1. Istoricul întreprinderii

”Binecuvântat de Soare, mângâiat de vânt, și îngrijit de Sol, demult demult, cu mii de ani în urmă,

pe când zeii pășeau pe Pământ, a răsărit un vlăstar nemaipomenit până atunci. Bachus, un zeu tânăr,

încruntat de neștiința menirii sale în această viață, fiind intrigat de mica apariție începe să o urmărească

cum crește. A trecut luni, și ani, multe anotimpuri, au apărut însfârșit strugurii. A rămas uimit de

savoarea acestora și s-a hotărât ca asta va fi domeniul lui pe vecie. După alte zeci de anotimpuri, cum

mergea el pe podgoriile sale, a călcat un strugure. Fiind mâhnit de cele întâmplate a adunat cu grijă

sucul acestuia într-un ulcior. Și uite așa a descoperit Bachus vinul, adevărata licoare a zeilor. Așa a

început și istoria Moșiei de la Bulboaca.

Prin anii 50 ai secolului XIX in Judeţul Bender activau 19 moşii viti-vinicole mari si 505 mici. În

anii 60 se începe o campanie de sădire a viţei de vie. Spre 1873 in acest Judeţ se enumerau peste 4347

desetini plantate. La începutul secolului XX apar 8 gospodării mari. Acestea includ gospodăria

descendenţilor Generalului Popse – peste 100 desetine, gospodăria lui Constantin Mimi – 40 desetine,

şi gospodăria lui G.P.Leonardo – în jur de 45 de desetine.

Constantin Mimi s-a născut în 1868 la Chişinău. Familia sa deţinea conacul din satul Ursoaia.

Dupa finisarea Şcolii Superioare de Agronomie din Monpailie, Constantin Mimi începe cultivarea pe

teritoriul moşiei de la Bulboaca, a unor noi soiuri de viţă de vie si producerea vinului in cantităţi mari,

pe care apoi îl exporta la Moscova, Odesa şi Vladivostok. Pentru prima data in istoria ţării noastre

acesta aduce şi recoltează, soiul “Aligote” care cu timpul devine unul dintre vinurile preferate ale

băştinaşilor. În anii 90 ai sec XIX el devine stăpînul pământurilor din Bulboaca. În 1901 a fost

construit blocul central al acestei gospodării vinicole după un proiect inspirat din arhitectura fabricilor

vechi franţuzeşti. În anul 1915 pe cele 44 de desetine ce aparţineau lui Constantin Mimi erau cultivate

soiuri de viţă de vie ca: Aligote, Pinot Gris, Traminer, Senso, Cabernet, Zaibeli, Noa ş.a.

În timpul celui de-al doilea razboi mondial, pe teritoriul fabricii a fost organizat un lagăr de

concentraţie. Gospodăria vinicolă si averea sa a fost partial scoasă din ţară si furată. În martie 1952 pe

baza gospodăriilor din Bulboaca, Geamăna şi Speea se formează fabrica de vinuri din Bulboaca. La

finele anului 1977 pe teritoriul actual al fabricii se începe construcţia unei noi fabrici de vinuri cu o

capacitate de prelucrare a strugurilor egală cu 40000 tone. Noua fabrica a fost dată în exploatare în

anul 1982. La data de 27 Mai 1998 a fost formata Sociatatea pe Acţiuni “Agrovin Bulboaca”. În 2007

s-a construit cea mai performantă fabrică de alcool din Moldova. Coloanele de rectificare sunt unice în

Moldova ceea ce permite obținerea unei calități fără cusur al alcoolului. La moment S.A Ag rovin

Bulboaca este furnizorul tuturor producătorilor de Vodka premium din Moldova.

2. Sortimentul de produse

Sortimentul de produse la S.A AGrovin Bulboaca este unul destul de vast, aici producînduse

diferite tipuri de băuturi alcoolice așa ca vinuri, divinuri, lichioruri, infuzie, brandy, votka și alcool

etilic de trei categorii de calitate – Lux, Extra și de calitate superioară.

2.1. Infuzia. „Starîi Oreh” – Creatio Verum are un buchet cu totul special, foarte plăcut și

moale. În post gust predomină nuanțe fine de nucă. Are la bază tinctura din măcerat de nuci tinere,

măcerat din struguri Traminer și Muscat, tinctură de pelin amar, pelin lămâios, hamei, astfel conține

foarte multe vitamine și microelemente ca Kaliu (117,5 Mg/dm3) , Mg (8,1 Mg/dm3), Ca (5,1

Mg/dm3), Zn (0,11 Mg/dm3), Iod ș.a. Tinctura de nuci, dupa cum se cunoaşte, acționează benefic

asupra durerilor stomacale, indigestiilor, curăță stomacul și ficatul, înlătură colita, datorită conținutului

înalt de Iod se folosește ca tratament profilactic în disfuncția tirodiană, combinația dintre Ka și Mg are

efect curativ asupra inimii, întărind mușchii acesteia, reglează tensiunea arterială, curăță organizmul de

toxine, și are un efect pozitiv asupra potenței masculine.

Colaborarea tehnologilor S.A. „Agrovin Bulboaca” cu Institutul de Științe Energetice „Zea” și

Academia de Științe a Republicii Moldova i-a oferit bauturii Starîi Oreh proprietăți extraordinare,

unice în lume: Starîi Oreh este un produs Creatio Verum, un produs Energo-Informațional.

Programele Energo- Informaţionale exercită o acţiune de recuperare şi fortificare generală a

organismului uman, sporeşte imunitatea, activizează funcţiile de protecţie a organismului. Echilibrează

planurile emoţional- psihice şi oferă mari surse de energie pozitivă şi vitalitate. Chiar dacă este

consumat în cantități mai mari, nu provoacă dureri de cap a doua zi și nici nu persistă starea de

mahmureală, combate dependența alcoolică, adică nu provoacă dependență. Starîi Oreh este un produs

100% natural, nu conține conservanți, coloranți artificiali sau alte ingrediente de natură chimică. Astfel

Starîi Oreh poate fi consumat atât la sărbători pentru că este mult mai sănătos și are un gust plăcut, fin

cel amintește pe cel al cognacurilor, cat și la o cină de familie ca un remediu profilactic al tuturor

bolilor enumerate mai sus.

