Rezultatele cercetărilor au arătat că şi numai o convorbire de două minute

modifică activitatea electrică naturală a creierului timp de până la o oră după

acea convorbire.

Rezultatele unor studii arată că bărbaţii care îşi ţin telefoanele mobile în apropie-

rea organelor genitale sunt supuşi riscului unei scăderi a numărului de

spermatozoizi cu până la 30%.

Nu folosiţi telefoanele mobile în spaţii închise ai căror pereţi conţin metal, precum

autovehiculele şi lifturile. Acestea se comportă ca o cuşcă Faraday care

captează radiaţia şi o reflectă înapoi către ocupanţii acestora.

Nu efectuaţi un apel atunci când semnalul este slab, deoarece expunerea la

radiaţii se măreşte în mod corespunzător, telefonul având nevoie de o putere mai

mare pentru a realiza conexiunea.

Nu uitaţi, totuşi, că studiile care au fost efectuate folosind radiaţii situate chiar şi

de sute de ori sub limitele SAR curente au dovedit că aceste radiaţii prezintă

efecte biologice negative

Acasă, fiecare părinte poate să realizeze cu uşurinţă următorul experiment: chiar

în seara aceasta, înainte ca familia dvs. să se culce, deconectaţi toate aceste

dispozitive pe care le puteţi avea în casă: televizorul, computerul, unitatea de

bază a telefonului fix wireless, combina audio-video şi sistemul de supraveghere

a bebeluşului. Aparatele trebuie însă complet scoase din priză, nu doar trecute

pe stand-by. Observaţi îmbunătăţirea calităţii somnului fiecăruia, felul în care vă

simţiţi dimineaţa la trezire, şi observaţi dacă dvs. şi copilul dvs. păreţi mai calmi

decât de obicei

În finalul unui studiu, redat de revista WICH, specialiştii au oferit consumatorilor

de servicii de telefonie mobilă următoarele sfaturi:

• „Când vă aflaţi în maşină, nu telefonaţi fără o antenă externă corect conectată,

în caz contrar mobilul emite cu putere maximă. Dacã nu se foloseşte o antenă

externă, undele radio sunt reflectate de caroserie, iar intensitatea radiaţiilor din

interior creşte semnificativ;

• Nu vă lansaţi în conferinţe telefonice în locurile unde există probleme de

semnal, pentru că acolo mobilul emite cu putere maximă şi riscaţi o expunere

îndelungată la radiaţii puternice;

• În trenurile care se deplasează rapid, mobilul trece permanent de la o staţie de

bază la alta şi emite frecvent cu putere maximă. Dacă nu aveţi neapărată nevoie

de el, opriţi mobilul în tren. Dacă vă aflaţi într-un tren rapid, în străinătate, utilizaţi

vagoanele speciale, care sunt marcate pentru mobile dotate cu “repeatere”

(dispozitiv care serveşte la transmiterea unui semnal radioelectronic,

amplificându-l);

• Dispozitive precum „blocatoarele de radiaţie” nu sunt deloc folositoare.

Materialele folosite pentru a “înghiţi” radiaţiile nu fac decât să forţeze telefonul să

treacă automat la putere maximă. Veţi fi astfel supus unor radiaţii de intensitate

mai mare.”

David Servan-Schreiber şi alţi 19 cancerologi avertizează – zece recomandări

ale lor

• Nu permiteţi copiilor mai mici de 12 ani să folosească un telefon mobil, în afară

de cazuri de urgenţă. Organele în dezvoltare sunt cele mai sensibile la influenţe

negative în urma expunerii la câmpurile electromagnetice.

• În timpul convorbirii, menţineţi telefonul la o distanţă cât mai mare de corp

(amplitudinea câmpului scade de 4 ori la o distanţă de 10 cm şi de 50 de ori la o

distanţă de 1 m), folosind eventual kitul hands-free.

• Depărtaţi-vă la o distanţă de mai mult de 1 m de o persoană ce vorbeşte la

telefonul mobil şi evitaţi să folosiţi telefonul mobil în locuri precum metrou, tren

sau autobuz, unde îi supuneţi pe cei din jurul dumneavoastră la o expunere

pasivă la radiaţiile emise de telefonul mobil.

• Evitaţi pe cât posibil să purtaţi la dvs. un telefon mobil, chiar şi în stand-by. Nu-l

lăsaţi în timpul nopţii în apropierea corpului sau puneţi-l în mod off-line, caz în

care nu mai emite radiaţii electromagnetice.

• Dacă trebuie să aveţi la dvs. telefonul, asiguraţi-vă că antena este îndreptată

spre exterior, nu spre corpul vostru.

• Utilizaţi telefonul mobil doar pentru a stabili o întâlnire sau pentru conversaţii de

numai câteva minute (efectele biologice sunt direct legate de durata expunerii). E

preferabil să reapelaţi de la un telefon fix obişnuit şi nu de la unul fix fără fir

(cordless, DECT) care foloseşte o tehnologie cu microunde înrudită cu cea a

telefoanelor mobile.

• Când folosiţi telefonul portabil, schimbaţi în mod regulat la diferite conversaţii

partea capului de care sprijiniţi telefonul şi, înainte de a pune telefonul mobil la

ureche, aşteptaţi până când cel cu care vorbiţi a ridicat receptorul.

• Evitaţi să folosiţi telefonul mobil când semnalul este slab sau în cazul

deplasărilor rapide, precum cele cu maşina sau cu trenul.

• Comunicaţi mai degrabă prin SMS decât prin telefon (aceasta limitează durata

expunerii şi proximitatea corpului).

• Alegeţi (la cumpărare) un telefon cu o rată de absorbţie specifică (SAR – ce

măsoară puterea absorbită de corp) cât mai scăzută posibil9.

Cum ne putem proteja de radiaţiile emise de antenele de telefonie mobilă? –

soluţii propuse de medicul belgian Jean Pilette

• Atunci când se deschide o anchetă publică privind instalarea unei antene de

telefonie mobilă în vecinătatea locuinţei noastre (lucru valabil în ţările

occidentale, însă la noi, din păcate, de cele mai multe ori aceste antene sunt

instalate fără să ni se ceară în vreun fel acordul) este recomandabil să ne

manifestăm, individual sau colectiv, dezacordul. Este mai uşor să împiedicăm

instalarea unei antene decât să înlăturăm o antenă deja instalată.

