Punctul Critic Nr. 3 [2011] 128 PAG filePUNCTULCRITIC Trimestrial de diagnozã socialã, politicã...

PUNCTULCRITICTrimestrial de diagnozã

socialã, politicã ºi culturalãnumãrul 3, februarie 2011

FRICAFRICA

ªIªI VIOLENºAVIOLENºA

PUNCTUL CRITIC – Trimestrial de diagnozã socialã, politicã ºi culturalã

Director fondator: EUGEN URICARUDirector: MIHAI MILCARedactor-ºef: IACOB FLOREASecretar general de redacþie: VLAD ION

E-mail: [email protected]

Adresa redacþiei: Bucureºti, str. Brânduºelor nr. 9, bl. G4, sc. 2, et. 2, ap. 37, sector 3

PUNCTUL CRITIC se distribuie în librãrii. Volumul poate fi comandat ºi la:Tel.: (+40)21-312.97.82E-mail: [email protected]: www.niculescu.ro

Expedierea se face prin poºtã.

Design copertã & ilustraþie: CARMEN LUCACI

Tipãrit la

ISSN 2068-8989

Toate drepturile rezervate. Responsabilitatea asupra conþinutului materialelor revine în exclusivitate autorilor. Nicioparte a acestui volum nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicio formã ºi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic,inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare ºi accesare a datelor, fãrã permisiunea scrisã aEditurii NICULESCU.Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la rãspunderea penalã faþã de legile naþionale ºi inter-naþionale privind proprietatea intelectualã.

SUMAREDITORIAL

Faþa ºi reversul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5Mihai Milca

FRICA ªI VIOLENÞA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9

Ce ni se întâmplã? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11Eugen Uricaru

Frica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15Alex ªtefãnescu

Piramida fricilor sociale în România de ieri ºi de azi . . . . . . .18Prof. univ. dr. Septimiu Chelcea

Frica ºi conspiraþia: factori favorizanþi pentru apariþiaºi transmiterea zvonurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34Dr. Aurelian Stoica

Agresiunea „noii tradiþii” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .50Corina Bistriceanu Pantelimon

Normalitatea violenþei la români? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .58Sonia Cristina Stan

CONFLUENÞE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65

A world without Russia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .67Dr. Marius Vãcãrelu

România – Finlanda. Confluenþe, interferenþe, influenþe . . . .80Neagu Udroiu

FONDUL ªI FORMA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .93

Referendumul Constituþional din Republica Moldova:cauzele absenteismului ºi erori în sondaje . . . . . . . . . . . . . . .95Dr. Victor Mocanu, Drd. Ion Mocanu

CÃRÞI SCRISE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .107

Destinul straniu al unei idei politice . . . . . . . . . . . . . . . . . . .109Iacob Florea

CÃRÞI NESCRISE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .117

Panait Istrati, Camil Petrescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .119Grigore Traian Pop

Experienþa traumaticã a treceriisocietãþii româneºti de la totalitarismla democraþie, de la socialismul decazarmã ºi dictatura asupra nevoilorpopulaþiei la economia de piaþã stihi-nicã ºi politicile sociale incoerenteimpune cu necesitate ºi revaloriza-rea a douã noþiuni acoperind realitãþicomplexe ºi tensiuni difuze, cu mani-festãri intempestive ºi necontrolabile:frica ºi violenþa.

Ipostaze ale unor trãiri existenþialeinerente, frica ºi violenþa constituiefaþa ºi reversul unor stãri cãrora cugreu putem sã ne sustragem. Inter-ºanjabile în postura de cauzã ºi efect,potenþându-se ºi susþinându-se reci-proc, ºi frica, ºi violenþa se revendicãºi se insinueazã în viaþa cotidianã caelemente-cheie ale discursului puteriipolitice, ale strategiilor manipulativeguvernamentale, ale tehnicilor decamuflaj ºi acceselor de beligeranþãcu care partidele se învrednicesc sã

se arate în faþa maselor de cetãþeni.Ideologia marxist-leninistã ºi regimu-rile comuniste nu ºi-au ascuns nicio-datã predilecþia pentru încorporareaterorii în politica „revoluþionarã”, de in-spiraþie iacobinã, pe filierã bolºevicã.Frica politicã generatã de cortegiul in-finit de epurãri, execuþii, întemniþãri,discriminãri ºi marginalizãri pe criteriidosariale era un însoþitor permanental proceselor de îndoctrinare ºi con-formizare a diferitelor segmente alesocietãþii. Frica politicã era astfel fun-damentul ºi miza unei politici delibe-rate ºi sistematice: politica fricii.

Violenþa, la rândul ei, era instru-mentalizatã ºi monopolizatã în modcinic de puterea politicã, devenind,într-o primã fazã, marca terorismuluide stat, pentru ca apoi sã fie utilizatãselectiv, „chirurgical”, de la caz la caz,în vederea neutralizãrii oricãrei formede opoziþie ºi protest. Violenþa rãmâ-nea însã oricând pasibilã de a face

5

Faþa ºi reversulMihai Milca

Editorial

obiectul unui recurs automat din par-tea regimului totalitar în condiþiile stã-rii de urgenþã. Ceea ce în faza sa ter-minalã regimul Ceauºescu a ºi fãcut.

Frica politicã – frica indusã de „Le-viathanul” modern care este statul –prezintã spre deosebire de variantelesale primordiale, atavice – frica demoarte, frica de molime ºi cataclisme– caracteristici schimbate mutante seproduce în timp o atenuare, o „do-mesticire” a reacþiilor ºi obsesiilor in-dividuale ºi colective, atavice în fa-voarea manifestãrilor anomice (ca sãpreluãm un termen din sociologia luiDurkheim), astfel încât statul, carese vrea garantul, monitorul ºi execu-torul actului de coerciþie sau al actu-lui punitiv, se erijeazã deopotrivã îndepozitar al resurselor generatoarede fricã ºi administrator al fricii, la ni-velul societãþii.

