EXAMEN RADIOLOGIC GASTRIC – RADIOSCOPIA GASTRICĂ→ Definiţie:~ Examenul radiologic gastric se efectuează după administrarea unei substanţe de contrast (suspensie de sulfat debariu)– pe cale orală sau rectală.→ Scop:~ Studierea morfologiei şi funcţionalităţii gastrice.~ Stabilirea diagnosticului.→ Contraindicaţii:~ Bolnavii caşectici, in stare gravă, adinamici.~ Tromboze, ileus. Perforaţie gastrică cu hemoragie. Peritonita acută.~ Gravide in prima jumătate a sarcinii.→ Materiale necesare:~ Sulfat de bariu 150 g.~ Cană sau pahar cu apă. Lingură de lemn.~ Purgativ (ulei de parafină).~ Se pregăteşte suspensia de bariu – cele 150 g sulfat de bariu se amestecă cu o cantitate egală de apă caldă pană seobţine o pastă omogenă, la care se adaugă apă pană la 200-300 g, amestecandu-se cu lingura de lemn.→ Pregătirea bolnavului:~ Se anunţă bolnavul cu 2 zile inainte explicandu-i necesitatea tehnicii şi importanţa ei pentru diagnosticarea bolii.~ Se explică bolnavului tehnica de investigaţie.~ Se anunţă bolnavul că in dimineaţa examenului nu trebuie să mănance, să nu fumeze deoarece fumatul măreştesecreţia gastrică.~ Se informează bolnavul privind regimul alimentar pe care trebuie să-l păstreze. Se administrează bolnavului cu 1-2zile inaintea examinării un regim alimentar neflatulent şi uşor de digerat, format din supe, ouă, paine prăjită, pastefăinoase, produse lactate.~ Seara in ajunul examinării se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare.→ Tehnica:~ In ziua examenului, dimineaţa, bolnavul este condus la serviciul radiologic şi aşezat sub ecranul radiologic unde i seoferă cana cu suspensia de sulfat de bariu.~ La comanda medicului bolnavul va inghiţii sulfatul de bariu in suspensie şi amestecat cu o lingură de lemn.~ După terminarea examinării bolnavul este ajutat să se imbrace şi este condus la pat.~ Bolnavul este readus la serviciul radiologic (conform indicaţiilor medicului) după 2 – 8 – 24 ore pentru a se urmărisub ecran evacuarea stomacului, umplerea intestinului subţire şi a colonului.→ Ingrijiri după tehnică:~ Se administrează bolnavului (o lingură de ulei de parafină) după examinare.~ La două ore după examenul radiologic bolnavul poate să mănance.~ Bolnavul va fi informat că va avea scaunul colorat in alb.→ Interpretarea rezultatului:~ Există situaţii in care examenul radiologic necesită folosirea unor probe farmacodinamice pentru stomac.~ Examenul radiologic este esenţial pentru diagnosticul de ulcer in procentaj de 80-90% evidenţiind semne directe deulcer sau semne indirecte.~ Semne directe:o Prezenţa nişei Haudeck care se prezintă ca o umbră in plus pe conturul stomacului sau pe duoden.o Cand este văzută din faţă apare ca o pată persistentă.o In jurul nişei apare o zonă mai clară, determinată de edem.o Au forme şi mărimi diferite (rotundă, triunghiulară, conică).~ Semne indirecte:

o Prezenţa unor pliuri convergente ale mucoasei către nişă, spasmul musculaturii gastrice imitand un degetcare arată spre nişă şi modificările cicatriale, aderenţiale care deformează contururile normale.o In ulcerul gastric, nişa este localizată de obicei pe mica curbură, cu tendinţă la regresie chiar pană ladispariţia completă intr-un interval de 3-4 săptămană. Cand nu dispare, devine suspectă de ulceraţiemalignă.o Nişa benignă proemină in afara lumenului gastric, are marginile bine limitate, pliurile mucoasei regulate,radiind spre nişă, şi peristaltism gastric păstrat, caractere care o diferenţiază de nişa malignă.o Ulcerul duodenal provoacă spasme musculare şi procese de cicatrizare care modifică aspectul bulbuluidandu-i diferite forme – treflă, ciocan, stea, diverticul etc.o Aproximativ 10% din ulcerele gastro-duodenale nu sunt vizibile radiologic datorită edemului inflamatorsau hemoragiei care astupă nişa sau in anumite localizări (prepiloric, fornix, faţa anterioară sauposterioară a stomacului).o In prezenţa unui sindrom clinic ulceros, examenul radiologic negativ nu exclude diagnosticul de ulcer.PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU GASTROSCOPIE – EXAMEN ENDOSCOPIC GASTRIC→ Definiţie:~ Este un examen util pentru precizarea unor diagnostice nesigure, mai ales cand este vorba de benignitatea saumalignitatea unui ulcer, poate arăta dacă există ulceraţii multiple şi permite biopsia prin vizualizarea directă şiexamenul citologic.~ Prin examenul gastroscopic se explorează starea mucoasei stomacale sub vizibilitate directă cu ajutorul unuiinstrument optic cu sursă de lumină proprie care se introduce prin esofag in stomac.~ Gastroscopul proiectează imaginea mucoasei stomacale in ochiul examinatorului cu ajutorul unui sistem de lentilecare asigură o vizibilitate bună şi in eventualitatea indoirii sale pană la un unghi de 340.~ Gastroscopul este prevăzut cu o serie de anexe pentru recoltarea de biopsii, şi totodată se pot adapta aparatecorespunzătoare pentru fotografierea sau filmarea campului vizual endogastric sau duodenal.→ Scop:~ Descoperirea in fazele incipiente modificările anatomo-patologice ale pereţilor stomacali şi de a diferenţia proceselefuncţionale de cele organice, precum şi clasificarea naturii modificărilor (ulcer, cancer).→ Materiale necesare:~ Gastroscopul cu toate anexele sterile.~ Sondă esofagiană, cu deschizături laterale pentru anestezia traiectului gastroscopului.~ Soluţie anestezică – cocaină 1% şi adrenalină 1%.~ Sursă de lumină, oglindă frontală, oglindă laringiană, spatulă linguală, portampoane şi tampoane de vată.~ Sondă gastrică pentru evacuarea conţinutului stomacal.~ Tăviţă renală,~ Atropină, Adrenalină, alte preparate injectabile, seringi de 2 ml cu ace corespunzătoare.→ Pregătirea bolnavului:~ Examinarea se face in cameră obscură, incălzită la temperatură optimă.~ Dacă funcţia de evacuare a stomacului este intactă, pregătirea bolnavului va incepe numai in ziua examinării.~ Dacă evacuarea stomacului se face in mod deficitar (stenoză pilorică), in seara zilei dinaintea examinării i se facebolnavului o spălătură gastrică cu apă călduţă, după tehnica obişnuită, pană se evacuează complet conţinutul gastric.~ Gastroscopia se face pe nemancate; in ziua examinării pană la terminarea intervenţiei se interzice fumatul; 40-50minute inainte de probă i se face bolnavului o injecţie cu Dilauden-atropină.~ Asistenta culcă bolnavul pe masa de examinare, in decubit lateral stang, deocamdată cu capul lăsat mai jos, şi inaceastă poziţie i se introduce sonda stomacală evacuand complet conţinutul acestuia (reziduurile).~ Nu se face spălătură gastrică in preajma examinării.

→ Tehnica:~ După 15 minute, medicul incepe anestezia locală prin badijonarea sau pulverizarea bazei limbii şi faringelui cuamestecul de cocaină-adrenalină. Se introduce apoi in esofag sonda cu deschizăturile laterale, prin care se voranestezia şi pereţii esofagului;~ La gastroscopie participă două asistente – una care asigură poziţia capului bolnavului in extensie forţată şi ţine tăviţarenală, cealaltă ajută.~ Examenul gastroscopic poate să dureze in medie 3-5 minute.~ Examenul gastroscopic poate fi completat cu excizia unor fragmente de mucoasă stomacală cu control vizual, invederea examinării histologice.~ Prin adaptarea unui aparat de fotografia la sistemul optic al gastroscopului explorarea poate fi completată cufotografierea imaginilor.~ Extragerea tubului o face medicul foarte incet, avand grijă ca tubul să nu se atingă de dinţii bolnavului.→ Ingrijiri după tehnică:~ După terminarea gastroscopiei, bolnavul elimină o cantitate apreciabilă de mucus, apoi prin cateva eructaţiizgomotoase aerul introdus in stomac.~ Dacă nu reuşeşte să elimine singur aerul şi acuză dureri, se introduce sondă de aspiraţie prin care gazele se vor eliminaimediat.~ Bolnavul rămane culcat incă 30 minute, apoi este dus in salon.~ 2 ore după terminarea examinării bolnavul să nu mănance şi să nu bea.~ Se fac inhalaţii cu mentol, pentru evitarea senzaţiilor neplăcute din gat.→ Incidente şi accidente:~ Dureri in deglutiţie care dispar in ziua următoare fără nici un tratament.~ O uşoară ascensiune febrilă cu dureri şi tumefierea amigdalelor.IRIGOSCOPIA→ Definiţie:~ Examinarea radiologică a intestinului gros se efectuează după administrarea unei substanţe de contrast pe cale oralăsau pe cale rectală.~ Tranzitul baritat este examenul radiologic cu administrarea substanţei de contrast – sulfat de bariu suspendat in apă,pe cale orală.~ Irigoscopia este examenul radiologic al colonului cu administrarea substanţei de contrast – sulfat de bariu in suspensie( 300-500 g BaSO4 in 1000-1500 ml apă la 37° C sau 200 g sulfat de bariu amestecat cu 300 g bolus alba in apă la37° C), pe cale rectală, prin clismă. Examenul se mai numeşte şi clismă baritată.→ Tehnica tranzitulu i baritat:~ Se anunţă pacientul cu 2 zile inainte, se explică tehnica, necesitatea şi importanţa ei pentru diagnosticarea bolii~ Se anunţă pacientul ca dimineaţa să nu mănance şi să nu fumeze.~ Se administrează cu 1-2 zile inaintea examenului, un regim alimentar, neflatulent şi uşor de digerat, format din supe,ouă, paine prăjită, unt, făinoase, produse lactate~ Seara dinaintea examinării se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare.~ In dimineaţa examenului, pacientul este condus la serviciul de radiologie, aşezat sub ecranul radiologic unde i se oferăcana cu suspensia baritată (pregătită inainte).~ La comanda medicului, pacientul va inghiţi sulfatul de bariu suspensie amestecat cu o lingură de lemn.~ După terminarea examinării, pacientul se imbracă şi este condus la pat. Va fi readus la serviciul de radiologie(conform indicaţiilor medicului), după 24 ore pentru a se urmări umplerea colonului:

o La 2 ore de la inceperea examenului pacientul poate să mănance.o Normal după 6-8 ore, suspensia de bariu se găseşte in cec şi colonul ascendent, stomacul fiind completgolit.o După 16 ore suspensia baritată se găseşte in colonul transvers.o După 24 ore suspensia baritată se găseşte la nivelul sigmoidului, in ampula rectală sau este deja parţialsau total evacuată.~ După tehnică se administrează purgativ (o lingură ulei de ricin sau parafină).~ Pacientul va avea scaunul colorat in alb datorită sulfatului de bariu eliminat.~ Contraindicaţiile tranzitului baritat: pacienţi caşectici, pacienţi in stare gravă, adinamia, tromboze, ileus, perforaţiatubului digestiv, peritonita acută, gravide in prima jumătate a sarcinii.→ Tehnica irigoscopiei~ Se anunţă pacientul cu 2-3 zile inainte, explicandu-i tehnica şi necesitatea ei.~ Se administrează regim alimentar de cruţare neiritant, neexcitant, nefermentascibil şi neflatulent format din branză devaci, smantană, ouă fierte, carne slabă fiartă, orez fiert, paine uscată. Cu o zi inaintea examinării, se administrează unregim hidric cu piureuri.~ Se efectuează, după masă, o clismă evacuatoare, şi apoi, se administrează 2 linguri de ulei de ricin (clisma singurăelimină numai resturile de materii fecale din rect şi sigmoid).~ Se conduce pacientul la serviciul de radiologie unde va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat pe masa de examinareunde se face clisma baritată, după tehnica obişnuită a clismei – la indicaţia medicului radiolog.~ Se intrerupe curentul de lichid ori de cate ori bolnavul are senzaţie de defecare sau la indicaţia medicului (clisma seexecută sub ecran radiologic).~ Se intrerupe introducerea substanţei de contrast cand bariul a ajuns in cec, se inchide rectul cu sonda Strauss, dupăinsuflarea de aer cu pompa şi după introducerea substanţei opace.~ Medicul examinează radiologic modificările anatomice ale colonului.~ După tehnică se solicită pacientului să elimine substanţa de contrast (după terminarea examinării) sau se face o clismăevacuatoare.~ Se face toaleta regiunii perianale, se imbracă pacientul şi se conduce la pat.~ Irigoscopia se completează la nevoie cu irigografia.→ Metoda Fis cher – examenul radiologic cu dublu contrast~ Colonul mai poate fi explorat şi prin metoda cu dublu contrast Fischer.~ Cand colonul se umple prin clismă baritată (după terminarea acesteia) pacientul va fi solicitat să evacueze parţialsubstanţa de contrast sau , inchizand rectul cu sonda Strauss, al cărei balon introdus in rect va fi umplut cu aer; seintroduc apoi in colon 100 ml aer, cu presiune moderată, controlată sub ecran radiologic.~ Atenţie! Aerul introdus sub presiune poate perfora colonul.→ Observaţii:~ Irigoscopia şi irigografia pun in evidenţă in rectocolita ulcerohemoragică lipsa de haustraţii colice, ingustareacalibrului colic şi aspectul de tub rigid, imagini lacunare datorită prezenţei polipilor sau imagini de “plus deumplere” in ulceraţiile mari.~ De asemenea se pot observa uneori stenoze colice, unice sau multiple.EXAMINAREA EDDOSCOPICĂ A COLONULUI. RECTOSCOPIA→ Definiţie:~ Anuscopia este explorarea endoscopică a canalului anal şi a porţiunii inferioare a ampulei rectale făcută cu ajutorulunui aparat numit anuscop. Prin anuscopie se pot face mici intervenţii chirurgicale: incizii sau extirpări de polipi,recoltări, biopsii, administrare de medicamente.

~ Rectosigmoidoscopia este explorarea endoscopică a segmentului terminal al tubului digestiv cu ajutorul unui aparatnumit rectoscop, pentru evidenţierea modificărilor mucoasei pană la o adancimea de 30 cm de la orificiul anal(ampula rectală şi ultima parte a sigmoidului).~ Rectoscopul este un sistem de tuburi metalice de diametre diferite : trei tuburi mai inguste (16-20 mm diametru)pentru explorări, şi unul mai gros (24 mm diametru) pentru tratamente. Are un orificiu lateral de poate fi inchis etanşin timpul introducerii in rect şi prin care se pot executa intervenţiile intrarectale sub controlul endoscopului (prelevăribiopsice, cauterizări etc.).~ Colonoscopia este examenul endoscopic de vizualizare directă a colonului cu ajutorul unui aparat numit colonoscop -cu ajutorul lui se vizualizează colonul sigmoid, descendent, transvers şi ascendent, pană la cec.~ Colonoscopul este un tub din fire optice flexibile, lung de 135-185 cm. Colonoscopul se poate adapta şi la cameravideo, cu posibilitatea urmăririi imaginilor obţinute pe un ecran.→ Tehnica efectuării rectosigmoidoscopiei:~ Se informează pacientul in ce constă explicand tehnica, necesitatea şi importanţa ei pentru stabilirea diagnosticului.~ Cu 2 zile inaintea examinării, pacientul va ingera o alimentaţie lichidă (supe, ciorbe, lapte, ceai, suc, apă).~ In seara precedentă examenului, se fac 2 clisme evacuatoare simple / inalte, a cate 2 litri de apă la 37o C fiecare, lainterval de 1 oră.~ In dimineaţa intervenţiei, cu 2-3 ore inaintea examenului, se efectuează din nou 2 clisme evacuatoare pentru aindepărta complet resturile de materii fecale sau exsudatele patologice.~ Se dezbracă regiunea inferioară a trunchiului, se ajută pacientul să se aşeze pe masa de examinare, in poziţiegenupectorală, cu uşoară lordoză a regiunii lombare, se acoperă pacientul cu un camp steril prevăzut cu un orificiucare să lase descoperită regiunea anală.~ Se montează corpul rectoscopului şi se racordează la sursa de lumină.~ Se verifică funcţionalitatea dispozitivului optic, se unge tubul rectoscopului cu vaselină şi se oferă medicului mănuşilesterile (pentru efectuarea tuşeului rectal), apoi, asistenta serveşte medicul cu alte mănuşi sterile şi ii oferă tubulrectoscopului pentru a fi introdus in rect.~ După introducere, se extrage mandrenul aparatului şi se fixează corpul aparatului la tubul intrarectal (medicul urmeazăsă examineze mucoasa rectosigmoidiană).~ Se insuflă aer cu ajutorul pompei (dacă medicul o solicită).~ Se pregătesc tampoane cu soluţie de sulfat de magneziu şi se oferă medicului (dacă le solicită cu scopul indepărtăriieventualelor obstacole create prin contracţia spastică a părţilor examinate).~ La nevoie, se folosesc tampoane uscate, pentru indepărtarea resturilor de materii fecale~ Se preia tubul extras de medic la terminarea examenului.~ Pacientului i se face toaleta regiunii anale imediat după indepărtarea tubului, indepărtandu-se mucozităţile şi resturilesubstanţei lubrefiante, se transportă la salon.~ Dacă s-au făcut insămanţări bacteriologice, se pregătesc materialele pentru laborator (se completează buletinul derecoltare cu datele de identitate ale pacientului şi cu examenul cerut) şi se transportă imediat la laborator.~ Se curăţă mecanic rectoscopul, se spală bine şi se dezinfectează şi se pregăteşte pentru sterilizare cu Glutamaldehidăsau CIDEX şi alcool de 90°→ Tehnica efectuării colonoscop iei~ Se explică necesitatea tehnicii, durata, efectele neplăcute (senzaţia de presiune, durere).

~ Trei zile consecutiv, seara şi dimineaţa, se efectuează cate 2 clisme evacuatoare simple, inalte, la interval de 1 oră, acate 2 litri de apă la 37° C pentru fiecare; ultima clismă se face in dimineaţa examenului, cu 3-4 ore inainte.~ In prima zi şi a doua seară de pregătire se administrează un purgativ~ In cele trei zile de pregătire pacientul va ingera doar alimentaţie lichidă.~ La nevoie i se pot administra lichide prin perfuzie intravenoasă in scopul combaterii sau prevenirii deshidratării.~ Seara inaintea examenului, se dă un somnifer, iar in dimineaţa examinării i se injectează 1 fiolă Diazepam şi 1 fiolăScobutil cu 30-60 minute inaintea inceperii colonoscopiei.~ La efectuarea colonoscopiei participă două asistente: prima linişteşte pacientul, il roagă să coopereze şi, pe cat posibilsă se relaxeze (informarea anterioară il face mai cooperant şi mai tolerant faţă de efectele neplăcute ale tehnicii),urmăreşte funcţiile vitale ale pacientului, il aşează in decubit lateral stang, cu genunchii flectaţi şi il acoperă cu uncamp steril, prevăzut cu un orificiu central (in timpul examinării, la solicitarea medicului, poziţia pacientului poate fischimbată dintr-un decubit in altul, pe măsură ce sonda inaintează).~ A doua verifică colonoscopul, asigurandu-se ca acesta să fie adaptat corect la sursa de lumină şi ca insuflaţia şiaspiraţia să fie bune, lubrefiază varful tubului cu vaselină şi medicul in introduce incet in anus cu multă grijă ca să nuajungă vaselina pe lentila aparatului, fapt care ar impiedeca vizibilitatea.~ După tehnică pacientului i se face toaleta regiunii anale, imediat după indepărtarea tubului, indepărtandu-semucozităţile şi resturile substanţei lubrefiante.~ Se transportă pacientul in salon. la patul său.~ Dacă s-au făcut insămanţări bacteriologice, se pregătesc materialele pentru laborator şi se trimit imediat.~ Se curăţă mecanic şi chimic colonoscopul, se spală bine şi se dezinfectează, se pregăteşte pentru sterilizare cuGlutamaldehidă sau CIDEX şi alcool de 90°.~ Incidentele şi accidentele intalnite in colonoscopie:o Sangerare.o Dureri abdominale violente.o Perforaţii.o Tahicardie.o Stop cardiac reflex.~ Contraindicaţiile colonoscopiei:o Operaţii abdominale recente.o Diverticuluza acută.o Boli ulceroase.o Hernii ombilicale.o Ascite masive.o Persoane confuze, necooperante.BRONHOGRAFIA – PREGĂTIREA BOLNAVULUI→ Definiţie:~ Bronhografia este o metodă radiologică de examinare a arborelui bronşic prin introducerea in lumenul bronşic a uneisubstanţe radioopace care permite evidenţierea contururilor arborelui bronşic investigat.→ Materiale necesare.~ Medicamente sedative – Fenobarbital, Atropină – anestezice – soluţie de cocaină 2%.~ Sondă Metras sterilă.~ Substanţă de contrast ce pot fi:o Liposolubile – Lipiodol sau Iodipin.o Hidrosolubile – Diioduron sau Ioduron B.o Pastă iodată din ulei iodat (20g Lipiodol) + 8g sulfanilamidă.~ Scuipătoare.~ Tăviţă renală.

