1

Samantha Nelson

Puterea de a

Mângâia Ghid biblic in ajutorul

victimelor abuzurilor

completata cu toate versetele

ADVENT

Rm. vâlcea – 2009

2

ADVENT www.advent.org.ro

Casa de Editură Advent îşi regăseşte misiunea în apelul din ultima carte a Bibliei, unde vizionarului apostol Ioan i se spune: „Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o” Resursele editate de Advent îşi doresc să pregătească publicul cititor pe plan spiritual şi moral pentru ultimul eveniment al istoriei lumii -descoperirea lui Iisus Hristos pe norii cerului. „Iată, El vine pe nori şi orice ochi îl va vedea".

Titlul cărţii in original: Reaching the Hurting-A Biblical Guide - For Helping Abuse Victims.

Publicat de Amazing Facts, SU A © 2006 - Samantha Nelson - www.reachingthehurting.com Pentru prezenta ediţie în limba română © 2009 - Casa de Editură Advent Traducere: Christian Sălcianu Editare: Elena Pridie Corectură: Simona Gogiu Copertă: Steve Nelson Grafică şi tehnoredactare: SC Advent SRL, Rm. Vâlcea Tipar: SC Europontic SRL, Cluj Napoca Distribuţie şi comenzi: Casa de Editură Advent Adresă poştală: CP 9, OP 5, Rm. Vâlcea, România Internet: www.advent.org.ro Email: advent.org hotmail.com sau info advent.org.ro Telefon: 0350 408 425 Mobil: 0749 157 500,0744 491 215 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României NELSON, SAMANTHA Puterea de a mângâia : ghid biblic în ajutorul victimelor abuzurilor / Samantha Nelson. - Râmnicu Vâlcea : Casa de Editură Advent, 2009 ISBN 978-973-88980-1-1 22.07

3

Dedicaţie Cartea aceasta este dedicată Domnului şi Mântuitorului meu, Iisus Hristos. Este dorinţa mea ca El să o folosească pentru a da putere multor suflete, în încercarea de a ajunge la inimile rănite, de a vindeca şi a aduce speranţă, de a mângâia pe oricine a fost abuzat în vreun fel.

îţi mulţumesc, Doamne, pentru tot ceea ce ai făcut în viaţa mea, pentru darurile pe care mi le-ai încredinţat, pentru ocaziile pe care mi le-ai pus în faţă astfel încât, prin slujire pentru Tine, să vin în ajutorul altora, pentru multele căi prin care m-ai adus mai aproape de Tine, prin dragostea şi bunătatea Ta nepieritoare. îţi mulţumesc pentru că m-ai învăţat adevărul, pentru că mi-ai dat din divina Ta înţelepciune. Mă predau cu tot ce am Ţie.

A lui Dumnezeu să fie toată slava!

Mulţumiri speciale Îi mulţumesc lui Steve, soţul meu, pentru dragostea şi sprijinul său ce m-au ajutat întotdeauna, deopotrivă în ceasurile cele mai întunecate şi în momentele cele mai fericite. Steve, eşti cea mai mare binecuvântare a vieţii mele, o comoară pe care o voi preţui întotdeauna. îţi mulţumesc pentru perseverenţa ta în acţiune, pentru dragostea ta faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii noştri, pentru faptul că ţi-ai împărţit dragostea şi viaţa cu mine. Tu eşti cel care mă completează de minune. Mă simt binecuvântată.

4

Cuprins:

Cuprins Dedicaţie .................................................................................................................................................. 3

Mulţumiri speciale ................................................................................................................................... 3

Cuprins:.................................................................................................................................................... 4

Nota: ........................................................................................................................................................ 5

Prefaţă ..................................................................................................................................................... 5

Introducere .............................................................................................................................................. 7

Capitolul 1 ................................................................................................................................................ 8

Ce se înţelege prin victimă? ................................................................................................................ 8

Studiu biblic personal: Cine este modelul de victimă?...................................................................... 10

Capitolul 2 .............................................................................................................................................. 12

Adu-ti aminte ..................................................................................................................................... 12

Studiu biblic personal: Ce sa faci cu trecutul? ................................................................................... 14

Capitolul 3 .............................................................................................................................................. 15

Cine este persoana responsabila? ..................................................................................................... 15

Studiu biblic personal: Cine este persoana responsabila? ................................................................ 18

Capitolul 4 .............................................................................................................................................. 19

O nouă inimă înseamna o noua viata ................................................................................................ 19

Studiu biblic personal: O noua inima inseamna o noua viata ........................................................... 21

Capitolul 5 .............................................................................................................................................. 22

Suferinta – are vreun rost? ................................................................................................................ 22

Studiu biblic personal: Care este scopul suferintei? ......................................................................... 28

Capitolul 6 .............................................................................................................................................. 30

Sa intelegem atributele lui Dumnezeu .............................................................................................. 30

Studiu biblic personal: Sa intelegem atributele lui Dumnezeu ......................................................... 32

Capitolul 7 .............................................................................................................................................. 33

Iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele tau, dar nu pe tine ................................................................. 33

Studiu biblic personal: Iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele tau, dar nu pe tine ............................. 36

Capitolul 8 .............................................................................................................................................. 38

Schimbarea este necesara ................................................................................................................. 38

Studiu biblic personal: Schimbarea este necesara ............................................................................ 40

Capitolul 9 .............................................................................................................................................. 41

5

Cum sa intelegi o victima? ................................................................................................................. 41

Studiu biblic personal: Cum sa intelegi o victima? ............................................................................ 45

Concluzie: .............................................................................................................................................. 46

Puterea de a mângâia ........................................................................................................................ 46

GHID BIBLIC ÎN AJUTORUL VICTIMELOR ABUZURILOR ...................................................... 46

Ganduri de final ..................................................................................................................................... 47

Bibliografie ............................................................................................................................................ 47

Note personale ...................................................................................................................................... 48

Din Sfanta Scriptura ............................................................................................................................... 49

Matei 27 -Sfânta Evanghelie după Matei .......................................................................................... 49

Evrei 12 - Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel ................................................................... 51

Facerea 3 – Întâia carte a lui Moise ................................................................................................... 52

Psalmii 18 .......................................................................................................................................... 53

Iov 3 ................................................................................................................................................... 54

1 Petru: 1 - Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru ................................................ 55

Psalmii 41 .......................................................................................................................................... 56

Psalmii 42 .......................................................................................................................................... 56

Isaia 57 ............................................................................................................................................... 57

Romani 12 - Epistola către Romani a Sfantului Apostol Pavel .......................................................... 58

Ioan 16 - Sfânta Evanghelie după Ioan .............................................................................................. 58

Psalmii 50 .......................................................................................................................................... 60

Nota: Pentru versete am folosit versiunea BOR

Prefaţă înţelegând faptul că abuzul poate avea loc atât în viaţa femeilor, cât şi a bărbaţilor (abuzul nu are aplicaţie (bazată pe sex), am ales să scriu această carte din perspectiva femeii, folosind pronume de gen feminin, aşa cum îmi este mai uşor şi natural. Cred totuşi că materialul din cartea pe care o ţineţi în mână este alcătuit în aşa fel încât cititorul de sex bărbătesc să se poată regăsi în diferitele scenarii de persoane abuzate prezentate. Uneori am folosit pluralul „noi" pentru că, pe de o parte, unele principii se aplică omenirii în general, iar pe de altă parte, în unele cazuri eu însămi m-am identificat cu persoanele în cauză, fiind o victimă a abuzului.

6

Chiar dacă această carte abordează dintr-o manieră mai tehnică, în contrast cu una nedefinită, problema înţelegerii abuzului şi a modului în care putem ajuta victimele, nu doresc să minimalizez în niciun fel durerea şi suferinţa. O victimă a unui abuz, indiferent că vorbim de violenţă domestică, viol, incest, exploatare profesională, comportament pastoral inadecvat sau orice altă sursă generatoare, trebuie să fie tratată cu compasiune, dragoste şi înţelegere. Abuzul nu trebuie lăsat să continue şi nici să fie minimalizat. Nu trebuie să spunem victimei că ar fi cazul „să treacă peste şi să meargă mai departe".

Adevărata vindecare vine doar de la Dumnezeu şi este rugăciunea mea ca, pe măsură ce veţi parcurge paginile acestei cărţi, să începeţi să înţelegeţi puterea Cuvântului lui Dumnezeu care aduce mângâiere, speranţă şi vindecare victimei - în contrast cu eşecul teoriilor şi etichetelor de sorginte omenească. Psalmul 118:50 - „Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.”

în ciuda faptului că am un mare respect pentru ştiinţa şi psihologia adevărată, mă tem că adesea ne-am lăsat influenţaţi (şi din păcate modelaţi) de teorii nedovedite, neştiinţifice şi nebiblice în locul adevărului, al Cuvântului lui Dumnezeu şi al ştiinţei autentice. Iau textul din Coloseni 2:8 ca un sfat şi o avertizare date cu toată seriozitatea: „Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos."

De prea multe ori am întâlnit persoane care acceptă etichetele puse asupra lor de psihologii seculari, umanişti, iar ca răspuns subiecţii nu încearcă niciodată să se înalţe mai sus decât valoarea indicată de respectiva etichetă. Se consideră persoane sortite uneia sau alteia dintre etichetele gen „boală", „viciu", „sindrom". Sunt blocate în această nouă linie de gândire în ciuda a ceea ce spune Scriptura. Adesea aceste aşa-numite vicii, sindroame şi boli nu sunt altceva decât un mod de a igieniza păcatul. Victimele tind să creadă că nu mai sunt responsabile şi nu pot fi trase la răspundere pentru niciuna din acţiunile lor din moment ce au „cutare sau cutare" problemă. Vieţile lor nu mai cunosc nicio îmbunătăţire majoră, asta dacă se simte totuşi vreuna. Suferinţa continuă, durerea devine o constantă. Cred că, de fapt, îi jefuim pe oameni de demnitatea lor atunci când le spunem că sunt incapabili de a face anumite alegeri - fie ele bune sau rele - şi, astfel, nu mai sunt responsbili de propriul lor comportament. La urma urmei, Dumnezeu ne-a acordat fiecăruia liberul arbitru.

Cartea aceasta a fost scrisă şi pentru a contraataca unele dintre problemele ce pot lua naştere în viaţa unei victime atunci când aceasta depinde exclusiv de psihologia seculară în defavoarea unui „aşa spune Domnul". Astfel, cartea de faţă se va dovedi un ajutor celor care cred în autoritatea Scripturii, celor care manifestă o dorinţă sinceră de a avea o relaţie strânsă cu Domnul, în vederea vindecării şi reîntregirii fiinţei lor.

Cartea de faţă a fost scrisă pentru a fi un instrument şi în mâna victimelor adulte care se găsesc în procesul de biruinţă a durerii provenite din rănile trecutului. Sugestiile oferite aici nu sunt adresate sau aplicabile obligatoriu copiilor sau victimelor aflate la vârsta adolescenţei.

Aş vrea să fac şi un avertisment fără echivoc celor care sunt prea zeloşi sau nerăbdători: cartea aceasta nu trebuie folosită ca o armă împotriva victimelor sau a celor care se luptă în încercarea de a îndrepta lucrurile! Trebuie să-i abordăm pe oameni la nivelul la care ei se

7

află, în etapa curentă a procesului lor de vindecare. Şi trebuie să înaintăm exact în ritmul în care ei pot să înţeleagă conceptele, să şi le însuşească şi să le aplice spre schimbarea vieţii lor. Va trebui ca, prin grijă, dragoste şi compasiune, să-i învăţăm şi să-i conducem spre Iisus Hristos - Marele Medic.

De asemenea, nu recomand citarea aleatorie de texte biblice şi replicarea lor ca argumentaţie înaintea victimelor, aşteptând de la acestea din urmă înţelegerea şi apoi înfăp-tuirea lor întocmai. în multe cazuri (cum ar fi un incest la vremea copilăriei în care victima, acum o persoană adultă, caută vindecare şi răspunsuri) avem de-a face cu cineva care nu a făcut nimic rău la momentul tragic, ci doar a fost subiectul violenţei sau al abuzului determinat de păcatul altcuiva. Dacă este însă vorba de o responsabilitate, atunci ea se va regăsi abordată în carte, într-un capitol special.

Dacă vreunul dintre noi doreşte să fie un ajutor autentic pentru cineva care a suferit în urma unui abuz, atunci de la bun început ar trebui să ne asigurăm de faptul că propriile noastre păcate sunt mărturisite şi iertate, că relaţia noastră cu Domnul este în bună regulă, că suntem capabili să ne apropiem sufleteşte de cei pe care Dumnezeu ni i-a adus în viaţă, arătându-le aceasta prin manifestări de compasiune, tact, blândeţe şi împreună simţire.

Motivele care ne vor determina să facem pasul spre consiliere trebuie să fie curate. Nu e cazul să ne dorim a-i ajuta pe alţii încercând prin acesta să ne împlinim propriile noastre nevoi (ex. aceea de a fi iubit, a fi dorit etc.) Trebuie să îi ajutăm pe alţii pur şi simplu pentru că îi iubim, pentru că avem compasiune pentru ei. Şi, pe măsură ce câştigăm încrederea lor şi ne dovedim a fi prietenii lor, printr-o abordare pe deplin interesată de viaţa lor în veşnicie, atunci şi numai atunci, putem încerca să-i ajutăm să vadă ceea ce spune Dumnezeu despre păcat, mărturisire şi pocăinţă, iertare, viaţă veşnică, speranţă şi vindecare.

Am o dorinţă sinceră (şi o înalţ ca rugăciune), aceea ca voi, cititorii şi cititoarele acestei cărţi să folosiţi cu înţelepciune cunoştinţa adunată din paginile următoare, astfel încât să căutaţi cu toată gingăşia şi afecţiunea împlinirea acelei misiuni de a „vindeca pe cei cu inima zdrobită" (Isaia 61:1) şi de a le restaura credinţa în Mântuitorul lor.

Introducere Această carte este rezultatul studiului meu personal (experimental, educaţional şi observaţional) cu privire la abuz şi efectele acestuia asupra indivizilor, precum şi cu privire la modul în care prezenţa - sau absenţa - diferitelor metode de tratament, moduri de gândire şi credinţe joacă un rol cheie în procesul de vindecare.

Pe parcursul acestei cărţi voi face referire la două categorii de oameni: persoana care consiliază şi persoana consiliată. Prin aceasta nu înţeleg obligatoriu un consilier autorizat, licenţiat (cum ar fi un psiholog, terapeut, psihiatru etc.) sau cineva care se află într-un proces sau relaţie de consiliere contractuală prestată de cineva. Biblia ne sfătuieşte în 2Timotei 4:2 „mustră, ceartă, îndeamnă" iar în Galateni 6:2 „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos ". înţeleg de aici că fiecare dintre noi, licenţiat sau nu, este un sfătuitor pentru semenul său.

8

In baza acestei menţiuni, vreau să aduc în scenă un lucru esenţial, care trebuie înţeles obligatoriu, deopotrivă de către consilier şi persoana consiliată, şi anume diferenţa între: a fi victima unui abuz fără a fi responsabilă cu nimic (cum este cazul unui copil molestat) şi a fi victimă şi a înţelege şi accepta responsabilitatea pe care o avem pentru propriile noastre vieţi şi acţiuni ulterior evenimentului în care a avut loc abuzul. Subiectul acesta e oarecum „în ceaţă" pentru majoritatea victimelor şi, îndrăznesc să spun, pentru majoritatea consilierilor.

Ultima menţiune, la finalul fiecărui capitol am inclus câte un studiu biblic personal. Scopul lor este acela de a fi folosite de către victime iar, în cazul în care consilierul citeşte cartea în scopul de a ajuta o altă persoană, pot fi împărtăşite cu cei pe care consilierul caută să-i ajute.

Capitolul 1

Ce se înţelege prin victimă? Când cureaua a pleznit-o din nou peste coapse, a înălţat o rugăciune în tăcere: „Doamne, e a treia lovitură. Oare de ce nu se opreşte ?" Era deja obişnuită, chiar dacă avea numai şaisprezece ani, să primească nelipsita serie de trei lovituri de curea ori de câte ori tatălui ei vitreg nu-i convenea ceva, indiferent dacă avea sau nu vreo legătură cu ceea ce făcuse ea. De data asta însă, loviturile nu s-au oprit la cea de-a treia.