În perioada comunistã, româniiau cunoscut pe pielea lor un sui ge-

neris experiment, învãþând alfabetulfricii. Frica de securitate, frica defuncþionarii de cadre ºi dosarele în-tocmite de aceºtia, dosare ce aveauo evoluþie autonomã ºi imprevizibilãîn raport cu titularul lor, frica deimplicarea în anchetele derulate depoliþia politicã, frica de puºcãrie ºideportare, frica de a-ºi pierde loculde muncã ºi sursele de asigurare atraiului de zi cu zi, frica de excluziu-ne socialã pe considerente þinând de„lupta de clasã”, frica de nu a ajunge

„þapi ispãºitori” pentru culpe imagina-re sau frica de a nu deveni pretextede exorcizare colectivã, frica de arbi-trariul de care se fãceau vinovaþi po-tentaþii puterii evidenþiazã cu priori-tate incontestabile conotaþii politice.Mai erau însã ºi alte ipostaze ale friciicare se originau în opþiunile politicediscreþionare ale conducerii superi-oare a partidului-stat. Ceea ce nu erastrict interzis devenea, implicit,absolut obligatoriu. Munca forþatã(„voluntar – patrioticã”) a tineretului ºimilitarilor pe ºantierele unor construc-þii „faraonice”, interdicþia avortului,„raþionalizarea” alimentelor ºi benzi-nei, restricþionarea energiei electrice,supravegherea oricãror relaþii cu strã-inii, spionomania ºi starea de alertãcontinuã faþã de exilul românesc, im-posibilitatea cãlãtoriilor în Occident,cenzura presei ºi creaþiei literar-artis-tice, abuzurile la adresa proprietãþiiprivate, atingerile aduse demnitãþiipersoanei, au conturat nu mai puþinun univers extensiv ºi proliferant,socialmente, tout azimut, al fricii. În decembrie 1989 tocmai privaþiunilede tot felul ºi dezabuzarea generali-zatã, anxietatea, frustrãrile, lipsa alter-nativelor – au fãcut ca frica politicã sã-ºi epuizeze combustia asiguratã dedictaturã lãsând locul mâniei, revoltei,ripostei colective la violenþa regimuluiceauºist agonic, o ridicare în masãsub cuvântul de ordine „fãrã violenþã”.Este însã surprinzãtor cum apelul la

6

non-violenþã, care caracterizase ºi ce-lelalte miºcãri antitotalitare civice dinfostele regimuri comuniste din EuropaCentralã ºi de Est a provocat în Ro-mânia o paradoxalã escaladã a vio-lenþei ºi o intensificare a fricii, chiarimediat dupã abandonarea puterii decãtre Ceauºescu ºi fuga cuplului dic-tatorial din sediul Comitetului Centralal partidului comunist.

Diversiunea teroristã, debusolareaarmatei, iniþiativele hazardate ºi hao-tice ale elementelor improvizate cares-au substituit autoritãþilor centrale ºilocale ale vechiului regim, reglãrile deconturi între diferitele eºaloane alenomenclaturii civile ºi militare aufãcut ca România sã plonjeze într-unclimat de violenþã sanguinarã, fãrãinamici precis identificaþi; un rãzboicivil nedeclarat al tuturor împotrivatuturor. Dincolo de numãrul mare alvictimelor inocente absolut inutile ºiregretabile, dincolo de amploarea dis-trugerilor de bunuri, clãdiri, obiecte depatrimoniu, rãul impardonabil produscu consecinþe tragice, devastatoarepe termen lung, l-a reprezentat încap-sularea fricii în acte de violenþã, legi-timarea violenþei „revoluþionare” ºiexorcizarea fricii din perioada comu-nistã în pusee de anticomunism post

factum, retoric, delirant, vindicativ, pu-see peremptoriu direcþionate asupraaltora, indiferent dacã prezumaþii in-criminaþi erau sau nu culpabili întot-

deauna într-o mai accentuatã mãsurãdecât justiþiarii de circumstanþã.

Violenþa a coborât în stradã undes-a ciocnit de violenþa de sens con-trar a unui stat slab ºi a unui aparatde represiune timorat ºi descalificat,lipsit de autoritate, astfel încât utili-zarea unor formaþiuni paramilitare,pretoriene s-a impus ca o soluþie „sa-lutarã” pentru conducerea politicã deatunci a þãrii.

„Mineriadele” anului 1990, urmatede marºul mineresc din 1991 asupracapitalei care a dus la cãderea gu-vernului Petre Roman, ºi de cel între-prins de ortacii lui Miron Cozma pestecâþiva ani în 1999, dupã acelaºi mo-del verificat au reprezentat o mixturãde violenþã anarhicã, de manipulãrimediatice ºi o exhibare a „retoriciifricii” care au asigurat inalienabilelecaracteristici ale democraþiei româ-neºti originale post-decembriste.

Perioada tranziþiei spre economiade piaþã, privatizarea brutalã ºi lipsitãde direcþie, care a condus la dezindus-trializarea rapidã a României, lichida-rea CAP-urilor ºi ruinarea agriculturiiau reprezentat, pe de altã parte, patulgerminativ al unei noi fenomenologii africii: frica de ºomaj, frica de competiþieîn economie, frica de schimbare, fricade instabilitate politicã ºi socialã, fricafaþã de ziua de mâine, frica faþã decomplicaþiile geopolitice ºi conflictelearmate din zonele de imediatã

7

vecinãtate (Balcani, Transnistria), fricade criminalitatea în creºtere, frica deeºec în profesiune, în carierã, fricaprovocatã de ostilitatea mediului deviaþã, frica de reþelele mafiote, frica deinjustiþie, frica de devalorizarea unorprincipii educaþionale, frica de abu-zurile deþinãtorilor pârghiilor financiareºi ale puterii politice etc.

S-a edificat astfel un complex alfricii în societatea româneascã postdecembristã care a beneficiat dinplin de acþiunea agenþilor puterii po-litice indiferent de orientãri ideologi-ce, de culoarea partidelor ºi ofertaprogramelor electorale.

Frica a devenit multiformã, difuzã,generalizatã, în condiþii interiorizãriiexacerbate a acestor motive, mize ºiresentimente pe care lupta actorilorpolitici le-a speculat, le-a supralicitatºi le-a stimulat, adeseori artificial îndetrimentul conºtientizãrii de cãtrecetãþeni a adevãratelor stãri de lucruridin societatea româneascã.

Stigmatul violenþei ºi neputinþeleoriginate în frica inoculatã ºi înde-lung, profund sedimentatã în psiho-logia maselor ºi în psihicul fiecãruiindivid în parte au accentuat ºi per-petuat diviziunea ºi polarizarea so-cietãþii. O minoritate favorizatã, lip-sitã de inhibiþii ºi prejudecãþi, pentrucare totul este de vânzare, care ºi-aaservit aparatul administrativ, justiþia,mass-media, care nu se teme denimic ºi pentru care violenþa este un

ingredient de naturã sã întrerupãmonotonia unei existente în huzur ºiconsum ostentativ, pigmentatã doarde sfidarea celor din jur ºi violenta-rea moravurilor ºi convenþiilor consi-derate anacronice. De cealaltã parteo masã amorfã, timoratã, preocupatãpânã la nevrozã de supravieþuirea încondiþii de inegalitate socialã sau decrizã transferatã pe umerii împovã-raþi ai celor cu salarii ºi venituri insu-ficiente pentru un trai decent; o masãdisponibilã de a ceda manipulãrii ne-voilor lor de cãtre mass-media ºi poli-ticieni, o masã în care frica s-a cuibã-rit adânc ºi în interiorul cãreia propen-siunea spre o rezolvare brutalã ºi cuinstrumentarul violenþei se aflã încã –pentru câtã vreme, oare? – în latenþã.

