1

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Influenţa unui nivel moderat de stres asupra

tensiunii arteriale şi a pulsului cardiac

2011

Autori :

Pănescu Alexandra

Ghiţă Alexandra

Sorocianu Raluca

Tăbăcăriu Ioana

Costea Victor

2

I. Rezumat Cercetarea de faţă îşi propune să evidenţieze influenţa nivelului de stres asupra

tensiunii arteriale şi a pulsului. Efectele stresului asupra tensiunii şi pulsului au fost puse în evidenţă prin măsurarea acestor doi parametri înainte, respectiv după aplicarea unui test de inteligenţă, care a fost considerat un agent stresor. În urma prelucrării statistice a datelor cu ajutorul testului t pentru diferenţa dintre mediile a două eşantioane dependente, ipoteza statistică a fost respinsă. Concluzia cercetării este că influenţa nivelului de stres asupra tensiunii arteriale şi a pulsului cardiac este nesemnificativă.

Cuvinte cheie : stres, test de inteligenţă, tensiune arterială, puls cardiac, agent

stresor.

3

II. Introducere

Stresul poate fi definit ca o stare de dezechilibru, o reactie anormala,

nefavorabila a organismului uman provocat de momente tensionate traite repetat. Stresul reprezinta „colectia” de temeri, framântari, griji de toate tipurile si conflicte, care contribuie la dereglarea echilibrului intern al organismului afectând grav sanatatea.

H. Wolff defineste stresul ca fiind reactia individului la diversi agenti nocivi si amenintatori; o stare dinamica a organismului. Stresul reprezinta un dezechilibru perceput subiectiv, între cerintele organismului si capacitatea sa de raspuns.

Conceptul de stres a fost definit deseori atât ca variabila independenta, cât si ca variabila dependenta, dar si ca proces. Aceasta confuzie terminologica se datoreaza aplicabilitatii conceptului de stres în cercetarile din stiintele medicale, comportamentale si sociale în ultimii 50-60 de ani. Fiecare disciplina a cercetat stresul dintr-o perspectiva unica, singulara, adoptând fie modelul stimulilor (stresul fiind o variabila independenta), fie modelul raspunsului (stresul fiind o variabila dependenta).

Aproape toate cercetarile încep prin a puncta dificultatile generate de confuzia existenta în jurul încercarilor de a defini ceea ce este stresul.

Stresul se poate defini ca fiind „raspunsul fiziologic sau psihologic al individului / organismului la un stresor din mediu, stresorul fiind un eveniment sau o situatie externa potential vatamatoare” (Zlate, 2007).

Selye, în cartea sa Stress in Health and Disease (1976) propune o noua definitie a stresului: „stresul este raspunsul nonspecific al organismului la orice solicitare”. În aceasta definitie, spunea el, cuvintele-cheie sunt: raspuns (ceea ce indica faptul ca vorbim despre efecte/reactii si nu despre cauze, adica agenti stresori); nonspecific (exclude orice raspuns pe care unul sau mai multi agenti stresori vor fi capabili sa le suscite si orice raspuns care, într-o maniera selectiva, va fi limitat la un organ sau la câteva organe); orice solicitare (are meritul de a accentua nu doar insistenta pe nonspecificitate, dar denota si caracterul adaptabil al fenomenului, deoarece orice raspuns activ care se manifesta în fata oricarei solicitari este un fenomen de adaptare, chiar daca este vorba de o proasta adaptare).

Tot în aceasta lucrare, Selye propune diferentierea între eustres si distres. Eustresul desemneaza nivelul unei stimulari psihoeuroendocrine moderate,

optime, care mentine echilibrul si tonusul fizic si psihic al persoanei, starea de sanatate si induce o adaptare pozitiva la mediu. Este indispensabil pentru viata si pentru mentinerea functiilor mentale si fizice, necesare desfasurarii activitatii umane. Este deci, stresul „bun”, agreabil, cu valoare curativa pentru persoana, motivând si mobilizând resursele individuale, necesar în motivatie, crestere, dezvoltare si schimbare.

