Imprejura-rile create In Transilvania, unde voievodu/Roland Bor* (1284-1294) reu0se sa obtind de-pline puteri fata de regele maghiar, izbutindchiar sA-0 constituie un regnum Transilva-num" deosebit de regnum Hungariae", un statautonom cu raddcini In institutia voievodatuluitransilvan, ca o expresie a acestuia spre suve-ranitate deplinA", dupà cum spunea istoriculI. Moga. Anarhia din Tegatul maghiar ti va fiImpiedicat, desigur, pe Ladislau Cumanul GA maiintervina cu forte militare la sud de Carpati.


In legatura cu sfirsitul stapInirii lui Bärbat,nu stim aproape nimic. Este foarte probabil cavoievodul roman nu a mai intrat in conflictcu fortele regatului maghiar, deoarece nu maieste amintit in documentele regilor Ungariei.In once caz, el domnea Inca la 1288, deoareceintr-o diploma din acel an, magistrul Gheorghenu-1 n,umeste quondam", cum se obisnuia &Ase spuna in documentele /atine celor raposati.

Spre sfirsitul secolului al XIII-lea, la o datape care nu o cunoqtem, conducator al voievo-datului de la sud de Carpati era probabil Tiho-mir sau Tugomir, tatal lui Basarab. Tinindseama de faptul a Barba domnea Inca la1288, precum si de insistente cui care cronicileromanesti subliniaza importanta datei 1290 pen-tru intemeierea tar% e de presuplis ca Tihomirva fi Inceput sa domneasca in jurul acestei date.

Nu stim nimic despre originea lui Tihomir * ;dupa cele mai indreptatite opinii, el va fi fosturmasul lui Seneslau, a carui mostenire a con-

* Opiniile asupra originii numelui acestuia sintfoarte diferite : dupà unii istorici, Tihomir s-ar finumit In realitate Tatomir, care este nume romtinesc ;Nicolae Iorga sustinea ca numele voievodului ar fide origine slav5, In timp ce istoricul A. Decei 11considerA turanic, de la Tok-Temfir, care Inseamnfifier tare. E posibil, de asemenea, ca voievodul sfifi avut un supranume, ca si In cazul lui Basarab.

3 9'

www.dacoromanica.ro

solidat-o si a märit-o, in conditii pe care nule cunoastem.

Reaumind si sintetizind cele tratate pind aici,socotim foarte nimerit sd citäm o apreciarede o valoare stiintificä deosebità facutà de to-varasul Nicolae Ceausescu referitoare atit laaparitia primelor formatiuni statale in spatiulgeografic pe care s-a intins vechea Dacie, citsi la evolutia lor ulterioara. In legAturd cuaceasta, secretarul general al partidului nostruaratä ea in spatiul carpato-danubiano-pontics-au dezvoltat, de-a lungul timpului, In con-ditii istorice grele, state si voievodate, in carese uneau diferite teritorii de pe pämintul deazi al patriei noastre in formatiuni ce au des-chis calea unirii tuturora intr-un stat unitar.Sint cunoscufe voievodatul lui Menumorut Innordul Carpatilar, voievodatele lui Glad si GeluIn Podisul Tansilvaniei, ale lui Seneslau, Lito-voi, loan, Farcas, Dobrotioi pe teritoriul Olte-niei, Munteniei si Dobrogei, precum si forma-tiunile statale ale Bolohovenilor in nordul Mol-dovei, ale BArlädenilor si altele. Pe aceastdbaza au fost create state feudale mari, centra-lizate, care au deschis calea spre dezvoltareafortelor de productie, au asigurat conservareaobiceiurilor, a traditiilor, a limbii proprii si

pornind de la interesele economice comune,


clt si de la comunitatea de teritoriu au for-mat poporul roman, iar mai tirziu, natiunearom'ana, statul national unitar".

Dupä cum se stie, procesul de constituire astatului feudal Tara Romaneasca a fost condi-tionat si grabit de doi factori principali. Primuldintre ei, prin care se definea de fapt functiainterna a statului, se referea la necesitatea dea se asigura stapinilor feudali mijloacele nece-sare pentru a-si extinde exploatarea si a tine infriu masele taranesti, care erau principaleleproducatoare de bunuri materiale. Asa cumarata V. I. Lenin, pe o anumita treaptä a dez-voltarii economice, legata In mod necesar descindarea societatii fn clase, statul a devenit,ca urmare a acestei scindari, o necesitate".

Al doilea factor se refera la nevoia de a seorganiza mai bine apararea locuitorilor, a bu-nurilor produse de ei, a bogatillor solului sisubsolului, a fiintei lor Impotriva atacurilorunor forte straine. 0 9.tare preocupare era unatribut care se exprima prin functia externa astatuIui. Daca functia interna' era indreptatauneori si impotriva rnaselor populare, cea ex-terna era menitá sa apere Intreaga populatie,intreaga agonisealä, statul insusi de primejdiilecare veneau din afar& Din acest punct de ve-dere, formarea statelor feudale romanesti a


constituit un evident 'factor de progres, dom-nia capatind de atun.ci Inc°lo posibilitatea diorganizeze mai bine fortele de care dispuneatara, forte care erau interesate sd o apere, in-diferent de oonjunctura ce se orea.

Una din principalele conditii necesare pentrudezvoltarea si unificarea formatiunilor politiceera, fireste, Inlaturarea dominatiei straine, fieea cumana, Mara sau, mai tirziu, maghiara.Dupa cum spunea pe buna dreptate NicolaeIorga, pentru ca judetele si diAcatele roma-nesti sa la un al/hit si el a fost extraordinarde repede, ca al unei puteri In sErsirt iesite desupt o comprimare Indelungata (asa cum aufacut si rusii iesind de supt tatari) a trebuitca elementul de acoperire sa se strAmute aiu-rea". Continufndu-si expunerea, marele nostruistoric arata mai departe : pojghita tatareasea(adica dominatia lor n.a.) a permis fnaintareade la Litovoi si Seneslau la Basaraba pe caren-o permitea patura de totala acoperire cu-mana".

Mt priveste pe Wart dominatia lor asupraregiunii de la sud de Carpati s-a intarit In ulti-mele douà decenii ale secolului al XIII-lea, Invremea lui Nogal, care a) ajuns ginerele fmpa-ratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologulsi despre care cronicarii bizantini afirma: cu-


cerea Odle pentru han... si, dacá le vedea pros-pere, si le insusea pentru sine".

Nogal isi avea resedinta dincolo de Istru",adicä in Tara RomâneascA, de unde fAcea in-cursiuni la sud de Dunare.

In anul 1299 stapinirea lui Nogal a luatsfirsit ; pornind impotriva hanului celui mare altätarilor de la Volga, el a fost invins si ucisIn lupta de lingä Don de catre ostenii hanuluiToktai.

Sapat cu viatà din luptà, fiul lui Nogal afugit apoi In tara Avalac", adicA in Valahia,unde stäpinea ruda sa Sairudji. Ajuns aici, i-avenit si lui sfirsitul : a fost ucis in cetateaTutua (dupà insemnArile dintr-o cronia Mara) ;din alte izvoare rezultä &A Ciaka a fost ucisIn Bulgaria din dispozitia tarului Teodor Sve-toslav, care a poruncit ca fiul lui Nogal sA fiesugrumat la Tirnovo.

Finele secolului al XIII-lea insemna astfelslabirea stapinirii %tare la nordul Dui-aril *.

* Nu putem sa nu amintim faptul el dupi In-frIngerea lui NogaiToktat a trimis In fostele teritoriiale. celui ucis pe doi din fiii" sAi : Tukulbugha,care s-a siabilit la Sagdja ( = Isaccea) pe DunAre slcare controla regiunea de OA In apropierea Porti-lor de Fier, si Ilbasar, care s-a asezat pe rtul Yayiq(A. Decei, IA Horde d'Or et les Pays Rountains auxXIII-a et XIV-a siècles selon les historiens arabes


Istoricul P. P. Panaitescu considera ca numaidupa aceasta datä se poate vorbi de Inceperealuptei pentru Intemeierea statului muntean".

Dupa parerea acelulasi autor primul domnal Tarii Românesti va fi fost ales sau acceptatde boieri si voievozi pentru ca el si oastea sasa faca fata cu succes primejdiei externe pecare o reprezentau tatarii. Asa se explica desi-gur faptul ca legenda populara care nu stienimic despre descalecatul de peste muntitine minte lupta lui Negru voda cu tatarii,chid s-a mintuit tara. Lupta cu Mull a dom-nului intemeietor trebuie sa fi fost o realitateistorica si unele ecouri ale ei au strabatutsi In textele istorice".

Intimplarea care-si are si ea locul In is-torie a facut ca In epoca In care slabea evi-dent dominatia Ward mai exact In anul1301 sa se stingä dinastia arpadiana, carecondusese regatul maghiar de la descalecarea"ungurilor In Panonia ; aceasta a provocat lupteIndelungate pentru ocuparea tronului, la cares-au prezentat doi candidati : Venceslav, fiulregelui Venceslav al Boemiei (1301-1305), lo-

contemporains, in Româno-arabicd" II, 1976, p. 62).Dominatia lui Tukulbugha se intindea mai ales asu-pra Dobrogei, unde isi avea dealtfel, si resedinta.


godnicul fiicei lui Andrei al 111-lea, ultimulrege arpadian, impotriva cäruia papalitatea asprijinit pe Carol Robert de Anjou, in virstade 13 ani. Carol si Venceslav isi gasesc fiecaresustinatori in rindurile nobilimii maghiare, fiindincoronati amindoi ca regi ai Ungariei, primulla Zagreb si al doilea la Buda. In Ungaria s-au-format astfel cloud tabere vrajmase, care seluptau cu indirjire, fiecare sprijinindu-si candi-datul la tron.

Starea de anarhie in care se gäsea regat-ulfeudal maghiar dupa disparitia dinastiei arpa-diene este evocatä intr-o scrisoare a papei Boni-faciu al VIII-lea, redactata in anul 1301, adicadupa moartea lui Andrei al III-lea. Printre al-tele, in acel document se spune : un regat atitde nobil, atit de stralucit, astazi a decetzut sis-a pradat atit in cele spirituale, cit si in celevremelnice si prin navalirile dusmanoase alecumanilor, tatarilor si schismaticilor a ajunsaproape nimic". intrucit schismatici" erau con-siderati ortodocsii, adica romanii, este vorba,evident, de anumite actiuni ale acestora in-dreptate impotriva regatului maghiar, aflat incriza. De altfel, consideram necesar sa subli-niem faptul ca starea de anarhie din regatulmaghiar avea o anumita vechime, fapt ce apermis ca in conjunctu-a respectivä sä se con-


solideze domnia din Tara Romgneascä, impo-triva careia regele maghiar nu putea interveni,deoarece cum spunea G. Bratianu lup-tele launtrice au oprit once posibilitate de ex-pan-siune sau de interventie a coroanei ungu-reqti intr-o regiune ce mai fusese revendicatade ea in alte imprejurari". Ca fixare In timp,anarhia Incepuse Inca din preajma anului 1290(data descalecatului" din cronici), cind dupàcele stipulate in cronica din Bratislava erauvremurile de deadere si desfiintare a Ungariei(tempore istius regis Latizlai cepit Hungariadeflecti ac anichilari). Mai tirziu, la 1298, con-gregatia generalä convocatà de regele Andreial 111-lea constata ca regatul maghiar, slabitde prea grozave pustiiri", era gata de pit-busire", clatinIndu-se din toate partile". SeIntelege ca, In aceste conditii, regatul maghiarnu mai putea Intreprinde expeditii militare degenul aceleia organizate impotriva lui Litovoi.Se Intelege, de asemenea, ca starea de anarhieexistentä nu putea declt sä se accentueze dupa1301, chid Ungaria a ramas fära rege.

Ajungind rege al Boemiei, dupa moartea ta-talui sail (1305), Venceslav a renuntat la co-roana Ungariei In faVoarea lui Otto de Bavaria,un om de factura' slabä, care dei incoronat


0 el ca rege nu reu*e*te sd se impundmarilor stäpIni feudali.

In 1307, cautind ajutor pentru pästrarea tro-nului, Otto de Bavaria a venit in Transilvania,la cunoscaul voievod Ladislau Borq, pe a andfiica a cerut-o In cäsatorie, convins fiind cA,avind sprijinul lui Ladislau, va putea pästracoroana. Voievodul transilvan a refuzat sd-i deafiica de sotie lui Otto ; ba mai mult, I-a arestatpe Otto de Bavaria si i-a confiscar coroana.Otto a fost trimis apoi voievodului românilor",dupä cum spune cronicarul Ottocar de Stiria.

Cei mai multi istorici au väzut in acest voie-vod al romänilor pe domnul Tärii Rom'ane0i,stat aflat la inceputul secolului al XIV-lea Inplin proces de constituire ; existind un voievodal romänilor, exista, evident, 0 o tard a romä-nilor care ajunsese a fi cunoscutd 0 dincolo dehotare. Un grup mal restrins de istorici au con-siderat cä voievodul in cauzA I0 avea sediul inFägäraq sau in Marhmureq, ba chiar In Mol-dova. Problema este greu de lämurit. In textuloronicii la care ne-am referit nu se precizeazäuncle era situat voievodul de peste pädure".

Revenind la domnia lui Ladislau Bors, §timcä in anul 1308 acesta 0-a cAsAtorit film cu

tefan Uro4 al Serbiei, de alianta cäruia urmä-rea sä se slujeascd In lupta impotriva lui Carol


Robert, rege cäruia i se supusese §i partidafavorabild lui Otto de Bavaria §i care era spri-jinit §i de papalitate.

Indepartarea lui Otto de Bavaria de la tronulUngariei a u§urat, In parte, pozitia lui CarolRobert, ales rege la 27 noiembrie 1308. La refu-zul lui Ladislau de a inapoia coroana regalA,papa a trimis in Transilvania pe cardinalulGentile, care a reu§it sA obtinä excomunicareavoievodului transilvänean (25 decembrie 1309)pe motivul sA acesta catolic fiind §i-acAsätorit fiica cu fiul lui Uro§, apreciat ca fiindrAtAcit de la dreapta credinte. Ladislau eraconsiderat sprijinitor al ereticilor §i du§manal credintei", iar Intreg teritoriul stäpinit de el§i de sprijinitorii sdi atit dincolo cit §i din-coace de pAdure" a fost supus interdictiei bise-rice§ti. In plus, Ladislau a fost somat sd pre-dea pinA la 2 februarie 1310 coroana regalA,in caz contrar fiind pasibil de pedepsele prevA-zute de lege.

Excomunioarea cititä In toate bisericilein dangAte de clopote §i cu candelele aprinse

a produs efectul a§teptat ; la 8 aprilie 1310,Ladislau Bor§ a semnat la Seghedin o decla-ratie prin care promitea sä recunosed ca domnnatural §'1 legitim" al Ungariei pe Carol Ro-bert. Aceasta insemna desfiintarea puterii sale


nelitnitate de voievod in Regnum Transilva-num".

De aceastA stare de lucruri va fi profitat,desigur, si voievodul de la sud de Carpati. DupAcum arAta D. Onciul, in timpul interregnuluice a urmat in Ungaria (1301-1308), voievodultransalpin, cum D. numeau ungurii, a cistigat oputere suverand in toatä Tara RomaneascA.cum se numea noul principat unit".

DupA opinia lui Constantin C. Giurescu, vo-ievodul de la Arges a reusit in acest timpsd-si rotunjeascA hotarele, fall sA se teamäde vreo interventie din partea ungurilor careerau ocupati la ei acasA de lupta pentru tron".Alti istorici (D. Onciul, G. BrAtianu) au susti-nut a in timpul interregnului din Ungaria,Basarab ar fi ocupat si banatul Severinului.

Din cele consemnate mai sus se poate for-mula o concluzie demnd de retinut si anumefaptul cA in procesul de constituire a Tarii Ro-.meinegi, Transilvania a avut un rol de seamei,slabind prin lupta in care ea se angajase rega-tul maghiar ramas lard rege, indepartind pen-tru un timp stapinirea ungara de unja Carpa-filor si inlesnind-astfel detasarea Tarii Roma-nesti din sfera de influenta a regatului. Tinemsa mai subliniem Inca* o data* faptul CA voievodulde la Arges a profitat din plin de conjunctura


externa favorabila ce se crease actionind indirectia &eased a extinderii si consolidariistapinirii statului de la sud de Carpati.

In legatura cu zona geograficä de unde aveasa inceapa amplul proces de constituire a sta-tului feudal Tara Romaneasca s-uu exprimat,In esenta, doua puncte de vedere : unul potri-vit caruia unificarea politic& ar fi pornit dinspreOltenia spre Muntenia si un altul dupa careunificarea s-ar fi fäcut dinspre Muntenia spreOltenia.

In Tara Romaneasca existau in acea vremecloud principale centre organizate politice4te :unul in Oltenia, altul in regiunea deluroasd dinnordul Munteniei, unde fiintase voievodatullui Seneslau. Analiza si interpretarea izvoarelorreferitoare la epoca tratata ne duc la concluziaca unirea teritoriului Teiril Romdnegi sub ace-eafi cirmuire fi. foimarea unui stat unitar esteopera voievodului de la Argef *, urma§ul luiSeneslau, caruia i s-au supus, recunoscindu-1domn, ceilalti conducätori politici din tara. Acest

* In rezumatul tezei de doctorat cu titlul Dezvo/-tarea economica # sociald a wezdri/or din bazinulmillociu al Argefului in secolele XXIV, Panait I.Panait aratä, printre allele, al bazinul mijlociu alArgewlui beneficiaza de cea mai pronuntatà aglo-merare de sate din intreaga cimpie romanfi" (Bucu-re*ti, 1976, p. 8-9).


fapt este inregistrat, de altfel, mg tirziu, incronica *if, in care se afirmä ca dup& descA-lecatul" lui Negru vodä, Basarabegtii din Olte-nia (adic& stadmogii Craiovegtilor) cu tdatA bo-ierimea local& au venit gi s-au inchinat" luiNegru vodä. 0 atare inchinare incheia un pro-ces care nu era altceva .decit unificarea statu-lui ce gi-a luat numele de Tara RomâxteascA.

0 seam& de istorici, printre care Bogdan Pe-triceicu Hasdeu, D. Onciul, I. Conea gi atefana tefänescu, sustin ca unificarea teritorialä s-afäcut dinspre Oltenia spre Muntenia de cdtreurmagii lui Litovoi sau de cdtre Litovoi al II-lea.

Oonsiderind (ca gi D. Onciul gi A. D. Xeno-pol) cä in Oltenia viata politic& a fost multmai complex& mai continua gi mai inaintatädecit la räsdrit de Olt", gi cd sub conducerealui Litovoi in acea arie geografic& s-a plamä-dit o evident& migcare de independent& I. Co-nea sustinea, de pildä, ca Oltenia a fost lea-gänul intemeierii muntene".

Lstoricuil A. Sacerdoteanu a remarcat ins&contradictia dintre opiniile lui Onciul carearatA in repetate rinduri ca Oltenia Basara-bilor... era mai dezvoltatA politic decit tara dela räsärit de Olt gi totugi Basarabii stilt aceiacare se inchinä lui Negru \Todd cdruia ii gi

urmeazA in domnie, Mr& a rezulta de undeva


ca. s-a produs acolo o desherenta. Inchinarea insine presupune ins& tocmai o situatie inversa:cel care o prime§te este feudalul mai puternic".

Intrucit sapaturile arheologice efectuate laCurtea de Arge§ au dovedit ca a existat inrespectivul ora § voievodal un centru politic dis-tinct Inca din secolul al XIII-lea, centru nedo-vedit Inca in aria teritoriala a Olteniei §i cumtot la Curtea de Arge§ s-a stabilit prima capi-talä a Tarii Romane§ti, nu incape aproape nicio incloida di de aci a pornit procesul de unifi-care teritoried.

Dupa cum spunea Nicolae Iorga, intr-o lumede vai in care romanii träisera pima acum rk-leti, cu toate cuprinderile, mai mult teoretice,In «ten», valea Arge§ului a ajuns a-§i impunevoievodul, care e acuma domnul romanesc, cutendinta de a ocupa tot teritoriul locuit deneam".

Consemnind un astfel de punct de vedere,apreciem, totodata, ca va fi fost posibil ca uni-ficarea teritoriala despre care discutam sa fimers paralel in Muntenia (realizatä de urma§iilui Seneslau) §i in Oltenia (unde opera a fostindeplinita de Litovoi §i urma§ii säi). Este greude stabilit data la care cele cloud centre deputere politica (Muntenia §1 Oltenia) au ajunssa se uneasca intr-un singur stat. De aseme-


nea, este dificil sa se aprecieze exact pe ceintindere de timp s-a infaptuit aceasta unifi-care. Dupa cum sublinia D. Onciul, dualitateapolitica' a Tarii Romane§ti s-a pastrat i dupaIntemeierea statullli prin raminerea intr-o pozi-ie autonoma pentru o anumita peri-

°add' a banatului Craiovei.Nu cunoa§tem conditiile In care Basarab Inte-

meietorul a fost ales sau recunoscut ca domnal intregii taxi ; nu tim nici daca In intreprin-derea sa voievodul a utilizat forta pentru a sillpe unele capetenii politice sa-1 recunoasca Incalitate de conducator unic sau daca acele cape-tenii s-au supus de bunavoie lui Basarab. Dinlipsa unor izvoare certe, o astfel de problema'ramfne, deocamdata, neelucidata.

Tn legatura cu Unificarea propriu-zisa, nutim cu certitudine cum a decurs In mod con-

cret acest proces, daca e numai opera lui Basa-rab sau daca actiunea de unificare IncepuseInainte de el, adica 'Inca din vremea lui Tiho-mir, dupa cum sustine Nicolae Iorga*. Ilustrulistoric aprecia, de exemplu, ca Basarab nu e

* In anul 1922 Nicolae rorga afirma : Seneslau dela Arges sau mai sigur urmasul sdu Tugomir sauTihomir a reusit sa uneascli cele douà voievodatesituate de-a stinga Oltului".


un intemeietor, ci un continuator, dar la urmavi un eliberator".

Din lipsà de documente de prima mina, s-aupropus diferite ipoteze atit asupra datei, cit via modului In care diversele zone teritoriale aleTarii Românevti au intrat in componenta statu-lui feudal condus de Basarab. Astfel, dupa opi-nia lui A. Bunea, este aproape sigur ca incaloan Tihomir vi-a extins stapinirea vi de-adreapta Oltului asupra Viril voievodului Litovoi,cazut in luptä cu ungurii la 1279, vi asupraSeverinului", unde dupä 1291 nu maisint vtiri sigure despre existenta unui ban ma-ghiar al Severinului. Alti istorici, ca I. C. Filitti,au sustinut ca stapinirea voievodului de laArgev s-ar fi intins pe la 1330 mai Intli spreCimpulung. Profitind apoi de un icomplex deimprejurari favorabile petrecute In Transilva-nia, Basarab !vi va Intinde stapinirea mai intliIn Lovivtea sau Tara Lovistei* (probabil Intreanii 1311-1319), iar apoi asupra intregii Olte-nii, deci vi a Banatului de Severin.

* Dupà I. Conea, Tara Lovistei era constituità dinbazinul Titesti-Brezoi, din zona confluentei Lotruluicu Oltul, cuprinzind Irisa si asezarile de pe maleaLotrului, arie teritoria1á unde ar fi existat inca dinsecolul al XIII-lea o tara", adici un mic stat, maimult sau mai putin autonom".


Pornind de la faptul ca In documentele luiCarol Robert relative la cauzele care au dus laconflictul din 1330 dintre rtgele Carol Robertsi volevadul de Ia Arges -nu se afirmä ea Basa-rab ar fi ocupat unele parti ale regatului ma-ghiar, ci doar ca le detinea (detinebantur), decifusesera luate in stapinire mult mai inainte de1330, D. Onciul sustine si el ca unele teritoriiale Tarii Romanesti printre care, probabil,si banatul de Severin s'i ampulungul auintrat In posesia voievozilor romani In timpulinterregnului din Ungaria din anii 1301-1308,cind nu domnea Inca Basarab, ci tatäl sau Tiho-mir. Faptul ca la 1332 numele de Tihomir eracunoscut la curtea lui Carol Robert, ne poateduce la concluzia ca voievodul roman avusesedeja relatii cu regatul maghiar, relatii pe carenu le cunoastem.

La cele discutate mai sus socotim util samai adaugam ca dupa traditia Inregistrata decronici, directia din care a inceput sa se pro-duca unificarea propriu-zisa a statului feudalTara Romaneasca ar fi fost de la nord la sud :

Radu Negru ar fi fost mai Intl la Cimpulung,de acolo a descalecat la Arges", unde si-a fixatcapitala, dupa care noroadele ce pogorlse cudin' sul, unii s-au did pre supt podgorie, ajun-gind grid In apa Siretului si pia la Braila ;


iar altii s-au tins in jos, preste tot locul, deau facut ora§e §i sate pinä in marginea Dunärii§*1 pind in Olt". Intrucit respectivele zone teri-toriale fuseserä locuite §i stäpinite de romani,nu poate fi vorba de o coborire propriu-zisA anoroadelor" lui Negru \ma in acele zone, cide intrarea teritoriilor respective sub autorita-tea lui Basarab, evident pe masura alungdriitatarilor de pe acele plaiuri românesti*.

Afirmatia cronicil cd Radu Negru ar fi co-borlt mai intii la Cimpulung §i apoi la .Arge§(sau la Curtea de Arge§) este pug la indo-laid, printre altele, §i. de existenta in aceasta"din urmä localitate a unui centru politic mai

* Intr-o cercetare amplA si documentatA, istoriculPanait I. Panait a stabilit caracterul exploziv de-mografic pe care secolul al XIV-lea 11 aduce cel putinIn zona centralA a Cimpiei romAne". FärA a preluamecanic informatia cronicii referitoare la coborIreapopulatiei de la mtmte spre cimpic, autorul citat maisus se referA la o pulsatie demografick singura carepoate sta la baza explicatiei Indesirii asezArilor ru-rale". AceastA pulsatie" era posibilA datorità exis-tentei unui rezervor demografic In zona subcarpaticaa viitorului stat Tara RomaneascA. Panait I. Panaita constatat a Indesirea satelor de chnpie, maiprecis a acelora din Muntenia, a continuat In totdecursul acestui veac". Nu este vorba deci depopularea unor zone desarte, ci de o Indesire a ase-arilor sAteste (Cercetarea arheologicd a cu/turii ma-teriale din Tara Romdneased in secolul al XIV-lea,In Studii si cercetAri de istorie veche" nr. 2, 1971,p. 251-252).


vechi, adicd din secolul al XIII-lea, unde §i-auavut resedinta Seneslau s'i urmasii lui.

Dupd unele aprecien i demne de a fi luate inseam& Basarab si-a mutat temporar resedinta laCimpulung dupä 1330, cind vechea asezare ascaunului voievodal de la Curtea de Arges afost probabil pustiitd de oastea maghiard inimprejurdri pe care le vom releva la loculpotrivit.

at priveste teritoriile din partea de sud aviitorului stat feudal Tara komdneascd, ele vorfi intrat in componenta tä.rii lui Basarab inaintede anul 1323, atunci cind °stile voievodului dela Arges au trecut Dundrea pentru a ajutaIn luptä pe tarul bulgarilor.

Dei nu cunoastem in amdnunt procesul deinglobare in statul feudal Tara Romaneascd adiverselor arii geografice ale sale, un /ucru estesigur : teritoriile respective au intrat pe rindin componenta statului. Directiile de extindereale acestuia par a fi fost mai intii spre apus,apoi spre sud si rdsdrit. 0 astfel de opinie nise pare logicd. In legatura cu aceasta riu tre-buie sd uitdm cd Basarab nu dispunea la !nee-put de forta necesard pentru a-i supune dintr-odatd pe ceilalti voievozi ; supunerea lor s-aMalt, evident, pe rind.


Putem considera, oricum, ea procesul de uni-ficare stated fusese incheiat la 1324, cindBasarab este numit in documentele regeluiUngariei voievodui Tara Romelnqti. Numaiavind un stat mare, puternic 0 destul de bineorganizat, a putut Basarab sA reu§eascA ceeace nu izbutise Litovoi : sä faring& puternica ar-matà a statului maghiart la 1330.

DacA termenul de Incheiere a procesului deformare a statului feudal Tara Romfineaseaeste atestat de docurhentul din 1324, ni se paremult mal greu de stabilit data chid a Inceputacest proces. Tinind totu0 seama de conditiileexterne care au inlesnit constituirea statului,cei mai multi istorici romAni au admis cA operalui Basarab s-a desfA§urat In primele deceniiale secolului al XIV-lea. DupA P. P. Panaitescu,de exemplu, Intemeierea are loe Intre 12991324". De altfel, nu trebuie sA uitAm cA ceamai veche relatare externA scrisA despre des-cAlecat" *, cea a raguzanului Luccari, da ca datAa acestuia an.ul 1310, an la care se presupuneca. a Inceput domnia lui Basarab.

* Ve7.1 amanunte despre aceasta problema si despremodul cum s-a creat legenda descalecatulur In vre-mea domniei lui Matel Basarab la N. Stoicescu,Descdiecat" fi intenteiere" In istoria Tart{ Roma-nqti (Revista de istorie", 1980, nr. 1, p. 43-61).


In abordarea aspectelor de mai InainteIntr-o strinsä aegaturd cu ele, considerära ne-cesar sa reliefdm, In mod succint, i uneleconsideratii referitoare la problema dualismuluipolitic romdnesc In evul mediu, problema stu-diatä pe larg de P. P. Panaitescu. Formareaexistenta a doud state romanesti subliniareputatul istoric s-a datorat i faptului caTransilvania centrul unificator a fostocupati de regatul ungar, asezdrii geografice acelor cloud täri rämase libere, orientdrii dru-murilor de comert ce le sträbäteau, precumtraditiei dinastice, fiecare tard avindu-si dinas-tia sa.

De altfel, formarea a mai multor state feu-dale romanesti asa-numitul pluralism sta-tal nu este un fenomen specific istoriei po-porului roman. Cauze obiective, economicepolitice, au facut ca In evul mediu nume-roase alte popoare (francez, german, italian,rus si allele) sd trdiascd In limitele mai multorformatiuni politice, Mil ca aceastd divizare po-Mica' sd prejudicieze unitätii lor etnice.mitarea politicd-teTitoriald este, deci, o reali-tate In care au, trait numeroase popoare, astfelIncIt nu trebuie sA surprindä pe nimeni faptulcd i societatea feudal:a romaneasa a cunoscutun asemenea fenomen. Existenta statului feu-


dal Moldova, alaturi de Tara Romaneasca sirespectiv de Transilvania, state romanesti, stateale romanilor, nu Inseamna a In spatiul car-pato-danubiano-pontic existau mai multe po-poare, ci a acelasi popor, adica romanii dedincoace si de dincolo de lantul Carpatilor traiauIn mai multe unitati statale ca fii ai unui poporCu o etnie unica, popor cu o vechime bimile-nara. Faptul a datorita unui complex de fac-tori romá'nii au trait In evul mediu In mai multestate nu Indreptateste In niel un fel si In nielun caz parerea gresita, nestiintifica a unor isto-rici straini, dupa care moldovenii ar fi un neamaparte, cu o limba moldoveneasca, lar valahii,care au locuit In Muntenia, ar fi constituit, chi-purile, un alt neam. Dupa o asemenea logia",ar Insemnia sa admitem ca bavarezii sau saxoniinu sint germani pentru faptul a au locuit Instate separate, sau a milanezii, venetienii, ge-novezii s.a. constituie fiecare un alt popor decItcel italian, pentru ca. si ei au avut state aparteInainte de unificarea Italiei.

Statul condus de Basarab s-a numit dintruInceput Tara Romá'neasca, adia tara locuita deromani. Acest nume arata a locuitorii sai aveauconstiinta originii romane. Evident a numelede Tara Romaneasa, numele cel vechi al prin-cipatului muntean, Inseamna, fax% Indoialä, o


notiune care s-a transmis pe cale populara dintimpurile foarte vechi ale Imperiului", spuneape bunä dreptate Nicolae Iorga. Faptul cá taras-a numit de la inceput Romaneascä aratamarele istoric coincide cu o conceptie natio-nalä, echivalentd cu conceptia teritoriald, bazämodern& pentru statele apusului Europei".

Forta traditiei era atit de puternicä si con-*Uinta originii etnice atit de vie sustinepe drept cuvint ?tefan tefanescu Ludt celdintii stat care a luat nastere pe teritoriulRomaniei nord-dunärene s-a numit Tara Roma-neasca (Cu un termen slay Valahia)".

Explicatia data de unii cercetatori (de exem-plu Octavian Popa) dupa care Tara Roma-neasca s-ar fi numit asa deoarece descalecatoriiau venit din vechea Tara Romaneasca TerraBlaccorum", nu ni se pare intemelata ; intrucitlocuitorii Munteniei stiau si ei ca grit romani,nu era nevoie sa le aducä aminte de aceastafratii lor de peste munti.