_________________________________________________________________________

Nimeni nu ar contesta faptul că violenţa prin bătăi repetate cu o curea constituie un abuz. Se depăşeşte cadrul normal pentru o disciplină adecvată. Tânăra din acest caz este, de fapt, o victimă a unui abuz fizic. Definiţia termenului de „victimă" poate fi simplu enunţată ca „persoana care a fost rănită de cineva, fie individ, instituţie sau circumstanţe până acolo încât creşterea sa normală a fost împiedicată, iar maturizarea sa este obstrucţionată.”

Dr. Tana Dineen, psiholog, educator, autor şi membru al Asociaţiei Americane a Psihologilor precum şi al Asociaţiei Canadiene a Psihologilor, este persoana care a îndrăznit să ia la bani mărunţi „industria psihologiei".

Ea afirmă că „termenul de victimă, cândva rezervat celor ce sufereau în urma unei catastrofe naturale, a Destinului sau a unei crime cu violenţă, acum a fost psihologizat astfel încât se poate aplica pe scară largă la oricine a fost expus, conştient sau nu, la stres, privaţiune şi traumă. Simptome precum nefericire, plictiseală, mânie, tristeţe şi vină pot fi acum interpretate ca semne ale unei traume anterioare, care a creat victime. în câteva momente voi detalia acest aspect.

Din nefericire, în contextul psihologic, destul de des victimele sunt învăţate că, dacă au fost abuzate, atunci ele nu mai sunt responsabile pentru rezultatele acţiunilor, atitudinilor sau sentimentelor lor. Li se permite, ba chiar sunt încurajate uneori, să se complacă în auto-compătimire (şi, cu tristeţe spun, unele nu vor ieşi niciodată din această oribilă groapă) şi să-şi concentreze atenţia mai degrabă asupra lor însele decât asupra lui Dumnezeu. Ce jignire pentru adevărata victimă, pentru acele facultăţi cu care Dumnezeu a înzestrat fiecare fiinţă umană! Ce afront adus victimei care a luptat din greu să treacă peste pierderile şi trauma din

9

viaţa ei şi care a reuşit, prin harul lui Dumnezeu, să trăiască o viaţă de împlinire, în ciuda acelor circumstanţe complet nedorite!

Atunci când adevăratelor victime li se arată acest tip de lipsă de respect, iar victimelor „pretinse" li se oferă acelaşi statut ca şi celor ce au suferit traume teribile, facem o mare nedreptate tuturor.

După cum am menţionat, în seria de caracteristici ce se disting în viaţa persoanelor care sunt sau au fost victime ale traumelor se află: mânia, depresia, simţământul de vinovăţie, anxietatea, frica, abuzul repetat, abuzul asupra altora, probleme fiziologice, crize de identitate, disfuncţionalităţi în procesul normal de alimentaţie, promiscuitate, incapacitatea de a participa cu bucurie la diverse acţiuni, probleme de relaţionare. Lista poate continua.

Adevărul este că toate aceste caracteristici pot fi manifestate şi identificate fără prea mare greutate şi în viaţa unor oameni sănătoşi, „normali", dar păcătoşi, care nu au fost niciodată abuzaţi sau traumatizaţi. Anumite neplăceri sau sentimente deranjante sunt parte a vieţii de zi cu zi şi nu ar trebui să fie considerate „semne" ori indicatori absoluţi ai unui abuz sau traume din trecut. Nu este nevoie ca o victimă să rămână în starea de teamă, depresie, vinovăţie ori sub imperiul oricărei alte emoţii sau model comportamental menţionat, atâta timp cât Cuvântul lui Dumnezeu oferă viaţă din belşug prin Iisus Hristos. Pe măsură ce vom înainta în această carte, vom descoperi cum să aplicăm principiile biblice în viaţa noastră şi cum să îi ajutăm pe cei care suferă, pentru a şti să le aplice în propria lor viaţă.

Există o listă fără sfârşit a tipurilor de abuz, însă, în cele mai des identificate, se includ: abuzul fizic, verbal, sexual, emoţional şi spiritual. Să luăm, spre exemplu, cazul unei femei ce suferă violenţă domestică din partea soţului, bărbat care conduce şi la propriu şi la figurat cu un braţ de fier. Ea stă mai departe cu el în casă şi continuă relaţia pentru că are copii şi este dependentă de sprijinul financiar al soţului sau se teme prea mult să ia în calcul plecarea, date fiind ameninţările exprese ale acestuia. Violenţa domestică este o crimă. Eemeia este o victimă. însă nu i se cere să rămână în acest cadru. Putem lua şi cazul unei femei care este atacată şi violată sub ameninţarea cuţitului, la ieşirea de la serviciu, într-o seară întunecată. Bineînţeles, ea este o victimă. Dar şi pentru ea există atât speranţă, cât şi vindecare. Hai să ne gândim şi la bărbatul care este în mod constant dispreţuit şi denigrat de o nevastă ce-l domină pe multiple planuri, inclusiv fizic. Şi el este o victimă. Şi pentru el există speranţă. Poate ieşi biruitor în faţa degradării pe care a suferit-o şi poate trăi mai departe o viaţă productivă. Să luăm în calcul şi cazul unui cuplu care merge la biserică şi, după câteva luni de pândă, cad pradă unui pastor feroce (din fericire cazul e o raritate, nicidecum regula!) care le distruge căsnicia, seducând şi abuzând femeia, iar apoi încearcă să o determine pe aceasta să-şi părăsească soţul. Acest cuplu a suferit de asemenea un abuz - spiritual, emoţional, sexual. în societatea profesională, în oricare breaslă, aşa ceva s-ar numi exploatare. În societatea religioasă se numeşte comportament inadecvat. Oare există speranţă pentru ei, vor putea participa din nou la închinarea din biserică, se vor putea încrede din nou în Dumnezeu? Da, cred sincer că da. Ştiu asta.

Acum, prin contrast, aş vrea să vă aduc un alt caz, al acelui om care este dat afară de la serviciu pentru că nu are rezultate satisfăcătoare. El, în schimb, pretinde că este „victima"

10

unui complot, a unei conspiraţii. Este el o victimă, în sensul originar al cuvântului? Cred că nu. Ce putem spune despre un el şi o ea care, cuplu fiind, se ceartă violent, iar soţului îi scapă o vorbă negândită, vulgară, ceva ce, în mod normal, nu ar spune niciodată iubitei sale soţii? Devine ea dintr-o dată o „victimă" a unui abuz verbal? Nu, nu neapărat.

în zilele noastre aproape că e la modă să pozezi în victimă. Ba chiar, oamenilor le este din ce în ce mai uşor să-şi caute corespondent, să se identifice cu victime reale, ale unor traume oribile, prin supradimensionarea măruntelor lor probleme de viaţă sau prin refuzul de a-şi accepta responsabilitatea pentru propriile lor acţiuni. Deşi nu putem nega faptul că un ajutor în relaţionarea cu victimele poate fi obţinut şi de aici, este o lipsă totală de respect faţă de cei ce au suferit o traumă sau un abuz în adevăratul sens al cuvântului. Acelea sunt adevăratele victime. în timp ce încercăm să identificăm ce anume face ca cineva să fie efectiv o victimă, să nu uităm că toate acestea converg spre o singură victimă, în forma abuzului extrem - Hristos şi suferinţa Sa ca victimă pe cruce, în locul unei omeniri decăzute.

Dacă o victimă consideră că viaţa sa este într-o stare deplorabilă în momentul de faţă, e momentul de a o îndrepta spre Iisus, pentru a conştientiza suferinţa prin care El a trecut ca să ne dea viaţă - viaţa veşnică. A fost bătut de mai multe ori, batjocorit, scuipat, biciuit, spânzurat în pielea goală pe o cruce şi aşezat la o răscruce unde să fie văzut de oricine - şi asta e doar o parte a suferinţei Sale. Chinul mental a fost atât de intens, încât a dat naştere la broboane de sudoare. Şi de ce a ales să facă asta? De ce oare Fiul lui Dumnezeu, Cel care ar fi putut să Se salveze de pe acea cruce şi să-i facă pulbere pe oricare dintre torţionarii Săi, a îngăduit să fie supus acestui tratament şi, în cele din urmă, omorât? A făcut-o pentru noi, victime sau nu, pentru că ne iubeşte.

Nimeni nu a suferit un abuz mai mare decât ceea ce a suferit Hristos pentru noi. Iar noi suntem chemaţi să fim părtaşi ai suferinţelor lui Hristos, încrezători fiind în El şi înconjuraţi de dragostea şi grija Sa. Noi ar trebui să-i încurajăm pe toţi aceia care sunt victime să lase deoparte auto-compătimirea şi să privească spre cruce, locul unde Iisus a murit pentru toate păcatele noastre. Nu putem să ne permitem nici nouă şi nici persoanelor pe care le consiliem complacerea în auto-compătimire (care este un păcat), în victimizare, simţând că totul e atât de natural, încât să nu mai vrea (să nu mai vrem) vindecarea.

Vreau să-mi afirm cu tărie poziţia şi, astfel, credinţa că puterea lui Dumnezeu, pusă la lucru în viaţa omului, este singurul mijloc prin care o persoană poate cunoaşte vindecarea, indiferent de forma abuzului la care a fost supusă. Numai Dumnezeu este acela care poate aduce în viaţă adevărata stare de bine, în plan emoţional, spiritual şi fizic (2Corinteni 12:9). „Îţi este de ajuns harul Meu”

Studiu biblic personal: Cine este modelul de victimă? Citind şi meditând la aceste întrebări, mergi mai departe cu gândul şi caută să afli modul în care Hristos poate să înţeleagă ceea ce simţi, modul în care El poate să îţi dea mângâiere, în lumina faptului că El însuşi a trecut în timpul vieţii Sale prin ceea ce treci şi tu.

11

1. Te-ai simţit vreodată respinsă?

Isaia 53:3 - „Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. " (vezi de asemenea Marcu 8:31” Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze.” şi Luca 17:25 „Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.”)

2. Te-ai simţit vreodată denigrată, umilită?

Matei 27:30-31 - „Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. " (vă sugerez lectura întregului capitol 27 din această Evanghelie – vezi la sfarsit)

3. Ai fost făcută de ruşine şi batjocorită?

Matei 27:28 - „Şi dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roşie. " (pentru victimele unui viol, incest sau alt abuz sexual va fi o rază de lumină să ştie că Hristos a suferit şi a biruit - pentru ele - o astfel de degradare atunci când a fost dezbrăcat de haine şi ridicat pe o cruce, în pielea goală.)

4. Ai suferit vreodată pentru altcineva?

Filipeni 1:29 - „ Căci, cu privire la Hristos, vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El, " Un alt text folositor este Galateni 6:2 - „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos "

5. Eşti dispusă să-L laşi pe Dumnezeu să intervină?

12

Psalmii 39:23 - „Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine. Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi. " De asemenea Psalmii 41:6 -„ Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu. "

Scrie-ţi gândurile şi sentimentele la momentul acesta.

Capitolul 2

Adu-ti aminte Doar câţiva ani mai târziu, zdrobită fiind de brutalitatea vieţii, femeia apelează la consiliere. îşi doreşte să fie reîntregită, eliberată de durerea pe care o simte la fiecare răsuflare. Consilierul o încurajează să-şi reamintească exact tot ceea ce s-a întâmplat în trecutul ei, să sondeze după fiecare detaliu, să retrăiască dureroasa experienţă încă o dată. Tot ceea ce îşi doreşte este să uite trecutul şi să caute o speranţă pentru viitor. De aceea se întreabă „Oare acest demers, de a-mi dezgropa trecutul să fie cheia pentru vindecarea mea?". Se roagă lui Dumnezeu să-i descopere răspunsurile iar, dacă este după voia Lui ca ea să-şi reamintească tot abuzul din trecut, atunci El să fie Cel care i-l va redescoperi. Cu toate acestea, niciodată nu reuşeşte să-şi adune amintirile într-un tot. Se întreabă dacă nu cumva este semnalul că vindecarea ei nu va veni. în final, Dumnezeu îi aduce vindecarea completă, îi face parte de un har abundent, de curajul de a trăi, în ciuda neaducerii aminte a tuturor evenimentelor din trecutul ei dureros.

___________________________________________________________________________

Oare chiar este important să rememorăm toate detaliile dureroase din trecutul nostru? Atunci când apelăm la Scriptură pentru a găsi răspunsuri, descoperim afirmaţii care par a fi în contradicţie, la prima vedere; cu toate acestea, e nevoie de o privire în ansamblu, pentru pătrunderea sensului complet în cadrul contextului.

în Isaia 43:18, ni se spune: „Nu vă mai amintiţi de întâmplările trecute şi nu mai luaţi în seamă lucrurile de altădată!" în timp ce,

13

în aceeaşi carte, dar la capitolul 46:9, suntem îndemnaţi: „Aduceţi-vă aminte de vremurile străvechi, de la obârşia lor, că Eu sunt Dumnezeu şi nu este un altul. Eu sunt Dumnezeu şi nu este nimeni asemenea Mie!”

Ce vrea să ne spună Dumnezeu? Mesajul este acela de a uita lucrurile rele din trecut. Să uităm păcatele noastre, alunecările, eşecurile, defectele. Dacă ne-am mărturisit păcatele, atunci El le-a iertat. E timpul să mergem mai departe şi să lăsăm în urmă acele comportamente şi gânduri păcătoase. El vrea să uităm tipul de oameni care am fost şi să ne concentrăm asupra a ceea ce El ne doreşte a fi, în El. Pe de altă parte, doreşte să nu uităm ceea ce a făcut pentru noi. Vrea să ne aducem aminte căile prin care ne-a condus în trecut şi astfel să ne încredem că o va face şi în viitor. Exact cum scrie profetul Ieremia în cartea sa, 6:16 -„Aşa vorbeşte Domnul: Aşa zice Domnul: "Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi întrebaţi de căile celor de demult; de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă sufletelor voastre.”

în ultima vreme s-a făcut multă zarvă pe tema sindromului falselor amintiri sau a amintirilor reprimate. Multe dintre aceste aşa-numite amintiri care au ieşit la iveală în şedinţele de consiliere s-au dovedit a fi lucrături. De fapt, în multe cazuri, persoana consiliată a fost condusă în cadrul unui proces de imaginare sau hipnoză asistată (practici în care creştinii nu ar trebui să se implice deloc), cel mai adesea fără a fi măcar conştientă de acest lucru, şi înainte de a fi în stare să-şi „reamintească" o presupusă ocazie uitată a unei scene de abuz din trecutul ei. Un consilier nu ar trebui să încurajeze explicit victima solici-tându-i să încerce rememorarea unor abuzuri din trecut, scormonirea după ceva ce nu este activ în mintea sa, ci, dimpotrivă, să o încurajeze să privească mai departe, spre viaţa care îi stă înainte.

Asta nu înseamnă că respingem acum valoarea unor perioade de reflecţie, când e nevoie ca anumite lucruri din trecut să fie readuse în prim plan. Ideea este să nu cădem în capcana „vremurilor de odinioară".

Nu este niciodată potrivit să te foloseşti de amintiri pentru a exagera evenimente din trecut, pentru a da vina pe altcineva, pentru a-ţi scuza un comportament neadecvat, pentru a nu-ţi asuma o responsabilitate, pentru a ţine cu dinţii de o greşeală, neiertând, pentru a arunca blamul asupra lui Dumnezeu, pentru a trăi într-o stare de frică.

în schimb, este numai normal să reflectezi asupra trecutului pentru a înţelege nişte modele de gândire, de comportament, pentru a înţelege din partea cui trebuie să căutăm iertarea şi pe cine să iertăm, pentru a ne mărturisi păcatele, pentru a pune bazele unor noi modele de gândire şi comportament (Efeseni 4:22-24 - Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, si să vă înnoiţi în duhul minţii voastre si să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului.), pentru a ne avânta spre viitor fără a fi împiedicaţi de trecut (Evrei 12:1-2 - De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru

14

bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.).

în cartea ei Manufacturing Victims: What the Psychology Industry is Doing to People, Dr. Tana Dineen analizează procesul de fabricare şi „psihologizare" a victimelor, afirmând că etapele acestuia includ: practici de construcţie a unei teorii pe tema victimizării, apoi aplicarea acelei teorii la un individ, transformarea unor evenimente strict personale în simboluri psihologice, exprimate ulterior într-un jargon de psihologie şi, în cele din urmă, crearea unei nevoi de psihologi care trebuie solicitaţi pentru a interpreta simbolurile şi, astfel, a aduce vindecare pacientului.

