Puterea premonitiilor preview

EDITORI:Silviu DragomirVasile Dem. ZamfirescuMagdalena Mărculescu

DIRECTOR:Crina Drăghici

DESIGN:Alexe Popescu

DIRECTOR PRODUCŢIE:Cristian Claudiu Coban

DTP:Răzvan Nasea

CORECTORI:Lorina ChițanRodica Petcu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDossey, LaRRy Puterea premoniţiilor : cunoaşterea viitorului îţi poate schimba viaţa / Larry Dossey ; trad.: Alina Luca. - Bucureşti : Lifestyle Publishing, 2011 Bibliogr. ISBN 978-606-92805-6-0

I. Luca, Alina (trad.)

133 159.96

Titlul original: ThE POwER Of PREMONITIONSAutor: Larry Dossey. M.D.

Copyright © 2009 by Larry Dossey. M.D.

Prezenta ediție s-a publicat prin acord cu DUTTON, membru al Penguin Group, USA

Copyright © Lifestyle Publishing, 2011pentru prezenta ediție

Lifestyle Publishing face partedin Grupul Editorial Trei

C.P. 27-0490, BucureştiTel./fax: +4 021 300 60 90e-mail: [email protected]

www.lifestylepublishing.ro

ISBN 978-606-92805-6-0

Pentru Barbara

Cuprins

Cuvânt‑înainte ................................................................. 11Nota autorului ................................................................... 13Introducere ........................................................................ 15

1. Cazurile ....................................................................... 31

avertizări legate de boli ......................................... 37senzaţii fizice supranormale? ........................ 40Valoarea pentru supravieţuire ...................... 42Când să luăm lucrurile în serios? ................. 43

Fenomenele telesomatice. Importanţa sentimentelor ............................................................. 44

Premoniţii legate de moartea pruncilor: sMss ............................................................................. 50Dezastrul de la aberfan .......................................... 55

Premoniţiile şi imortalitatea. experimentul lui Dunne legat de timp ................ 62

evitarea trenurilor şi a avioanelor ....................... 66Premoniţii legate de 11 septembrie ............. 67

explozia bisericii ...................................................... 81

Almanahul Fermierului .......................................... 86

Peste timp şi peste spaţiu: doi exploratori testează limitele premoniţiilor .............................. 87

a face bani .................................................................. 91

2. Dovezile .................................................................... 105

Înaintea noastră în timp: experimentele legate de presentiment ......................................... 105

Dovezi online ........................................................... 121

Confruntarea cu dovezile ..................................... 124

Premoniţii la animale ............................................. 126

Vederea primară şi vederea mentală ................ 137

Premoniţiile şi creierul .......................................... 145

experienţe traumatice? ......................................... 150

3. Premoniţiile: De ce, care, cum? ........................... 155

Vorbind limbajul premoniţiilor .......................... 155

De ce nu sunt mai precise premoniţiile? ......... 159

efectul de reprimare .............................................. 162

evoluţie şi instinct: să te menții în frunte ....... 170

entropie şi emoţie .................................................. 171

4. De ce ar trebui să cultivăm premoniţiile şi cum să facem asta .............................................. 178

Cultura şi premoniţiile .......................................... 178

De ce vrem să cultivăm premoniţiile ................ 184

Personalitate şi temperament ............................. 186

să crezi este important ......................................... 193

Respectul faţă de haos .......................................... 196

Când ar trebui să acordăm atenţie premoniţiilor? .......................................................... 200

etica ............................................................................ 202

să pui la îndoială sursa ......................................... 209

Costul negării premoniţiilor ................................ 212

oare istoria ar fi fost diferită? ............................ 224

Dacă vedem viitorul, putem oare să îl schimbăm? ....................................................... 230

Pericole ...................................................................... 234

Precauţii .................................................................... 238

5. Premoniţiile şi viziunea noastră asupra lumii ............................................................. 243

Căi către premoniţie .............................................. 243

Preaiubitul nostru timp ......................................... 245

Timpul în încurcătură ........................................... 247

Premoniţiile nu contrazic legile naturii ............ 251

Putem schimba trecutul? ...................................... 253Rugăciunea retroactivă: a ne ruga pentru trecut ............................................................ 256