2.2. Vinurile. Sortimentul de vinuri produse la S.A Agrovin Bulboaca este unul vast,

producînduse atît vinuri fortificate cu zahăr residual cît și vinuri seci albe și roșii.

Vinurile roșii de desert sunt caracterizate de vinurile Kagor „Bolboa” și Kagor Bulboaca

„Pastoral 2007”.

Kagor „Bolboa” este produs din cei mai frumoşi struguri de soi Cabernet după o tehnologie

devenită tradiţie, este regele vinurilor de desert. Vinul este distins printr-un gust domol, cremos, cu

note fine de ciocolată neagră şi prune, îmbietor, puţin astringent, buchet bogat. Vinul are 16% vol. și

160 g/l zaharuri.

Kagor Pastoral 2007 este un vin de colectie, un vin maturat si plin de emotii. Unic in felul sau,

Kagorul de Bulboaca este un adevarat rege al acestui tip de vin. Deja recunoscut atat in Moldova cat si

peste hotare, acesta are un gust armonios, catifelat si plin de intelepciune. Buchet bogat, cu arome de

prune uscate, vishine si fructe uscate. Culoarea rubiniu inchis, cu note de maturare.

Colecția de vinuri „Legenda”. Colecția de Vinuri Legenda, este una dintre colecțiile vechi ale

fabricii. Aceasta este valabilă doar pentru export si constitue doar vinuri demidulci ca: Cabernet,

Merlot, Pinot Franc, Chardonnay, Sauvignon, Isabella, Lidia.

Bulboaca Valey. Bulboaca Valley este una dintre cele mai noi colectii de vin. A fost conceputa ca

o linie de vinuri de calitate.

Vinurile alese pentru Bulboaca Valley sunt vinuri maturate, pline si cu personalităţi bine definite.

Bulboaca Valley este o colecţie de vinuri seci din care fac parte următoarele vinuri:

- Cabernet

- Merlot

- Pinot Franco

- Chardonnay

- Sauvignon

2.3. Divinul Cuza Vodă. Produs din distilate din vin invechite cel putin 5 ani acest divin este

armonios, extractiv si rafinat. Vinurile folosite pentru distilare sunt: Aligote, Feteasca.

Divinul are buchet bogat, bine format, cu nuante de maturare la stejar, si tonuri de flori

primavaratice. Culoarea este aurie-chihlimbarie, stralucitor si remarcabil.

2.4. Lichioruri. Lichiorul „Lacrimă de Trandafir” are la bază ulei natural din Petale de

Trandafir, acesta este unicul lichior si băutura alcoolică ce are la bază uleiul de trandafir 100% natural.

Această trăsătură îl deosebeste considerabil de orice alt produs. Alc. 36 % vol.

Lichiorul „Vișinata” se carerizează printr-un buchet nobil din aroma cuceritoare de visina si gust

usor si distinctiv de trandafir si nuci , bautura intruchipeaza perfectiunea lichiorului. Alc min. 25 %

vol.

2.5. Votka. WISE STYLE Vodka . Se produce in varianta PLATINUM, SILVER,

GOLDAlcool 40% vol.

2.6. Alcool etilic. S.A Agrovin Bulboaca produce alcool etilic atît de ceriale cît și din melasă.

Categoriile de calitate a alcoolului sunt alcool etilic de calitate superioară, Extra și Lux.

3. Tehnologia de producere a alcoolului etilic

Industria spirtului se bazează în principal pe activitatea fermentativă a drojdiilor, care transformă

glucidele fermentescibile din substrat în alcool etilic ca produs principal de fermentaţie şi respectiv în

biomasă.

Noţiunea de spirt reprezintă denumirea uzuală a alcoolului produs pe cale industială, prin aceasta

întelegându-se un amestec de alcool etilic (pâna la o concentraţie de 96,5% volum), apă şi alte

elemente. El este un lichid incolor, cu miros specific, gust arzător, miscibil în orice proporţie cu apa şi

inflamabil. Astfel alcoolul etilic rafinat denumit şi spirt rafinat, care se obţine ca produs principal în

fabricile de spirt are o concentraţie alcoolică de aproximativ 96% vol. În tehnologia spirtului mai

întâlnim noţiunea de alcool etilic absolut sau anhidru prin care se înţelege de fapt substanţa chimică ca

atare (alcoolul etilic 100%).

VARIANTE TEHNOLOGICE DE FABRICARE A ALCOOLULUI DIN CEREALE

Fabricarea alcoolului din cereale se poate face prin doua procedee şi anume:

cu fierbere sub presiune a materiei prime (HDV)

fără fierbere sub presiune (DSA)

Procedeele clasice de producere a alcoolului din cereale se bazează pe fierberea sub presiune a

materiei prime, care se face în scopul gelificării şi solubilizării amidonului, astfel încât acesta să poată

fi atacat de către amilaze la zaharificare.

Aceste procedee prezintă următoarele dezavantaje:

consumul de energie termică este ridicat

modul de lucru este discontinuu, iar posibilităţile de recuperare a căldurii sunt reduse

datorită solicitării termice ridicate a materiei prime (150…165°) se formează melanoidine şi caramel,

plămezile obţinute nu sunt omogene, iar borhotul rezultat are o valoare furajeră mai scazută.

La S.A Agrovin Bulboaca, procedeul de prelucrare se bazează pe prelucrarea fără presiune.

Energia termică necesară pentru fierberea sub presiune este înlocuită, in mare parte, prin energia de

mărunţire a materiei prime, astfel încât amidonul granular să poată fi zaharificat. Necesarul de energie

electrica pentru mărunţire variază, în funcţie de gradul de mărunţire dorit şi procedeul folosit, intre 16

şi 30 kW / t cereale, fiind mult mai scăzut decât necesarul de energie termică de la fierbera sub

presiune.