Primul stat feudal independent apärut pe te-ritoriul patriei a luat deci numele neamului :tara locuitli de romeini. Mud a apärut a douatara româneascä, Moldova, se intelege a aceas-ta nu s-a mai putut numi tot Tara Romaneasca,dei era locuitä de acelasi popor. Ea si-a luatnumele de Moldova, dupa rtul si regiunea de


unde a inceput dezvoltarea sa. Se intelege caaceasta nu poate constitui nici mAcar o supo-zitie precum ca moldovenii ar fi alt popor decItlocuitorii Tarii Romanesti, asa cum sustin uniiistorici strAini.

0 puternica dovada a constiintei unitAtii deneam la moldoveni este aceea ca ei nu aunumit niciodata Muntenia Tara Romaneasca, ciTara Munteneasca, ei stiind, desigur, foartebine ca si tara lor era tot o tara romaneasca.Faptul acesta este relief at cu aria de Stefancel Mare la 1478, cind, refer'indu-se la TaraRomaneascA, o numeste simplu s'i edificatorFaltra Valachia", adicA cealalta Tara Roma.-neasca, marele domnitor roman stiind si el preabine cA si Moldova era o Valahie, adica o TaraRomaneasca.

DupA cum s-a aratat, constituirea statuluifeudal Tara Romaneasca urmata la scurtavreme de aceea a Moldovei, dui:A exemplulprimei libertAti romanesti", cum spunea Nico-lae Iorga a asigurat poporului nostru cadrulpolitic necesar dezvoltArii sale si 1-a pus laadApost de cuprihderea sa In trontierele puter-nicelor regate sau imperii vecine care desfä-surau fära nici o exceptie o politica' deexpansiune fAtisA, sprijinità atit pe forta arme-lor, at si pe diplomatie sau pe propaganda reli-gioasA.


acelasi timp, existenta statului, a uneiorganizari politice, administrative, judiciare,militare i ecleziastice ou trasaturi specifice, aconferit romanilor o identitate politic& färä decare nu se putea concepe hi evul mediu oexistent& de-sine-statatoire.

Fiind par* din acelasi intreg, statele feudaleromânesti Tara Romdneascd, Moldova si Tran-silvania se vor Intl& i dezvolta in mod legioprin strinse si active legaturi pe toate planurile.Referin.du-se la mobilurile, la caracterul si laintensitatea acestor legaturi, tovaräsul NicolaeCeausescu sublinia : Este stiut ca. In conditiileorinduirii feudale a carel caracteristic& erafàrimitarea statara si pe teritoriul tarn noas-tre s-au constituit nuclee administrativ-politicediferite : Tara Romaneasca, Moldova, Transilva-nia. Cu toate acestea, datoritä omogenitatiistructurii economice, sociale i culturale a in-tregului teritoriu locuit de romfini, limbii uni-tare, precum i puternicei constiinte a originiicomune a locuitorilor, intre cele trei state s-audezvoltat permanent contacte si legaturi multi-laterale intense. Necontenit au avut loe schim-buri de bunuri materiale, o.puternica circulatiede idei, de opere de culturA i arta si, maipresus de once, s-a 1nchegat oonstiinta necesi-tatii luptei unite impotriva cotropitorilor, a dus-manilor comuni".

www.dacoromanica.ro

II

POLITICA EXTERNAA LUI BASARAB INTEMEIETORUL

Incepinduii domnia in jurul anului 1310,dupa moartea tatalui au Tihomir, voievodulBasarab I * a promovat o politica de Intelegerecu vecinii sal. 0 astfel de politic& inteligenta

* In literatura istorica romaneasca s-a discutatfoarte mult despre originea numelui lui Basarab. Separe Ca cele mai Indreptatite opinii In aceasta pri-vinta sInt acelea care considera ca numele respectivar fi de origine cumana si Inseamna tatal caresupune", adica tatal dominator". Dupa parereanoastra, domnul rarii Romdnesti a putut sd capetesupranumele de Basarab dupd ce a rewit sd. supund# sel domine resturile neamurilor turanice care lo-cuiau in f osta Cumanie N eagrd. Dec& admitem caBasarab a fost legendarul Negru voda, Intemeietorulstatului, ni se pare logicd explicatia data de StefanStefanescu si de alti istorici, care sustin ca. voievodulde la Arges s-a numit Negru deoarece a lnvins peMari' negri ce locuiau fosta Cumanie Neagra ; Infelul acesta a devenit si Basarab (numit astfel desupusii sal), iar cele doua notiuni se Impaca. foarte


realista avea sa devina traditionalti pentrusuccesorii &Ai la tron.

bine si se completeazä Basarab, cel care a su pus petdtarii negri, a devenit Negru vodd. Admitind unastfel de punct de vedere, ar lnsemna sft fim deacord i cu faptul cA Basarab, respectiv Negru vodaerau supranume izvorlte din faptele sale care l-aufacut vestit raft In tara cit si peste hotarele ei. In-trucit pina acum, dupa *Uinta noastra, nimeni nu s-aendit sa explice impreund, nu separat, cele douft nu-miri Basarab s't Negru vodft cu sensurile de maisus, ni se pare ca punctul de vedere emis de noi posteconstitui o buna cale de Intelegere mai deplinii aproblemei aflate In discutie. In ceea ce ne priveste,nu avem nici de departe pretentia ca interpretareadata de noi calor doua ntuniri a elucidat o atareproblema. Emiterea de catre noi a unor puncte devedere a avut doar menirea de a of eri istoricilornostri prilejuri de reflectie in aceasta interesantaproblema. Vom conchide subliniind ca numele Ba-sarab poate fi de origine cumand, dar cd voievodulcare purta acest nume a fost romdn domnul ro-mdnilor, asa cum marturisesc cronicile i documen-tele maghiare. Indiferent deci de nume sau de supra-nume, Basarab a fost romdn qi a luptat cu toataputerea mintii si a bratelor pentru cauza romanilor.Dinastia ui Basarab s-a identificat Intr-atit cu tarepe care o conduces Incit la 1419 regele Sigisrnund deLuxemburg arftta ca tara Ungrovlahiei este Basara-beascd",

Mal socotirn important de subliniat 1 faptul cA inunele izvoare sirbesti, Incepind din vremea domnieilui Basarab, tare acestuia este numita Basarabinazemlje", cum i se spune la 1349 s't 1357. Mal tirziuIn 1396, Vlad Uzurpatorul se va intitula woyewodaBessarabie", jar tara stapinita de el woyewodatumBessarabie", asa cum la 1395 Stefan I, domnul Mol-dovei, se obliga iiata de regele Poloniei sa-i dea ajutorImpotriva oricarui dusman, printre altii l Impotrivavoievodului Basarabiei".


Urmarind sa fie tare in interior §i sd con-vietuiascA In pace §i liniste cu vecinii, Basarab§i-a asigurat relatii foarte strinse cu tarartul bul-gar. Dupd unii istorici (I. Lupa, t. tefä-nescu s.a.), aceste relatii ar fi fost determinatede hotarirea lui Basarab de a se opune tendin-telor de expansiune ale lui Carol Robert. Invirtutea unor 1ntelegeri pe care le-a avut Cutaratul bulgar, Basarab a venit uneori in moddirect In sprijinul säu, in unele momente chiarcu efective de luptatori. Prima stire cunoscutäpriveste ajutorul masiv dat de Basarab taruluiMihail al III-lea i§man in 1323, la urcareaacestuia pe tron. Dupd cronicarul bizantin I.Cantacuzino, Mihail, stringindu-§i oastea pro-prie si primind Intr-ajutor nu putin s'i de laungro-vlahi si Inca si de la sciti". (tdtari), apornit impotriva bizantinilor care Incercau säocupe Bulgaria.

Nepotul lui Mihail al III-lea i§man, penumele säu Alexandru, a fost cdsätorit cu Teo-dora, fiica lui Basarab, alianta dintre cei doisuverani fiind Intäritä astfel s'i prin legAturi derudenie.

Basarab a rAmas credincios acestel aliantesud-dun&rene, trimitind un nou ajutor militartarului Mihail in lupta dusä de acesta Impo-triva lui stefan Urog al III-lea, craiul sirbilor ;


o§tenii lui Mihail §i aliaIii sai au fost insa in-frinti in incle§tarea de la Velbujd, din 28 iulie1330. Dupä opinia lui Nicolae Iorga, prin inter-ventia sa in conflictele de la sudul Dunärii,Basarab urmärea sä asigure un anume echili-bru" intre statele din aceasta regiune.

t-irea despre participarea lui Basarab Ivan-co", socrul Iarului Alexandru al bulgarilor, §iCu cei care trdiesc in vecindtatea tätarilor negri"la lupta de la Velbujd se gase§te in insem-narea lui i5tef an Du§an din prefata Zakonicu-lui ; cele consemnate in acea insemnare au fostapoi reproduse in principalele letopisete sirbesti.In aceste izvoare istoriografice, romanii sint nu-miti Basarabi", dupä numele voievodului lor.

In politica lui Basarab cu vecinii un locaparte l-au ocupat raporturile cu regalitateaUngarä. Raporturile lui Basarab cu Ungariaangevinä afirma pe bund dreptate MariaHolban intr-un studiu publicat in anul 1967

au oferit multä vreme doar prilejul unoraprecien i gräbite, fdrä a lumina pozitia domnu-lui roman inainte de limpezirea adusä de vic-toria sa din anul 1330, care §i ea a fost adeseainfati§atä intr-un mod fantezist sau tendentios".Intr-adevär, numero§i istorici maghiari (L. Mak-kai, Daniel Dozsa, Moritz Darvai, L. Elekes §.a.)au exagerat rolul suzeranitatii regatului ma-


ghiar asupra Tani Romane§ti, unii dintre eiafirmind chiar cá primii voievozi ai acestei tanar fi fost numiti de regele Ungariei.

Nicolae Iorga a intuit §i aici just lucrurileatunci cind a sustinut ea' Angevinii nouadinastie maghiara adusa din Apus, unde feuda-lismul cuno§tea formele sale clasice auintrodus in Ungaria o alta conceptie politicadecit aceea a Arpadienilor ; adepti ai unei or-dini feudale clasice, ei au introdus aceasta or-dine cu suzerani §i vasali §i in relatiile lor cutArile vecine care nu cunoscusera Inca astfelde forme feudale clasice.

La baza acestei suzeranitati erau situatedrepturile" pe care considera ca le are regelemaghiar asupra Cumaniei, adica asupra partiide rdsarit a Munteniei §i a sudului Moldovei.Dui:a cum a al-Mat D. Onciul, pretentiile coroa-nei maghiare asupra acestor teritorii romane§tii§i au originea in cuceririle cavalerilor teutonicare au reu§it sa ocupe pe seama coroanei oparte a tarii de dincolo de munti (ultra montesnivium), numita parte a Cumaniei (partem Co-manie). Dupa Infringerea suferita de la tatari laKalga (1223), o parte a cumanilor a cenit pro-tectoratul regelui maghiar, ceea ce 1--a indrepta-lit pe regele Ungariei ca din anul 1223 inaintesa poarte §i titlul de rege al Cumaniei. Fiind


rege al Cumaniei, suveranul maghiar consi-dera ca era indreptatit sá revendice teritoriullocuit de acesti supusi ai säi, trecuti in mareparte mai apoi, pentru a scapa de amenintariletatarilor, in regatul Ungariei i in Transilvania.

Unii istorici au explicat in alt mod adicaunilateral suzeranitatea regelui Ungariei asu-pra domnului Tarii Romanesti. Statul ungu-resc spunea P. P. Panaitescu avea nevoiepentru desfacerea marfurilor sale din Ardeal dedrumul Oltului si de al Drailei ; de aceea aajutat cu ostile sale pe voievodul roman careasigura eliberarea acestor cài i l-a luat subocrotirea lui. Tara a primit vasalitatea ungu-reasca ca o alianta in vederea ajutorului im-potriva paginilor". Dealtfel, i cu alt prilej,marele istoric explica orientarea politica a TariiRom'anesti spre Ungaria i prin interesele eco-nomice ale acestor puteri vecine. Si aici (inTara Romaneasca n.a.), ca si in Moldova,vasalitatea in forme feudale fata de Ungaria afost o urmare a legdturilor comerciale, o asi-gurare a drumului de scurgere si de aducere amarfurilor. Dar drumurile principale ale nego-tului venind aici din Ungaria (adica din Transil-vania n.a.), Tara Româneascd a ramas subsuzeranitatea coroanei sfintului Stefan". Se in-telege, desigur, ea nu trebuie sa neglijam latura


economicd a problemei, dar dacd ne vom bizuinumai pe un astfel de punct de vedere, nuNOM putea intelege in toatd complexitatea samult disputata si adesea controversata pro-blemd legatd de suzeranitatea regatului maghiar.

Dupd cum a ardtat D. Onciul opinie insu-sitd si reluatd de Iosif chiopul s'i stefan tefd-nescu pretentiile regatului maghiar de suze-ranitate asupra teritoriilor de la sud si est deCarpati se explicd in parte si prin miscarea depopulatie venitä din Transilvania in aceste teri-torii, intrucit potrivit dreptului feudal al evu-lui mediu, ocuparea unui teritoriu de cdtresupus (vasal) era socotitd ca fiind realizatd innumele stäpinului feudal".

Vasalitatea temporard a domnilor TdriiRomänesti fatd de regatul maghiar a mai fostlegatd apoi si de stdpinirea de cdtre acestia aunor feude la nord de Carpali, asa cum erauAmlasul si Fdgdrasul, asezdri locuite de romani.Dui:id cum spunea Nicolae Iorga, era o vasali-tate speciald care nu incurca intru nimic joculliber al politicii vasalului fat:a de intereselesuzeranului, rdminindu-i acestuia numai dreptulde a-1 declara .infidel» si de a porni, dacdputea, o campanie de pedepsire, inceputd princonfiscarea feudelor". Acelasi istoric consideraea situatia domnului prii Romdnesti fatd de


regele maghiar era asemandtoare cu aceea aregelui Angliei fatd de regele Frantei.

0 problemd interesantd, dar si greu de eluci-dat pe toate planurile, se referd la relatiilepropriu-zise statornicite intre domnul TdriiRomanesti si regale Ungariei. Nu stim aproapenimic despre inceputurile acestor relatii. Asacum a remarcat Nicolae Iorga, existd o strinsainterdependentä intre evolutia evenimentelordin Transilvania din acea epoca (oficialitätile deaici s-au opus multd vreme alegerii si apoidomniei lui Carol Robert) si cele din TaraRomâneascd, al Cárui domn, profitind de greu-tdtile prin care trecea coroana maghiard, isiva fi consolidat pozitia si va fi supus uneleteritorii asupra carora regele va emite preten-tii mai tirziu. Nicolae Iorga lega chiar dataprestdrii omagiului lui Basarab de supunereaTransilvaniei de cdtre regele maghiar ; numaldupd ce si-a supus Transilvania, Carol Robertl-a putut sili pe Basarab sd depund omagiulde vasal*.

* Opinia lui G. Györffy dupa care putem pune in1316 inceputul domniei lui Basarab ca vasal" al re-gelui Ungariei a fost contestata in studiile sale decatre Maria Holban ; in aceasta privinta cercetatoareaa propus o alta datare, problema asupra careia vomreveni in cadrul tratarii noastre,

71

www.dacoromanica.ro

Pentru a intelege ceva mai bine imprejurd-rile in care au inceput relatiile lui Basarabcu regatul Ungariei va trebui sd ne referimfie §i pe scurt la evenimentele din Transilvania.Dupd cum am ardtat in capitolul anterior,Carol Robert nu a putut obtine coro ana Unga-riei decit dupd ce a reu§it sd supund pe reputa-tul voievod al Transilvaniei, Ladislau Bor§.Destituit din demnitatea de voievod in 1315,acesta a intrat in strinse legdturi cu fostulpalatin Iacob Kopasz (din familia Bor§), desti-tuit §i el, precum §i cu renumitele familiiKöszegi §i Gutkeled, apoi cu Matei Csak §1 cuMoi§ din Transilvania. Se pare ca §i Basaraburma sd ajute aceastä mare conjuratie impotrivaregelui Ungariei.

Contradictiile dintre Carol Robert §i repre-zentantii aflati in tabdra potrivnicd lui aveausd devind foarte acute, ajungindu-se in anul1317 la o infruntare direct& care a imbrdcataspectul unei rdscoale. Pind la urmd, capii rds-coalei au fost invin§i rind pe rind, iar räscoaladezlantuitd impotriva proaspdtului suveran ma-ghiar indbu§itd. Rdsculatii care au scäpat cuviatd s-au refugiat in cetatile Ciceu, Deva §iLita (In Bihor). Dupd ce castelanul de Ciceua trecut de partea lui Carol Robert, oasteamaghiard a reu§it sd infringd rezistenta luptä-

72

www.dacoromanica.ro

torilor lui Stefan Uro§ (aliatul lui LadislauBor§) §i sd ocupe Mehadia, detinutd de un altrdzyrdtit, loan, fiul banului Teodor (1321).

Rdma§i stdpini doar pe Deva §i pierzind po-sibilitatea de ajutor de la Stefan Uro§, fiilorlui Ladislau Bor§ nu le rarninea altd sperantddecit sprijinul lui Basarab, domnul Tdrii Roma-ne§ti. Intrucit o§tile regale ocupaserd Mehadia§i intrerupseserd astfel legaturile dintre 0.scu-lati §1 banatul Severinului teritoriu aflat instdpinirea domnului Tdrii Romdne§ti , fiii luiLadislau au cdutat alte puncte de legdturd cutara lui Basarab §i anume prin Carpatii Meri-dionali. Dupd opinia lui I. Moga, la aceastäconcluzie ne duce un document datat la 5 au-gust 1322 prin care regele Ungariei declard cd,in timpul cind Ladislau, fiul fostului voievodtransilvan Ladislau, impreund cu fratii sdi,rdpiti de ingimfare, cu indräzneald temerard §icunoscuta necredintd, s-au ridicat ca rebeli im-potriva majestdtii noastre, atacind regiuni dinpdrtile Transilvaniei pe care le-au pustiit cupdgubitoare incursiuni §i tiranice devastdri, ri-dicind numeroase piedici in calea sträduintelornoastre".

In actiunile sale, Carol Robert a fost sustinutde un anume Nicolae, fiul lui Conrad de Til-maci, care a dat regelui dovezi de credintd


pentru infringerea, umilirea i exterminareanecredinciosilor" sal; pentru a da, chipurile,noi dovezi de credintd" fatd de suveranul ma-ghiar, Nicolae restituise acestuia cetatea Salgo(din apropierea localitätii Sibiel) impreunä cunouä sate din preajma ei. Datoritd acestui fapt

avea sd declare insusi regele a rezultat,in afard de sporirea stdpinirii noastre, toadodihna si linistea doritd de credinciosii nostridin acele parti, impotriva incursiunilor sau ata-curilor neprevAzute ale adversarilor nostri".

Dupd cum a ardtat I. Moga, faptul cá cetateaSalgo inchidea una din cele mai importantetrecdtori pentru atacurile venite de peste Car-pati, dovedeste ca. incursiunile sau atacurileneprevdzute ale adversarilor amintite indocumentul citat mai sus trebuie rapor-tate nu numai la actiunea initiatd impotrivaregelui de cAtre fiii lui Ladislau, ci i laexpeditiile pe care le fäcuse sau era de a.steptatsä le facd Basarab i ostenii sal in sprijinulfiilor fostului voievod Ladislau Bors. Prin acesteincursiuni i prin sprijinul acordat fiilor unuivoievod al Transilvaniei care nu se supunealui Carol Robert, domnul Tdrii Rom'dnesti nuurmärea decit intdrirea pozitiei sale si sldbireaaceleia a regelui maghiar.

74

www.dacoromanica.ro

Voievodul roman era pe deplin constient cáavind un aliat credincios la hotarul TdriiRomânesti cu Transilvania va putea sä facd fatdcu mai mult succes presiunilor i actiuniloragresive ascunse sau declarate ale monarhuluimaghiar. De altfel, Carol Robert nu se va da inläturi sä recunoascä in persoana lui Basarabun dusman al säu. Intr-o diploma regala din27 martie 1329, regele maghiar arattinumise pe magistrul Dionisie mai mare pestecetatea noasträ Mehadia, aflatd la margine, pen-tru a sta impotriva bulgarilor, a lui Basarab,voievodul Tdrii Romanesti, a regelui schismatical Serbiei si a tätarilor ce ndvdleau neincetatcu dusmänie, atacind hotarele regatului nostru,precum i unitatea credintei celei adevärate".Datoritä abilitätii sale, Dionisie reusise sá pds-t.reze in pace si nevdtdmate" hotarele rega-tului impotriva acestor atacuri, pierzind insdpe timpul unei lupte mai bine de o sutd de

adicä nobili din preajma sa i slujitori deai sdi".

Din aceeasi diploma rezultä cd a fost o vremein care Basarab era socotit printre dusmaniiregatului maghiar, in aceastä categorie intrind

unele personalitäti sus-puse din Bulgaria, cucare voievodul roman se afla in bune relatii.Intrucit diploma se referea la o actiune de

75

www.dacoromanica.ro

cluratd a lui Dionisie (vorbindu-se in ea despretoti cei care au atacat Mehadia intre 1322 si1329) este greu de spus cu precizie cind si cittimp Basarab a putut fi considerat drept adver-sar periculos al regitului maghiar.

Analizind toate datele cunoscute si tinindseama cd numirea lui Dionisie ca mai mare"peste cetatea Mehadia s-a facut in 1322, larinchinarea lui Basarab ca vasal al regelui in1324, Maria Holban a sustinut cd includerealui Basarab printre dusmanii impotriva caroracastelanul de la Mehadia trebuia sd-si exercitevigilenta e valabil6 doar pentru perioada din-tre 1322 si mijlocul anului 1324"; in acesttimp Basarab stäpinea partea olteneasca a ba-natului de Severin, iar regele maghiar, cetateade hotar a Mehadiei. Avind sub ocupatie aceafortificatie, oamenii lui Carol Robert puteausupraveghea si urmäri atit miscArile fdcute deostenii lui Basarab in zonele apropiate, citsi pe cele ale aliatilor sal bulgari.

Informatii certe atestä insd cá in vara anului1324 relatiile lui Basarab cu Carol Robert eraubune, intre cei doi suverani avind loe schimburide solii. Astfel, la 26 iulie 1324, regele maghiarrdsplätea pe magistrul Martin, fiul lui Bugar,comite de SAlaj, printre altele si pentru purta-


rea soliilor noastre, in mai multe rinduri, laBasarab, voievodul nostru al rárii Române§ti(woyuodam nostrum Transalpinum), unde §i-aindeplinit slujba soliei sale in chip credincios §ivredrtic de lauda".

Dupd pdrerea, Mariei Holban cercetätoareatenta a acestei perioade soliile lui Martin(mai multe la numdr) aveau ca scop sá ()Minapentru regale maghiar intregirea banatului deSeverin cu pdrtile rdsdritene stapinite de Ba-sarab. Concluzia la care a ajuns cercetätoareaeste cd formula suzeranitätii primite in celedin urmd de Basarab la o data' necunoscutdnoud, dar posterioard celei de 22 februarie 1324(cind apare ultima data' calitatea de castelande Mehadia), era menitä sà impace pretentiileregelui Ungariei cu realitatea stdpinirii efec-tive, continuatd §i mai departe, a Severinuluide catre domnul romdn, dar acum in calitatede vasal al coroanei ungare". Cu alta cuvinte,rAminind mai departe stdpin al Severinului §ica o recunoa§tere a acestei stdpiniri, Basarab aacceptat sà devind vasalul regelui maghiar.

Cind s-a produs actul respectiv este greude precizat. Tinind seama de faptul cá regaleCarol Robert a fost in Transilvania in iunie-august 1324, este posibil ca atunci sd fi avut


loc o intilnire intre cei doi suverani, intilnirepregatita de soliile magistrului Martin. Dupdpdrerea Mariei IIolban, aceastil intilnire * aputut avea loc la Hateg, unde domnul TarnRomane§ti a depus omagiul de vasal dupa tipi-cul cunoscut ; la 26 iulie 1324 dupa cum seconsemneaza intr-un document de epoca re-gele Ungariei il considera pe Basarab voievo-dul nostru".

Alti istorici, ca de pilda Ilie Minea, au susli-nut ca in 1324 regele maghiar avea nevoie decolaborarea domnului muntean atit din cauzaevenimentelor din Transilvania, cit §i din pri-cina pericolului tatar, acestea fiind motivelecare au determinat apropierea lui Carol Robertde voievodul Basarab. 0 opinie asemanatoare afost sustinuta §i de P. P. Panaitescu. Dupa pa-rerea acestuia, in anul 1324, Basarab, ajutatde regele maghiar, se lupta cu tatarii" ; laaceasta lupta s-ar referi §i. o scrisoare papaladin anul 1327, in care Basarab este laudat pen-tru nimicirea neamurilor pägine", intelegin-

* Cronicarul Ioan de Tirnave plaseazd gresit aceastilintilnire, Cu doud decenii mai tirziu, el legind-o insäde o rdscoald a sasidor care a izbucnit in 1324, cind

spune cronicarul voievodul transalpin s-a inchi-nat regelui.


du-se aici, in primul rind, lupta impotrivatdtarilor *.

In anul 1325, relatiile lui Basarab cu regeleUngariei par a se fi deteriorat, domnul TdriiRomanesti fiind considerat un necredincios".Anal-11 despre aceasta dintr-o scrisoare data demagistrul Ladislau, un invätat in medicinasi in stiintd", secretar al cancelariei regale,care märturisea cd in anul amintit, la 8 iunie,Stefan, fiul comitelui cuman Parabuh, l-aponegrit pe domnul nostru Carol, din mila luiDumnezeu ilustrul rege al Ungariei, i 1-a prea-sldvit pe Basarab transalpinul, necredincios alsfintei coroane, spre vdtä.marea respectului re-gesc, (zicind) cd puterea domnului nostru re-gele nu poate intru nimic sà stea impotrivd

sd se compare cu puterea lui Basarab". Citadreptate continea aceastd prevestire aveauarate evenimentele din 1330, cind, intr-adevdr,ostile lui Basarab au zdrobit fortele militareale regatului maghiar ! Subliniem faptul cd,la data respectiva, existau in Ungaria oameni

* Este mult mai probabil Irisa ca aceste lupte cutdtarii se vor fi desfäsurat in anul 1326, cinddupä spusele Cronicii prusiene regele Ungariei arfi ucis 30 000 de tatari care au depopulat regatulAceste lupte sint mult mai apropiate ca data deanul 1327 in care s-a emis o alta scrisoare, la carene vom referi in cele ce urmeazd.


care recunosteau cà statul condus de Basarabera puternic, in plinil dezvoltare 0 afirmare,caruia regele Carol Robert' nu poate intru ni-mic sei-i stea impotrivei".

Dupa numai doi ani, adica In 1327, relatiiledintre cei doi suverani par a fi redevenit nor-male. Afirmatia poate fi sustinuta cu fapteidemne de a fi retinute. De pilda, la 1 februarie1127 papa loan al XXII-lea trimite cite o

scrisoare la citeva personalitati de prima mari-me si importanta din Transilvania si Tara Ro-maneasca, printre care §i lui Basarab. In scri-soarea ce-i fusese adresata, voievodul romanera lawdat pentru zelul dovedit in stirpireaneamurilor necredincioase..., dusmani ai crucii"(prin care se intelegeau paginii eretici : cu-mani, tatari etc.) din päminturile supuse tie,asezate in regatul Ungariei" (in terris tibi su-biectis in regno Hungarie consistentibus). Basa-rab este numit de papa nobilul barbat Basa-rab, voievodul transalpin" (nobi/i viro Basarab,voivoda Transalpino).

Scrisori cu continut asemanator au fost adre-sate comitelui Solomon de Brasov, lui Toma,voievodul Transilvaniei, si lui Mikud, banulSlavoniei.

Faptul ca Basarab apare intr-o situatie simi-lard cu aceea a doi mari dregatori ai regatului


maghiar pare a ardta cà era considerat maideparte vasalul regelui maghiar.

Nu trebuie sa uitdm insd cà Basarab, neavindrelatii directe cu scaunul papal, papa ii recu-nostea situatia pe care o avea fatd de regelernaghiar dupd spusele acestuia din urind sau amisionarilor sdi de la curtea regelui apostolical Ungariei.

Pornind de la constatarea ca Basarab estetrecut ultimul in registrul papal unde textulscrisarii este reprodus o singurd data cer-cetatorul E. Virtosu a considerat ca persona-jele sint wzate in ordinea importanteilor politice din interiorul regatului Ungariei,astfel cá ordinea enumerdrii nu mic§oreazd im-portanta politicd reald a voievodului Basarab,nici rolul lui in statul Tdrii Romdne§ti. Aratd,dimpotrivä, slaba legAturd pe care tara §i voie-vodul Basarab o aveau cu regatul Ungariei".

Dupd cum a remarcat D. Onciul, pdrtile std.-pinite de Basarab In regatul Ungariei" (inregno Hungariae) si supuse jurisdictiei catolicenu puteau fi identice cu Tara Romdneascd. Isto-ricul mai remarca apoi cd acele pärti de teri-torii stdpinite de voievodul roman in regatullui Carol Robert urmeazd sd fie confiniileregatului revendicate de la Basarab dupd std-ruinta voievodului Transilvaniei, feudele ungu-

81

www.dacoromanica.ro

resti recunoscute apoi lui (Nicolae) Alexandru,pdrtile de peste munti din titlul domnilor urmd-tori, cuprinse mai inainte In tara vlahilor dinTransilvania". Conform altor opinii, prin acestepdrti" considerate a fi cuprinse in regatul Un-gariei ar trebui sd se inteleagd Banatul Severi-nului, aflat in stdpinirea lui Basarab.

Dupd o apreciere bine fondatd a istoriculuitef an Stefänescu, sustinerea activitätii misio-

narilor catolici ar fi fost o dovadd de diplo-matie a lui Basarab, care atent la schimbdrilepolitice care interveneau In cadrul relatiilorinternationale, a stiut sd actioneze in directiacare aducea tdrii conduse de el un plus deputere si prestigiu".

In anul 1330 relatiile dintre Basarab si CarolRobert s-au deteriorat se pare brusc. In toamnaacelui an, profitind de faptul cd ostirea luiBasarab si a aliatilor sal bulgari suferise o in-fringere grea in lupta de la Velbujd si mizindprobabil pe sldbirea potentialului militar alTdrii Romanesti si pe faptul cd voievodul romannu avea asigurate promisiuni de ajutor militardin partea unor aliati potentiali, regele maghiara pornit o mare carnpanie impotriva lui Basa-rab.

www.dacoromanica.ro

III

BATALLA DE LA POSADADIN 9-12 NOIEMBRIE 1330

1. OASTEA TARII ROMANESTIIN TIMPUL DOMNIEI LUI BASARAB I

Inainte de a ne referi la cauzele si la desfd-surarea bdtaliei de la Posada, vom incerca sdconturdm, in linii principale, structura, valoa-rea si puterea de luptà a oastei Tärii Romdnesticare va infrunta cu bdrbdtie armata infatuatu-lui rege maghiar Carol Robert de Anjou.

Izvoarele vremii nu ne dau nici un fel de in-formatii certe privitoare la mdsurile pe carele-au luat primii domni ai Tdrii Romanesti pen-tru organizarea ostirii. Aceasta nu inseamndinsa ca ilu.strii voievozi romani ai timpului nus-au preocupat cu atentie de alcdtuirea unorstructuri militare eficiente, care sd le poatàgaranta apararea boggiilor tärii, a gliei, a inde-pendentei statului §i chiar stabilitatea domniei.Izvorite si crescute din solul realitatilor econo-mice si social-politice specifice, din nevoile si


interesele apardrii statului si a oamenilor lui,aceste structuri incorporau in ele atit experi-enta si. invdtdmintele luptelor duse in trecutde inaintasi, obiceiurile, deprinderile si practi-cile specifice epocii, eft si realitätile rezultatedin cunoasterea armatelor contemporane, toateacestea apreciate, filtrate si adaptate cu bunäjudecatd. Pornind de la o atentà analizd astructurii sociale a Tärii Romdnesti din epocatratatä, putem sä apreciem cá oastea lui Basa-rab I se constituia intr-un fel de model clasic"românesc. Un model clasic", dar nu osificat.De la el aveau sd porneascd si numerosi altimari voievozi ai romdnilor in organizarea osti-rilor lor pentru a putea face fatd vicisitudiniloristorice, addugindu-i elemente noi in functie dedezvoltarea economico-sociald a tärii si implicitde evolutia armamentului, de valoarea si struc-tura armatelor cu care aveau sd se mdsoare etc.

La baza organizdrii ostirii la romani avea s'dstea si atunci si. intotdeauna un principiu spe-cific, definitoriu ce va deveni clasic : intreagapopulatie validà a tdrii trebuia sd participe laluptele de apärare a independentei statului,indiferent de conditia sociald a luptätorilor.