Posibilităţi cuantice ................................................ 257

Conștiința .................................................................. 261

soartă sau liber‑arbitru? ...................................... 271Dragostea pentru mister ....................................... 273

anexă ................................................................................ 277

Infinită, eternă şi una: oamenii de știinţă despre conștiință .................................................... 277

erwin schrödinger .......................................... 278albert einstein ................................................. 278Freeman Dyson ................................................ 279

Henry Margenau .............................................. 279David Bohm ...................................................... 280George Wald ..................................................... 280Niels Bohr .......................................................... 281sir James Jeans ................................................ 281sir arthur eddington ...................................... 281Gregory Bateson .............................................. 282

Bibliografie ....................................................................... 283Mulţumiri .......................................................................... 309Note .................................................................................... 313

11

Cuvânt‑înainte

Locuiesc la aproximativ două mii trei sute de metri deasupra nivelului mării, la picioarele maiestuosului masiv Sangre de Cristo, care face parte din porţiunea sudică a Munţilor Stâncoşi şi se întinde până în zona de nord a statului New Mexico. Acesta este unul dintre locurile binecuvântate în care natura pare că are tot timpul chef să dea un spectacol.

Acum, lumea din afara ferestrei mele se transformă, din-tr-o iarnă grea, plină de ninsoare, într-un anotimp interme-diar, care nu mai este iarnă, dar nu a devenit încă primăvară. Indiciu clar al faptului că se petrece ceva este forfota priete-nelor mele, zburătoarele. Scatiii, vrăbiile, piţigoii de munte, scorţarii, porumbeii şi ciocănitorile încep să aibă poftă de flirt. Ieri, înțelegându-le aluziile, am curăţat căsuţa păsărilor de rămăşiţele cuibarului făcut anul trecut, pregătind-o pentru viitorul sălaş şi pentru un nou rând de pui.

Dar nu numai păsările au devenit jucăuşe. Deşi pinii şi ienuperii încă sunt gârboviţi, narcisele nesocotite încep să îşi arate lăstarii verzi, ceea ce, de obicei, înseamnă că în scurt timp urmează ca ei să fie atacaţi de o ninsoare de primăvară. Chiar şi cerul este mai vioi. Norii se adună în grămezi albe, o repetiţie cu costume pentru rolul lor principal în furtunile nă-bădăioase ale verii. Totuşi, aceste refrene ale naturii se petrec într-un interval mare de timp. Este nevoie de două luni întregi până când pământul se va înclina spre soare suficient pentru a alunga nopţile îngheţate şi pentru a-mi permite mie să îmi plantez grădina de legume. Între timp, încerc să observ tot ce se petrece.

Observaţie. Ce cuvânt simplu pentru un lucru atât de difi-cil! Am încercat să ajung să stăpânesc tehnica de a face acest

12 Puterea Premoniţiilor

lucru în timpul celei mai mari părţi a vieţii mele de adult, încă din anii ’70, când o carte m-a şocat, m-a uimit, relevând faptul că eram un observator destul de prost. Acea grenadă, Cum să meditezi1, îl avea drept autor pe psihologul Lawrence LeShan, care a făcut cercetări importante cu privire la legătura dintre psyche şi cancer, într-o perioadă când un astfel de domeniu ştiinţific abia dacă exista. Definiţia, pe scurt, dată de LeShan pentru noţiunea de meditaţie era arta de a face bine un lucru anume – ceea ce, se dovedea, era imposibil, fără a fi atent, fără a observa. Aceasta este una dintre cele mai dificile sarcini pe care putem încerca să le îndeplinim, cum probabil va remarca oricine, după numai câteva minute în care se străduieşte să observe ceva, concentrându-se intens, fără intervenţia gându-rilor şi a senzaţiilor externe.

Legăturile dintre observare, meditaţie şi premoniţie sunt profunde. Meditaţia ne duce în afara învălmăşelii timpului care curge, se grăbeşte – într-o nemişcare temporală. În timpul me-ditaţiei, simţim legătura noastră cu toate lucrurile din trecut, prezent şi viitor. În această stare, premoniţiile încep să pară nu numai posibile, dar chiar probabile. Ele încep să aibă sens.