RECEPŢIE

PORUMB

DEPOZITARE

TRANSPORT,CURĂŢIREA PORUMBULUI

MĂRUNŢIRE

FIERBERE ŞI RĂCIRE

LICHEFIRE (DEXTRINIZARE)

ZAHARIFICARE

RĂCIRE LA 30°C

ÎNSĂMÂNŢARE

FERMENTARE

DISTILARE

ALCOOL BRUT

ÎMBUTELIERE, DEPOZITARE

APĂENZIME DE LICHEFIERE

PREPARAREA CULTURII PURE DE

DROJDIE ÎN LABORATOR

PREPARAREA DROJDIILOR DE ÎNSĂMÂNŢARE

BORHOT DE PORUMBSPIRT

TEHNICULEI DE FUZEL

RAFINARE

ALCOOL RAFINAT

3.1. Schema bloc a tehnologiei de fabricare a spirtului din cereale

3.2. Recepţia materiilor prime

Recepţia cerealelor se face cantitativ şi calitativ.

Recepţia cantitativă se face prin cântărire şi permite verificarea greutăţii înscrise în actul de

transport. Totodată se asigură şi integritatea gestiunii, precum şi o corectă urmărire a consumului

specific. Recepţia calitativă are în vedere alimentarea secţiei de fabricaţie cu materie primă de calitate

corespunzătoare.

Recepţia calitativă constă în determinarea principalelor caracteristici de calitate ale materiei prime:

-umiditate;

-conţinut de corpuri străine ;

-conţinut de amidon.

Indicatorii de calitate ai cerealelor au o mare importanţă asupra modului de desfăşurare a

procesului tehnologic, precum şi a calităţii produsului finit.

3.3. Depozitarea

Depozitarea cerealelor este o operaţie costisitoare, deoarece implică imobilizarea de spaţii, de

mijloace circulante, consumuri de utilităţi şi forţă de muncă.

În timpul depozitării au loc pierderi masice şi de amidon, care sunt cu atât mai mari cu cât este

mai mare umiditatea materiei prime şi temperatura de păstrare.

Depozitarea porumbului se face în magazii cu capacitate de 1500-5000t cu diametrul de 6,5m şi

înălţime de 26 m, cu capacitate de 400 t/celulă.

Pierderi obţinute la depozitarea cerealelor:

Umiditatea boabelor,

%

Pierderi, g/1000 kg, în 30 zile

15 °C 25°C 35°C

16 1399 2489 1271

20 2915 4812 3535

24 5464 8218 6803

3.4. Pregătirea materiilor prime

Pregătirea porumbului destinat fabricării alcoolului etilic constă în precurăţire în vedera

îndepărtării impurităţilor mari sau mai mici decât seminţele de porumb (paie, pământ, fragmente de

spic, nisip, pietre, bucăţi de lemn, impurităţi metalice etc). Precurăţirea se face cu tarare-aspiratoare.

Curăţirea finală se face cu ajutorul trioarelor, combinate cu discuri. Impurităţile metalice (cuie,

şuruburi, sârme) se îndepărteză cu separatoare magnetice după ce s-a realizat precurăţirea.

3.5. Mărunţirea materiei prime

Mărunţirea este necesară pentru a se obţine randamente maxime în alcool, cu un consum minim de

energie.

Dimensiunile măcinăturii influenţează temperatura de începere a gelatinizării, producţia de alcool

etilic şi cantitatea de amidon negelatinizat. La S.A Agrovin Bulboaca, dimensiunea măcinăturii este de

2mm.

Corelaţia dintre dimensiunile măcinăturii şi temperatura de începere a gelatinizării

Dimensiunile fracţiunilor de

măciniş, mm

Temperatura de începere

gelatinizării, °C

<0.50 47.5

0.5-1 49.5

1-2 50.0

2-3 51.5

Corelaţia dintre dimensiunile măcinăturii şi procentajul de alcool etilic

Dimensiunile fracţiunilor,

mm

Producţia de alcool, hL/tonă

amidon

2-3 53,60

1-2 55,10

0,5-1 59,07

<0,5 60,73

Corelaţia dintre dimensiunile măcinăturii şi procentajul de amidon negelatinizat

Dimensiune fracţiunilor, mm Amidon negelatinizat, %

2-3 18,2

1-2 15,4

0,5-1 10,4

<0.5 8.1

O mărunţire insuficientă a materiei prime poate conduce la pierderi în alcool de până la 20 l/tonă

porumb sau chiar mai mult.

Pentru mărunţitea porumbului se folosesc în practică trei grupe de procedee:

-a) măcinarea uscată

-b) măcinarea umedă

-c) măcinarea uscată şi umedă (în două trepte)

La S.A Agrovin Bulboaca se face măcinarea uscată care se realizează cu o moară cu ciocane.

Dezavantajul metodei este că la măcinare se formează praf.

3.6 Lichefirea-dextrinizarea plămezii fluidificate (gelatinizare)

Pentru transformarea amidonului în alcool făina obținută este supusă unei prelucrări speciale în

scopul obţinerii de zahăruri fermentescibile (maltoză, glucoză).

Pentru ca în continuare să poată fi zaharificate sub acţiunea distilazei, este necesar ca granulele

de amidon să fie mai întâi cleificate şi solubilizate, acestea realizându-se prin fierbere.

Operaţia se realizează cu ajutorul enzimelor de lichefiere-dextrinizare (α-amilaze). Temperatura

de lichefiere-dextrinizare se alege în funcţie de felul preparatelor de de α-amilază.

La S.A Agrovin Bulboaca pentru gelatinizare se utilizează enzimele comerciale sub marca „Liquo

Flow”, care este un preparat enzymatic lichid alcătuit din α-amilază termostabilă. Preparatul este activ

in mediu pH 4,5-6,0. Temperatura cea mai optimală pentru lichifiere este de 80-85◦C.

3.7. Zaharificarea

După ce amidonul din materia primă a fost gelificat şi solubilizat prin fierbere, masa fiartă

obţinută este supusă în continuare operaţiei de zaharificare, prin care se realizează transformarea

amidonului în zahăruri fermentescibile de către drojdie.