Intrucit marea majoritate a locuitorilor erautärani liberi care trdiau inca in obgi libere,fiind proprietarii pämintului pe care-1 lucrau


si-1 stapineau, acesti locuitori au continuat saalcatuiasca ca si mai tirziu, dealtfelbaza oastei fdrii, a cärei aparare o asigurau intimp de primejdie. Concomitent cu aparareatarii, a statului, locuitorii isi aparau bruma deagoniseli, propriile paminturi, propria mosie,iar statul si domnia asigurau cadrul organiza-toric necesar. Se impune insa sä subliniem aicifaptul ca cele cloud elemente la care ne referim

statul si oastea se conditioneaza si sedetermina reciproc : consolidarea statului s-adatorat unei mai bune si mai eficiente organi-zari a armatei, iar aceasta organizare a fost po-sibila datorita intaririi puterii farmatiunii poli-tice respective.

Constituirea si intarirea treptata a statului sia domniei au fäcut necesare apoi aparitia si dez-voltarea unui aparat permanent care sa asigureadministrarea tärii in timp de pace, stringereadarilor etc. si, totodatä, sä faca fatä unoramenintari externe neprevazute, deoarece ridi-carea intregii täri la arme cerea timp si serealiza destul de greu. Astfel au aparut si s-audezvoltat cu vremea, pe /ingd oastea mai vechede tdrani liberi, pe care o putea chema subarme numai domnul tärii, alte douä categorii deostasi : cei care alcatuiau anturajul domnului,curtea sa fi aparatu/ Sit- 21 administrativ-militar,

85

www.dacoromanica.ro

§i cetele boierilor, formate din familiarii" §islugile" acestora, in fruntea carora boieriiprestau slujba dreapta §i credincioasa" dom-nului tarii.

La inceputurile afirmarii statului feudalTara Romaneasca, aceste doua categoriicare vor alcatui mai tirziu a§a-numita oastecea mica" a tarn nu erau prea numeroase ;ele se vor intari pe masura consolidarii §i per-fectionarii organizarii statului §i a cre§teriiputerii politice a boierimii.

Dupd cum subliniaza generalul-maior dr.Constantin Olteanu intr-o lucrare de ref erintarecent publicata, Oastea cea mica s-a gasitpermanent in atentia conducerii statului feu-dal". Dar in situatii deosebit de critice apre-ciaza cu deplin temei acela§i autor s-aapelat la taranii liberi §i la tirgoveti, iar une-ori §i la taranii aserviti, la ceea ce s-a numitoastea cea mare" *.

* Referindu-se la oastea cea mare", generalul-maior dr. Constantin Olteanu subliniazä cd termenulinsusi nu este o inventie istoriograficä, el exprimindin primul rind continutul acestei categorii de oastedin care faceau parte 4<toti locuitorii tärii in stare säpoarte armele», oaste care era chematä de voievod«chid se cerea un efort militar deosebit» pentru in-fringerea dusmanului" (General-maior dr. ConstantinOlteanu, Contributii /a cercetarea conceptului deputere armat'd /a romeini, Editura militará, Bucuresti,1979, p. 89).

86

www.dacoromanica.ro

Pornind de la aceste realitati, putem sa con-cluziondm cá organizarea militarä pe vremealui Basarab cuprindea : oastea cea for-mata dintr-o categorie nu prea numeroasa deosteni, dar care erau bine instruiti si inarmati

oastea cea mare" constituita In principaldin tarani, care se ridicau la lupta, In caz deprimejdie, la chemarea domnului. Oastea ceamica" avea caracter de semipermanenta, pecind oastea cea mare" se constituia numaiatunci clnd tara era amenintata de dusmani.

Structura organizatoricà de baza a ostiriiTarii Romanesti In timpul domniei lui Basarab(si nu numai atunci) o constituia ceata, ceeace s-ar putea defini intr-o terminologie mo-derna, prin unitate. Cetele aveau o fade va-riabilä.

Mobilizarea luptatorilor in caz de primejdiese facea dupä reguli dinainte stabilite. Deexemplu, la chemarea voievodului, cetele tara-nesti se adunau pe judete, dupa care pomeaucit puteau de rapid In mar s fortat" (cumam spune astazi) spre un loc de concentrare.Pentru garnizoanele care se aflau In cetati deaparare, erau chemati, de regula, ostasii careerau recrutati din satele invecinate. In schim-bul indeplinirii serviciului la oaste, acestia se


bucurau de anumite privilegii din partea dom-niei.

Oastea Tarii Romanesti din vremea lui Basa-rab I era modest inarmata. Luptatorii de rindaveau asupra lor armament traditional, u§orde purtat si de minuit, mostenit de la inaintasiilor : arc cu sageti, sulita, sabie si ghioaga. Lalupta ei se mai foloseau de propriile lor uneltede munca : toporul, coasa, furca, cutitul sialtele. Arcurile aveau o forma usor acoladata,Cu lemnul ingrosat la locul de apucare cu

88

Arme folosite deoastea cea mare"a Tdrii RomAnestipe timpul bdtalieide la Posada : 1.arc si tolbd cusageti ; 2. topor ;3. coasA adaptatapentru luptli ; 4.

buzdugan.

www.dacoromanica.ro

mina si prelungiri laterale subtiri pentru fixa-rea corzii de strunire. Sägetile folosite de ar-casi aveau virful in forma triunghiulard alun-gitd. Arcurile, ghioagele, sulitele, topoarele etc.erau mesterite de tdrani. Pe timpul inclestári-lor cu armatele vrdjmase, ostenii romdni dinvremea lui Basarab nu purtau un echipamentspecial. Ei veneau la oaste n straiele lor obis-nuite si anume : camasd si itari de in sau decinepd, sarica, opinci si purtau pe cap caciulituguiate. In schimb, boierii si parte din curtenierau imbrdcati cu cdmdsi de zale, purtau ge-nunchere si aveau asupra lor scuturi. Uneleinformatii utile §i extrem de pretioase privindechiparea si inarmarea ostenilor domnitoruluiBasarab in vremea bataliei de la Posada nesint furnizate in doud din miniaturile din Cro-nica pictata de la Viena" * (Chronicon Pictum

* Se stie ea acest tezaur al istoriei medievaleungare, pdstrat in fosta Biblioteca imperiald de laViena arata Matei Cazacu este opera canoni-cului Marcus din Kált, din anul 1358, care a muritfdrà ia-si aduce la bun sfirsit lucrarea. Textul cro-nicii reprezintá o istorie a ungurilor din vremurilegendare pina la Carol Robert, incheindu-se cu epi-sodul marii batAlii de la Posada dintre regele an-gevin i Basarab Intemeietorul. Daca naratiuneacronicii este o compilatie, fdcind parte din familiade prelucräri ale asa-numitei Gesta Hungarorum(Faptcle ungurilor), in schimb miniaturile, care de-


Vindobonense) izvor deosebit de interesantnu numai pentru a putea stabili, fie §i. In liniigenerale, infati§area luptatorilor romani §i

armamentul cu care combdteau vrajma§ul, dar§1 modul In care a inceput §i s-a desfd§uratcelebra batalie din 1330. Privind cu luareaminte cele cloud miniaturi, pot fi vazu# Cutoatd claritatea luptatori din oastea lui Basa-rab imbrdcati cu sarici lungi §i cu caciuli tugu-iate pe cap, purtind in miini arcuri ale cdrorsageti urmau sd fíe slobozite in trupuri vraj-ma§e.

Oastea lui Basarab era, prin fizionomia §iesenta ei, defensiva. 0§tenii-tarani erauchemati la luptd in caz de mari primejdii nupentru scopuri ofensive, nu pentru cuceriri, cipentru apdrarea gliei, a rinduielilor tdrii, a

pAsesc cifra de 150, impreund cu initialele ornate sintopera originalA a genialului canonic.

Cronica ar fi fost comandatd (potrivit pärerii pri-mului ei editor, Fr. Toldy, 1867) de cAtre regele ungarLudovic cel Mare (1342-1382) pentru a o face darla nunta lui Ludovic, fiul regelui Frantei Carol alV-lea cel Intelept (1338-1380), care se cAsAtorise cuMaria de Anjou, fiica regelui ungur. Carol al V-lea,luminat si protector al artelor, a adunat o colectie demanuscrise, unicti in vremea sa, printre care se aflasi Cronica Pictatei....

Cele peste 150 de miniaturi si initiale InfatiseazAsugestiv istoria ungurilor, incheindu-se... cu ilustra-rea bätäliei de la Posada, din 9-12 noiembrie 1330".

90

www.dacoromanica.ro

independentei. In numele unor astfel de idea-luri inalte, ei se infrateau si se contopeau Cuglia, cu padurile, cu, sesurile, cu dealurile sicu muntii. Isi fäceau din pämintul pe care-1mosteniserd de la inaintasi sprijin de nadejdesi scut. Asa cum remarca istoricul NicolaeIorga, in luptele ce se due contra regelui Un-gariei, niciodatä domnul nu va provoca ; eln-are sä cearä nimic, nici ca pamint si nicica drepturi. Isi ajunge cu ce are si cu cepoate". Nu va admite insa nimanui sa-i in-cake paminturile si. sä-i strice rosturile ; dese va incumeta cineva s-o faca, nu-1 va ierta.Rind la angajarea bätäliei decisive voievodulroman si cdpitanii säi aveau sä aplice dusma-nului tactica pdmintului pirjolit" s'i a atrageriilui in locuri favorabile, de regulä inguste siimpadurite care-i permiteau sa punä in va-loare caracteristicile terenului. Hartuite incon-tinuu, dezorganizate si infometate, trupele ad-versarului erau apoi lovite in plin dupä otactica de luptä ingenioasä si eficientä : pestepuhoaiele vrajmasului se prävaleau pietre sicopaci seculari si se slobozeau puzderii desägeti ucigatoare. Asa s-au petrecut lucrurilesi in bätälia de la Posada.

91

www.dacoromanica.ro

2. CAUZELE CONFLICTULUI

Informatiile referitoare la cauzele inceperiiinfruntarilor din 1330 intre armata lui CarolRobert §i o§tile lui Basarab sint sdrace §i ade-sea contradictorii. Dui:A cum rezultà din docu-mentele regelui maghiar, principala cauza aconflictului ar fi constat din detinerea de ca-tre voievodul roman a unor teritorii asupracdrora emitea pretentii si Carol Robert. Ar fifost vorba, chipurile, de unele tinuturi demargine" pe care le revendica monarhul ma-ghiar.

Textele emise de cancelaria lui Carol Robertrelative la aceste teritorii nu sint prea claxe ;intr-un document de acest f el se formula oidee potrivit cdreia Basarab stapinea pe ne-drept tara noastrà transalpind" (deci toatdtara) ; In altul, se aprecia c.d. voievodul TdriiRomdne§ti stapinea niste margini ale rega-tului nostru... din tara transalpina" ; lar intr-undocument datat la §aptesprezece ani dui:WI

batalle, adicd in anul 1347, se stipula Ca dom-nul romAn i§i intindea autoritatea in Ortiletransalpine ale regatului" maghiar *.

* Indiferent care va fi fost situatia, trebuie saaratarn cA, cel putin teoretic, regele maghiar se con-


Din primul document ar trebui sa intelegemca regele maghiar contesta lui Basarab dreptulde a domni, considerindu-1 necredincios", cumse va spune mai tirziu in unele documente deprovenienta maghiara ; din momentul in careCarol Robert sustinea ca voievodul roman sta-pinea tara pe nedrept, regele urmarea, in modneindoielnic, sa-1 alunge pe Basarab de petron*.

sidera suveranul aeestor parti si era obligat sd le apere.Dupä cum aratd regele Ludovic cel Mare la 1365,dupd vechiul obicei al regilor rdposati, inaintasiinostri, i dupá datina statornicitd a regatului Unga-riei..., sintem siliti i datori sd redobindim hotarelesi tinuturile de margine ale acestui regat al nostrudin ghearele oricdror rdzvratiti ce s-ar rdzvrtitile alipim din nou la acest regat al nostru". Teri-toriii/e ocupate de Basarab fiind considerate de regelemaghiar niste margini" ale regatului sdu, Indeplinind

rosturi strategice, el se simtea obligat" sa lecucereascä.

*Ind seama de faptul cä atunci clnd invadasetara lui Basarab, regele maghiar venise insotit nunumai de o armatd puternicd, ci i de o seamd deprelati i cdlugári dintre care unii aveau sa fieucisi In luptä Nicolae Iorga sustinea cà monarhulpldnuia si o actiune de catolicizare dui:4 cucerireatdrii ; unul dintre acesti clerici catolici, pe numePetru, ar fi fost destinat dupd opinia mareluinostru istoric sd ocupe scaunul episcopal de laCurtea de Arges, unde se va Infiinta mai tirziu oepiscopie catolicd. Este greu de sustinut o asemeneaopinie, dar ea nu poate fi exclusä cu desdvirsiredin analiza cauzelor conflictului din anul 1330 al/IndIn vedere tendintele regatului catolic si apostolic alUngariei din acea vreme.


Din cele subliniate mai inainte rezulta Ins&c6 regele Carol Robert imputa direct lui Ba-sarab doar faptul ca detinea unele teritoriisituate la marginile regatului maghiar, teritoriipe care documentele cunoscute nu le preci-zeazä. Dintr-un atare motiv, s-a discutat multIn istoriografia noastrà' asupra localizärii teri-toriilor stäpinite de voievodul de la Arges. Inacest sens, unii istorici (ca de exemplu, Con-stantin C. Giurescu i I. Moga) considerautinutul de granita al regatului ocupat de Ba-sarab ar fi fost Severinul cu cetatea sa ; altiistarici (ca de pilda Stefan Pascu) pornindde la ideea cä regele nu ar fi putut sä recu-noascä faptul cä Severinul facea parte dinTara Romaneascä i ca, deci, Basarab aveadrepturi asupra lui sustin ca teritoriile res-pective nu pot fi dealt partile estice aleMunteniei sau cele sudice ale Moldovei care,de fapt, se stie ca faceau parte din principatullui Basarab si mai tirziu".

Cu privire la aceastä ultimá opinie, remar-cam mai intii faptul ea dacä regele ar fi doritsä ocupe, intr-adevar, aceste teritorii, el ar fiinvadat Tara Romaneasca prin partea de rasa-rit a acesteia, nu ar fi patruns prin partileapusene ale ei ca sä trebuiasca dupa aceeastrabatä in intregime acele teritorii printr-o


tara necunoscuta i potrivnica oricarui dusman,lucru g,reu de realizat, daca se tine seama deopozitia ce prevedea ca va intimpina. Apoi seadmite, in general, ca intinderea stapinirii luiBasarab spre räsarit, pina la asa-numiteleparti tataresti" ce-i vor purta mai tirziu nu-mele, a avut loc dupa 1330*, astfel incit laacea data ele nu se aflau inca in stäpinireadomnului Tarii Romanesti.

Dupa cele consemnate in Cronica pictatà dela Viena, cauzele i inceputul conflictului din1330 sint prezentate intr-un cu totul alt fel.

* Mentiondm aci ca relatiile lui Basarab cu tdtariinu ne sint prea bine cunoscute. Unii istorici printrecare §i Constantin C. Giurescu au mers atit de de-parte cu aprecierile lor incit au afirmat ca, fiindaliat cu tdtarii, Basarab a putut primi de la hanullor regiunea Dundrii maritime cu titlul de feud",aceasta inainte de 1323 cind a luptat impotriva bi-zantinilor (Probleme controversate in istoriografiaromdnifi, Bucure§ti, 1977, p. 145).

Dupd cele mai autorizate opinii, Tara Romdneascd§i-ar fi intins stdpinirea in aceste pdrti dupd 1330, inperioada 1335-1338. Faptele vin sd ateste, de pildd,cd in anul 1338 Umur beg de Aydin a atacat Chilla,situatd la marginea Valahiei". Dupd opinia lui D.Onciul, bun cunoscdtor al problemelor la care ne re-ferim, intinderea Tdrii Románe§ti spre pd.rtile tata-rdsti" amintite mai tirziu in titlul domnescincorporarea tinuturilor de la gurile Dundrii pinaaproape de Vármul mdrii s-ar datora participdrii ro-mdne§ti la campania antitätard pe la 1345-1346 (Cursde istoria roradni/or, Bucure#i, 1905-1906,p. 227-228).


Astfel, In Cronicei se aratd, printre altele : Inacela.si an In care a pierit Felician (Zach) celde nedemnd amintire, adicd in anul Domnului1330, dupd ce regele strinsese ostire numeroa-sä nu insä toatd puterea sa armatd, &Addestinase foarte multi luptdtori la hotareletärii In diferite expeditii contra dusmanilorel 1nsusi, la indemnul voievodului transilvanToma* si al lui Dionisie **, fiul lui Nicolae,fiul lui lancha, s-a dus In luna septembrie prinSeverin, in tara lui Basarab, voievodul vala-hilor, care tara ñu poate fi locuitd de un neamneobisnuit cu ea, pentru ca regele sa alungedin tara aceasta pe insusi Basarab sau, desigur,tara lui sd o dea in stdpinirea unuia din 1nsoti-torii sai, cu toate ca domnul (Basarab) platisetotdeauna cu credintd darea curvenitd mdrieisale regelui. Indatd ce regele a cuprins Seve-rinul i castrul acestuia, toate cele amintitele-a predat lui Dionisie, impreund cu demni-tatea de ban".

Din aceastä relatare rezultd neindoios faptulcà regele maghiar instigat de doi dregdtoriai sdi urmärea sd-1 alunge din tara peBasarab, dei acesta nu era vinovat cu nimic

* Thoma de Széchény, voievod al Transilvaniei(1322-1342).

** Dionisie, comae de Bihor.


fata de suzeranul sau. In citatul reprodusmai sus este vorba, evident, de o alta cauza aconflictului decit aceea despre care vorbescdocumentele inspirate direct de rege sau deanturajul sa.u. In timp ce in aceste documenteregele maghiar Il acuza pe Basarab ca ar ficotropitorul -phi transalpine, In Cronica pic-tata de la Viena lucrurile se inverseaza cutotul, iesind in evidenta in mod ciar ca mo-narhul maghiar era de fapt cotropitorul tOriilui Basarab, considerat vasalul

Dupa cum spunea G. Bratianu, este de ajunssa recitesti Cronica pictatti ca sa intelegi cacampania lui Carol Robert, intreprinsa cu forteconsiderabile, nu tirmarea numai Banatul deSeverin, ci cauta sä izgoneasca definitiv pe vo-ievodul roman din posesiunile sale, pe care ledorea noul voievod al Transilvaniei, TomaSzecheny".

Cine erau cei doi instigatori ai campanieidin 1330 §i ce urmäreau ei ? Dionisie, fiul luiNicolae i nepotul lui Iwanka* sau Lancha fa-

* Evocind acest nume, Nicolae Iorga a apreciat cael ar putea fi identificat cu un frate nelegitim al luiBasarab". Pornind de la faptul cà izvoarele sud-du-n'arene il numesc pe Basarab Ivanco Basarab, Iorgaconsidera cb. acest Iwanka ar fi, in realitate, *i elIvanco, deci un fiu el lui Tihomir. Intrucit irisa


cea parte din neamul Szecsi ; el fusese castelande Mehadia intre 1322 si 1324 si dorea sa facatotul pentru intinde stapihirea si asuprateritoriului ce definea Banatul de Severin, teri-toriu pe care, dupd cucerire, In toamna anului1330, regele Carol Robert i l-a si incredintatde fapt. Dupa cum spunea Maria Holban, pen-tru fostul castelan de Mehadia banatul Seve-rinului constituia un fel de drept de care fusesedeposedat prin intelegerea din 1323-1324"dintre Basarab si Carol Robert. Dionisie ur-marea deci scopuri personale, si anume de

intinde stapinirea asupra unui teritoriuaflat in granitele statului condus de Basarab.

Cit priveste pe Toma Szecheny, si el erastapinit de scopuri aventuroase, de marirede inavutire pe seama voievodului Tarii Roma-nesti. Mai întui, in 1324 el primise de la regeleCarol Robert cetatea Salgo cu 5 sate romanesti(Saliste, Gales, Vale, Cacova i Sibiel), fosteposesiuni ale lui loan de Mimad, sate pe care

probabil In virtutea unei mai vechi stapi-

Dionisie Ii era nepot de fiu lui Iwanka, inseamnd cdacesta era destul de in virstd pentru a fi bunic in1330. Nicolae lorga mai sustine ea' neputind a finumit domn, el a fost numit ban de Severin i inurma pretentiilor sale la tron s-a inceput nenorocitaexpeditie Impotriva lui Basarab".


niri, aici Mild ducatul Amlasului le ocu-pase Basarab. Dupd cum a ardtat I. Moga, sa-tele respective erau organic legate de masivulmuntos al Lovistei dintre Olt si Lotru*. Faptulcd la 1366 cind se fixeazd hotarul intreTransilvania si Tara Româneascd acesta tre-cea pe la nord de satele respective, dupd grani-te mult mai veche, dovedeste cd acestea aufost in stdpinirea domnului Tdrii Romanesti.

La aceste stdpiniri, D. Onciul mai adaugdproblema generald si complicatd a confiniilorintre Transilvania si Tara Romäneascd, atitpentru vechea posesiune a tdrii Hategului, Citsi pentru tara Fdgdrasului, care impreund Cuteritoriul de lingd Amlas se gdsesc apoi in std-

* I. Moga a subliniat importanta acestor cinci sater inkiest cu muntii lor care constituiau vadul descurgere al atacurilor de peste munti si terenul deluptd intre doud stdpiniri, cea romaneascd si ceaungard". Dupd opinia sa, importanta strategicA aacestor sate din cauza celor cloud trecAtori re-iese din faptul cd atit regii ungari, cIt si voievoziitransilvani evitau sd atace pe domnul Tdrii Roma-nest pe cea mai scurtA cale spre scaunul de resedintdde la Arges, prin defileul Oltului si preferau drumulmai sigur al Severinului si al Clmpulungului. Un atacprin valea Oltului putea fi usor Intors de domnulroman, cdzind In spatele dusmanului prin cele cloudtrecAtori ce strAbAteau muintii satelor romdnesti ard-tate 1impede In harta lui Schwanz" (I. Moga, Margi-nea", ducatul Antlapaui 0 scaunul &Nigel, Bucuresti,1942, p. 37; extras din vol. Orna giu prof. loan Lupa).

.99www.dacoromanica.ro

pinirea domnului roman. Ca si latura transil-vanä a muntilor in regiunea Jiului, au fostunite cu Tara Romaneasca, prin egale legaturi,geografice si etnice, si laturile de peste muntiIn egiunea Oltului". Acestea ar fi fost par-tile" cuprinse in regatul Ungariei, amintite inscrisoarea papala din 1327. In legatura cu zonaLovistei, care ar fi intrat si ea dupa unii isto-rici intre motivele conflictului dintre Basarabsi voievodul Toma, consideram util si oportunsä subliniem faptul cd pretinsa stapinire a re-gatului maghiar asupra acestei regiuni intreanii 1233 si 1311 are ca suport" documentefalse, astfel incit aceasta nu mai este cazulsa intre in discutie.

Problema stapinirilor lui Basarab, contestatede regele maghiar sau de voievodul Transilva-niei, este, oricum, deosebit de complicatä siea nu poate fi lamurita pe deplin din lipsade izvoare mai precise. Printre altele, nu tre-buie sa uitäm ca in vremea aceea nu existauhotare fixate intre Transilvania si Tara Roma-neasca ; in perioada data, in aria de cuprin-dere a Tarn Romanesti intrau si unele pärtisituate la nordul muntilor Carpati, in primulrind Amlasul si Fagärasul.

Un alt motiv de nemultumire al voievoduluiToma care privea in mare masurä si pe


Carol Robert era sprijinul pe care-1 ddduseBasarab fiilor fostului voievod Ladislau Bors,räsculati contra regelui si invinsi la Deva deoastea lui Toma. Dupà opinia lui I. Lupas,nu este exclus ca voievodul Toma sa fi stä-ruit pentru aceastä intreprindere militará mi.-nat tocmai de dorinta de a se räfui definitivcu rebelii fii ai fostului voievod Ladislau, spri-jiniti si ocrotiti la curtea voievodului din sudulCarpatilor".

Dupd opinia lui I. Moga, insusi bätrinul vo-ievod Ladislau Bors se afla refugiat la curtealui Basarab. Temindu-se cd tinärul LadislauBons ar putea ajunge voievod al Transilvanieicu sprijinul lui Basarab, voievodul Toma ur-märea indepärtarea acestei primejdii ; in plus,Toma spera cä regele maghiar ii va facilita luistdpinirea Tärii Romänesti dupä sperata izgo-nire din domnie a lui Basarab.

Pentru a dovedi sprijinul acordat de Basa-rab fiilor fostului voievod Ladislau Bors, I.Moga citeazd un document din 10 aprilie 1329,In care Carol Robert declarä cä a confiscatniste sate fiilor lui Ladislau* din pricina ne-

* Dupd cum apreciazd I. Moga, documentul din1329 nu se poate referi aa banatul Severinuluicare se afla In stdpInirea lui Basarab ci la re-giunea romdneascd a castelului Salgo-ducatul Amla-


fastei necredinte cunoscute la care fusese con-vertit acel Ladislau voievod, care träieste siacum, iar fiii säi, urmindu-1 in stricAciuneanecredintei, totdeauna s-au invräjm&sit contramajestätii noastre ; si acum, intovaräsiti Cualti necredinciosi si rivali ai regelui, uneltescspre aceeasi necredinta a träddrii si, fäcindincursiuni in posesiunile regale, nu se infrico-seaza a provoca vaste incendii si atita distru-gere si depopulare incit able se poate spuneprin vorbe". Intre acei rivali" ai regelui vafi fost si Basarab, pe care Carol Robert 11 sinumeste intr-un document din 9 decembrie1330 cunoscutul rival rebel al nostru".

Dupd opinia lui Nicolae larga, monarhulmaghiar ar fi fost indemnat la conflict, pelinga dregatorii maghiari citati mai inainte side elemente boieresti din Tara Romaneascd.Ref erindu-se la acest fapt, istoricul romanapreciaza : Fugari de supt stapinirea lui Ba-sarab 1-au informat si atitat (pe rege), si lecunoastem numele : Danciu, fiul lui Vladislav,Dionisie al lui Nicolae, fiul lui Ivanca sau

sului de mai firziu si la tinutul plin de cneziromAni al cetdtii Mehadia. Din aceste doud punctestrategice trebuia indepartatd puterea regard., pentrua inlesni actiuni mai marl In Transilvania" con-chide I. Moga.


lancha, insusi numele chiar al lui Bdsdrabd sialtii. (Acest Dionisie nu este insd altul decitbanul numit al Severinului si fostul coman-dant al Mehadiei n.a.). Ei reprezintd poatesi pe mostenitorii acelor formatiuni oltene pecare adsdrabd le suprimase de curind, folosin-du-se de ce a trebuit sd urmeze dincolo deOlt dupd nenorocirea lui Litovoi si a luiBdrbat".

Pentru a putea Intelege pe deplin mobilurileconflictului dintre Carol Robert si Basarab,la cele consemnate pind aici va trebui sd maiamintim un alt motiv plauzibil si anume o ca-uzd de ordin economic, pusd in lumind deEmil Lazdrescu si G. Brätianu. Dupd opiniileacestor istorici, ca aliat al bulgarilor, domnulMil Românesti participase la rdzboiul contrasirbilor, rdzboi terminat in favoarea acestoraprin victoria de la Velbujd. Incercarea de adirija prin Serbia comertul Venetiei cu Pe-ninsula Bakanicd atrdgea necesitatea de a seracorda la aceastä cale aceea a comertuluitransilvdnean care se 1ndrepta spre Dundre.Existenta unui stat romanesc independent siostil Serbiei constituia un obstacol in fataacestei doriati, obstacol ce se Incerca a fi 'hide-pdrtat indiferent prin ce mijloace si pe ce cdi.


In sfir§it la cauzele enumerate pind aici do-rim sd mai amintim incd una §i facem acestlucru pentru pitorescul expunerii. Este un faptce trebuie pus mai degrabd pe seama uneilegende. Astfel, dupd A csiki szekely kronika,scrisd in secolul al XVI-lea, cauza räzboiuluidin 1330 ar fi fost, chipurile, dragostea unuisecui pentru frumoasa sotie a lui Basarab(Sigismundus, qui Basarabi uxorem pu/chramcreaturam Transalpinensium Blachorum Voy-vodae adamaverat). Cu alte cuvinte dupdacest izvor * am fi avut §i noi rdzboiul nos-tru troian !

Trecind in revistä multitudinea de ipotezeprivind cauzele conflictului dintre regele ma-ghiar Carol Robert §1 voievodul roman Rasa-rab, se impune o concluzie care are menireasä pund in lumina adevdrul : initiatarul con-flictului a fost monarhul angevin, sfdtuit desfetnicii sai cei mai credincio§i. Scopul expe-ditiei initiate de Carol Robert era ciar §i pre-cis : monarhul maghiar §i apropiatii lui urmd-reau pe de o parte sd intre in posesia unor

* Tn aceea§i cronicd poate prin contaminare cucele insemnate In Cronica pictata se pun pe seamavoievodului Tamas Deak spusele regelui Carol Ro-bert dupd care monarhul maghiar ar fi transmissolilor sdi zicd lui Basarab cd-1 va scoate debarbi din locurile salbatice In care sald§luia.


teritorii romanesti ce si le revendicau initiatoriiagresiunii, iar pe de alta parte sa-1 inlocuiascape Basarab din domnie. Faptul avea sa fieconsemnat in Cronica pictatti de la Viena i

apoi recunoscut intr-un fel sau altul, in formu-lad aproape exacte, de Carol Robert si deurmasul sau la tron, Ludovic de Anjou. Rea-mintim ce se spune in cronica : In anul... 1330,dupa ce regele strinsese ostire numeroasä... s-adus in luna septembrie prin Severin, in taralui Basarab... pentru ca regele sa alunge dintara aceasta pe insusi Basarab sau desigur, taralui sa o dea in stapinirea unuia din insotitoriisal...". Sa apelam in continuare si la aprecie-rile celor doi monarhi. Intr-o diploma din 26noiembrie 1332, invinsul lui Basarab consemna,printre altele : pornind oastea noastra strinsildin poruncä regeasca, am ajuns in niste tinu-turi de margine ale regatului nostru ce erautinute pe nedrept in Tara Romaneasca (in ter-ra transalpina) de catre Basarab, schismaticul,fiul lui Tihomir (Thocomer), spre marea neso-cotintà a noastra si a sfintei coroane ; acestBasarab, necredinciosul nostru roman, minatde gindul sau, farä sa se teama a tine seamaca cei ce incearca a se impotrivi stapinului lorfiresc se vadesc a se impotrivi fatis rinduieli-lor lui dumnezeu, nu s-a infricosat sa duca la


indeplinire nelegiuirile urzite in taina cugetuluisäu §i s-a impotrivit majestdtii noastre ca unrdzvrätit §i traddtor, Cu o cutezdtoare indrdz-neald". La rindul sdu, ua ma§ul lui Carol Ro-bert, Ludovic de Anjou, avea sd recunoascd§i el adevdratele cauze ale expeditiei predece-sorului sdu in Tara Romdneascd. Intr-o diplomadatatd la 24 aprilie 1351, el spunea ca regelea mers cu multimea puternicd a oastei saleIn Tara Romäneascd impotriva lui Basarab,pentru a redobindi unele párti ale sus-zisuluiregat al Ungariei, cottopite de voievodul Ba-sarab, necredincios fatd de tata]. nostru".

3. IPOTEZE PRIVIND LOCUL DEDESFASURARE A BATALIEI DE LA POSADA

Problema localizärii bätäliei de la Posadadin noiembrie 1330 a fost pe larg §1 indelungdiscutatd in istoriografia româneascd. Pe aceas-td linie, s-au expus pdreri multiple §i adeseacontradictorii. Punctele de vedere cele maicontroversate au fost legate de incercarea dea se preciza locul in care o§tile voievoduluiBasarab au angajat lupta decisivä cu armatamaghiard comandatd de Carol Robert. In aceas-t'a privintd in cdutarea adevdrului s-au angajat


zeci de cercetätori care au emis numeroaseipoteze i opinii. Astfel, in revista Magazinistoric", la rubrica Opinii, controverse", isto-ricul Constantin C. Giurescu aminteste de exis-tenta a sapte opinii, in timp ce intr-un studiupublicat de Andrei Pandrea in revista Arges"se enumerd 11 locuri sau zone ipotetice ale

cadrul dat, lupta propriu-zisd de la Po-sada a fost localizatd in diverse puncte de peharta tdril noastre, aceste puncte imbrdcindo arie geograficd foarte largd, incepind dinValea Cernei pind in pasul Branului i ValeaPrahovei. In legdturd cu localizarea istoricei

ne vom referi la o seamd de opinii.Astfel, P. Drägdlina, considerind cd dupd in-fringerea suferitd din partea ostilor romdneregele Carol Robert s-ar fi retras fortat laTimisoara, aprecia cd lupta s-ar fi dat in cheileCrasnei, undeva intre Orsova i Mehadia ; Bog-dap Petriceicu Hasdeu sustinea ca inclestarea

* Iatd care sint aceste ipoteze : 1. La cloud zile deo presupusd Gherghitä ; 2. Sub castro Argyas" ; 3.In cheile Crasnei ; 4. In muntii ragdrasului sau aiGorjului ; 5. In muntii Gorjului ; 6. La Gureni ;7. La podul DImbovicioarei ; 8. La Stoenesti ; 9. InTara Lovistei ; 10. Pe valea Oltului ; 11. Pe valeaPrahovei (vezi Andrei Pandrea, Unde s-a datde la Posada, In Arges", nr. 3/1972).


din noiembrie 1330 ar fi localizad undevaGorj* ; istoricul G. Popa-Lisseanu sustinelupta s-a dat mai degrabd pe valea Oltului" ;la rindul sdu, marele nostru istoric NicolaeIorga a localizat lupta pe tdpanul Posadei,deasupra Podului Dimbovitei, pe drumul ceduce de la Cimpulung la Bran** ; o pdrereasemändtoare a emis §i N. A. Constantinescu,acesta apreciind c'd bdtdlia s-ar fi dat in pasulBranului, unde exista un loc denumit Posa-da*** ; istoricul I. Minea incliná sä. creadd

* In zona Tismanei s-a pdstrat o traditie dupdcare bätdlia ar fi avut loe in Gorj, la Posada Gure-ni lor".