• Trebuie să evităm să ţinem în locuinţa noastră obiecte cu suprafeţe metalice

mari, oglinzi mari şi structuri metalice prea voluminoase pe care se reflectă

microundele, sporind astfel densitatea câmpului electromagnetic.

• Orice structură metalică trebuie să aibă legătură la pământ.

• Este preferabil să amplasaţi fotoliul şi patul la distanţă de ferestre. Valorile

câmpului datorate microundelor ce vin din exterior se măresc semnificativ atunci

când ne apropiem de ferestre, deoarece geamurile, chiar şi cele duble,

protejează mai puţin decât pereţii în faţa microundelor.

• Sunt de preferat paturile cu armătură din lemn în locul celor cu armătură

metalică.

• O bună instalaţie electrică, cu cabluri blindate şi cu legătură la pământ poate

duce la diminuarea valorii câmpurilor electromagnetice de microunde în interiorul

locuinţei. În fapt, microundele sunt transportate şi prin cablurile electrice care

pătrund în casă. O bună împământare a cablurilor permite curenţilor paraziţi să

se scurgă în pământ.

• Este recomandabil să purtăm haine confecţionate din fibre naturale (lână,

bumbac, mătase, in, cânepă etc.), în scopul evitării acumulării de electricitate

statică în corp.

• Ferestrele duble oferă o mai bună protecţie decât ferestrele simple. Ferestrele

duble cu film metalic, precum şi obloanele şi storurile metalice pot oferi protecţie

împotriva unei iradieri din exterior cu microunde, deoarece acestea din urmă se

reflectă în mare parte pe aceste suprafeţe. Însă dacă microundele pătrund în

locuinţă prin alte locuri decât prin ferestre şi prin uşi, ca de exemplu dacă intră

traversând acoperişul sau pereţii subţiri, ele pot ajunge să se reflecte de

suprafaţa internă a acestor ferestre sau de acele obloane sau storuri şi astfel pot

duce la creşterea intensităţii câmpului electromagnetic în interiorul locuinţei.

Aceleaşi efecte pot avea loc şi dacă în casă se găsesc surse de radiaţii de

microunde (de exemplu telefoane mobile, telefoane fixe fără fir etc.). Aşadar

beneficiul acestor ferestre ce conţin un film metalic sau al acestor storuri metalice

trebuie examinat cu atenţie în fiecare caz.

• O alegere foarte bună o constituie interpunerea între antenă şi locuinţa noastră

a unor perdele de vegetaţie, arbori sau arbuşti, care absorb parţial microundele.

• O măsură eficientă de protecţie o constituie îmbrăcarea pereţilor interiori ai

casei cu unul sau mai multe straturi de argilă. Un strat de argilă chiar şi de numai

3 cm grosime reduce densitatea de putere a unui câmp electromagnetic de

microunde.

• Diverse firme specializate în protecţia împotriva microundelor (în ţările

occidentale; la noi în ţară, după cunoştinţa noastră, încă nu există) oferă perdele,

cuverturi, tapete pentru pereţi sau pentru duşumea, care atenuează microundele.

Totuşi, eficacitatea acestor sisteme depinde de numeroşi factori.

• De asemenea, se găsesc de vânzare (cu aceeaşi menţiune ca şi la punctul

anterior) aparate şi dispozitive care pot fi instalate în casă sau în locul în care se

află antenele şi care au proprietatea de a atenua nivelul radiaţiilor. Aceste

dispozitive necesită o studiere mai aprofundată.

Atunci când ne alegem o locuinţă nouă, este bine să ţinem cont şi de

următoarele puncte:

• Dacă este posibil, să ne alegem locuinţa într-o zonă situată la distanţă mai

mare de locurile în care sunt amplasaţi piloni de telefonie mobilă şi antene.

• Este bine să nu alegeţi un apartament care se găseşte la aceeaşi înălţime cu o

antenă de telefonie mobilă şi este preferabil să evitaţi imobilele care au antene

de telefonie mobilă pe acoperiş.

• O casă cu ziduri groase şi prevăzută cu pivniţe bune constituie o alegere mai

bună decât o casă cu ziduri subţiri şi fără pivniţe. Zidurile sunt un ecran parţial în

faţa microundelor care, atunci când le traversează, îşi pierd o parte din energia

lor. Pământul se comportă de asemenea ca un ecran în faţa microundelor; în

consecinţă, densitatea de putere măsurată într-o pivniţă este semnificativ mai

redusă decât cea măsurată la parterul sau la etajele casei. Astfel, pivniţa poate fi

un loc de refugiu

Un studiu preluat de revista WICH arată că, dacă se folosesc kit-uri hands-free

pentru protejarea împotriva radiaţiilor emise de telefoanele mobile, nivelul

radiaţiei în interiorul capului este mai ridicat decât dacă telefonul mobil ar fi ţinut

lângă ureche. Scuturile care ar trebui să blocheze radiaţia nu oferă, de altfel,

nicio protecţie. În realitate, firul din dispozitivul hands-free care se găseşte lângă

ureche funcţionează ca un transmiţător (aerial) şi transmite de 3 ori mai multă

radiaţie către cap. Hands-free-urile telefoanelor mobile care au fost testate

triplează radiaţia care pătrunde în cap. Pentru a măsura nivelul radiaţiilor, cei

care au efectuat studiul redat în revista WICH au folosit un laborator cu o

reputaţie internaţională în ceea ce priveşte testele pentru telefoane mobile. Au

fost testate două kit-uri hands-free, două ataşamente şi trei scuturi.