Operaţia de zaharificare mai este denumită şi plămădire, întrucât se obţine o plămadă care conţine

toate componentele insolubile ale materiei prime (suspensii,coji).

Principalele metode de zaharificare este metoda enzimatică cu ajutorul preparatelor enzimatice.

Zaharificarea se desfăşoară în două etape: zaharificarea principală în zaharificator şi zaharificarea

secundară în timpul plămădirii.

Pentru a realiza o zaharificare corespunzătoare, trebuie să respecte temperaturile optime ridicate,

prin care se urmăreşte protejarea amilazei.

Acţiunea de zaharificare a enzimelor, în principal α si β–amilaza, care acţionează asupra celor

două componente ale amidonului solubil (amiloza şi amilopectina) pe care la transformă în zahăruri

fermentescibile.

α-amilaza are o capacitate foarte mare de fluidificare şi o capacitate relativ scazută de

zaharificare, caracterizându-se în special prin formarea de dextrine şi în mai mică măsură de maltoză.

β-amilaza se caracterizează, dimpotrivă, printr-o putere de fluidizare slabă, în schimb printr-o

mare capacitate de zaharificare, formând în cea mai mare parte maltoza.

La zaharificare trebuie să se ţină seamă de condiţiile optime de temperatură şi pH necesare pentru

cele două enzime, cât şi de termorezistenţa lor.

Procesul tehnologic de zaharificare se

desfăşoară după schema prezentată în figura

3.7.1.

Materia primară fiartă din fierbătorul sau

bateria de fierbătoare 1 se descarcă în

zaharificatoul 2. Cu ajutorul unui dozator,

enzimele se pompează in zaharificator. După

zaharificare la temperatura de 35 - 40 °C a

plămezii se introduce şi cantitatea de drojdie

necesară pentru fermentare din drojdier.

Figura 3.7.1. Schema procesului de zaharificare

Plămada zaharificată în care s-a introdus drojdia, după omogenizare şi răcire la temperatura de

fermentare, este preluată de o pompă şi trimisă în linurile de fermentare.

3.8. Prepararea drojdiilor de cultură

Fermentarea plămezilor se realizează cu ajutorul drojdiilor, care datorită complexului enzimatic

conţinut, transformă zahărul din plămadă în alcool etilic şi CO2.

Drojdiile utilizate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă o putere alcooligenă

ridicată, să se poată acomoda la plămezile acide din cereale, să declanşeze rapid fermentaţia, să

formeze o cantitate redusă de spumă la fermentare şi să producă o cantitate cât mai mică de hidrogen

sulfurat şi alte substanţe de gust şi aromă nedorite.

Drojdiile utilizate la fermentarea plămezilor sunt sub formă uscată.

Pentru realizarea de randamente superioare s-a impus obţinerea de mutanţi prin utilizarea de agenţi

chimici. Aceste tulpini conţin ADN modificat mitocondrial şi este inhibată producţia de enzime

necesare pentru metabolismul aerob. Sub aspectul capacităţii de fermentare, drojdia pentru alcool

trebuie să fermenteze cât mai complet glucidele din plămezi, într-un timp cât mai scurt, deci cu o

viteză mare, pentru ca procesul de fermentare să fie rentabil. Cultura de producţie se obţine pe plămezi

speciale pentru drojdie, preparate din materii prime amidonoase de calitate, prelucrate hidrotermic şi

zaharificate. Plămezile speciale, în vederea creării unor condiţii de dezvoltare selectivă numai a

drojdiilor de cultură, se acidifică prin adaos de acid sulfuric sau prin acidulare biologică prin

fermentaţie lacticã. În ultimul timp au apărut o serie de preparate comerciale de drojdie uscată ce pot fi

utilizate drept culturi starter la fabricarea alcoolului care prezintă anumite avantaje în utilizarea lor:

- o pornire rapidă a fermentaţiei

- un randament optim de transformare a zahărului în alcool

- o calitate constantă a produsului obţinut.

Doza de drojdie uscată este de 10-20 g/hl plămadă, un gram de preparat conţinând 20-25x 109

celulede drojdie. Preparatul uscat, după o scurtă fază de hidratare, se introduce în plămada zaharificată

în care trebuie să se distribuie cât mai uniform, pentru ca fermentaţia să pornească în întreaga masă de

plămadă. Cercetările efectuate în industria alcoolului au condus la utilizarea drojdiilor imobilizate,

realizându-se o creştere cu 20-25% a producţiei de alcool. Imobilizarea celulelor de drojdie se face

prin înglobarea lor în geluri de diferite naturi, care reprezintă materiale inerte în raport cu produsele

din mediu. Se întrebuinţeazã pentru imobilizări: -k-carageenan

-alginat de aluminiu

-alginat de calciu

-polimeri sintetici

-parasilicaţi.

La pregătirea plămezii de drojdie se folosește procedeul simplificat cu acid sulfuric

După acest procedeu pregătirea plămezii de drojdie se face astfel: o porţiune mică(4-5%) din

plămada principală se însămânţează cu o cultură pură de drojdie obţinută în laborator, se acidulează cu

acid sulfuric până la pH 3,5 şi se prefermentează timp de 20-24 ore la temperatura de 26-28ºC.

Plămada de drojdie astfel obţinută, cu un extract de 6-8ºBllg serveşte apoi pentru însămânţarea

plămezii dulci răcită la 30ºC.

3.9. Fermentarea plămezilor

Procesul de fermantare a plămezii are rolul de a realiza transformarea totală a zahărului

fermentescibil de către drojdii în alcool şi bioxid de carbon (ca produse principale).

Fermentarea alcoolică este influenţată de: concentraţia plămezii în zahăruri fermentescibile; durata

de fermantaţie; puritatea microbiologică a plămezilor; concentraţia alcoolului etilic acumulat (toleranţa

în alcool a drojdiilor); prezenţa/absenţa oxigenului; pH-ul plămezii (optim 4-6); temperatura

plămezilor (optim 35-38°C); conţinutul în substanţe nutritive şi biostimulatoare din plămadă;

prezenţa/absenţa compuşilor inhibitori.