→ Pregătirea psihică a bolnavului.~ Se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii.~ Se anunţă bolnavul să nu mănance in dimineaţa examinării.→ Pregătirea fizică .~ Cu 1-3 zile inainte, se administrează bolnavului medicaţie expectorantă.~ In ajunul examinării se administrează o tabletă de Fenobarbital sau Bromoval.~ Cu . oră inaintea examenului se administrează Atropină – pentru a reduce secreţia salivei şi a mucusului din căilerespiratorii – şi medicamente calmante pentru tuse.→ Executarea tehnicii .~ Medicul efectuează anestezia căilor respiratorii, introduce sonda Metras in arborele bronşic şi apoi substanţa decontrast, uşor incălzită, cu o presiune moderată.~ In timpul injectării substanţei de contrast, bolnavul va fi ajutat să-şi schimbe poziţia – decubit ventral, decubit dorsal,decubit lateral drept şi stang.~ In timpul examinării radiologice se aşează bolnavul in poziţie Trendelemburg – pentru a se evidenţia şi arborelebronşic din părţile superioare ale plămanilor – apoi se aşează bolnavul cu toracele moderat ridicat, pentru a seevidenţia bronhiile mijlocii şi inferioare.→ Indicaţii:~ Pentru precizarea aspectului morfologic al căilor respiratorii.~ In cazul cand bronhiile nu pot fi abordate bronhoscopic.~ Supuraţiile bronhopulmonare, condensări pulmonare determinate de obliterări bronşice.→ Contraindicaţii:~ Hemoptiziile recente.~ Insuficienţa hepatică, renală, cardio-vasculară.~ Stări alergice.→ Ingrijirea bolnavului după tehnică:~ După examinare se ajută bolnavul să se imbrace şi va fi condus la pat.~ Bolnavul va fi avertizat să nu mănance şi să nu bea timp de 2 ore pană cand incetează efectul anestezicului.~ Bolnavul va fi atenţionat să colecteze in scuipători substanţa de contrast care se elimină prin tuse; nu se inghitedeoarece produce intoxicaţie cu iod.

BRONHOSCOPIA – PREGĂTIREA BOLNAVULUI→ Definiţie:~ Prin bronhoscopie se inţelege explorarea arborelui traheobronşic sub vizibilitate directă, cu ajutorul bronhoscopului.→ Scop.~ Diagnostic – tuberculoze bronşice, supuraţii bronhopulmonare, tumori, suspiciunea unor corpi străini etc.~ Terapeutic – se execută pentru eliberarea căilor respiratorii de secreţii abundente, indepărtarea corpilor străini deorigine exogenă, introducerea unor medicamente.→ Materiale necesare.~ Bronhoscopul cu anexele sale in perfectă stare sterilă.~ Tampoane pe porttampon.~ Pense, depărtător de gură, comprese.~ Oglindă frontală sau lampă Clar.~ Oglindă laringiană.~ Seringă laringiană de 5 ml.~ Tăviţă renală.~ Măşti de tifon.~ Substanţe anestezice – Cocaină 2%, Xilină 2-4%, Pantocaină 1%~ Medicamente necesare in caz de accidente.

~ Aparatură pentru oxigenoterapie.~ Radiografiile toracale ale bolnavului şi negatoscop pus in funcţiune.→ Pregătirea psihică a bolnavului.~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Se cere bolnavul să nu mănance in dimineaţa examinării.→ Pregătirea fizică a bolnavului .~ In seara dinaintea examinării bolnavul va primi un calmant.~ In vederea anesteziei bolnavul va fi aşezat pe un scaun, cu tăviţa renală in mană – bolnavul este prevenit asupragustului amar al anestezicului. Se oferă bolnavului caţiva ml de anestezic, uşor incălzit la 350C pentru a face gargară.~ Bolnavul va ţine anestezicul cat mai mult timp in gură.~ Asistenta incălzeşte la lampa de spirt oglinda laringiană şi serveşte medicul şi cu seringa laringiană incărcată cuanestezic pentru ca acesta să termine anestezierea bolnavului.~ Asistenta pe tot timpul examinării va asigura poziţiile cerute de medic susţinand bolnavul şi ajutandu-l să ia poziţiaindicată – inclinări la dreapta sau la stanga.~ Bronhoscopia este un examen care solicită 2 asistente – una pentru servirea medicului, cealaltă pentru supraveghereaşi susţinerea bolnavului.→ Executarea tehnici .~ Introducerea bronhoscopului şi examinarea propriu-zisă se vor face in decubit dorsal, cu capul in extensie, cu gura largdeschisă, umerii bolnavului sunt ridicaţi – cu ajutorul unei perne tari sau a unui sul – poziţie menţinută cu ajutorulasistentei.~ Sugarii şi copiii mici vor fi imobilizaţi prin infăşare in cearşafuri şi ţinuţi de către asistentă.→ Incidente ş i accidente .~ Intoxicaţii cu cocaină.~ Leziuni traumatice ale dinţilor, ale mucoasei bucale, faringiene, a corzilor vocale, trahei.~ Hemoragii.~ Diseminări tuberculoase sau suprainfecţii cu diferiţi germeni.~ Disfagie sau afagie.~ Dureri retrosternale, cefalee, tahicardie, tuse, insomnie, expectoraţie, stare subfebrilă.~ Dacă apar semne de intoxicaţie, bolnavul va fi culcat in poziţie Trendelemburg şi i se administrează substanţecardiotonice, vasodilatatoare şi sedative corticale.→ Ingrijirea bolnavului după tehnică.~ In ziua bronhoscopiei bolnavul va fi culcat la pat.~ Timp de 4 ore pană la reapariţia sensibilităţii complete a mucoaselor anesteziate el se va abţine de la orice fel dealimentaţie.~ Timp de 2-3 zile bolnavul primeşte un regim de cruţare a laringo-faringelui cu lichide şi alimente pasate.~ La sugari şi la copiii mici existand riscul apariţiei unui edem al glotei este necesară supravegherea mai atentă timp de2-3 zile după intervenţie.

EXAMINAREA RADIOLOGICĂ A TORACELUIRADIOGRAFIA, RADIOSCOPIA – PREGĂTIREA BOLNAVULUI→ Definiţii:~ Radioscopia – examinarea organelor la ecran. Dă o imagine dinamică asupra organelor examinate.~ Radiografia – fixarea imaginii radiologice pe filmul radiologic la un moment dat. Imaginea fiind fotografiată, ea sepretează la controale ulterioare mai amănunţite, putand fi interpretată şi de mai mulţi specialişti. Radiografia este ometodă statică de examinare.

~ Tomografia – obţinerea imaginii radiografice a unui strat oarecare dintr-o parte a organismului. Această metodă evităgreşelile de interpretare care ar putea rezulta din suprapunerea imaginii straturilor regiunii examinate cum se intamplăin radiografia obişnuită.~ Radiofotografia – constă in fotografierea imaginii unui ecran fluorescent pe filme de dimensiuni reduse. Imaginileobţinute au un format de 7 x 7 sau 10 x 10 cm. Metoda serveşte in primul rand profilactic pentru depistarea activă şiprecoce a bolnavilor de tuberculoză pulmonară, chist hidatic, cancer bronhopulmonar etc.~ Examenul scintigrafic pulmonar – constă din injectarea intravenoasă a unor particule marcate radioactiv şidetectarea externă a radiaţiei gamma emisă de acestea in urma distribuţiei şi localizării la nivelul sistemului arteriocapilarpulmonar. Avantajele de ordin fizic şi radio-biologic ale Techneţiului (Tc-99m) au impus inlocuirea utilizăriiiodului şi a iridiului.~ Examenul bronhoscopic şi bronhografic – Metodă prin care se vizualizează lumenul endoscopic, fiind insoţită saunu de administrarea de substanţă de contrast. Anestezia mucoasei bronşice suprimă reflexul de tuse şi implicitcontrastul introdus in bronhii opacifiază arborele traheo-bronşic.~ Examenul prin rezonanţă magnetică – constă in introducerea pacientului in aparatul de explorare – magneton –declanşarea unui camp magnetic printr-un impuls de inaltă frecvenţă, urmat de culegerea cu ajutorul unui detector acantităţii de rezonanţă de pe fiecare punct al suprafeţei secţiunii, transmiterea lor in computer care construieşte undade televiziune, aceasta formand imaginea corespunzătoare pe monitor. Faţă de tomografia axială computerizată,imaginea prin rezonanţă magnetică este superioară, existand posibilitatea de a efectua secţiuni in sens longitudinal,transversal sau oblic dacă este nevoie.→ Pregătirea psihică a bolnavului:~ Se anunţă bolnavul explicandu-i-se condiţiile in care se face examinarea – cameră in semiobscuritate.~ Bolnavul va fi condus in serviciul de radiologie.~ Se explică bolnavului cum trebuie să se comporte in timpul expunerii filmului – va efectua cateva mişcări derespiraţie, iar radiografia se va face in apnee, după un inspir profund.→ Pregătirea fizică a bolnavului:~ Se dezbracă complet regiunea toracică – părul ling al femeilor se leagă pe creştetul capului. Se indepărtează obiecteleradioopace – lănţişoare etc.~ Se aşează bolnavul in poziţie ortostatică, cu mainile pe şolduri şi coatele aduse inainte – fără să se ridice umerii – inspatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care poartă filmul.~ Cand poziţia verticală este contraindicată, se aşează bolnavul in poziţie şezand sau in decubit.→ Executarea examenului:~ In timpul examenului radiologic se ajută bolnavul să ia poziţii cerute de medic:o Incidenţa PA cu faţa spre ecran.o Incidenţa AP cu spatele spre ecran.o Incidenţa OAD cu faţa spre ecran, in unghi de 300 şi umărul drept inainte.o Incidenţa OAS cu faţa spre ecran, in unghi de 300 şi umărul stang inainte.o Incidenţa OPD, cu spatele la ecran, in unghi de 300 şi umărul drept spre examinator.o Incidenţa OPS cu spatele la ecran, in unghi de 300 şi umărul stang spre examinator.o Incidenţele laterale dreaptă şi stangă – mainile vor fi ţinute deasupra capului.o Incidenţa in lordoză.~ Sugarii şi copiii mici se fixează prin infăşurare pe un suport de scandură sau se suspendă in hamuri – pentru a nu seiradia persoana care-l susţine.→ Ingrijirea bolnavului după examen:

~ Bolnavul va fi ajutat să se imbrace. După terminarea examenului radiologic va fi condus la pat.~ Se notează in foaia de observaţie examenul radiologic efectuat, data şi rezultatul.EXPLORĂRI STINTIGRAFICE→ Definiţie:~ Scintigrafia este suma semnalelor produse de către emisia radioactivă detectată şi inscrisă in formă grafică.~ Orice organ poate fi investigat utilizand anumiţi izotopi radioactivi care sunt captaţi in mod selectiv de acel organ.Tumorile nu captează substanţa radioactivă şi atunci vor apare ca arii reci , uneori insă pot capta mai mult decatţesutul inconjurător şi vor apare ca arii calde.~ Scanner-ele liniare sunt inlocuite aproape in totalitate de gamma camere care vizualizează un camp mai larg şi in plusau capacitatea de stocare a informaţiilor, utilă pentru a obţine date despre activitatea acelui organ.→ Scintigrafia osoasă:~ Foloseşte 99mTc (Techneţiu) legat de un complex fosfat şi este utilizată in special pentru a depista metastaze osoase(provenite de la tiroidă, rinichi, prostată). Imaginile sunt nespecifice şi trebuie diferenţiate de cele benigne care arputea fi date de: boala Paget, fracturi osoase, leziuni osoase şi inflamatorii, osteoartrită, artrită reumatoidă, displaziefibroasă.→ Scintigrafia c u gallium – 6-7:~ Se utilizează pentru localizarea abceselor (mai vechi de 5-10 zile), a leziunilor inflamatorii cronice şi a metastazelorneoplazice. Se indică in special pentru limfomul localizat in mediastin.→ Scintigrafia creierului ( 99m Tc):~ Este un mod mai puţin sigur de a exclude metastazele cerebrale – astăzi inlocuite de CR scan şi RMN.→ Scintigrafia cordului:~ Ventriculografia cu 99mTc:o Se folosesc eritrocite sau albumină serică marcată pentru a evidenţia modificări in contracţiamusculaturii ventriculare, modificări de dimensiune şi formă a cavităţilor, a debitului cardiac şi a fracţieide ejecţie. Pentru imagini tip MVGA (multigated acquisition) colectarea datelor este sincronizată cu oECG pentru a crea o imagine dinamică a cordului.~ Scintigrafia cu 99mTc pirofosfato Izotopul concentrat in vene cand miocardul a suferit alteraţii recente are sensibilitatea maximă la 24-72ore după infarct.~ Scintigrafia cu Thallium-291:o Izotopul este captat de miocardul normal. O zonă de infarct acut apare caldă, zonele ischemice sauinfarctizate apar reci in timpul efortului fizic, dar zonele ischemice revin la normal in repaus.→ Scintigrama ventilaţie / perfuzie (V. Q scan)~ Foloseşte macroagregate de 99mTc pentru a se obţine o imagine a perfuziei plămanului (Qscan); ariile de hiperfuzie aparca arii reci.~ Insă hipoperfuzia din pneumonie, TBC, chist sau colaps nu poate fi diferenţiată de embolie pe un Qscan.~ Ca urmare se fac scintigrame de ventilaţie (Vscan) prin inhalare de xenon radioactiv 133Xe sau Krypton (81mKr).~ La pacienţi cu embolie pulmonară va apare un deficit pe Q scan insă V scan-ul va fi normal.→ Scintigrafia arborelui hepatobiliar~ Se foloseşte 99mTc coloidal – pentru scintigramele hepatice; formaţiunile peste 2 cm in diametru, apar sub forma unorpuncţii reci.~ Pentru scintigrama căilor biliare se utilizează 99mTc – HIDA, substanţă care este excretată prin bilă.~ Vezica biliară nu apare in colecistite sau dacă canalul cistic este blocat.→ Scintigrafia tiroidei (se face cu 99 Tc – pestechanate sau 125 I)

~ In asociere cu testele funcţiei tiroidiene şi cu echografia, este o metodă utilă pentru diagnosticarea adenoamelorhiperfuncţionale a unui adenom Plummer (noduli toxici unici sau multipli), depistarea bolii Graves), al unei guşemultinodulare sau a ţesutului tiroidian ectopic (in special după tiroidectomie).→ Scintigramele renale~ 131I – Hippuran – este excretat aproape complet la o trecere prin rinichi.~ 99mTc – DMSA – in special pentru vizualizarea corticalei renale; captarea este neregulată şi redusă in pielonefrităcronică, uropatia obstructivă, tumorile şi chisturile apar ca defecte de umplere.~ 99mTc – DMSA – investigarea funcţiei renale; pentru studiul perfuziei; pentru estimarea ratei de filtrare glomerulară şievaluarea sistemelor colectoare.→ Scintigrafia testiculel or~ Se foloseşte 99mTc pentru a diferenţia o orhită de o torsionare.→ Scintigrafia corticosuprarenalei~ Cu 79Se – colesterol se pot localiza tumorile → sindrom Conn sau Cushing~ Nu se poate diferenţia un feocromocitom care impreună cu metastazele tumorilor suprarenale se vizualizează cuajutorul metio-dobenzil-guanidinei.→ Scintigrama leucocitelor~ Cu ajutorul leucocitelor din sangele periferic, marcate radioactiv (cu iridium sau techneţiu) se pot localiza şimonitoriza activităţi inflamatorii; se folosesc pentru a se depista abcese ascunse.→ Scintigrafia tiroidiană~ Definiţie:o Folosirea izotopilor radioactivi care se fixează in organul examinat determinand o hartă a organului.~ Scop:~ Stabilirea diagnosticului.~ Observarea modificărilor anatomice.~ Observarea evoluţiei organului.~ Materiale necesare:o Mănuşi, şorţ de protecţie.o Halat.o Rezervoare de Pb.o Pipete automate.o Măşti cu fibre speciale.o Aur 198o Roz Bengalo Albumină umană.o Iod 131.~ Pregătirea bolnavului.o Pregătirea psihică Bolnavul va fi pregătit din punct de vedere psihic inlăturand emoţia şi neliniştea care potfalsifica rezultatul.o Pregătirea fizică Cu 3 zile inainte de examinare bolnavul primeşte regim sărac in proteine. Se va odihni mult, evitand efortul fizic, va fi ferit de emoţii. Nu va lua medicamente sedative sau excitante, iar in sera zilei din ajunul examenului nu vaconsuma nimic şi nu va fuma. Somnul din noaptea dinaintea examenului trebuie să fie liniştit. Somnul din noaptea dinaintea examenului trebuie să fie liniştit. Transportul bolnavului la sala examinare se va face cu căruciorul. Bolnavul va sta 30 minute inrepaus (decubit dorsal) inainte de probă. Bolnavii ambulatorii vor sta in repaus cel puţin 1 oră.~ Tehnica:o Se administrează per os 30-50 icro Ci Iod 131 sub formă de NaI.o După 2-3 ore, eventual 24 ore se efectuează scintigrama. Bolnavul este culcat in decubit dorsal. I sereperează suprafaţa glandei tiroide, după care contorul este adaptat la aparatul de inscriere care parcurgein cazuri patologice anumite porţiuni din glandă.

o Explorarea funcţională a glandei tiroide cu iod radioactiv este contraindicată in: graviditate, anemii,nefropatii, insuficienţă cardiacă gravă, sindrom hemoragic.~ Ingrijiri după tehnică:o Bolnavul va fi ajutat să se imbrace, va fi condus la salon şi instalat comod in pat.o Se notează examenul in foaia de observaţie.~ Interpretarea rezultatelor:o Imaginea obţinută in densităţi de semne, linii şi puncte pe hartie sau film scintigrafic.~ Incidente şi accidenteo Lipsa de fixare a substanţei datorită unor leziuni distructive sau inlocuirea ţesutului normal, realizeazăimagini lacunare in abces, chist sau tumori.

STERILIZAREA – METODE DE STERILIZARE→ Definiţie : - procesul prin de distrugere a tuturor microorganismelor vii (bacterii, viruşi, spori) de pe suprafaţă şi dinprofunzimea materialelor şi instrumentelor medicale.→ Scop :~ Asigurarea asepsiei.~ Prevenirea infecţiilor nosocomiale.→ Se sterilizează:~ Instrumentar folosit pentru investigaţii şi tratamente curente.~ Instrumentar chirurgical.~ Material moale (halate, campuri, bonete, măşti, mănuşi de aţă, sonde, mănuşi de cauciuc).~ Instrumentar pentru injecţii şi puncţii.~ Aparatură medicală folosită la investigarea bolnavului.~ Instrumente din cauciuc şi material plastic.~ Instrumentar pentru recoltări şi determinări de laborator.~ Instrumentar stomatologic.~ Soluţii perfuzabile şi injectabile etc.→ Metode de sterilizare:~ Metodele de sterilizare se aleg in funcţie de tipul de instrumente, modul de utilizare şi de recomandărileproducătorului.~ Metode fizice.▪ Căldură: Căldură uscată:- Flambarea – gatul eprubetelor.- Incălzire la roşu – ansa de recoltare inainte şi după utilizare.- Etuva cu aer cald (pupinel). Căldură umedă:- Fierberea – se foloseşte pentru sterilizarea sonde, canule, aţă chirurgicală. Durata 30minute din momentul cand fierbe apa. Temperatura de sterilizare 1000C (1040C dacă seadaugă in apă bicarbonat de sodiu). Valabilitatea este de 2 ore (dacă nu s-a deschis cutia.Capacul cutiei NU ESTE STERIL!- Autoclav.▪ Frig – congelarea sub –180C.▪ Radiaţii – raze ultraviolete, raze gama, raze x etc.~ Metode chimice.▪ Oxid de etilen – autoclav.▪ Formaldehidă.▪ Glutaraldehidă – imersia materialelor 10 ore. Materialele sunt sterile doar cand stau in soluţie.▪ Perasafe – soluţie activă albastră – pentru canule, catetere, instrumentar din fibre optice. Imersie 10 minute.→ Materiale necesare:~ Autoclav.~ Etuvă (pupinel) – electric.~ Fierbător electric.

~ Cutii metalice.~ Casolete.~ Substanţe chimice.~ Lămpi generatoare de raze.~ Lampă de spirt.→ Pregăti rea instrumentarului pentru sterilizare:~ Spălarea iniţială după folosire – indepărtează murdăria vizibilă prin spălare cu jet apă.~ Submerjare 30 minute – soluţie dezinfectantă (Sekusept 2%)– dezinfecţie chimică.~ Dezinfecţie termică – spălare cu maşina automată cu detergent, la 950C. Spălarea se poate face şi manual cu periişi jet de apă caldă.~ Uscarea – esenţială pentru garantarea sterilizării.~ Ambalarea – se face in hartie specială pentru sterilizare – in două straturi. Se impachetează in hartie instrumentarul. Se aşează in cutii metalice cu capac. Incărcarea casoletelor cu material moale se face numai 80% din capacitate pentru a permitetrecerea aerului.~ Mănuşile de cauciuc : se spală, se usucă, se verifică, se imperechează, se pudrează cu talc, se impachetează in camp detifon, se aşează in cutia metalică sau in casolete.~ Materialul moale - bumbac: se dezinfectează 2 ore, se spală, se fierbem se usucă, se verifică, se sortează, seimpachetează, se aşează in casolete in ordinea inversă folosirii.~ Pregătir ea compreselor: se confecţionează din bumbac de dimensiuni diferite, se aşează grupat in truse in ordineainversă folosirii, impreună cu meşe din tifon, feşe.~ Instrumentarul metalic: se clăteşte, se submerjează 30 minute in soluţie dezinfectantă, se spală mecanic cu apă şiperii, se clătesc, submersie in amoniac 1% 15 minute, se clătesc, se usucă, se şterg cu alcool sau benzină, se aşează intruse. Aşezarea in truse şi casolete se va face in ordinea inversă folosirii.~ Endoscoapele: după folosire se şterg, se desfac, se spală mecanic cu perii, apă, detergenţi, se clătesc, se usucă, seaşează in cutii metalice. Se asamblează in momentul folosirii. Sistemul optic şi electric se sterilizează prin metode cutemperatură şi presiune scăzută (formol, oxid de etilen).~ Se aplică testul de control cu data, ora, materialul sterilizat, numele persoanei care a făcut sterilizarea.Instrumentar folosit$Clătire – jet de apă$30 minute → soluţie dezinfectantă$Spălare mecanică cu perii etc. sau maşină automată la 950C$Clătire abundentă$Submerjare 15 minute - amoniac 1%$Ştergere cu alcool sau neofalină$Uscare$Sortare şi aranjare in cutii / casolete→ Sterilizarea la etuvă - pupinel:~ Materiale:▪ Instrumentar metalic. Instrumentar stomatologic.▪ Sticlărie de laborator.