Referitor la kit-urile hands-free, în studiu se arată că Nokia a declarat că a

efectuat teste independente şi că, de altfel, kit-urile lor hands-free reduc nivelul

radiaţiilor, dar nu au fost de acord să arate rezultatele. Ericsson şi Panasonic au

declarat că telefoanele lor şi kit-urile hands-free sunt în concordanţă cu

standardele – dar nu au declarat şi dacă kit-urile măresc sau reduc radiaţiile care

ajung la cap. Mulţi oameni au instrumente care să ţină radiaţia departe de capul

lor – kit-uri hands-free, scuturi şi alte ataşamente. Unele dintre acestea sunt vân-

dute în Marea Britanie de către distribuitori sau sunt împachetate la un loc cu

telefonul. Altele sunt disponibile prin comanda prin internet sau poştă. Dar cele

care au fost testate au un lucru în comun – nu funcţionează. Kit-urile hands-free

emit mai multe radiaţii către cap, ataşamentele nu funcţionează şi, chiar când

scuturile mai reduc din nivelul de radiaţie, telefonul poate să-şi mărească

capacitatea şi deci nivelul de radiaţii emis

De ce seturile hands-free obişnuite NU vă protejează de radiaţiile emise de

telefoanele mobile

Riscurile pentru sănătate ale radiaţiilor electromagnetice emise de telefoanele

celulare sunt acum un fapt dovedit ştiinţific. Chiar şi industria de telefonie mobilă

şi oficialii guvernamentali care încă neagă astfel de riscuri emit precauţii pentru a

calma îngrijorările publice. Una dintre cele mai obişnuite măsuri de precauţie

sugerate este utilizarea setului hands-free când vorbim la telefonul mobil.

Dr. George Carlo, omul de ştiinţă care a scris cartea deschizătoare de drum Cell

Phones – Invisible Hazards of the Wireless Age („Telefoanele mobile – pericole

invizibile în era wireless”), chiar recomanda acolo utilizarea setului hands-free.

Ideea din spatele funcţionării acestora este simplă. Intensitatea radiaţiilor

electromagnetice descreşte rapid, proporţional cu distanţa faţă de telefon.

Expunerea la radiaţiile emise de un telefon mobil, chiar şi numai la zece

centimetri distanţă faţă de cap, este mult mai joasă decât dacă telefonul este

ţinut lipit de ureche. Antena telefonului mobil este locul de unde sunt emise

radiaţiile şi, dacă ţinem antena departe de cap, expunerea se va reduce.

Dar în ultima vreme chiar şi această practică este pusă sub semnul întrebării. În

prezent, industria telefoniei celulare încurajează folosirea setului hands-free

numai pentru că acesta dă impresia publicului că este mai sigur, şi nu pentru că

este într-adevăr. Singurul avantaj real al opţiunii hands-free este că oferă mai

multă libertate celui care îl foloseşte, nimic altceva.

Adevărul este că seturile hands-free nu oferă nicio garanţie a reducerii emisiilor

de radiaţii de la telefoanele mobile. În unele cazuri, acestea chiar cresc.

În timp ce unele teste recente au arătat că folosirea unui dispozitiv hands-free

poate reduce expunerea capului la emisii de radiaţii electromagnetice cu

aproximativ 70%, acest fapt nu înseamnă nicidecum că restul corpului ar fi

protejat. Dacă purtaţi telefonul la brâu, de exemplu, sunt expuse la radiaţii ficatul,

rinichii, prostata, uterul şi ovarele. Noi cercetări au arătat că bărbaţii care de

regulă poartă telefoane mobile aproape de testicule – pe o curea sau în buzunar

– prezintă o reducere cu până la 30% a numărului spermatozoizilor. Tot această

practică este implicată şi într-un număr crescut de cazuri de cancer testicular. Şi

asta nu e tot.

Deşi expunerea la nivelul capului poate fi diminuată prin folosirea unui set

hands-free, acest lucru poate să nu fie suficient pentru a scădea nivelul radiaţiei

sub pragul la care apar efectele biologice. Studii ştiinţifice au evidenţiat efecte

biologice produse de radiaţii la intensităţi de câteva mii de ori sub nivelul emis în

mod obişnuit de telefoanele mobile, ceea ce înseamnă că o reducere chiar cu

70% a expunerii capului la radiaţii electromagnetice nu este atât de eficientă pe

cât s-ar părea.

Aşa că tot ceea ce se realizează prin folosirea echipamentului hands-free este că

radiaţia este transferată într-o altă parte a corpului, care ar putea fi mai

vulnerabilă, deoarece nu posedă grosimea craniului pentru a se proteja.

Dar realitatea poate fi mult mai rea.

Studii şi teste în legătură cu echipamentele hands-free realizate de oameni de

ştiinţă şi de grupuri de utilizatori din Europa au constatat că înseşi căştile setului

hands-free servesc drept antene care direcţionează mai multă radiaţie

electromagnetică în urechi. Modelele de telefoane pot diferi între ele prin gradul

în care conexiunile lor interne conduc electricitatea. Dar aceste studii arată că

echipamentul hands-free intensifică expunerea la radiaţii către canalul auricular,

şi în realitate poate mări cantitatea de radiaţie direcţionată spre cap cu mai mult

de 300%!

Când foloseşti un set hands-free şi porţi o convorbire ţinând telefonul mobil prins

la cingătoare, telefonul mobil va funcţiona la un nivel de putere mai mare. Şi asta

pentru că în general e mai greu să transmiţi de la înălţimea taliei decât de la cea

a capului. Cu cât telefonul respectiv trebuie să facă un „efort” mai mare pentru a

realiza convorbirea, cu atât e mai mare cantitatea de radiaţii emise. Asta în-

seamnă că ţesutul corpului din zona inferioară a acestuia – care are

conductibilitate mai bună şi absoarbe radiaţia mai repede decât capul – primeşte

mai multă radiaţie când folosim setul hands-free decât ar fi primit capul dacă

telefonul ar fi folosit fără căşti. În plus, deoarece oamenii cred că seturile

hands-free sunt mai sigure, ei tind să vorbească mai mult la telefonul mobil

atunci când folosesc un astfel de echipament.

Cu toate acestea, chiar şi autorităţile guvernamentale şi-au retras susţinerea

făcută setului hands-free deoarece siguranţa utilizării lui este pusă la îndoială.

Ministerul Sănătăţii din Marea Britanie a hotărât în 2002 să nu aprobe folosirea

echipamentelor hands-free. În broşura pentru utilizatori „Telefoanele mobile şi

sănătatea”, publicată în anul 2000, Ministerul îi informează pe utilizatorii de

telefoane celulare că „gradul de eficacitate al echipamentelor hands-free de a

reduce rata de absorbţie specifică este încă nesigur.” (Microwave News,

ianuarie-februarie 2002).

„În privinţa informaţiilor despre folosirea seturilor hands-free, există rezultate

contradictorii. Unele studii sugerează că expunerea la radiaţie poate fi chiar mai

ridicată în cazul folosirii setului hands-free, deoarece căştile sunt mai aproape de

creier.”, a afirmat Martin Whild, de la Comisia Naţională de Protecţie contra

Radiaţiilor din Marea Britanie, informând atât publicul cât şi guvernul asupra

riscurilor radiaţiilor. (Evening Times, Londra, 30 aprilie 2004).