** Referindu-se la miniaturile din Cronica pictatd,pe care le-a interpretat intr-o strinsd legdturd cuinfdtisarea terenului din presupusa sa localizare a

Nicolae Iorga spunea : Recunoastem pozitiae aceia de pe unja care duce de la Cimpulung laBran, In care drumul se afundd in cäldarea, potrivitdpentru surprinderi i mdceluri, zisd Posada, dupdvreo posadd, o cetätuie, bulevard exterior sau strajede cetatuie ce va fi fost aice".

Marele istoric sustinea cA reprezentarea din cronicdcorespunde exact realitätii din aceastd regiune pecare el o cunostea foarte bine. De aceea, spunea el,ca loe al luptei am dat Posada, singurul cazan demunte ca acesta pe drumul ce duce de la Cimpulungla Bran ; aici, de altminterea, erau sd fie zdrobite,exact asa, peste putin timp, alte osti, ale regeluiunguresc Sigismund".

*** Culmea dintre satele Rucär i Podul Dimbovi-tei poartd astAzi acest nume : un munte despddurit,peste care trece drumul mare, din vechi timpuri".

108

www.dacoromanica.ro

lupta s-ar fi dat pe drumul Tirgoviste-Cimpu-lung, care face legatura cu drumul ce ducede la Curtea de Arge§ la Cimpulung ; MihaiMarculescu a sustinut ca' lupta a avut loc laPosada de pe valea Prahovei, intre Comarnicsi Sinaia ; Ion N. Mailat considerd ca luptadin anul 1330 a avut loc la Posada de pedrumul Rucar-Bran... intre Podul Dimbov#eisi Dealul Sasului, cu cea mai mare intensitatela valea Posadel §i linga resturile de intariturice se va'd si azi".

In contrast cu aceste opinii, o serie dealti istorici au localizat Posada legatd de bata-lia din 1330 intr-un cu totul alt loc si anumeundeva pe vechiul drum care leagä Curtea deArges, prin Clineni, de Sibiu". In zona respec-tiva exista un drum vechi care ducea de laPripoare-Perisani spre Sibiu, deci spre Tran-silvania.

Primul care a propus aceasta localizare afost geograful Ion Conea, in 1935, in lucrareasa Tara Loviftei. Tinind seama de faptul ca pevalea Oltului, de-a lungul apei, nu exista Incadrum si ca drumul Lovistei era foarte umblatpe vremea domniei lui Basarab I, I. Conea aemis ipoteza cä tot pe el a iesit si Carol Ro-bert din tara, dupa infringerea din 1330. Inlungul lui deci, undeva pe la Perisani, trebu-


este cautata si faimoasa Posada... Ungurii, carestapInisera Lovitea 'Ana in ajunul luptei dela Posada, trebuiau sa cunoasca perfect drumulLovistei si once ar spune cronica e greusa credem ca ei s-au ldsat dusi de oamenii luiBasarab pe cine stie ce alta cale, unde sa fisuferit infringerea". Peste cltiva ani, in lucra-rea Corecteiri geografice In istoria romcInilor,geograful I. Conea a revenit pe larg asupralocalizarii propuse in 1935. Considerind cadrumul pe care configuratia reliefului l-adesignat din totdeauna ca eel mai usor pentrupatrunderea In Loviste si spre Transilvania,pentru toti acei care veneau eta dinspre Mun-tenia, cit si din Oltenia" este cel pe la Sala-truc si Perisani si ca. expeditiile romane pevalea Oltului spre Transilvania, invaziile bar-bare care vor fi fost prin aceste parti spreArdeal, apoi drumul medieval de comert alSibiului, ca si drumul Intemeierii Muntenieichiar, toate acestea s-au petrecut sau trebuiescidentificate in drumul cel batrin al Lovistei, pela Perisani-Titesti", cunoscutul geograf a facutnoi pledoarii in sprijinul localizarii batalieidin 1330 in acest pas, pe care I-a numit celmai istoric pas din Carpatii nostri necunos-cut de istorici". Sustinindu-si ipoteza, acelasiautor arata ca era imposibil ca regele sa se fi


intors pe la Cimpulung-Bran, pe unde trebuiasd facd un ocol destul de mare, si cd este multmai probabil ca a luat drumul Lovistei, binecunoscut de unguri. Acest chum urca de laSdlatruc la priporul de la Clocoticiu, undeeste mdrginit de munti inalti, pentru ca dela Poiana drumul sd devind defileu veritabilcare se termina' la Pripoare. Dupa" I. Conea,descrierea din Cronica pictatti este aidoma cuconfiguratia terenului de la Perisani, astfelincit la Peri,sani-Pripoare trebuie mutatifiPosada".

In anul 1944, intr-un scurt articol in carese rezurnau opiniile sale privitoare la locali-zarea bdtdliei din 1330, Conea sustinea cate-goric CO Posada nu putea fi decit inLovistea".

Fiind, in linii principale, de acord cu loca-lizarea geografului I. Conea, istoricul Constan-tin C. Giurescu a optat si el pentru o atarelocalizare. Astfel, incO din anul 1935, el afirmain Istoria roratinilor ca e mai probabil calupta sa fi avut loc... intre Curtea de Arges siSibiu, poate prin Lovistea". Aceeasi idee afost reluatd de distinsul istoric intr-un articoltipdrit in 1971 : in Lovistea a avut loc, dupdtoate probabilitätile, lupta din noiembrie 1330aici a repurtat Basarab biruinta sa". Ca argu-


ment se aducea faptul ca pe aki trecea dru-mul * cel mai scurt spre Transilvania. Pentrulocalizarea Posadei legatä de batalia din 1330In defileul din Tara Lovistei au optat i isto-ricii Miron Constantinescu, Constantin Dalco-viciu i .Stefan Pascu. Referindu-se la istoricabatalie, ei au apreciat ca lupta intre ostile luiCarol Robert si cele ale lui Basarab a avut locundeva in defileul muntilor, probabil In TaraLovistei, la o posada".

In ultimii ani, localizarea luptei In TaraLovistei si anume la Perisani-Pripoare a fostsustinuta cu unele argumente demne de a filuate In considerare de catre Andrei Pandreasi Doru Motoc. Primul a aratat ca drumul dela Curtea de Arges, spre Transilvania prin Lo-vistea este mult mai scurt (87 km) fata de celcare lea& orasul de pe Arges de Cimpulung

* Referindu-se la aceasta artera de circulatie, pro-fesorul dr. doc. Dumitru Tudor aprecia : Acesta estecunoscutul drum denumit mai tirziu al 4-Tarii Lo-vistek care ocoleste muntele Cozia. El a fost folo-sit de catre Traian in timpul expeditiei din 105 e.n.de catre voievozii munteni pina In momentul constru-irii de catre austrieci a ceIui de pe cursul Oltului. Afost un drum cu multe urcusuri, pripoare i sufocatde paduri. Probabil cà in Tara Lovistei s-au petrecutcele cloud mari dezastre militare : ale lui CorneliusFuscus (in 87 e.n.) si al lui Carol Robert (In 1330)".


prin Bran de Brasov (168 km)*. A. Pandreaa mai adus si citeva argumente de ordin topo-nimic si arheologic. Din prima categorie deargumente fac parte o seama de denumiri, cumsint : Posada, Piriul PosAzil, Piatra antului,Valea Rosie, Ripele Rosii etc. ; cea de-a douacategorie de argumente se (refer& la existentaunui depozit de bolovani" descoperit cu aniin urma' intr-o groapd din muchia Pietrii $an-tului, de niste sabii ruginite** descoperite in

* 0 constatare asemAnAtoare o fdcuse si I. Coneaatunci cind apreciase cd cel de al doilea drum eramult mai dificil de parcurs (drum greu, suind sicoborind vreo zece culmi orientate nord-sud, cu apePe vAi, cu pdduri pe creste"). Nu acelasi lucru sepoate spune despre drumul Lovistei, care peIMO' faptul cd este mai scurt a fost un drumpracticabil, un drum natural si amenajat atit deromani cit si in evul mediu.

In legdturd cu aceastd veche arterd de circulatietinem sd mai precizdm ea' drumul Lovistei a fostfolosit de locuitori pind tirziu in secolul al XIX-lea.In programele curselor de postd de prin anii 18401843, publicate in Anuarele statistice ale printi-patului Valahiei", figureazd si. itinerarul ce legaBucurestii de Sibiu prin aceastd regiune a Perisanilor.

Locul in care s-ar fi descoperit acele sdbii ru-ginite este denumit Ruginoasa". Referindu-se laacest loc, Nicolae Budescu, din Curtea de Arges, neoferd urmdtoarea informatie : Am trait in acestelocuri vreme de trei ani, intre 1924-1927 si-mi aducaminte cum pe un plai al Coziei, de deasupra Pri-poarei, numit Ruginoasa, se mai gdseau Inca sdbilruginite (de unde si numele Ruginoasa)".


zona prin anii 1924-1927, precum si de nume-roase urme ale unor fortificatii.

Doru Motoc lärgeste gama de argumenteaduse in sprijinul plasarii bataliei de la Posadadin noiembrie 1330 intr-o zona din Tara Lo-vistei. Printre altele, el se refera la lungimeadefileului, care explica a-tit posibilitatea cabatalla sa se fi intins pe durata a patru zile,cit si pe posibilitatea de a fi fost cuprinsainchisa in defileu intreaga armata maghiara ;dupa opiniile lui Doru Motoc, defileul de laPerisani-Pripoare ar fi singurul care intrunesteaceste conditii in limitele coordonatelor geo-graf ice carora li se circumscriu evenimenteledin 1330.

Intrucit defileul amintit constituia un punctobligatoriu de trecere, este de presupus caBasarab stiind cd pe aici va trece oasteamaghiara a ales si a amenajat din timpdefileul In vederea desfäsurarii luptei cu sortide izbinda. Alegerea defileului de la Pripoare,intens fortificat, drept loe de desfasurare aoperatiunilor militare apreciaza Doru Motoc

mai prezenta un avantaj pentru oastea luiBasarab facea inofensiva' cavaleria inamica,punctul forte al armatei maghiare".

Un alt argument pe care 11 aduce in discutieacela.si autor se ref era la informatia potrivit


careia regele ar fi scapat din vacarmul Incles-tárii de la Posada lovi§teand printr-o spdrturdprodusd In latura dreaptá a zidului de dus-mani". 1ntr-adevdr, privind cu luare aminteterenul din zona vom putea observa cd pepartea dreaptd a defileului se afld trei masivemuntoase : Coasta Bratii, Piatra .5antului siMuchia Perisanilor, Cu versanti abrupti. Intreace§ti masivi se gdsesc doud vdi pe unde treccloud piraie, unul numit FrumuOta, iar celdlaltpiriul Posdzii, ptriul Strajei sau piriul Pietrei

antului, prima denumire evocind chiar nu-mele luptei. Probabil ca pe una din aceste vdiva fi scdpat cu viatd Carol Robert cu insoti-toril sal*.

Doru Motoc 1§i mai sustine opiniile §i pebaza a doud argumente de ordin epigrafic :primul se ref era la existenta intr-un anumitloc de pe malul apei Bdiavilui, pe margineadrumului ce duce la Peri§ani, a unei cruci pecare s-a putut identifica o inscriptie in limbaslavd veche", cu urmdtorul text : Aici, si alFiului §3. al Sfintului Duh". Cuvintul aici,care nu se intilne§te de obicei pe crucile din

* Dupä opinia lui A. Pandrea, unicul loe de iesiredin chei si el anevoie de strälAtut" este pevalea Frumusitei de unde se ajunge In muchia Pie-trii antului, de unde se poate cobori la Clineni.


margine de drum considerd Doru Motocne duce cu gindul la ipoteza ca acea

cruce de la Pripoare a fost amplasatd acolospre a aminti de ceva care s-a petrecut in acelloc. Acest .ceva» poate fi, socotim noi, o bdtdlieimportantd, de ce nu, chiar aceea din 9-12noiembrie 1330 ?".

Cel de al doilea argument este o lespedemare, ovald, aflatd In curtea bisericii din BAavind sdpatd pe ea un text care spune cd simulti altii s-au mintuit", ceea ce poate insemnacá avem de-a face cu o inscriptie comemara-tivd, realizatd pentru glorificarea unor oamenicare si-au dat viata Intr-o luptd". Faptul cdpiatra se gdseste in vecindtatea defileului dela Pripoare I-a indreptätit pe autor sd considereca inscriptia ar putea eterniza memoria unorosteni cdzuti in lupta din 9-12 noiembrie1330" *

* Concluziile la care a ajuns Doru Motoc referi-toare la lespedea ovald i la insemnul memorial,dei par verosimile §i interesante, trebuiesc priviteinsii cu rezerva cuvenitd. Pentru ca, dupd opiniilealtor autori, atit crucea, cit i piatra ovald, ar aveacu totul alte explicatii ; dupd aprecien i mai noi, celedoud inscriptii citate trtai inainte nu au nici o le-gdturd cu lupta de la Posada, fiind doud texte re-ligioase. Ele au fost vdzute de epigrafistul C. Bdlanpentru publicarea in colectia de inscriptii. Reclarntextul pregdtit de el. Prima inscriptie : In numele


In localizarea bataliei de la Posada din 912 noiembrie 1330 se impune sa se alba invedere, pe lingä cele consemnate pina aici,si alte opinii si ipoteze care s-au emis * sau

TatAlui i Fiului i Sveatago Duha (= sfintului Duh).Prosti mia Gospodi Boje moi, az mnogo greasnik rabBojiiu di ... (= Iartd-md, Doamne Dumnezeul meu, eumult gresitul rob al lui Dumnezeu di...). A doua in-scriptie : Vi imia Otta i Siina i Sveatago duha(= In numele Tatälui si Fiului s'i Sfintului Duh),hram Dameneca a Totororu Sfintilor. Pomeani Gos-podi duse usopsih (= Pomeneste, Doamne, sufleteleadormitilor) robii lui Dumnezdu, beisereci, veacinai(= vesnicd)... Anc..., Stan, Anca (R), Ion, Stana Stän...Ion". Aceste doud inscriptii cuprinzind si texte inlimba slavonä au fost compuse si ddltuite in piatrd,se pare, la inceputul secolului al XVIII-lea(1700-1720), foarte probabil de catre Oprea diaconuldin Titesti. Dacà asa stau lucrurile, atunci este evi-dent ea* ele nu au niel o legAturd cu lupta din 1330.

* In incercarea de localizare a bataliei din 1330 secere sä. se tina seama si de o serie de observatii in-teresante fdcute de Maria Holban. Dupd opinia sa,oastea regará. nu era neapdrat obligatä sd aleagddrumul cel mai scurt spre Transilvania, ci pe acelacare trecea printr-o regiune rdmasd nepustii'd deromani si nedevastatA de ostile maghiare in cursulvenirii, chiar daca aceastd cale era mai lungd. Tinindseama de aceastd situatie apreciazd mai departe M.Holban Basarab putea sd determine el insusi iti-nerarul regelui si sd-si organizeze in consecintd pla-nul de atac, asa cum va lace $tefan cel Mare in 1497.Faptul cd ostenii lui Basarab au avut timp sd taiecopacii si sal pregateascd. intdrituri (inda gines) do-vedeste cd domnul stia dinainte cd regele va mergepe calea unde il astepta cu trupele sale pregdtitede atac.

O alta observatie fácutd de aceeasi autoare pri-veste nepotrivirea care ar exista intre descrierile


care se vor formula de acum inainte, menitesä aduca luminä in atit de disputata si contro-versata problem& ce ne intereseaza.

acute locului bätäliei in Cronica pictatd si in altedocumente la care ne vom referi ; in timp ce inacele documente se vorbeste foarte des de locuristrimte si päduroase intdrite, in cronicd se vorbestePe larg de un drum präpastios printr-un defileu demunte. Intrucit aceastä descriere se potriveste maidegrabd campaniei din 1368, chid oastea voievoduluiTransilvaniei care trecuse in Tara Romaneascd a fostinchisd inter indagines et vesprium densit ates acpassus strictissirnos, nu este exclus ca In reconsti-tuirea momentului 1330, dupd aproape 4 decenii, sdse fi asociat impresii mai recente si mai vii la amin-tirile tacite ale unei generatii precedente. Dealtmin-teri, caracterul pdduros al decorului este confirmatsi de ecoul acestei lupte in cronica lui Petru deDuisburg".

Prima observatie a Mariei Holban poate fi luatd in7.onsideratie, intrucit, dupi cum rezultd dintr-un do-cument din 1335, regele sustinea ca. Basarab i-2r fipromis sti-i arate un drum de intoarcere flirt pri-Mejdii.

Cea de a doua observatie nu tine seama de faptullcà in acelasi document (pe care autoarea amintitd 11crede fals), locul bdtd.liei este descris ca si in Cronicapictatd : o cale in veci blestematd, inchisd din toatepdrtile cu stinci präpdstioase si inane, iar pe tmdeera mai deschisd, inconjuratä cu fortificatii tari (in.quadam via perpetue anathemati data, ex utra queparte ripis preeminentibus circumclusa et ante, 'unclepatentior erat, in pittribus locis indaginibus fortitercircumspecta).

Este deci ciar cd ambele categorii de izvoare pie-deaza pentru un drum care trecea printr-o vale lungd,marginità de stinci präpastioase. Faptul ca valea eradestul de lungà a fdcut, de altfel, posibild durataluptei : patru zile (9-12 nov. 1330) ; daca drumul


Aspecte de ordin strategic ne fac sá opindmtot pentru Posada" lovisteanO. n cazul in care.Carol Robert ar fi ales ca drum de retragereculoarul Rucar-Bran, cu trecere obligatorieprin Cimpulung, oastea maghiard ar fi avutde intimpinat rezistenta cel putin incd a unetfortificatii (in afara de Castro Argyas"), ecetatii de linga Cimpulung, fapt ce nu ar fi tre-cut neobservat nici de Cronica pictatti i nici.dedocumentele ulterioare. Este, de asemenea, depresupus cá pe acest itinerar se afla in enul1330, in apropiere de Rucär, i cetatea Dimbo-vitei, atestatä documentar la 1368. Evident, oncecomandant al unei osti in retragere, obosità,hdrtuitd necontenit, lipsitä de alimente pentruluptätori i furaje pentru cal, cum era oasteamaghiard in toamna anului 1330, ar fi ales,Vera indoiala, un drum pe care sd nu existecel putin un punct fortificat, dacd nu chiarcloud.

De asemenea, consideratii legate de anotimpulIn care s-a efectuat retragerea armatei ma-ghiare ne determind sà punem sub semnulintrebärii localizarea Posadei in defileul Ruck--Bran.

prin aceastA vale ar fi fost mai scurt, oastea regaránu ar fi putut fi blocata In defileu, ar fi fortat trece-rea, iar lupta ar fi durat mult mai putin.


Baldlia de la Posada s-a desfdsurat intre 912 noiembrie, deci intr-o perioadd in care inmunti este posibild, oricind, o inrdutdtire avremii : ninsori, frig, vint puternic, viscol. Dru-mul de trecere din Tara Romfineascd In Tran-silvania prin Ciineni se allá la o altitudinece variazd intre 600 si 800 m, deci cuposibilitdti mi mici, pentru o armatd, dea fi surprinsd de un timp total nefavorabil,care cel putin i-ar fi ingreuiat, dacà nui-ar fi fdcut chiar imposibil marsul. Spredeosebire de aceastä cale de trecere a mun-tilor, pasul Bran se gäseste la o altitudinede 1240 m, fiind mult mai expus capriciilorvremii". Credem cd si cele arätate mai sus potconstitui un factor de care Carol Robert va fitinut seama in alegerea variantei optime a cdiide retragere, mai ales ea' In anturajul sdu seafla i voievodul frransilvaniei cu osteniicunoscdtor sau cunosatori ai locurilor.

Totodatd, o insemnatd pondere in localizareaPosadei" In Tara Lovistei ne oferä analizatopograficd a terenului si a modului in care sevor fi dus luptelle In raport cu ceea ce se cu-noaste In acest sens din Cronica pictatd si dincelelalte documente.

Vechiul drum de legdturd dintre Tara Ro-mäneascd si Transilvania, prin Curtea de Ar-


ges Valea Danului Sdlatruc Tite0iRacovita Clineni Sibiu, folosit ca drum depostd pind in a doua jumdtate a secolului tre-cut, se prezintd in felul urmdtor : intre Curteade Arges si Salatruc, pe o distantä de 25 km,drumul este destul de larg si de-a lungul sdunu se pot intreprinde actiuni militare de felulcelor descrise in Cronicei . De la Sdldtruc spreClineni, distanta intre cele cloud localitdti fiindde 35 km, incepe, de fapt, defileul ce s-ar po-trivi cel mai bine cu relatdrile Cronicii pictate.Pe prima sa portiune, de aproximativ 15 km,pind la Pripoarele Persanilar, urmind mai 'Mtnvalea Adincä (-toponimie deosebit de sugestivd),apoi culmea vall. Adinci, drurnul are o ldtimece variazd intre 4 si 6 m, fiind un drum decoastd ce urca mereu, märginit pe o laturd deun teren relativ inalt, destul de impà'durit, larpe cealaltä laturd de un teren in pantd, destulde abrupt. Pe alocuri, acest drum, atunci cindtraverseazd culmile dealurilor, se deschide inpoiene. Lätimea foarte mica' a drumului, precumsi laturile sale, una abrupta', alta in vale, nupermit unei osti in mar s sd adopte un dispozitivde luptd. Din contra', o oaste ce andrsaluiestepe un atare drum se esaloneazä pe kilometriintregi, latimea coloanei fiind de aproximativpatru luptätori. Dupd calcule relative, armata


lui Carol Robert ar fi numarat circa 10 000 deoameni. Intrind pe un asemenea drum, ce poatefi considerat fära niel un fel de reticente undefileu, oastea ungara s-ar fi esalonat pe odistanta' de aproximativ 5 km, l'atimea coloaneide mar s hind de patru oameni, iar intervaluldintre ei, in adincime, de aproximativ 2 m.Oastfel de esalonare o facea extrem de vulne-rabila unui atac dat de pe latura abrupta adrumului.

Pe aceasta portiune este posibil sa se fi pro-dus atacul oastei romane dat de sus", cu sageti

praväliri de copad intinati. Tot pe aceastaportiune, acolo unde largimea drumului nu amai fost convenabila unei astfel de lupte, res-pectiv in poiene, ostenii lui Basarab I ar fiputut construi intariturile (indagines) amintitein Cronicei, pentru a-1 ingusta si a nu permiteoastei invadatoare sa se desfasoare. Atacul dat,In modul al-Mat mai sus, facea imposibilä atitinaintarea armatei patrunse intr-un asemeneadefileu, cit i retragerea sa, ceea ce iarasi arcorespunde celor desorise in documentele refe-ritoare la lupta de la Posada.

Poienile pe care le face drumul atunci chidtraverseazä culmile dealurilor, exista §i un satPoiana (iara§i toponimia este sugestiva) sintlocuri propice pentru executarea unui atac di-


rect, corp la corp, avantajind o oaste de tippopular, ca a lui Basarab I, mai usor inarmatasi, deci, mult mai manevriera, tata de o oastetipic feudala ca cea a lui Carol Robert,mai greoaie, avind torta de soc alcatuitain principal din cavalerie, care, cu toateCA drumul se largise putin, nu se puteadestasura pentru lupta. ,Si. forma de luptä di-recta, corp la corp, este pomenita de izvoareleistorice ale batdliei de la Posada.

O ingustare a drumului si, mai ales, trecereasa printr-o vale mai adinca, avind latura esticaabrupta, se mai constata pe portiunea de laPripoarele Persanilor la Persani unde pe odistanta de aproximativ 3 km, urmeaza cursulpIriului Baiasu, care taie muntii dizlocind can-titati masive de bolovani rnari de M'u. O ingus-tare a drumului futre doua culmi se mai con-stata la Podul Albului. De la Podul Albuluidrumul se lärgeste la aproximativ 20-40 m, Inaceasta latime, intrind, evident, si laturile sale,pina la localitatea Titesti. Pe tot parcursul dela Pripoare la Persani si la Vadul Albului,defileul permite atit atacurile de sus", datecu sageti, pietre si copaci, MI si cele directe,forrnele de teren din zona fiind total defavora-bile ducerii luptei de catre o oaste tipic feu-dala, chiar mai bine inarmata si mai numeroasa,


cu o oaste alcatuita mai ales din tarani, oameniai parnintului, mai putin numerosi si mai mo-dest inarmati, dar mai usor adaptabili con-ditiilor de teren. Probabil cá de la Salatrucla Pripoarele Persanilor auptele au fostcontinue, de hartuiald, date din loe in loc,iar pe portiunea de la Pripoarele Persa-nilor la Persani, partea final& a defileului,s-a desfasurat o inclestare mai apriga de forte.

La Titesti drumul se bifurca, latura sa dinstinga luind-o prin Racovita pe valea Oltuluila Ciineni, iar latura din dreapta, prin Boi-soara, duce tot la Ciineni. De remarcat aici la-tura din dreapta a drumului (relevata si de I.Conea), care sugereaza spartuira din dreapta"pe care a fugit Carol Robert de Anjou. Pe cu-loarul Ruar-Bran nu exista nici un drumlateral. De la Titesti pina la Racovita, drumulmai strabate o singura portiune de defileu"doar de aproximativ 1 km si aici vor fi fostpoate ultimele lupte intre oastea lui Basarab Isi Carol Robert, precum si ultimele intärituriridicate de români.

De la Salatruc, de unde incepe Posada",si pina dincolo de Titesti, uncle consideram cdse terming. Posada", distanta este de circa30 km. Luptele, desigur, dup'a cum arata siconfiguratia terenului, nu au fost continue.


Atacul nu s-a produs in acela.,i timp pe totacest traseu, fapt evidentiat §i de numarul dezile (9-12 noiembrie) pe parcursul carora s-adesf4urat batalia. Este foarte probabil caluptatorii romani au devansat continuu mi--carea inamicului, dupa un atac urmind o re-pliere rapidd spre pozitii cheie, amenaj ate dintimp, avantajoase pentru ei §i defavorabiledu§manului. In aceste conditii, o medie deinaintare de 7-8 km pe zi, parcur0 prin luptecare au dus la pierden i masive de efective dinoastea lui Carol Robert (30 km in 4 zile) nise pare in concordanta cu conditiile de teren,cu specificul luptelor purtate §i cu descrieriledin Cronica pictata §i din celelalte documenteprivitoare la batalia de la Posada.

Pentru localizarea bataliei de la Posada inTara Lovi§tei pledeaza §i un alt factor de ordinmilitar. Ingustimea defileului" (posadei), pre-cum 0. faptul ca in zona nu exista decit osingura cale de acces spre Transilvania, de laSalatruc la Tite§ti, arata ca Basarab I §i-apregatit pozitia din timp, ca a devansat mi§-carea oastei maghiare §i ca a patruns cu forteconsiderabile in trecatoare inaintea du§manu-lui. In perimetrul desf4urarii bataliei nu seallá nici o comunicatie care sa permitä pa-trunderea in defileu, concomitent sau in un-


rnarire a doua o§tiri (comunicatii de locada).Pentru domnul roman, devansarea mi§ariiinamicului in Posada" Lovi§tei a constituito actiune militara u§or de infaptuit, de laCurtea de Arge§ la Sälätruc (punct ce mar-cheaza intrarea In defileu) fiind 25 km, iarterenul este in cea mai mare parte I.mpaclurit ;devansarea trupelor du§mane ar fi fost foartegreu de realizat in cazul in care Posadaar fi plasata in culoarul Ruar-Bran (dela Curtea de Arge§ la Ruar, pe distantacea mai scurta, sint 68 km, drumul nefilnddecit In mica mäsura acoperit). O distantadubla ar fi sporit posibilitatile armatei feudalemaghiare de a observa ca oastea Tarii Roma-ne§ti sau o mare parte a el i-a taiat retragerea§i ca urmeazd a o intercepta intr-un punctobligatoriu de trecere.

Dupá aceastä trecere in revista a párerilorexprimate de istorici i cercetatori referitoarela localizarea bataliei din 1330, sa vedan cespun izvoarele despre locul luptei. Dupa Cro-nica pictatel, lupta a avut loe intr-un defileuprin care armata maghiara a trebuit sá treaca§i care, pe alocuri, a fost intarit cu indagi-nes" (calea aceasta era cotita §i inchisa deamindouà partile de ripe foarte inalte... §i peunde aceasta cale era mai larga acolo romanii


o intdriserd in mai multe locuri cu inda gines").Acest defileu, cu malurile sale ripoase, apare§i in cele cloud miniaturi ale Cronicii pict atede la Viena.

Aceegi lacuna cu privire la precizarea lo-cului bdtdliei o intilnim §1 in unele documenteelaborate in cadrul cancelariei maghiare ; dinele se poate deduce cd lupta s-a desfä§uratintr-un loc cringos §i pdduros, incins cu deseintärituri" ; intr-un loe strimt §i intunecos" ;in ni§te locuri strimte §1 päduroase, imprej-muite de intdrituri putemice". In textele latinese consemneazd : in quondam loco nemorosoet silvoso indaginumque densitate firmato" ; inquondam loco condenso et obscuro" sau inquiusdam locis districtis et silvosis indagini-bus que firmatis stipatis". Din cele relatateIn atari documente rezultd deci cd bdtdlia s-adesfd§urat intr-un loc strimt sau in ni§telocuri strimte, prevdzute sau imprejmuite cuintdrituri puternice §i intr-un decor pAduros.

In sfir§it, intr-un document datat la 7 apri-lie 1331, varbindu-se despre lupta din 9-12noiembrie 1330, se afirmd ca regele maghiara fost lovit §1 dovedit de voievodul BasarabIn curmezi§ul muntelui romdnilor" (fuissetpercussus et convictus per Bazarab woivodamtrans Alpem 0/acorum), ceea ce dovecle§te ca


lupta s-a dat In muntii care separau TaraRomaneasca de Transilvania, Intr-un loc ne-precizat insa.

Din insiruirea acestor citate rezultd ca niciun document privitor la lupta din 1330 nuamintege expres faptul cil aceasta s-ar fi datla Posada ; toate documentele descriu vag locu/luptei, Wei scl-1 numeascifi *. Printr-o interpre-tare mai larga, din aceste descrieri rezulta ea'este vorba de un loc de trecere pe o valestrimta, un punct obligatoriu de trecere pe caredocumentele medievale 11 numeau posadd. Alt-fel, In trei documente relative la luptele din1395 dintre trupele lui Sigismund de Luxem-burg si Vlad Uzurpatorul se spune Ca' acesteas-au dat pe chid oastea regala' urca culmilemuntilor, zise in vorbirea obisnuitä Posada(Pazzata), prin niste strImtori si poteci inguste(indaginibus strictis et semitis), strinse intretufisuri mari, unde multimea romanilor st'dteaula pinda, arundind cu cruzime, din paduri desesi intunecoase, suliti vatämdtoare si sagetiotrdvite si inveninate asupra insotitorilor sisupusilor nostri" ; In trecdtorile foarte in-guste ale muntilor, numite Posada" (in a/pibus,Pazata dictis, strictissimis indaginibus) sau In

Dupd cum s-a ardtat la p. 108, numele de Posadaa fost dat de N. Iorga.


muntii zii ai Posadei, închii §i intdriti cuprisaci foarte inguste" (in alpibus Pazata dtc-tis, strictissimis indaginibus conclusis et obdu-ratis).

In textul latin al doctunentelor amintite, dia-cul dà numele de Posada atit muntilor,trecatorilor foarte inguste clintre acestia, uitt-ma fiind acceptiunea adevdratd, intilnitd i indocumentele interne in care posada ins eamnapunct obligatoriu de trecere, punct care erapdzit de obicei. De pildd, intr-un document din1674 se spune cd se numdraserd aici la po-;add, in straja värnii de la Rucdr i Dragosla-vele", niste vite ce urmau a fi trecute in Tran-silvania. Socotim util sd ardtdm cd posada dela Rucdr-Dragoslavele pdzitd de asa-numitiiposklari nu era singura din Tara Roma-neascd ; tot posadd se riumeau i trecdtoriiede pe valea Prahovei si a Oltului (de la TurnuRosu), iar intr-un document mai tirziu saltamintiti in Oltenia posddarii poskii ce pa-zeau potecul". Retinem deci cd posada nu esteun nume propriu, ci unul comun, avind accep-tiunea de loc de trecere printre munti sau pevalea unui riu.