Vreau pur şi simplu să afirm răspicat că Evanghelia -Cuvântul lui Dumnezeu - este aceea care eliberează pe robi şi leagă rănile celor cu sufletul zdrobit. Nu este nicio nevoie de astfel de etichete psihologice nefondate, neştiinţifice (Isaia 61.1 Caci Domnul M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită,). Ţinta noastră, în postura de consilieri, ar trebui să fie calea spre inima victimei, să o ajutăm să se concentreze asupra lui Dumnezeu şi a providenţei Sale, să facilităm dezvoltarea unei relaţii autentice între ea şi Iisus.

Care este cheia? Victima trebuie să-şi dorească să fie vindecată (Ioan 5:6- Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?). Fără această dorinţă, indiferent câte tehnici şi metode se vor folosi, fie ele din Biblie sau din psihologie, nu va exista niciodată vindecare. Numai în Hristos se regăseşte adevărata vindecare.

în Hristos, persoana care este cu adevărat victimă poate deveni adevărata biruitoare. în textul din 1Corinteni 15:57, aflăm un motiv de laudă: „Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos! " Prin credinţă putem să ne prindem de făgăduinţele Sale şi putem să privim mai departe, spre viaţa din belşug pe care Dumnezeu ne-a pus-o deoparte, pentru a o trăi pe deplin.

„Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră." (1Ioan5:4)

Studiu biblic personal: Ce sa faci cu trecutul? Citind şi meditând asupra textelor de mai jos, scrie în dreptul fiecăruia ce-ţi spune ţie Scriptura cu privire la modul cel mai bun în care să-ţi priveşti trecutul, amintirile.

Evrei 12:1-2 - „De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.”

15

Efeseni 4:21-24 - „ Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus; să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului."

Isaia 43:18 - „Nu vă mai amintiţi de întâmplările trecute şi nu mai luaţi în seamă lucrurile de altădată! "

Filipeni 3:13-14 - „ Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit (desavarsirea), dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.

Capitolul 3

Cine este persoana responsabila?

„E clar, a fost vina mea. Merit să fiu tratată aşa", gândea tânăra, contemplând comportamentul recent al prietenului său violent. Luptându-se acum cu dorinţa de a şti ce vrea Dumnezeu din partea ei, imploră cu disperare ajutorul divin. în timp ce Dumnezeu o conduce spre renunţarea la respectiva relaţie abuzivă şi aprofundarea unei părtăşii cu El, îi descoperă ce anume a fost responsabilitatea ei şi ce nu.

_______________________________________________________________________

16

Am deplina compasiune şi empatie pentru persoanele care au fost abuzate, indiferent dacă e vorba de suferinţa din partea unui tată sau a unei mame violente, dacă au fost destinatarele unor avansuri sexuale sau chiar contacte sexuale nedorite, dacă au coşmaruri ale unor incesturi sau violuri din copilărie, dacă au trecut prin scene îngrozitoare cum ar fi războaiele. Toate aceste situaţii au potenţialul de a cauza traume şi este dificil să afli vindecare după o traumă autentică.

Oamenii care au experimentat acest tip de situaţii sunt adevăratele victime. Şi au nevoie de speranţă şi de vindecare.

Ştiu din propria experienţă că nu pot şi nu am pace atunci când continuu să rămân în postura de victimă (pusă în contrast cu cea de persoană biruitoare a durerii şi doritoare de a trăi o viaţă de împlinire), când refuz să-I permit lui Dumnezeu să facă o schimbare în viata mea, când refuz să-I permit lui Dumnezeu să aibă propria Sa agendă, ca timp şi loc în care să se ocupe de cel/cea care m-a rănit. Pot să mă încred în Domnul, că El va îndrepta toate lucrurile. Mă încurajează în Romani 12:19, când spune Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul".

O victimă trebuie să ajungă la punctul în care să înţeleagă clar faptul că, deşi poate că nu ea a fost responsabilă pentru ceea ce i s-a întâmplat (viol, molestare la o vârstă fragedă etc.), ea este responsabilă pentru răspunsurile ulterioare în viaţă la ceea ce i s-a întâmplat (1Corinteni 10:13- Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.).

Va nutri resentimente faţă de acea persoană care a abuzat-o? Trece în zona promiscuităţii? Devine ea acum o persoană care îşi abuzează propriii copii? Se foloseşte de abuzurile pe care le-a suferit ca scuză pentru comportamentul său cotidian inacceptabil (ex. consum de droguri, alcool sau alte forme de comportament auto-distructiv)? Astfel de cazuri şi multe altele se întâlnesc foarte des.

Din păcate, psihologia umanistă permite prea des victimei să creadă că aceste răspunsuri sunt numai normale, din moment ce a trecut prin acele abuzuri. „Nu am ceti face, ai fost abuzată" sau „Familia din care provii e una cu disjuncţii" şi aşa mai departe. Oare putem găsi, sincer, de la căderea lui Adam şi până în zilele noastre, o familie care să nu fi avut disfuncţii? Nu cred.

într-un presupus efort de protecţie a victimelor, psihologii le spun adesea acestora să-şi „stabilească graniţe". Din păcate asta dă naşterea la fel de des egoismului şi, după cum ştim cu toţii, egoismul este păcat. Cu siguranţă că trebuie stabilite şi respectate graniţe normale, morale, în toate relaţiile, cum ar fi păstrarea aspectului privat sau a confidenţialităţii într-o relaţie particulară, punerea unui timp şi spaţiu deoparte pentru familie, pentru cei dragi, pentru refacere, pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu, căci creştinii nu trebuie să se comporte asemeni celor care nu au niciun dumnezeu. Avem o inimă nouă, o natură nouă, date în dar de la Dumnezeu. Ezechiel 36:26 spune răspicat: „Vă voi da inimă nouă şi duh nou

17

vă voi da." Nu e cazul să tragem o linie imaginară în jurul nostru şi să interzicem celorlalţi să pătrundă în „spaţiul" nostru doar pe motiv că nu vrem să fim vulnerabili în faţa suferinţei de vreun fel sau altul.

Ce ar fi fost dacă Hristos Şi-ar fi delimitat „graniţe" ca acestea? Cu siguranţă că nu ar fi putut niciodată să-Şi dea viaţa pentru mine şi pentru tine. Ce tragedie ar fi fost! în ceea ce mă priveşte, simt plină de mulţumire că Hristos a ales să-Şi dea tot ceea ce avea pentru ca eu, prin El, să moştenesc viaţa veşnică.

Nu trebuie să ne concentrăm atenţia asupra „eului", ci asupra lui Dumnezeu. Chiar şi în anumite cazuri dureroase în care am fost victime (cum ar fi abuz fizic, emoţional sau sexual), prin rugăciune şi prin harul lui Dumnezeu, trebuie să căutăm iertare (care este un dar divin) pentru cel ce ne-a făcut rău şi să căutăm să-I permitem lui Dumnezeu să ne aducă vindecarea rănilor. Numai Dumnezeu este în stare să ierte păcatul, numai El este în stare să ne dea tuturor iertare faţă de cei ce ne-au greşit (Daniel 9:9 ne confirmă că „A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea şi îndurarea. Răzvrătitu-ne-am împotriva Lui. ")

Este foarte important să menţionăm că, atunci când spunem iertare, nu spunem automat reconciliere. Toate acţiunile noastre au consecinţe. Dacă un membru al familiei a abuzat de un altul şi acum este iertat, asta nu atrage automat şi reconcilierea între ei. Aceasta este, după părerea mea, o formulă adecvată de a stabili o „graniţă".

Cum arată adevăratele graniţe? Hai să luăm cazul unui bunic (poate fi unchiul, cumnatul, mama etc.) care-şi molestează nepoţica. Când mama fetei, şi fiica bărbatului află, ce ar trebui să facă? Ar trebui să ia imediat măsuri pentru a-şi proteja fiica. Mai mult ca sigur că va încerca să-şi ţină copila cât mai departe de bunicul ei de acum încolo. Gestul ei nu trebuie privit automat ca un semnal că orice iertare este imposibilă. Ci poate fi luat ca o normală aşezare de graniţă pentru acel cineva, consecinţă a comportamentului respectiv.

Atunci când se oferă iertarea, aceasta nu va veni şi probabil că nu ar trebui să vină imediat. Iar în momentul când va veni, nu e obligatoriu semnalul că mama, nepoţica şi bunicul vor trăi de atunci cu toţii fericiţi până la adânci bătrâneti, întâlnindu-se cu bucurie la toate reuniunile de familie.

Victimele trebuie să înveţe să accepte responsabilitatea pentru propriile lor acţiuni la vremea când sunt persoane mature (ex. a minţi, a fura, a comite adulter, a perpetua un abuz asupra altcuiva etc.), fără a încerca prin asta să micşorăm sau să negăm responsabilitatea efectivă a celui care le-a abuzat. Pentru foarte multe persoane este o greutate teribilă încercarea de a-şi accepta responsabilitatea pentru propriile acţiuni, fără diminuarea responsabilităţii celui care le-a abuzat. Este important să ne aducem aminte că fiecare dintre noi e responsabil direct faţă de Dumnezeu pentru gânduri, cuvinte şi fapte. Faptul că noi ne asumăm responsabilitatea pentru propriile acţiuni sau reacţii păcătoase nu reduce cu nimic responsabilitatea în faţa lui Dumnezeu a celui care ne-a abuzat.

18

în acelaşi timp, este nevoie să ne educăm în privinţa renunţării la sensibilităţi copilăreşti, să trecem cu vederea comentariile lipsite de tact sau de bun simţ care ni s-ar putea adresa uneori.

Nu vorbesc aici de abuzuri, de atacuri, ci de nutrirea resentimentului faţă de cineva care ar fi spus sau ar fi făcut ceva, poate chiar neintenţionat, ce a generat în „victimă" simţul suferinţei. Dacă cineva spune ceva ce (ne) doare, problema trebuie rezolvată şi apoi uitată. Iar dacă nu poate fi adusă în discuţie, atunci cel ce este rănit are ocazia ideală de a o aduce înaintea lui Hristos, de a o lăsa la cruce şi de a ierta respectiva persoană. Nimeni dintre noi nu a suferit un abuz mai mare, verbal, emoţional, spiritual sau fizic, decât Hristos. Şi asta în locul nostru. Cu toate acestea, pe când era încă pe cruce, El S-a rugat: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” (Luca 23:34) Oare e cazul să ne mai plângem şi să rămânem neiertători?

Studiu biblic personal: Cine este persoana responsabila? Citind şi meditând la textele de mai jos, fii sinceră cu tine însăţi, în cercetarea inimii tale, atunci când îţi vei da răspunsurile la aceste întrebări.

1. Ai nutrit resentimente faţă de persoana care te-a abuzat?

Galateni 5:19-21 - „Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. "

2. Eşti dispusă să accepţi faptul că ai o responsabilitate personală pentru propriile acţiuni, reacţii, fără a mai blama pe părinţi, pe copii, pe cei care ţi-au făcut rău etc.?

1Corinteni 10:13 - „ Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. "

3. Eşti dispusă să dai mai departe iertarea celor care te-au rănit? Chiar dacă simţi că nu „merită"?

19

Efeseni 4:32 - „Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos. " De asemenea, Matei 6:14-15 - „Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre.

Capitolul 4

O nouă inimă înseamna o noua viata

Găndul sinuciderii o copleşea în rememorarea tuturor nedreptăţilor pe care le suferise de-a lungul vieţii. „De ce viaţa a fost atât de nedreaptă cu mine?", se întreba. Pe măsură ce depresia îşi înfigea rădăcinile ca niciodată până atunci în cotloanele minţii ei, gândurile i se concentrau tot mai mult asupra problemelor acute iar singura cale ce îi părea salvatoare era sinuciderea. Satana o înşelase până acolo încât o făcuse să creadă că, dacă-şi va lua viaţa, va fi o binecuvântare pentru cei din jurul său, că, într-un fel, o vor duce mai bine fără ea.

________________________________________________________________________

S-ar putea să vă pară un subiect anapoda adus în discuţia noastră despre victime şi anume să vorbeşti despre posibilele lor gânduri de sinucidere. Aşa cum văd eu problema, nimeni nu poate cunoaşte vindecarea fără a avea o inimă nouă, un nou scop pentru care să trăiască în această viaţă.

Aşadar, ce putem spune despre posibilitatea de a primi o inimă nouă, gânduri noi, acţiuni noi? E nevoie de a studia Cuvântul lui Dumnezeu, de a ne ruga zilnic (Psalmul 50:10 e un bun început: „ Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.”), de a dezvolta o relaţie strânsă cu Hristos.

Prin această relaţionare putem fi recreaţi după chipul şi asemănarea Sa, şi tot astfel durerile trecutului se vor risipi în lumina dragostei Sale. Privind la El, suntem transformaţi după chipul şi asemănarea Sa (2Corinteni 3:18 „ Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.”).

Pe parcursul activităţii mele de consiliere a persoanelor abuzate, am învăţat să disting între cele care caută sincer adevărul şi vindecare şi cele care pur şi simplu caută recunoaşterea ca atare şi, astfel, scuza de a trăi după bunul plac. Cele care caută cu sinceritate adevărul şi vindecarea manifestă un grad superior de pace şi bucurie, în ciuda circumstanţelor deloc favorabile, în plus au parte de o recuperare prin Hristos într-un grad mult mai mare de cuprindere şi profunzime.

20

Cuvântul lui Dumnezeu ne-a promis fiecăruia o inimă nouă (Ezechiel 36:25-28 - Şi vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate întinăciunile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi. Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri şi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.) şi ne spune să ne păzim inima mai mult decât orice (Proberbe 4:23- Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa.). Copii ai lui Dumnezeu fiind, suntem responsabili de hrănirea inimii noastre în procesul de maturizare a relaţiei cu Hristos.

Iată cei trei indicatori ai stării inimii noastre: comportamentul (fapte reprobabile, comiterea fărădelegilor etc.), sentimente (auto-compătimire, resentimente etc.) şi atitudinile (mândrie, negativism etc.) Fiecare dintre aceste dimensiuni trebuie abordate atunci când lucrezi cu o victimă ce-şi doreşte cu adevărat vindecarea.

Atunci când consiliem o victimă, trebuie să abordăm problema la nivelul inimii celei ce vine pentru a cere ajutorul. E nevoie să punem întrebări fără echivoc: „ Cauţi cu adevărat răspunsuri?", „Eşti dispusă să asculţi ceea ce spune Dumnezeu şi să faci ceea ce spune?" Motivele principale pentru care persoanele consiliate nu au parte de ajutor sunt acestea: (a) nu vor să fie ajutate; (b) nu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu foarte bine sau nu ştiu ce răspunsuri ar putea primi de acolo; (c) iar atunci când realizează faptul că Dumnezeu aşteaptă ceva şi de la ele (poate schimbarea stilului de viaţă sau a unei atitudini), că sunt lucruri asupra cărora ele au deplina responsabilitate (predarea vieţii lui Dumnezeu), pur şi simplu nu vor să o facă.

O metodă care dă roade în încercarea de a ajunge la miezul problemei, la rădăcina relelor inimii, ca să spunem aşa, este aceea de a pune întrebări gen: „La ce te gândeşti cel mai des?" sau „La ce te-ai gândit cel mai mult săptămâna care a trecut?" Răspunsurile s-ar putea să vă surprindă însă, cu siguranţă, vă vor da o imagine asupra stării de fapt a inimii omului, a lucrurilor şi a idolilor care o subjugă. (Prin „idol" înţeleg pur şi simplu ceva, orice care ia locul lui Dumnezeu în viaţa omului.)

Spre exemplu, dacă persoana consiliată (victima) spune că au proeminenţă gândurile referitoare la un abuz din trecut sau la sinucidere, atunci îti dai seama că maximul de concentrare al persoanei respective se rezumă la eul personal şi nu la Dumnezeu. Iar de aici încolo, după ce ai discutat subiectele dureroase şi te-ai asigurat că este în siguranţă, lucrarea ta este aceea de a o ajuta să-şi anihileze idolii din inimă (Romani 8:13- Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.) şi să dezvolte o relaţie cu Dumnezeu şi un caracter potrivit pentru împărăţia Sa. în dreptul fiecăruia dintre noi stă această lucrare de schimbare a gândurilor şi a acţiunilor. Prin harul lui Dumnezeu putem birui orice provocare. în 1loan 4:4, ni se readuce aminte că: „Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume. "

Biblia afirmă că suntem responsabili ca indivizi pentru propriile acţiuni, gânduri, cuvinte sau sentimente. Dacă ele sunt păcătoase, atunci responsabilitatea noastră este aceea de a le mărturisi ca păcate şi de a căuta iertarea. Victimele trebuie să înţeleagă faptul că gândurile

21

lor, (uneori) obsesive faţă de traume din trecut, pot fi păcătoase, şi atunci e nevoie de stabilirea unui nou model de gândire şi comportament (Efeseni 4:22-24 - Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, si să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, si să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului., 1Petru 1:22- Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa,).