Dar seturile hands-free wireless? Acestea prezintă un risc chiar mai mare, pentru

că firul de la setul hands-free obişnuit este înlocuit cu un transmiţător şi un

receptor care funcţionează cu putere joasă la nivele de frecvenţă între 900 MHz

şi 2,4 GHz. Cuptoarele cu microunde funcţionează la 2,4 GHz, iar frecvenţele

maxime pentru produsele wireless, în conformitate cu specificaţiile Bluetooth şi

3G, sunt 2,497 GHz şi respectiv 2,17 GHz12.

Câteva soluţii propuse şi implementate în Suedia

În Suedia, electrosensibilitatea este recunoscută oficial ca dizabilitate. Studiile

arată că aproximativ 230.000 – 290.000 de bărbaţi şi femei din Suedia, dintr-un

total al populaţiei de 9 milioane de locuitori, acuză o varietate de simptome atunci

când se află în apropierea unor surse de câmpuri electromagnetice.

În capitala Stockholm, astfel de persoane au posibilitatea de a-şi proteja casele

de radiaţiile electromagnetice. Aceasta presupune de exemplu înlocuirea

cablurilor obişnuite de electricitate cu cabluri speciale. Mai mult, încălzirea

electrică poate fi înlocuită cu o sobă cu gaz, iar pereţii, tavanul şi podelele pot fi

acoperite cu tapet sau vopsele speciale care să împiedice pătrunderea radiaţiilor

electromagnetice din exterior (de la vecini şi de la staţiile de bază de emisie de

telefonie mobilă). Chiar şi ferestrele pot fi acoperite cu o folie subţire de aluminiu,

ca măsură eficientă de a opri pătrunderea înăuntru a radiaţiilor electromagnetice.

Dacă toate aceste modificări se dovedesc a fi insuficiente, aceste persoane mai

au şi posibilitatea de a închiria căsuţe la ţară, deţinute de municipalitatea din

Stockholm. Aceste zone au nivele mai reduse de iradiere decât celelalte.

Municipalitatea din Stockholm intenţionează de asemenea să construiască un

sat întreg alcătuit din case special proiectate pentru persoanele electrosensibile,

satul fiind amplasat într-o zonă cu nivele foarte reduse ale radiaţiilor

electromagnetice.

De asemenea, în Suedia persoanele electrosensibile au dreptul (conferit prin

lege) de a fi ajutate de angajatorii lor, astfel încât să poată lucra în pofida

dizabilităţii lor. Spre exemplu, aceste persoane pot primi echipamente speciale

precum computere cu ecran de tip low-emission; tuburile cu fluorescenţă (neon)

pot fi înlocuite cu becuri obişnuite; în biroul de lucru nu există niciun telefon fix

fără fir etc.

Unele spitale din Suedia (de exemplu cele din localităţile Umeå, Skellefteå şi

Karlskoga) şi-au construit camere speciale în care nivelele radiaţiilor

electromagnetice sunt foarte reduse, astfel încât persoanele electrosensibile să

poată veni şi ele pentru a primi îngrijire medicală. Un alt exemplu îl constituie

posibilitatea persoanelor electrosensibile de a primi un automobil special

proiectat şi protejat astfel ca aceste persoane să poată avea asigurat transportul

între casă şi locul de muncă.

Mai mult chiar, recent, nişte politicieni suedezi din Stockholm au propus

politicienilor responsabili cu metroul din capitala Suediei ca o parte (de exemplu

un vagon) din fiecare metrou să fie liber de radiaţiile telefoanelor mobile, în acest

vagon comutatoarele să blocheze acoperirea pentru telefonia mobilă, pentru a

permite astfel şi persoanelor electrosensibile să călătorească cu metroul (a se

compara acest lucru cu cazul persoanelor ce au alergie la blana animalelor,

cauză din care în Suedia în anumite vagoane ale fiecărui tren este interzis

persoanelor să transporte împreună cu ele câini, pisici sau orice alte animale)

S-a făcut un studiu asupra utilizatorilor de telefoane mobile dintr-un cartier al

oraşului Singapore. Dintre aceştia, 80% aveau telefoane ce funcţionau pe

frecvenţele GSM de 900 MHz, iar 20% dintre ei aveau telefoane pe frecvenţele

DCS de 1800 MHz. Dintre toţi aceşti utilizatori, peste 50% acuzau dureri de cap.

S-a observat că acest procentaj prezenta variaţii în funcţie de modul în care era

utilizat telefonul mobil. Dintre utilizatori, 65% ţineau telefonul mobil la ureche în

timpul conversaţiilor, iar ceilalţi utilizau întotdeauna un set hands-free (Chia şi

colab., 2000a; Chia şi colab., 2000b).

De unde putem telefona de pe mobil?

Nu este bine să utilizăm un telefon mobil într-un spaţiu închis, în pivniţele sau în

subsolul clădirilor, în parcajele subterane sau în oricare alt loc în care

conexiunea cu reţeaua este insuficientă pentru o comunicare optimă. În aceste

cazuri, câmpul electromagnetic emis de telefonul mobil are valori mult mai

ridicate decât într-o situaţie normală.

Folosirea unui telefon mobil într-un autoturism, în tren sau în metrou este

nerecomandată. Telefonul trebuie să caute permanent o altă staţie de bază de

emisie, atunci când vehiculul se deplasează, pentru a putea permite menţinerea

conversaţiei, fapt care-l face să-şi crească puterea cu care emite microunde.

Puterea de emisie a telefonului mobil este mai ridicată în zonele rurale decât în

cele urbane, deoarece acoperirea este mai redusă în acele zone (Hillert şi colab.,

2006). Aşadar este bine să nu vorbim mult la telefonul mobil atunci când mergem

la ţară.

Nu trebuie să telefonăm de pe mobil atunci când ne aflăm în apropierea unor

produse inflamabile precum benzina, alcoolul sau eterul. Aşadar trebuie să fim

prudenţi în locurile în care se găsesc astfel de substanţe (staţii de benzină,

spitale etc.). În prezenţa acestor substanţe, un telefon mobil este capabil să

declanşeze un incendiu; nu trebuie să uităm acest lucru (Potokar şi colab.,

2003).