▪ Materiale pentru insămanţări bacteriologice.~ Condiţii:▪ 160-1800C. 60 minute. (1600C – 120 minute).▪ Deschiderea aparatului după sterilizare se face după ce temperatura coboară la 400%.▪ Instrumentarul stomatologice se sterilizează la 1200C – 20 minute.~ Valabilitate – 24-48 ore (dacă nu au fost deschise trusele).~ Se aplică testul de control cu data, ora, materialul sterilizat, numele persoanei care a făcut sterilizarea.→ Sterilizarea la autoclav :~ Etapele procesului de sterilizare: incălzire, evacuarea aerului, sterilizare, uscarea materialelor).~ Materiale:▪ Instrumentar din cauciuc sau material plastic. Mănuşi de cauciuc.▪ Material din bumbac.▪ Partea metalică a endoscoapelor.▪ Instrumentar confecţionat din metal şi sticlă.▪ Soluţii perfuzabile.~ Condiţii:▪ Incălzirea (purjarea) se face introducand abur in aparat la 1,5 atm cu evacuarea lui imediată – pană la presiune 0,după care se continuă sterilizarea propriu-zisă. In unele servicii de sterilizare se fac 2 purjări inaintea sterilizării.▪ 1280C – 1,5 atm.▪ 1330C – 2 atm.▪ 1390C – 2,5 atm.▪ 30-60 minute.▪ Deschiderea aparatului după sterilizare se face după ce presiunea coboară la 0 atm.~ Valabilitate – 24 ore (dacă nu au fost deschise trusele).~ Se aplică testul de control cu data, ora, materialul sterilizat, numele persoanei care a făcut sterilizarea.→ Sterilizarea la autoclav cu oxid de etilen:~ Materiale:▪ Materiale plastice. Catetere etc.▪ Endoscoape.▪ Seringi.~ Condiţii:▪ 600C. 4-6 ore. Sterilizarea se face numai in ambalaje speciale.▪ Deschiderea aparatului după sterilizare se face după ce temperatura coboară la 400%.▪ Instrumentarul stomatologice se sterilizează la 1200C – 30 minute.~ Valabilitate – 6 luni (dacă nu au fost deschise trusele).~ Se aplică testul de control cu data, ora, materialul sterilizat, numele persoanei care a făcut sterilizarea.→ Sterilizarea cu formol:~ Se sterilizează in autoclav mare sau incintă etanşă sau in etuva Janet.~ Materiale:▪ Aparatură specială – endoscop etc.▪ Materiale termosensibile. Sonde, canule, catetere.▪ Haine groase. Pat cu anexe.▪ Saloane, săli de operaţie, săli de tratamente etc.~ Condiţii:▪ 4 g/m3 formol in apă la 600C.▪ Timp de acţiune 7 ore in incinte, 4 ore in etuva Janet pentru sterilizarea sondelor urinare.▪ Neutralizarea formolului la terminarea ciclului de sterilizare se face cu 2g amoniac / 4 g formol, după care incintaeste foarte bine aerisită.▪ Inaintea folosirii instrumentelor vor fi clătite cu apă sterilă pentru indepărtarea urmelor de formol care este toxic.

~ Se aplică testul de control cu data, ora, materialul sterilizat, numele persoanei care a făcut sterilizarea.→ Controlul sterilizării:~ Indicatori fizici: Termometru. Manometru.~ Indicatori chimici: Acid benzoic → soluţia transparentă, incoloră virează la brun in sterilizarea corectă la autoclav. Indicatori lichizi de culoare roşie virează spre verde in sterilizarea corectă la etuvă. Indicatori stripuri – bandă de hartie imprimată chimic cu marker martor şi un marker de culoare galbenă devirează spre culoarea markerului martor. Bandă adezivă test – demonstrează doar că trusa sau casoleta a trecut prin procesul de sterilizare.~ Indicatori biologici: Este cea mai sigură metodă de verificare. Bacilul stearotermophilus – la autoclav – rămane violet dacă sterilizarea s-a făcut corect, sau virează spre galbendacă nu s-au atins parametrii de sterilizare. Bacilul subtilis – pentru sterilizarea cu căldură uscată sau cu gaz. Fiola verde nu-şi schimbă culoarea la osterilizare corectă, sau virează spre galben dacă nu s-au atins parametrii.→ Indicaţii de sterilizare pentru diferite materiale şi i nstrumente:~ Instrumente ce vin in contact cu ţesuturile şi sistemul vascular: implante, bisturie, ace, alte instrumente chirurgicalesau stomatologice, accesoriile endoscoapelor. Autoclav. Etuvă. Oxid de etilen. Formol.~ Instrumentele ce vin in contact cu mucoasele sau cu soluţii de continuitate (plăgi): endoscoape flexibile, tuburiendoteliale, echipament pentru anestezie, termometre, căzi de baie. Submersie in soluţie dezinfectantă (acid peracetic etc.) Alcool etilic 70-90%. Hipoclorit de sodiu 5,25%.~ Instrumente care vin in contact numai cu pielea intactă: stetoscoape, bazinete, suprafaţa meselor, pavimentul. Iodoform. Soluţii clorurate. Timp de contact 10 minute.STERILIZAREA MATERIALULUI MOALE→ Definiţie:~ Procedeul prin care sunt distruse toate formele rezistente de microorganisme de pe suprafaţă şi din profunzime.→ Material moale:~ Material din bumbac – halate, campuri, bonete, măşti, mănuşi, aţă chirurgicală, feşe, comprese, meşe.~ Mănuşi de cauciuc.~ Instrumentar din cauciuc sau material plastic – sonde, canule.→ Condiţii:~ 1280C – 1,5 atm.~ 1330C – 2 atm.~ 1390C – 2,5 atm.~ 30-60 minute.~ Incălzirea (purjarea) se face introducand abur in aparat la 1,5 atm cu evacuarea lui imediată – pană la presiune 0,după care se continuă sterilizarea propriu-zisă. In unele servicii de sterilizare se fac 2 purjări inaintea sterilizării.Se introduc trusele in autoclav$

Se inchide aparatul$Se introduce abur la presiune de 1,5 atm$Se evacuează brusc aburul pană scade presiunea la 0$Se continuă sterilizarea la presiunea dorită (indicată) timp corespunzător$Se evacuează aburul – presiunea scade la 0$se deschide aparatul şi se inchid trusele→ Valabilitate – 24 ore (dacă nu au fost deschise trusele).→ Se aplică testul de control cu data, ora, materialul sterilizat, numele persoanei care a făcut sterilizarea.STERILIZAREA LA AUTOCLAV:→ Definiţie:~ Procedeul prin care sunt distruse toate formele rezistente de microorganisme de pe suprafaţă şi din profunzime.~ Autoclavul sterilizează cu ajutorul vaporilor de apă sub presiune. Temperatura se măsoară cu manometru de presiuneprin echivalarea in 0C.→ Scop:~ Distrugerea microbilor şi agenţilor patogeni.~ Asigurarea asepsiei.~ Prevenirea infecţiilor nosocomiale.→ Materiale:~ Material din bumbac – halate, campuri, bonete, măşti, mănuşi, aţă chirurgicală, feşe, comprese, meşe. Mănuşi decauciuc.~ Instrumentar din cauciuc sau material plastic – sonde, canule.~ Partea metalică a endoscoapelor.~ Instrumentar confecţionat din metal şi sticlă.~ Soluţii perfuzabile.→ Condiţii:~ 1280C – 1,5 atm.~ 1330C – 2 atm.~ 1390C – 2,5 atm.~ 30-60 minute.~ Incălzirea (purjarea) se face introducand abur in aparat la 1,5 atm cu evacuarea lui imediată – pană la presiune 0,după care se continuă sterilizarea propriu-zisă. In unele servicii de sterilizare se fac 2 purjări inaintea sterilizării.~ Deschiderea aparatului după sterilizare - presiunea 0 atm.→ Valabilitate – 24 ore (dacă nu au fost deschise trusele).→ Se aplică testul de control cu data, ora, materialul sterilizat, numele persoanei care a făcut sterilizarea.

PUNCŢII – REGULI GENERALE→ Definiţie:~ Puncţia este operaţia prin care se pătrunde intr-un vas, intr-o cavitate naturală sau neoformată, intr-un organ sau oriceţesut al organismului, cu ajutorul unui ac trocar.→ Puncţii executate in practică:~ Puncţia venoasă.~ Puncţia arterială.~ Puncţia pleurală – toracocenteza → puncţia pleurală.~ Puncţia abdominală – paracenteza → puncţia peritoneală.~ Puncţia pericardică.~ Puncţia articulară.

~ Puncţia rahidiană.~ Puncţia osoasă.~ Puncţia vezicii urinare.~ Puncţia fundului de sac Douglas.~ Puncţia biopsică → hepatică, renală, splenică.~ Puncţia unor colecţii purulente.→ Scop:~ Explorator:o Se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului in cavitate.o Recoltarea lichidului pentru determinări de laborator.o Stabilirea diagnosticului.~ Terapeutic:o Evacuarea lichidului abundent din cavitate.o Administrarea de medicamente.o Administrare de lichide, aer sau soluţii in scop terapeutic.→ Materiale necesare:~ Mănuşi de cauciuc.~ Alcool, tinctură de iod. Tampoane.~ Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.~ Soluţii anestezice – Xilină 1%.~ Trocar adaptat locului puncţiei. Ace şi seringi sterile.~ Vase colectoare. Cilindru gradat.~ Materiale necesare pentru recoltări.~ Muşama şi aleză.→ Pregătirea bolnavului:~ Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se incurajează. Se asigură confort psihic şi fizic.~ Se asigură poziţia corespunzătoare. Se pregăteşte fizic bolnavul pentru puncţie.~ Se pregăteşte locul puncţiei.→ Execuţia puncţiei:~ Puncţia venoasă → se execută de către asistentă.~ Toate celelalte puncţii sunt executate de medic cu ajutorul a 1-2 asistente.~ Rolul asistentei in efectuarea puncţiei :o Protejează lenjeria de pat şi de corp.o Asigură poziţia bolnavului. Pregăteşte locul puncţiei.o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.o Face dezinfecţia locului puncţiei in doi timpi:1. Timpul I 30 secunde – badijonare cu alcool pentru puncţia venoasă.2. Timpul II – constă in dezinfecţia repetată cu alcool sau alcool iodat.o Supraveghează pacientul in timpul tehnicii.o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.o Măsoară cantitatea de lichid evacuată.o Ingrijeşte locul puncţiei. Reorganizează locul şi indepărtează materialele folosite.o Notează in foaia de temperatură – foaia de observaţie puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul,eventualele incidente şi accidente.→ Observaţii:~ Se verifică integritatea ambalajelor instrumentelor folosite. Se verifică valabilitatea sterilităţii.~ Compresele, tampoanele şi campurile chirurgicale necesare sunt pregătite in casolete.~ Se evită atingerea produsului evacuat pentru a preveni infecţiile profesionale.PUNCŢIA VENOASĂ→ Definiţie:~ Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces intr-o venă prin intermediul unui ac de puncţie.→ Scop:~ Explorator:o Recoltarea sangelui pentru determinări de laborator.o Stabilirea diagnosticului.

