Rabindranath Tagore - Copilul ce se învesmânta cu mantie de print

Copilul ce se învesmânta cu mantie de printsi poarta la gât lanturi auritepierde toata placerea jocului;la orice pas se-mpiedica-n podoaba.De teama c-o va rupe sau c-o va prafuise tine departe de lumesi nu cuteaza nici sa se bucure.De ce sa fie-ntemnitat în lux?Oare nu-l dezbraci asa de dreptul de-a intraîn marea sarbatoare a vietii omenesti? 

Grădinarul*Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părulAuzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?E seară � spunse poetul � şi-ascult, cineva poate strigă din sat, Cu toată ora târzieVeghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi dacăOchii lor lacomi cerşesc muzica menită să le curme tăcereaŞi să vorbească pentru ei.Cine le va ţese cântece de iubire, dacă eu stau pe ţărmul vieţiiŞi contemplu moartea şi viaţa de dincolo?Cea dintâi stea a serii se stingeFlacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să veghezeNopatea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericuluiCine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-miUşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân, Asemeni celui mai tânăr, sau mai bătrân din satul acesta.Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.

Unii au lacrimi ce ţăşnesc la lumina zilei, iar alţii � lacrimi ascunse în intuneric.Toţi au nevoie de mine şi eu nu am timp să cuget la viaţa de dincolo.Am vârsta tuturor, ce-mi pasă dacă îmi încărunţeşte părul! 

GITANJALI - Ofranda Lirică Viaţa vieţii mele...

Viaţa vieţii mele, mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat, ştiind că pe fiecare mădularodihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare.

Mereu mă voi silisă păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu, ştiind că Tu eşti Adevărulcare deşteaptă lumina minţii în sufletul meu.

Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii meleşi să ţin în floare iubirea mea, ştiind că ai lăcaşul Tăuîn cel mai ascuns altar al inimii mele.

Iar truda mea va fisă Te descopăr prin faptele mele, ştiind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez. 

Where the mind is without fear

Where the mind is without fear and the head is held highWhere knowledge is freeWhere the world has not been broken up into fragmentsBy narrow domestic wallsWhere words come out from the depth of truthWhere tireless striving stretches its arms towards perfectionWhere the clear stream of reason has not lost its wayInto the dreary desert sand of dead habitWhere the mind is led forward by theeInto ever-widening thought and actionInto that heaven of freedom, my Father, let my country awake 

Sympathy

If I were only a little puppy, not your baby, mother dear, would you say "No" to me if I tried to eat from your dish?

Would you drive me off, saying to me, "Go away, you naughty little puppy"?

Then go, mother, go! I will never come to you when you call me, and I never let you feed me any more.

If I were only a little green parrot, and not your baby, mother dear, would you keep me chained lest I should fly away?

Would you shake your finger at me and say, "What an ungrateful wretch of a bird!It is gnawing at its chain day and night"?

Then go, mother, go! I will run away into the woods;I will never let you take me in your arms again. 

The End

It is time for me to go, mother; I am going.

When in the paling darkness of the lonely dawn you stretch outyour arms for your baby in the bed, I shall say, "Baby is not

there!"--mother, I am going.

I shall become a delicate draught of air and caress you; and Ishall be ripples in the water when you bathe, and kiss you andkiss you again.

In the gusty night when the rain patters on the leaves you willhear my whisper in your bed, and my laughter will flash with thelightning through the open window into your room.

If you lie awake, thinking of your baby till late into the night, I shall sing to you from the stars, "Sleep mother, sleep."

On the straying moonbeams I shall steal over your bed, and lieupon your bosom while you sleep.

I shall become a dream, and through the little opening of youreyelids I shall slip into the depths of your sleep; and when youwake up and look round startled, like a twinkling firefly I shallflit out into the darkness.

When, on the great festival of puja, the neighbours'children come and play about the house, I shall melt into themusic of the flute and throb in your heart all day.

Dear auntie will come with puja-presents and will ask, "Where is our baby, sister? Mother, you will tell her softly, "He is in the pupils of my eyes, he is in my body and in mysoul."

The First Jasmines

The First Jasmines

by Rabindranath Tagore

AH, these jasmines, these white jasmines!I seem to remember the first day when I filled my handswith these jasmines, these white jasmines.

I have loved the sunlight, the sky and the green earth;I have heard the liquid murmur of the river

through the darkness of midnight;Autumn sunsets have come to me at the bend of the roadin the lonely waste, like a bride raising her veilto accept her lover.Yet my memory is still sweet with the first white jasminesthat I held in my hands when I was a child.

Many a glad day has come in my life, and I have laughed with merrymakers on festival nights.

On grey mornings of rainI have crooned many an idle song.

I have worn round my neck the evening wreath ofBAKULAS woven by the hand of love.