Trebuie să evităm să dăm telefon de pe un mobil pe timp de ploaie, ninsoare sau

ceaţă, deoarece în acele condiţii comunicaţiile sunt uneori mai dificile, iar

telefonul trebuie să îşi crească puterea de emisie pentru a putea efectua

convorbirea (Santini, 1998). Pe timp de furtună, este mai bine să evitaţi orice

conversaţie la telefonul celular şi chiar să-l închideţi complet pentru a evita orice

risc de electrocutare.

Universitatea Catolică din Leuven, Belgia, a realizat un studiu pentru a cunoaşte

efectele utillizării telefonului mobil după stingerea luminii asupra stării de

oboseală a adolescenţilor. Un prim chestionar a privit utilizarea telefonului mobil

după stingerea luminii. Un al doilea chestionar, realizat un an mai târziu s-a

referit la starea de oboseală. Din cei 1656 de adolescenţi interogaţi 62% utilizau

telefonul mobil şi după stingerea luminii ca să trimită sau să primească SMS-uri

şi pentru a apela sau a primi telefoane. Acest fapt arată că utilizarea telefonului

mobil noaptea este o practică foarte larg răspândită în rândul elevilor de liceu.

Riscul de oboseală foarte pronunţată sporeşte considerabil atunci când telefonul

mobil este folosit noaptea mai des decât o dată pe lună (vezi tabelul următor).

Utilizarea telefonului mobil în intervalul orar dintre miezul nopţii şi ora 3 dimineaţa

multiplică de 4 ori riscul de oboseală pronunţată (Van den Bulck, 2007).

Un studiu a arătat că şoferii care vorbeau la telefonul mobil (chiar şi folosind setul

hands-free) când se află la volan sunt susceptibili greşelilor şi accidentelor în

aceeaşi măsură ca şi şoferii având o alcoolemie ce depăşeşte limita maximă

admisă pentru a putea conduce un vehicul (Strayer şi colab., 2006).

Acest fapt poate fi explicat nu numai prin distragerea ocazională a atenţiei ca

urmare a conversaţiei la telefonul mobil, ci şi în special prin acţiunea

microundelor asupra barierei sânge-creier, fapt care permite substanţelor nocive

să pătrundă în creier şi să perturbe comportamentul şoferului.

Comportamentele şi gesturile agresive se întâlnesc mai frecvent la şoferii care

vorbesc la telefonul mobil în timp ce conduc, decât la cei care nu vorbesc la

celular atunci când sunt la volan (McGarva şi colab., 2006).

Numărul şoferilor ce vorbesc la telefonul mobil la volan este în permanentă

creştere, după cum arată şi un studiu italian (Lorini şi colab., 2007).

De asemenea, pietonii care vorbesc la celular în timp ce merg pe stradă sunt

supuşi unui risc sporit de accidente, în special la traversarea străzii şi în

intersecţii (Hatfield şi Murphy, 2007).

Utilizarea telefonului mobil va trebui să fie evitată:

dacă luăm anumite medicamente, în special picăturile pentru afecţiuni oculare

(Kues şi colab., 1992);

dacă purtăm, în momentul în care telefonăm, ochelari ce conţin metal (de

exemplu, cu rame metalice), deoarece absorbţia microundelor la nivelul ochilor

se intensifică, valoarea ratei specifice de absorbţie putând creşte cu 9% până la

29% (Anderson şi Joyner, 1995);

dacă în corp se află implantat material medical metalic (de exemplu, în

amalgamuri dentare);

în cazul în care electroencefalograma este perturbată;

în timpul perioadelor depresive sau de stres;

în cazul maladiilor grave;

când traversăm perioade de oboseală.

Mai mulţi oameni de ştiinţă ridică problema unei legături între utilizarea

telefonului mobil şi autism. Numărul cazurilor de autism a crescut într-adevăr

considerabil în ultimii ani în ţările cu nivel de trai ridicat. Studii epidemiologice

realizate în Anglia, în regiunea Stafford, au arătat, pentru anii 1998-1999, un caz

de autism la 595 de copii, iar pentru anul 2002, un caz la doar 454 de copii

(Chakrabarti şi Fombonne, 2001; 2005). În Statele Unite, în Minnesota, în

perioada 1991-1992 se întâlnea un caz de autism la 3.300 de copii; în anii

2001-2002, rata autismului ajunsese la o valoare alarmantă de un caz la doar

192 de copii (Gurney şi colab., 2003). Pentru întreg teritoriul Statelor Unite, pe

perioada 1992-2003, s-a găsit o relaţie aproape liniară între numărul cazurilor de

autism diagnosticate în şcoli şi numărul telefoanelor mobile vândute. În SUA,

numărul cazurilor de autism a crescut de la aproximativ 8.200 de cazuri în 1992

până la 148.200 de cazuri în anul 2003, în timp ce numărul telefoanelor mobile

vândute a crescut de la aproximativ 15 milioane în 1992 până la 140 de milioane

în 2003 (Thornton, 2006).

La persoanele ce suferă de autism apare o disfuncţie a sistemului celular special

ce este implicat în capacitatea de imitare, de învăţare a limbajului şi de învăţare

a conduitelor sociale. Acest sistem celular special este compus din celule

nervoase ale cortexului cerebral, celulele „oglindă”, situate în regiunile frontală,

parietală şi temporală ale creierului. Microundele pot altera buna funcţionare a

acestor celule şi pot astfel favoriza apariţia de probleme de autism.

Deoarece sistemul nervos al copiilor se află în plină dezvoltare, este esenţial ca

aceştia să nu folosească telefoane mobile. Acest sfat este valabil şi pentru

femeile însărcinate, deoarece expunerea fătului la radiaţii electromagnetice

poate duce la o creştere a numărului cazurilor de autism (Kane, 2004).

Trebuie de asemenea să evităm să dăm telefon de pe mobil atunci când ne

aflăm în prezenţa femeilor însărcinate, a nou-născuţilor sau a copiilor.

Expunerea unei femei însărcinate la undele emise de un telefon mobil timp de 10

minute conduce la creşterea frecvenţei cardiace a fătului şi la diminuarea

cantităţii de sânge evacuat de inima acestuia la fiecare bătaie. De asemenea,

acest efect are loc şi la expunerea nou-născutului la aceleaşi radiaţii emise de

telefonul mobil, tot timp de 10 minute (Rezk şi colab., 2008).