Distresul reprezinta stresul ce depaseste o intensitate critica, provocat de supraîncarcari, suprastimulari intense si prelungite, care depasesc resursele fiziologice si psihologice personale, rezultând scaderea performantei, insatisfactie etc.

Datele actuale din literatura de specialitate subliniază coexistenţa mai multor

moduri de a definişi înţelege stresul: Din perspectiva fiziologică, ancorată iniţial în studiile lui Selye (1976), stresul este definit sub aspectul răspunsului organismului la

4

stimulii din mediu. Modelul fiziologic pune în evidenţă mobilizarea resurselor de apărare ale organismului pentru a se opune perturbărilor.

Definind stresul ca fiind reacţia individului la diverşi agenţi nocivi şi ameninţători considerăm stresul ca o stare dinamică a organismului; natura reacţiei de adaptare pe care o evocă stimulii, fiind dependentă de programul genetic şi de experienţa individului.

În urma acţiunii diferitor medii cum ar fi: oboseala, frica, durerea, umilinţa, frigul, emoţiile, activitatea de muncă, mişcările active etc, organismul uman răspunde nu doar prin intermediul reacţiilor specifice de protecţie la aceste acţiuni, cişi prin procese fiziologice, indiferent de faptul care anume iritant a acţionat asupra lui într-un anumit moment.

Organismul, în asemenea mod, în situaţia creată îşi mobilizează toate forţele pentru adaptibilitateşi apărare. Drept răspuns la factorii care acţionează, fie benefic sau malefic asupra organismului, în sînge încep să pătrundă diferiţi hormoni sub influenţa cărora se modifică regimul activităţii multiplelor organe şi sisteme fiziologice importante. Organismul uman este gata pentru luptă, pentru a se opune pericolului, este gata de a se adapta la el. În aceastaşi constă esenţa biologică a stresului, care a primit denumirea de sindromul adaptibilităţii.

Sub influenţa factorilor stresanţi poate să se modifice nu numai mediul general biochimic, ce asigură procesele de adaptare, dar la influenţe stresante de lungă durată pot apărea modificări înţesuturi, care în consecinţă provoacă asemenea maladii cum ar fi: alergia, ulcer a tractului gastro-intestinal, dereglări în sistemul cardio-vascular, nervosş.a.

Stresul psihic reprezintă un sindrom constituit din exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustări homeostatice, a unor reacţii psihice şi a corelatelor lor somatice (afectând cvasitotalitatea compartimentelor organismului) în legatură, cel mai adesea evidentă, cu o configuraţie de factori declanşanţi ce acţionează intens, surprinzător, brusc şi/sau persistent şi având adeseori un caracter simbolic “de ameninţare” (Iamandescu, 1993).

Tensiunea arteriala are doua componente: - tensiunea arteriala sistolica (numarul mai mare) care reprezinta presiunea

inimii generata pentru a pompa sangele de la inima spre celelalte organe - tensiunea arteriala diastolica (numarul mai mic) care reprezinta presiunea

vaselor sangvine in momentul in care inima se umple cu sangele venit din restul corpului.

Sub influenţa adrenalinei, ritmul cardiac creşte în timpul unui efort sau în timpul unei emoţii, şi scade în timpul repausului.

Conform unui studiu recent al Universității Medicale din Tokyo, stresul revenirii la lucru lunea dimineața poate declanșa o creștere periculoasă a tensiunii arteriale. Acest fenomen poate explica numărul mare de atacuri de cord şi de accidente cerebrale înregistrate lunea dimineața. Sunt cu 20% mai multe atacuri de cord lunea față de celelalte zile ale săptămînii.