In acelasi timp posada avea si sensul de obli-gatie de a face pazd la hotare, fiind inlocuitdin unele documente cu viglu (care la bizantini


insemna obligatia de paza si aparare a ceta-tilor). Pentru acest sens citam scrisoarea luiNeagoe Basarab catre brasoveni in care seplinge ca, intrucit acestia faceau mereu raz-merite", in aceste vremuri de iarna trebuie sàtinern pe siromahi in posada" (adica la loculce txebuia pazit de la hotarele tarn).

Incheind consemnarea opiniilor si ipotezeloremise de specialisti In legätura ca stabilirealocului de desfasurare a bataliei de la Posadasi luir' id in considerare tot ceea ce s-a consem-nat in aceastä privinta in documentele cunos-cute noua, putem aprecia ca indiferent de con-cluziile noi la care se va putea ajunge in urmaadincirii cercetarii in problema discutata, unfapt rämlne sigur, cert, de necontestat : bataliadin 9-12 noiembrie 1330 s-a desfasurat intr-unloe de trecere ingust si paduros, Intx-o posa-da ; a fost o inclestare apriga, de lunga duratd,care s-a incheiat cu o victorie epocala a oste-nilor lui Basarab. In ceea ce ne priveste,autorii prezentei lucrdri se raliazd celor careau marcat locul Inclestarii de acum 650 de aniIn Posada din Tara Lovistei. Ca atare, In sub-capitolul care va urma, ei isi vor axa expune-rea tinind seama de aceasta localizare.


4. INCEPUTULDESFAWRAREA BATALIEI

Dupd cum se consemneaza in Cronica pictatdde la Viena, inceputul luptelor dintre armataregelui maghiar Carol Robert §i oastea lui Ba-sarab I a avut loc in luna septembrie 1330*.In anul domnului 1330 se spune in Cronicd

regele §i-a adunat o mare oaste... §i la in-

* Pornindu-se de la considerentul cá lupta ho-täritoare dintre fortele celor doi adversari s-a des-fdsurat abia dupd cloud luni, aclica' In prima decadda lui noiembrie, unii istorici, ca, de pildd, MariaHolban, au apreciat cd luna septembrie ar fi fostgresit consemnatd In cronicd. 0 atare apreciere esteins& discutabild. Tinindu-se seama de faptul cd ocampanie ca cea la care ne referim a fost de lungdduratd i cd pin& la angajarea bätäliei propriu-zisede la Posada armata maghiard a avut de parcursun itinerar destul de Intins, care a mdsurat circa250 de km, cd fortele inamice inaintau printr-o tardnecunoscutd i potrivnicd lor, apreciem eà distantaIn timp dintre inceputul campaniei i angajarealuptelor in defileul de la Posada este pe deplin

Este adevdrat ed. In acea vreme campaniile de lungdduratd incepeau, de reguld, mai de timpuriu, de obiceiprimdvara. Dar in cazul aflat In discutie vor fi in-tervenit unii factor,i care au influentat sau au deter-minat pe monarhul maghiar sd invadeze Tara Roma.-neascd in luna septembrie si nu mai inainte. Se poateaprecia cd regele Carol Robert a pornit In expeditienumai dupd ce va fi aflat de infringerea de laVolbujd, crezind, probabil, cd voievodul romdn mi vafi avut o parte din oaste slAbitd i obositä, si, ca


demnul voievodului ardelean Toma si a luiDionisie... s-a dus in persoand, in luna lui sep-tembrie, prin Severin, in tara voievodului vala-hilor Basarab".

Ce efective va fi avut armata regelui ma-ghiar ? In aceastd privintd, informatiile de caredispunem sint destul de sdrace. Documentelede epoca provenite din tabdra adversarului luiBasarab ne oferd aprecien i diferite, avind evi-dent, menirea de a ascunde adevdratul scopal expeditiei monarhului maghiar. Asa cumam vdzut deja, in Cronica pictaki de la Vienase apreciazä cd regele Carol Robert si-a adu-nat o mare oaste" cu care a pdtruns in per-soand, in luna septembrie, prin Severin, intara voievodului Basarab".

Incepind din anul 1332, cind ecoul greleiinfringen de la Posada sldbise in rindurilecelor din tabdra lui Carol Robert, expeditiaintreprinsä in Tara Romäneascd este surprinsä

atare, ea' va putea supune Cu mare Lsurinta armatalui Basarab. Este, de asemenea, foarte probabil caambitiosul suveran magbiar, care venea asupra TdriiRomänesti cu o armatd puternicd g bine echipatd, sdfi scontat pe faptul ca expeditia sa va fi doar o sim-pia formalitate o plimbare", cum se si afirmä, de-altfel, in unele documente ale cancelariei regale

si, deci, oastea voievodului romän nu va fi inmäsurà sd opunä o rezistenta prea inversunatà.


In mai multe documente emise de cancelariasuveranului Ungariei. Dei aprecierile cuprinsein astfel de documente sint diferite, ele autotu4i darul sa completeze stirile din Cronicapictatei. Intr-un astfel de izvor, datat la 2noiembrie 1332, regele afirma ca in anuldomnului o mie trei sute treizeci, cind amajuns cu o parte a oastei noastre (cum quodampurticu/am gente nostra) in Tara Romaneascaa (märiei) noastre spre a o cerceta, dupa ceam strabatut-o in liniste, la iesirea noastra deacolo, Basarab, necredinciosul nostru roman(infidelis noster Transalpinus), Cu rautatea uneinecredinte de mai inainte urzita, la adapostulviclean al unei paci fatarnice (sub ficte pacisastutia), a navalit plin de dusmänie asupraunei parti din oastea noastra, intr-un loc crin-gos si paduros, incins cu dese intarituri".

Din cele citate mai inainte se cuivine deci saretinem faptul ca regele maghiar ar fi inceputexpeditia in tara lui Basarab cu o parte dinoastea sa. Mal consideräm necesar sa sublinieminca un lucru : aici scopul expeditiei este, chi-purile, o simpla cercetare" a Tärii Romanestipe care regele ar fi sträbätut-o in liniste" cape o simpla posesiune a sa ; la iesirea din tara,o parte din oastea regala ar fi fost atacata peneasteptate de Basarab.


Documentul la care ne referim contine, evi-dent, o contradictie : dacd a fost vorba de ovizitd pasnicd a regelui intr-o tard vasald, cumde s-a ajuns la o pace falsd" ? Se stie doarcä pacea se incheie numai dupd o prealabildstare de rdzboi ; fárà ivirea nici unui conflict,cum era sd se incheie, deci, acea pace fd-tarnicd" ?

Rdminind cu discutia noastrd in cadrul ace-leiai probleme legate de apre-cierea valoarei la care se ridica armata regeluiCarol Robert in timpul inceperii expeditiei inTara Romaneascä, ni se pare util sd ardtamca dintr-o scrisoare adresatd papei rezultdatunci cind a pdtruns in tara lui Basarab re-gele maghiar se intorcea dintr-o expeditie rdz-boinicd impotriva tdtarilor, dupd o strdlucitdvictorie, i cd avea cu el intreaga sa armatcl,nu o simpld parte din aceasta, o mica' escortd"ce-1 insotea intr-o simpld cercetare". De alt-fel, in alte citeva documente, regele insusi varecunoaste ca era insotit de o oaste foarte pu-ternicd sau de toatd puterea oastei" sale,aceasta fiind alatuitd din nobili, prelati, ba-roni si din numerosi alti luptgori. Intr-un do-cument datat la 19 mai 1335 se consemneazdcd, in campania din anul 1330, oastea Tdrii


Romanesti a atacat nu daar o parte din oastearegelui maghiar, ci ea' atacul s-a declansat odata si a doua card (Impotriva) naastra (aregelui) si a puternicei noastre otiri, pe careo aveam acolo cu noi". Din cele citate aici sedegaja cu claritate concluzia cd nu era decivorba de o actiune ofensiva intreprinsa deromani impotriva unor mici parti ale trupelorlui Carol Robert, ci de un atac sau chiar decloud atacuri ce aveau ca obiectiv sa loveascain plin puternica ostire pe care regele maghiaro avea cu el.

In legatura cu valoarea pe care o va fi avutarmata lui Carol Robert, lata ce spun docu-mentele latine : cum tota gentis nostre poten-tia ; cum gente nostra valida ; cum exercitumnostrum regio edicto convocatum ; valide gentinostre sau cum valido exercitu. Dei acesteconsemndri sint deosebit de edificatoare, InCronica pictatd pentru a eluda aprecierilediferentiate si contradictorii dintre documentecu privire la forta armata ce l-a insotit pe regeIn campania din Tara Ramaneascd s-a menpe o cale de mijloc : regele a patruns in taralui Basarab, intr-adevar, Cu o armatd nume-roasa, dar totusi nu cu intreaga sa putere, caddestinase foarte multi luptatori pentru diverse


expeditil Impotriva du§manilor regatului" *.Sintetizind cele discutate pind acum, putem

aprecia cd In privinta efectivelor cu care mo-narhul maghiar a inceput campania din 1330se contureazd trei variante.

Prima : Carol Robert a pdtruns In Tara Ro-ma/leased avind efective mici cu care regelepornise, chipurile intr-un gen de cercetare"sau de simpld plimbare.

A doua : a inceput campania cu o armatdnumeroasd, dar nu cu toatd oastea maghiard.

A treia : a atacat tara lui Basarab cu toatdarmata sau cu o oaste foarte puternicd, a§acum se consemneazd de fapt in cele mai multedocumente. Cea de a treia variantd ni se parecea mai Intemeiatd §i cea mai apropiatä deadevdr.

Odatä pdtrunsd in tara voievodului Basarab,marea armatä condusd de Carol Robert a ocu-

* Este vorba, foarte probabil, de un corp de oastede citeva mii de oameni trimis de Carol Robert inajutorul regelui polon Vladislav Lokietek, socrul re-gelui maghlar, care lupta impotriva cavalerilor teu-toni. Aceasta participare este confirmata si de odiploma din noiembrie 1330 prin care Mihail, pre-pozitul mandstirii din Jazow, aminteste de nobiliidin comitatul Abauj plecati in razboiul impotrivateutonilor (contra cruciferos prutenorum provincie).


pat mai intii Severinul. In Cronica pictata' dela Viena se consemneaza : Dupd ce regele acuprins Severinul §i fortareata lui, le-a incre-dintat toate numitului Dionisie impreuná cudemnitatea de ban". Din acela§i izvor putemafla a.poi ca armata maghiara a inaintat intr-otarà care nu putea fi locuita de un poparn2obipuit cu ea".

Dupa ce a patruns in Tara Româneascd, sta-pinit de evidente scopuri duwänoase, monar-hul Ungariei a continuat sd inainteze cu tru-pele sale catre inima teritoriului -tarii, pentruca la momentul potrivit cum citim in Cro-nica pictatel sä dea lupta".

Ce a facut Basarab in fata marii primejdiice-i ameninta tara ? A aplicat in viatd unprincipiu dupa care se vor conduce toti mariino§tri voievozi in vremuri de restri§te : a che-mat la Gaste, pentru apdrarea Tarii Romäne§ti,pe toti locuitorii valizi (pe care oronicile con-temporane ii numesc rustici . tarani). El 0-aadunat de indatd a§a-numita oaste cea mare",care constituia principala fortd in calea inva-ziilor straine. De asemenea, bizuindu-se pe otactica adecvata, mo§tenitä de la inainta§ii saldad, voievodul roman a hotärit sa pustiiascatotul in calea navalitorilor pentru a-i lipsiastfel de posibilitatea de aprovizionare §i. a


evitat pe cit posibil lupta cu adversarul incimp deschis. In concep-tia sa de lupta, Basaraburmdrea sa atragd armata maghiard intr-unloc strimt, unde aceasta sa nu-si poata desfd-sura fortele, lar la momentul potrivit s-o iz-beasca in. plin bazindu-se pe puterea de rezis-tenta si de impotrivire, pe curajul i dirzeniaatit a luptatorilor din oastea cea mica a tarn",cit si pe acelor din oastea cea mare", adicape a intregului popor inarmat. Totodatd, pen-tru a dezorganiza armata dusmand i a-i vlaguiefectivele, luptatorii romani au desfasurat ocontinua actiune de hartuire a acesteia, asacum vor face mai tirziu Mircea cel Batrin, VladTepes, Stefan cel Mare si alti i1utri voievoziromani. Despre aceste actiuni simple de har-tuire documentele i cronicile epocii nu nevorbesc. Dar este usor de inteles cä fiind ata-cat, fiind pus in fata unui pericol gray, Basarabnu va fi lasat trupele dusmane sa inaintezenestingherite prin tara sa.

Cu toate ca, in special dupd ocuparea Seve-rinului *, deveniserd destul de evidente porni-

* Este posibil ca ocuparea Severinului, consideratca fiind posesiune a regatului maghiar inch' din 1247,sá fi fost primul obiectiv al expeditiei lui CarolRobert. Constatind cà nu i s-a opus o rezistentä preamare si considerind ca expeditia va fi, in continuare,o simpld inaintare, mindrul rege se va fi gindit s'A


Miniatura din Cronica pictatti de /a Viena : Solul voie-vodului Basarab I ii prezintä regelui maghiar CarolRobert de Anjou o scrisoare prin care se propune

incheierea

rile du§manoase, scopurile agresive ale expe-ditiei intreprinse de armata lui Carol RobertIn Tata Romäneascd, voievodul roman a incer-cat sd stingd conflictul. In acest scop, Basarab

ocupe toata tara, aceasta constituind un al doileaobiectiv al campaniei intreprinse de monarhul ma-ghiar in Tara Rom.dneascä.


a trimis regelui Carol Robert o solie de pacevrednica de toata cinstea" dupd cum nespune Cronica pictatä. Solii voievodului romans-au infäti§at suveranului maghiar cu urma-toarele propuneri : domnul oferea lui CarolRobert 7 000 de marci de argint ca despägu-bire pentru cheltuielile facute cu stringereaarmatei ; ceda Severinul, pe care armata ma-ghiara Il ocupase ; promitea plata anualä aunui tribut (censum) catre coroana ; voievodulroman trimitea un fiu al sail sa slujeasca pecheltuiala sa la curtea regala. In schimb,satuia in termeni loiali, chiar duio§i pe regesa se intoarca In blind pace §i sa nu mai inain-teze, avertizindu-1 cä altfel se va expune uneimari primejdii. Basarab l-a mai prevenit peCarol Robert ca, in cazul in care va continuasa patrunda §i mai adinc in interiorul TariiRomane§ti, i se va opune cu forta armelor. latace se noteaza In Cronied : Fiindca voi, rege §istapin al meu, v-ati ostenit Cu stringerea o§ti-rii, eu voi rasplati osteneala voastra cu 7 000de mard de argint §1 va voi lasa in pace §iSeverinul cu toate cele ce se tin de el, pecare acum le tineti cu puterea In miinile voas-tre. Pe deasupra, tributul ce datorez coroaneivoastre Il voi pldti cu credinta in tot anul. Si numai putin, voi trimite la cut-tea voastra pe unul


dintre fig mei sä va slujeasca pe banii §i pecheltuiala mea, nurnai sa vä intoareeti indäratcu pace si sa feriti persoanele voastre de pri-mejdii, pentru cd, daca veniti mai inauntrultdrii, nu veti putea nicidecum sä vd feriti deprimejdii".

Dupa calculele facute de Octavian Iliescu,suma de 7 000 de märci oferita lui Carol Ro-bert drept despagubiri" de razboi ar repre-zenta echivalentul a circa 74 kg aur sau a1157,904 kg argint carat de titlul 1 000%osuma respectiva era enorm de mare si ea echi-vala cu 21 000 de florini de aur. Posibilitateape care o avea Basarab de a oferi regelui osumd atit de mare denota cd Tara Romaneascaera bogatd, infloritoare, iar voievodul dispuneade rezerve insemnate de bani, realizate indeo-sebi din schimburile comerciale. Aceasta acu-mulare de numerar socoteste pe buna drep-tate O. Iliescu tradeaza o economie feudaläin plina ascensiune, dei Inca' la inceputurileei. In cadrul acestei economii, s-au consolidatbazele materiale necesaa e dezvoltarii statuluifeudal al Tfrii Romanesti".

Ce a urmat dupd ce voievodul roman a tri-mis lui Carol Robert solia de pace ? Regelemaghiar a respins-o intr-un mod cu totul ne-


demn chiar §i pentru un monarh arogant. Sävedem ce se spune in Cronica pictatei : Regele,auzind aceasta, cu mintea trufad, a izbucnitfatd de soli cu urmaoarele vorbe, zicinclu-le :sd spuneti a§a lui Basarab ed.' el e pdstorul oilormele*, §i eu, din ascunzi§urile sale, de barbdil voi scoate" (sic dicite Basaraad : Ipse est pas-tor ovium mearum ; de suis latibulis per bar-bas suas extraham).

Izvoarele ne spun cd auzind aceste cusvintedin gura suveranului angevin, un sfetnic de-allui Carol Robert, pe nume Danciu, 1-a sfdtuitsd tind seama de propunerile intelepte ale luiBasarab §i sd nu se angajeze intr-o actiunecare ar putea sd-i fie foarte primejdioasd.Danciu, comite de Zoliom §1 Lipton citimIn Cronica pictatti a§a a grdit regelui : Std-pine, acest Basarab se adreseazd cdtre voi Cumare smerenie... pentru aceasta rdspundeti-iIn scrisoarea voastrd cu favoarea bundtätii re-gale §i ardtati-i deplind iubire §i milostivire".Dar monarhul maghiar, ne informeazd acela§iizvor, n-a vrut sd dea ascultare acestor

* Este posibil ca sub aceste cuvinte jignitoare laadresa lui Basarab, voievodul unei täri puternice, sdse ascundä o amintire din analele latine mai vechi(cunoscute poate regelui napolitan) care numeau peromdni pastores romanorum".


indemnuri, ci, dimpotrivd, a repetat vorbade semetie 0 de amenintare pomenitd mal sus

pdrdsind sfaturile mai sdndtoase, a pornitindatá mai departe ca apoi sá dea lupta".

Respingind deci in mod cu totul nedemnnepoliticos oferta deosebit de avantajoasd

de pace a 1-ui Basarab, regele Carol Robert §i-aimpins armata de invazie 0 mai adinc in inte-riorul Tärii Romane§ti, parcurgind, dupd opinianoastrd, urrndtorul itinerar : Turnu Severin,nord Craiova, sud Stane§ti, Curtea de Arge§(vezi schema nr. 1). La rindul ei, oastea con-clusd de Basarab s-a retras in mod organizatdin calea invadatorilor, adoptind o tacticä su-pld §i eficienta : 1-a härtuit incontinuu pe ad-versar ; 1-a lovit pe du§man in momentul cindacesta inainta prin puncte obligate de trecere(zone päduroase, cursuri de apä, drumuri in-guste §i accidentate etc.) ; a pirjolit totul pecäile de acces ale trupelor vrajma§e. Intre timp,In tara pustiitd de Basarab §i de o§tenii sdi,foametea a inceput sä devind o problemd acutäpentru cei din tabära regelui maghiar. Faptuleste consemnat expres i in Cronica pictatli :Si, in tara necunoscutä, intre munti §i dealuricu pdduri, regele neputind sä gäseascä cele detrebuintd pentru hrana sa 0 a lor säi, in scurtd

143

www.dacoromanica.ro

Hoteg

......"Poorto de Fer,--=,--" a Transrlvanrer

uirensebe5

GlogovaTirgu Jru)

sStanes.t.,

TURNU

04,,Re4

ook7:.0.0A?,

o

Govora

Craiova

tcyo r APosado

?-'161zCURTEA DE ARGES

Slatno

Rifest,

L EGE N DA

Schema nr. 1. Itinerarul pe care consideram ca. 1-aparcurs armata lui Carol Robert pina la angajarea

bataliei de la Posada.

vreme incepurd a pdtimi de chinurile foameiinsusi regele, °stash i caii".

Dupä cum rezultd din textul citat, inaintareaoastei maghiare s-a facut prin regiunea de-

144

s25 50Km

AN1AtSIBIU

orQ*1)

Retragerea rnamiculur sore Transilvanra

ltrnerar'ul pOrcurS de amok' lui Carol Robert

Cetati sr intdritun

II"&2 Forte muntene

Locul batalrei

E

OraStie

4

Xolo-*,A.SEVERV,

www.dacoromanica.ro

luroasd impäduritä, pe sub munti, deci prinpartea nordica a Tdrii Romdne§ti, care dupdcum au dovedit cercetdrile lui I. Donat eraatunci zona cu cea mai densd locuire. Faptulcä oastea maghiard suferea de foame In aceastdregiune foarte populatd dovede§te, fdrd putintdde tdgadd, cá locuitorii pustiiserd totul in caleainvadatorilor, desigur la porunca domnului.Trecerea Oltului se va fi fácut foarte probabilprin regiunea Vilcea, printr-o zond in careNicolae Iorga evidentia existenta unei vechitraditii despre luptele romdnilor impotrivamaghiarilor care le incdlcaserd locurile §i ve-trele §i le stricaserd rosturile §i indeletnicirilepa§nice.

Continuind inaintarea prin tara lui Basarab,regele angevin §i marea sa armatd au ajunspind In apropiere de Curtea de Arge§, dupdcum va marturisi insu§i Carol Robert intr-undocument din 1336, in care evocd vremea Incare cu toatd puterea oastei noastre" a intratIn Tara Romdneascd §i cind un anume Bakocu putini osta§i, mintuindu-se printr-un norocvrednic de mirare..., ne-a ajuns tocmai subcetatea Arge§ (sub Castro Argyas), unde noi §iintreaga noastal oaste am rdmas uimiti desosirea lui nea§teptatä §i unde §i-a implinit In


chip vrednic de laud& insarcinarile ce i-au fostdate §i pe care le-a luat asupra sa".

Faptul ca regele recunoaste ea' Bako a ajunsca prin minune In locul uncle se afla cu armatasa constituie o dovadä indirecta ca oastea luiCarol Robert se gasea intr-o situatie critica,fiind foa,rte probabil inconjunata de ostirea luiBasarab care controla toate calle de acces spreCastro Argyas", adicä spre cetatea de laCurtea de Arges, din care pricind Bako sestrecurase cu multa dificultate printre strajile

* In. privinta localizdrii a ceea ce in documente senumeste Castrum Argyas", parerile istoricilor nostrisint impartite. 0 parte dintre ei, printre care siConstantin C, Giurescu, il identified cu cetatea dela Curtea de Arges. De asemenea, A. Sacerdoteanu aidentificat Castrum Argyas" tot cu aceastä localitateintarita. Semnatarii lucrarii de fata se raliaza acestuipunct de vedere, O altä parte a istoricilot, dintrecare tinem sa-i amintim pe Ion Conea si AndreiPandrea, inclina sa vada in Castro Argyas" cetateade la Capatineni, de pe drumul care duce astazi lamarea hidrocentralä de pe Argeq, fortificatie numitade unii specialisti Cetatea de la Arefu Argesului (IonConea), iar de altii Cetatea de la Poenari, de la Capa-tineni sau Cetatea lui Vlad Tepes.

La sfirsitul secolului trecut, Bogdan PetriceicuHasdeu sustinea ca Cetatea Argesului s-ar fi numitasa pinà in 1330, chid a cäpatat numele de CetateaNegru-Voda in memoria victoriei acestui mareprincipe".

Pornind si de la faptul ea in documentele de limb&latina emise de cancelarla lui Vlaicu Voda orasulvoievodal de resedinta Curtea de Arges apare cunumele de Argyas", nume ce nu se dä. nici uneia


muntene* care supravegheau Cu atentie mi§-carile trupelor invadatoare.

Unii istorici au apreciat ca in momentul incare armata condusd de Carol Robert a ajunsla Castrum Argyas" ea ar fi fostprin luptä de o§tenii lui Basarab §i. cä, larindul lui, monarhul maghiar ar fi incercatasedieze cetatea.

In lipsa unor dovezi sau informatii cit decit demne de a fi luate in studiu, este greude spus i chiar de presupus ce s-a intimplat

dintre cetAtile amintite mai sus, poate sd fie incä odovadd cd atunci cind se vorbeste de CastrumArgyas" se desemneazd cetatea de la Curtea de Arges.

S-a emis chiar o ipotezd de cdtre unii specia-listi militari potrivit cdreia oastea maghiard carear fi trecut de Castrum .Argyas" ar fi atacat cetateade la Arefu sau Cetatea de la Poenari. Dupä opi-nia acestora, efectivele dusmane ar fi fost repederespinse, ceea ce 1-ar fi determinat pe Carol Robertsä ordone retragerea trupelor sale. Dar, dupd cumsubliniazd istoricul A. Sacerdoteanu, acea cetatefiind mica, nu putea addposti in ea decit o garni-zoand de 30-40 de oameni, efectiv destul de redus,care, In cazul unui atac executat in for i cuefective numeroase, nu stim cum ar fi putut opuneo mare rezistentd". Situindu-se pe pozitia celar carenu au dat crezare unor astfel de ipoteze, ManoleNeagoe a apreciat cá monarhul maghiar nu se pu-tea angaja cu o armatä de cavalerie pe o valestrimtd, unde sd dea o bdtdlie in conditii evidentnefavorabile pentru oastea sa. Tinind seama de con-ditiile geografice, o actiune armatä in jtirul Cdpà-tinenilor... devine aproape o absurditate".

* Dupd traditie marginea dinspre sud a vechiuluioras voievodal Curtea de Arges se numea Bdtusari.


la Curtea de Arge, dacd au fost sau nu luptesi care a fost amploarea acestora. Se pare cape bun& dreptate I. Minea constata : tacecronica, nu spune nici un document ca ceta-tea Argesului a fost ocupatä. A asediat ostirearegala cetatea munteana ? N-o spune cronicadeoarece armata lui Carol Robert a avutesec ?".

Dupd informatiile noastre, un singur docu-ment se refera la unele actiuni de ordin mili-tar in zona localitatii Curtea de Arges. Estevorba de o diploma maghiara, datata la 30iunie 1347, in care Ludovic cel Mare evoca unmoment in care Carol Robert, pdrintele nos-tru, mergind cu puternica sa ostire pentru adobindi din nou partile transalpine ale rega-tului sal, si-a asezat tabara inaintea cetatiiArges, acel Stefan, acum voievod (al Transil-

IncercInd sa descifram sensul pe care II avea Inepoca o astfel de denumire, am ajuns la concluzia calocuitorii din acea parte a orasului-cetate aveau me-nirea sa stea de straje", iar In caz de primejdiedin partea vreunor trupe vrajmase sa dea semnale dealarma pentru cei din cetate prin batutul tobelor.De aici avea sa rämina si denumirea acelei zone dinpartea de sud a stravechii asezari de pe malurile Ar-gesului.

Dupà alte opinii, denumirea la care ne referim aravea o altd semnificatie : batusarii sau botusarii arfi fost niste mestesugari care confectionau un anumegen de incá'ltdminte.


e

149

Ruinele cetatii Sin Nicoard din fosta resedintavoievodald de la Curtea de Arges.

vaniei), pe atunci mare comis i conducdtorulostirii parintelui nostru, rämlnind deapururinedeslipit de pdrintele nostru, cu zelul credin--tei sale obisnuite, prinzind pe sase din schis-maticii necredinciosi care hartuiau pe oamenii

www.dacoromanica.ro

credinciosi ai tatdlui nostru, i-a adus tatäluinostru, ucigind pe cei mai multi dintre ei".

Informatia ne ofer'd insä posibilitatea sa ac-ceptdm c.d., odatd ajunsd la Castrum Argyas",oastea maghiard sau pal-4 ale ei au zdbovit unanumit timp in ora§ul voievodal, perioadd incare grosul oastei lui Basarab se va fi retraspe drumul care duce in defileul de la Posadadin Tara Lovistei, fdrd sd fi pierdut insà con-tactul cu dusmanul. Referindu-se la aceastdproblemd, Maria Holban concluzioneazd :dar, afläm c'd armata si-a pus tabdra in fatacetätii Arges, dar ca toatd isprava de aici aconstat din unele capturäri rdzlete de romanicare hdrtuiau pe oamenii regelui. Nu e amintitdnici o luptà i nici vreun asalt dat cetdtii. Dacdaceasta ar fi fost cucerità sau ocupatd, mdcar

fArd lupte de cdtre rege, succesul acestaar fi fost trImbitat cu mare rdsunet i deci cuatit mai mult s-ar fi pomenit in toate docu-mentele de o capitulare la Arges, dacd ea arfi avut curnva loc".

Nu este exclusd insà nici ideea cá s-au des-f'd. urat unele lupte de o mai mica' sau de omai mare amploare i In interiorul orasuluiCurtea de Arges. Iatd ce spune, de pildd, Ma-nole Neagoe : Carol Robert de Anjou, dupace a ars tirgul, a incercat sd cucereascä cetatea


de la Curtea de Arges. Eforturile lui s-au do-vedit zadarnice. i., spre minia lui, s-a trezitdintr-o datä intr-o situatie din cele mai peri-culoase §1 curioase, in acelasi timp : din ase-diator devenise el insusi asediat, oastea luifiind permanent härtuità de calärimea mun-teanä si de apärätorii cetätii de scaun".

Säpäturile arheologice efectuate in ultimavreme pe locurile fostei resedinte a lui Basa-rab de la Curtea de Arges au oferit specialistilorinformatii care le-au permis sä aprecieze cä intimpul luptelor din 1330 clädirile resedintei ausuferit unele avarli motiv pentru care ele autrebuit sä fie refäcute in jurul anului 1340.

Fie CA admitem faptul cä in orasul resedintävoievodald de la Curtea de Arge§ s-au dat lupteintre oastea lui Basarab §1 armata lui CarolRobert, fie c'ä Inca' nu avem suficiente argu-mente pentru a ne pronunta definitiv asupraacestor opinii, un fapt rämine cert : monarhulmaghiar si trupele lui au ajuns sub CastroArgyas". Cum pe tot drumul fäcut pind aiciinarnioul nu gäsise nici alimente, nici furaje,subzistente atit de necesare purtärii räzboiului,cum se apropia iarna si nici nu ajunsese sa-§imäsoare fortele cu oastea voievodului Basa-rab, se poate aprecia CA monarhul angevin ahotarit sd se retragä cit mai repede spre Tran-


silvania, unde putea gasi din belsug toate celede trebuintd intretinerii armatei.

Se pune in mod firesc o intrebare : pe cedrum urma oare sd se retraga ? Pe unul oco-litor, in conditiile In care ajunsese sà suferede foame regele insui, ostasii i caii"dupd cum gläsuieste Cronica pictatti ? Esteputin probabil ! Se poate aprecia Ca' In conditiiCa de cit similare once comandant Cu o anu-mità culturd de ordin militar si cu o practicäde räzboi chiar si de scurtä duratà ar fi alesdrumul cel mai scurt i cel mai cunoscut. Inconditiile unei retrageri impuse de Imprejurari,alegerea unui itinerar cit mai scurt i in gene-ral cu drumuri clt de cit cunoscute oferà defapt comandantului cel putin citeva avantaje :poate trece mai repede de impedimentul lipseide alimente si de furaje ; scuteste trupeleeforttui fizice inutile, de deplasari pe drumurilungi i necunoscute, care i-ar putea ridica incale surprize nebänuite ; Ii dà comandantuluisi nu numai lui siguranta ca" va scapa cesamai repede din chinga in care era strins saudin capcana In care intraserd.

conditiile date, pe ce drum ar fi tu-matsa se retragä oare in Transilvania oastea ma-ghiard aflatà Intr-o situatie deosebit de difi-end ? Pe cel care duce de la Castrum Argy-


Schema nr. 2. Unul dintre presupusele itinerarii pecare s-a retras din Tara RomiineascA armata lui Carol

Robert.

as", pe la eimpulung, la Bran §i. de aici laBra§ov, deci in Transilvania, sau cel ce ducedin Curtea de Arge§, prin Tara Lovi§tei, spreSibiu ?

Pentru a ne putea pronuntra opiniile noastre,dorim mai intii sä inserAm aici un calcul fácut


RIM NIC a- CURTEA DE A

Schema nr. 3. 0 and variant& propusä de unii istorici români ca itinerar deretragere a armatei lui Carol Robert.

www.dacoromanica.ro

cu ani in urma de Andrei Pandrea, urmarindpe schita anexata (vezi schemele nr. 2 si 3) celecloud presupuse itinerare : primul, Curtea deArges, Salatruc, Pripoare, Ciineni, Sibiu, in to-tal 10 km ; cel de-al doilea, Curtea de Arges,Cimpulung, Bran, Brasov. Facind un calculsimplu, rezulta, asadar, ca drumul cel maiscurt pe catre s-ar fi putut retrage in modfortat oastea maghiara spre Transilvaniatrecea prin Tara Lovistei, pe la Ciineni.Prin defileul Branului itinerarul este mailung decit acesta. In plus, drumul pe carepresupunem ca s-a Tetras armata lui CarolRobert era, asa cum am mai subliniat deja, oCale de comunicatie de ordin strategic binecunoscutd de comandantii de osti din vremeala care ne referim.