La S.A Agrovin Bulboaca se practică fermentarea discontinuă care durează circa 72 ore şi

cuprinde 3 faze:

-faza iniţială, circa 22 ore;

-faza principală, circa 18 ore

-faza finală, circa 32 ore

Se utilizează fermentator cilindric, cu un volum de 240 m³. Pentru prevenirea creşterii temperaturii

în timpul fermentării, fermantatorul este răcit prin intermediul serpentinelor submerse, respectiv prin

circularea plămezii prin schimbătoare de căldură exterioare.

Pentru scurtarea duratei de fermentare până la 48 h, se pot folosi următoarele metode:

-pornirea fermentaţiei la temperaturi mai ridicate (35-36°C) prin care faza iniţială este redusă la

4-6 ore

-folosirea de borhot lichid recirculat (maxim 60%) la obţinerea plămezii prin care se declanşează

mai rapid fermentaţia , scurtându-se faza iniţială până la 2-3 ore

-reutilizarea în proporţie de 60-70% a drojdiei de fermentare prin separarea acesteia din plămadă

fermentată

-folosirea unei cantităţi mai mari de plămadă de drojdie de 10-15%

-folosirea preparatelor enzimatice care să zaharifice complet amidonul (fără formare de dextrine

limită), susţinându-se astfel faza finală a fermentaţie

În cazul folosirii procedeului cu recirculare a borhotului, extractul real al plămezii fermentate

creşte treptat odată cu creşterea numărului de recirculări.

La fermentarea plămezilor dulci, foarte important este controlul microbiologic al acestora,

deoarece prezenţa microorganismelor de infecţie conduce la consum de zahăr pentru metabolismul

propriu, iar prin acizi organici formaţi (lactic, butiric, etc.) inhibă activitatea drojdiilor. În urma

infecţiilor, în plămadă se poate forma şi acroleină, scăderea conţinutului acestora făcându-se prin

acidularea atât a plămezii de drojdie cât şi a plămezii principale.

În funcţie de numărul microorganismelor de infecţie se poate aprecia gradul de infecţie a

plămezii, aşa cum se arată în tabelul de mai jos:

Număr de microorganisme/ml Gradul de infecţie

˂2*106 Plămadă liberă de infecţie d.p.d.v. tehnic

(4-15)*106 Plămadă uşor infectată

(15-50)*106 Plămadă infectată

(50-120)*106 Plămadă puternic infectată

˃120*106 Plămadă transformată în “cultură de bacterii”

Această scară pote fi folosită pentru aprecierea gradului de infecţie al plămezii de drojdie sau al

plămezii principale. Astfel o plămadă de drojdie poate fi folosit dacă s-au găsit la examenul

microscopic maximum (1-2)*106 celule/ml, iar o plămadă principală poate să conţină, după 24 ore de

fermentare (4-6)*106 germeni/ml.

Plămezile se controlează şi în ceea ce priveşte numărul şi starea fiziologică a drojdiilor. Plămada

de drojdie trebuie să conţină (50-300)*106 celule/ml plămadă, valori sub 50*106 celule/ml denotând o

multiplicare slabă a drojdiilor. Concentraţia drojdiilor din plămadă principală se determină numai după

prima zi de fermentare, deoarece ulterior are loc o sedimentare a drojdiilor în tancurile de fermentare.

Drojdiile cu o bună stare fiziologică nu trebuie să conţină mai mult decât 5% celule moarte.

Principalul utilaj folosit pentru fermentare este linul de fermentare.

Linurile de fermentare se construiesc din tablă obişnuită de oţel, forma lor este cilindricăPierderile

în alcool prin antrenare cu dioxid de carbon sunt în medie de 0,7% putând să ajungă până la 1,4 % din

alcoolul produs în linul de fermentare.

Transformarea glucozei în alcool şi bioxid de carbon este însoţită şi de degajare de căldură:

S-a calculat că pentru un procent de zahăr fermentat temperatura se ridică cu aproximativ 1,5°C.

Deoarece o cantitate de căldură se pierde prin radiaţie prin pereţii metalici al linurilor şi o altă parte

este antrenată de bioxidul de carbon degajat, practic temperatura plămezii creşte cu 1°C pentru fiecare

procent de zahăr transformat în alcool. În această situaţie pentru a nu se depăşi temperatura plămezii

peste limita maximă admisă de 38°C, este necesar ca plămezile să fie răcite.

Bioxidul de carbon care se degajă din plămadă în timpul fermentării antrenează şi alcool. Pentru

recuperarea acestui alcool, în sala de fermentare se montează aparate numite recupeatoare de bioxid de

carbon.

3.10. Distilarea plămezii fermentate

Plămada fermantată este un sistem dispers în care în soluţia apoasă alcoolică se află în suspensie

substanţe provenite din materiile prime, auxiliare şi drojdii. Concentraţia alcoolică a plămezii

fermentate variază între 6-12% volume în funcţie de materia primă utilizată şi procesul tehnologic

aplicat. Separarea alcoolului etilic din acest amestec binar (alcool-apă) se bazează pe diferenţa de

volatilitate dintre alcool şi apă, operaţia fiind denumită distilare.

Prin distilare se extrag din plămada fermentată alcoolul şi alte substanţe volatile (aldehide, esteri,

alcooli superiori, furfural, acizi volatili) sub formă de vapori cu ajutorul căldurii. Vaporii de alcool

sunt condensaţi prin răcire cu apă şi aduşi în stare lichidă. Rezidul ce rămâne după separarea alcoolului

se numeşte borhot.