Dupã douã decenii ºi mai bine derãtãciri prin labirintul post comunis-mului, societatea româneascã nu dãsemne de a se fi eliberat de sub im-periul fricii. Frica a devenit o compo-nentã intimã a existenþei cotidiene aromânilor, iar politica fricii aspirã sãse substituie managementului politicºi de stat graþie efectelor scontate ºigarantate, mai ales în circumstan-þele în care criza mondialã a devenitlaitmotivul ºi alibiul politicilor guver-namentale implementate în vremeadin urmã sub pretextul unei noi tera-pii de ºoc, doar în beneficiul oligarhi-ilor politico-financiare avide, egoiste,dornice sã-ºi perpetueze dominaþiaºi privilegiile.

8

Frica ºiviolenþa

Este un fapt ºtiinþific dovedit cãîntre toate instinctele doar foameaeste cel care dominã instinctul deconservare. Iar instinctul de conser-vare la om, spre deosebire de restullumii vii, poate fi controlat mental.Aºa s-ar putea explica multe acte deautodistrugere pe care colectivitãþileorganizate le denumesc, în funcþiede nivelul de auto-apreciere al aces-tora, sinucidere sau act de eroism.În istoria recentã a României au fostînregistrate cazuri de sinucidere vo-luntarã considerate, la diferite nivelede interes colectiv, fie sinucideri, fieacte de eroism protestatar. LiviuBabeº, tânãrul braºovean care s-aauto-sacrificat, asemeni altui tânãr,ceh, pe care l-a chemat Jan Palach,a fost denumit fie sinucigaº, fie erou.Dar pentru cei mai mulþi dintre locui-torii acestei þãri numele sãu a ajunssã fie necunoscut,dupã cum cele mai

multe nume ale celor împuºcaþi mortalîn zilele lui Decembrie 1989 se pierdîntr-o calmã uitare ori n-au fost ºtiuteniciodatã. La fel se întâmplã cu pãrin-þii, bunicii multora dintre noi care aucãzut pe fronturile rãzboiului al doileaori chiar în îndepãrtatul rãzboi de în-tregire a þãrii. Din nefericire, pentrumine, am trãit clipele în care am vã-zut sute de morminte ale soldaþilor ºiofiþerilor români acoperite de iarbã,dacã nu mi s-ar fi spus cã acolo suntmorminte româneºti nu aº fi putut nicimãcar sã ghicesc cã acolo sunt mor-minte ºi deºi am încercat sã fac cevapentru a le scoate din paraginã ºiuitare, nu am reuºit. Sunt sute de miide morþi, rudele, neamurile fiecãruiadintre noi, acolo se aflã chiar o partedin fiecare om viu din România ºiiarba acoperã pânã la uniformizare –adicã pânã la uitare – aceastã partea fiinþei noastre, istorice, dacã vreþi.

11

Ce ni se întâmplã?Eugen Uricaru

Aceastã pierdere a interesului faþãde sine este un semn al pierderii desine. Comunitatea româneascã estenepãsãtoare faþã de multe lucruriimportante care o definesc. Este ne-pãsãtoare faþã de românii care numai trãiesc în România, faþã de ceicare n-au trãit niciodatã în Româniapentru cã fruntariile acestei þãri fie s-aumodificat în pierdere, fie n-au fostniciodatã atât de încãpãtoare, încâtsã-i cuprindã. Aceºti români, dinafa-rã, aparþin prin tot ceea ce-i defineº-te ca români, poporului ºi chiar naþi-unii al cãrui nume îl poartã. Dar asta,se pare, e doar treaba lor nu ºi anoastrã, cei mai de pe lângã vatrã.Este nepãsãtoare ºi faþã de limba pecare o vorbeºte, faþã de resursele cul-turale, faþã de propria culturã existen-tã, de parcã ea, cultura româneascã,este un produs de serie, banal, carepoate fi creat de oricine. Dacã nu oproducem noi, românii, poate or sã odea alþii, de aiurea, nu-i aºa? Sau maisimplu, dacã noi nu avem nevoie deea, de cultura noastrã, atunci de cear avea nevoie alþii ºi dacã nimeninu are nevoie de ea, cultura româ-neascã se va stinge. Costã prea multºi în bani, ºi în efort intelectual, nurenteazã! E nepãsãtoare atunci cândsub ochii noºtri ºi prin deciziile noas-tre se distrug instituþiile pe care, cusfialã, le-am numi naþionale. ªcoala,

la toate nivelele, este supusã unuiîndelung proces de aºa numitã re-formã care, prin simplul fapt cã nuse mai desãvârºeºte, duce la ruina aceea ce mai rezistã de la Haretîncoace. Cu uimire, aflãm cã o parteimportantã din conþinutul programu-lui de instruire ºcolarã va fi decis de...organismele administrative locale.Organisme care, se ºtie, sunt poli-tice însã ºcoala, sau cea mai mareparte a ei aparþine încã Statului carenu e politic. Prin absurd, sper ca prinabsurd, s-ar putea sã ne trezim cu42 de feluri diferite de educaþie ºiinstrucþie ºcolarã. Cu 42 de feluridiferite de a aprecia realitatea, inte-resul general ºi tot atâtea interpretãriale istoriei. În þara vecinã, de pesteDunãre, au existat doar 7 feluri ºiîntr-un deceniu s-a ales praful ºi pul-berea din ea. Dacã cineva doreºtesã descompunã, nu în pãrþile com-ponente istorice, un stat ci în oricefel de pãrticicã administrativ teritori-alã nu trebuie decât sã distrugã in-stituþiile care asigurã coeziunea uneinaþiuni ºi anume – ºcoala, sistemulsanitar, accesul la culturã, armata ºipoliþia naþionalã ºi, eventual, Biseri-ca majoritarã. Toate au menirea dea crea interesul comun de a sta îm-preunã. Nu banii, nu industria, nucomerþul ºi tot ce este legat de aces-tea, asigurã coeziunea unei naþiuni.

12

Educaþia, cultura, egalitatea de ºan-se în faþa morþii, siguranþa adicã pa-cea comunitãþii naþionale care nuvine de la scapã cine poate ci de launirea face puterea, acestea suntgaranþiile ºi condiþiile obligatoriu deîndeplinit pentru a avea un Stat lao-laltã. Toate acestea presupun nudoar interesul de a le folosi ca bunuricomune de cãtre toþi cetãþenii, decãtre toþi membrii comunitãþii, pre-zenþi ºi viitori, ci ºi obligaþia pentrutoatã lumea de a le pãstra, optimizaºi dezvolta. Dar garanþiile ºi îndepli-nirea obligaþiilor costã.