Expunerea unui copil la radiaţiile emise de telefonul mobil, în special pe perioada

vieţii sale intra-uterine, dar şi după naştere, duce la creşterea probabilităţii ca el

să sufere de tulburări comportamentale atunci când va merge la şcoală. Aceşti

copii sunt predispuşi în special la contractarea tulburării de hiperactivitate (Divan

şi colab., 2008).

Asociate utilizării telefoanelor mobile, pot să apară simptome precum senzaţii de

căldură în jurul urechii şi dureri de cap. Aceste simptome survin mai frecvent

atunci când durata apelurilor creşte sau atunci când creşte numărul apelurilor

efectuate zilnic (Sandstrom şi colab., 2001).

Într-un studiu realizat în facultăţile din cadrul Universităţii din Alexandria, Egipt,

s-au observat tulburări ale sănătăţii la 72,5% dintre utilizatorii de telefoane

mobile. Dintre aceştia, 43% s-au plâns de dureri de cap, 38,3% de dureri ale

urechilor, 31,6% de senzaţii de oboseală, 29,8% de tulburări ale somnului, 28,5%

de dificultăţi de concentrare şi 19,2% de senzaţii de arsuri ale feţei.

Bazându-se pe frecvenţa şi pe durata apelurilor ce produc aceste probleme de

sănătate, autorii acestui studiu recomandă limitarea duratei fiecărui apel la 4

minute, limitarea numărului apelurilor la 6 pe zi şi nedepăşirea duratei de 22 de

minute de expunere zilnică la radiaţiile emise de telefonul mobil (Salama şi

colab., 2004).

Prudenţa ne îndeamnă aşadar să limităm utilizarea telefonului mobil. În practică,

trebuie să limităm conversaţiile la telefonul mobil doar la ceea ce este esenţial,

indispensabil sau urgent.

Numeroase studii ştiinţifice au arătat că microundele provoacă formarea

radicalilor liberi în ţesuturile expuse acestor radiaţii, iar aceşti radicali liberi sunt

responsabili de o creştere a stresului oxidativ (vezi anexa).

Substanţe anti-oxidante precum melatonina (Koylu şi colab., 2006; Ayata şi

colab., 2004; Oktem şi colab., 2005), CAPE (esterul feniletilic al acidului cafeic)

(Ozguner şi colab., 2005; Yildiz şi colab., 2006) şi plante ca Gingko Biloba (Ilhan

şi colab., 2004) sunt capabile să diminueze stresul oxidativ provocat de

microunde.

În cadrul unui studiu, opt femele de şobolan, expuse radiaţiilor GSM 900 MHz

emise de un telefon mobil, au prezentat, la nivelul mucoasei lor uterine, leziuni

ale ţesuturilor, precum şi o creştere a stresului oxidativ. Aceste efecte au fost

mult atenuate la un alt grup de opt femele de şobolan, care au fost expuse la

aceleaşi radiaţii, însă au primit în acelaşi timp vitaminele C şi E. (Guney şi colab.,

2007)

Numeroase studii au arătat că mai mulţi antioxidanţi au capacitatea de a ne

proteja împotriva consecinţelor negative ale expunerii la radiaţii

electromagnetice. Totuşi, fiecare antioxidant lucrează diferit în corp; unii

antioxidanţi oferă mai multă protecţie pentru anumite organe ale corpului (de

exemplu, s-a arătat că silimarina oferă o protecţie specifică ficatului), în vreme ce

alţi antioxidanţi au o acţiune conjugată. De aceea, unii autori (ex. Doyon, 2007)

au propus analogia dintre antioxidanţi şi o „echipă de fotbal”, fiecare dintre aceşti

antioxidanţi îndeplinind o funcţie specifică, însă lucrând împreună ca o echipă.

Următorii antioxidanţi au fost recomandaţi în mai multe studii ca substanţe ce

oferă o anumită protecţie împotriva radiaţiilor electromagnetice: acidul alfa-lipoic

(ALA), acetil-L-carnitina, vitamina C, vitamina A, vitamina E, vitaminele B,

carotenul, criptoxantina, luteina, zeaxantina, licopenul, flavonoizii, Gingko Biloba,

picnogenolul, uleiul din seminţe de struguri, quercetina, izoflavonele, silimarina,

afinele, coacăzele, păducelul, glutationul (din zer praf), n-acetil-L-cisteina,

superoxid dismutaza (SOD), seleniul, catalaza, propolisul şi coenzima Q10. De

asemenea, s-a arătat că produse precum Noni Juice (suc extras din fructul Noni

din Tahiti), coacăzele, propolisul, veninul de şarpe, anumite plante chinezeşti,

inozitolul ş.a. stimulează producerea în corp a celulelor NK (natural killers).

(Doyon, 2007)

Aşadar poate fi de folos consumul regulat de substanţe antioxidante, sub formă

de suplimente alimentare. Însă nu trebuie uitat faptul că principala sursă din care

trebuie luate aceste substanţe o constituie alimentele naturale. Substanţele

antioxidante se găsesc în special în legumele şi fructele proaspete (vitaminele A

şi C) şi în cerealele integrale (vitamina E).

Soluţii precum folosirea de substanţe antioxidante ca supliment alimentar sunt

însă doar soluţii pe termen scurt. „Singura soluţie pe termen lung – afirma prof.

Paul Raymond Doyon de la Universitatea Yunnan din China – este de a reduce

drastic actualul nivel, periculos şi inacceptabil, al radiaţiilor electromagnetice din

mediul înconjurător.” Acelaşi om de ştiinţă propune „regiuni umbrelă” (similare

pentru zonele speciale pentru fumători) pentru cei ce utilizează radiaţiile emise

de telefoanele mobile sau de echipamentele WiFi, aceste regiuni „având o

întindere foarte limitată şi în care cei care vor să se ducă să-şi coacă la

microunde creierul pot să facă acest lucru fără a-i afecta şi pe cei ce nu vor aşa

ceva”. În final, acelaşi cercetător îndeamnă la acţiune, citând o maximă ce

afirmă: „Pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă

nimic”.

Concluzii

Începând din anul 2002, companiile de asigurări au încetat să mai ofere asigurări

pentru „vreo vătămare de orice natură cauzată direct sau indirect, rezultând din

sau legată într-un mod de câmpurile electromagnetice” (cf. Santini şi colab.,

2004).