Pentru a obţine un produs cu un conţinut ridicat în alcool sunt necesare distilări repetate şi odată

cu creşterea conţinutului în alcool al lichidului supus distilării se realizează o concentrare din ce în ce

mai redusă până în momentul în care se ajunge la aşa numitul punct azeotropic, din care nu se mai

poate realiza în continuare o concentrare prin distilare. Pentru amestecul de alcool etilic şi apă acest

punct azeotropic corespunde unei concentraţii alcoolice de 97,17%vol. sau 95,57% masic. Din acest

motiv, pe calea distilării repetate se poate obţine un alcool cu concentraţia maximă în alcool de 97,2%

vol.

În afară de alcool şi apă prin distilarea plămezii fermentate trec în distilat şi alte substanţe volatile

conţinute, cum ar aldehide, esteri, alcooli superiori, acizi volatili, alcool metilic, ş.a., care îi conferă un

gust şi un miros neplăcut, astfel încât se obţine aşa numitul alcool brut, care trebuie purificat în

continuare prin operaţia de rafinare.

Vaporii alcoolici rezultaţi din coloana de plămadă, care este prevăzută cu 12-16 talere cu clopote,

trec apoi în coloana de concentrare, prevăzută de obicei cu talere cu site, în care se realizează

concentrarea vaporilor de alcool brut. Vaporii de alcool brut trec apoi în deflegmatorul 4, în care se

realizeazã o condensare parţială a componentului mai puţin volatil, pe seama plămezii care se

preîncălzeşte şi eventual a apei de răcire. În acest fel deflegmatorul realizează o concentrare

suplimentară a vaporilor prin condensarea componentului mai puţin volatil care se reîntorc în coloană

sub formă de reflux extern printr-o conductă specială.

Vaporii de alcool brut deflegmaţi sunt trecuţi apoi în condensatorul răcitor 5, în care se face

condensarea în partea superioară multitubulară şi răcirea în partea inferioară, alcoolul brut circulând

prin serpentină. În scopul economisirii de apă de răcire, aceasta trece în continuare la răcirea

deflegmatorului 4.

Alcoolul brut obţinut, cu o concentraţie alcoolică de 80-85% vol., este trecut apoi la felinarul de

control, unde se poate citi tăria alcoolică şi temperatura cu ajutorul unui termoalcoolmetru şi în

continuare în filtrul de alcool, unde se separă pe bază de diferenţă de densitate impurităţile mecanice

din alcool. Separarea acestor impurităţi cât şi omogenizarea care se realizează în filtru sunt necesare

pentru operaţia următoare de măsurare a cantităţii şi concentraţiei alcoolului brut, care se realizează cu

ajutorul unui aparat special de control. De la aparatul de control alcoolul brut este trecut prin conducte

la rezervorul de colectare a alcoolului brut.

Această instalaţie cu coloanele suprapuse are avantajul că se manipulează mai uşor, deoarece

extragerea alcoolului şi concentrarea lui se fac într-o singură instalaţie, iar consumul de abur şi

pierderile în alcool sunt mai mici. Datorită acestor avantaje este instalaţia cea mai răspândită de

distilare.

Ca dezavantaje s-ar putea menţiona înălţimea mare a instalaţiei cât şi faptul că se obţine un borhot

mai diluat, cu gust mai puţin plăcut, deoarece refluxul de la deflegmator curge prin coloană şi diluează

suplimentar borhotul.

Borhotul

În fabricile de alcool etilic, care nu utilizează recircularea borhotului la fermentare, se obţin 10-15l

de borhot pe fiecare litru de alcool produs. Compoziţia borhotului de porumb este arătată in tabelul de

mai jos:

Componentul Borhot de porumb

Substanţa uscată, % 8,5

Proteine, (% în S.U.) 25,5

Lipide, (% în S.U.) 11,7

Fibre, (% în S.U.) 10,6

NNE, (% în S.U.) 47,6

Cenuşă, (% în S.U.) 4,7

Unde NNE:-substanţe extractive neazotoase

Borhotul poate fi valorificat sub formă de furaje pentru animale; producere de drojdie prin

fermentare secudară, digestie anaerobă cu producere de biogaz, fertilizant.

3.11. Rafinarea alcoolului brut

Procesul de rafinare a alcoolului are drept scop eliberarea alcoolului brut rezultat la distilare de

substanţele străine care-l însoţesc şi concentrarea alcoolului etilic. Alcoolul brut are o concentraţie

alcoolică de 80-85% vol. alc. şi conţine o serie de impurităţi (aldehide, esteri, alcooli superiori, acizi

volatili, baze azotate, amoniac, amine) provenite din plămada fermentată sau formate în timpul

distilării.

Îndepărtarea acestor impurităţi se face prin rectificare.

Prin rafinare fizică se înţelege operaţia de purificare şi concentrare a alcoolului brut realizată prin

eliminarea impurităţilor, în vederea obţinerii alcoolului etilic rafinat, cu concentraţia alcoolică de circa

96% vol.

În urma rafinării fizice dispare gustul şi mirosul specific al alcoolului brut, acesta devine limpede

şi cu un conţinut redus de impurităţi.

Potrivit normelor din ţara noastă un spirt rafinat este corespunzător când la 100 ml alcool absolut

conţine maximum 0,002g aldehide, 0,003g acizi 0,004g alcooli superiori .

Fig. 3.11.1 Instalația de rectificare

4. Caracteristica utilajului.

4.1. Tararuleste o sită multietajată, prevăzută cu un sistem de separare a particulelor uşoare

din masa de porumb.

Figura 4.1.1. Tararul

Funcţionarea: Instalaţia se alimentează prin gura 1, de unde masa de porumb ajunge în zona

clapetei de reglare 2, unde datorită aspiraţiei sunt separate aproximativ 75% din impurităţile mici şi

uşoare (praf, pleavă, etc.), impurităţi care se sedimentează în camera 7. Restul produsului este cernut

pe trei site consecutive cu orificii descrescătoare unde se separă ca refuz de sită impurităţile foarte mari

(frunze, paie, etc.) la sita 1, impurităţile mari/mijlocii la sita 2, produsul de bază la sita 3. Cernutul sitei

a III.-a sunt impurităţile mici şi grele, care se evacueză prin gura 13. La ieşirea din instalaţie produsul

de bază este din nou aspirat. Mişcarea sitelor plane este rectilinie alternativă în plan orizontal.