Exact la acest punct cheie inter-vine instinctul de conservare, acelacare pune foamea înaintea tuturorcelorlalte necesitãþi ale vieþii. Oricepopor ameninþat de spectrul foame-tei nu are decât douã cãi de ieºiredin crizã – ori se strânge în sine ºidevine agresiv faþã de restul lumii orise destramã în mãrunte colectivitãþi,alimentate de un egoism iraþional,cerºind din partea celor care asistãrãbdãtori ºi mulþumiþi la dezintegra-rea sa, salvarea. Un popor adus înpragul dezastrului economic va ajun-ge sã creadã cã dezastrul naþionaleste o soluþie, dacã asta este plata deplãtit. De unde vine o astfel de bul-versantã concluzie, care astãzi circulãprin minþile noastre ca o fantomã asecolului al XXI – lea? Vine din fricã.

Din spaima cã ziua de mâine va adu-ce foametea, foamea primitivã, ani-malicã, acea spaimã care anihileazãnu doar gândirea constructivã ci ºibunele sentimente. O foamete naþio-nalã este mai devastatoare decât unrãzboi civil. Experienþa balcanicã aanilor 90 ne aratã cã lupta pentrusupravieþuire a micilor comunitãþi înfaþa unei ameninþãri cu înfometareacolectivã devine de necontrolat ºimai cu seamã este o luptã pentruziua de azi, ignorându-se cu totulperspectiva zilei de mâine.

Un intelectual sârb mi-a arãtat unbon de motorinã de 10 litri, ba chiarmi l-a dãruit, care valora 4 miliardede dinari. Era vremea începutuluidestrãmãrii statului. Mi-a spus – nurãzboiul a fost cea mai cumplitã ne-norocire ci asta, devalorizarea. Dimi-neaþa luam leafa ºi pânã la amiazãnu mai puteam cumpãra o cutie dechibrituri cu ea. Asta ne-a înspãi-mântat mai tare decât orice ºtire depe front. ªtiam cã vom pierde ºi ºtiamcã vom pierde pentru cã nimeni numai voia sã stea împreunã cu noi, noieram într-un faliment total. Nimeni nuvrea sã-þi fie frate la foamete, dacã elare mãcar speranþa cã o va duce maibine. Noi ne temeam sã nu se distru-gã statul ºi pentru asta am mers labãtaie, dar de fapt ne cuprinsese fricasã nu murim de foame.

13

Paradoxal, împotriva fricii nu poþilupta decât cu teama. Cu teama delege ºi de Dumnezeu. Aceastã tea-mã presupune cã mai existã respec-tul de sine, de ceea ce te defineºteºi cã încã îþi doreºti sã fii aºa cumeºti deoarece crezi în Dumnezeultãu ºi în valorile legilor tale ºi nu vreisã huleºti ori sã calci propriile legi.Dacã dispare aceastã încredere ºiaceastã teamã de a nu greºi, atuncidevii prada fricii. Atunci când nu temai temi cã ai putea greºi înseamnãcã Dumnezeu þi-a luat minþile ºi vreasã te piardã.

Respectul faþã de sine, faþã deceea ce te defineºte, te face puter-nic, te face sã fii la rândul tãu temutºi respectat. Dacã nu-þi mai pasã defelul tãu de a fi, de poporul tãu, decultura ta, de dreptatea ta, de ceicare te apãrã ºi de cei care îþi dau unnume, dacã nu te mai intereseazãde ce ºi unde zace înmormântattatãl, bunicul sau toþi cei care te-aufãcut sã fii ceea ce eºti, înseamnãcã nu-þi mai este teamã cã poþi sãgreºeºti, cã nu te mai strãduieºti sãnu greºeºti, pentru cã nu poþi greºifaþã de ceea ce nu mai conteazã.Atunci când nu te mai temi de legi ºide Dumnezeu, când nu te mai temicã poþi greºi, atunci eºti gata sã cazi

pradã fricii. Frica te face sã fii singur,sã fii fãrã raþiune, te face sã te pierzipe tine. Teama se aflã în suflet iarfrica se adãposteºte în oase. Cu tea-ma de a nu greºi poþi ieºi din oricestrâmtoare, pentru cã teama de a nugreºi e raþionalã pe când cu frica înoase nu mai poþi face nimic, frica orite paralizeazã ori te împinge la faptenecugetate.

Dupã ce am scãpat de frica para-lizantã de dinainte de 1989, iatã cãdupã douãzeci de ani nu ne mai te-mem de legi. Spectrul foamei pândeº-te, îi simþim rãceala în oase. Sã fi venitvremea lui – noi cu ai noºtri, voi cu aivoºtri, scapã cine poate? Si dacã foa-mea se aratã atât de aproape ºi atâtde înfricoºãtoare, atunci nu rãmân de-cât douã întrebãri. Prima – Cum scã-pãm de ea, împreunã sau fiecare, deunul singur? A doua – Cine ºi cum areuºit sã ne înflãmânzeascã ºi sã neînfricoºeze pânã la inacþiune ºi pânãla dezbinare?

Mi-e fricã sã arãt cu degetul, darmi-e teamã cã nu se poate sã nuaflãm. Dacã totuºi aceastã teamã vafi învinsã ºi nu vom afla nimic, atuncine va cuprinde pe toþi o fricãînspãimântãtoare. Cu toþii ºtim ceurmeazã. Nu suntem primii ºi nici nue pentru prima datã.

14

15

FricaAlex ªtefãnescu

Sub aparenþa ei paºnicã, Româniaa ajuns o þarã primejdioasã. În cu-prinsul ei te simþi în nesiguranþã dedimineaþa pânã seara ºi de searapânã dimineaþa. Nici în þãrile în careau loc rãzboaie nu se trãieºte atât depericulos. Nu se aud focuri de armã(decât uneori, când automobiliºtii seceartã între ei ºi îºi rezolvã conflic-tele cu pistolul). Dar dezordinea esteatât de mare încât, practic, se poateîntâmpla oricând, orice.

Poþi sã cazi într-o gurã de canalfãrã capac. Poþi sã deschizi uºa unuilift ºi sã pãºeºti în gol, fiindcã liftul nuse gãseºte acolo. Poþi sã te electro-cutezi când umbli la frigider, întrucâtpriza prevãzutã cu borne pentru legã-tura cu pãmântul nu are legãturã cupãmântul. Poþi sã te otrãveºti bândwhisky falsificat. Poþi sã te trezeºticu un cuþit în stomac, pentru cã ai

protestat, în autobuz, împotriva unorhoþi de buzunare. Poþi sã treci la se-mafor, pe verde, ºi sã fii cãlcat de omaºinã care are tot verde, din cauzãcã semaforul e defect. Poþi sã fii rãpitde pe stradã ºi lichidat, dupã ce sem-nezi, sub ameninþare, un act de ce-dare a locuinþei. Poþi sã mori lent, desilicozã, respirând zilnic praful ora-ºului (300 de tone de praf pe kilome-trul pãtrat). Poþi sã sari în aer, în timpce te uiþi la televizor, din cauza uneiscurgeri de gaze de la subsolul blo-cului. Poþi sã mori cu coloana vertre-batã fracturatã, din cauza unui porccare, plictisit de captivitatea într-unbalcon, sare peste balustradã. Poþisã cazi epuizat, dupã opt ore de aº-teptare la o coadã la care se plãteºteimpozitul. Poþi sã faci un atac deinimã, certându-ne cu zugravii carete obligã sã stai cu apartamentul

transformat în ºantier de mai bine deºase luni. Poþi sã mori muºcat decâinii vagabonzi de pe stradã, dincauza unei hemoragii puternice înzona femuralã.