Tensiunea psihologică la locul de muncă (care la rîndul ei generează hipertensiune arterială) este maximă în situația unui loc de muncă cu cerințe foarte mari

5

şi o libertate + competență în luarea deciziilor sau în execuția atribuțiilor de serviciu minimă pentru angajatul care ocupă această funcție.

Studiul prezentat in continuare investigheaza relatia dintre stres si modificarea

tensiunii arteriale si a pulsului cardiac.

III. Metode

1) Participanţi Participantii au fost un numar de 18 studenti de la Facultatea de Psihologie si

Stiintele Educatiei, cu vârsta cuprinsa intre 19 si 23 de ani, atât fete cât şi băieţi. Participanţii au fost selecţionaţi în mod aleator.

2) Materiale, instrumente Fiecare participant la experiment a beneficiat de un dosar ce conţinea un test de

inteligenta care trebuia completat. Coordonatorul experimentului a folosit un aparat pentru măsurarea tensiunii

arteriale şi a pulsului.

3) Modelul experimental Variabilele cercetării: - variabila independentă : nivelul de stres - variabile dependente : tensiunea arterială (sistolică) şi pulsul cardiac. Modelul experimental folosit a fost testul t pentru două eşantioane independente.

4) Procedura Fiecare participant la experiment a primit spre rezolvare un test de inteligenţă.

Înainte de începerea testului, fiecărui subiect i-au fost măsurate tensiunea arterială şi pulsul cardiac. Aceleaşi măsurători s-au repetat după terminarea completării testului de inteligenţă.

6

IV. Rezultate Valorile tensiunii arteriale sistolice (înainte şi după aplicarea testului de

inteligenţă), precum şi valorile pulsului cardiac au fost înregistrate într-un tabel. Dupa aplicarea testului t pentru două eşantioane independente, s-a constatat ca

testul nu releva diferente semnificative intre mediile celor doua esantioane-perechi. In cazul masuratorii de tensiune arteriala, s-a obtinut un prag de semnificatie Sig.=0,105, pe cand la analiza datelor referitoare la pulsul cardiac, pragul de semnificatie a fost Sig.=0,430. Prin urmare, putem spune ca in ambele cazuri nu exista diferente semnificative intre valorile masurate inainte, respectiv dupa aplicarea testului de inteligenta (care reprezinta, in cazul nostru, agentul stresor).

V. Discuţii Prezenta cercetare a respins ipoteza conform căreia un nivel moderat de stres

influenţează în mod semnificativ tensiunea arterială şi pulsul cardiac. Participanţii la experiment au înregistrat, în medie, o valoare mai mică a tensiunii după efectuarea testului (108,9 faţă de 113 mm Hg înainte de test), concomitent cu o uşoară creştere a pulsului (de la 76,17 la 78,33 bătăi/minut).

Cu toate acestea, diferenţa valorică între cele două măsurători nu a fost suficient de semnificativă pentru a depăşi pragul de decizie (α=0,05, bilateral). O posibilă cauză a acestui fapt a fost numărul relativ mic de participanţi la experiment (18 subiecţi în total).

Rezultatele obţinute sunt în concordanţă cu rezultatele cercetărilor anterioare efectuate în acelaşi domeniu.

Având în vedere cele expuse mai sus, se impune concluzia că desfăşurarea unei activităţi caracterizate de un nivel moderat de stres nu are influenţe semnificative asupra tensiunii arteriale şi asupra pulsului persoanei respective. Totuşi, în cazul creşterii nivelului de stres, aceste modificări ale parametrilor de funcţionare a inimii nu vor întârzia să apară

7

VI. Referinţe

1. Baba, A.I., & Giurgea, R. (1993). Stresul, adaptare si patologie. Editura Academiei Române, Bucuresti;

2. Capotescu, R. (2006). Stresul ocupational. Teorii, modele, aplicatii. Editura Lumen, Iasi;

3. Cocoara, M. (2005). Stresul. Definire, manifestare, prevenire. Editura Crisserv, Medias;

4. Derevenco, P., Anghel, I., & Baban, A. (1992). Stresul în sanatate si boala. De la teorie la practica. Editura Dacia, Cluj-Napoca;