In ceea ce priveste itinerarele de retragerea armatei ungare, comandate de Carol Robert,din Tara Romaneasca in Transilvania, invest-gatiile facute de autorii lucrärii de fata audus la noi precizari.

Astfel, supunem discutiei lungimea cailorposibile de retragere a armatei feudale ungarede la Curtea de Arges in Transilvania, pornindde la cele cloud ipoteze cu care istoriografiareferitoare la batalia de la Posada a operatcu majoritate covirsitoare. Daca armata lui


Carol Robert de Anjou ar fi trecut muntii peitinerarul Curtea de Arges Ciineni Sibiu,ea ar fi avut de strabatut o distantä de 100 km,(Curtea de Arges Salatruc 25 km, Sala-truc Clineni 35 km, Ciineni Sibiu40 km). In cazul in care s-ar fi folosititinerarul Curtea de Arges Cimpulung-- Brasov, deci culoarul Rucar-Bran, pro-blema retragerii pe acest drum implica' noiaspecte fata de cele acreditate pina acum. Separe ca cercetärile trecute, care dau distantade 168 km II-Are Curtea de Arges si Brasov,au considerat ca drum de retragere a oastei ma-Whare actualul drum national dintre cele dou5localitati amintite mai sus, respectiv Curtea deArges-Pitesti 38 km, Pitesti-Cimpulung 50km, CImpulung-Bran 57 km, Bran-Brasov28 km, In total 173 km cifra apropiatade cea acreditata pind acum de 168 km. Inacest fel, lungimea mai mare a acestei a douacai posibile de retragere a devenit un argu-ment cu mare pondere In favoarea localizariiPosadei" In Tara Lovistei.

Investigatiile efectuate de noi au arätat caIntre Curtea de Arges si Cimpulung exista olegaturd directa, adica dri_u-nul national nemo-dernizat 73 c. Drumul strabate o zona' sub-colmará si are o lungime doar de 48 km. Con-


siderdm ca acest drum a fiintat si in vremeacampaniei intreprinse de Carol Robert impo-triva lui Basarab I, mai ales ca el lega directcele cloud capitale ale Tdrii Romanesti. De alt-f el, pe parcursul acestui drum dintre Curteade Arge i Cimpulung se afld si comunaDornnesti, fapt ce ar putea of eri unele indiciicu privire la vechimea sa. Folosind acest drummai scurt (si desigur un comandant de casteavea in vedere i acest aspect), distanta dintreCurtea de Arges si Brasov este de numai 126km, deci doar cu 26 km mai lungd decit ceadintre Curtea de Arges si Sibiu (Curtea deArges-Cimpulung 48 km, Cimpulung-Bran 50km, Bran-Brasov 28 km, in total 126 km).

Astfel, argumentul celei mai scurte distantedintre Ctu-tea de Arges si Transilvania in fa-voarea localizdrii Posadei in Tara Lovistei parea nu mai avea ponderea major& ce i s-a acor-dat pinä acum.

Admitind deci cd armata regelui maghiar apornit de la Castrum Argyas" spre Sibiu, prindefileul din Tara Lovistei, sà incercdm sd

reconstituim itinerarul pe care presupunems-ar fi putut deplasa trupele comandate deCarol Robert. Odatd intratd in defileul de laPripoare, pe un drum ingust, mdrginit de ripe


greu de escaladat, armata invadatoare s-a tre-zit blocata §i din fatä §i din spate de luptatoriineinfricatului Basarab. Oastea vrajma§a a fostastfel prinsä ca intr-o capcana din care orica-rei trupe i-ar fi fost aproape imposibil sa maiscape cu bine. Iatä ce ne spune Cronica pictatclde la Viena in capitolul intitulat Rex vaditcum exercitu contra Bazaraad" : Socotindu-sein siguranta... (regale) a ajuns pe o cale oare-care cu toatä oastea sa, dar calea aceasta eracotitä §i inchisä de amindoua partile de ripefoarte inalte de jur imprejur §i pe unde aceastacale era mai larga, acolo valahii in mai multelocuri o intarisera cu prisaci... Din pricinaurcu§ului präpastios din acea cale nu se puteausui contra valahilor pe nici una din ripele depe amindoua laturile drumului, nici nu puteaumerge inainte, nici nu aveau loe de fugä, fiindfacute acolo prisaci, ci erau cu totel prin§iosta§ii regelui ca ni§te pe§ti in vira orimreaja".

Am zabovit §i noi zile in §ir prin defileulde la Posada din Tara Lovi§tei, Infra mun#§i dealuri §i paduri". Am privit acea zonä nunumai cu ochiul istoricului tentat mai intot-deauna sä impace litera documentului cu rea-litatea din teren, ci §i cu cel al cercetatoruluimilitar. Urmärind cu atentie drurnul care §er-


puieste prin defileul Tarn Lovistei, am pututaprecia ca el ()fend conditli propice pentru ainchide in el si apoi a zdrobi cu forte putinesi modest inarmate once agresor care ar fiincercat sä-si deschida cale libera prin res-pectiva zonä. muntoasa. Pe intinderea sase allá citeva puncte obligate de trecere, unfel de porti." care pot fi berate cu efeotiveminime i inarmate chiar si sumar. Bararease poate asigura, in principal, folosindu-se dinplin acoperirile din zona i in special copaciidin padurea secularä si piatra din trupulmuntilor.

Nu incape nici o indoiala ca in cta zul in carebätalia hotäritoare din noiembrie 1330 se vafi desasurat in acea zona, Basanab I si capi-tanii" sai vor fi stiut sa foloseasca din plinatit avantajele ce le oferea un astfel de teren,cit çi vitejia çi spiritul de däruire al luptato-rilor sal. Este de presupus ad* in vederea lupteidecisive, dupd ce l-a atras pe adversar intr-unloc strimt çi accidentat, flancat de pereti inaltidin parnint i piaträ, voievodul Tàriì Romänesti

organizat un dispozitiv de lupta adeovat,dovedind in aceastä privintä o ingeniozitateIn care se reflecta nivelul artei militare roma-nesti din acel timp.


o.o

LEGENDATrupele arrnatei lui Carol Robert patrunse In detileu

11/11/1111 Grupdri din oastea Tárii RorndnestiObstacole riaicate de oastea Tdrii Rorainesti

Schema nr. 4. Dispunerea unei pfirti din ostirea TAriiRomamesti comandate de Basarab I pe o portiune a

defileului din Posada lovisteanii.

In c,adrul dat, putem deduce ca* Basarab Iimparlit oastea in patru grupari (vezi

schema nr. 4).


O grupare va fi avut rolul sa inchida defi-leul in partea sa dinspre nord, adica iesireadin defileu, folasindu-se in acest scop bolovani,trunchiuri si crengi de copaci si masive canti-tati de pamint. Prin aceasta se urmarea sa sezägazuiasca once incercare a vrajmasului dea-si deschide cale libera pentru fuga.

O alta grupare va fi avut misiunea sa in-chida defileul in partea sa dinspre sud, dupaintrarea armatei cotropitoare in interiorul aces-tuia. O astfel de m'asura viza sa taie inamiculuionce posibilitate de a incerca sa se retragape drumul pe care venise.

Celelalte doua grupari sa le denumim, deprincipiu, grupdri de flanc fiind ceva mainumeroase ca efective decit primele doud,urmau sa ocupe pozitii de luptd de o parte side alta a strimtorii, pe inaltimi abrupte. Inmomentul In care oastea dusmana era zaga-zuita in defileu, luptatorii acestor grupdri tre-buiau sa loveascä invadatorul cu sageti si cusulite, cu bolovani si. cu tot ce mai aveau laindemina.

Luind in consideratie faptul ca luptatarii cese aflau in cadrul gruparilor de flanc" actio-nau impotriva trupelar vräjmase de sus, de pecreste, de pe inaltimi abrupte si, deci, erauceva mai feriti de ripostele acestora, se poate

161

www.dacoromanica.ro

emite ipoteza Ca baza efectivului ce alcatuiauastfel de grupdri o constituia masele de täraniinarmate cu arcuri, cu ghioage, sulite, dar §icu uneltele lor de muncd obi§nuite (topoare,coase sau seceri etc.). Un argument in aceas-tà privinta 11 constituie §i cele cloud miniaturidin Cronica pictatti de la Viena. In aceste ima-gini pot fi vkuti In postura de luptatori, ald-turi de ceilalti o§teni ai datoriei, oameni simplidin popor, imbrAcati in straiele lor obi§nuite,pitoresc colorate, §i Cu cdciuli mitoase pe cap.

BAtalia de la Posada a inceput vineri, 9 no-iembrie 1330, dupd cum se consemneazä inCronica pictattí de la Viena, §i s-a incheiat pe12 noiembrie cu zdrobirea oastei invadatoarecomandate de Carol Robert. Inamicul patrunsIn defileu a fost atacat prin surprindere dintoate pärtile. Va fi fost un mäcel cumplit. AO-rindu-se dupà. valurile §i §anturile de pdmint,de la intrarea §1 de la ie§irea din defileu orifiind cdtdrati pe stinci, luptatorii romani, inimensa lor majoritate tdrani, oameni iscusitidin popor, repezi in mi§cari, minio§i ca vraj-mewl le-a incdlcat plaiurile, au aruncat pestepuhoiul de trupe inamice sageti §i bolovani,armata lui Carol Robert intrind repede inderutd.


lata cum se descrie acest episod al incle§tà-rilor in Cronica sus-amintitd : multimea ne-numdratd a valahilor sus pe ripe a alergat dintoate pd.rtile §i a aruncat sdgeti asupra oasteiregelui, care se gdsea in fundul unei cdi adinci,ce nici nu se putea numi cale, ci mai azindun fel de corabie strimtd, unde din pricina in-ghesuielii cei mai sprinteni cal §i cdldreti cd-deau din toate pdrtile". La un mornent dat,rezultd din acela§i izvor, luptdtorii regelui ma-ghiar, loviti din toate pal-tile de ploaia de sd-geti, de bolovani, de bucdti de stinci rupte dintrupul muntelui ori de cioturi de copad nicinu puteau merge inainte, nici nu aveau loede fugd". In acel vacarm al incle§tdrii citimIn Cronica pictatti , militarii din armata luiCarol Robert se izbeau unii de altii precumse leagdnd in leagdn §i. se scuturd pruncii saucum se clatind trestiile de vint". Prinsd caintr-o capoand, lovitd in plin, far& incetare,citeva zile la rind, oastea maghiard a fost md-cinatd metodic.

Apriga incle§tare din defileu ne este sern-nalatd cu lux de amdnunte, in cadrul anului1335, intr-un document care contine un textasemdator (dar nu identic) cu cel inserat inCronica pictatti. Este vorba de o diploma regalddatatd 13 octombrie 1335. Ajunsd intr-o vale,


marginitä pe ambele parti de ripi prapastioase§i fortificatd in fata, unde era local mai des-chis, cu intarituri (indagines) se spune indocument oastea regala a fost atacata demultimea osta§ilor romani". Ace§tia, nava-and asupra noasti A cu un atac inver§unat §istra§mc din toate partile, au izbit in difeiitecuipun o§tirea noastrd, atacmdu-ne cu ingro-zitoare atacuri ciine§ti, impro§cind din pra§tii,izbind cu cruzime §i lovind cu sabiile cetelenoasti e... Ca de un zid fiind impiedicati demul4mea loviturilor mistuitoare, nu puteamnici sa inaintam, nici sa gasim loc pentrualga", oastea fiind expusa prea deselor lovi-tut i ale sabiilor, sagetilor, lancilor §i buzdu-ganelor care cadeau ca o ploaie repede".

Dupa afirmatiile cronicarului Petru de Duis-burg, peste puhoiul de oaste maghiara ce cotro-pise tara s-ar fi pravalit copaci uria§i, dinaintetaiati. In fata oastei du§mane, taranii (rustici)ar fi aplicat tactica ce a devenit apoi traditio-nala, care va fi utilizata §i la Ghindaoani, in1395, §i la Codrii Cosminului, in 1497 : autaiat din timp copacii din drumul pe care Ina-inta oastea maghiara §i apoi i-au pravalit asu-pra acesteia, producindu-i mari pierden. Iatace se spune textual in acea cronica : De in-data ce tara lui (Basarab) a fost invadata, tara-


Miniaturd din Cronica pictatd de la Viena In carese ilustreazd secvente din bätälia de la Posada din9-12 noiembrie 1330 (oastea regelui maghiarCarol Robert de Anjou prinsd In defileul de la Posadaeste atacatd de catre luptdtorii lui Basarab I cu sdgeti,bolovani i trunchiuri de copad ; regele Ungariei se

pregdteste sá P°dseascd lupta).

www.dacoromanica.ro

Trupe din armata lui Carol Robert de Anjou intr-oaprigá inclestare cu luptatorii din oastea voievoduluiBasarab I (miniaturd din Cronica lui Johannes de

Turocz).

nii din acea provincie au tdiat cu ferdstraielepe la mijloc copacii din pAdurea prin caretrebuiau sa treacd ungurii la intoarcere, (ast-fel) ca atunci chid unul cddea, atingind altul,Il dobora si pe acela si tot asa mai departe.De unde a urmat cA, intrind ungurii la intoar-care in zisa pddure i dranii suspomeniti aumiscat arbarii, acestia au cdzut unul peste altul

astfel, cdzind i dintr-o parte si din alta,au rapus foarte multi dintre unguri".

Dupd eum rezultd din acest interesant izvorpus in valoare de Emil Lazdrescu in anul

1935, dar neutilizat pin& acum, dupd stiinta

166

§i

www.dacoromanica.ro

noastra, de catre istorici copacii nu au fosttdiati §i pravaliti in valea pe unde trecea ar-mata regelui Ungariei (operatie care nici nuar fi fost posibild), ci in timp ce trupele ma-ghiare marsdluiau obligate printr-o padure. Do-borirea copacilor avea rolul nu numai sa deci-meze oastea maghiara, dar §i sag ingreuiezedrumul, stiut fiind ca cei mai multi osteni ma-ghiari mergeau cdlare. Din cercetarile noastrepe teren, pe portiunea defileului" din Sala-true §i Pripoarele Persanilor, unde drumul estede coasta, (Du laturile din deal In vale, copaciidoboriti asupra unei osti in mar § esalonatamult in adincime duc la pierderi insemnate deefective, deoarece luptatorii nu pot fugi niciinainta, nici nu se pot retrage, nici nu pot oprirostogolirea peste ei a arborilor, ceea ce cores-punde cu descrierea din Cronica pictatti .

Sintetizind cele inserate 'Dina aici privitor laapriga inclestare din defileul de la Posada, sin-tem tentati sa apreciem cd desfasurarea batalieipropriu-zise a imbracat citeva etape distincte.

Prima etapd se refera la inchiderea armateimaghiare in defileu, ale cdror creste erau ocupatedin timp de catre luptatorii viteazului Basarab.

A doua etapd care va fi fost s'i cea maiapriga §i cea mai indelungata ca desfasurare

a constat din atacarea continua, dupd o tac-


tied specific romdneased, a puhoiului de oastedu§mand inchisd in defileu. In tot acest timpbravii luptdtori ai Tara Romdne§ti, urcati pestinci sau aflati in pozitie" la intrarea 0 laie§irea din defileu, au slobozit asupra vrdjma-§ului sdgeti §i sulite, 1-au lovit cu bolovani,i-au hartuit pe militarii inamici Mira zdiaavä,fácindu-i sd se izbeascd unii de dupdcum se specified in Cronica pictatà

metodic, pind ce va fi sib:bit, in modevident, puterea de rezistentd a greoaiei ar-mate maghiare.

0 a treia etapd a incle§tdrii §i ultima va fifost la limita de nord a defileului, acolo undese presupune cá s-au retras pentru a ie§i dinstrinsoare ramd§itele trupelor maghiare. Fap-tul cd intr-un document semnalat de NicolaeIorga in anul 1922 relativ la evenimentele din1330 se afirma ca s-ar fi dat doud lupte (semelet secundo) i-a determinat pe unii istoriciaccepte aceastä ipotezd. Dupd afirmatille luiNicodae Iorga, o luptä se va fi desfd§urat la 9noiemlarie, la intrarea in defileu, iar cea de-adoua, finalá, la 12 noiembrie, dud resturilearmatei maghiare au fost infrinte. Faptul ca inCronica pictata se sustine cd mdcelul a durat0 in zilele urmdtoare lui 9 noiembrie, indreptd-te§te opinia noastrd potrivit cdreia o§tenii lui


Basarab au actionat in forta atit pe timpul intrd-rii trupelor inamice In defileu, Cit si dupa inchi-derea acestuia, cind luptele au atins cotele celemai Inalte, si dupd ce oastea maghiara, vldguita,a incercat sa-si deschidä drum de iesire dinchingile muntilor. Ultima lupta se va fi dat laiesirea din defileu, Inchisd din vreme cu inta-rituri (indagines). Poate din cauza atitor siatItor episoade de aspre Infruntdri luptele dela Posada se vor fi Intins pe o du.rata de patruzile, fapt destul de rar, daca nu unicat in epoca.

In cele patru zile de intense si dramaticelupte, din tabara dusmana au cazut tintiti inplin de sageti, täiati de sabii sau loviti de pietrecolturoase de stinca sau de bolovani o multi-me de ostasi, de principi si de nobili si nu-mdrul ion nu se poate socoti" dupa cum seinsereaza In Cronica pictatd. A pierit In bata-lie, considera generalul Radu Rosetti, floareaarmatei unguresti". Din aceasta crIncena bata-lie se consemneazd intr-o cronicd regeleabia a scapat cu citiva cTedinciosi luati pen-tru apararea sa. Caci au stat imprejurul luica niste ziduri de piatra magistrul Donch cufiul sau Ladislau si alti osteni ai curtii regalesi magistrul Martin, fiul lui Berend, care auprimit ei Ix** asupra lor toate loviturile desabii si de sageti ce cddeau ca o ploaie naval-


nick numai sá scape viata regelui de nävalamortii". In aceeasi cronica se noteazd ca siromanii au avut pierden i grele i ca numarulromanilor ucisi acolo de unguri numai istetul

vicleanul logofat al iadului l-a socotit".Utilizind textul Cronicii *tate, un istoric

din secolul trecut, pe nume Fessler, arata larindul : curajul n-a dat nadejde, armelesi echipamentul nici un ajutor, disperarea nicio putere si tarie, deoarece lipsea spatiul ne-cesar pentru lupta". Romanii aprecia acelasiautor au folosit intii pietrele si sage-tile, iarapoi, chid rezerva de sägeti fu istovitä, incepuomorul cu arma si cu mäciuca". Dupä pärerealui Fessler, romanii au ucis pe toti prelatii careinsoteau pe rege. Din aceasta vale a mortii"

cum inspirat s-a exprimat istoricul auscapat foarte putini unguri, astfel incit atuncicind regele a intrat in Timisoara, din armatanumeroasä cu care plecase cu citeva saptaminimai inainte, nu mai erau nici macar atitia(oameni) citi Il insoteau odinioara la o villa-toare de placere".

Documentele emise de cancelaria maghiara,ca si Cronica pictatei ne-au pastrat si numelea numerosi nobili maghiari ucisi sau raniti inbatalia de la Posada din 1330. Intre acestias-au numarat magistrul Andrei, prepozitul bi-


sericii de Alba, vicecancelar regal ; magistpulLaurentiu, comitele de Zärand ; Bako, fratelelui Thatamer ; prepozitul de Alba, Pethew, fiullui $tefan, vicecastelanul de Ciceu ; Petru, fiullui Bartaleu ; Toma, fiul lui Leurenthe deSeguar ; magistrul Stefan, notar al regelui s.a.La sirul celar de mai sus mai trebuie sä add-ugam capetele a nu putini dintre nobilii" ma-ghiari de care se vorbeste intr-un document deprovenientà maghiara datat la 26 noiembrie -1332. Numerosii militari din armata maghiaracare au fost raniti in lupta de la Posada sauurmasii celor ucisi cu acest prilej au fost ras-platiti cu &amide" de regele angevin si deurmasul säu, Ludovic cel Mare. Astfel, dupdcum remarca G. Popa-Lisseanu, regele CarolRobert, scapind cu mare greutate dintr-o pri-mejdie de moarte, a tinut minte patania intoata viata sa §i, in semn de recunostinta, aincarcat cu binefaceri, innobilind prin acordarede proprietati, de mosii si de bunuri, pe toticiti au luptat alaturi de el in aceasta nenoro-citä expeditie de razboi". Mai departe, G. Popa-Lisseanu rezumd in lucrarea sa 12 documentecunoscute la acea data (1939) despre luptadin 1330.

Documentele amintite evoca pe larg modulIn care s-au comportat pe timpul bataliei o


seamd de cavaleri maghiari, infrinti !ma pinala urma de ostenii lui Basarab. In unele dinaceste izvoare se consemneaza ca magistrulLauretrtiu, fara sa se teama niel chiar deprimejdia mortii si de pierderea bunurilor sale,pentru apararea maiestatii noastre, el a in-fruntat chiar luarea In prinsoare". Un alt nobilcare a stat In preajma regelui a fost magistrulToma, care ori de cite ori vedea ca se potic-neste sau se oboseste calul" pe care-I calá'rearegele, tot de atitea ori voia sa ne dea caluls'au spre a-1 calari, daca ar fi fost nevoie, ne-dindu-se Inapoi de a ramine pe jos pentru noi,In primejdia unei morti neindoioase", spuneregele In 1335.

Servicii oredincioase fatä de rege a faultapoi magistrul Kolus, rasplatit de Ludovic deAnjou printr-o diploma din 24 aprilie 1351.In acel act se spune ea regele maghiar, co-plesit de o prea mare oboseala, din pricinaloviturilor dusmanilor ce navaleau asupra lui,a cazut de pe calul sau si nu ar fi putut cuusurintä sa se urce pe calul sau". In acel mo-ment de grea cumpana pentru rege, iata casus-zisul magistru Kolus, netemindu-se, pentrumintuirea si binele tatalui nostru, sä aleagamai degraba moartea de cit viata, ca o pildaa credintei curate, s-a Ingrijit cu iscusinta (sa-1


ajute), dupä toate puterile sale, pe tatal nostrusa incalece pe acel cal, si astfel tatal nostrua scapat de rindul acela, prin grija acestuia,de primejdiile mortii".

Pe timpul bataliei, in preajma regelui s-aaflat un oarecare Nicolae, fiul lui Radoslav,pe care Carol Robert 1-a rasplatit printr-o di-ploma la 13 octombrie 1335*. Textul diplomeieste deosebit de interesant ; el pare a fi ruptdintr-o fila de cronica. Din acel text rezultäcit de mare a fost primejdia mortii pentru in-susi regele Ungariei, salvat ca prin minune devitejia §i sacrificiul apropiatilor säi. Facin-du-se din partea citorva ostasi de lingd mine

spune regele dea.supra capului meu unacoperamint de sculturi §i inlaturindu-se astfelpotopul ca de ploaie repede a unor lovituride sdbii, de lanci si de alte izbituri, ne puturamferi viata de primejdia mortii ce se apropia dince in ce mai mult. Atunci credinciosul nostruNicolae, un -Linar atlet... cu ochii tinta la mine,furios ca un leu, incordindu-si fortele si tarabratului sau de ostas, rupse si arunca la pa-mint toata armatura sa de fier si, a§a, dezbra-cat, numai cu scutul si agitindu-si lancea sa

* Aceastd diploma emanatd de cancelaria regará*maghiard avea sd fie consideratd ca falsa de cdtreunii istorici.

173

www.dacoromanica.ro

cea ascutitä, se aruncä din nou in linia cerorce nävälisera asupra noasträ, avind sä luptevoiniceste. Nu se mai gindea sa-si apere capulsdu, ci era tintd la capul nostru... deasupracäruia zburau palosele a cinci viteji osteni va-lahi, care se gfäbeau inainte de toate sa retezecapul nostru de rege... Acolo insusi viteazul osta§Nicolae a prima Iii fat& sase rani la cap si laumeri... destul de grele si a läsat pe locul lupteivreo 25 de nobili de ai sai. i astfel, cu aju-torul lui Dumnezeu, se potoli ardoarea dusma-nilor si se putu sparge latura dreaptä a zidu-lui de dusmani si, luind-o la picior prin spar-tura facutä, din bätälia venitä färd de veste,ca voia Celui prea inalt, care pe toate de maiinainte le orinduieste, siliti la fugä de dusmanisi urmariti din acel loc, aflaräm prilejul min-tuirii si luaräm drumul spre cash'.

Pe lingä unele exagerdri evidente, textulcitat evocä plastic, dui:A opinia noastrd, ten-siunea deosebitä a luptei, ca si primejdia demoarte In care s-a aflat mindrul rege, supusunui adevdrat potop de lovituri. Documentulmai aratä cä, In afard de sägeti si bolovani,luptatorii au folosit din plin ; se poateemite chiar ipoteza potrivit cdreia pe timpulinclestärii s-a ajuns la lupta corp la corp. Dindiploma amintitä, ca dealtfel si din numeroase


alte documente citate de noi in aceastd lucrare,trebuie retinut un fapt natabil : in oursul lup-tei, regele Carol Robert a fost in mare primej-die ; la un moment dat ajunsese chiar pepurictul de pierde viata ; a scdpat din iadulluptei de la Posada numai datoritd interven-tiilor hatdrite i riscante ale unor apropiati aisal care l-au apdrat sau i-au oferit calul §ipima la urmd l-au salvat de la moarte. Dupdcum se spune in Cronica pictatá, dacd regelenu §i-ar fi schimbat hainele §i armele sale cucele ale lui Desideriu, fiul banului Dionisie,care a fost omorit in locul sdu, Carol Robertar fi avut soarta salvatorului sat.

Scena salvdrii monarhului angevin pare aconstitui subiectul uneia din cele doud minia-turi ale Cronicii pict ate care intáti§eazd luptade la Posada : dupd ce Desideriu s-a prdbu§itzdrobit se poate observa intr-una din minia-turi regele §i mica sa escoaltd se aratdgroziti, incercind sa lasa cit mai repede dininfernul din defileu, protejinduii trupurile cuscuturile.

Pe timpul incle§tdrii de la Posada, in careregele Carol Robert a scdpat ca prin minunecu viatd, luptdtorii lui Basarab I au luat unmare numdr de prizonieri §i au capturat o marecantitate de pradd de rdzboi, printre care arme,


cai, harnasament, vestminte scumpe, vase depret etc. lata ce s-a consemnat in aceasta pri-vinta in Cronica pictatei de la Viena : i a fostaici un cumplit dezastru... Valahii au dus multiprizonieri, atit raniti 61 si neatinsi si au pusmina pe foarte multe arme si haine de pretale tuturor celor cäzuti, si bard de aur si argintsi vase pretioase si braiiri de sable si multepungi cu grosite late* si multi caí cu sai sifriie pe toate le-au luat si le-au dus la Basarabvoievod".

Aceste aprecien i atit de amanuntite si de oplasticitate rar intilnita, ca de altfel toate cele-lalte la care am avut prilejul sa ne referim intratarea noastra, dovedesc neindoios ca intimpul bataliei de la Posada din 9-12 noiem-brie 1330, suveranul angevin Carol Robert ainregistrat una dintre cele mai marl infringeridin cariera sa, daca nu cea mai dezastruoasa.

Faptul Ca si in izvoarele narative maghiarese consemneazd victoria obtinuta de °stile ro-mane in batalia de la Posada, din noiembrie1330, dovedeste ca este varba de o infringerezdrobitoare a armatei ungare, situatie ce nuputea fi ascunsa. Pierderea bataliei de catrearmata lui Carol Robert a rämas multä vreme

* Monedä ungureasca' din epoca.


In atentia multor cronkari strdini, printre cares-au numdrat §i poIonezii Ian Dlugosz §i MartinStrikowsky. Primul mdrturisea in scrierea sa :Carol, regele Ungariei, ndvdlind färd pricindasupra voievodului Munteniei §i dispretuindpropunerile pa§nice ale acestuia, prin viclenieeste bdtut, astfel incit regele insu§i abia scapdcu fuga". Dupd opinia celui de-al doilea cro-nicar, regele maghiar, ridicind un rdzboipraznic asupra domnului muntean Basarab, fubdtut cu desdvir§ire printr-o stratagemd, astfelincit cu putini ai sdi de abia scapd cu fuga inUngaria".

A§a cum avea sà consemneze intr-o scrierede-a sa istoricul romAn I. Minea, infringerealui Carol Robert la Posada a fost a§a de nd-praznicd incit pentru contemporani, pentrupublicul din Ungaria, a putut apdrea ca bdtaialui Dumnezeu".

Afectati peste masurd de pierderearegele maghiar Carol Robert §i urma§ul sdu,Ludovic de Anjou au incercat sá explice infel §.1 chip insuocesul din noiembrie 1330; prin-tre altele, primul dintre ei, nici mai mult, nicimai putin, l-a acuzat pe Basarab de necredintd,de trddare, de faptul cá ar fi incheiat cu el,chipurile, o pace falsd etc. De exemplu, pentrua ascunde dezastrul ostirii sale, intr-o scrisoare


adresatä papel loan al XXII-lea, Carol Robertsustinea ca fusese victima unei curse mi§e-le§ti" din partea lui Basarab. In raspunsul sdu,papa II compätimea pe monarhul a.ngevin pen-tru nenorocirea care s-a Intimplat din pricinaunor curse mi§ele§ti" pregatite regelui §i o§tiriisale la intoarcerea dintr-o expeditie victorioasäimpotriva tätarilor. Duph cum spunea insä IlieMinea, cu cit §tirile trimise de rege mergeaumai departe, cu atit se depärtau mai mult §ide adevär !". Aveau sa se departeze de adevd-rul adevärat nu numai cronicarii maghiari aiepocii sau cei care aveau sa' se afle in sferade influentä. a monarhiei Ungariei, ci §i nu-mero§i istorici sträini din vremuri mai indepar-tate sau mai apropiate de noi. Incercind in-tr-un fel sau altul sä ascundd sau mdcar sävoaleze adevärata realitate privitoare la infrin-gerea pe care a suferit-o In 1330, la Posada,a,rmata regelui Ungariei, o parte dintre ace§tiistorici au emis unele opinii potrivit caroraBasarab ar fi acceptat o capitulare In fata mo-narhului angevin in timp ce el se afla la Cas-trurn Argyas" sau ca. voievodul roman ar fiincheiat un armistitiu cu regele Carol Robert.Istoricii romäni au respins, pe bunä dreptate,ca fiind nefondate §i neintemeiate astfel deinformatii. Ba, mai mult, ei au scos la ivealä


§i unele mobiluri care i-au facut pe istoricii incauza sa emita asemenea puncte de vederene§tiintifice si tendentioase. In acest sens,Maria Holban sublinia, printre altele, intr-unstudiu, ca inventia recenta a capitularii de laArge§ e o incercare de a intregi si confirmainventia mai veche a pacii fatarnice a lui Ba-sarab, pusä in circulatie de Chronicon pictumpe la sfirsitul deceniului al 6-lea al secoluluial XIV-lea, adica aproximativ patruzeci de anidupd eveniment.".

Istoricii romani din generatia mai veche, cadealtfel si cei din vremurile noastre au res-pins cu tarie, ca fiind lipsita de argumente §1neavind suport §tiintific, si ideea a§a-zisuluiarmistitiu sau a päcii de la Curtea de Arge§.De pildii, istoricul I. Minea considera cd pa-cea" a fost inventatä pentru ca sä. explice cums-a produs marea nenorocire a armatei regale.Nu exista explicare mai comodd decit ca dincauza lipsei alimentelor §i hranei pentru cai,regele a primit conditiile de pace oferite deBasarab..., ca apoi armata a inaintat fard grija,ca Basarab a putut deveni perfid, mai ales caera si schismatic, cd a atacat fara motiv §ifraudulos..., s-a napustit cu ostenii sai asupraarmatei regale".


Combätind punctele de vedere gresite aleunor istorici strdini privitoare la asa-zisa pacecare s-ar fi incheiat intre Basarab si CarolRobert inainte de angajarea lor in bätälia hotä-ritoare de la Posada din 9-12 noiembrie 1330,Maria Holban aratà : Cum in rindurile pre-cedente (ale cronicii) fusese vorba de respin-gerea ofertei de pace a lui Basarab la iriceputulcampaniei trebuia motivatà nevoia incheieriiulterioare a unei päci de ciitre rege. Pentruaceasta au fost folosite elementele 1mprumu-tate traditiei orale : lipsa de alimente si greu-tatile inerente unei armate aflate intr-o tardnecunoscutii. Conditiile päcii sint deduse pursi simplu pe cale de rationament din impreju-rärile existente, fära" a se observa totusi lipsalor de consecventà. CAci daca Basarab s-ar filegat intr-adevar sä asculte de rege, cu altecuvinte sà-si reinnoiascd jurämintul de vasali-tate, nu mai era nevoie de specificarea celor-lalte cloud conditii : adicä garantarea siguranteireintoarcerii si obligatia de a ardta drumulcel mai drept... Iar dacd autorul cronicii voiasd nu omità nici una din cererile regelui, atuncidesigur ca surprinde tacerea manifestatà cuprivire la intimpinarea lipsei de aprovizionare,care a fost totusi, in mintea cronicarului, cauzaprincipalä a incheierii acelei suspensiuni de


arme. .SI totusi, de rezolvarea acestei problemevitale nu pare sa se fi ingrijit nimeni".