Am mers acum câþiva ani, cu ma-ºina, noaptea, pe autostrada Bucu-reºti–Piteºti, având lângã mine unprieten din America. Autostrada era,pentru a treia oarã, în decurs de treiani, în reparaþie capitalã, astfel încâtapãreau mereu în lumina farurilor ba-riere care te obligau sã treci, tempo-rar, pe altã bandã, uneori pe o bandãpe care circulau maºini în sens invers.Nu mai vorbesc de tot felul de mate-riale de construcþie, betoniere, gene-ratoare de curent electric, scãri ºiroabe. Dupã un sfert de orã priete-nul meu din America ºi-a deschisservieta, a scos din servietã un felde bomboanã ºi a înghiþit-o. Era opastilã împotriva stress-ului.

Aceastã formidabilã dezordinedin cauza cãreia în România se trã-ieºte periculos, aceastã imagine aunei þãri scãpate, în multe privinþe,de sub control genereazã fricã. Casã supravieþuiascã, oamenii se sãl-bãticesc. Ceremonialurile politeþii, alediscuþiilor dintre persoane aflate înconflict, ale sesizãrilor adresate auto-ritãþilor nu mai funcþioneazã. ªiatunci mulþi încearcã sã-ºi facã loc

în lume sau mãcar sã nu se lasecãlcaþi în picioare urlând ºi lovind înstânga ºi dreapta. Mulþi ºoferi au subbanchetã, pentru orice eventualitate,o bâtã de baseball.

Frica aceasta are ºi consecinþe po-litice. Dezordinea din România esteconfundabilã cu competiþia nemiloasãpe care o promoveazã capitalismul. ªipe care o favorizeazã democraþia.Drept urmare milioane de oameni auîncã nostalgia comunismului.

Comunismul însã se baza, înesenþa lui, pe arta de a inspira fricã.Era o ordine mai înfricoºãtoare de-cât dezordinea.

Îmi aduc aminte de ce era atât degreu de suportat frica inspiratã deregimul comunist. Era o fricã de cevanedefinit. Dacã, la o defilare de 23august, þineai pe dos tabloul cuNicolae Ceauºescu, nu ºtiai cumanume vei fi pedepsit. Îþi vei pierdelocul de muncã, vei afla cã fiul tãu numai primeºte o vizã sã plece în strã-inãtate, vei fi ºters de pe lista de aº-teptare pentru locuinþe sau, cineºtie, vei fi împuºcat în ceafã în sub-solul unei închisori, cum li se întâm-plase altora pe timpul lui GheorgheGheorghiu-Dej. Fiecare dintre acesteeventuale pedepse, chiar ºi pedeap-sa cu moartea, nu te înspãimântaatît cât te înspãimânta perspectiva

16

unei sancþiuni nebuloase, a unui rãucare se putea abate asupra ta ºiasupra urmaºilor tãi ºi asupra urma-ºilor urmaºilor tãi, acum ºi-n veaculveacului. Nu întâmplãtor, ruºii con-damnaþi la moarte din motive politiceîn timpul lui Stalin cãdeau în ge-nunchi în faþa plutonului de execuþienu ca sã cearã sã fie lãsaþi în viaþã,ci ca sã jure cã ei îl iubesc pe Stalin.

Era ca ºi cum ideea de a fi conside-raþi vinovaþi îi înspãimânta mai multdecât moartea însãºi.

Frica inspiratã de regimul comu-nist are ceva sumbru-metafizic. Fricainspiratã de dezordinea de azi dinRomânia este o fricã animalicã, degenul celei de care este cuprinsãpopulaþia în timpul cutremurelor sauinundaþiilor.

17

18

Nu existã fricã, ci frici, multe frici.

Sã te temi de o umbrã este cu totul

altceva decât sã-þi fie fricã la gândul

cã „pe nepusã masã” vei fi conce-

diat, aºa cum prevede noul „Cod al

Muncii”, dacã va fi aprobat în forma

în care l-au propus guvernanþii. O

astfel de fricã ucide. Tânãra care a

murit de „epuizare”, caz intens medi-

atizat în anul abia încheiat, s-a stins

din viaþã de fricã, în ultimã instanþã;

de frica de a nu-ºi pierde locul de

muncã dacã nu dã randamentul ce-

rut de angajator. Frica a devenit în

România de azi cel mai puternic mo-

tivator al muncii.

Dar frica i-a însoþit pe oameni de-a

lungul istoriei; a luat mereu forme noi,

ºi-a modificã intensitatea, a fost trãitã

mai acut de unele grupuri ºi categorii

sociale, dar nu a dispãrut complet ni-

ciodatã: ea este „o parte inevitabilã

a existenþei umane”. Frica defineºteaºa dar condiþia umanã: cine susþinecã nu i-a fost niciodatã fricã nu estesãnãtos psihic sau nu este sincer(vezi studiul publicat în Sociologie

româneascã, 2009, 3-18).

FRICA A ÎNSOÞIT

DIN TOTDEAUNA OAMENII

Ce realitate acoperã cuvântul„fricã”? În sens restrâns, frica poatefi înþeleasã ca „o emoþie-ºoc, adese-ori precedatã de surprizã, provocatãde conºtiinþa unei primejdii prezenteºi imperative, despre care credemcã ameninþã conservarea noastrã”(Delumeau, 1986, 26). În Handbook

of Emotions, Arne Öhman (2008,710) atrage atenþia cã frica este cen-tratã pe o ameninþare, ce se urmã-reºte a fi evitatã, cã este o emoþie in-tens negativã, implicând manifestãri

Piramida fricilor socialeîn România de ieri ºi de aziProf. univ. dr. Septimiu Chelcea

corporale puternice. De reþinut, pen-tru început, notele definitorii: emoþienegativã cu diferite grade de intensi-tate, pericol, surprizã, conduitã deevitare.

Trebuie spus dintru început cãfrica reprezintã un fenomen normal, oemoþie provocatã de o ameninþare;„s-a nãscut odatã cu omul în bezna tim-purilor” (apud Delumeau, 1986, 18).„Toþi oamenii suferã de fricã. Toþi. Celcare nu suferã de fricã nu-i normal ºiasta nu are nimic comun cu curajul” –spunea cândva Jean-Paul Sartre(1945). Contrar a ceea ce credeaRené Descartes, frica nu este „unprisos de laºitate”, ea înseamnã maidegrabã prevedere decât laºitate.„Frica nu este o emoþie exclusiv nega-tivã: pentru individul vulnerabil, ea re-prezintã un semnal de alarmã. Înaceastã calitate, ea este întru totul na-turalã ºi constituie un element normalal calculului raþional” (Braud, 2008,120).