5. Iamandescu I-B. (1993), “Stresul psihic şi Bolile Interne” editura ALL, Bucureşti 6. Iamandescu, I.-B. (2002). Stresul psihic: din perspectiva psihologica si

psihosomatica. Editura Infomedica, Bucuresti; 7. Stora, J.-B. (1999). Stresul. Editura Meridiane, Bucuresti;

8

ANEXE

9

Testul de inteligenta emotionala

Prezentăm în continuare 10 situaţii (scenarii) în care se poate afla orice om. Imaginaţi-vă că vă aflaţi în situaţiile respective şi arătaţi cum veţi proceda în mod concret. Pentru aceasta veţi alege una din cele patru variante de răspuns

1. Sunteţi într-un avion care intră brusc într-o zonă de turbulenţă şi începe să se balanseze puternic într-o parte şi alta. Ce faceţi ?

a. Continuaţi să citiţi sau să vă uitaţi la film, dând puţină atenţie turbulenţei;

b. Vă îngrijoraţi, urmăriţi stewardesa şi citiţi fişa cu instrucţiuni în caz de pericol;

c. Câte puţin din a) şi b);

d. Nu observaţi nimic.

10

2. Mergeţi în parc cu un grup de copii de patru ani. O fetiţă începe să plângă deoarece ceilalţi nu vor să se joace cu ea. Ce faceţi ?

a. Nu vă amestecaţi, lăsaţi copiii să rezolve singuri problema;

b. Vorbiţi cu ea şi o ajutaţi să găsească o modalitate de a-i face pe ceilalţi să se joace cu ea;

c. Îi spuneţi cu o voce blândă să nu plângă;

d. Încercaţi să-i distrageţi atenţia şi îi arătaţi câteva lucruri cu care se poate juca.

3. Imaginaţi-vă că sunteţi student şi doriţi să obţineţi o medie mare pentru bursă. Aţi constatat că una dintre note vă scade media. Ce faceţi ?

a. Vă faceţi un plan special pentru a vă îmbunătăţi nota la cursul respectiv, fiind hotărât să urmaţi planul;

b. Vă propuneţi ca în viitor să luaţi note mai bune la acest curs;

c. Consideraţi că nu contează mult ceea ce aţi făcut la acest curs şi vă concentraţi asupra altor cursuri, la care notele dumneavoastră sunt mai mari;

d. Mergeţi la profesor şi încercaţi să discutaţi cu el obţinerea unei note mai mari.

4. Imaginaţi-vă că sunteţi agent de asigurări şi telefonaţi la clienţi pentru prospectare. Cincisprezece persoane la rând v-au închis telefonul şi sunteţi descurajat. Ce faceţi?

a. Vă spuneţi: „Ajunge pentru azi", sperând că veţi avea mai mult noroc mâine;

b. Vă evaluaţi calităţile care, poate, subminează abilitatea dumneavoastră de a face vânzări;

c. Încercaţi ceva nou la următorul apel telefonic şi vă străduiţi să nu vă blocaţi;

d. Găsiţi altceva de lucru.

5. Sunteţi managerul unei organizaţii care încearcă să încurajeze respectul pentru diversitatea etnică şi rasială. Surprindeţi pe cineva spunând un banc rasist. Ce faceţi?

a. Nu-l luaţi în seamă - este numai o glumă;

11

b. Chemaţi persoana respectivă în biroul dumneavoastră pentru a-i face observaţie;

c. Vorbiţi pe faţă, pe loc, spunând că asemenea glume sunt nepotrivite şi nu vor fi tolerate în organizaţia dumneavoastră;

d. Îi sugeraţi persoanei care a spus gluma să urmeze un program de şcolarizare privind diversitatea.