„Companiile de asigurări – precizează Jean Pilette – cunosc faptul că radiaţiile

electromagnetice sunt capabile de a provoca efecte negative pe care nu le pot

asigura, la fel cum nu pot asigura nici riscurile nucleare, care sunt excluse din

politica lor de asigurări.”

Cum tehnologia microundelor nu generează nici poluanţi chimici lichizi, nici emisii

gazoase toxice, nici deşeuri radioactive, ea este considerată o tehnologie

„curată”. Cu toate acestea, nocivitatea ei este încă şi mai insidioasă întrucât

microundele sunt invizibile, incolore şi inodore.

Dr. Jean Pilette, bazându-se pe cele peste o mie de studii care au evidenţiat

efectele negative ale radiaţiilor emise de telefoanele mobile asupra sănătăţii,

conchidea că „antenele de telefonie mobilă, telefoanele mobile şi dispozitivele

fără fir care funcţionează cu microunde constituie un veritabil pericol pentru

sănătatea umană”.

Un studiu apărut în 2005 şi în care au fost chestionaţi numeroşi medici

generalişti austrieci a arătat că 66% dintre aceştia au avut pacienţi ce sufereau

de hipersensibilitate electromagnetică şi că 96% dintre aceşti medici credeau că

există o influenţă negativă a „poluării electromagnetice din mediul înconjurător”

asupra sănătăţii (Leitgeb şi colab., 2005).

David Servan-Schreiber, medic şi doctor în ştiinţe medicale, profesor la

Universitatea din Lyon, Franţa, şi la Universitatea din Pittsburgh, S.U.A., a lansat

în iunie 2008, împreună cu alţi 19 oameni de ştiinţă (în majoritate oncologi) din

întreaga lume, un apel prin care avertiza asupra riscurilor la care este expus

creierul ca urmare a utilizării telefoanelor mobile (Philippin şi Quemener, 2008).

Medicul belgian Jean Pilette, în încheierea cărţii sale Antennes relais de

téléphonie mobile, technologies sans fil et santé (2008), afirma următoarele: „Ne

aşteptăm din partea autorităţilor publice la o preocupare reală pentru sănătatea

populaţiei. Ne aşteptăm ca ei să recunoască realitatea efectelor nefaste ale

microundelor şi să informeze populaţia, şi în mod special pe părinţi, ai căror copii

sunt expuşi la aceste radiaţii încă de la cea mai fragedă vârstă sau chiar au ei

înşişi acces la aceste tehnologii fără fir.”

Fumatul este reglementat în locurile publice; în acelaşi mod, utilizarea

tehnologiilor „fără fir” în locurile publice, şi cu precădere în toate mijloacele de

transport în comun, ar trebui supusă reglementărilor. Spre exemplu, ar trebui ca

în metrouri şi în trenuri să existe compartimente în care să nu fie permisă

utilizarea telefoanelor mobile sau a echipamentelor WiFi.

Noi cerem ca autorităţile publice să ia în cele din urmă măsurile necesare pentru

a proteja oamenii de aceste noi pericole şi să pună sănătatea populaţiei mai

presus de interesele financiare”17.

„Industria de telefonie celulară – remarca Paul Raymond Doyon, profesor la

Universitatea Yunnan din China – câştigă în fiecare an sute de miliarde de dolari.

Ei deţin banii şi puterea prin care îi pot influenţa pe politicieni, controlează şi

mass-media şi chiar şi o parte însemnată din cercetare (cele pe care le

finanţează ei). Cercetătorii lipsiţi de simţul moral primesc fonduri uriaşe de la

această industrie şi se exercită presiune asupra lor ca să ne spună că nu e

niciun pericol, în timp ce cercetătorilor care ne informează că pericolele sunt

reale li se taie în mod consecvent fondurile.”

În prezent există aproximativ 40.000 de semnatari ai Apelului de la Freiburg,

întocmit după ce mai mulţi doctori germani au recunoscut o legătură între multe

dintre simptomele enumerate mai sus şi expunerea la radiaţia de microunde şi la

alte radiaţii electromagnetice – după ce guvernul german a refuzat să acţioneze

ca să-şi protejeze cetăţenii. În unele ţări, ca Israel şi Irlanda, au existat cazuri în

care cetăţenii au luat decizia de a acţiona singuri pentru a-şi proteja sănătatea,

atunci când şi-au dat seama că guvernele lor nu îi protejează pe ei şi pe copiii lor

de acest pericol. „Fireşte – observă acelaşi Paul Raymond Doyon – noi toţi avem

dreptul de a nu fi expuşi la această radiaţie care ne afectează sănătatea şi ne

îmbolnăveşte pe noi şi pe familiile noastre. Din păcate, se pare că guvernele

noastre favorizează corporaţiile de telefonie mobilă şi desigur banii lor, şi nu

drepturile noastre.”

Singura cale prin care industria telefoniei mobile îşi obţine puterea rezultă din

faptul că utilizatorii serviciilor acesteia le plătesc banii lor. Ei au creat o nevoie

imaginară, care adeseori se transformă într-o adevărată dependenţă. „Dar –

adaugă Paul Doyon – dacă ţineţi seama de informaţiile de mai sus, atunci veţi

realiza că nu aveţi cu adevărat nevoie de acest „rău NE-necesar” – sau mai

degrabă aveţi nevoie de el tot aşa cum aveţi nevoie de o tumoare cerebrală.

Utilizatorii trebuie să devină conştienţi că au puterea de a produce schimbarea.

Deci, consumatorul este sau parte a problemei, sau parte a soluţiei! Consu-

matorul poate decide. El poate să aleagă – dacă nu este inconştient! Lăcomia,

egoismul, conformismul, ignoranţa, apatia, obedienţa, frica, scepticismul orb şi

negativismul sunt forţe puternice în societăţile noastre, pe care industriile le

folosesc pentru a manipula populaţia. Totuşi, ele sunt forme ale inconştienţei. Şi

numai o persoană inconştientă care, deşi îşi dă seama de daunele grave pe care

această tehnologie le produce, ar plăti unei industrii ca să le facă rău lor,

familiilor lor şi altora. Numai o persoană inconştientă ar fi un partener benevol

într-o crimă gravă comisă împotriva altor fiinţe umane, plantelor, insectelor şi

animalelor care trăiesc pe această planetă. Socio-psihologii au arătat că le este

mult mai uşor oamenilor să îi vatăme pe alţi oameni atunci când fac aceasta la

ordinele unei personalităţi cu autoritate – şi în plus dacă aceasta se face indirect

şi cu profit.