4.2. Triorul rapid

Trioarele sunt utilaje cu ajutorul cărora se relizează separarea cerealelor după formă. Trioarele

sunt utilizate pentru separarea seminţelor dăunătoare, a căror seminţe sunt total diferite, pentru

eliminarea neghiei şi a măzărichiei, a boabelor sparte, etc. Cunoaştem numeroase tipuri de trioare, dar

pentru separarea sau sortarea porumbului cel mai frecvent utilizat este triorul rapid sau ultratriorul

(figura4.2.1.).

Figura 4.2.1. Triorul rapid

Suprafaţa de separare este o mantă cilindrică 1, cu alveole, montată pe arboreal 2. Pe arboreal 2 se

află montat un melc transportor 3, care colectează impurităţile în jgheabul 3, eliminându-le prin pâlnia

5. Alimentarea cu amestec se face prin pâlnia 6 , iar evacuarea produsului curat prin pâlnia 7.

Antrenarea tamburului şi a melcului este realizată de la electromotor, prin sistemul de transmitere .

4.3. Separatoarele magnetice: realizează îndepărtarea impurităţilor feroase din masa de

porumb. Eliminarea impurităţilor de natură feroasă se realizează de obicei cu ajutorul unor magneţi

permanenţi sau a unor electromagneţi.

Separatorul electromagnetic

1 – electromagnet

2 – bandă transportoare

3 – pâlnie de alimentare

4 – şuber de reglare a debitului

6 – gură de evacuare a

produsului de bază

6 - gură de evacuare a impurităţilor

metalice

Figura 4.3.1. Separatorul electromagnetic

Alimentarea se face prin ramura superioară a benzii 2, materialul fiind deplasat spre zona de

maximă intensitate a câmpului magnetic. Produsul de bază nefiind afectat pe câmpul magnetic

parcurge traiectoria normală fiind evacuat prin gura de avacuare 5. Impurităţile metalice sunt reţinute

pe bandă parcurgând ramura inferioară a acesteia şi în funcţie de mărime se desprind fiind colectate în

jgheabul 6.

4.3. Linul de fermentare

Părţile componente:

1-carcasa

2-conductă de încărcare cu plămadă zaharificată

3-capac superior de vizitare

4-capac inferior de vizitare

5-conductă de evacuare a bioxidului de carbon

6-conductă de abur

7-supapă hidraulică de suprapresiune şi vid

8-tijă pentru fixarea termometrului

9-instalaţia de răcire interioară

10-racord de apă rece

11-racord pentru ieşirea apei de răcire din serpentine

12-conductă de evacuare a plămezii fermentate

Figura 4.3.1. Lin de fermentare

4.4. Instalația de fermentare.

Figura 4.4.1. Instalaţie de distilare cu două coloane suprapuse

Cu ajutorul pompei cu piston 1 plămada fermentată este introdusă în deflegmatorul 4 al coloanei

de distilare 2 unde se preîncălzeşte până în apropierea punctului de fierbere pe seama vaporilor

alcoolici care se condensează parţial în deflegmator. Plămada preîncălzită se introduce apoi pe talerul

superior al coloanei, plămada este încălzită la bază cu abur direct, în care se realizează epuizarea

plămezii în alcool, rezultând pe la partea inferioară borhot, care este evacuat din coloană cu ajutorul

regulatorului de borhot 3.

5. Protecția muncii

1. La desfașurarea lucrarilor la SPAE se admit persoane nu mai tinere de 18 ani, care

au trecut examenul medial, care au susfinut cursul de instruire profesionala confirmat de

legitimafia corespunzatoare și care au insușit instructajele la locurile de munca in domeniu

protecfiei muncii.

2. Cerintele prezentei instrucțiuni se raspandesc catre toate instalafiile, inclusiv și cele

straine indiferent de tipul și destinația lor.

3. Personalul este obligat:

1) sa indeplineasca cerinfele regulamentului de ordine interioara și dispozițiile zilnice

ale conducatorului;

2) sa utilizeze echipamentul individual de lucru și echipamentul individual de protectie

din dotare corespunzator scopului pentru care a fost acordat;

3) sa tina aminte despre raspunderea personala pentru respectarea regulilor protectiei

muncii și despre securitatea colegilor sai;

4) sa indeplineasca numai lucru pentru executarea caruia a fost instructat și admis de

catre conducatorul;

5) sa renunțe la indeplinirea dispozițiilor, cerințele carora contravin regulilor protectiei

muncii;

6) sa intrerupa activitatea și sa refuze sa о continue daca nu sunt respectate cerintele de

securitate, cu conditia ca astfel sa nu dea naștere unui pericol emitent de accidentare sau

imbolnavire profesionala și sa-și anunțe conducatorul direct;

7) sa anunțe imediat conducatorul in cazul producerii unui accident de munca și sa ia

imediat masuri pentru acordarea primului ajutor medical și stabilizarea situatiei, astfel incat

pericolul sa nu sa se extinda;

8) sa semnalizeze imediat conducatorul direct al locului de munca orice defectiune sau

alta situate care poate constitui un pericol de accidentare și/sau imbolnavire profesionala;

9) sa nu admita prezența persoanelor straine la locul de munca;

10) sa mențina locul sau de munca, din punct de vedere al mediului, intr-o stare

corespunzatoare cerințelor de securitate și igiena;

11) schimbul elementelor fuzibile ale siguranțelor tubulare și cu patron sub tensiune se

admite numai daca se utilizează ochelari de protecție, manuși dielectrice, scule izolate, suport

izolat;

12) conectarea in rețea a consumatorilor electrici mobili de tensiune care depașește 12 V

se admite numai cu conductoare in furtun;

13) nu se admite utilizarea mijloacelor de protec{ie la care nu sunt indicate ultimul

termen de verificare și marimea tensiunii de admitere pentru utilizare.

14) Responsabilitatea pentru respectarea cerinjelor prezentei instrucțiuni о poarta

conducatorul subdiviziunii și persoana responsabila pentru intrținerea și exploatarea fara pericol.