FRICA SOCIALÃ ºI FUNCÞIILE EI

Modificând un vechi proverb ro-mânesc, voi spune cã frica socialãpãzeºte statul, raportul de „dominarea oamenilor de cãtre oameni bazatpe instrumentul exercitãrii legitime(mai bine zis: considerate legitime) a

constrângerii. Pentru ca statul sãexiste, trebuie aºadar ca cei domi-naþi sã se supunã auoritãþii celor cese pretind a fi, la un moment dat, do-minatorii” (Weber, 1992, 9). În conti-nuare, Max Weber, unul dintre fon-datorii sociologiei, aratã în discursulþinut în octombrie 1919 la Universita-tea Ludwig-Maximilians din Münchencã „atitudinea de supunere a oame-nilor este determinatã de motivaþiiputernice, legate de temeri sau spe-ranþe – teama de rãzbunare a pute-rilor magice sau a deþinãtorilor pute-rii, speranþa într-o rãsplatã pe lumeacealaltã sau pe lumea aceasta –,precum ºi de interese de tot felul”(ibidem).

Într-o lucrare din 1961, scriitorul ºisociologul francez Roger Cailloisnota: „Frica omeneascã, odraslã aimaginaþiei noastre, nu-i una singurã,ci multiplã, nu-i fixã, ci veºnic schim-bãtoare” (apud Delumeau, 1986,19). Aºadar, nu existã fricã, ci frici, ºiîncã multe ºi variate ca intensitate.Pentru sistematizarea lor, propunurmãtoarea taxonomie în funcþie de:1) natura stimulului (obiectiv, imagi-nar); 2) tipul de manifestare (activã,pasivã); 3) mecanismul producerii(biologic, social); 4) statusul social(înalt, mediu, scãzut) al celor ce re-simt aceastã emoþie; 5) numãrul de

19

persoane cuprinse de fricã (indivizi,colectitãþi); 6) epoca istoricã (Antichi-tate, Evul Mediu, modernitate, con-temporaneitate); 7) sistemul politic(totalitarism, democraþie) în care semanifestã frica. Asemenea oricãreitaxonomii, ºi cea pe care o propunare un anumit grad de artificialitate.Consider însã cã respectiva cla-sificare permite distincþia clarã întrefrica individualã ºi frica socialã.

Din punct de vedere psihosocio-logic, termenul de „fricã socialã”semnificã o emoþie predominant ne-gativã, împãrtãºitã de un numãr depersoane relativ mare (grupuri, cate-gorii ºi clase sociale sau naþiuni), careacþie la pericole de naturã socialãiminente, reale sau fictive. Vorbinddespre frica socialã, se pune în modlegitim întrebarea: cum devine so-cialã frica? Transfigurarea fricii bio-logice, ca reacþie fiziologicã ºi com-portamentalã, ca trãire psihicã indi-vidualã, în fricã socialã se produceprin comunicarea interpersonalã ºimass-media. Nu în primul rând fap-tul cã pericolul este un fenomen so-cial sau cã provine de la un regimpolitic, de la organizaþii ºi persoanecu putere politicã ºi/sau economicãsau instituþii sociale conferã friciicaracter social, ci faptul cã ea setransmite de la un individ la altul,

cuprinzând un numãr semnificativde persoane (de la mulþimi la claseºi categorii sociale pânã la popoareºi naþiuni). Aºadar, frica devine so-cialã prin faptul cã este împãrtãºitãîn comun.

Transmiþându-se prin comunicareverbalã ºi nonverbalã, frica socialãsporeºte ca volum; pe drept cuvânt,se poate vorbi de o „spiralã a friciilorsociale”. Cercetãri experimentale delaborator asupra sistemelor neuralede transimitere a fricii sociale au pusîn evidenþã faptul cã la nivelul indi-vizilor frica învãþatã observaþionaleste mai redusã ca intensitate, com-parativ cu frica persoanei observate(Dimberg, 2008). Dar în viaþa de zicu zi, cuprinzând un numãr mai marede oameni, frica devine mai puter-nicã, fenomen explicabil prin efectul„reacþiei comportamentale circulare”descris de Herbert Blumer (1937).

Frica socialã constituie o reacþienormalã faþã de fenomene ºi procesesociale (terorism, rãzboi, revoluþie,ºomaj, crizã economicã ºi financiarã,judecata de apoi etc.), ca ºi faþã deregimuri politice (fascism, comunism,dictaturã militarã, totalitarism etc.),organizaþii ºi persoane cu putere po-liticã ºi/sau economicã (partide poli-tice, ºefi de partide, organizaþii ma-fiote, clanuri de interlopi, patroni,

20

angajatori ºi ºefi ierarhici etc.), pre-cum ºi faþã de instituþii, clase ºi cate-gorii sociale (guvern, justiþie, bisericã,armatã, servicii secrete, clasa mun-citoare, revoluþionari de profesie,patroni veroºi etc.).

Termenul de „fricã socialã”, aºacum l-am definit, este apropiat casens de termenii: „fricã colectivã”,„fricã de clasele periculoase”, „fricãpoliticã”, dar – dupã opinia mea – nusunt sinonimi. Frica colectivã este li-mitatã temporal, putând fi declanºatãºi de alt fel de pericole decât cele denaturã socialã (de exemplu, frica decontaminare cu virusul A/H1N1 – deîmbolnãvire de „gripa porcinã” iz-bucnitã în martie 2009 în Mexic ºidevenitã rapid pandemie). De altfel,distincþia natural/social în ceea cepriveºte factorii declanºatori ai friciiîntâmpinã obstacole greu de depãºit.Spaima unui nou tsunami pe coastaThailandei îºi are originea într-un fe-nomen pur natural? Dar frica de con-taminare cu HIV-SIDA? În legãturãcu acest din urmã obiect al fricii, sãreflectãm asupra credinþei denunþatede scriitorul sud-african Hein Marais(2006): „Lãsaþi la o parte prejudecatacã dezastrele nu discrimineazã, cãmãturã totul în calea lor, cu o indife-renþã ’democraticã’. Nenorocirile îiþintesc direct pe sãraci, pe cei siliþi

sã-ºi ducã viaþa în calea pericolului”(apud Klein, 2008, 435). Nec plus ultra.