~ Terapeutic:o Administrarea de medicamente.o Hidratarea şi mineralizarea. Efectuare de transfuzii.o Sangerare 300-500 ml in edem pulmonar acut.→ Locul puncţiei:~ Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică(.~ Venele antebraţului.~ Venele de pe faţa dorsală a mainii.~ Venele subclaviculare.~ Venele femurale.~ Venele maleolare interne.~ Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar.→ Materiale necesare:~ Alcool. Tampoane.~ Ace sterile.~ Garou.~ Materiale necesare pentru recoltări. Medicamente.~ Muşama şi aleză. Pernă elastică. Mănuşi de cauciuc.→ Pregătirea bolnavului:~ Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se incurajează. Se asigură confort psihic şi fizic.~ Se protejează lenjeria de pat şi de corp.~ Se asigură poziţia decubit dorsal.~ Se examinează calitatea şi starea venelor.→ Execuţia puncţiei: Puncţia venoasă → se execută de către asistentă.~ Se imbracă mănuşile de cauciuc.~ Se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului puncţiei. Se recomandă pacientului să strangă pumnul.~ Se palpează vena şi se alege locul puncţiei. Se dezinfectează locul ales.~ Se pătrunde in venă cu bizoul in sus cca. 1-2 cm. Se verifică poziţia acului in venă – prin aspirare in seringă.~ Se continuă tehnica funcţie de scopul urmărit.~ Se indepărtează staza venoasă. Se cere bolnavului să deschidă pumnul.~ Se aplică un tampon la locul puncţiei şi se retrage acul brusc.~ Se menţine tamponul 1-3 minute – fără a indoi braţul.~ Ingrijeşte locul puncţiei. Reorganizează locul şi indepărtează materialele folosite.~ Notează in foaia de temperatură – foaia de observaţie puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul,eventualele incidente şi accidente.→ Ingrijirea bolnavului după tehnică:~ Se face toaleta locală a tegumentelor dacă este cazul. Se schimbă la nevoie lenjeria.~ Se asigură o poziţie comodă. Se supraveghează pacientul.~ Se pregăteşte sangele recoltat pentru laborator.→ Accidente:~ Hematom – prin infiltrarea cu sange a ţesutului perivenos. Se retrage acul şi se comprimă locul 1-3 minute.~ Perforarea venei – se retrage acul.~ Ameţeli, paloare, lipotimie, colaps – se intrerupe puncţia şi se acordă ajutor de urgenţă – se anunţă medicul.→ Observaţii:~ Pentru evidenţierea venelor → se pot face mişcări circulare cu braţul, se poate introduce mana in apă caldă.~ Pentru puncţia venelor jugulare, pacientul se aşează transversal pe pat, cu capul atarnand la marginea patului.~ Prin puncţie venoasă se pot fixa şi catetere transcutanate.→ De evitat!~ Puncţionarea venei din lateral. Puncţionarea venei cu acul cu bizoul in jos.~ Atingerea produsului recoltat.

~ Flectarea antebraţului pe braţ cu tampon aplicat la plica cotului → impiedică inchiderea locului puncţiei.PUNCŢIE PLEURALĂ - TORACOCENTEZA→ Definiţie:~ Puncţia pleurală sau toracocenteza reprezintă stabilirea unei legături intre cavitatea pleurală şi mediul exterior prinintermediul unui ac.→ Scop:~ Explorator:o Se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului in cavitate.o Recoltarea lichidului pentru determinări cantitative şi calitative.o Stabilirea diagnosticului.~ Terapeutic:o Evacuarea lichidului din cavitate.o Administrarea de medicamente.→ Indicaţii:~ Boli inflamatorii sau tumorale pulmonare.~ Insuficienţă cardiacă insoţită de colecţii lichidiene in cavitatea pleurală.~ Cand lichidul pleural depăşeşte 1500 ml şi exercită o presiune asupra inimii şi plămanului.→ Contraindicaţii:~ Tulburări de coagulare a sangelui – hemofilie.~ Tratament cu anticoagulante.→ Locul puncţiei:~ Spaţiul 7-8 intercostal pe linia axilară posterioară, pe marginii sup. a coastei.→ Materiale necesare:~ Muşama şi aleză.~ Mănuşi de cauciuc.~ Alcool, tinctură de iod.~ Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.~ Soluţii anestezice – Xilină 1%.~ Trocar.~ Ace şi seringi sterile.~ Tampoane.~ Medicamente – Atropină, morfină, tonice cardiace, soluţii anestezice.~ Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid acetic glacial, pipete.~ Vase colectoare.~ Cilindru gradat.~ Materiale necesare pentru recoltări.→ Pregătirea bolnavului:~ Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se incurajează.~ Se administrează cu 30 de minute 1 fiolă Atropină – pentru a scădea excitabilitatea generală a nervuluipneumogastric.~ Se asigură poziţia şezand la marginea patului, cu mana de partea puncţie ridicată peste cap pană la urechea opusă sause aşează călare pe un scaun cu spătar, antebraţele fiind sprijinite pe spătarul scaunului. Pacienţii in stare gravă seaşează in decubit lateral pe partea sănătoasă, la marginea patului.~ Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.→ Execuţia puncţiei:~ Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale. Asistenta pregăteşte radiografia pacientului.~ Se spală şi se dezinfectează mainile. Se imbracă mănuşi de protecţie Se aşează campul chirurgical in jurul toracelui,sub locul puncţiei. Medicul execută anestezia locală şi puncţia~ Rolul asistentei in efectuarea puncţiei :o Protejează lenjeria de pat şi de corp.o Asigură poziţia bolnavului.

o Dezinfectează locul puncţiei.o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.o Supraveghează pacientul in timpul tehnicii.o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.o Măsoară cantitatea de lichid evacuată.o Examinează macroscopic lichidul.o Execută reacţia Rivalta (se picură 1-2 picături de lichid de cercetat in paharul cu apă distilată + 1-2 picăturide acid acetic glacial).o Aplică un pansament la locul puncţiei.o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente şi accidente.→ Ingrijiri după tehnică:~ Se asigură repaus la pat.~ Se supraveghează funcţiile vitale.~ Se informează medicul in cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, secreţiilor bronhice.→ Incidente şi accidente:~ Hemoragii intrapleurale, rupturi pleuropulmonare. Lipotimie, colaps.~ Accese de tuse – prin iritaţie pleurală.~ Edem pulmonar acut – prin evacuarea prea rapidă a lichidului.~ Pneumotorax – prin rănirea plămanului cu acul → se intrerupe puncţia.→ Observaţii:~ Lichidul pleural poate fi seros, serocitrin, tulbure (purulent sau chilos), hemoragic sau serosanguinolent.~ Reacţia este + cand apare fum de ţigară (lichidul pleural este bogat in albumine – exsudat; reacţia este negativă candlichidul rămane limpede – transsudat (cauzat de tulburări circulatorii).~ Aspirarea lichidului pleural se poate face alternativ cu două seringi de 20 ml.~ Aparatele aspiratoare adaptate la ac asigură o tehnică mai sigură şi mai puţin traumatizantă. Nu se evacuează mai multde 1000-12000 ml.~ Nu se evacuează complet lichidul pleural pentru a impiedica formarea aderenţelor.PUNCŢIE ABDOMINALĂ – PARACENTEZA – PUNCŢIA PERITONEALĂ→ Definiţie: Puncţia abdominală (peritoneală) sau paracenteza constă in traversarea peretelui abdominal cu ajutorul unuitrocar in diferite scopuri.→ Scop:~ Explorator: Evidenţierea lichidului in cavitate. Recoltarea lichidului pentru determinări cantitative şi calitative.~ Terapeutic: Evacuarea lichidului din cavitate. Efectuarea de dializă peritoneală.→ Indicaţii:~ Ascită masivă → lichid in cavitatea peritoneală de diferite cauze (obstacole in circulaţia portală, ceea ce determinăhipertensiune in ramurile venei porte – in ciroza hepatică, insuficienţă cardiacă, tumori peritoneale), inflamaţiaperitoneului – in tbc peritoneal.~ Ascite care nu se resorb prin metode obişnuite de tratament.~ Traumatisme inchise ale viscerelor abdominale cand se bănuieşte hemoperitoneul Diagnosticarea cito-bacteriologică aascitei.→ Contraindicaţii:~ Chisturi ovariene, hidronefroză, sarcină.~ Diateze hemoragice – cu prudenţă. Colecţii lichidiene inchistate.→ Locul puncţiei:~ Fosa iliacă stangă – bolnavul in decubit semilateral stang.~ La mijlocul liniei ombilico-pubiană – bolnavul in poziţie semişezand.→ Materiale necesare:~ Muşama şi aleză.~ Mănuşi de cauciuc.

~ Alcool, tinctură de iod.~ Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.~ Soluţii anestezice – Xilină 1%.~ Trocar.~ Ace şi seringi sterile.~ Tampoane.~ Medicamente – tonice cardiace, soluţii anestezice.~ Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid acetic glacial, pipete.~ Material pentru pansament.~ Vase colectoare.~ Cilindru gradat.~ Găleată 10 l.~ Paravan.~ Tăviţă renală.~ Materiale necesare pentru recoltări.→ Pregătirea bolnavului:~ Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se incurajează.~ Se invită pacientul să urineze sau se face sondaj vezical la nevoie.~ Se dezbracă regiunea aleasă şi se aşează bolnavul in poziţie.~ Se măsoară circumferinţa abdominală.~ Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.→ Execuţia puncţiei:~ Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.~ Se spală şi se dezinfectează mainile.~ Se imbracă mănuşi de protecţie~ Medicul execută anestezia locală şi puncţia~ Rolul asistentei in efectuarea puncţiei :o Protejează lenjeria de pat şi de corp.o Asigură poziţia bolnavului.o Dezinfectează locul puncţiei.o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.o Adaptează şi supraveghează tubul prelungitor ce asigură scurgerea controlată in găleată sau pungăcolectoare.o Supraveghează pacientul in timpul tehnicii.o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.o Examinează macroscopic lichidul.o Măsoară cantitatea şi densitatea lichidului evacuat.o Execută reacţia Rivalta (se picură 1-2 picături de lichid de cercetat in paharul cu apă distilată + 1-2 picăturide acid acetic glacial).o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente şi accidente.→ Ingrijiri după tehnică:~ Se aplică un pansament la locul puncţiei.~ Se supraveghează funcţiile vitale.~ Se aplică un bandaj abdominal compresiv cu cearşaf – timp de 6 ore.~ Se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează.~ Repaus la pat 24 ore.→ Incidente şi accidente:~ Colaps vascular prin decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale.~ Hemoragie digestivă manifestată prin hematemeză şi melenă.~ Perforarea intestinului – determină peritonită.~ Persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid.→ Observaţii:~ Dacă scurgerea lichidului se opreşte brusc, se restabileşte scurgerea prin schimbarea poziţiei pacientului sau seintroduce mandrenul bont pentru a indepărta o ansă intestinală sau flocoanele de fibrină care acoperă orificiul canuleitrocarului.