Pentru că şi premoniţiile, şi meditaţia rup barierele timpu-lui, meditaţia este o grădină în care adeseori înfloresc premo-niţii. Aşa că, pe parcursul citirii acestei cărţi, sper că îţi rezervi un anumit timp pentru linişte, fie că acel timp îl numeşti meditaţie, reverie sau solitudine. Toate aceste activităţi sunt, de fapt, versiuni ale „timpului liber“ şi „eliberării de timp“. Trebuie să devii un bun observator. Acordă atenţie senzaţii-lor, impresiilor şi intuiţiilor care îţi inundă, în fiecare zi, viaţa. Dacă faci asta, vei observa că premoniţiile nu sunt un lucru rar, ci o parte naturală a existenţei noastre.

Un sticker spune aşa: „Gravitaţia. Nu e numai o idee bună. Ea este legea!“2 La fel e şi cu premoniţiile. Ele sunt un fapt. Sunt omniprezente. Şi urmează anumite tipare pe care vom încerca să le înţelegem. Sarcina noastră este să devenim con-ştienţi de ele şi să ne cerem dreptul la această capacitate uimi-toare, la acest dar minunat, pentru a deveni oameni compleţi.

13

Nota autorului

O parte dintre premoniţiile şi relatările viselor care urmează au fost prescurtate, repovestite sau modificate, pentru mai multă claritate şi coerenţă.

Pentru a proteja dreptul la intimitate, unele nume, respec-tiv caracteristici care pot duce la identificarea persoanelor, au fost schimbate.

Şi acum câteva cuvinte despre terminologia pe care urmează să o folosesc. Percepţia extrasenzorială, sau ESP, cu-prinde trei mari categorii de fenomene: telepatia, clarviziunea şi precogniţia. În termeni generali, telepatia este comunicarea de la minte la minte; clarviziunea este cunoaşterea directă, fără implicarea simţurilor, a evenimentelor obiective, fizice, în ea nu este neapărat necesară existenţa unei a doua minţi. Cunoaşterea dinainte a evenimentelor viitoare, cunoaştere care nu implică intervenţia senzorialului sau alte interferenţe, se numeşte precogniţie sau premoniţie.

Denumirea de „parapsihologie“ („pe lângă psihologie“) a fost popularizată în anii 1930 de către J. B. Rhine ca termen ce substituia ceea ce înainte cercetătorii numiseră cercetare psihică. Parapsihologia, numită şi psi, este un termen-umbre-lă, care include telepatia, clarviziunea, precogniţia şi psiho-kinezia/telekinezia, sau PK. Acest ultim termen înseamnă influenţarea unui obiect fizic cu ajutorul minţii, ea mai este numită şi „mintea influențează materia“3.

În lucrarea de faţă, voi folosi, în mod alternativ, denumi-rile de parapsihologie, paranormal şi psi. Voi utiliza aceste cuvinte pentru că au ajuns să fie termeni bine cunoscuţi. Totuşi, nu sunt prea mulţumit de „parapsihologie“ şi de „pa-ranormal“, pentru că aceste cuvinte creează o impresie falsă.


Dacă evenimentele despre care discutăm se produc, aşa cum cred eu că o fac, ele sunt înglobate în natural, şi nu „para“ sau separat. Asta înseamnă că ar trebui să fie considerate ca parte integrală a ştiinţelor naturii, şi nu ca un fel de copil vitreg de neam rău, care face de ruşine familia. Aşa cum a observat cândva biologul britanic Rupert Sheldrake: „Ca biolog, nu aş prea fi avut ce face cu un domeniu ştiinţific numit parabi-ologie.“4 Ca doctor, nici eu nu aş prea fi avut ce face cu un domeniu numit paramedicină. Însă, din nefericire, nu există un termen ideal pentru a descrie aceste fenomene enigmatice.

Timp de generaţii întregi, cercetătorii au tot încercat să găsească denumirea perfectă pentru fenomenele psi. Şi tot nu pot să ajungă la un consens. Este precum faimosul răspuns pe care Louis Armstrong l-a dat unui reporter când acesta i-a cerut să definească termenul jazz: „Dacă tu nu ştii, eu nu pot să îţi explic“. De ce oare sunt premoniţiile şi cele-lalte fenomene psi atât de alunecoase când intră în discuţie vorbirea? Poate pentru că limba noastră este legată de lumea caracterizată de triada „văd/ating/simt“. Psi, inclusiv premo-niţia, sfidează simțurile. Aşa că nu este surprinzător faptul că limbajul şchioapătă atunci când încercăm să cuprindem în cuvinte aceste fapte.