Pe de altã parte, frica de „claselepericuloase” (classes dangereuses)acoperã o realitate mai restrânsãdecât frica socialã, care se referã nunumai la pericolul reprezentat deanumite clase sociale, ci ºi la perico-lul generat de alte entitãþi sociale (deexemplu, organizaþii ºi instituþii), caºi de fenomene ºi procese sociale(de exemplu, terorism, ºomaj). Ter-menul de „classes dangereuses” aintrat în vocabularul ºtiinþelor socialeîn 1838, odatã cu premierea de cãtreAcademia de ªtiinþe Morale ºi Politicedin Franþa a lucrãrii Des classes

dangereuses de la population dans

les grandes villes et des moyens de

les rendre meilleures de H.A. Frégier,ºef de birou la Prefectura Sena. H.A.Frégier enumera: „classes nombreu-ses, classes malheureuses, classesvicieuses, classes laborieuses etclasses dangereuses” (cf. Jean-ClaudeMilner, 2004). Pe aceastã temã, lu-crarea lui Louis Chevalier (1958) rã-mâne de referinþã. În urma protestelorviolente din suburbiile Parisului, inte-resul pentru studiul sociologic al cla-selor periculoase a renãscut (veziStéphane Beaud ºi Michel Pialoux,2003; Barrie M. Ratcliffe ºi ChristinePiette, 2007).

21

Frica socialã poate fi „spontanã”sau „provocatã deliberat”. Vorbinddespre frica socialã, alþi sociologiopun fricii spontane „frica redistribu-itã”, prin care, în epoca modernã, seîncearcã „a [se] legitima dominaþia ºiautoritatea pãturii conducãtoare”(Bãdescu, 1990, 34). Frica socialãare funcþia de semnalare a perico-lului, contribuind astfel la supravieþu-irea indivizilor ºi grupurilor umane,dar poate avea urmãri nefaste înplan moral ºi comportamental, con-ducând la dezorganizarea personali-tãþii ºi la sporirea periculozitãþii fac-torilor sociali incriminaþi prin raliereala aceºtia.

În ceea ce priveºte funcþia fricii,Jean Delumeau (1985, 19) apreciacã, în absenþa fricii, nicio specie n-arfi supravieþuit. Frica le-a permis popu-laþiilor de vânãtori-culegãtori „sãsupravieþuiascã ºi sã-ºi transmitãgenele pânã la noi” (Lelord ºi André,2003, 238). Acelaºi lucru se poatespune ºi despre frica socialã. Fricasocialã este o emoþie funcþionalã. Eaa fãcut posibil ca urmaºii celor care autrãit într-un regim în esenþã totalitar,cum a fost comunismul în România,sã cunoascã democraþia de tip occi-dental de azi, cu libertatea pe care oasigurã, dar ºi cu frica socialã ce oacompaniazã.

Am precizat „în esenþã totalitar”pentru cã „nici chiar cele mai autorita-re societãþi, precum Germania nazis-tã sau Uniunea Sovieticã din epocalui Stalin, nu au izbutit sã controlezemajoritatea aspectelor vieþii private aoamenilor sau sã înãbuºe cu totul di-zidenþa sau subversiunea” (Johnson,2007, 44). Acelaºi sociolog americaneste de pãrere cã „democraþia politicãºi economicã se întâlnesc foarte rar”ºi cã „majoritatea societãþilor care seautocaracterizeazã drept democraþiipolitice sunt în fapt democraþii repre-zentative [...], în care o restrânsã elitãcontroleazã cea mai mare parte dinavuþie” (idem, 113).

În România, cei care au avut preapuþinã fricã, cei care au luptat deschisîmpotriva comunismului – mã refer larezistenþa anticomunistã armatã – nuau supravieþuit (vezi Radoslav, 2006,82). Cei care s-au temut prea mult deputerea comunistã fie au fugit dinþarã, fie au devenit unelte ale repre-siunii, uneori mai neîndurãtoare decâtcomuniºtii convinºi (vezi torþionarii dela închisoarea din Piteºti). Ca „para-lizie a gândirii”, frica te face „sã-þi bles-temi propria slãbiciune; mai rãu, ralie-rea de partea celui mai puternic, laspiritul de haitã, când începi sã urli la-olaltã cu lupii – ºi poate mai tare decâtei – ca sã te poþi amãgi mai bine”(Braud, 2008, 118).

22

PIRAMIDA FRICILOR SOCIALE

Este bine cunoscutã „piramida

trebuinþelor” imaginatã de Abraham

H. Maslow, într-o primã formã, în

1954. În timp, psihosociologul ame-rican, unul dintre iniþiatorii psiholo-giei umaniste, ºi-a nuanþat discursul,trecând de la cinci la ºapte nivele alefaimoasei sale piramide (Fig. 1).

23

1. Trebuinþe fiziologice: foame, sete etc.2. Trebuinþe de siguranþã: a se simþi sigur ºi protejat, în afara oricãrui pericol3. Trebuinþe de apartenenþã ºi iubire: a fi apropiat de ceilalþi, a fi acceptat4. Trebuinþe de stimã: a fi competent, a câºtiga aprobarea ºi recunoaºterea celorlalþi5. Trebuinþe cognitive: a ºti, a înþelege, a explora 6. Trebuinþe estetice: simetrie, ordine ºi frumuseþe 7. Trebuinþe de actualizare a sinelui: sentimentul împlinirii de sine

Fig. 1. Piramida trebuinþelor (Maslow, 1954/1970, dupã Papalia ºi Olds, 1985, 309)

În concepþia lui Abraham H.Maslow, trebuinþele se aºazã într-oierarhie pe baza principiului graduluide dominaþie al fiecãruia: „Astfel,trebuinþa de securitate este mai pu-ternicã decât cea de dragoste, pen-tru cã dominã organismul în moduridemonstrabile când sunt frustrateamândouã. În acest sens, trebuin-þele fiziologice, organizate ele însele

într-o ierarhie secundarã, sunt maiputernice decât trebuinþele de secu-ritate, care sunt mai puternice decâttrebuinþele de dragoste, care sunt, larândul lor, mai puternice decât trebu-inþele de stimã ºi respect, care suntmai puternice decât acele trebuinþeidiosincrasice pe care le-am numitgeneric trebuinþe de actualizare asinelui” (Maslow, 2007, 152).

7

6

5

4

3

2

1

Se cunoaºte, de asemenea, „pi-ramida vârstelor populaþiei” – repre-zentarea graficã sub forma a douãhistograme (sex ºi vârstã).

Se poate construi o „piramidã africilor sociale”? Rãspunsul meueste afirmativ. Consider cã, pornindde la cele douã piramide atât de frec-vente în discursul psihosociologic ºidemografic, se pot imagina „piramideale fricilor sociale” caracteristice dife-ritelor tipuri de guvernãri ºi epoci is-torice. Pe abscisã se trece proporþiapopulaþiei (în procente) care a trãitfrica socialã, iar pe ordonatã tipurilede frici sociale, dupã periculozitateastimulului generator al fricii, notatede la 1 (primejdia cea mai mare) la 7(primejdia cea mai micã).