Victimele trebuie să înveţe a privi spre Dumnezeu. El le iubeşte. El are compasiune faţă de ele. El le ştie durerea, pentru că le-a simţit-o. El doreşte să le aducă vindecare, reîntregire a fiinţei, să le transforme din statutul de victime, în cel de biruitoare prin puterea Duhului Său Sfânt (1Co-rinteni 15:56-58 - Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea. Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos! Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul. şi 1loan 5:4- Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră.).

O singură privire spre suferinţele lui Hristos sau ale apostolilor Săi ar trebui să ne încurajeze. Ar trebui să ne ajute să conştientizăm faptul că nu suntem primii care suferim, că nu am suferit singuri şi nici degeaba, că suferinţele noastre pălesc (întotdeauna) prin comparaţia cu suferinţele scumpului nostru Mântuitor.

Iar El a făcut totul pentru noi. Există vreo cale prin care să ne transformăm amărăciunea în bucurie, prin care să-I aducem slavă lui Dumnezeu? Cu siguranţă, da! Atunci când îi permitem lui Dumnezeu să ne vindece, devenim martori ai Săi şi agenţi prin care poate aduce încurajarea şi altora. Continuăm şi dezvoltăm gândul în ceea ce urmează.

Studiu biblic personal: O noua inima inseamna o noua viata Citind şi meditând la textele biblice de mai jos, scrie în spaţiul indicat ce înţelegi din aceste pasaje şi cum crezi că le poţi aplica chiar azi, în viaţa ta.

Ezechiel 36:26-27 - „ Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele. "

Proverbele 4:23 - „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa. "

22

Romani 8:13 - „Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii. "

1loan 5:4 - „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. "

1loan 1:9 - „Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. "

Capitolul 5

Suferinta – are vreun rost? Doamne, de ce mie? a strigat printre lacrimi. Nu putea înţelege de ce Dumnezeu a îngăduit atât de multă suferinţă în viaţa ei. „ De ce a trebuit să fiu abuzată, bătută, violată? " „Care e problema mea?" „Doamne, îţi pasă în vreun fel?" „Are vreun rost viaţa asta?" „De ce trebuie să trec eu prin toate astea?" „Are şi suferinţa vreun capăt, undeva?" îngropându-şi capul între braţele strânse deasupra, aştepta un răspuns, sub orice formă, care să înceapă să-ifacă lumină, cât de cât, în mintea confuză şi torturată.

________________________________________________________________________

Una dintre cele mai frecvente întrebări este „ De ce mi s-a întâmplat tocmai mie?". O alta este „De ce trebuie să sufere oamenii în viaţa asta?" Este adesea greu de înţeles, deşi răspunsul poate suna simplist. Suferim pentru că trăim într-o lume păcătoasă. Suntem fiinţe

23

păcătoase, care au o natură păcătoasă. Bineînţeles că urmează întrebarea „Bine, bine, dar atunci creştinii de ce suferă şi ei?" Răspunsul este acelaşi, deşi creştinul înţelege mult mai mult şi are parte de rezolvare. Pentru un creştin există biruinţă în Hristos.

Viaţa este grea, căci trăim într-o lume a păcatului, o lume în care oamenii sunt concentraţi mai mult asupra lor înşişi decât asupra lui Dumnezeu sau a aproapelui lor. Dumnezeu permite încercări în viaţă tocmai în folosul nostru - chiar dacă, în marea majoritate a ocaziilor, vom spune că nu e nici pe departe vreun folos. Totuşi, în urma încercărilor din viaţa aceasta, suntem aduşi în legătură mai strânsă cu Mântuitorul nostru şi, dacă ne vom prinde de El, El va desăvârşi în noi caracterul Său. Este nevoie să privim spre modul în care creştinul obţine victoria prin Hristos, şi vom reuşi asta înţelegând două concepte, acela al îndreptăţirii şi al sfinţirii în viaţa creştinului, indiferent dacă este victimă sau nu.

în 1Corinteni 6:11 („Şi aşa (pacatosi) eraţi unii dintre voi . Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru. ") aflăm că suntem îndreptăţiţi şi sfinţiţi prin Iisus Hristos şi prin Duhul Sfânt. însă ce înseamnă îndreptăţire (socotit neprihănit)? Este o declaraţie legală prin care omul nu mai este considerat responsabil pentru păcatul său. El este văzut, prin jertfa lui Hristos, ca un om neprihănit. îndreptăţirea este numai şi numai lucrarea lui Dumnezeu. în plus, este o lucrare pe care Dumnezeu o face o dată, la un moment definit în viată. Asta înseamnă că şi victima şi cel care a abuzat de ea pot veni deopotrivă la Dumnezeu pentru a căuta iertare, pentru a primi asigurarea că El i-a iertat de păcatele lor. Bineînţeles, cu condiţia ca pocăinţa să fie autentică iar persoana să aibă o dorinţă sinceră de a face ceea ce este drept şi apoi să şi pornească pe drumul acesta. îndreptăţirea este sinonimă cu reabilitarea, cu declararea nevinovăţiei în fata acuzatorului.

Pe de altă parte, sfinţirea este un proces care nu are loc o dată, la un timp definit anume, ci este lucrarea de o viaţă întreagă. Ea priveşte starea internă a inimii. Este procesul de întoarcere de pe căile păcatului şi venirea spre Hristos, astfel încât să devenim din ce în ce mai mult asemeni Lui. Este o lucrare continuă, de cooperare cu Dumnezeu în vieţile noastre. în 1loan 1:10, aflăm că, „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi. " Pentru că ştim ce este acela păcat, nu e cazul să continuăm să păcătuim, căci Biblia ne spune de asemenea „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este." (Matei 5:48)

Aşadar, cum putem răspunde întrebării care adesea revine în discuţie - întrebarea cu privire la „păcatele părinţilor" (Exodul 20:5-6- Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, si Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.). Este adevărat că tendinţele spre anumite păcate, precum şi defecte de caracter sau imperfecţiuni genetice sunt transmise de la părinţi la copii sau de la o generaţie la alta, însă nouă, creştinilor, ni se dă o natură nouă în Hristos şi harul de a primi o nouă ocazie de a trăi conform Cuvântului lui Dumnezeu. Nu suntem deci nici „sortiţi" şi nici „predestinaţi" să trăim în păcat din cauză că noi (sau părinţii noştri) au păcătuit sau au fost victime ale păcatului. Cu toţii avem fericita speranţă a unei vieţi noi prin Iisus Hristos. Vom aborda acest subiect în profunzime în unul din următoarele capitole ale cărţii.

24

în postura de consilieri, trebuie să fim empatici. Trebuie să arătăm victimelor milă şi har, însă niciodată să nu le dăm o scuză pentru a rămâne în păcat (ex. a da un nume bolii, clasificând astfel cazul sau a da vina pe altcineva etc.) Trebuie să le arătăm faptul că Dumnezeu deja le-a dat victoria, prin puterea Sa, cu singura condiţie ca ei să accepte oferta. Texte biblice precum 1Corinteni 15:57- Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!, 1loan 4:20-21- Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său., 1loan 5:1-5 - Oricine crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu, şi oricine iubeşte pe Cel care a născut iubeşte şi pe Cel ce S-a născut din El. Întru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele. Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?, 2Corinteni 5:17 - Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi. - ,2Corinteni 5:20-21 - În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu., ICorinteni 6:9-11 - Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru. sunt foarte folositoare pentru a călăuzi victimele spre direcţia cea bună.

Din aceste texte învăţăm că sunt două categorii de suferinţe: suferinţe care sunt productive, care aduc roade pozitive, şi altele care nu aduc niciun beneficiu. Dintr-un punct de vedere, suferinţa poate fi apreciată şi ca un instrument prin care oamenii pot fi aduşi la pocăinţă. Pentru necreştin însă, suferinţa nu va aduce niciun beneficiu care să aibă consecinţe veşnice. Dumnezeu îngăduie suferinţa în cazul creştinilor cel puţin pentru două motive: pentru binele nostru personal şi pentru slava Sa (1Petru 4:12-19 - Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos? Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune.).

25

Unii vor întreba „De ce (să mi se întâmple) mie?" însă întrebarea ar putea fi pusă chiar invers, „De ce nu ţie?" Dumnezeu nu ne datorează ceva. Şi nici nu ne-a promis că viaţa va fi una roză. De fapt, chiar opusul a fost exprimat de Iisus când a afirmat în Ioan 16:33 că „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” Iisus ne-a spus că vom trece prin încercări, prin necazuri, însă ne-a oferit şi asigurarea că El a învins lumea şi că, prin El, noi putem birui orice încercare. Dumnezeu ne-a creat pentru că aşa a vrut, a fost voia Sa plăcută, ca noi, fiinţe create, să-I slujim şi să ne închinăm Lui. Dacă este să vorbim de suferinţă, atunci Fiul Său, Iisus Hristos a suferit mai mult decât orice am putea suferi noi vreodată.

De fapt, nici nu ne putem imagina profunzimea suferinţelor şi ruşinii pe care El a trebuit să le îndure. Sigur, vor spune unii, pe lumea asta au fost fărădelegi mult mai oribile decât cele ce au cauzat suferinţele lui Hristos şi, într-adevăr, nu putem nega că semeni ai noştri au suferit crime abominabile. Diferenţa rezidă într-un singur lucru, de altfel foarte simplu şi uşor de înţeles: nu ne stă în putere să reacţionăm sau să ne răzbunăm atunci când şi cum am vrea. Hai să ne gândim la acest aspect din perspectiva lui Hristos.

Eu cred că una dintre cele mai mari ispite asupra Sa a fost aceea de a nu face nimic atunci când a fost torturat şi abuzat pentru noi. Noi nu avem întotdeauna de ales, poate uneori suntem complet neajutoraţi şi nu putem să ne schimbăm cu nimic starea. însă Hristos avea la dispoziţie toată puterea din cer şi de pe pământ! Iar dacă a ales să nu facă nimic (nimic dintr-o anume perspectivă), a fost tocmai pentru a împlini partea Sa în planul de mântuire. Ei bine, eu cred că asta pentru El a fost adevărată încercare!

Dacă ne întoarcem la pasajele menţionate anterior, în 1Petru, descoperim 4 idei cheie. Ar trebui

(a) să ne bucurăm în Hristos (v. 12-13 - Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare.),

(b) să-L slăvim pe Dumnezeu (v. 14 - De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte.),

(c) să fim neprihăniţi şi să suferim pentru neprihănire (v.16-18 - Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?) şi

(d) să ne încredem în Dumnezeu, făcând mai departe binele (v.19- Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune.).

Este esenţial să înţelegem faptul că mântuirea se obţine numai prin har (o favoare nemeritată) şi că, dacă ar fi după ce merităm, nu am primi nimic de la Dumnezeu. Iar dacă ni se dă ceva - şi este gratuit - atunci este pentru că mila Sa iubitoare se revarsă peste noi.

26

Oare există vreunul între noi care ar merita într-adevăr ceva, care îşi poate prezenta un merit ca recomandare în faţa lui Dumnezeu? Nu. Putem mulţumi pe deplin lui Hristos pentru lucrarea Sa în dreptul fiecăruia dintre noi.

Sunt câteva aspecte ale suferinţei care trebuie înţelese. Dumnezeu ne învaţă prin suferinţă (Evrei 12-vezi la sfarsit). Suferinţa este rezultatul căderii în păcat a lumii (Geneza 3-vezi la sfarsit). Dumnezeu este totuşi la cârma acestei lumi decăzute (Psalmul 18-vezi la sfarsit). Suferinţa nu depăşeşte limitele impuse de Dumnezeu (Iov şi 1 Petru-vezi la sfarsit). Scopul pe care Dumnezeu îl urmăreşte printr-o acţiune este adesea o taină pentru om (Deuteronom 29:29- Cele ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar cele descoperite sunt ale noastre şi ale fiilor noştri pe veci, ca să plinim toate cuvintele legii acesteia). Tot adesea întâlnim durere care nu este însoţită şi de răspunsuri imediate, cu toate acestea, Dumnezeu este întotdeauna acolo (Psalmii 41, 42-vezi la sfarsit). Dacă vom răbda pentru a-L lăsa pe Dumnezeu să lucreze, nu vom fi dezamăgiţi niciodată (Evrei 12:4-7-În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte". Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? -). Dacă vom avea clar aceste lucruri în minte, şi întotdeauna, atunci nu ne va fi atât de uşor să cădem în descurajare, să ne îndoim ori de câte ori experimentăm încercări dureroase.

Pentru ca încercările noastre, răspunsurile noastre să capete sens, victima trebuie să fie bine întemeiată în Iisus Hristos. Trebuie să înţeleagă faptul că ne aflăm cu toţii într-un conflict cosmic, că suntem în stare de război. Satana este împotrivitorul lui Hristos în lupta pentru controlul asupra lumii acesteia şi a locuitorilor ei. Iar noi suntem pionii de care se foloseşte pentru a-L răni pe Hristos. Când Satana reuşeşte să rănească pe unul din copiii lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu însuşi este rănit, lată cât de mult ne iubeşte El! De aceea, aspectele relativ minore (ex. rugăciune, studiul Cuvântului, iertarea semenilor, participarea la biserică) devin toate elemente de importanţă capitală.

Dumnezeu este slăvit atunci când călătorim alături de El în lumea aceasta. De asemenea, mai trebuie să înţelegem şi faptul că această durere este doar pentru o vreme. Nu va fi veşnică. Avem speranţă pentru ceva mai bun în viitor - în viaţa aceasta şi în viaţa viitoare.

Atunci când îl vedem pe Dumnezeu aşa cum este, toate suferinţele şi durerile noastre pălesc. El este atotputernic, mai mult, are şi voinţa şi puterea de a face bine şi ne iubeşte atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu astfel încât, urmându-L, să avem viaţa. Nu contează ce simţim uneori, noi trebuie să mergem mai departe fără a obosi în facerea binelui, chiar în mijlocul durerii şi al suferinţelor (Filipeni 3:12-14 -Nu (zic) că am şi dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât şi eu am fost prins de Hristos Iisus. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit, Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus., 1Petru 4:19- Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune.).

27

Pe de altă parte, trebuie să înţelegem faptul că avem o responsabilitate de a ne pocăi de acţiunile noastre greşite, de a cere iertare altora, atunci când e cazul. Trebuie să facem ceea ce este bine - ceea ce ne cere Dumnezeu - la fiecare pas (Evrei 12:15-17- Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul, Veghind cu luare aminte ca nimeni să nu rămână lipsit de harul lui Dumnezeu şi ca nu cumva, odrăslind vreo pricină de amărăciune, să vă tulbure, şi prin ea mulţi să se molipsească Şi să nu fie vreunul desfrânat sau întinat ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a dorit să moştenească binecuvântarea, nu a fost luat în seamă, căci, deşi cu lacrimi a căutat, n-a mai avut cum să schimbe hotărârea.). Atunci când creştem în Hristos, când ne apropiem de maturitatea creştină, vom descoperi că suferinţa ca victimă ne ajută în aprofundarea imaginii noastre despre cum şi cine este Dumnezeu.

Când ieşim din cadrul durerii pentru a rememora modul în care Dumnezeu ne-a condus în trecut, ne-a protejat, ne-a însoţit „prin valuri" (oricât de grea a fost situaţia prin care am trecut, adevărul este că putea fi mai rău), atunci credinţa noastră va creşte şi vom fi din nou asiguraţi că, indiferent ce încercări vin sau sunt deja asupra noastră, niciuna nu este degeaba. Aşa cum spune o scriitoare:

„Mulţumim lui Dumnezeu că Iisus nu ne-a prezentat imaginea unui păstor întristat, întorcăndu-se fără oaia pierdută. Parabola nu vorbeşte despre eşec, ci despre succes şi despre bucuria recuperării. Aici găsim garanţia divină că nici măcar una din oile rătăcitoare ale staulului lui Dumnezeu nu este trecută cu vederea, niciuna nu este lăsată fără ajutor. Oricine se va supune pentru a fi răscumpărat va fi salvat de Hristos din groapa depravării şi dintre spinii păcatului.