Voi alterna premoniţie cu termenii precogniţie, cunoaşterea viitorului şi previziune. Premoniţiile sunt, de asemenea, denu-mite utilizând o serie de expresii cum ar fi senzaţie, instinct, intuiţie, impresie, vibraţii sau al şaselea simţ. Dacă doreşti, poţi să alegi singur termenul. fii inventiv, ca o prietenă de-ale mele, căreia îi place să îşi numească intuiţiile Factorul X.

15

Introducere

Uneori lucrurile se ţin scai de noi. Aşa a fost cu premoniţiile, în cazul meu. M-am războit cu ele timp îndelungat, fără să mă pot elibera, oarecum asemenea luptei lui Iacob cu îngerul, din Vechiul Testament. Diferenţa principală era că bătălia lui Iacob nu a durat decât o noapte. Confruntarea mea cu premoniţiile nu a încetat pe parcursul a treizeci de ani şi nu dă niciun semn că s-ar sfârşi. Sincer, nu ştiam în ce mă implic atunci când le-am întâlnit prima oară. Întreaga experien-ţă seamănă cu a pătrunde într-o peşteră tăcută, doar ca să trezești din somn un urs grizzly.

Totul a început destul de inocent5, cu un vis pe care l-am avut în primul an de practică medicală. În el, Justin, fiul de patru ani al unuia dintre colegii mei doctori, zăcea întins pe spate într-o cameră sterilă, de examinare. O tehniciană cu ha-lat alb se străduia să aşeze nu ştiu ce aparat medical pe capul lui. Justin a luat-o razna – ţipând, zbătându-se şi căutând să îndepărteze aparatul, în ciuda eforturilor susţinute ale tehni-cienei. La capătul mesei se afla unul dintre părinţii lui Justin, care încerca să îl calmeze şi să îl îmbărbăteze. Tehniciana a încercat în mod repetat să îşi îndeplinească sarcina, dar nu reuşea, iar Justin era din ce în ce mai supărat. Exasperată, ea a ridicat mâinile în sus şi a plecat.

M-am trezit, în lumina cenușie a dimineţii, simţindu-mă tulburat, deoarece fusese cel mai vivace vis pe care îl avuse-sem vreodată – profund, mistic, „mai real decât realitatea“. Dar, în ceea ce priveşte conţinutul visului, lucrurile păreau fără sens. Nu înţelegeam de ce mă simţeam aşa de mişcat. M-am gândit să îmi trezesc soţia şi să îi povestesc ce se întâmplase, dar am hotărât să nu fac asta. Ce ar fi putut să


semnifice visul pentru ea? Abia dacă îl cunoşteam pe Justin, pe care îl văzuserăm numai de trei sau de patru ori.

M-am îmbrăcat şi m-am dus la spital, ca să fac vizitele de la prima oră a dimineţii. Pe măsură ce activităţile conti-nuau, am uitat de vis, asta până pe la orele prânzului. Apoi, în timp ce luam prânzul în zona rezervată personalului, alături de tatăl lui Justin, soţia lui a intrat în încăpere, ţinându-l pe Justin în braţe. Băiatul era, în mod clar, supărat, cu părul ud, dezordonat, şi cu lacrimile curgându-i şiroaie. Mama lui Justin i-a explicat soţului ei că tocmai se întorceau de la elec-troencefalograf (EEG), unde specialista în electroencefalogra-fie încercase să facă o analiză creierului celui mic. Se mândrea cu abilitatea ei de a convinge copiii să facă electroencefalo-grame, sarcină care poate fi una dificilă. Activitatea ei fusese practic fără pată, până când l-a întâlnit pe Justin. După ce i-a povestit soţului cum fiul ei se împotrivise şi refuzase analiza, mama lui Justin a plecat, ţinând în braţe copilul supărat. Soţul ei i-a însoţit afară din cantină şi a plecat apoi la el în cabinet.

Deja îmi reamintisem visul. Eram şocat. Visasem succesiu-nea de evenimente aproape în detaliu, înainte ca acestea să se fi petrecut. Am mers să îl văd pe tatăl lui Justin, în cabinet la el, şi l-am rugat să îmi povestească evenimentele care au dus la EEG-ul ratat.