15) Lucratorul care nu mdeplinește cerintele instructiunii de protecție a muncii prezente

va fi tras la raspundere conform legislației in vigoare.

II. Cerinte deprotecție a muncii pana la inceperea lucrului

1) Pana la inceperea lucrului personalul care efectueaza lucrarile in SPAE, este obligat

sa imbrace cu acuratețe echipamentul individual de lucru.

2) Sa examineze echipamentul individual de protecție.

3) Sa examineze locul de munca, sa-1 elibereze, inclusiv și trecerile spre el de materiale

și obiectele in surplus.

4) Sa controleze suficienfa iluminarii locului de munca

5) Sa controleze starea perfecta a echipamentelor de munca.

6) Sa controleze starea perfecta a podinii, stabilirea masufelor §i prezenfa ingradirii lor.

7) Inainte de inceperea lucrului e necesar de a verifica starea distilatorului, conductelor,

supapelor, robinetelor §i a altor armaturi pentru a fi sigur ca acesta nu au deranjamente vadite.

III. Cerirife de protectie a muncii in timpul lucrului

1) Nu se admite ca presiunea din interiorul aparatului sa depajeasca valoarea de 0,5

atm. La inceputul lucrului se va verifica neaparat capacitatea de funcfionare a supapei de

siguranța.

2) La intrarea in secția aparatelor e necesar de a atirna о placarda, avand urmatorul

conținut: „Accesul persoanelor straine interzis. Explozibil !”

3) Este interzis de a pastra in sectie materiale combustibile, a aprinde chibrituri, a fuma

sau a folosi alte tipuri de foc deschis.

4) In sala aparatelor urmeaza a folosi numai scule ce nu produc scantei in procesul

manipularii lor.

5) In sala aparatelor trebuie sa fie neaparat mijloacele de protecție individuale.

6) La aparitia in cazanul de distilare a unei presiuni ce depașește cota de 0,5 atm. se

cuvine a intrerupe imediat pomparea aburului in cazan; se va deschide robinetul pentru aer

actionandu-se ulterior in vederea racirii cazanului de distilare.

7) Nu se admite patrunderea alcoolului fierbinte in latema cu alcool.

8) La terminarea producerii alcoolului etilic se va intrerupe pomparea aburului in

cazanul de distilare.

ESTE INTERZIS:

1) A folosi aparatul cu supapa de reducție defectata (sau cand supapa in genere

lipsește).

2) A lucra cu aparate de control și masurare deteriorate, a folosi robinete (de protectie

pentru inchiderea conductelor) defectate, a folosi aparatul cu deranjamente ale etanșeitatii unor

imbinari și detalii separate.

3) A efectua lucrari folosind focul deschis sau lucrari in procesul carora se produc

scantei de la electricitate.

4) A utiliza scule ce produc scantei.

Concluzii

Industria spirtului ocupă un loc important în cadrul

industriei fermentative prelucrătoare de materii prime

agricole vegetale (cartofi, cereale, melasa).

Aceste industrii se bazează pe însuşirea unor

microorganisme (drojdii selecţionate) care prin

enzimele ce le conţin, transformă substanţele utile din

materii prime prelucrate, în anumite condiţii

tehnologice, în alcool sau masă de drojdii ca produse

principale şi dioxid de carbon ca produs secundar.

Pe plan mondial cea mai mare parte de alcool se obţine prin fermentarea materilor prime, cel mai

frecvent folosite fiind: melasa, cereale (porumb), cartofi, sfeclă de zahăr etc.

Pe cale industrială alcoolul se obţine din gaze naturale fiind întrebuinţate în scopuri tehnice.

Industria alcoolului valorifică importante cantităţi de pierderi agricole alterate ex: (porumb necopt,

cereale depreciate şi melasă rezultată de la fabricile de zahăr).

Pentru a obţine 1000 kg de alcool etilic este necesar 6091,91 kg porumb, se consumă 8969 kW

energie electrică, 65,13 m3 gaz metan şi 754,49 m3 apă.

BIBLIOGRAFIE

1. Andreea Nicoleta Neacşu-Merceologie alimentară, 2012, Editura Universităţii Transilvania din

Braşov;

2. Constantin Banu-Tratat de industria alimentară, 2009, Editura ASAB Bucureşti;

3. Katherin I, Valorificarea superioară a porumbului, Informaţii tecnico-economice, COCB nr. 9,

1986;

4. Manualul inginerului din industria alimentară, 1968, Edituta Tehnică Bucureşti;

5. Nicolae Ţane-Maşini şi instalaţii pentru produse de origine vegetală Vol.1, 1998, Editura

Universităţii Transilvania din Braşov.

Webgrafie

http://hu.wikipedia.org/w/index.php?title=F

%C3%A1jl:Maize_food_average_per_capita.png&filetimestamp=20060404205029

http://www.scritube.com/economie/Industria-alcoolului1511514223.php

http://ro.wikipedia.org/wiki/Whisky

http://www.nutritionistcluj.ro/ii-alimentatie-si-nutritie/ii-5-lichidele-in-alimentatie/bauturile-

alcoolice/o-clasificare-a-bauturilor-alcoolice/

http://facultate.regielive.ro/cursuri/industria-alimentara/tehnologia-alcoolului-si-a-drojdiei-

materii-prime-utilizate-la-fabricarea-alcoolului-si-a-drojdiei-51419.html

http://www.sfatulmedicului.ro/Droguri-ale-cotidianului/alcoolul-etilic_4325

http://www.paginiaurii.ro/cauta/Produc%C4%83tori+alcool.html

http://manager.ase.ro/download/art%20stud/Riscul%20in%20afacerile%20din%20Romania.pdf

http://www.scribd.com/doc/44923068/Obtinerea-Alcoolului-Etilic-Din-Porumb

http://www.youtube.com/watch?v=wgpmLyB0HYo

http://www.scribd.com/doc/51031196/22/FIERBEREA-MATERIILOR-PRIME-AMIDONOASE