Suflet disperat, îmbărbătează-te, chiar dacă ai săvârşit fărădelege. Nu pune la îndoială faptul că Dumnezeu te va ierta şi-ţi va permite venirea în prezenţa Sa. Dumnezeu deja a făcut primul pas. în timp ce tu erai răzvrătit împotriva Sa, El a plecat să te caute. Cu blândeţea inimii unui păstor; El a părăsit pe cele nouăzeci şi nouă şi a plecat în pustietate pentru a o găsi pe cea pierdută. Sufletul acela, lovit, rănit şi gata de pieire, este înconjurat în braţe iubitoare şi purtat cu bucurie spre staulul siguranţei.

Ce imagine uimitoare a iubirii lui Hristos pentru noi: a şti că, indiferent de circumstanţele sau situaţia în care te afli, este prezent un Mântuitor, gata de a te ajuta şi a-ţi vindeca rănile! Cu toate acestea, să nu uităm partea care ne revine - supunerea. Trebuie să ne predăm lui Hristos pentru a putea fi răscumpăraţi.

Imaginea aceasta a Păstorului este îmbogăţită de Edith Schaeffer în cartea ei Affliction. Ea vorbeşte despre păstorul care trebuie să rupă un picior acelei oiţe năzdrăvane, să-l lege şi apoi să o ducă în braţe pentru a o feri astfel de rătăcire şi de pericolele ce o pot răni. Durerea este cât se poate de reală - atât oaia suferă, cât şi păstorul, care trebuie să o rănească, deşi o iubeşte - însă dragostea ce se va naşte din această durere este una care va ţine o veşnicie. Când oiţa se vindecă şi poate merge din nou pe picioare, un lucru e sigur: nu părăseşte niciodată pe păstorul pe care-l iubeşte.

Ce exemplu minunat despre dragostea pe care Dumnezeu o are faţă de noi! Este foarte dureros pentru Dumnezeu să permită ca în viaţa noastră să se întâmple nenorociri. Este dureros pentru El să ne vadă suferind. însă numai El ştie ceea ce este cel mai bine pentru noi

28

şi ce ne va ţine aproape de El, astfel încât să câştigăm, în cele din urmă, viaţa veşnică (Isaia 57-vezi la sfarsit).

Autoarea merge mai departe, recomandându-ne să punem victimelor consiliate următoarea întrebare: „Care sunt variantele ?" Hai să ne oprim aici pentru o vreme. Care sunt efectiv variantele?

Una ar fi ca Iisus să vină mâine. Alta ar fi ca eu să nu mai fiu în viaţă mâine. O alta ar fi ca persoana care m-a rănit să moară în noaptea asta. Poate că mâine s-ar schimba totul, prin mine, prin persoana care m-a rănit sau, pur şi simplu, prin schimbarea circumstanţelor în care ne aflăm. Sau, poate, nu s-ar schimba nimic.

în timp ce cântărim aceste variante, este esenţial să înţelegem suveranitatea, bunătatea şi providenţa lui Dumnezeu. Haideţi să le urmărim pe fiecare în capitolul următor.

Studiu biblic personal: Care este scopul suferintei? Citeşte două capuitole din Biblie, Iov 3 şi 1Petru 1 – vezi la sfarsit, apoi caută versetele următoare în Biblia ta, scriind mai jos, în propriile tale cuvinte, sensul acelor gânduri. Cum te ajută acest exerciţiu să ai o imagine mai clară asupra suferinţei ?

1 Petru 4:12-19 -

12 Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, 13 Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. 14 De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. 15 Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. 16 Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. 17 Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? 18 Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos? 19 Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune.

29

Deuteronom 29:29 - Cele ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar cele descoperite sunt ale noastre şi ale fiilor noştri pe veci, ca să plinim toate cuvintele legii acesteia".

Romani 8:28 - Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui;

1Petru 2:20-21 - Căci, ce laudă este dacă, pentru greşeală, primiţi bătaie întru răbdare? Iar dacă, pentru binele făcut, veţi pătimi şi veţi răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu. Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui,;

1Petru 4:16,19 - Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune.

Apocalipsa2:10 - Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii.

30

Capitolul 6

Sa intelegem atributele lui Dumnezeu În mânia ei, nega ca Dumnezeu i-ar fi aproape; ca ar proteja-o şi ca i-ar purta de grijă. Nu reuşea să vadă cum o putea iubi şi totuşi să permită acelor oribile experienţe să aibă loc în viaţa ei. Pur şi simplu era un nonsens. în timp ce se ruga, cerând ajutor pentru a înţelege, Duhul Sfânt i-a dat alinare şi a condus-o spre făgăduinţele din Cuvântul lui Dumnezeu, conştientizând-o de nevoia ei de a le crede şi de a se încrede în El ca Domn şi Mântuitor. în cele din urmă, şi-a spus: „Cu siguranţă, Cel ce a făcut cerurile şi pământul, Cel ce ţine toate lucrurile prin puterea Lui a avut tot timpul privirea îndreptată asupra mea, călăuzindu-mă după planul şi scopul ştiut de El" -__________________________________________________________________________

Dumnezeu are multe atribute, incluzând suveranitatea, bunătatea şi providenţa. Pentru victime, este foarte important să înveţe să se încreadă în El şi să accepte ceea ce li se întâmplă în viaţă, să meargă înainte prin credinţă, şi asta pentru a avea o înţelegere mai bună asupra acestor atribute speciale ale lui Dumnezeu. Să începem cu suveranitatea lui Dumnezeu.

Prin suveranitatea lui Dumnezeu înţelegem un atribut netransferabil, prin care El face ceea ce doreşte. Omnipotenţa Sa înseamnă că El are puterea de a-Şi duce la îndeplinire planurile, indiferent care ar fi acestea. Voinţa lui Dumnezeu este sfântă, nu arbitrară, nejustificată sau dictatonală. Voinţa Sa nu are în vedere distrugerea, ci mântuirea noastră, de aceea, indiferent de modul cum o percepem, putem să fim siguri de faptul că ea urmăreşte binele nostru suprem.

Sunt câteva texte biblice care ne vor ajuta să ajungem la o înţelegere mai adâncă a suveranităţii lui Dumnezeu, iar între acestea enumerăm: Ieremia 32:17 - "O, Doamne Dumnezeule, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţ înalt şi pentru Tine nimic nu este cu neputinţă!, Matei 19:26 - Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă, 2Regi 7:28 - Deci, Doamne Dumnezeul meu, Tu eşti Dumnezeu şi cuvintele Tale sunt neschimbate şi Tu ai vestit robului Tău un astfel de bine., 4Regi 19:15 - Şi s-a rugat Iezechia înaintea feţei Domnului şi a zis: "Doamne Dumnezeul lui Israel, Cel ce şezi pe heruvimi, numai Tu singur eşti Dumnezeul tuturor regatelor pământului, Tu ai făcut cerul şi pământul!, Iov 41:11 - Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu., Psalmii 23:1,10- Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea., Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei. Psalmi 113:9 - Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău, Psalmi 134:6 - Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile., Isaia 61:1- Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate;, Ioan 19:11 - Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are., Romani 14:11- Căci scris este: "Viu sunt Eu! – zice Domnul – Tot genunchiul să Mi se plece şi toată limba să dea slavă lui Dumnezeu". şi Efeseni 1:11 -

31

Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte – după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale, –.

Să analizăm acum bunătatea lui Dumnezeu. Bunătatea lui Dumnezeu este un atribut transferabil. El este standardul ultim al binelui şi tot ceea ce El este sau face e demn de apreciere. Binele este definit de Dumnezeu, de caracterul Său, de ceea ce El decretează (Luca 18:19 - Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu., Psalmii 99:4 - Cântaţi numele Lui! Că bun este Domnul; în veac este mila Lui şi din neam în neam adevărul Lui. , 106:1- Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui., Exodul 33:19 - Zis-a Domnul către Moise: "Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta şi pe cel ce va fi de miluit îl voi milui şi cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura"., Naum 1:7 - Bun este Domnul; loc de scăpare în zi de strâmtorare, şi pe cei ce se încred în El îi ştie!, Marcu 10:18 - Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu., Iacov 1:5,17 - Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. , Plângerile lui Ieremia 3:25 - Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentru omul care Îl caută. şi 2Petru 1:3- Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa,).

în bunătatea Sa, Dumnezeu cheamă la Sine pe copiii Săi. Conştienţi de faptul că El este bun în totul, putem să credem (să ne încredem) că orice ar aduce în viaţa noastră sau ar lăsa să ni se întâmple este pentru binele nostru, pentru interesul nostru cel mai benefic, precum şi pentru slava Sa. Din moment ce Dumnezeu este suveran cu desăvârşire, numai El are puterea de a permite ca anumite lucruri să ni se întâmple în viaţă sau, dimpotrivă, să ne ocolească. Aşadar, atunci când o victimă întreabă „De ce a permis Dumnezeu să se întâmple aşa ceva?" nu ar trebui să ne fie ruşine să răspundem afirmând că Dumnezeu ar fi putut opri acel proces în desfăşurarea lui, dar a ales să nu o facă.

Motivul pentru care a ales să lase lucrurile în desfăşurarea lor este adesea cunoscut numai de El. Ar trebui să fie o alinare pentru noi gândul acesta, că Dumnezeu cântăreşte totul în balanţă, cunoscând care va fi rezultatul final şi că El îngăduie să se întâmple anumite lucruri în viaţa noastră pentru a ne desăvârşi a ne pregăti pentru ceruri.

Hotărârile lui Dumnezeu, providenţa Sa pot fi considerate planurile Sale din veşnicie - planuri făcute înainte de întemeierea lumii. în acelaşi timp, nu suntem lăsaţi la voia întâmplării, ci Dumnezeu este în permanenţă implicat în bunul mers al lucrurilor create. El le menţine proprietăţile cu care le-a înzestrat de la început (Evrei 1:3 - Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale, după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte,, Coloseni 1:17 - El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate., Neemia 9:6 - Numai Tu eşti Domn şi numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, pământul şi toate cele de pe el, mările şi toate cele ce se cuprind în ele; Tu dai viaţă la toate şi ţie se închină oştirea cerurilor.). Există o interferenţă, în sensul că El cooperează cu toate lucrurile create în orice lucrare în care acestea simt implicate, direcţionând proprietăţile acestora pentru a

32

acţiona aşa cum acţionează (Efeseni 1:11- Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte – după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale, –). în ultimă instanţă, avem de-a face cu guvernare - El le conduce astfel încât lucrarea lor să împlinească scopul dorit de Sine (Psalmii 102:19 - Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte., Daniel 4:32 - Toţi locuitorii pământului sînt socotiţi ca o nimica şi El face ce voieşte cu oştirea cerească şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să-L împiedice la lucrul Lui şi să-I zică: "Ce faci Tu?", Romani 11:36 - Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin!, Romani8:28 - Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui;).

Ideea centrală este aceea de a înţelege faptul că nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este în afara voinţei şi cunoştinţei lui Dumnezeu. El este pe deplin conştient de ceea ce facem, de ceea ce ni se întâmplă în orice vreme. El vede tot. El ştie tot. în cartea Behind a Frowning Providence, autorul John J. Murray afirmă că „Planul lui Dumnezeu e: desăvârşit, atotcuprinzător, pentru binele nostru suprem şi tainic." Doctrina providenţei ne învaţă că suntem mai departe responsabili de acţiunile noastre şi că acţiunile acestea au consecinţe concrete şi pot schimba cursul evenimentelor. în acelaşi timp, ştim că rugăciunea este o astfel de acţiune care are rezultate bine definite, care poate schimba cursul evenimentelor (Ioan 16:24 - Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină.). Ştim că trebuie să trecem la acţiune.

Pentru a răspunde corect la întrebarea „ Unde a fost Dumnezeu când...?", trebuie să afirmăm că El era împreună cu tine, lucra pentru binele tău suprem, pentru slava Sa, pentru împărăţia Sa. E cazul să învăţăm să măsurăm dragostea lui Dumnezeu şi prin făgăduinţele Sale, nu doar prin providenţa Sa. Te vei încrede în El?

Studiu biblic personal: Sa intelegem atributele lui Dumnezeu Este dificil să înţelegi uneori caracterul desăvârşit al lui Dumnezeu, în special atunci când vedem durere şi suferinţă chiar în vieţile noastre. Adevărul este că nu vom putea niciodată pe deplin să înţelegem caracterul lui Dumnezeu. Citind şi meditând la textele biblice de mai jos, scrie în propriile tale cuvinte ceea ce îţi spun aceste gânduri, cum îl poţi înţelege mai bine şi cum te poţi încrede mai mult în Dumnezu, prin prisma lor.

Ieremia 32:17 - „ "O, Doamne Dumnezeule, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţ înalt şi pentru Tine nimic nu este cu neputinţă! "

33

Psalmii 99:4 - „Că bun este Domnul; în veac este mila Lui şi din neam în neam adevărul Lui."

Colsoeni 1:17 - „El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate."

Geneza 50:20 - „Iată, voi aţi uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum şi să păstreze viaţa unui popor numeros. "

Ieremia 29:11 - „Pentru că numai Eu ştiu gândul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gând bun, nu rău, ca să vă dau viitorul şi nădejdea. "

Capitolul 7

Iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele tau, dar nu pe tine

Se lupta cu sine într-o criză de identitate, se vedea complet lipsită de vreo valoare. „ Cine sunt?" se întreba adesea. Sigur, ştia de câte ori îi fusese spus că trebuie să se vadă pe sine însăşi ca o persoană foarte valoroasă, să se iubească pe sine, dar cum ar putea face asta? Pur şi simplu nu simţea că are vreo valoare, că ar putea fi iubită în vreun fel. Se simţea un nimeni şi un nimic. Se chestiona singură: „ Cum ar putea dobândi viaţa mea vreun sens? Ce m-ar putea face să valorez mai mult decât doi bani? Cum m-ar putea iubi pe mine cineva?"

34

__________________________________________________________________________

Cu toţii ştim că Dumnezeu aşteaptă din partea noastră să-L ascultăm, păzind toate cele zece porunci. Ele pot fi rezumate, însumate în ceea ce Scriptura numeşte, în altă parte, cele două mari porunci: să iubeşti pe Dumnezeu şi să-ţi iubeşti semenii. Nicăieri nu apare ideea că ar trebui să-ţi iubeşti „eul" (Marcu 12:29-31- Iisus i-a răspuns că întâia este: "Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn". Şi: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.). în această poruncă regăsim un fapt implicit, şi anume că deja ne iubim pe noi înşine şi că, dacă am iubi pe Dumnezeu şi pe semenul nostru aşa cum o facem în ceea ce ne priveşte, atunci am împlini cu succes planul lui Dumnezeu în vieţile noastre. Şi atunci cum se face că toată lumea accentuează ideea de „eu sunt tot ceea ce contează"? (cum ar fi expresii gen „iubeşte-te pe tine însuţi" sau „nu poţi iubi pe alţii dacă nu te iubeşti pe tine"). Adevărul e că ar trebui să fie aşa: „Dumnezeu este tot ceea ce contează". Şi vorbim aici de mila, dragostea, sacrificiul Său, cu alte cuvinte, tot planul Său pentru vieţile noastre.

Atunci când ne concentrăm în continuu asupra impactului a ceea ce cineva ne-a spus sau ne-a făcut, devenim centraţi pe sine. Iar ţinta devine propria persoană, în loc de a fi Dumnezeu.

Există multe aspecte negative în mişcarea de promovare a respectului de sine. Unul dintre ele ar fi că această mişcare în sine este contra-productivă şi, cel mai adesea, ineficientă: ne face să devenim egoişti, (con)centraţi asupra sinelui şi are tendinţa de a ne da licenţa pentru a face (sau a promova) păcatul. Oare cum am putea să iubim cu adevărat pe cineva, să îl încurajăm, să-i aducem mângâiere, dacă suntem în permanenţă concentraţi numai asupra noastră înşine? Dacă ne aţintim atenţia numai asupra gândurilor noastre, ţintelor, acţiunilor noastre etc., oare nu vom ajunge să păcătuim? Nu cumva, în cele din urmă, activităţile noastre, hobby-urile, demersurile recreative, petrecerea timpului liber vor deveni nişte idoli? Idolatria -fie că este închinarea la sine, la ceva sau la cineva anume -este păcat. A-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a-L iubi este scopul suprem în viaţă. A şti cu adevărat cine suntem în Hristos înseamnă adevărata „apreciere de sine". Trebuie să ne măsurăm valoarea prin contravaloarea pe care Hristos a plătit-o pentru răscumpărarea noastră. Pentru că a fost un preţ cu mult mai mare decât oricine dintre noi şi-ar fi putut imagina vreodată!