Justin, mi-a povestit el, făcuse cu o zi înainte febră, urma-tă de un scurt episod convulsiv. Deşi era sigur că acea con-vulsie era cauza temperaturii crescute, şi nu a unei probleme serioase de sănătate, cum ar fi epilepsia sau o tumoare cere-brală, totuşi chemase un neurolog să îl consulte. Specialistul l-a liniştit, nu era cazul să facă ceva urgent. Va face o progra-mare a doua zi pentru o electroencefalogramă, numai ca să se asigure că nu era nimic în neregulă. Era o procedură simplă, iar specialista în EEG, spusese el, se pricepea foarte bine să lucreze cu copiii.

Ar fi putut altcineva să ştie ceva despre aceste evenimen-te? L-am întrebat. Voiam să aflu dacă nu cumva îmi dăduse cineva aceste informaţii, iar eu uitasem, lucru care ar fi putut să îmi influenţeze visul. Desigur că nu, mi-a spus tatăl lui

17

Justin; nimeni altcineva nu ştia, numai membrii foarte apropi-aţi ai familiei şi neurologul.

Apoi i-am spus colegului meu despre vis. El şi-a dat imediat seama că, dacă povestirea mea era adevărată, lumea lui obişnuită, predictibilă, ar fi fost brusc modificată. Dacă o persoană putea vedea viitorul dinainte, modul în care noi înţelegem realitatea fizică ar fi fost ameninţat. A sesizat, de asemenea, şi tulburarea mea. Conversaţia noastră s-a trans-format în tăcere, în timp ce ne gândeam la implicaţiile acestor evenimente ciudate. M-am întors, am plecat din cabinet şi am închis uşa în urma mea. Nu am mai discutat niciodată cu el despre aceste întâmplări.

Pe parcursul unei săptămâni, am mai visat de două ori eve-nimente care s-au petrecut a doua zi şi despre care nu aveam cum să ştiu nimic. De ce, deodată, aveam parte de un grup de vise precognitive, când nu mi se mai întâmplase niciodată aşa ceva? Era ca şi cum lumea se hotărâse să îmi dezvăluie o nouă faţă a ei, din motive pe care nu le puteam pricepe.

În toate cele trei cazuri, părea că timpul se inversase, efec-tele apărând înaintea cauzelor. Raţional, ştiam că aşa ceva nu se putea întâmpla. Timpul pur şi simplu nu putea fi inversat şi făcut să curgă invers, ducând cu sine, în prezent, informaţii dintr-un viitor care nu exista încă. Mă întrebam, oare nu cum-va mintea mea se îndepărtase de trup, ajungând în viitor, şi îşi aducea aminte informaţii despre evenimente care urmau să aibă loc? Ambele posibilităţi erau contra normalului şi se opu-neau, din toate punctele de vedere, pregătirii mele medicale. Trăirile mele erau localizate în creierul meu şi în momentul prezent, toţi doctorii ştiau asta.

Nu am mai avut parte de alt vis precognitiv decât zece ani mai târziu, când mi-am cumpărat primul computer. Era un aparat încet, enervant, care părea că are propria minte. Avea personalitate şi era încăpăţânat, adeseori refuzând să îmi îndeplinească comenzile. Venise alături de un manual cu instrucţiuni neclare, scris de către cineva a cărui limbă ma-ternă, în mod clar, nu era engleza. Într-o zi, mă chinuiam să inserez note de subsol în textul la care lucram. Am urmat


instrucţiunile cu scrupulozitate, pas cu pas, timp de câteva ore, încercând toate combinaţiile. Nu reuşeam nicicum. Am decis să îmi abandonez eforturile şi să încerc, din nou, a doua zi. În acea noapte am visat că eram aşezat în faţa calculato-rului, scriind ca de obicei, când a venit momentul să inserez o notă de subsol. Am văzut clar cum trebuia să fac asta şi unde era greşit manualul cu instrucţiuni. M-am trezit, m-am dus la calculator şi am urmat secvenţa de comenzi pe care o văzu-sem în vis. Procedura a funcţionat perfect. Am decis să nu arunc maşinăria pe fereastră.