Dacă adăugăm la elementele de inconştienţă ale conformismului (toţi ceilalţi fac

asta, aşa că trebuie să fie OK), comodităţii, egoismului, lăcomiei şi negării, atunci

avem toate ingredientele pentru un dezastru. Dacă cineva te ucide direct şi

imediat, este dus la închisoare; totuşi, dacă cineva te ucide indirect şi în timp,

scapă de orice pedeapsă.”

Paul Doyon subliniază în studiul său că „ceea ce trebuie până la urmă pus în

evidenţă este că armele de distrugere în masă nu sunt în Irak, ci mai degrabă în

buzunarele noastre, şi noi nu doar comitem genocid în masă cu aceste arme, ci

şi un lent suicid în masă.”

Ce putem face pentru a ne proteja pe noi şi pe familiile noastre de această

inconştienţă? Un lucru ar fi să limităm expunerea noastră şi a familiei noastre la

electrosmog cât de mult posibil. Aceasta se poate realiza stabilindu-ne în alt loc

(deşi devine din ce în ce mai greu să găseşti un loc fără aceste radiaţii), iar dacă

aceasta nu este posibil, atunci să ne ecranăm locuinţa. Recent (2007) s-a

construit în Budapesta o asemenea clădire, care a fost proiectată astfel încât să

blocheze expunerea locatarilor la radiaţii electromagnetice, dovadă că oamenii

încep într-adevăr să trateze serios această problemă. Tot mai mulţi oameni stu-

diază posibilitatea creării unor comunităţi libere de radiaţii electromagnetice, şi ne

putem aştepta ca în viitor doctorii să înceapă să trimită pacienţii în acele zone.

Profesorul Doyon, care nu este optimist în privinţa „trezirii din inconştienţă a lumii

civilizate în viitorul apropiat”, consideră că acum „singura alternativă posibilă este

să ne îndreptăm atenţia înspre fibrele optice – lucru propus de regretatul

biofizician din Noua Zeelandă, Dr. Neil Cherry, şi susţinut de asemenea şi de Dr.

George Carlo. Aşa că, în loc să iradiem întreaga planetă cu microunde de înaltă

frecvenţă, ar fi mult mai sigur să avem peste tot cabluri de fibră optică, având

pretutindeni posibilitatea de a ne conecta aparatele electronice, inclusiv te-

lefoanele celulare şi computerele.”18

NOTĂ FINALĂ: Cititorului interesat să afle mai multe în domeniu îi recomandam

cartea „Idolii fără fir. Telefonia mobilă şi poluarea electromagnetică”, Editura

Christiana, 2010 (376 pag., inclusiv o vastă bibliografie) pentru un studiu

temeinic al întregului fenomen, precum şi celelalte broşuri apărute în această

serie.

1. raluca  a spus:În iulie 6, 2011

Am cumparat un apartament in urma cu 3 ani in Tgv cu credit ipotecar;in timpul acesta mi-

am terminat rezidentiatul in medicina la Bucuresti.Vreau sa ma intorc in D-ta dar s-au montat

pe bloc(eu am ap. la etj.10)antene de tel.mobila.Traiesc cu stess la clipa can va trebui sa ma

mut.Nu pot sa-l vand pentru ca este ipotecat.Vreau sa le dau jos si voi lupta ptr. asta.Dar de

unde sa pornesc?La ce nivel de radiatii sunt expusa?Ce sa fac?Am nevoie de autor!!!Am

copil de 7ani si mai vreau multi altii.Ce ma fac?Ajutor!!!!!

Răspunde

2.

admin a spus:În iulie 7, 2011

Doamne, ajută!

Dupa cunostintele mele, nivelul de radiatii este mare doar în imediata vecinătate a turnului

de emisie, el scazând foarte mult odata cu creșterea distanței; în plus betonul dintre etaje

cred că protejează destul de bine de radiatii; cu toate acestea, amplasarea unui astfel de

turn pe un bloc locuit este un lucru de condamnat; nu ar trebui să existe așa ceva nicaieri

unde au acces oamenii, sau în imediata vecinatate a unor zone locuite.

Actiunea noastra ca și creștini, trebuie sa fie în primul și în primul rând rugăciunea; să ne

rugăm să avem copii sănătoși, o familie plină de armonie, fără certuri și dezbinare, să ne

vedem copii mari și pe picioarele lor, bine crescuți si educați.

Lumește, nu știu exact cui vă puteți adresa; poate că ar fi o idee bună să vorbiți cu un

avocat, dacă aveți pe cineva cunoscut și de incredere care cunoaste legislația în domeniu,

atunci poate că ar fi o idee bună să-l întrebați ce e de facut.

Însă revin, ajutorul și sprijinul cel mai mare îl veți obține prin rugăciune stăruitoare.

Raluca,Partea negtiva a lucrurilor:- campul electromagnetic, cel putin cel de frecventa inalta, GSM,dect,WiFi dauneaza extrem de mult orgnismelor vii prin mai multe componente:1. incalizrea tesuturilor (similar cuptorului cu microunde)2. creearea de radicali liberi3. inducerea unei strai de incordare la nivel celular care limiteaza functionarea unor mecanisme ale corpului uman de a se aparaPartea buna a lucrurilor:-intensitatea campului electromagentic scade direct proportional cu patratul distantei pana la sursa-cu toate acestea in locuintele noastre ajunge cu o intensitate destul de ridicata (ex: telefoianle mobile au nevoie pt a functiona de multe ori de un nivel de 1000 de ori mai mic, insa pt ca sunt si locuinte la distanta mai mare de antena putereade emeisie a acesteia se rgeleaza astfel incat sa ajunga si la acelea…..ba mai mult unii vor semnal in subsol,in metrou , in lift…ia ghici operatorii GSM vor mari puterea antenelor pentru a satisface publicul).Ce putem face noi:1. masuram nivelul campuli electromagnetic. Daca este mare (mare nu in sensul prevazut de legislatieci mare in raport cu studiile facute pe organismle vii) putem lua anumite masuri de ecranare. Exista solutii, este adevart nu sunt ieftine insa ele exista si ne pot ajuta.Marcelinfo@safesolution.ro