Aşadar, unde ne putem găsi identitatea? Cum putem recupera respectul de sine? Din postura de consilieri trebuie să ne îndreptăm partenerii de dialog spre Cuvântul lui Dumnezeu - este singura şi suficienta autoritate pentru orice nevoie am avea. Respectul nostru, identitatea noastră vin din faptul că ajungem să ne recunoaştem drept copii ai Celui mai înalt împărat. Dumnezeu ne apreciază (Isaia 66:1-2 - Aşa zice Domnul: "Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele! Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi şi ce loc de odihnă pentru Mine?" "Toate acestea mâna Mea le-a făcut şi sunt ale Mele, zice Domnul. Spre unii ca aceştia Îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la cuvântul Meu!) iar principala noastră grijă ar trebui să fie „Cum mă priveşte Dumnezeu " şi nu „ Ce simt eu despre mine".

35

Uneori victimele simt un asemenea grad de ruşine, încât nu pot crede că Dumnezeu le acceptă exact aşa cum sunt, indiferent de momentul în care ar privi spre El. Ele cred că ar trebui să facă ceva pentru a câştiga favorul lui Dumnezeu. însă textul din Romani 8:1 - Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus.- ne asigură că „Nu este nicio osândire pentru cei ce trăiesc în Hristos Iisus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului." Iată ceva pentru care să ne bucurăm! Dumnezeu ne iubeşte exact aşa cum suntem. Şi,din fericire, atunci când venim în contact cu El, nu ne lasă aşa cum suntem. Ne schimbă, întotdeauna spre ceva mai bun.

Atunci când perpetuăm starea de ură de sine, dispreţ şi condamnare de sine o facem pentru că, cel mai adesea, ne convine atenţia pe care o primim în postura de victimă. Nu vrem să trăim aşa cum ne invită Dumnezeu să o facem, nu vrem să acceptăm faptul că, prin acceptarea deplină a lui Hristos în viaţa noastră, trebuie să ne schimbăm (vezi Romani 12:1-3- Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. Căci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum Dumnezeu i-a împărţit măsura credinţei.).

O întrebare cheie în abordarea victimelor ce insistă în rămânerea la acest statut este următoarea: „De ce îngădui ca acel eveniment (sau acea persoană), care a avut loc cu atât de mult timp în urmă, să continue în a-ţi modela viaţa şi a te defini chiar şi în ziua de azi ?" Aceasta este o întrebare pe care fiecare persoană ce-şi doreşte vindecarea ar trebui să o ia în calcul şi căreia să-i răspundă cu toată atenţia. Nu este nici o slavă, nici o mândrie în a rămâne o victimă. Dimpotrivă, suntem împliniţi şi înălţaţi atunci când căutăm să ne ridicăm deasupra unei traume trecute, deasupra unor circumstanţe nefavorabile, în încercarea de a trăi o viaţă care să fie după voia lui Dumnezeu.

Să-L iubim pe Dumnezeu! Pentru că, iubindu-L pe El mai mult decât orice, vom învăţa cum să-i iubim pe cei din jurul nostru în felul în care El doreşte asta.

Cum învăţăm a-L iubi pe Dumnezeu? în acelaşi fel în care învăţăm să iubim pe oricine altcineva - adică prin petrecerea unui timp împreună, prin părtăşie. începem să înţelegem mai bine pe Dumnezeu atunci când citim Cuvântul Lui (Biblia), când ne rugăm, când ascultăm de poruncile Sale, când permitem Duhului Său Sfânt să ne transforme vieţile.

Din acel moment, rezultatul natural al unei relaţii de dragoste cu Domnul se va răsfrânge şi asupra celor din jurul nostru. Ne vom descoperi că suntem mult mai îngăduitori şi plini de înţelegere, mai dispuşi în a le sluji altora, în a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie. Nu vom mai fi (con)centraţi pe sine, ci pe Dumnezeu, pe semenii noştri.

O cheie de boltă este reamintirea faptului că respectul de sine deturnat (eul în orice formă s-ar manifesta) este rădăcina răzvrătirii noastre împotriva lui Dumnezeu şi, ca atare, nu poate deveni niciodată soluţia sau una din soluţiile problemei. Repet, nu noi suntem în centru, ci Dumnezeu.

36

Studiu biblic personal: Iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele tau, dar nu pe tine Te poţi gândi la câteva dintre pericolele ce pândesc atunci când suntem concentraţi mai mult asupra propriei persoane decât asupra lui Dumnezeu? Compară afirmaţiile de mai jos cu textele biblice prezentate alăturat. Vei observa că această concentrare spre sine, în loc să ne apropie de Dumnezeu, ne va îndepărta de El.

Afirmaţie:

Trebuie să te iubeşti pe tine însăţi înainte de a-i putea iubi pe alţii.

Argument biblic:

Matei 22:39 - Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.;

Galateni 5:14 - Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.;

Ioan 15:12-13 -Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.;

1loan 4:7-8 - Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. 8 Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.

Comparaţia celor două, în cuvintele tale:

Afirmaţie:

Trebuie să gândeşti pozitiv despre tine însăţi pentru a putea face ceva bun.

Argument biblic:

Psalmii 8:4 - Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?;

37

Ioan 15:4-5 - Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.;

Efeseni 2:4-7 - Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit ;Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi! – Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus, Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus.;

Filipeni 3:7-14 Dar cele ce îmi erau mie câştig, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc, Şi să mă aflu întru El, nu având dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinţa în Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credinţei, Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui, Ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi. Nu (zic) că am şi dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât şi eu am fost prins de Hristos Iisus. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit, Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. -

Comparaţia celor două, în cuvintele tale:

Afirmaţie:

Trebuie să te ierţi pe tine însăţi înainte de a găsi pacea şi de a-i putea ierta pe alţii.

Argument biblic:

Daniel 9:9 - A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea şi îndurarea. Răzvrătitu-ne-am împotriva Lui.;

Ioan 16:33 - Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.;

1Corineteni 1:18-21 - Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: "Pierde-voi înţelepciunea

38

înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o". Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.;

Coloseni 2:8-14 - Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos. Căci întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii, Şi sunteţi deplini întru El, Care este cap a toată domnia şi stăpânirea În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos. Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi. Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greşealele; Ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce.

Comparaţia celor două, în cuvintele tale:

Capitolul 8

Schimbarea este necesara Capul îi răsuna plin de ecouri: „Cum aş putea să duc mai departe vina şi ruşinea aceasta?" Se gândea la toate greşelile pe care le făcuse, la toate nenorocirile care veniseră asupra ei. Ajunsese la concluzia că ea trebuie să fi fost cea vinovată. Se hotărâse, „nu mai vreau să trăiesc în felul acesta!". în minte i se întrezărea un licăr de speranţă că viaţa ei s-ar putea schimba. Dar „Cum?" rămânea o întrebare.

______________________________________________________________________

Unul din textele mele favorite pentru a le împărtăşi cu victimele este Psalmul 25:20-21- Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne. Dacă ne încredem în Domnul ca modelator şi artizan al caracterelor noastre, dacă-I permitem Lui să fie Domnul vieţilor noastre, atunci nu ar trebui să ne fie niciodată ruşine pentru ceea ce suntem.

Oricare dintre noi, mai devreme ori mai târziu sau când şi când, tot trebuie să schimbe câte ceva în viaţă, indiferent dacă e vorba de gânduri păcătoase sau de obiceiuri păcătoase.

39

Atenţia ar trebui să fie acordată schimbării modului de gândire, comportamentului, astfel încât să fim după chipul şi înfăţişarea lui Hristos.

Sunt câteva pasaje biblice cheie care vorbesc despre schimbare, şi aici includem: Romani 12 (începând cu versetul 2 – vezi la sfarsit), Ioan 16:7 şi mai departe-vezi la sfarsit -, Proverbele 3:3-5 - Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale; Atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. şi multe altele. Prin puterea Duhului Sfânt, devenim capabili să facem schimbări în viaţă. Duhul Sfânt lucrează în noi după un plan bine pus la punct. Să nu uităm că vorbim aici de o persoană reală, o fiinţă, un membru al Trinităţii (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt). O relaţie cu Duhul Sfânt va aduce schimbare în inimile noastre şi, ca atare, în vieţile noastre. Schimbarea este dureroasă, dar este necesară. Nu avem de ales. Schimbarea, indiferent dacă e spre bine sau spre rău, are loc fie că vrem, fie că nu. Iar dacă e vorba de o schimbare care să aibă consecinţe durabile - sfinţirea care aduce mântuirea prin Hristos - aceasta nu poate avea loc fără asistenţa Duhului Sfânt.

în context mai larg, schimbarea constă în a te implica alături de alţii, de biserică (ex. în închinare, lucrare misionară, participarea la serviciile divine din biserică, fie că sunt botez, cina Domnului etc.) Dacă ar fi să facem o listă cu puncte de reper în procesul schimbării, atunci am putea să o creionăm după cum urmează:

1. Atitudinea corectă şi predarea faţă de Hristos 2. Identificarea problemei sau a problemelor 3. Găsirea sprijinului scripturistic 4. Rugăciunea 5. Dispoziţia de a fi responsabil 6. Alcătuirea unui plan de a îndeplini scopul dorit şi anume schimbarea 7. Hotărârea de fi perseverent în decursul procesului, chiar dacă apar piedici 8. Păstrarea în atenţie (şi nu neglijarea) celorlalte aspecte şi dimensiuni ale vieţii tale

Simţământul de vinovăţie şi cel de ruşine sunt caracteristicile cel mai des întâlnite la majoritatea victimelor. Nu putem nega faptul că unele victime nu doresc sub nicio formă vindecarea, schimbarea statutului lor de „victimă". Schimbarea poate fi ceva înfricoşător, iar starea lor prezentă e sinonimă cu un climat de securitate la care nu ar vrea sau s-ar teme să renunţe. Motivele ar putea fi frica de schimbare, lipsa dispoziţiei de a deveni responsabil sau alţi factori.

Dar, dacă o victimă vrea cu adevărat schimbarea, atunci e foarte important să conştientizeze faptul că eliberarea de simţământul de vinovăţie şi ruşine vine doar prin Hristos. Romani 8:1-3 - Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus. Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii, Pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii – fiind slabă prin trup – a săvârşit Dumnezeu, trimiţând pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatul ui şi pentru păcat a osândit păcatul în trup, -

în cazul în care victima îşi pune următoarele întrebări „Am greşit faţă de Dumnezeu ? " sau „Am greşit faţă de cineva ? " sau „Am călcat standardul pe care mi l-am pus mie însămi?", iar

40

răspunsul la ele este NU, atunci e cazul să uite simţământul de vinovăţie şi să nu-şi mai facă (false) mustrări de conştiinţă. Dacă este unul care torturează prin pâră, atunci acesta este Satana, „pârâşul fraţilor noştri".

Iertarea este un dar de la Dumnezeu - nu este ceva în natura noastră, ca să putem apela la ea şi să ne iertăm pe noi înşine. Este un prerogativ divin. Dumnezeu ne dă acest dar al iertării altora, atunci când ne-au nedreptăţit, şi ne făgăduieşte că, atunci când, la rândul nostru, vom cere iertarea, prin pocăinţă autentică, o vom primi cu siguranţă. Tot ceea ce ne va reveni va fi doar să acceptăm, prin credinţă, făgăduinţa iertării Sale. El ne iartă cu bucurie, pe toţi cei ce venim înaintea Sa cu pocăinţă.

Psalmul 50 – vezi la sfarsit - este o ilustrare minunată a modalităţii de a veni înaintea lui Dumnezeu: recunoaşterea păcatului, dar şi recunoaşterea faptului că Dumnezeu are bunăvoinţă în a ne oferi milă, iertare şi har. Biblia nu ne spune „să ne iertăm pe noi înşine". Ne spune să ne pocăim şi să credem (Marcu 1:15 - Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.). Mai departe, 1loan 1:9 ne asigură că „Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. " Putem să cerem iertarea de la Dumnezeu în orice vreme şi primim asigurarea că El ne va ierta păcatele.

Ţinta noastră ar trebui să fie aceea de a ajuta victimele în dificilul proces al biruinţei, înţelegând aici a veni înaintea lui Dumnezeu într-o relaţie personală, a fi gata să predai pe torţionarul tău aceluiaşi Dumnezeu în faţa căruia vii şi tu, cu deplina conştienţă că Dumnezeu va da fiecăruia o nouă identitate şi o nouă valoare. Dumnezeu a fost întotdeauna credincios şi va continua să-Şi respecte promisiunile. Victima trebuie să înveţe să se încreadă în Dumnezeu la un nou nivel, să devină o slujitoare şi o închinătoare a Lui. Schimbarea nu este uşoară şi nici rapidă, ca peste noapte. E vorba aici de obiceiuri împământenite, de gânduri cu care am trăit toată viaţa, de răni adânci, de amintiri care rod. Toate acestea trebuie strânse la un loc şi predate lui Dumnezeu (2Corinteni 10:5 - Şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos,). Oricum ar fi, un lucru e sigur, dacă permitem Duhului Sfânt să ne schimbe după chipul şi asemănarea lui Hristos, atunci vom fi vindecaţi.

Studiu biblic personal: Schimbarea este necesara Oare de ce este schimbarea necesară pentru a putea birui un abuz şi a trăi o viaţă după voia lui Dumnezeu ?

Notează mai jos referinţele biblice care dovedesc faptul că schimbarea este cu adevărat necesară.

41

Citeşte Psalmul 50 de la sfarsit şi notează mai jos ce-ţi spune ţie personal acest pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu.

Capitolul 9

Cum sa intelegi o victima? Marile ei temeri erau că nu este şi nu va putea fi iubită vreodată. Se temea de respingere, dezamăgire şi de faptul că îşi vedea din plin defectele. Se temea de eşec şi de înfrângere. în mintea ei era clar că, dacă alţii i-arfi ştiut trecutul, nu s-ar fi apropiat niciodată de ea. Credea că va trebui „să pună la punct" totul, cu toţi, să fie totul, pentru toţi. Era o ţintă imposibilă. Iar spargerea blocadei a avut loc atunci când a descoperit că nu trebuia să placă unui om, oricare ar fi fost el, ci lui Dumnezeu. El o iubea şi, atunci când a înţeles asta, a devenit liberă în Hristos - liberă de păcate, prin mărturisirea lor, prin acceptarea eşecurilor, prin exprimarea durerilor sale, prin căutarea acelei reasigurări pline de iubire pe care numai Tatăl ceresc o poate oferi.

_______________________________________________________________________

Pentru a le ajuta pe victimele autentice sau care se văd în această lumină, este crucial să înţelegi modul de gândire al unei victime şi cum să-i oferi perspectiva biblică privitoare la vindecarea de durerea şi ruşinea din trecut. Adevărata vindecare nu poate veni fără recunoaşterea şi înţelegerea păcatului, iar, mai apoi, a modului în care harul acţionează. Aşadar, să vedem mai departe păcatul, aşa cum apare el în viaţa unei victime.

Am auzit adesea persoane care spun că nu sunt responsbile de ceea ce fac, din cauza lucrurilor ce li s-au întâmplat în trecut. „Am fost un copil molestat, de aceea îmi molestez copiii." „Nu am ştiut să fac binele, pentru căpărinţii mei nu m-au învăţat altceva." Iar lista poate continua la nesfârşit, însă, revenind, am găsit şi persoane care au spus că nu sunt responsabile pentru că Dumnezeu spune despre Sine: „sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, " (Exodul 20:5-6) Dacă este aşa, cum am putea fi responsabili de păcatele noastre, din moment ce tocmai Dumnezeu ne-a făcut să păcătuim în urma acestui blestem? De asemenea, este bine să atragem atenţia asupra faptului că, în finalul versetului citat anterior, se regăseşte ideea de neam „al celor ce Mă urăsc". Cel mai adesea, această expresie nu mai este pronunţată... După cum vom vedea, ideea aceasta este de importanţă capitală.