Contradictiile dintre punctele presupusuluiarmistitiu sint evidente :supunerea lui Basarabpresupunea victoria oastei regale, dar asigu-rarea intoarcerii pe un drum indicat de Ba-sarab dovedeste, dimpotriva, ea regele era celinvins.

Ca si Ilie Minea, Maria Holban sustine, pebuna dreptate, cá incheierea asa-zisei intele-geri era necesara cronicarului strain pentrua explica linistea desdvirsita a regelui, conditieindispensabila a atacului prin surprindere allui Basarab".

Dupd parerea noastra, chiar daca am admitecd Basarab ar fi incheiat asa-zisul armistitiu(cu toate ea' nu dispunem de informatii caresa ne ofere posibilitatea sustinerii unei astfelde opinii), voievodul roman ar fi avut, desigur,unele circumstante atenuante, ca sa folosimun termen modern. Basarab ar fi putut sa tin'a.seama In hotarirea sa de faptul ea once mijlocpoate fi uti/izat pentru a invinge dupnanulcare cotropefte tara, lar cotropirea tarii nupoate ramine nepedepsita. Dupd cum spuneaBogdan Petriceicu Hasdeu, a scapa tara esteculmea virtutii In once Imprejurare si cu oncearmä, once arma si once Imprejurare".


Urmärind cu toatà insistenta sä micsoreze inochii lumii adevaratele dimensiuni ale infrin-gerii suferite de armata maghiard In bdtaliade la Posada din 9-12 noiembrie 1330, Inunele documente emise de cancelarla urmasu-lui lui Carol Robert, Ludomic de Anjou, s-avehiculat la un moment dat si versiunea po-trivit cAreia Basarab I a iesit invingätor Inconfruntarea cu trupele monarhului angevinpentru cd a avut sprijin din partea unor aliati.Intr-adevdr, Ludovic de Anjou sustine, deexemplu, intr-un document, ea la luptele din1330 ar fi participat, de partea voievoduluiromAn, pe lingd toatä puterea" (lui Basarab),si ceata adunatà a pagInilor vecini, precumsi a altor necredinciosi ai pärintelui nostru"(vicinorum paganorum ac aliorum eiusdempatris nostri infidelium aggregata caterva). Inacest document se vehiculeazd ideea cä vole-vodul de la Arges a fost sprijinit de efetciverecrutate in special din rIndurile tätarilor, deci.a p6gInilor.

Unii istorici au dat crezare acestei afirmatii.Intrucit documentele contemporane evenimen-telor la care ne referim nu varbesc de un ase-menea ajutor pe care Carol Robert nu aveamotive sä-1 treacä sub tacere In cazul In carear fi avut cunostintä de el considerAm ea'


ideea asa-numitului ajutor" a fost emisa sivehiculatd mult mai tirziu pentru a justificainfringerea oastei maghiare. Fiind deci vorbade o amplificare tirzie a elementelor initialedin docurnentele contemporane", apreciemfapt pe larg subliniat si de Maria Holbanca nu este cazul sa construim in mod artifi-cial un sistem politic al lui Basarab, aliat cuunii contra altora, cind in realitate nici chiarcronica de curte, contemporand bataliei de laPosada din 1330, nu pomeneste de vreun ajut,orstrain". Pe linga toate acestea, consideram caar mai trebui sa se tinä seama si de faptul diBasarab (cunoscut si sub numele de NegruVoda) a rämas in traditia populara ca un luptd-tor impotriva tatarilor, astfel incit este greu sadam crezare unor stiri tirzii despre o presupusaalianta a sa cu 4-,paginii» impotriva carora aluptat pentru a-si elibera tara".

Faptele, realitatea si izvoarele contemporanevin sa ateste un adevar de necontestat : victo-ria din 1330 de la Posada a fost obtinuta inexclusivitate de Basarab I si de bravii salosteni. In aceastá privinta ni se pare pe deplinintemeiatd si binevenita o afirmatie care apar-tine lui Ilie Minea : Adevarul nu se poateascunde, dei regele, infrInt si umilit in ambitiasa, a cautat sa-1 acopere".


5. IMPORTANTA I SEMNIFICATIAVICTORIEI REPURTATE DE (MILE

ROMANE CONDUSE DE BASARAB I INBATALIA DE LA POSADA.

UNELE CONCLUZII

Victoria cistigata in noiembrie 1330 de oastealui Basarab voievod la Posada a avut o mareInsemnatate politica in istoria tarii noastre. Eaa consolidat sub toate aspectele Tara Romit-neasca de curind intemeiatä, arätind totodataca aceasta era un organism viguros, cu realeperspective de dezvoltare si de inflorire, ca-pabil sa-si apere in continuare independentaimpotriva unor agresori hrapareti i puternici.

Istoricii romani care s-au ocupat de studie-rea batdliei de la Posada au fost unanimi in aaprecia atit rolul §i locul pe care l-a avut stra-lucita victorie repurtatä de Basarab I in 9-12noiembrie 1330 pentru istoria Tarii Romane§ti§i a neamului nostru, cit §i profunda ei semni-ficatie. Astfel, A. Bunea afirma : Zilele din9 pina la 12 noiembrie 1330 sint cele mai me-morabile din istoria Tarii Romane*ti, caciatunci 0-a pus ea temeliile cele mai puternice,pe care niel o incercare du§manoasa nu le-amai putut clinti. Statul cel tinar de atunciluat locul intre celelalte state din Europa".


Dupd aprecierile lui I. Lupas, lupta de la Po-sada poate fi consideratd ea un botez desinge al independentei romdnesti" sau camomentul initial al independentei românesti".Ilie Minea sublinia cd victoria din 1330 aconsolidat situatia politicd a Tdrii Romdnestisi i-a dat un prestigiu de pe urma cdreia vaputea sd-si arate, sd-si impund pretentiile inaceastd parte si sd-si statorniceascd hotarulrdsdritean si sudic, iar pe cel nardic sa-1 pds-treze". Marele nostru istoric Nicolae Iorgaconsemna cà in singele cu care ostenii conduside Basarab I au udat defileul de la Posada seboteazd neatirnarea noastrd de unguri". Dupaafirmatiile lui Constantin C. Giurescu, victoriastrdlucitä de la Posada aratd puterea nouluistat romdnesc si In acelasi timp ii asigura odezvoltare liberd". La rindul salt, istoricul -te-

fan $tefänescu ardta : victoria lui Basarab aconsacrat independenta Tdrii Romdnesti si afavorizat dezvoltarea tdrii. Viata de stat a cis-tigat in coeziune si stabilitate. Tara Româneas-cd a intrat Intr-o perloadä de prosperitate pecare i-o asigura cresterea numdrului popu-latiei si a schimbului de mdrfuri".

Cunoscind, in coordonatele lar principale,cauzele conflictului care au dus la inclestareade acum 650 de ani, ipotezele privitoare la


locul de desfasurare a bataliei de la Posada,aspectele definitorii ale desfasurarii luptelordin 9-12 noiembrie 1330, ea si deznodamintul

semnificatia victoriei repurtate atunci deromani, se poate pune in mod firesc intreba-rea : cum a fost cu putinta ca oastea conclusade Basarab I, oastea unui stat mic si tinar, sainfrunte i sa biruie o armata invadatoarenumeroasa, masiva si bine inarmata a uneimarl puteri europene din acea vreme ?

Dupa parerea noastra, cheia succesului tre-buie cautata, in primul rind in caracterul drept

al rdzboiului purtat de Basarab Intemeietorul,

räzboi eliberator, impus de necesitatea res-pingerii armatelor invadatoare minate sprepdminturile romanesti, bogate si roditoare, depofta de jaf si de cotropire, de setea de aven-tura. Caracterul drept al razboiului a stimulattoate energiile luptatorilor Tarii Romanesti, agenerat in rindurile acestora un moral ridicat,manifestat prin eroismul, spiritul de ddruiresi de jertfä dovedite de ei atit pe timpul pa-trunderii çi inaintarii dusmanului in interiorultarn dar in special in zilele aprigelortdri din defileul de la Posada.

Momentul Posada avea sa prefateze, sa des-chida un sir lung de atitea i atitea alte bataliipe care fiii poporului nostru au fost nevoiti


sa le poarte animati Intotdeauna de scopurinobile si drepte : lupta de apdrare a fiinteinationale a poporului, a gliei stramosesti, alibertatii, independentei si suveranitatii patriei.Istoria poporului nostru, istoria armatei noas-tre sublinia cu o mindrie pe deplin justi-ficata tovaräsul Nicolae Ceausescu demon-streaza cu putere CA niciodata poporul roman,armata sa nu si-au propus teluri agresive.Secole de-a rindul armata noastra a luptatpentru a apara independenta tarii, pentru aasigura infaptuirea unitatii nationale, pentruafirmarea independenta a natiunii noastre".

Un alt factor al succesului rezida In carac-terul popular, de maed, pe care 1-a avut oastealui Basarab I. Din unele informatii rezulta Cain acele ceasuri de mare prirnejdie care ame-ninta Tara Romaneasck voievodul roman achemat la lupta pe toti locuitorii care erauIn stare sà poarte armele sau uneltele obisnuitede munch' (devenite si ele arme) si s-a bizuitin temerara sa pornire impotriva armatei con-duse de Carol Robert pe tota sua potentia",adica pe itoatä puterea sa. Din stirile cuprinseIn oronici si In special din traditia popularareiese apoi CA In bat:ilia de la Posada, alaturide oast,ea cea mica", a luptat oastea ceamare", adica masele de truditori ai pamIntului.


Este de la sine inteles ca victoria din 1330asupra unei armate puternice ca aceea a rega-tului maghiar nu ar fi fost in nici un chipposibila daca voievodul roman nu ar fi avutla dispozitie o oaste care a fost sprijinita sisustinuta in actiunile ei de toti locuitorii tärii,barbati si femei, tineri si batrini. Dealtfel,este un fapt binecunoscut ca Inca din cele maivechi timpuri, de la geto-daci, din vremeacnezatelor si voievodatelor si apoi a constituiriicelor trei OH romane Tara Romaneasca,Moldova si Transilvania ca si dupa aceea, inepocile care au urmat, penta-u a face fata va-lurilor de invadatori, locuitorii din spatiulcarpato-danubian-pontic s-au arganizat osta-seste, fiind in ca-ice moment gata sa-i respingape cotropitori, sa-i alunge de pe plaiurile noas-tre bogate si manoase. Reflectind acest adevar,Nicolae Balcescu socotea cu deplin temei cála noi tat romanul se nastea cu dataria d-afi soldat si d-a apka statul la vreme de ne-voie, si cind vrajmasul calca parnintul roma-nesc, toata tara trebuia sa fie in arme".

Pe timpul bätaliei de la Posada ca intoate luptele pe care poporul nostru a trebuitsa le clued pentru apkarea entitatii nationale,a integritatii patriei, a dreptului sat' sacrude a trai liber , greui inclegdrii l-a dus td-


reinimea, adicd harnicii lucrätori ai ogoarelor,pdstorii §i crescdtorii de vite, cei care se inde-letniceau cu albindritul, ingrijitorii hele§teilor,tdietorii de pädure etc. In caz de mare pri-mejdie pentru tara §i pentru ei, la chemareavoievodului, tdranii îi ldsau indeletnicirilepa§nice §i, aldturi de celelalte categorii alepopulatiei, se prezentau la oaste pentru a-§iapdra avutul §i tara, pentru dreptul de a fistdpini a ei acasd, pentru neatirnareapentru progres i civilizatie.

J?ia cum se precizeazd in Pro gramul Para-dului Comunist Rormin de Riurire a societtitiisocialiste multilateral dezvoltate si inaintare aRomâniei spre comunism, Tdrdnimea a con-stituit forta principald a armatelor multor mariconducdtori de o§ti, care au inscris pagini deindltdtor eroism in lupta impotriva domina-tiei sträine... Tardnimea a dus greul batäliilorimpotriva cotropitorilar strdini, pentru unireatärilor románe, pentru cucerirea independenteide stat, pentru inchegarea statului nationalunitar roman".

Dogatele traditii ale luptei maselor largipopulare impotriva dominatiei strdine, rezis-tenta dirzä cu care romanii s-au opus secole

milenii de-a rindul armatelor cotropitoareaveau sä ofere concluzii i invdtdminte care


au stat la baza fundamentarii de catre PartidulComunist Roman a doctrinei militare a Roma-niei socialiste, doctrina pe care secretarul gene-ral al partidului, presedintele Republicii,comandantul suprem al fortelor armate, a sin-tetizat-o In chip magistral in preceptele : apa-rarea patriei este o datorie de onoare a fiecaruicetatean ; apararea patriei este cauza si opera' aintregului popor. Tinind seama ca in conditiilede azi un rdzboi antiimperialist, de aparare,poate fi numai un razboi popular subliniazatovaräsul Nicolae Ceausescu , partidulguvernul se preocupa de intarirea fortei delupta a intregului popor. In acest scop sintasigurate instruirea i dotarea corespunzatoarea gärzilor patriotice formatiuni inarmateale clasei muncitoare, taranimii i intelectuali-tatii, cu vechi i glorioase tnaditii in tara noas-trä. De asemenea, partidul se ingrijeste de pre-gatirea militara a tineretului nostru, devotatVara margini patriei i poporului, gata oricindsa apere cu supremul sacrificiu glia strabuna,orinduirea noua, socialista, inaltata pe pamin-tul Romaniei".

Conducerea exercitatd cu mdiestrie de voie-vodul romein pe timpul mobilizärii ostirii sale,In perioada inaintarii armatei maghiare ininteriorul tarii, dar mai ales in momentele gre-


le, pline de dramatism, ale bätäliei din defileulde la Posada a constituit un alt factor care aasigurat succesul oastei prii Românesti. Suc-cesele obtinute de Basarab I apreciazd, pebunä dreptate, generalul-maiar dr. ConstantinOlteanu s-au datorat-talentului sal de con-ducator de osti, dar, mai ales, organizärii mili-tare speciale a oastei Tärii Romänesti". Intr-a-devär, Basarab I si colabaratorii sal cei maiapropiati au fost iscusiti arganizatori ai ostiriilor si au dat dovadd de ingeniozitate in gäsireacelor mai potrivite forme si metode de luptd,suplinind, prin aceasta, intr-un anumit fel,atit inferioritatea numericd a oastei lor, cit siputindtatea mijloacelor de luptä propriu-zise.In cadrul dat, infometarea si intirzierea inain-tärii inamicului, uzarea lui prin lovituri con-tinue, date prin surprindere, rezistenta pe dif e-rite aliniamente, in special la trecerile pestecursuri de apd si in fata cetätii de la Curtea deArges, au dus la släbirea treptatä a armateiinvadatoare si au a-eat conditii favorabileexecutärii loviturii hotdritoare in defileul dela Posada. Apreciind ingeniozitatea romänilorIn gäsirea celor mai favorabile procedee si me-tode de luptà pentru infringerea agresorilor,Nicolae Bälcescu sublinia : Nimeni nu se gin-dea cum s-ar putea dobindi o mai bund orga-


nizare, chid romanii deter& o deslegare aceleivestite probleme militare, care sta in a dobindirezultatele cele mai bune cu cheltuiala ceamai putina, deslegare la care d-abia dupa cinciveacuri a putut ajunge Europa". Mai departe,evidentiind faptul ca in timp ce la alte popoarenu se conturasera inca o seama de principii dearta militara pe care romanii se bizuisera inluptele ce fuseserd obligati &A le clued §i in careobtinusera succese de rasunet, Nicolae Balcescumai spunea : Sa nu ne para acum cu miraredaca despre unele pärti a artei militare vomvedea ca romanii aveau mult mai bune princi-pii decit aveau pe vremea de atunci nemtii,frantezii §i englezii".

Folosirea Cu iscusint'd a particularittitilor te-renului, amenajarea §i fortificarea lui CU. 1U-crari genistice ca sa folosim un termen maimodern , utilizarea cu ingeniozit ate a aco-peririlor din zona inc/egtiri/or, iata un altfactor care in batalia de la Posada a in-clinat balanta succesului in favoarea ostenilorlui Basarab I. Acest factor va fi si el ridicatIn perioada urmatoare la nivel de principiu alartei militare romanesti, Basarab fiind si inacest domeniu un stralucit precursor al marilorcomandanti de ostiri din istoria patriei. In


bdtaliile pe care atitia alti i1utri voievozi ro-mani vor fi nevoiti sä le ducä in numeletelor idealuri de dreptate, pentru apdrarealibertätii i independentei tarilor lor, vor folosidin plin experienta acumulata de Basarabde ostirea lui in privinta adaptdrii luptelor laconditiile specifice de teren. Unele exemple potfi edificatoare. Iatd cum se descrie intr-un do-cument din vremea lui Sigismund de Luxem-burg lupta dusä de acesta impotriva ostenilorlui Vlad, domnul Tdrii Românesti, in anul1395 : pe cind urcam culmile muntilor, ziseIn vorbirea obisnuitä Posada, prin niste strim-tori i poteci inguste, strinse intre tufisurimari, unde multimea romb.nilor stätea la pin-dd, aruncind cu cruzime, din paduri dese siintunecoase, suliti vatamatoare i sägeti oträ-vite i inveninate asupra insotitorilor i supu-silor nostri".

Pared vedem in aceastà descriere o reedi-tare a inclestdrilor din 9-12 noiembrie 1330 !

Ïn luptele pe care a fost nevoit sä le poarteMircea cel Bdtrin unul dintre ilutri urmasi

lui Basarab I in scaunul Tdrii Românestiacesta a folosit cu o mäiestrie neintrecutä avan-tajele pe care i le of erea terenut Ostenii conduside el au infrint la Rovine, intr-un loc mlästinos

inconjurat de pAduri seculare, o puternicä


armata otomana care avea in fruntea sa peunul dintre cei mai renumiti generali ai tim-pului, pe faimosul Baiazid. Asa cum se con-semneaza intr-un valoros studiu publicat recentde generalul-maior dr. Ilie Ceausescu, Suc-cesul voievodului muntean s-a datorat,printre altele, si priceperii si maiestriei cucare si-a ales locul pentru angajarea batalieidecisive. Dupd ce 1-a atras pe du.sman intr-ozona ce-i era favorabila, Mircea cel Batrin aasteptat momentul cel mai potrivit pentru a-1lovi in plin. Adapostiti intr-o padure seculara,la un semnal, pedestrasii voievodului romans-au napustit prin surprindere asupra vrajma-sului lovindu-1 in flancul drept. Actiunea ro-mdnilor a fost atit de puternica si nimicitoareincit 1-a determinat pe Baiazid sa ordone re-tragerea trupelor sale... Succesul repurtat deluptatorii lui Mircea, la Rovine, a ramas inscrisla loe de cinste in istoria glorioasa a poporuluiroman, ca simbol al luptelor glorioase pentruapararea gliei strabune."

La rindul lor, in infruntärile cu fortele vraj-mase care le pustiau tara, o seama de voievoziai Moldovei au dovedit o adevaratd arta in fo-losirea cu iscusinta a terenului. In aceasta pri-vinta, a stralucit, ca un adevarat luceafar,Stefan cel Mare.


Bazlndu-se pe caracterul suplu i manevrieral ostirli sale, viteazul domn al Moldovei aatras adesea fortele dusmane care-i stricautihna i rosturile pasnice, care-i prädau tara,In locuri favorabile, acolo unde configuratiaterenului i acoperirile din zona constituiaufactori care aveau sä influenteze direct dez-nodämintul luptei. Un exemplu edificatorreprezinta lupta din Codrii Cosminului, dinanul 1497, impotriva leilor. Deoarece, regeleloan Albert al Poloniei, fiul lui Cazimir, a fä-cut marea gresealä sä porneasca impotrivaMoidovei, cu gindul de a pune ca domn pefratele säu, Sigismund", i pentru cä n-a res-pectat sfaturile intelepte i conditiile indrep-tatite ale domnului roman ca polonii sa seretragä tot pe unde veniserä, iar nu prin altäparte, ca sä nu facä stricäciuni", Stefan cel Marea hotärit sä atace trupele sträine in momentulin care acestea urmau sä treaca pe un drumcare serpuia prin vestitii Codrii ai Cosminu-lui. Ca atare, atunci cind armata dusmana a-junse In mijlocul padurii, ostenii moldoveniau atacat-o prin surprindere sï au prävälit a-supra sirurilor compacte ale lesilor copaci in-tinati. Neputind nici sa se desfäsoare, din pri-cina locului strimt i nici sä fugä, din cauzapräpädului care se abatuse asupra lor,


fur& pur *i simplu zdrobiti, la fel ca o§tile ma-ghiare in 1330.

Ref erindu-se la acea incleitare, cronicarulGrigore Ureche subliniazd ca stefan cel Marea dat ordin sa seciuiasca padurea (Codrul Coz-minului), sa o intineze ca sa poata porni im-potriva o§tii cind va intra in padure"; cindpolonii au patruns in codru, luptatorii moldo-veni, naruind copacii cei intinati asupra lor,multa oaste le§easca au pierit, unii de o§teni,altii de tarani, ce le cuprinsese ca cu o mreajacalea, altii de copacii cei intinati".

In tactica de lupta pe care s-a bizuit voie-vodul roman pe timpul infruntarii cu le§ii laCodrii Cosminului, In ingeniozitatea cu cares-au folosit acoperirile din teren era incorpo-ra ta §1 valorificata, evident, §i experienta re-zultata din istorica batalie de la Posada dinnoiembrie 1330.

Pornind de la realitatea istorica, in scrierilelor, Nicolae aálcescu, Nicolae Iorga, A. D.Xenopol §i. alti ilustri patrioti ne-au lasat con-sideratii utile §1 interesante privitoare la inge-niozitatea §i capacitatea romanilor, a coman-dantilor lor de o§ti In gasirea celor mai po-trivite forme i procedee de luptá care sa &Icala zdrobirea cotropitorilor In conditiile uneiinferioritatii numerice a armatei §1 a dotarii ei


sub raport tehnic. Referindu-se la aceste pro-bleme Nicolae Iorga fäcea unele aprecien i careprin valoarea ion ar merita sa figureze la loc deseama intr-un tratat de arta militara roma-neascä : Cind venea primejdia 0 ea nu seputea inlätura mai barbate0e decit prin fuga,satenii de la munte gramadeau bolovani caretrebuiau sa cada In stra§nica grindina asupranavalitorilor; cei din codri, batrini stejari In-tinindu-i numai in coaje; iar cei mai putiniaparati din oamenii tarn din tarani, luau inmiini coasele care secerau picioarele cailor,mdciucile care turteau teasta fiarelor 0 cu atitmai lesne a vinatorilor de pamint strain, 0 ar-curile care, faceau sa zboare stoluri ucigatoarede sageti inveninate".

ldeile traditionaIe ale folosirii cu iscusinta aavantajelor ce le oferea terenul, punerea invaloare a mijloacelor de lupta improvizate a-veau sa preocupe indeaproape numeroase altegeneratii de aparatori ai pamintului nostrustrarnowsc. In acest sens amintim, bunaoará,cä folosirea judicioasa a terenului 0 a mijloa-celor improvizate de atre trupele popu-lare conduse de Avram Iancu in timpul revo-lutiel papptiste au facut din Muntii Apuseniaa cum sublinia Karl Marx centrul unuiveritabil razboi national". Vorbind de ingenio-


zitatea Cu care in anul revolutionar 1848 ro-manii transilvaneni au reusit sa fortifice i sastapineasca vreme indelungata o suita de de-filee i asezari din perimetrul Apusenilor, säzagazuiasca inaintarea fortelor adverse multmai numeroase si mai bine dotate, in compa-ratie cu °stile de tip popular ale lui AvramIancu si ale tribunilor lui, Nicolae Bdlcescuspunea : Am vazut cu mirare cum ei dibu-isera adevaratele principii ale razboiuluicum simtisera importanta pozitiilor naturale

folosul ce stiura trage din once localitate".Experienta acumulata in decursul vremu-

rilor de restriste de ostenii romani si de maselepopulare pe planul utilizàrii cu ingeniozitatea terenului avea sa fie valorificata pe deplin

riaicata la cotele cele mai inalte de catreluptatorii din generatia care a avut Inaltanobila misiune patriotica de a actiona, ca unsingur om, la chemarile inflacarate ale patrieisi ale Partidului Comunist Roman, pentru e-liberarea Romaniei de sub dominatia fascista.In epopeea acelor lupte s-au derulat fapte e-roice care ne-au reamintit i ne-au readus Inmemorie Sarmizegetusa si Posada, Codrii Cos-minului i Calugäreni, Oituzul i Märasestiulsi toate inclestarile la care fill poporului nos-tru au fost nevoiti sa participe animati nu de


scopuri agresive, de cuprinderi si de cuceriri,ci pentru apararea plaiurilor lor natale moste-nite Inca de la geto-daci. Din multitudinea deexemple pe care se bazeaza afirmatiile noas-tre, ne vom referi la un singur episod petrecutIn defileul Ariesului. Era in septembrie 1944.Motii träiau din plin, ca toti locuitorii tarncare sorbisera aerul proaspat i pur al elibe-rarii, bucuriile i nadejdile de viata noua iz-vodite de actul istoric de la 23 August 1944care a inaugurat asa oum subliniazatovardsul Nicolae Ceausescu , o etapa nouain istoria patriei, a deschis calea impliniriloridealurilor i nazuintelor de dreptate i liber-tate ale poporului roman, a cuceririi depline aindependentei i suveranitatii nationale, a afir-milrii Romaniei ca natiune libera i demna inrindul natiunilor lumii". Dar un nor aducätorde foc si de moarte le-a intunecat oamenilorde pe vaile Ariesului bucuriile i inseninarile.Trupe hortiste au incercat sà patrunda prindefileu. Pe valea Ariesului au inceput sa sunetulnicele i goamele care chemau oameniipuna mina pe arme. Ecourile lor au rascolitinimile urmasilor lui Horea i ai lui AvramIancu, care au venit cu sutele pentru a-si a-para glia stramoseasca.


, Mobilizati... toti barbatii care pot purtaarma", comunica satenilor, In ziva de 5 sep-tembrie, la orele 17, locotenentul de rezervaLudovic Todea, comandant de pluton. Dupanumai cloud ceasuri, acela5i ofiter anunta :Pina la ora 2 sa vina toti civilii din Sälcivade Jos 5i de Sus la ipote, impreunä eu pre-rnilitarii I cu oamenii din apararea pasiva,pentru lucran i de aparare". Au venit toti ceichemati, au venit plugarii, ciubärarii, lemnariidin Ha5date i Tara, din Buru i Ocoli, fero-viarii care deserveau unja Turda-Abrud, mine-rii de la Baia de Arie5 5i multi altii.

Printr-un efort comun i con5tient, s-a con-stituit o linie de rezistenta folosindu-se dinpun me5te5ugul i initiativa oamenilor i ceeace oferea insu5i muntele. Artificierii din Baiade Arie5 au dizlocat, prin explozii cu dina-mita', din trupul masivului stincos, zeci de tonede roca, inzavorind 5oseaua In locul denumitValea Po5aga. La rindul lor taietorii de padureau blocat drumul cu un mare numar de copaci,doboriti chiar atunci din codrii Apusenilor.Versantii van Arie5ului au fost ocupati in maimulte puncte de osta5ii din batalionul fix A-rie5". i cind trupele hortiste au patruns indefileu, au fost intimpinate cu o grindina deplumbi 5i de schije. Peste coloanele du5mane


s-au pravalit stinci i copad, ca in vechilelupte de la Posada i de la Codrul Cosminului.Chid i§i amintesc întîmplärile, participantii laactiuni spun cà nu numai ei, ci §i copaciistincile luptau". Pamintul motesc ardea cafierul topit sub cizma cotropitorilor, Incoltitidin toate partile".

Din episodul relatat mai sus desprindemvataminte pretioase care ne ajuta sa intelegem§i mai bine conceptia Partidului ComunistRoman cu privire la räzboiul dus de intregulpopor pentru apdrarea patriei impotrivatropitorilor.

In sfir§it, la factorii enumerati mai susdeparte de fi epuizat pe toti consideramnecesar sa mai adaugam Inca unul, poate celmai semnificativ dintre ei : este vorba de iu-birea de tarei, de glie, de locurile in care s-aplameidit, s-a dezvoltat i s-a afirmat pe toateplanurile poporu/ romdn. Avind radaciniinfipte adinc in solul intregului spatiu carpato-danubian-pontic, romanii §i-au aparat intot-deauna leaganul, vatra stramo§easca, agonisealaf durita prin harnicie §i munca cinstita. Vicisitu-dinile, greutatile, suferintele, valurile du§manecare s-au abatut ca furtunile pustiitoare §i capäsärile de pracla asupra lor nu i-au putut inge-nunchia nicidnd. Dirnpotriva, le-au otelit §i


bratele §i mintea, le-au cälit vointa §1 dirzenia,le-au sporit dragostea de tara, le-au intdrit ho-tärirea de a nu ceda in fata greutätilor, dea nu pregeta in fata jertfelor in numele uneicauze drepte §i. nobile : apärarea gliei, a inde-pendentei §i libertätii tärii. In acest sens staupildd rezistenta opusä de neinfricatii no§triinainta§i sub conducerea competentä a luì Bu-rebista §i Decebal, apoi a lui Gelu, Glad, Me-numorut §i Litovoi in fata cotropitorilor, aexpansiunii unor puternice armate ale tim-pului. Stau märturie, in acela§i limp, vitejia,dirzenia §i. spiritul de däruire cu care o§teniiromani au actionat in timpul marilor bätäliidesfä§urate sub cirmuirea inteleaptà a unorilu§tri voievozi ca Basarab I, Mircea cel Bätrin,Iancu de Hunedoara, Vlad Tepe, Stefan celMare, Mihai Viteazul §i atitia altii. In cadrulacestor g] orioase bätälii, Posada anului 1330 varämine inscrisä cu litere de aur in cartea devitejie a poporului romän.

www.dacoromanica.ro

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

* * * Pro gramul Partidului Comunist Roman de f äu-rire a società tii socialiste multilateral dezvolt atef i inaintare a Romaniei spre comunism, Editura

Bucure§ti, 1975, p. 27 ; 31.

*** Rota rirea p/enarei C.C. a/ P.C.R. din 26-27 oc-tombrie 1977 cu privire la aniversarea a 2050 deani de la crearea primu/ui stat dac centra/izat fiindependent, Scinteia" din 16 noiembrie 1977.

NICOLAE CEAUSESCU, Romania pe drumul de-sávîririi socialiste, vol. 3, Editura po-

Bucure§ti, 1969, p. 707.

NICOLAE CEAUSESCU, Romania pe drumul constru-irii societä tii socialiste multilateral dezvolt ate,vol. 5, Editura politicà, Bucure§ti, 1971, p. 898-899.

NICOLAE CEAUSESCU, Roma nia pe drumul constru-irii societätii socialiste multilateral dezvolt ate,vol. 11, Editura politicá, Bucure§ti, 1975, p. 691.

NICOLAE CEAUSESCU, Romania pe drumul constru-irii societtitii socialiste multilateral dezroltate,vol. 13, Editura politica, Bucure§ti, 1977, p. 34-35.

NICOLAE CEAU$ESCU, Romania pe drumu/ constru-irii societä tii socialiste multilateral dezvolt ate,vol. 17, Editura politica, Bucure§ti, 1979, p. 79.


NICOLAE CEAUSESCU, Romdnia pe drumul constru-irii societdtii socialiste multilateral dezvolt ate,vol. 18, Editura politicá, Bucuresti 1979, p. 581.

Izvoare

Chronicon Pictum Vindobonense, ed. sub titlul KépesKronika, de Derczényi Dezsö i colab., 2 vol.,Budapesta, 1964; textul relativ la luptele din 1330In volumul File din cronici. Crestomatie privindistoria militará romdneascd (secolele XXIX),selectarea textelor si note de Dan CápátinäSergiu Iosipescu, Editura militará, Bucuresti,p. 17-19.

GYORFFY, G., Adatok a románok XIII szdzaditénetehez és a romdn allam kezdeteihez (Contri-butii /a istoria romdni/or in sec. XIII 0. la in-ceputurile statului romdn) Törtenelmi Szemle",VII, 1964, nr. 3-4, p. 537-568.

IORGA, N., 0 mdrturie ?Loud asupra /uplei /uiBasarab vodd eu ungurii (Convorbiri literare",35, 1901, p. 285-286).

LAZARESCU, E., Des pre lupta din 1330 a /ui Basarabvoievod cu Carol Robert (Revista istoricä", XXI,1935, p. 241-246).

MOTOGNA, V., larifi# lupta de la Posada (Un do-cument necunoscut) (Revista istorica", IX, 1923,p. 81-85).