De atunci nu am mai avut niciun vis precognitiv. Ca şi cum universul, după ce mi-a transmis mesajul, a închis telefonul. Acum intra în sarcina mea să îmi dau seama ce însemna – lu-cru pe care încerc să îl fac în această carte.

Pregătirea mea medicală m-a făcut sensibil la ideea de premoniţie. Sănătatea şi boala, clinicile şi spitalele sunt prime terenuri de vânătoare pentru astfel de fenomene. Totuşi, noi, medicii, avem o relaţie zbuciumată cu ele. Suntem pregătiţi pentru medicina pe bază de dovezi, cu sistemul ei dificil de reguli şi cu algoritmii ei decizionali. Acest mod de abordare exclude, automat, impresii, intuiţii, semnificaţii şi alte forme ale conștiinței care nu sunt conforme cu raţiunea şi cu analiza.

Viaţa profesională mi-am petrecut-o în domeniul medici-nei interne, iar acum sunt pensionar. Parte integrantă a vieţii mele de medic a fost fascinaţia referitoare la rolul conștiinței şi al spiritualităţii în ceea ce priveşte starea de sănătate şi cea de boală. Deşi am publicat o serie de cărţi care explorea-ză, în diferite moduri, această problemă, niciodată nu m-am concentrat în mod explicit asupra premoniţiilor. Dar, din acel moment în care „visul cu Justin“ m-a şocat, nu am mai reuşit să îmi stăpânesc curiozitatea referitoare la ele. Am căutat cu sârg prin literatura neurologică, psihiatrică şi parapsihologică pentru a găsi răspunsuri: de ce şi cum au loc premoniţiile; ce scop au ele; ce înseamnă ele pentru modul în care noi înţele-gem conștiința, spaţiul şi timpul; şi cum să le cultivăm.

Pe parcursul ultimilor treizeci de ani, am văzut cum pe-isajul acestui domeniu se schimbă considerabil. Descoperiri

19

majore şi total neaşteptate au avut loc în ceea ce priveşte stu-diile legate de premoniţii. Experimente ingenioase, realizate, cu ajutorul computerului, de către cercetătorul în domeniul conștiinței Dean Radin, arată acum că, probabil, oricine are capacitatea înnăscută de a simţi viitorul. Aceste studii au fost refăcute şi confirmate de către oameni de ştiinţă din toată lumea. În consecinţă, acum putem utiliza în mod responsabil cuvintele ştiinţă şi premoniţie în cadrul aceleiaşi propoziţii.

Pe măsură ce au apărut noile informaţii, atitudinea mea legată de premoniţii s-a schimbat. Nu mai cred că premoniţi-ile mele au dispărut. Consider, mai degrabă, că ele se mani-festă sub alte forme, devenind mai subtile şi mai puţin vizibi-le, dar rămânând mereu active. Consider că a fi viu înseamnă a avea premoniţii. Premoniţiile nu sunt un lucru pe care îl putem evita. Sunt dreptul nostru din naştere. Ele vin „prein-stalate din fabrică“, parte a echipamentului nostru originar.

* * *

O premoniţie – de la latinescul prae, „înainte“, şi monere, „a avertiza“ – este exact o prevenire. Este o privire arunca-tă viitorului, un sentiment sau o senzaţie că e pe cale să se petreacă un eveniment anume. Premoniţiile nu pot fi expli-cate prin intervenţia unei informaţii anterioare sau a unei întâmplări din trecut. Le putem găsi în diverse forme. Ne pot preveni cu privire la un lucru neplăcut, cum ar fi un peri-col iminent sau o problemă de sănătate, ori pot anunţa ceva plăcut, de exemplu numerele câştigătoare la loterie sau unde am putea găsi un loc de parcare. Premoniţiile pot fi vagi sau vivace şi dramatice, cum se întâmplă în visele care au perso-naje diverse şi un fir narativ complex. Ele pot apărea atunci când suntem treji sau când dormim. Putem fi în întregime conştienţi de ele sau pot rămâne îngropate atât de adânc în subconştientul nostru, că ne îmboldesc să acţionăm, fără să ştim de ce.