întrebarea rămâne: „ Sunt responsabil de tot ceea ce mi se întâmplă? " „ Sunt responsabil pentru ceea ce îmi fac mie şi altora, ca reacţie la ceea ce mi s-a întâmplat mie?" Mi-aş dori să cred că toţi răspundem cu un NU la prima întrebare. Nu întotdeauna putem avea controlul asupra circumstanţelor în care ne aflăm, mai ales dacă suntem copii ori maturi încă

42

vulnerabili. Cu siguranţă, nu este vina noastră şi nu păcătuim, dacă ceva dincolo de sfera noastră de acţiune şi control ni se „întâmplă".

Acestea fiind spuse, trebuie să ne asigurăm că dovedim credincioşie în ajutorarea victimelor adulte, a acelora care nu au o incapacitate mentală sau care nu suferă de vreo altă dizabilitate, astfel încât să le facem să înţeleagă că sunt într-adevăr responsabile pentru tot ceea ce fac, spun sau gândesc (ca reacţie sau răspuns personal în urma unui abuz). Sunt şi cazuri în care cineva ar spune „Nu am avut de ales ". Adevărul este că aici nu e un adevăr. Probabil că da, ai simţit că nu ai de ales, poate că nu ai reuşit să distingi sau să înţelegi ce opţiuni aveai, poate chiar ai simţit că nu poţi lua o decizie, însă întotdeauna există o opţiune, o alegere, iar tu eşti persoana care trebuie să ia decizia respectivă. De aceea tu ai o responsabilitate. Iar dacă acea alegere se dovedeşte a fi una care duce la păcat, eşti responsabilă de acel păcat, de mărturisirea şi pocăirea de el. Să luăm spre exemplu cazul femeii care alege să se răzbune pe cel care a abuzat-o. Ei bine, aceasta este o alegere păcătoasă. Ce putem spune despre femeia care a fost molestată în copilărie iar acum alege să perpetueze aceleaşi nenorociri şi asupra propriilor ei copii? Ar fi aşa ceva păcătos şi, ca atare, nescuzabil? Cred că da. Daţi-mi voie să prezint o ilustraţie despre care cred că va face lumină.

O femeie a fost victima unor abuzuri în copilărie, atât pe plan fizic, verbal, cât şi sexual. Viaţa şi umblarea ei cu Dumnezeu nu au fost aşa cum ar fi trebuit să fie sau aşa cum şi-ar fi dorit să fie. Nu fusese crescută într-un cămin creştin şi nu a devenit creştină decât la vremea maturităţii. Nu simţea că ar fi o persoană „rea", în acelaşi timp, era conştientă de faptul că nu trăia la nivelul standardelor pe care Dumnezeu le are pentru copiii Săi.

După căsătorie, a început să aibă probleme de sănătate şi, după o serie de vizite la diferite cabinete medicale, în încercarea de a primi răspunsuri, în cele din urmă a găsit ceea ce a crezut că îi va fi ajutorul necesar. Dată fiind complexitatea stării ei de sănătate, a fost nevoie de multe examinări şi, astfel, de-a lungul procesului, a ajuns să se cunoască foarte bine cu doctorul ei. După aceea, el a început să se comporte în moduri inadecvate - fie spunând lucruri care ei nu-i sunau nicidecum neutru, fie făcând remarci asupra înfăţişării ei, fie prelungind timpul acordat examinărilor şi alte lucruri de felul acesta. în mintea ei gândea că „ El e doctor, nu ar face nimic care să-mi producă un rău " şi totuşi simţea un discomfort generat de schimbarea lui de comportament. Din nefericire, nu a durat mult până când bărbatul a devenit agresiv sexual şi, într-o zi, a presat lucrurile până la capăt. Astfel a început ceea ce ea a considerat a fi o „relaţie", pentru că nu ştia, la vremea aceea, ce era abuzul sexual mascat de exploatarea în plan profesional.

Doctorul avea un capital de încredere pe care îl risipise acum. Jurase să ofere cea mai bună îngrijire tuturor pacienţilor săi. Era responsabilitatea lui de a-i ajuta în vederea vindecării. Sub nicio formă nu trebuia să le facă vreun rău.

Fără a intra acum în toate detaliile, este suficient să spunem că Dumnezeu a condus-o până la momentul în care a putut discerne adevărul cu privire la ceea ce se întâmpla de fapt. El a fost acela care i-a dat femeii puterea de a pune capăt acestei „relaţii", cel care i-a redat dragostea şi adevărata relaţie cu soţul ei.

43

Hai să ne întrebăm: a fost ea complet inocentă în această „relaţie", din moment ce persoana care avea putere asupra ei (în acest caz doctorul) avea responsabilitatea de a o proteja fără a-i face vreun rău? Unii dintre noi ar spune da.

Dacă însă ar fi să punem situaţia aceasta în lumina Scripturii, nu am vedea lucrurile la fel. Oare cum v-aţi vedea în situaţia soţului ei, care ar trebui să înveţe să se încreadă din nou în ea? Asta în condiţiile în care, ori de câte ori ea ar avea nevoie de o intervenţie în viaţa ei, persoana cu autoritate (moral, profesional, spiritual) la momentul acela sau în situaţia respectivă ar abuza-o din nou. Să ne punem în situaţia ei: cum ar mai putea avea încredere în sine însăşi, din moment ce atunci a fost atât de vulnerabilă? Pentru ca încrederea să fie restabilită, a fost nevoie de o schimbare, a fost nevoie ca în scenă să intre vindecarea şi iertarea.Istoria nu se termină aici. Chiar dacă era mulţumitoare Domnului pentru modul în care i-a arătat adevărul cu privire la ceea ce i se întâmplase, simţea că nu are pace, tulburată fiind de gândul că nu era complet nevinovată. Duhul Sfânt a adus-o până acolo încât a hotărât să caute adevărul şi mai adânc. Şi l-a găsit. Textul din 1Corinteni 10:13 - Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. - i-a demonstrat că ajutorul (ajutorul divin) îi fusese pus la dispoziţie tot timpul, doar cu condiţia ca ea să se fi agăţat de acea făgăduinţă şi ar fi ales înţelept, bazându-se pe făgăduinţele divine, mai degrabă decât să cedeze şi să renunţe. A încercat să administreze situaţia prin propriile sale puteri. Insă, în realitate, nu s-a încrezut în puterea lui Dumnezeu pentru ajutor şi astfel a eşuat.

A trebuit să admită faptul că relaţia respectivă nu era chiar o „relaţie", că doctorul era responsabil, dar şi că, la rândul ei, avea şi ea o parte pentru care era responsabilă (şi înaintea lui Dumnezeu). A fost extrem de dureros să admită faptul că păcătuise cu totul faţă de Dumnezeu şi faţă de soţul său. Fusese o relaţie, bineînţeles, dar adulteră (relaţii sexuale în afara cadrului mariajului). Aşadar, este o diferenţă maximală. Ea ştia că este vinovată de călcarea celei de-a şaptea porunci (Exodul 20:14 - Să nu fii desfrânat!), că se făcea vinovată de minciună şi înşelătorie, căci, în cele din urmă, ajunsese să caute tot felul de scuze pentru a-şi justifica frecvenţa şi prelungirea momentelor de vizită la respectivul doctor. în momentul în care a realizat situaţia în deplinătatea ei, şi-a mărturisit păcatul şi a căutat iertarea din partea Domnului şi din partea soţului ei. Apoi a spus cuvintele: „pacea îmi vine ca un râu" (din imnul creştin binecunoscut „It Is Well With My Soul" - Sufletul meu este împăcat, Horatio G. Spafford, 1873)7.

Deci, atunci când admiţi faptul că ai păcătuit, că ai făcut o greşeală, chiar şi în contextul unei situaţii abuzive, aşa cum a fost descrisă mai sus, prin asta nu se anulează responsabilitatea şi tragerea la răspundere a celui care abuzează. A-ţi mărturisi păcatele lui Dumnezeu înseamnă a te elibera, a te pune în poziţia în care binecuvântarea Lui şi viaţa să fie din abundenţă (Ioan 10:10 - Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă. ). Refuzul de a mărturisi păcatul - uneori chiar refuzul de a recunoaşte orice greşeală - îl împiedică pe Dumnezeu să lucreze în viaţa ta aşa cum ar dori.

Şi cred că asta se aplică la toate victimele - indiferent de tipul de abuz suferit - atâta timp cât la mijloc se află minciuna, înşelăciunea sau orice altceva interzis de Dumnezeu. (Repet o

44

menţiune, aici nu vorbim de copii sau de adulţi lipsiţi de discernământ, care astfel nu sunt responsabili de păcatul săvârşit în procesul unui abuz, indiferent de forma acestuia.) Nu putem avea iertarea păcatelor dacă nu le mărturisim, dacă nu căutăm să obţinem iertarea pentru ele.

Cele mai multe victime nu sunt dispuse să-şi recunoască vreo greşeală (dacă a fost vreuna). Doresc să-şi păstreze şi să joace „rolul de victimă" şi să câştige compasiune (Luca 13:3 - Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.). Ce speranţă, ce vindecare poate exista pentru o persoană care insistă să rămână o victimă? Mai bine să cauţi pe Domnul şi să-I îngădui a deveni centrul vieţii tale. Mă îndoiesc că cineva se va pierde în timp ce caută iertarea, chiar şi pentru lucrurile care nu necesită iertare. Cu toate acestea, unele persoane vor fi pierdute pentru că, în mod deliberat, nu au căutat iertarea. Dacă stai la îndoială, neştiind dacă eşti responsabil pentru ceva sau nu, dacă ai fost sau nu, atunci e momentul pentru a te ruga Domnului şi a-I cere ca Duhul Sfânt să te conştientizeze cu privire la asta.

Consilierii trebuie să-şi ajute partenerul de dialog în modul cel mai plin de iubire, de sensibilitate, să discearnă care a fost gradul de responsabilitate în fiecare caz, unde s-a . greşit, care sunt lucrurile pentru care trebuie căutată iertarea. Domnul este plin de har şi de milă şi a promis că ne va ierta păcatele. Este deci oricând, dar mai ales acum ocazia de a cere Domnului cu stăruinţă împlinirea acestei făgăduinţe în dreptul nostru (1loan 1:9 - Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.).

Să ne întoarcem la subiectul păcatelor transmise peste generaţii. Este foarte important ca persoanele consiliate să înţeleagă că, în ciuda faptului că unele comportamente ale părinţilor lor le-au fost modelul de viaţă, acestea poate au fost nişte exemple dăunătoare. Victimele au fost poate persoane abuzate în diferite moduri tragice, poate că au moştenit (biologic) tendinţe cu totul indezirabile. Totuşi, responsabilitatea ultimă revine fiecăruia atunci când este vorba ce să aleagă să facă în sau cu viaţa sa.

Dacă e vorba de victime creştine, credincioase, atunci trebuie să înţeleagă că textul din Exodul 20:5-6 - Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. - nu li se aplică. Ei nu sunt din rândul „celor ce Mă urăsc". Ele sunt fiinţe noi, renăscute acum ca copii ai lui Dumnezeu, de aceea nu se mai află sub blestemul acesta ci se afla sub milostivirea Domnului (Exodul 20:6 - Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.).

Este o diferenţă ca de la cer la pământ! Şi, cu toate acestea, este atât de uşor şi de des trecută cu vederea!

Ai avut un tată alcoolic? Te-a batjocorit cineva în viaţă? Indiferent ce ţi s-a întâmplat, Dumnezeu este în stare să te recreeze după chipul şi asemănarea Sa. Ai degenerat în promiscuitate? Ai fost o mincinoasă sau o femeie uşoară? Ai fost un hoţ sau un ucigaş? Mărturiseşte-ţi păcatele înaintea Domnului şi încrede-te în mila şi iertarea Sa. El este în stare să te refacă după chipul şi asemănarea Sa, să te întărească pentru a-ţi îmbunătăţi viaţa, pentru a face voia Sa în locul voii tale. Dumnezeu să ne ajute pe fiecare dintre noi să recunoaştem natura păcătoasă pe care o avem şi, indiferent de circumstanţe, să ne pocăim

45

şi să-L căutăm pe Domnul (2Corinteni 7:10 - Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte).

Studiu biblic personal: Cum sa intelegi o victima? Acum este momentul pentru o serie de întrebări de maximă importanţă, dificile, dar foarte ajutătoare. Pune-ţi următoarele întrebări, pe rând, şi apoi răspunde cu maximul sincerităţii. Fă o schiţă cu felul în care vezi viitorul astfel încât viaţa ta să se alinieze la planul lui Dumnezeu.

Insist mai departe să-mi păstrez postura de „victimă" pentru a evita o serie de schimbări ce nu-mi convin?

Evit să accept responsabilitatea pentru propriile mele fapte şi acţiuni?

îi permit lui Dumnezeu să lucreze în viaţa mea, astfel încât să-mi desăvârşească caracterul?

Sunt dispusă să-I predau totul lui Dumnezeu şi să-I permit să fie El Domnul vieţii mele?

46

Concluzie:

Puterea de a mângâia

GHID BIBLIC ÎN AJUTORUL VICTIMELOR ABUZURILOR

Este important ca victimele să-şi facă propria evaluare în ceea ce priveşte modul de înţelegere a mântuirii prin credinţă (2Timotei 3:15 - Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.) şi a importanţei ispăşirii lui Hristos. Iisus este sacrificiul complet şi desăvârşit care ne înlocuieşte (1Petru 3:18 - Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,). Dacă am păcătuit atunci trebuie să căutăm iertarea. Trebuie să permitem Duhului Sfânt să lucreze în vieţile noastre pentru a ne schimba după chipul şi asemănarea lui Hristos, astfel încât să putem deveni părtaşi ai vieţii veşnice (Leviticul 19:2 - "Vorbeşte la toată obştea fiilor lui Israel şi le zi; Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt.,2Corinteni 3:18 - Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. ).

Victimele trebuie, de asemenea, să ajungă la înţelegerea procesului sfinţirii care, aşa cum am menţionat anterior, este o lucrare de o viaţă întreagă. Francis Schaeffer folosea o ilustraţie pe care o redau din cartea Leaving Yesterday Behinct, scrisă de Dr. William Hines:

Atunci când privim un iceberg, ceea ce vedem ridicându-se deasupra apei, partea vizibilă, este doar aproximativ o zecime din întregul bloc de gheaţă. Evident, deci, celelalte 90 de procente ale masivului nu se văd efectiv, fiind sub apă. La fel este cu păcatul (căci această ilustraţie se aplică păcatului din viaţa fiecăruia). Dumnezeu ştie că, dacă ne-am vedea 100% am fi zdrobiţi de propria nelegiuire; dacă ne-am vedea aşa cum suntem - ticăloşi, nenorociţi, săraci, orbi şi goi (Apocalipsa 3:17 - Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!). De aceea ne descoperă doar câte puţin de fiecare dată, exact cât suntem în stare să purtăm, să suportăm, să schimbăm prin harul şi puterea Sa.

Păcatul pe care îl vedem în viaţa noastră este doar un mic procent din cea ce se află de fapt în interior. Ce-ar fi dacă am rade jumătate din partea vizibilă a icebergului? Cât la sută din iceberg am vedea acum? Bineînţeles, tot aproximativ 10% pentru că, deşi i-am eliminat o parte din vârf, din zona invizibilă ar urca acum spre suprafaţă o nouă parte a masivului de gheaţă. întotdeauna, oricât de mare sau de mic ar fi, dintr-un iceberg se va vedea doar aproximativ 10%. La fel este cu păcatul. Atunci când ne vom lupta să radem un păcat, să-l eliminăm, Dumnezeu ne va arăta altul. Şi suntem responsabili să ne ocupăm de eliminarea păcatului din viaţa noastră pe măsură ce îl descoperim. Nu vom rămâne niciodată fără ceva de lucru. Iar dacă cuiva i se pare că nu mai are nimic de şlefuit în viaţa sa, atunci să citească Psalmul 138:23-24 unde stă foarte bine scris: „Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică."

47

Dumnezeu îţi va arăta ce mai ai de făcut şi tot El îţi va da şi puterea şi rezistenţa de a birui. Atunci când îţi accepţi responsabilitatea pentru propriul tău comportament este de fapt un semn al maturităţii spirituale şi emoţionale, nicidecum unul al slăbiciunii. Consilieri fiind, va trebui să arătăm compasiune victimelor, să le învăţăm modul în care pot privi spre Dumnezeu pentru a primi putere şi vindecare, pentru a-şi accepta responsabilitatea propriilor lor acţiuni, gânduri, cuvinte sau sentimente. A da vina pe altcineva este contra-productiv. Nu neagă nimeni că ai fost o victimă dar, prin harul lui Dumnezeu, nu trebuie să rămâi aşa!