POPA-LISSEANU, G., Romdnii in izvoarele istoricemedievale, Bucuresti, 1939, p. 223-246.

POPA, OCT., Basarab in A csiki székely krönika"(Revista istoricä", XVIII, 1932, p. 12-15).

Lucrfiri, studii, articole

** * Arge$. Ghid turistic al judetului, Bucuresti, 1978,p. 51-53.


BALCESCU, NICOLAE, Opere alese, vol. I, Bucu-resti, 1960, p. 5, 23.

BALCESCU, NICOLAE, Puterea armatd si arta mili-tará de /a interneierea principatu/ui Valahiei pindacum in Scrieri militare alese, Bucuresti, 1975,p. 72.

BRATIANU, GHEORGHE I., Traditia istoricei despreintemeierea state/or romdnesti, Bucuresti, EdituraEminescu, 1980. Editie ingrijitd, studiu introductivsi note de Valeriu Rápeanu.

BRATIANU, G., Les Roumains aux bouches du Da-nube à l'époque des premiers Paléologues (Revuehistorique du Sud-est européen", 22, 1945,p. 199-203).

BRATIANU, G., Les rois de Hongrie et les Princi-pautés Roumaines au XIV-e siècle (Bulletin dela Section historique" de l'Académie Roumaine",XXVIII, 1947, p. 67-105).

CEAUSESCU, ILIE, general-maior dr., Reizboiul in-tregu/ui popor pentru apdrarea patriei /a romdni,Editura militará, Bucuresti, 1980, p. 92.

CHITESCU, LUCIAN, 0 formatiune politiceí romd-neascd la nord f i la sud de muntii Fägeiras insecolul al XIII-lea (Revista de istorie", 1975, nr. 8,p. 1057-1066).

CONEA, I Basarabii din Arges. Despre originea lorteritorialä i etnicti, Bucuresti, 1935.

CONEA, I., Tara Lovistei. Geografie istoricä, Bucu-resti, 1935.

CONSTANTINESCU, MIRON, DAICOVICIU, CONS-TANTIN, PASCU, STEFAN, /storia Romania.Compendiu, Bucuresti, 1971, p. 106.

CONSTANTINESCU, N. A., Btittiliile mari ale romd-nilor. I. Bätälia de la Posada, 1330, 9-12 noiem-brie, Bucuresti, 1930.


CUP$A, ION, general-maior (rez.) dr., Organizarea 4inzestrarea ostilor Tárii Romdnesti in secoleleXIVXV. Principalele rdzboaie de apdrare purtatesub conducerea lui Basarab i Mircea cel Bdtrin,in Istorie militará romdneascd, Bucuresti, 1973,p. 49-51.

DECEI, A., L'invasion des Tatars de 1241/1242 dansnos régions selon la Djami ot-Tevarikh de Fdzl0/-/ah Rásid od-Din (Revue roumaine d'histoire",XII, 1973, nr. 1, p. 101-121).

DRAGANU, N., Romdnii in veacurile IXXIV pebaza toponimiei 0 a onomasticii, Bucuresti, 1933,p. 520-530.

DRAGHICEANU, V., Des pre meindstirea Cimpulung.Un document inedit : jurnalul sdpdturi/or f acutede Comisia Monumentelor istorice (Bis. ort. rom.",83, 1964, nr. 3-4, p. 284-335).

FILITTI, I.C., Des pre Negru vodd, Bucuresti, 1924.GIURESCU, C.C., Cdutind pe hartd Posada, Rovine,

Vicina (Magazin istoric", nr. 1, 1971, p. 52-54).HASDEU, B.P., Negru Vodd. Un secol i jumdtate din

inceputuri/e s'atului Terei Romdnesci (1230-1380),introducere la Etymologicum Magnum Romaniae,IV, Bucuresti, 1898.

HOLBAN, MARIA, Contributii la studiul raporturi-lor dintre Tara Romdneascd si Ungaria Angevind(Problema stdpinirii efective a Severinului si asuzeraniteitii in iegilturd cu drumul Bráilei (Stu-dii", 15, 1962, nr. 2, p. 315-347).

HOLBAN, MARIA, Despre raporturile lui Basarab cuUngaria Angevind 4 despre reflectarea carnpanieidin 1330 in diplomele regale 4 in Cronica pic-tatd" (Studii", 20, nr. 1, 1967, p. 3-43).

HOMAN, B., G/i Angioini di Napoli in Ungheria,1290-1403, Roma, 1938.

ILIESCU, OCTAVIAN, Des pre natura juridicti i im-portanta despeigubirilor of ente de Basarab voie-vod regelui Caro/ Robert (1330) (Studii si mate-riale de istorie medie", V, 1962, p. 133-150).


IORGA, NICOLAE, Istoria armatei romdnesti, Bucu-resti, 1970.

IOSIPESCU, S., Despre unele controverse ale istorieim,edievale romeinesti (sec. XIV) (Revista de is-torie", 1979, nr. 10, p. 1959-1978).

*** /storia poporu/ui romdn, Bucuresti, 1970, p. 126.LUPA$, I., Atacul regelui Carol Robert contra lui

Basarab cel Mare, Cluj, 1932.MINEA, I., Rdzboiu/ lui Basarab cel Mare ca Carol

Robert (Lupta de la Posada), Iasi, 1932 (din Cer-cetári istorice", 1929-1931, p. 324-343).

MOGA, I., Marginea", ducatu/ Am/asu/ui i scaunulBucuresti, 1942 (extras din volumul Orna-

giu prof. loan Lupas).MOGA, I., Voievodatul Transilvaniei. Fapte si inter-

pretdri istorice, Sibiu, 1944.MOTOC, DORU, Unde s-a semnat actul de nastere

a/ Tdrii Romdnesti ? Contributii /a /ocalizarea bd-tiiiiei din 9-12 nov. 1330 (File vilcene", 1972,p. 85-106).

NAGLER, THOMAS, Cercetdrile din cetatea de laBreaza-Feigeiras (Studii i comunicári", MuzeulBrukenthal, 14, 1969, p. 89-121).

OLTEANU, CONSTANTIN, general-maior dr., Contri-bufii la cercetarea conceptu/ui de putere armará/a romdni, Editura militará, Bucuresti, 1979,p. 89-93.

OLTEANU, $TEFAN, Etapele procesului de formarea statelor fendale romdnesti (Revista de istorie",30, nr. 2, 1977, p. 313-330).

ONCIUL, D., Originile principatelor romane, Bucu-resti, 1889 ; reprodus In Serien i istorice, ed. A.Sacerdoteanu, I, Bucuresti, 1968, p. 560-715.

ONCIUL, D., Negru vod'd i origini/e principattauiTdrii Romeinesti, Bucuresti, 1892 ; reprodus inop. cit., I, p. 328-428.

207

www.dacoromanica.ro

OTETEA, A., La formation des états féodaux rou-mains (Nouvelles études d'histoire", III, 1965,p. 87-104).

PANAIT, PANAIT I., Cercetarea arheo/ogicei a cul-turii materiale din Tara Rometneascti in secolula/ XIV-lea (Studii si cercetäri de istorie veche",nr. 2, 1971, p. 247-262).

PANDREA, ANDREI, Unde s-a dat beittilia de laPosada (Arges", nr. 3, 1972, P. 16-17).

POPA, RADU, Les recherches archéologiques dan5le prob/ème de /a formation des Rats médiévauxroumaines (Revue roumaine d'histoire", 12, 1973,nr. 1, p. 41-59).

POPA, RADU, Diploma cava/eri/or ioaniti. Litovoiun voievod intre cnezi (Magazinul istoric" nr. 4,1976, p. 1-6).

POPESCU, PETRU DEMETRU, Basarab I (seriaDornnitori si voievozi), Editura militará, Bucuresti,1978.

PRODAN, DAVID, Baien i vecini in Tara Feigara-sului in sec. XVIXVII (Anuarul Institutului deistorie i arheologie", Cluj, VI, 1963, p. 161-312).

PURCARU, ILIE, Posada 650 (Flacära", anulXXIX, 28 februarie 1980).

ROMANESCU, GHEORGHE, colonel, Oastea romcinade-a /ungu/ veacuri/or. A/bum, Editura militará,Bucuresti, 1979.

ROSETTI, RADU, general, Istoria artei militare aromeini/or pind /a mijlocul veacului al XVII-lea,Bucuresti, 1947, p. 102.

SACERDOTEANU, AURELIAN, Arges cea maiveche resedinfli a Ttirii Romeinesti (Studii si co-municari", Muzeul din Pitesti, 1968, p. 105-121).

STOICESCU, NICOLAE, Oastea cea mare in TaraRomcineascli si Moldova (sec. XIVXVI, in vol.Oastea cea mare, Editura militará, Bucuresti, 1972.


STEFANESCU, STEFAN, Miscdri demo graf ice inrile romdne pind in sec. al XV II-lea i rolu/ /orin unitatea poporului rornd n, in Unitate i conti-nuitate in istoria poporu/ui rormin, Bucuresti, 1968,p. 187-200.

STEFANESCU, $TEFAN, Intemeierea" Tdrii Romfl-nesti f i a Moldovei. Traditia desceilecatului" dinTransilvania (Studii i articole de istorie", XVII,1972, p. 91-94).

TUCA, FLORIAN, colonel, Bdtd/ia de la Posada siimport anta ei pentru consolidarea independenteiTarii Romdnesti, in File din istoria militará apoporu/ui rormin, vol. II, Bucuresti, 1974, p. 7-20.

XENOPOL, A.D., Interneierea tdrilor romdne (Re-vista pentru istorie, arheologie i filologie", III,vol. 5, 1885, fase. I, p. 1-28, fase. II, p. 285-309).

XENOPOL, A.D., Descil lecarea Munteniei (Viataromaneascd", VI, nr. 3, 1911, p. 309-322).

www.dacoromanica.ro

INDICI

a) ONOMASTICAlexandru, - 66Alexandru, tar al Bulgariei - 66, 67nepotul lui Mihail al 111-lea SismanArpad (familie) - 68Andrei al III-lea, rege al Ungariei - 45, 46Andrei, magistru, prepozitul bisericii Alba - 170

Baiazid - 194Bako, fratele lui Thatamer - 145, 146, 171Bartaleu - 171

Basarab (dinastie) - 34Basaraba, vezi Basarab I IntemeietorulBasarab Ivanco, vezi Basarab I IntemeietorulBasarabesti (familie) - 51adlan, C. - 116Balcescu, Nicolae - 188, 191, 196, 198, 205Bärbat, fratele lui Litovoi - 29, 30, 31, 32, 33, 35, 36,

38, 39, 103

210

Basarab I Intemeietorul - 7, 8, 34, 39, 42, 49, 53, 54,55, 56, 57, 58, 60, 64, 65, 66, 67, 71, 72, 73, 74, 92,93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105,106, 109, 110, 111, 112, 114, 117, 118, 122, 123, 124,129, 130, 131, 132, 133, 134, 135, 138, 139, 140, 141,142, 143, 145, 146, 150, 157, 158, 160, 164, 165, 166,167, 169, 172, 175, 177, 178, 179,184, 186, 189, 191, 192, 201

180, 181, 182, 183,

www.dacoromanica.ro

Barladeni - 40Berend - 169Bogdan, loan - 34Bolohoveni - 40Bonifaciu al VIII-lea, papa - 45Bors (familie) - 72Bors, Ladislau, voievod al Transilvaniei - 47, 48,

72, 73, 74, 101, 102Bors Roland, volevod al Transilvaniei - 38Bratianu, G. - 35, 46, 49, 97, 103, 205Budescu, Nicolae - 113Bugar, comite de Salaj - 76Bunea, A. - 54, 184Burebista, rege dac - 5, 9, 11, 202

Cantacuzino, I., cronicar bizantin - 66Cantacuzino, Mihai - 27Cupsa, Ion, general-maior dr. - 206Carol al V-lea (cel Intelept), rege al Frantei - 90Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei - 7, 45, 47,

Cazacu, Matei - 89Capatina, Dan - 204Ceausescu, lije, general-maior dr. - 194, 205Ceausescu, Nicolae - 5, 40, 63, 190, 203Chitescu, Lucian - 205Ciaka, fiul lui Nogai - 43Coma, Maria - 27Conea, Ion - 23, 24, 51, 54, 109, 110, 111, 113, 124,

146, 205

211

48, 55, 66, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 82,83, 89, 92, 93, 94, 97, 98, 101, 102, 103, 104, 105, 106,107, 112, 115, 119, 120, 121, 123, 124, 125, 131, 132,134, 135, 136, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145,146, 147, 148, 150, 151, 154, 155, 156, 157, 162, 163,165, 166, 171, 173, 175, 176, 177, 178, 180, 182, 187

www.dacoromanica.ro

212

Conrad de Talmaci 73

Constantinescu, Miron 112, 205Constantinescu, N.A. 108, 205Cazimir, rege al Poloniei 195

Daicoviciu, Constantin 112, 205Danciu, comite de Zoliom si Lipton 142

Danciu, fiul lui Vladislav 102Darvai, Moritz 67

Decebal, rege dac 5, 12, 202Decei, Aurel 39, 43, 206Densusianu, Ovid 206Derczényi, Dezsb 204Desideriu, fiul lui Dionisie 174Dimitrie, jupan 20Dionisie, comite de Bihor 96; ban de Severin -

96, 97, 102, 103, 132, 137, 175Dionisie, magistru 75, 76Dlugosz, Ian 177Dobrotici, voievod 40Donat, Ion 145Donch, magistru 169

Dorman (Dirman) 28

Dosza Daniel 67DrAganu, Nicolae 206DrAgalina, P. 107Dräghiceanu, V. 37, 206Dusan, Stefan 67

Engels, Friedrich 15Elekes L. 67

Farcas, cneaz 23, 24, 40Felician (Zach) 96

www.dacoromanica.ro

Holobolos, Manuil, retor - 35Homan, B. - 206Horea - 199

Johannes de Turocz - 164

lancha (vezi §i Ivanca) - 96, 103Iancu, Avram - 197, 198, 199Iancu de Hunedoara, volevod al Transilvaniei - 202Ilbasar, fiul lui Toktai - 43Iliescu, Octavian - 141, 206loan Albert, rege al Poloniei - 195loan I Angelos, stdpinitorul Vlahiei Mari - 38loan, cneaz - 23, 40Ioan al XXII-lea, papa - 80

213

Fessler - 170Filitti, I.C. - 28, 33, 54, 206Florescu, G.D. - 24, 33Fuscus Cornelius - 112

Gelu, voievod - 40, 202Gentile, cardinal - 48Gheorghe, magistru - 29, 30, 39Glad, voievod, - 40, 202Giurescu, Constantin C. - 23, 28, 32, 49, 94, 95, 107,

111, 146, 185, 206Györffy, G. - 71, 204Gregoras, Nichifor - 38Gutkeled (familie) - 72

Hasdeu, Bogdan Petriceicu - 31, 107, 146, 181, 206,Holban, Maria - 67, 71, 76, 77, 78, 98, 117, 118, 131,

150, 179, 180, 181, 183, 206

www.dacoromanica.ro

loan de Tälmaci - 98loan Timiskes, imparat bizantin - 20loan de Tirnave, cronicar - 78Ionascu, Ion - 28

Iosif, Schiopul - 70Iosipescu, Sergiu - 204, 207Ivanca (lancha) (vezi si Iwanka) - 102Ivanco Basarab (vezi Basarab I) - 97Iwanka (Ivanco), fiul lui Tihomir - 97, 98

Kolus, magistru - 172Kopasz, Iacob - 72Köszegi (familie) - 72

Ladislau Cumanul - 38Ladislau al II-lea, fiul lui Ladislau Bors - 73Ladislau al IV-lea, rege al Ungariei - 28, 29, 30Ladislau, magistru - 79Leurenthe de Seguar - 171Laurentiu, magistru, comite de Zarand - 171, 172

Lazdrescu, Emil - 103, 166, 204Lenin, Vladimir Ilici - 41Litovoi, voievod - 23, 24, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34,

35, 36, 37, 38, 40, 42, 46, 51, 52, 54, 58, 103, 202Litovoi al II-lea - 28, 51Lytwoy (Lython) (vezi i Litovoi) - 34Lokietek, Vladislav, rege al Poloniei - 136Luccari, cronicar - 58Ludovic cel Mare - 93, 148, 171Ludovic de Anjou, rege al Ungariei - 105, 106, 172,

177, 182

214

Iorga, Nicolae - 7, 14, 16, 17, 23, 24, 28, 31, 32, 37,39, 42, 53, 61, 62,108, 145, 168, 185,

67, 68, 70, 71,196, 204, 207

91, 93, 97, 98, 102,

www.dacoromanica.ro

Ludovic, nuf lui Carol al V-lea - 90Lupas, loan - 66, 101, 185, 207

Mailat, Ion N. - 109Makkai L. - 67Marcus, canonic - 89Maria, fiica lui Ludovic de Anjou - 90Martin, magistru, fiul lui Berend - 169Martin, magistru, fiul lui Bugar - 76, 78Marx, Karl - 197Matei Basarab, domn al Tarli Romanesti - 58Matei Csak - 72Menumorut, voievod - 40, 202Mdrculescu, Mihai - 109Mihail al VIII-lea Paleologul, imparat bizantin - 35,

42

Mihail, prepozitul manastirii Jazow - 136Mihai Viteazul, domn al T5rii RomAnesti - 21, 202Mikud, ban al Slavoniei - 80Miliutin, Stefan, rege al Serbiei - 38Minea, Ilie - 23, 33, 78, 108, 148, 177, 178, 179, 181,

183, 207Mihail al III-lea Sisman, tar al Bulgariei - 66, 67Mircea cel Bätrin, domn al Tdrii Romdnesti - 138,

193, 194, 202Moga, bah - 38, 73, 74, 94, 99, 101, 102, 207Mois - 72Motogna, V. - 204Motoc, Doru -,- 112, 114, 115, 116, 207

Neagoe Basarab - 130Neagoe, Manole - 147, 150Negru Vodà (vezi si Radu Negru) - 44, 51, 64, 65,

183


Nägler, Thomas - 207Nicolae Alexamiru - 82Nicolae, fiul lui Conrad de Tälmaci - 73, 74Nicolae, fiul lui lancha (Iwanka, Ivanca) - 96, 97,

102

Nicolae, fiul lui Radoslav - 173, 174Nogai - 42, 43

Olteanu, Constantin, general-maior dr. - 86, 191, 207Olteanu Stefan - 207Onciul, Dimitrie - 34, 37, 48, 49, 51, 53, 55, 68, 70,

95, 207Oprea, diacon - 117Otto de Bavaria, rege al Ungariei - 46, 47Ottocar de Stiria, cronicar - 47Otetea, Andrei - 208

Pandrea, Andrei - 107, 112, 113, 115, 146, 155, 208Parabuh, comite cuman - 79Panait, Panait I. 50, 56, 208Panaitescu, P.P. - 44, 58, 69, 78Pascu, Stefan - 28, 31, 94, 112, 205Pethew, prepozit de Alba - 171Petru, fiul lui Bartaleu - 171Petru de Duisburg, conicar - 118, 164Pleia, Dan - 24, 33Popa, Octavian - 61, 204Popa-Lisseanu, G. - 108, 171, 204Popa, Radu - 17, 32, 208popescu, Petru Demetru - 208Prodan, David - 208Purcaru, Ilie - 208

Radoslav - 173Radu Negru (vezi i Negru Vodd), voievod - 55, 56


Romanescu, Gheorghe, colonel - 208Rosetti, Radu, general - 169, 208

Sacerdoteanu, Aurel - 28, 33, 51, 146, 147, 208Sairudji, rudä pu Ciaka - 43Schwanz - 99Seneslau, voievod - 22, 24, 39, 40, 42, 50, 52, 53,

57

Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei - 65, 128,195

Solomon, comite - 80Stoicescu, Nicolae - 58, 208Strikowsky, Martin - 177Szecsi (famine) - 98

$tefan, vicecastelan de Ciceu - 171Stefan I, domn al Moldovei - 65$tefan, fiul comitelui Paraduh - 78$tefan. magistru - 171$tefan Uros, tar al Serbiei - 47, 48, 66, 73$tefan, voievod al Transilvaniei - 148$tefan cel Mare, domn al Moldovel - 62, 117, 138,

195, 202$tefänescu, $tefan - 19, 37, 51, 61, 64, 66, 70, 82, 185,

209

Tatomir (vezi si Tihomir) - 39Tautu, Aloisio - 38Teodora, fiica lui Basarab I - 66Teodor Sveatoslav, tar al BuIgariei - 43Thatamer - 171Tihomir, (Tugomir, Thocomer), tat51 lui Basarab I -

39, 53, 55, 64, 97, 105


Todea, Ludovic 200

Tok-Temiir 39Toktai, han tätar 43

Toldy, Fr. 90Toma, fiul lui Leurenthe de Seguar 171

Toma de Széchény, voievod al Transilvaniei 80, 96,97, 98, 100, 101

Toma, magistru 172Tamas Deak, voievod al Transilvaniei 104

Traian, Impärat roman 16, 112Tuck Florian, colonel dr. 209Tudor, Dumitru 112, 209Tugomir (Tihomir) 53Tukulbugha, fiul lui Toktai 43

Umur beg 95Ureche, Grigore 196

Venceslav, fiul lui Venceslav al Boemiei 44Venceslav, rege al Ungariei 46Virtosu, Emil 28, 81Vladislav 102

Vlad Tapes, domn al Tärii Romdnesti 138, 146, 202Vlad I Uzurpatorul, domn al Tarii Románesti 65,

127, 193Vlaicu Vodà, domn al Tärii RomAnesti 146

Xenopol, A.D. 51, 196, 209

b) TOPONIMICAbrud 200Alba 171


Anglia - 71Amlas - 70, 99, 100, 101Ardeal (vezi si Transilvania) - 69Arie§ - 199, 200Arges, cetate - 56, 99, 145, 148, 150, 179Arges, nu - 26, 38. 49, 50, 53, 54, 55, 57, 94, 112,

146, 182Aydin - 95

Baia de Aries - 200Balcani - 29Banat - 29ifaias, riu - 115Baias - 116Banita - 32Batusari, fost cartier In Curtea de Arges - 147Bihor - 72, 96Boemia - 29, 46Boisoara - 124Bran, pas - 108, 109, 111, 113, 119, 120, 124, 126, 155.

156, 157Brasov - 80, 113, 153, 155, 156, 157Bratislava - 46Bràila - 55, 69Brezoi - 54Bucuresti - 6, 113Buda (Budapesta) - 45Bulgaria - 25, 43, 66, 75Buru - 200Buzau, riu - 26

Cacova - 98Carel - 6Carpati - 12, 14, 24, 27, 30, 31, 32, 37, 38, 39, 40, 42,

49, 50, 60, 70, 74, 100


Carpat11 Meridionali - 73Castro Argyas (vezi §i Arge, cetate) - 107, 119, 145,

146, 147, 150, 151, 152, 157, 178Cdlugäreni - 6, 198Cdpdtineni - 146, 147Celei - 23Cetatea de la Arefu Arge§ului - 146Cetatea Poenari - 146, 147Cetatea lui Vlad Tepe* - 146Chilia - 95Ciceu - 72Cfineni - 109, 115, 121, 124, 156Cimpia romand - 56Cimpulung - 54, 55, 56, 99, 108, 109, 111, 112, 119,

153, 155, 156, 157Clocoticiu - 111Cluj - 6Coasta Bratii - 115Codrii Cosminului - 164, 195, 196, 198, 201Colentina, riu - 26Comarnic - 109Constanta - 6Cosdul - 18Cozia - 113Crasna, chei - 107Craiova - 143Craiove§ti (familie) - 51Cumania - 25, 68Cumania Neagrd - 64

Dacia - 12, 13, 14, 15, 21, 40Dealul Sasului - 109

220

Curtea de Argeq - 23. 34, 52, 56, 57, 93, 109, 111,112, 113, 120, 121, 126,150, 151, 153, 155, 156,

143, 145,179, 191

146, 147, 148, 149,

www.dacoromanica.ro

Dealul Spirii 6

Deva 72, 101Dimbovicioara 107Dlmbovita, riu 26Dimbovita, cetate 119Dobrogea 40, 44Dolj 27Domnesti 157Don 43Dragoslavele 129Drobeta Turnu Severin 143Dundrea 6, 14, 20, 23, 35, 43, 56, 57, 67, 95, 103

Europa 61, 184, 192

Fdgäras, voievodat (Ora) 31, 47, 70, 99, 100Franta 71Frumusita, piriu 115

Gales, sat 98Gherghita 107Ghinddoani 164Gorj 23, 24, 27, 108Grecia 25Grivita 6

Gureni 107

Hateg (tara) 23, 24, 28, 31, 32, 33, 78, 99Hdsdate 200Horezu 23

Iara 200Imperiul roman 12, 16, 61

221

www.dacoromanica.ro

Isaccea - 43Istru (vezi i Dun5rea) - 43Italia - 60Iza - 18

Jazow - 136- 6

Jiu - 31, 100Jiu, voievodat - 24Jiul de Jos (vezi i Dolj) - 27Jiul de Sus (vezi i Gorj) - 27, 33

Kalga - 68KAU - 89

Lipton - 142Lita - 72Lotru - 99Loviste (tara) - 99, 100, 109, 110, 111, 112, 113

Mara - 18Maramures, voievodat - 17, 18, 19, 24, 47Marea Neagra - 6Malini - 6Märäsesti - 6, 198Märästi - 6Mehadia - 73, 75, 76, 77, 98, 102, 103, 107Moldova - 21, 22, 35, 40, 47, 60, 61, 62, 63, 65, 68, 94,

188, 194Muchia Perisanilor - 115Muntenia (vezi si Tara Rom6neascä) - 34, 40, 50, 51,

52, 56, 60, 61, 62, 68, 94, 110, 177

222

www.dacoromanica.ro

Muntii Apuseni - 197, 200Muntele Cozia - 112Muntii Fagarasului - 107Muntii Gorjului - 30, 107Mures - 6

Oarba de Mures - 6°eons - 200Oituz - 6, 198

Panonia - 44Pazzata (vezi si Posada) - 128Pauli* - 6Peninsula Balcanieä - 103Perisani - 109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 123

Perisani-Pripoare, defileu - 114Petrosani - 24Piatra antului, piriu - 115Pitesti - 156Pirlul Pasäzii - 113, 115Plevna - 6Ploiesti - 6Poarta de fier a Transilvaniei - 5, 6Podisul Transilvaniei - 40Podul Albului - 123Podul Dimbovitei - 108, 109Poiana, sat - 111, 122Polonia - 65, 195

223

Olt - 22, 34, 36, 54, 56, 69, 99, 100, 103, 112, 145Oltenia - 23, 29, 33, 36, 40, 50, 51, 52, 54, 110, 129Oradea - 6Orsova - 107

www.dacoromanica.ro

Polovragi - 23Portile de Fier - 43Posada - 5, 6, 7, 8, 9, 83, 88, 89, 90, 91, 106, 107, 108,

Racovita - 121, 124Rahova - 6Rimnicu Vilcea - 24Ripele Rosii - 113Riu Barbat - 31, 32Romanati, judet - 23Romania - 11, 19, 22, 190, 198, 199Roma - 12Rovine - 5, 6, 193, 194Ruck. - 108, 109, 119, 124, 126, 129, 153Ruar-Bran, defileu - 119, 124, 136, 153

Sagdja, vezi IsacceaSalgo, cetate - 74, 98, 101Sarmizetegusa - 5, 6, 198Salaj - 76Salatruc - 111, 120, 121, 124, 155Salciva de Jos - 200Salciva de Sus - 200Saliste - 98

224

109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 119, 120,122, 123, 124, 125, 126, 128, 129, 130, 131, 132, 144.155, 156, 160, 162, 165, 167, 170, 171, 175, 176, 177,178, 180, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 191, 192,193, 196, 198, 201, 202

Posada Gurenilor - 108Prahova, riu - 26Prahova, judet - 27Pripoare - 109, 111, 112, 114, 116, 123, 155, 157Prut - 35

www.dacoromanica.ro

GZZ

Ef amao 'enlny al Mou nuany

00Z epany 881 'HI t5I 'ZgI 'IgI '6ZI '8ZI

`gZI 'On 'WET 'Lit 'ZIT 'OTT '601 'ZOT 'TOT 'OOT '66 `L6 '96 `Z8 `TO '08 `8L 'LL '52. 'PL 'EL 'ZL 'IL 'OL '69 CO '65 'tg 'fit '81, 'Ll7 'ec 'TZ 'OZ '9 E greAfistmay

Et, onouau, Ez aunpaidap 'nu' n2alz

17g riff' n2.1,11

COI al§pto2ILL 801 - uueursu

tg upuci lozaig-g§apj, gZI 'fin 'UT 'OZT 'LIT 'OTT 'I'd IltaTI,L

OLT `LOT '9 uJuotRul,L 88 Ellusa,I,

00g alocil 9 agclugia

Lot n§auaois GTT WO Weals

UT IltauP1S Lz uois

08 uITIoARIS gg laJIS

601 uTutlIS 'UT 'ITT '601 npzus

86 'tL PITS OtT 'KT 'LEI 'UT 'GOT 'COI 'TOT '66 '86 `L6

'96 '1,6 `Z8 `11 'N. 'EL 'Gg 'fg '61, 'CC wurq 'uponas cot `gL `Lf MclaaS

81' IIIPal-12aS

LgT '9g1 `ggI 'EgT 'IF,'

www.dacoromanica.ro

Vale - 98Valahia (vezi si Tara Romaneasca) - 43, 61, 62, 95Valea Adinea - 121Valea Alba - 6Valea Argesului - 52Valea Cernei - 107Valea Jiului - 31Valea Lotrului - 54Valea Oltului - 107, 108, 124, 129Valea Posaga - 200Valea Prahovei - 107, 109, 129Vaslui - 5, 6Valea Rosie - 113Velbujd - 67, 82, 103, 131Venetia - 103

226

Tara Lovistei (vezi si Lovistea) - 54, 107, 112, 114,120, 125, 130, 150, 153, 155, 156, 157, 158

Tara Munteneasca (vezi s'i Tara Romaneasca) - 62Tara Romaneasca - 7, 8, 11, 21, 22, 26, 27, 34, 35,

40, 43, 44, 46, 47, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57,58, 60, 61, 62, 63, 64, 68, 69, 70, 71, 73, 74, 75, 77,78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 86, 87, 88, 92, 94, 95, 98,99, 100, 101, 102,131, 132, 133, 134,

103, 105, 106,135, 136, 137,

118,139,

120, 126,140, 141,

128,143,

145, 155, 157,191, 193

158, 160, 168, 184, 185, 186, 187, 188,

Ungaria - 7, 29, 30, 35, 39, 45, 46, 48, 49, 58, 67, 68,69, 71, 72, 73,137, 165, 173,

77,

175,78, 79, 81, 82,177, 178

91, 100, 106, 133,

Ungrovlahia (vezi si Tara Romaneascd) - 35

www.dacoromanica.ro

Viseu 18

Vilcan, pas 23

Vilcea 23, 145Vfahia Mare 38

Volga 43

Zagreb 45

Zarand 171

Zoliom 142

Yayiq, riu 43

www.dacoromanica.ro

CUP R INS

Cuvint inainte . 5

De la cnezate si voievodate la statul feudalTara Roma.neasca . 11

Politica externa a lui Basarab Intemeie-torul . 64

Batälia de la Posada din 9-12 noiembrie1330 . 83

Oastea Tarii Romanesti in timpul dom-niei lui Basarab I . 83

Cauzele conflictului . 92

Ipoteze privind locul de desfasurare abataliei de la Posada . . 106

Inceputul si desfasurarea bataliei . . 131

Importanta si semnificatia victoriei re-purtate de ostile romane conduse deBasarab I in bätälia de la Posada. Uneleconcluzii . . 184

Bibliografie selectiväIndici . . 210

www.dacoromanica.ro

Pentru noi, pentru romani, Posada defi-neste locul unei aspre batalii din perioadade inceput a statului feudal Tara Romemea-sca. Inscrisa cu litere de aur in cronica lup-telor peniru independenta ale inaintasilornostri, batalia de la Posada, din 9-12noiembrie 1330, se concentreaza o epopeeeroica, neasemuit de frumoasa si de inälta-toare, in cadrul careia ,s-au etalat atittaria de granit a luptatorilór romani, a ma-selor de truditori, cit si increderea nestra-mutata in dreptatea cauzei pentru care s-auinfruntat cu dusmanul. Victoria repurtatiiatunci de ostenii condusi cu vrednicie devoievodtil Basarab I impotriva oastei rege-lui Ungariei, Carol Robert de Anjou, a con-solidat independenta jarii Romanesti. Ca-racterizind vestita batalie, marele nostru is-toric Nicolae lorga sublinia, printre altele,ca ea a fost ;,o biruinta mare si intreaga,rodnica in urmari, fiindca lupta se dadea indirectia naturala a dezvoltarii noastre si pepamintul nostru, ocrotitor pentru ai sal".

EDITURA MILITARA Lei 5,25

in

www.dacoromanica.ro

1330 posada nicolae stoicescu, florin tucă

Documents

Transcript of 1330 posada nicolae stoicescu, florin tucă