~ Viteza de scurgere - 1 litru pe 15 minute.~ La prima paracenteză se evacuează o cantitate de maxim 4-5 litri.~ La următoarele paracenteze se poate evacua pană la 10 litri.→ De evitat:~ Decomprimarea bruscă a cavităţii abdominale.~ Puncţiile evacuatoare repetate, deoarece duc la stări de hipoproteinemie şi caşexie.PUNCŢIE RAHIDIANĂ - LOMBARĂ→ Definiţie: Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac subţire in spaţiul subarahnoidian, printre vertebre.→ Scop:~ Explorator:o Măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.o Recoltarea lichidului pentru examen macroscopic şi de laborator.o Injectarea substanţelor radioopace pentru examenul măduvei.~ Anestezic:o Introducerea substanţelor anestezice – rahianestezia.~ Terapeutic:o Evacuarea pentru decomprimare in cazul sindromului de hipertensiune intracraniană.o Administrarea de medicamente.→ Indicaţii:~ Boli inflamatorii ale sistemului nervos central – meningită, encefalită.~ Scleroză multiplă. Hemoragie subarahnoidian, tumori cerebrale.~ Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic.→ Locul puncţiei:~ Puncţia lombară → D12-L1 sau L4-L5.~ Puncţie dorsală → D6-D7.~ Puncţie suboccipitală.→ Materiale necesare:~ Muşama şi aleză.~ Mănuşi de cauciuc.~ Alcool, tinctură de iod.~ Tampoane.~ Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.~ Trocar şi seringi sterile.~ Medicamente – soluţii anestezice.~ Manometru Claude.~ Materiale necesare pentru recoltări.→ Pregătirea bolnavului:~ Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se incurajează.~ Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea patului, cu coapsele flectate pe abdomen, bărbia in piept →poziţia spate de pisică.~ Sau poziţie şezand cu bărbia in piept, braţele incrucişate pe umeri, spatele arcuat.→ Execuţia puncţiei:~ Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.~ Medicul execută anestezia locală şi puncţia~ Se spală şi se dezinfectează mainile.~ Se imbracă mănuşi de protecţie~ Rolul asistentei in efectuarea puncţiei :o Protejează lenjeria de pat şi de corp.o Asigură poziţia bolnavului. Dezinfectează locul puncţiei.o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul funcţie de scopul urmărit.o Supraveghează pacientul in timpul tehnicii.o Serveşte manometrul Claude.o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.o Aplică un pansament la locul puncţiei.o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente şi accidente.→ Ingrijiri după tehnică:

~ Se asigură repaus la pat 24 ore in poziţie decubit dorsal fără pernă 6 ore.~ După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.~ Se supraveghează funcţiile vitale.~ Se informează medicul in cazul apariţiei de vărsături, greţuri, cefalee.→ Incidente şi accidente:~ Sindrom postpuncţional – ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii – datorat hipotensiunii lichidiene provocate de puncţie.~ Hemoragii pe ac in timpul puncţiei – fără importanţă.~ Dureri violente in membrele inferioare, determinate de atingerea ramificaţiilor cozii de cal sau măduvei spinării, cuvarful acului.~ Contractura feţei, gatului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale cand s-a executat puncţia sub occipital.~ Şoc reflex – poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar.→ Observaţii:~ Materialele se aleg in funcţie de scopul puncţiei.~ Asistenta menţine pacientul in poziţie in timpul puncţiei.~ Examinarea macroscopică se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul, presiunea lichidului – normal lichidul estelimpede, clar ca apa de stancă, se scurge picătură cu picătură. In stări patologice, lichidul cefalorahidian poate fihemoragic, purulent, iar viteza sa de scurgere poate creşte.~ După cateva picături de sange apare lichid clar – se recoltează lichid limpide pentru examene citologice, biochimice,bacteriologice fără a-l suprainfecta.~ Nu se evacuează cantităţi mari de lichid.~ Mandrenul acului trebuie menţinut steril pană la terminarea tehnicii.~ In cazul evacuărilor mari de lichid - se aşează in poziţie Trendelemburg.~ Puncţia occipitală se poate executa şi in ambulator.~ Nu se modifică poziţia bolnavului in timpul tehnicii → pericol de rupere a acului sau traumatizare a substanţeinervoasă.PUNCŢIE ARTICULARĂ→ Definiţie:~ Puncţia articulară reprezintă stabilirea legăturii intre cavitatea articulară şi mediul exterior prin intermediul unui ac.→ Scop:~ Explorator:o Se stabileşte prezenţa sau absenţa lichidului in cavitate.o Recoltarea lichidului pentru examinare.~ Terapeutic:o Evacuarea lichidului din cavitate.o Administrarea de medicamente in cavitate – cortizon, anestezice locale, substanţe de contrast.→ Indicaţii:~ Artrite acute sau cronice, traumatisme articulare cu hemartroză.→ Contraindicaţii:~ Procese inflamatorii tegumentare in zona puncţiei.→ Locul puncţiei:~ Cel mai frecvent se puncţionează genunchiul, cotul, umărul, glezna.→ Materiale necesare:~ Muşama şi aleză.~ Mănuşi de cauciuc.~ Alcool, tinctură de iod.~ Material pentru igiena tegumentară.~ Soluţii anestezice – Xilină 1%.~ Trocar. Ace şi seringi sterile. Tampoane.~ Cilindru gradat.~ Materiale necesare pentru recoltări.

~ Tăviţă renală.→ Pregătirea bolnavului:~ Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se incurajează.~ Se asigură poziţia care să permită executarea puncţiei cu articulaţia relaxată.~ Eventual se aşează articulaţia pe o pernă. Se indepărtează la nevoie pilozitatea şi se face toaleta tegumentelor.~ Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.→ Execuţia puncţiei:~ Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.~ Se spală şi se dezinfectează mainile. Se imbracă mănuşi de protecţie~ Medicul execută anestezia locală şi puncţia~ Rolul asistentei in efectuarea puncţiei :o Protejează lenjeria de pat şi de corp.o Asigură poziţia bolnavului.o Dezinfectează locul puncţiei.o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.o Medicul execută puncţia – se fac recoltări şi se administrează medicaţie in cavitatea articularăo Supraveghează pacientul in timpul tehnicii.o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.o Aplică un pansament compresiv la locul puncţiei – faşă compresivă.o Aplică atele pentru imobilizarea puncţiei.o Notează puncţia executată, cantitatea şi aspectul lichidului evacuat.→ Ingrijiri după tehnică:~ Se asigură repaus la pat.~ Se supraveghează funcţiile vitale şi pansamentul.→ Incidente şi accidente:~ Lezarea pachetului vasculonervos.~ Infecţii.~ Hematom.~ Puncţie albă.→ Observaţii:~ Pansamentul compresiv se menţine 24-48 de ore.~ Lichidul recoltata se etichetează şi se trimite la laborator pentru examen citologic şi bacteriologic.~ Examinarea macroscopică se face măsurand cantitatea, apreciind aspectul – seros, purulent, sanguinolent.~ Tehnica se execută in condiţii de asepsie perfectă – seroasele articulare sunt receptive la infecţii.PUNCŢIE OSOASĂ – PUNCŢIA STERNALĂ→ Definiţie:~ Puncţia osoasă reprezintă stabilirea unei legături intre mediul extern şi zona spongioasă a osului, străbătand stratul săucortical şi zona spongioasă a osului, străbătand stratul său cortical, prin intermediul unui ac.→ Scop:~ Explorator:o Recoltarea măduvei pentru examinare in vederea stabilirii structurii, compoziţiei şi pentru studiulelementelor figurate ale sangelui in diferite faze ale dezvoltării lor.~ Terapeutic:o Administrare de medicamente, lichide, sange, substanţe nutritive.o Recoltarea măduvei de la persoane sănătoase pentru transplant.→ Indicaţii:~ Boli hematologice.→ Locul puncţiei:~ Sternul – manubriul sternal.~ Spina iliacă, creasta iliacă, maleola tibială.~ Calcaneul – la copii.→ Materiale necesare:~ Muşama şi aleză. Mănuşi de cauciuc. Alcool, tinctură de iod.~ Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.~ Soluţii anestezice – Xilină 1%. Ace şi seringi sterile. Tampoane.

~ Ac trocar cu opritor pentru ac.~ Medicamente – Atropină, morfină, tonice cardiace, soluţii anestezice.~ Materiale pentru reacţia Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid acetic glacial, pipete.~ Materiale necesare pentru recoltări – lame, sticlă de ceas, ser fiziologic.~ Alte materiale funcţie de scopul urmărit.→ Pregătirea bolnavului:~ Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se incurajează.~ Se explică că se va inlătura durerea puncţiei prin anestezie locală.~ Se controlează cu o zi inainte timpul se sangerare, timpul de coagulare şi timpul Quick.~ Se aşează pacientul in poziţie adecvată funcţie de locul ales:o Decubit dorsal pe plan dur → puncţie sternală.o Decubit ventral pe plan dur sau decubit lateral cu genunchii flectaţi → puncţia crestei iliace.~ Se rade pilozitatea de pe locul ales şi se face toaleta .şi dezinfecţia regiunii.~ Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.→ Execuţia puncţiei:~ Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.~ Se spală şi se dezinfectează mainile. Se imbracă mănuşi de protecţie~ Medicul execută anestezia locală şi puncţia~ Rolul asistentei in efectuarea puncţiei :o Protejează lenjeria de pat şi de corp. Asigură poziţia bolnavului. Dezinfectează locul puncţiei.o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul.o Supraveghează pacientul in timpul tehnicii.o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.o Execută frotiuri şi insămanţări din produsele recoltate. Continuă tehnica funcţie de scopul urmărit.o La terminarea tehnicii, după scoaterea acului, aplică un pansament compresiv la locul puncţiei.o Notează puncţia executată, eventualele incidente şi accidente.→ Ingrijiri după tehnică:~ Se asigură repaus la pat. Se supraveghează funcţiile vitale şi pansamentul.~ Se informează medicul in cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, secreţiilor bronhice.→ Incidente şi accidente:~ Puncţie albă. Perforaţia organelor interne – inimă, plăman. Pneumotorax.~ Fracturi. Hematoame. Infecţii ale osului – osteomielită. Tulburări de creştere la copii după puncţie tibială.→ Observaţii:~ Mandrenul acului se menţine steril pană la terminarea tehnicii.~ Serul fiziologic se menţine la 370C in seringă pentru ca medicul să-l poată introduce in cavitatea medulară şi, astfel săobţină măduvă – se introduce serul fiziologic şi se aspiră.~ Pe cale transmedulară se administrează numai soluţii izotone, in ritm de 15-20 picături pe minut.~ Manipularea incorectă a instrumentarului steril → infecţii.PUNCŢIE VEZICII URINARE→ Definiţie:~ Puncţia vezicii urinare se realizează prin introducerea unui ac pe cale transabdominală in vezica urinară – in urgenţă!– cand există pericol de rupere la o vezică supraextinsă.→ Scop:~ Explorator:o Rar – pentru recoltarea urinei fără pericol de contaminare.o Injectare de produse de contrast pentru examen radiologic al vezicii urinare.~ Terapeutic:o Evacuarea urinei in cazuri de retenţie acută de urină, cand sondajul vezical nu poate fi executat.→ Indicaţii:~ Stricturi uretrale, hipertrofie de prostată cand incercările de pătrundere cu sondă in vezică urinară răman fără rezultat.~ Traumatisme uretrale sau vaginale, cand sondajul vezical este contraindicat.→ Locul puncţiei:~ Pe linia mediană abdominală, la 2 cm deasupra simfizei pubiene.