6. Încercaţi să calmaţi un prieten înfuriat pe un şofer care era să-l accidenteze foarte grav. Ce faceţi ?

a. Îi spuneţi să uite evenimentul pentru că nu a păţit nimic ;

b. Încercaţi să-i distrageţi atenţia de la acest eveniment vorbindu-i despre lucrurile care îi plac foarte mult sau care îl interesează.

c. Îi daţi dreptate, considerând, la fel ca şi el, că celălalt i-a pus în pericol viaţa;

d. Îi relataţi că şi dumneavoastră vi s-a întâmplat mai demult ceva asemănător, dar după aceea v-aţi dat seama că, după cum conduce, şoferul va ajunge în mod sigur spitalul de urgenţă.

7. Dumneavoastră şi partenerul de viaţă (prietenul) aţi intrat într-o discuţie aprinsă, care a devenit foarte repede un meci de ţipete. Sunteţi amândoi furioşi şi, în focul furiei, recurgeţi la atacuri personale pe care într-adevăr nu le înţelegeţi, dar le continuaţi. Este cel mai bun lucru de făcut?

a. Luaţi o pauză de 20 de minute şi apoi reluaţi discuţia;

b.Opriţi cearta de îndată, pentru că nu contează ce spune partenerul dumneavoastră;

c. Spuneţi că vă pare rău şi îi cereţi partenerului să îşi ceară la rândul său iertare;

d. Vă opriţi un moment, vă adunaţi gândurile şi, apoi, vă precizaţi punctul dumneavoastră de vedere.

8. Imaginaţi-vă că aţi fost numit şeful unei noi echipe care încearcă să găsească o soluţie creativă la o problemă sâcâitoare de serviciu. Care este primul lucru pe care îl faceţi ?

a. Notaţi paşii necesari pentru rezolvarea rapidă şi eficientă a problemei;

b. Cereţi oamenilor să-şi facă timp pentru a se cunoaşte mai bine între ei;

12

c. Începeţi prin a cere fiecărei persoane idei privind rezolvarea problemei, cât timp ideile sunt proaspete;

d. Începeţi printr-o şedinţă de dezlănţuire a ideilor (brainstorming), încurajând pe să spună orice idee îi vine în minte, indiferent cât de fantastică pare.

9. Fiul dumneavoastră este extrem de timid şi a fost foarte sensibil şi un pic înfricoşat de locurile şi oamenii străini, de când s-a născut. Ce faceţi?

a. Acceptaţi că are un temperament sfios, timid şi căutaţi căi de a-l proteja de situaţii care să-l tulbure;

b. Îl duceţi la un psihiatru de copii;

c. Îl expuneţi intenţionat la mai mulţi oameni şi în locuri străine, astfel încât să-şi poată înfrânge frica;

d. Organizaţi o serie neîntreruptă de experienţe care să-l înveţe pe copil să ia treptat contact cu oameni şi situaţii noi.

10. Consideraţi că de mulţi ani aţi dorit să reîncepeţi să practicaţi un sport pe care l-aţi încercat şi în copilărie, iar acum pentru distracţie, în sfârşit, v-aţi hotărât să începeţi. Doriţi să vă folosiţi cât mai eficient timpul. Ce faceţi?

a. Vă limitaţi la timpul strict de exerciţiu în fiecare zi;

b. Alegeţi exerciţii care vă forţează mai mult abilitatea (care vi se par mai grele);

c. Exersaţi numai când, în mod real, aveţi dispoziţie ;

d. Încercaţi exerciţii care sunt cu mult peste abilităţile dumneavoastră.

13

Nr. Itemilor

Notarea răspunsurilor Nr. Itemilor

Notarea răspunsurilor

1 a, b, c 20 puncte 6 b,c 5 puncte

d 20 puncte

2 b 20 puncte 7 a 20 puncte

3 a 20 puncte 8 b 20 puncte

4 c 20 puncte 9 b 5 puncte

d 20 puncte

5 c 20 puncte 10 b 20 puncte