Yet my heart is sweet with the memory of the first fresh jasmines that filled my hands when I was a child. 

The Gift

by Rabindranath Tagore

I want to give you something, my child, for we are drifting in the stream of the world.Our lives will be carried apart, and our love forgotten.But I am not so foolish as to hope thatI could buy your heart with my gifts.

Young is your life, your path long, andyou drink the love we bring you at one draughtand turn and run away from us.You have your play and your playmates.What harm is there if you have no timeor thought for us.

We, indeed, have leisure enough in old ageto count the days that are past, to cherish in our hearts what ourhands have lost for ever.

The river runs swift with a song, breaking through all barriers.But the mountain stays and remembers, and follows her with his love. 

The Merchant

Imagine, mother, that you are to stay at home and I am to travelinto strange lands.

Imagine that my boat is ready at the landing fully laden.

Now think well, mother, before you say what I shall bring for youwhen I come back.

Mother, do you want heaps and heaps of gold?

There, by the banks of golden streams, fields are full of goldenharvest.

And in the shade of the forest path the golden champaflowers drop on the ground.

I will gather them all for you in many hundred baskets.Mother, do you want pearls big as the raindrops of autumn?

I shall cross to the pearl island shore. There in the earlymorning light pearls tremble on the meadow flowers, pearls dropon the grass, and pearls are scattered on the sand in spray bythe wild sea-waves.

My brother shall have a pair of horses with wings to fly amongthe clouds.

For father I shall bring a magic pen that, without his knowing, will write of itself.

For you, mother, I must have the casket and jewel that cost sevenkings their kingdoms.

The Child Angel

by Rabindranath Tagore

Let your life come amongst them like a flame of light, my child, unflickering and pure, and delight them into silence.

They are cruel in their greed and their envy, their words are like hidden knives thirsting for blood.

Go and stand amidst their scowling hearts, my child, and let your gentle eyes fall upon them like theforgiving peace of the evening over the strife of the day.

Let them see your face, my child, and thus know themeaning of all things, let them love you and love each other.

Come and take your seat in the bosom of the limitless, my child.At sunrise open and raise your heart like a blossoming flower, And, at sunset, bend your head and, in silence, complete the worship of the day. 

Rabindranath Tagore

(1861 - 1941)

Cand ea trecu pe langa mine...Nu pastra pentru tine ...Inima mea, pasare ...Daca doresti aceasta, fie !Cititorule, cine esti tu ...Copilul ce-i impodobitO, nebunule, care incerciSingur mergeam pe drumul meuAcolo, unde cugetul ...JucariiFii gata, inima meaNu-ti este tie harazit

         

Cand ea trecu pe langa mine...cand ea trecu pe langa mine cu pasi repezim-atise cu poala rochiei, usoaradin nestiuta insula a unei inimirazbi un suflu cald de primavarao falfaire si-atingere de-aripama netezi si disparu-ntr-o clipaca o petala frageda de floarece-o rupe si-o involbura o boare.cazu pe inima-mi ca un suspinal soldului in fosnet linsi ca o soapta moalea inimii sale.La inceputul paginii

         

Nu pastra pentru tine ...nu pastra pentru tine, prietene, taina inimii tale,spune-mi-o mie, doar mie, in tainatu, ce zambesti cu-atata gingasiesopteste-mi cat mai lin : inima mea te va auzinu urechea.

adanca-i noaptea, casa tacutacuiburile pasarilor invaluite in somndeschide-ti printre lacrimi furiseprintre zambete nesigureprintr-o dulce-mbujorare a dureriideschide-ti taina inimii tale ...La inceputul paginii

         

Inima mea, pasare ...inima mea, pasare din salbaticiesi-a gasit cerul in ochii tai.ochii tai sunt leaganul zorilorochii tai sunt imparatia stelelor.cantecele mele se pierd in adancul ochilor tailasa-ma sa ma inalt in aceste doua ceruriin uriasa lor singuratate.lasa-ma doar norii sa le spintecsa le-mprastii vasliri de aripiin stralucirea lor plina de soare.La inceputul paginii

         

Daca doresti aceasta, fie !daca doresti aceasta, fiemi-oi intrerupe cantecul.daca iti face inima sa batami-oi ascunde ochii de fata ta.daca deodata-n umblet te impiedicpasi-voi mai alaturi, pe-alta cale.daca te stanjenesc la impletirea florilorvoi da ocol gradinii tale.daca-ti fac apa jucausa si salbatican-o sa-mi mai apropii barca de malul tau.La inceputul paginii

         