→ Materiale necesare:~ Muşama şi aleză. Mănuşi de cauciuc. Alcool, tinctură de iod.~ Trocar. Ace şi seringi sterile. Tampoane.~ Medicamente – soluţii anestezice - Xilină 1%.~ Vase colectoare. Materiale necesare pentru recoltări.~ Tăviţă renală.~ Pernă tare.→ Pregătirea bolnavului:~ Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se incurajează.~ Se asigură securitatea şi intimitatea necesară execuţiei puncţiei.~ Se aşează bolnavul in decubit dorsal cu pernă tare sub bazin.~ Se dezbracă regiunea pubiană şi se rade pilozitatea.~ Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.→ Execuţia puncţiei:~ Puncţia se execută de către medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.~ Se spală şi se dezinfectează mainile. Se imbracă mănuşi de protecţie~ Medicul execută anestezia locală şi puncţia~ Rolul asistentei in efectuarea puncţiei :o Protejează lenjeria de pat şi de corp.o Asigură poziţia bolnavului.o Pregăteşte şi dezinfectează locul puncţiei.o Pregăteşte şi serveşte medicul cu materialele şi instrumentele necesare.o Supraveghează pacientul in timpul tehnicii.o Recoltează urina in eprubete sterile şi le trimite la laborator.o Urmăreşte scurgerea urinei.o Notează puncţia executată, cantitatea de urină extrasă, aspectul şi densitatea.→ Ingrijiri după tehnică:~ Dezinfectează locul după puncţie şi il comprimă.~ Aplică pansament.~ Se asigură repaus la pat.~ Se supraveghează funcţiile vitale.~ Se observă locul puncţiei, pansamentul, pentru a sesiza scurgerea in continuare a urinei prin traiectul neoformat.→ Incidente şi accidente:~ Puncţie negativă – in cazul in care peretele abdominal prezintă un strat gros de grăsime şi acul nu pătrunde profund invezica urinară.~ Hemoragie vezicală. Fistule urinare.~ Astuparea acului cu flocoane de fibrină sau ţesuturi. Infecţii postpuncţionale tardive.→ Observaţii:~ Se determină volumul de urină evacuat. Se măsoară densitatea urinară.~ Mandrenul acului se menţine steril pană la terminarea tehnicii.~ Se introduce mandrenul pentru desfundarea acului dacă se intrerupe scurgerea.~ Vezica urinară trebuie să se golească incet şi incomplet – maxim 500 ml.~ La nevoie se poate repeta puncţia de mai multe ori.~ Nu se comprimă abdomenul in timpul evacuării urinei.PUNCŢIE BIOPSICĂ – BIOPSIA HEPATICĂ→ Definiţie:~ Puncţia biopsică reprezintă introducerea unui ac de biopsie intr-un organ parenchimatos pentru recoltarea unuifragment de ţesut.~ Se practică puncţie pentru biopsie pe ficat, splină, rinichi, ganglioni limfatici, plămani, tumori solide.→ Scop:~ Explorator:o Examen histopatologic pentru stabilirea diagnosticului.→ Indicaţii:~ Afectarea organelor menţionate.

→ Contraindicaţii:~ Diateze hemoragice.~ Rinichi unic – pentru puncţia renală.→ Locul puncţiei hepatice:~ Faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană, imediat sub rebordul costal sau in plină matitate – la un ficatmărit.~ De-a lungul iniei axilare posterioare in spaţiul IX sau X intercostal drept – la ficat in limite normale.→ Materiale necesare:~ Muşama şi aleză. Mănuşi de cauciuc. Alcool, tinctură de iod.~ Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.~ Soluţii anestezice – Xilină 1%.~ Ac pentru biopsie. Seringi sterile. Tampoane.~ Medicamente – soluţii anestezice, hemostatice, tonice cardiace.~ Lame microscop, hartie filtru, ser fiziologic 50 ml.~ Tăviţă renală.→ Pregătirea bolnavului:~ Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se incurajează.~ Se asigură că durerea va fi indepărtată prin anestezie locală.~ Se determină inainte TS, TC, TQ, trombocite.~ Se administrează cu 2 zile inainte medicaţie hemostatică (vitamina C, vitamina K, calciu gluconic).~ Se aşează bolnavul in poziţie – decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat sau decubit lateral stang cu mana dreaptă subcap.~ Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.→ Execuţia puncţiei:~ Se spală şi se dezinfectează mainile. Se imbracă mănuşi de protecţie~ Medicul execută anestezia locală şi puncţia cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.~ Rolul asistentei in efectuarea puncţiei :o Protejează lenjeria de pat şi de corp.o Asigură poziţia bolnavului. Dezinfectează locul puncţiei.o Pregăteşte şi serveşte medicul cu materialele necesare.o Supraveghează pacientul in timpul tehnicii.o Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.o Aplică un pansament la locul puncţiei.o Notează puncţia executată, eventualele incidente şi accidente.→ Ingrijiri după tehnică:~ Se asigură repaus la pat 24-48 ore in decubit lateral drept. Se supraveghează funcţiile vitale 24 ore.~ Se aplică pungă cu gheaţă la locul puncţiei.~ La nevoie se administrează calmante ale tusei.~ Se informează medicul in cazul apariţiei complicaţiilor – hemoragii.→ Incidente şi accidente:~ Tuse instantanee sau hemotorax prin atingere pleurală.~ Hemoragie → se administrează hemostatice. Şoc pleural.→ Observaţii:~ Fragmentele de ţesut recoltate se indepărtează de pe acul de biopsie prin insuflare de aer cu seringa şi sunt pregătitepentru laborator – sub formă de amprentă pe lama de sticlă sau sub formă de frotiuri.~ Acele de puncţie se sterilizează la pupinel.~ Nu se mişcă bolnavul in timpul puncţiei → se pot rupe acele sau se pot leza ţesuturile.RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN (LCR)→ Definiţie:~ LCR este un produs de secreţie al plexurilor coroide , cu rol de protecţie a SNC, cu rol nutritiv şi excretor, care circulăin spaţiul subarahnoidian.→ Scop:~ Diagnostic:

o Diagnosticarea neuroinfecţiilor şi hemoragiilor meningiene in afecţiuni neurologice şi neurochirurgicale, instări comatoase.→ Locul puncţiei:~ Puncţia lombară → D12-L1 sau L4-L5.~ Puncţie dorsală → D6-D7.~ Puncţie suboccipitală.→ Materiale necesare:~ Muşama şi aleză.~ Mănuşi de cauciuc.~ Alcool, tinctură de iod.~ Tampoane.~ Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.~ Trocar şi seringi sterile.~ Medicamente – soluţii anestezice.~ Manometru Claude.~ Recipiente necesare pentru recoltarea lichidului.→ Pregătirea bolnavului:~ Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se incurajează.~ Se asigură poziţia decubit lateral cu spatele la marginea patului, cu coapsele flectate pe abdomen, bărbia in piept →poziţia spate de pisică sau poziţie şezand cu bărbia in piept, braţele incrucişate pe umeri, spatele arcuat.→ Execuţia puncţiei:~ Puncţia se execută de medic cu ajutorul a 1-2 asistente medicale.~ Se spală şi se dezinfectează mainile.~ Se imbracă mănuşi de protecţie~ Rolul asistentei in efectuarea puncţiei :o Protejează lenjeria de pat şi de corp.o Asigură poziţia bolnavului.o Dezinfectează locul puncţiei.o Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare şi serveşte medicul cu anestezic şi materiale pentru puncţieşi recoltare.o Supraveghează pacientul in timpul tehnicii.o Serveşte manometrul Claude.~ Se observă presiunea de scurgere sau se măsoară cu manometru Claude.~ Se extrag 10-20 ml LCR – după ce se scurg cateva picături pe ac.~ Lichidul recoltat se repartizează in mai multe eprubete (a cate 4 ml fiecare).~ Se fac examinări citologice, bacteriologice, serologice, biochimice.o Completează buletinele de analiză şi preia produsele recoltate.o Aplică un pansament la locul puncţiei.o Notează puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente şi accidente.→ Ingrijiri după tehnică:~ Se asigură repaus la pat 24 ore in poziţie decubit dorsal fără pernă 6 ore.~ După 6 ore pacientul se poate alimenta şi hidrata la pat.~ Se supraveghează funcţiile vitale.~ Se informează medicul in cazul apariţiei de vărsături, greţuri, cefalee.→ Incidente şi accidente:~ Sindrom postpuncţional – ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii.~ Hemoragii pe ac in timpul puncţiei – fără importanţă.~ Dureri violente in membrele inferioare, determinate de atingerea ramificaţiilor cozii de cal sau măduvei spinării, cuvarful acului.~ Şoc reflex – poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar.→ Interpretarea rezultatelor:~ LCR normal → soluţie apoasă, salină, limpede ca apa de stancă.~ Volum 100-150 ml.

~ D = 1005-1009, pH = 7,4-7,5.~ Tensiune = 10-20 cm apă in decubit, 20 cm apă in şezut.~ Albuminorahie 20-60 mg%, glicorahie 50-60 mg%. → Observaţii:~ La pacienţii in stare foarte gravă se execută in decubit lateral.~ Tehnica se execută in condiţii de asepsie perfectă.~ Materialele se aleg in funcţie de scopul puncţiei.~ Examinarea macroscopică se face imediat apreciindu-se culoarea, aspectul, presiunea lichidului – normal lichidul estelimpede, clar ca apa de stancă, se scurge picătură cu picătură. In stări patologice, lichidul cefalorahidian poate fihemoragic, purulent, iar viteza sa de scurgere poate creşte.~ După cateva picături de sange apare lichid clar – se recoltează lichid limpide pentru examene citologice, biochimice,bacteriologice fără a-l suprainfecta.~ Nu se evacuează cantităţi mari de lichid.~ Mandrenul acului trebuie menţinut steril pană la terminarea tehnicii.~ Puncţia occipitală se poate executa şi in ambulator.~ Nu se modifică poziţia bolnavului in timpul tehnicii → pericol de rupere a acului sau traumatizare a substanţeinervoasă.