Ganduri de final

Eşti dispusă să oferi şi altora adevărurile biblice care pot ajuta la adevărata vindecare de care au nevoie?

Eşti dispusă să de încrezi în Dumnezeu pentru a-ţi schimba inima şi viaţa?

Gândul meu la despărţire este acela de rugăciune. O rugăciune ca Dumnezeu să vină în viaţa ta prin Duhul Sfânt, să te aducă într-o relaţie strânsă, tot mai profundă şi mai împlinitoare cu Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.

Bibliografie

1. Dr. William Hines, extras din cursul intitulat Counseling the Victim, noiembrie 2003.

2. Dr. Tana Dineen, Manufacturing Victims: What the Psychology Industry is Doing to People, ediţia a doua, 1998.

3. Dr. Tana Dineen, Manufacturing Victims:What the Psychology Industry is Doing toPeople, ediţia a doua, 1998.

4. Ellen G. White, ChrisVs Object Lessons, 1900.

5. Edith Schaeffer, Affliction, august 1993.

48

6. John J. Murray, Behind a Frowning Providence, iunie 1998.

7. Horatio G. Spafford, "It Is Well With My Soul", 1873.

8. Dr. William Hines, Leaving Yesterday Behind,, A Victim No More, februarie 2003.

Note personale

49

Din Sfanta Scriptura

Matei 27 -Sfânta Evanghelie după Matei Iisus înaintea lui Pilat. Iuda se spânzură. Iisus şi Baraba. Iisus dat spre moarte. Biciuirea, batjocorirea, răstignirea, moartea, înmormântarea şi paza mormântului.

1 Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. 2 Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat dregătorului Ponţiu Pilat. 3 Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, 4 Zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea. 5 Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat. 6 Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge. 7 Şi ţinând ei sfat, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. 8 Pentru aceea s-a numit ţarina aceea Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi. 9 Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: "Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel, 10 Şi i-au dat pe Ţarina Olarului după cum mi-a spus mie Domnul". 11 Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Şi L-a întrebat dregătorul, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar Iisus i-a răspuns: Tu zici. 12 Şi la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi bătrâni, nu răspundea nimic. 13 Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta? 14 Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira foarte. 15 La sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulţimii un întemniţat pe care-l voiau. 16 Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba. 17 Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos? 18 Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui. 19 Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: Nimic să nu-I faci Dreptului acestuia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El. 20 Însă arhiereii şi bătrânii au aţâţat mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.

50

21 Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiţi să vă eliberez? Iar ei au răspuns: Pe Baraba. 22 Şi Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toţi au răspuns: Să fie răstignit! 23 A zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau şi ziceau: Să fie răstignit! 24 Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea. 25 Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri! 26 Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit. 27 Atunci ostaşii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată cohorta, 28 Şi dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roşie. 29 Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! 30 Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap. 31 Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. 32 Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui. 33 Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul Căpăţânii, 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi, gustând, nu a voit să bea. 35 Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: "Împărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi". 36 Şi ostaşii, şezând, Îl păzeau acolo. 37 Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, regele iudeilor. 38 Atunci au fost răstigniţi împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. 39 Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele, 40 Şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! 41 Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau: 42 Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El. 43 S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu. 44 În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei împreună-răstigniţi cu El. 45 Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. 46 Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? 47 Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta. 48 Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, şi umplându-l de oţet şi punându-l într-o trestie, Îi da să bea. 49 Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască. 50 Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. 51 Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; 52 Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.

51

53 Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. 54 Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta! 55 Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I, 56 Între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui Zevedeu. 57 Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care şi el era un ucenic al lui Iisus. 58 Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. 59 Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in, 60 Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus. 61 Iar acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului. 62 Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat, 63 Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula. 64 Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. 65 Pilat le-a zis: Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi. 66 Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.

Evrei 12 - Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel Răbdare şi sfinţenie.

1 De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte. 2 Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. 3 Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre. 4 În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. 5 Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El. 6 Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte". 7 Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? 8 Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi. 9 Apoi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă? 10 Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui. 11 Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii.

52

12 Pentru aceea, "îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei slăbănogiţi. 13 Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre", aşa încât cine este şchiop să nu se abată, ci mai vârtos să se vindece. 14 Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul, 15 Veghind cu luare aminte ca nimeni să nu rămână lipsit de harul lui Dumnezeu şi ca nu cumva, odrăslind vreo pricină de amărăciune, să vă tulbure, şi prin ea mulţi să se molipsească. 16 Şi să nu fie vreunul desfrânat sau întinat ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. 17 Ştiţi că mai pe urmă, când a dorit să moştenească binecuvântarea, nu a fost luat în seamă, căci, deşi cu lacrimi a căutat, n-a mai avut cum să schimbe hotărârea. 18 Căci voi nu v-aţi apropiat nici de muntele ce putea fi pipăit, nici de focul care ardea cu flacără, nici de nor, nici de beznă, nici de vijelie, 19 Nici de glasul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor despre care cei ce îl auzeau s-au rugat să nu li se mai grăiască, 20 Deoarece nu puteau să sufere porunca: "Chiar dacă şi fiară de s-ar atinge de munte, să fie ucisă cu pietre, sau să fie străpunsă cu săgeata", 21 Şi atât de înfricoşătoare era arătarea, încât Moise a zis: "Sunt înspăimântat şi mă cutremur!". 22 Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, 23 Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi, 24 Şi de Iisus, Mijlocitorul noului testament, şi de sângele stropirii care grăieşte mai bine decât al lui Abel. 25 Luaţi seama să nu vă lepădaţi de Cel care vorbeşte. Căci dacă aceia n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai mult noi – îndepărtându-ne de Cel ce ne grăieşte din ceruri – 26 Al Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul, iar acum, vorbind, a făgăduit: "Încă o dată voi clătina nu numai pământul, ci şi cerul". 27 Iar prin aceea că zice: "Încă o dată" arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite. 28 De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială. 29 Căci "Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor".

Facerea 3 – Întâia carte a lui Moise Căderea strămoşilor în păcat. Pedeapsa. Făgăduinţa lui Mesia.

1 Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?" 2 Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm; 3 Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!" 4 Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri! 5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". 6 De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.

53

7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. 8 Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. 9 Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?" 10 Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns". 11 Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?" 12 Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat". 13 Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat". 14 Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! 15 Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul". 16 Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni". 17 Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! 18 Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! 19 În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce". 20 Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii. 21 Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat. 22 Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..." 23 De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. 24 Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.

Psalmii 18 Al lui David.

1 Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. 2 Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă. 3 Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă. 4 În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor. 5 În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa. 6 Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui. 7 De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui. 8 Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înţelepţeşte pruncii;

54

9 Judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii. 10 Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite. 11 Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele. 12 Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă are. 13 Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă 14 Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare. 15 Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu.

Iov 3 Plângerea lui Iov.

1 După aceea, Iov a deschis gura sa şi a blestemat ziua în care s-a născut. 2 Şi Iov a vorbit şi a zis: 3 "Piară ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit! 4 Ziua aceea să se facă întuneric şi Domnului din cer să nu-I pese de ea şi lumina să n-o mai lumineze. 5 Bezna şi umbra morţii s-o cotropească, norii s-o învăluiască şi toate negurile s-o înspăimânte! 6 Întunericul să cuprindă noaptea aceea şi să nu mai fie pusă în zilele anului şi în socoteala lunilor să nu mai intre! 7 Pustie să rămână noaptea aceea şi nici o bucurie să nu pătrundă în ea! 8 Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce ştiu să descânte Leviatanul. 9 Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aştepte lumina şi nimic să nu vină şi să nu mai vadă genele aurorei, 10 Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit şi n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei. 11 De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Şi nu mi-am dat duhul, ieşind din pântecele ei? 12 De ce m-au primit cei doi genunchi şi de ce cei doi sâni mi-au dat să sug? 13 Căci acum aş sta culcat şi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni, 14 Cu împăraţii şi cu dregătorii pământului, care şi-au zidit morminte în singurătate, 15 Sau cu domnitorii care umplu de aur şi de argint casele lor. 16 Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată şi ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina? 17 Acolo cei nelegiuiţi se astâmpără şi cei împovăraţi se odihnesc. 18 Acolo cei ce poartă lanţuri ajung la liman de pace şi nu mai aud glasul paznicului. 19 Mic şi mare acolo sunt tot una şi robul a scăpat de stăpânul său. 20 Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieţii celui nenorocit şi zile celor cu sufletul amărât; 21 Celor ce aşteaptă moartea, şi ea nu vine, şi care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară; 22 Celor ce se bucură cu bucurie mare şi sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt;

55

23 Celui care nu ştie încotro să meargă şi pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de jur-împrejur? 24 Gemetele mele sunt pâinea mea şi vaietele mele curg ca apa. 25 De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă şi de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte. 26 N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace şi zbuciumul mă stăpâneşte".

1 Petru: 1 - Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru Hristos este mântuirea şi nădejdea noastră. Durerile de azi lămuresc credinţa.

Mântuirea aceasta a fost vestită de prooroci. Îndemnuri la viaţă sfântă.

1 Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce trăiesc împrăştiaţi printre străini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia şi în Bitinia, 2 Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: har vouă şi pacea să se înmulţească! 3 Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, 4 Spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi, 5 Cei ce sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, spre mântuire, gata să se dea pe faţă în vremea de apoi. 6 Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe feluri de ispite pentru puţină vreme, 7 Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos. 8 Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită, 9 Dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor. 10 Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la voi. 11 Cercetând în care şi în ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, Care era întru ei, când le mărturisea de mai înainte despre patimile lui Hristos şi despre măririle cele de după ele, 12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, întru Duhul Sfânt trimis din cer, v-au propovăduit Evanghelia, spre care şi îngerii doresc să privească. 13 Pentru aceea, încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, nădăjduiţi desăvârşit în harul care vi se va da vouă, la arătarea lui Iisus Hristos. 14 Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre, 15 Ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii. 16 Că scris este: "Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt". 17 Şi dacă chemaţi Tată pe Cel ce judecă cu nepărtinire, după lucrul fiecăruia, petreceţi în frică zilele vremelniciei voastre, 18 Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la părinţi,

56

19 Ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat şi neprihănit, 20 Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi, 21 Cei ce prin El aţi crezut în Dumnezeu, Care L-a înviat pe El din morţi, şi I-a dat Lui slavă, ca să vă fie credinţa şi nădejdea voastră în Dumnezeu. 22 Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa, 23 Fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac. 24 Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut, 25 Iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul, care vi s-a binevestit.

Psalmii 41 Al fiilor lui Core.

1 În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. 2 Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu? 3 Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?" 4 De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu, 5 În glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare. 6 Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? 7 Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu. 8 În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic. 9 Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale. 10 Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut. 11 Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine. 12 Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?" 13 Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu? 14 Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei. 15 Când îmi ziceau mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?" 16 Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? 17 Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

Psalmii 42 Al fiilor lui Core. La Evrei fără titlu.

1 Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept şi viclean, şi izbăveşte-mă. 2 Că Tu eşti, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?

57

3 Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au condus la muntele cel sfânt al Tău şi la locaşurile Tale. 4 Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veseleşte tinereţile mele; 5 Lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu. 6 Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? 7 Nădăjduieşte în Dumnezeu că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

Isaia 57 Mustrarea necredinţei lui Israel.

1 Dreptul piere şi nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiţi şt nimănui nu-i pasă că din pricina răutăţii a pierit cel drept. 2 El intră în pace în groapă. Cel care umblă pe calea cea dreaptă se odihneşte în sălaşurile sale. 3 Dar voi, feciori de vrăjitoare, neam de stricaţi şi desfrânaţi, apropiaţi-vă. 4 De cine vă bateţi joc? La cine vă strâmbaţi şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi copii păcătoşi, neam de mincinoşi? 5 Ardeţi de poftă pe lângă idolii de sub orice copac verde şi jertfiţi pe fii în albia râurilor şi în peşteri. 6 Pietrele cele lucioase ale râurilor sunt partea ta! Iată, iată sorţul tău! Lor le aduci jertfă cu turnare şi prinoase! Pot Eu să fiu mulţumit de aceasta? 7 Pe un munte înalt şi ridicat îţi aşezi patul tău şi acolo te urci ca să aduci jertfa ta! 8 După uşă, în dosul uşorilor, ai pus amintirea ta; şi departe de Mine tu desfaci patul tău, te urci şi îl mai lărgeşti, faci legământ cu ei, îţi place să te culci cu ei... 9 Tu alergi după Melec cu untdelemn şi cu miresme multe; tu trimiţi solii tăi departe, şi te cobori până la locuinţa morţilor. 10 Călătoria ta cea lungă te oboseşte, dar nu zici: "Nu-mi mai trebuie!" Tu găseşti insă puteri noi, pentru aceasta tu nu te dai bătut! 11 De cine îţi era frică? De cine te temeai ca să Mă mânii pe Mine, să nu-ţi mai aduci aminte şi nici să nu-ţi mai pese? Fiindcă n-am deschis gura şi am închis ochii, tu nu te-ai temut de Mine! 12 Eu îţi voi face ştiută dreptatea ta, căci lucrurile tale nu slujesc la nimic. 13 Când tu vei striga, să te izbăvească idolii tăi! Pe toţi îi va duce vântul şi o suflare îi va face nevăzuţi! Dar cel care îşi pune nădejdea în Mine va moşteni pământul şi va stăpâni în muntele cel sfânt. 14 Şi li se va zice: Gătiţi, gătiţi, faceţi drum, daţi la o parte orice piedică din calea poporului Meu. 15 Că aşa zice Domnul, a Cărui locuinţă este veşnică şi al Cărui nume este sfânt: Sălăşluiesc într-un loc înalt şi sfânt şi sunt cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbătez pe cei cu inima frântă. 16 Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în mânie, căci înaintea Mea ar cădea în nesimţire duhul şi sufletele pe care le-am creat. 17 Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă şi, stând ascuns, l-am lovit întru mânia Mea. Şi el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale! 18 Am văzut căile sale şi îl voi vindeca, îl voi povăţui, îl voi odihni şi îl voi mângâia. 19 Şi cei care îl jeleau vor izbucni în cântări de mulţumire. Pace, pace celor de aproape şi celor de departe, zice Domnul, şi Eu îl voi tămădui.

58

20 Cei fără de lege sunt ca marea cea înviforată, care nu se poate astâmpăra şi valurile ei scormonesc tină şi nămol. 21 Cei fără de lege n-au pace, zice Domnul.

Romani 12 - Epistola către Romani a Sfantului Apostol Pavel Îndemnuri la sfinţenie. Întrebuinţarea folositoare a deosebitelor daruri.

1 Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, 2 Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. 3 Căci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum Dumnezeu i-a împărţit măsura credinţei. 4 Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, 5 Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora; 6 Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei; 7 Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; 8 Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! 9 Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. 10 În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate. 11 La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. 12 Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. 13 Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând. 14 Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. 15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. 16 Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi. 17 Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. 18 Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. 19 Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul". 20 Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. 21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.

Ioan 16 - Sfânta Evanghelie după Ioan Prigonirile viitoare. Ajutorul Mângâietorului. Întristarea schimbată în bucurie. Rugăciunile făcute în numele lui Hristos. Fuga ucenicilor.

1 Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi.

59

2 Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. 3 Şi acestea le vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. 4 Iar acestea vi le-am spus, ca să vă aduceţi aminte de ele, când va veni ceasul lor, că Eu vi le-am spus. Şi acestea nu vi le-am spus de la început, fiindcă eram cu voi. 5 Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni dintre voi nu întreabă: Unde Te duci? 6 Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. 7 Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. 8 Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată. 9 De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; 10 De dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea; 11 Şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. 12 Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. 13 Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. 14 Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti. 15 Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă. 16 Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. 17 Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, şi că Mă duc la Tatăl? 18 Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce zice. 19 Şi a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe şi le-a zis: Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea? 20 Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21 Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume. 22 Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. 23 Şi în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da. 24 Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină. 25 Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl. 26 În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi, 27 Căci Însuşi Tatăl vă iubeşte pe voi, fiindcă voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că de la Dumnezeu am ieşit. 28 Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl. 29 Au zis ucenicii Săi: Iată acum vorbeşti pe faţă şi nu spui nici o pildă. 30 Acum ştim că Tu ştii toate şi nu ai nevoie ca să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu. 31 Iisus le-a răspuns: Acum credeţi? 32 Iată vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. 33 Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.

60

Psalmii 50 Al lui David.

1 Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta 2 Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. 3 Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. 4 Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. 5 Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. 6 Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. 7 Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. 8 Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 9 Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. 10 Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. 11 Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. 12 Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. 13 Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. 14 Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. 15 Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 16 Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. 17 Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 18 Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 19 Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 20 Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.