Pura eterogenitate a premoniţiilor este ameţitoare, te ză-păceşte, te poate înnebuni. De ce visele premonitorii dintr-o


noapte ne pot avertiza cu privire la un dezastru naţional, pentru ca în următoarea să ne dea de ştire unde ne-am pus ochelarii? De ce variază ele de la trivial la probleme de viaţă şi de moarte? De ce unele premoniţii apar în cele mai mici detalii, pe când altele sunt impresii lipsite de imagine sau vagi intuiţii? Şi de ce pot apărea nu numai în cazul oamenilor, ci şi în al animalelor? Premoniţiile sunt înşelătoare, uneori sunt valide, dar adeseori ne induc în eroare. De ce nu ne putem baza pe ele? De ce nu apar când le dorim? Acestea sunt unele dintre întrebările la care vom încerca să găsim răspuns.

Aşa că, pentru început, să spunem clar că premoniţiile sunt absolut paradoxale; acest lucru ne va ajuta să ne păs-trăm echilibrul emoţional şi raţional, în timp ce explorăm acest teritoriu care te lasă perplex. Un paradox este ceva care se consideră că nu are sens, că este inacceptabil din punct de vedere logic, sau că se autocontrazice, dar există şi alte puncte de vedere. favoritul meu provine de la romancierul şi eseistul englez G.K. Chesterton, care spunea că un para-dox este „un adevăr care stă în cap, pentru a atrage atenţia“. Poate acesta este unul dintre motivele pentru care premoni-ţiile sunt aşa de bizare. Dacă nu ar fi, probabil că nu le-am acorda atenţie.

* * *

Călătoria noastră prin Puterea premoniţiilor se va face în cinci etape.

Prima – „Cazurile“ – descrie exact situaţii în care s-a manifestat premoniţia. Am selectat exemple care dezvăluie principalele caracteristici ale precunoaşterii – cum adeseori salvează vieţi de la dezastre ce sunt pe cale să aibă loc şi, pe de altă parte, cum în multe cazuri nu poate face asta, din cauza naturii ei incomplete, fragmentare. Vom vedea, de ase-menea, modul în care premoniţiile, de multe ori, sunt emisari ai bolilor sau ai morţii. Va fi cercetat rolul premoniţiilor în culturile tradiţionale, ca şi modul în care oamenii le folosesc pentru a obţine bani sau a face avere.

21

A doua – „Dovezile“ – examinează contribuţiile recente ale ştiinţei moderne la înţelegerea premoniţiilor. Vom vedea modul în care diversele experimente legate de presentiment indică faptul că este posibil ca oricine să aibă capacitatea înnăscută de a vedea ce se va petrece în viitorul apropiat. Aceste prea puţin cunoscute experimente, care sunt realizate cu ajutorul computerului, revelează faptul că premoniţiile nu sunt fantezii sau dorinţe, ci o capacitate naturală, înnăscută, care operează de obicei în afara minţii noastre conştiente.

A treia - „Premoniţiile: De ce, care, cum?“ – explorează probleme cum ar fi de ce există premoniţiile şi cărui scop servesc ele, de ce nu sunt mai clare şi răspândite pe arie mai largă, prezentând, totodată, şi modalităţi de a le interpreta.

A patra – „De ce ar trebui să cultivăm premoniţiile şi cum să facem asta?“ – dezvăluie, mai departe, importan-ţa premoniţiilor; preţul pe care îl plătim adeseori pentru că le-am ignorat; rolul personalităţii şi al temperamentului în premoniţii şi unele dintre atenţionările şi pericolele acestor experienţe.

A cincea – „Premoniţiile şi viziunea noastră asupra lu-mii“ – examinează impactul premoniţiilor asupra felului în care vedem lumea şi locul nostru în ea. Explorăm nu numai abilitatea noastră de a vedea şi de a schimba viitorul, dar și modul în care putem modifica trecutul. Vom explora influen-ţa premoniţiilor asupra celor mai importante chestiuni dintre toate – natura minţii, originea şi destinul nostru.

În Anexă vom trece în revistă ceea ce au avut de spus unele dintre cele mai luminate minţi din istoria ştiinţelor cu privire la natura conștiinței. Vom observa că aceste păreri, mereu valabile, referitoare la minte, acceptă ideea existenţei precogniţiei.

* * *

Puterea de atracţie a cunoaşterii viitorului este veche de când lumea şi extrem de puternică. Precum spunea autorul şi cercetătorul în domeniul vederii la distanţă Stephan A.

Puterea premonitiilor preview

Documents

Transcript of Puterea premonitiilor preview