Cititorule, cine esti tu ...cititorule, cine esti tu oarecare-mi citesti poemele acesteasi dupa o suta de ani?nu-ti pot trimite nici o singura floaredin belsugul acestei primaverinici un singur licar de aurdin norii de-acolo, impurpurati de lumini ...deschide-ti larg usile si priveste afara !din propria ta gradina in floareculege-ti doar miresmate aduceri amintede flori pieritoarecu o suta de ani mai’nainte.si-n bucuria inimii tale sa simtibucuria vie care-ntr-o primavaracu zori diafania cantat si vocea ei veselasi-a rostogolit-o si peste o suta de ani.La inceputul paginii

         

Copilul ce-i impodobitcopilul ce-i impodobitin scumpe haine princiaresi poarta lanturi de giuvaericalepe dupa gatisi pierde placerea jocului ;vesmintele-l stanjenesc la fiecare pas.de teama ca se zgariesau isi pastreaza mainile in colbdeoparte sta de lumede spaima nici nu se clinteste.- Mama oare-i priesteaceasta inchisoare de scumpeturidaca-l indeparteaza de tarana sanatoasadaca e jefuit de dreptul de-a patrundein marele bazar al vietii-obisnuite, omenesti ?La inceputul paginii

         

O, nebunule, care incercio, nebunule, care incercipe tine insuti sa te cari

pe proprii tai umerio, cersetorule care vii sa cersestila propria ta usa !lasa-ti povara-n mainile aceluiacare poate sa ti-o care toatasi nu privi cu jind in urma niciodata!dorinta ta lumina lampii-o stingede cum rasuflul i-l atingece pacatos !sa nu primesti nici daruri, nici odoaredin palmele-i murdare.primeste doar ce-ti daruiecel ce-n iubire sacra staruie.La inceputul paginii

         

Singur mergeam pe drumul meusingur mergeam pe drumul meula locul nostru de-ntalnire.dar cine-i acesta care ma urmarestepas cu pas in mutenia beznelor ?ma trag din drum alaturisa ma feresc de umbra luidar el nu-mi scapa urma pasilor.starneste, mandru, pulberea in merssi-ngana cu glas tareorice cuvant care-l rostesc.el este eul, eu insumisi, Doamne, de rusine nici ca stie.dar eu rosesc sa vin la usa tacu umbra-i in tovarasie .La inceputul paginii

         

Acolo, unde cugetul ...acolo, unde cugetul nu se-nspaimantasi unde fruntea se inalta in tarie ;acolo, unde liber esti de a cunoasteacolo, unde lumea n-a fost parcelataintre ingusti pereti domesticiacolo, unde cuvintele au izvoratdin adancimea adevarului adevaratacolo, unde truda fara obosealaintinde brate spre desavarsireacolo, unde limpedele rau al ratiuniinu-si pierde firul prin desertul singuratical obiceiurilor moarteacolo, unde spiritul calauzit de tinese-avanta-n largul meu largindu-se

prin fapta si gandirein acest rai al Libertatii, Tata,fa-mi patria sa se trezeasca !La inceputul paginii

         

Jucariicopile, cat de fericit esti tu, cand pe taranao dimineata-ntreaga mi te joci c-o frantaramura in mana.zambesc privind la jocul tau cu mica, frantaramura in mana.sunr prins de treburile melesi ore-ntregi socot la cifre grele.poate ca-mi vei zvarli cate-o priviresi-un gand citit pe fata :« ce joc neghiob sa-ti prapadesti cu el o dimineata »copile,-am dat uitarii arta de a ma pierde-n golcu bete si cu turte de namol.eu caut scumpe jucarii topindun bulgar de-aur si argint.cu orice-ti cade-n maini, pe-ne-aleseleiti fauresti atatea jocuri vesele.imi irosesc si timpul si putereacu lucuri ce nicicand n-am sa le-ating.in subreda mea luntre ma tot zbat pe locravnind sa trec Marea Dorinteimereu uitand ca joc si eu un joc.La inceputul paginii

         

Fii gata, inima meafii gata, inima measi-avanta-te-naintelasa-i sa intarzie pe cei ce vornumele tau a fost strigatin cerul diminetii.bobocului de noapte-i este dor de rouadar floarea inflorita strigadupa libertatea luminii.sparge-ti invelisul, inima measi-avanta-te-nainte !La inceputul paginii

         

Nu-ti este tie harazitnu-ti este tie harazitsa faci bobocul verde sa-nfloreasca.oricat l-ao scutura si l-ai lovinu-i in puterile talesa-l faci sa dea petale.atingerea-ti murdara-l pangari.ii smulgi petalele, si i le spulberifarame le strivesti in pulberi.ah ! nu-ti este tie harazitsa faci bobocul verde sa-nfloreascacel care poate sa-l deschidao face-atat de simplu !i-arunca o privire pe sub genesi mustul vietii se porneste-n vene.la suflul asta floarea-si scoatearipile la vant, vaslind din toate.culori s-aprind ca dorul inimii curatesi o mireasa isi destainadulcea-i taina.cel care poate sa-l deschidao face atat de simplu.