Menþionez cã în 1995 psihiatriifrancezi Cristophe André ºi PatrickLégeron au ierarhizat anxietãþile subforma unei piramide, la bazã fiindteama de a eºua, prezentã la majo-ritatea persoanelor, urmând la „eta-jele” superioare: „teama de a se dez-vãlui”, „teama de a se impune” ºi, lavârful priamidei, „teama de a fi ob-servat”. Dupã autorii anterior citaþi,teama situatã la „etajele” superioareale piramidei implicã întotdeaunateama de la etajele precedente(André ºi Légeron, 2001, 33). În „pi-ramida fricilor sociale”, lucrurile se

prezintã altfel: frica de la vârful pirami-dei nu presupune cu necesitate fricade la nivelele de dedesubt. Frica de a-þi pierde privilegiile nu include fricade a-þi pierde locul de muncã, avereaº.a.m.d.

În ceea ce mã priveºte, la con-struirea „piramidei fricilor sociale”pentru perioada de referinþã am luatîn considerare teama pentru pierde-rea: 1) vieþii, în suferinþã, 2) libertãþii:întemniþarea; 3) domiciliului: depor-tãri, dislocãri, domiciliu forþat; 4) ave-rilor ºi condiþiilor decente de trai:confiscarea moºiilor, naþionalizarea,colectivizarea, impunerea cotelorobligatorii; 5) locului de muncã: epu-rarea, comprimarea, trimiterea în ºo-maj, ºomajul tehnic; 6) privilegiilor saua confortului: eliminarea din funcþiilede conducere, retrogradarea, trans-ferul în alt loc de muncã; 7) viitoruluiurmaºilor ºi a vieþii, libertãþii sau adomiciliului celor apropiaþi: neaccep-tarea copiilor la studii, victimizarearudelor (Fig. 2).

În construirea acestei piramide,am avut în vedere observaþia lui KurtRiezler (1944, 489): „Frica omului estefrica de ceva sau pentru ceva: deboalã, de lipsa banilor, de dezonoare;pentru sãnãtatea sa, pentru familie,status social”. Spre deosebire de„piramida trebuinþelor” a lui Abraham

24

Maslow, în care o trebuinþã nu apare

ca motivaþie decât în condiþiile satis-

facerii trebuinþelor de nivel inferior, în

piramida fricilor sociale nivelele infe-

rioare nu condiþioneazã trãirea fricilor

plasate spre vârful piramidei: unei

persoane îi poate fi, de exemplu, mai

fricã de victimizarea familiei decât de

pierderea libertãþii sau a propriei vieþi.

În acelaºi fel, neincluderea fricilor so-

ciale de la nivelele precedente în cele

de la nivelele superioare diferenþiazã

piramida fricilor sociale de piramida an-

xietãþilor propusã de Cristophe André

ºi Patrick Légeron (1995/2001).

PIRAMIDA FRICILOR SOCIALE

ÎN COMUNISM

În acord cu Zigmunt Bauman care

arãta cã „fiecare epocã istoricã a avut

propriile sale frici, care au diferen-

þiat-o de alte epoci sau, mai exact, fie-

care epocã a dat nume fricilor cunos-

cute în toate celelalte epoci. Aceste

nume erau interpretari ascunse; ele

ofereau informaþii legate de originea

ameninþãrilor, despre ce se poate

face pentru a evita aceste ameninþãri,

sau de ce nu se poate face nimic

pentru a le þine la distanþa” (Bauman,

1995, 105, apud Wilkinson, 2001,

132), susþin cã piramida fricilor îºi

modificã volumul ºi configuraþia de la

o perioadã istoricã la alta, dar fricile

sociale rãmân, în esenþã aceleaºi:

pierderea vieþii, a libertãþii, avuþiei sau

mijloacelor de trai º.a.m.d.

Pentru ilustrarea modului în care

de-a lungul perioadei comuniste ºi în

prezent frica socialã a însoþit evoluþia

25

Fig. 2. Piramida fricilor sociale

7

6

5

4

3

2

1

26

societãþii, am delimitat trei etape: 1) „etapa dejistã” (1945-1964); 2) „etapa ceauºistã” (1965-1989); 3) „etapa postdecembristã” (1990-2009). Fãrã îndoialã cã în istoria co-munismului în România pot fi decu-pate mai multe etape (cea a ocupaþieiþãrii de cãtre armata sovieticã, cea alichidãrii burgheziei ca clasã, a des-tinderii ideologice, a cultului persona-litãþii lui Nicolae Ceauºescu), ca ºi înperioada postdecembristã (de exem-plu, preºedinþiile Ion Iliescu, EmilConstantinescu, Traian Bãsescu).

Fiind vorba de o schiþã psihoso-ciologicã ºi nu de un studiu de istorierecentã, reþinerea unor perioade maiîndelungate pune mai bine în eviden-þã schimbãrile structurale ale pirami-dei fricilor. Aºa cum se acceptã cvasi-unanim de cãtre sociologi ºi politologi,instaurarea regimurilor comuniste înEuropa de Est s-a bazat pe induce-rea fricii. În acest sens, Ilie Bãdescu(1990, 31) remarcã: „Inducerea valuluicomunist în Europa rãsãriteanã s-aîntemeiat pe acest mecanism al re-distribuþiei etatiste a fricii”. Dacã nereferim la perioada de început a co-munimului în România, la anii ’50 aisecolului trecut, teroarea era politicãde stat. Lupta de clasã se ascuþeade la an la an, dictatura proletaria-tului era menitã sã înspãimânte

burghezia ºi moºierimea, dar ºi þãrã-nimea mijlocaºe, ca sã nu mai vor-bim de membrii partidelor istorice.Lozinca „Ana (Pauker), Luca (Vasile)ºi cu Dej (Gheorghe Gheorghiu) bagãspaima în burgheji!” (sic) marca tri-umful proletariatului, al urei de clasãîn România.

Cei în pericol aflau despre ares-tãri în miez de noapte, despre dispa-riþia fãrã urmã a unor rude sau aunor persoane cunoscute. Transmi-teau astfel de informaþii ºocante dela „gura uscatã”, simptom al fricii (cf.Darwin, 1967, 167), la urechea„pâlnie” (echivalentul ochilor holbaþi);discutau în ºoaptã. Îºi spuneau uniialtora: „Mai încet, cã doarme copilul”.Cuvântul de ordine „Pereþii au urechi!”era rostit cu voce „rãguºitã” sau „ne-clarã” (ibidem) chiar în spaþiul liber.Ce ciudat sunã „spaþiul liber” într-oþarã ocupatã de armata sovieticã„eliberatoare”! Mulþi nu spuneau uncuvânt. Când þi-e fricã – remarcaCharles Darwin –, „vocea poate dis-pãrea complet” (ibidem). Cei maimulþi dintre cei care conºtientizau pe-ricolul se pregãteau de ce era mairãu. Aveau lângã uºã valiza de lemnpregãtitã (o cãmaºã de schimb, unpulovãr gros, o bucatã de sãpun, unprosop ºi fotografia celor dragi...). Aº-teptau Securitatea ca pe o fatalitate.

27

Pentru „perioada ceuºistã”, con-sider cã se poate construi o piramidãa fricilor sociale pe baza mãrturisiriicelor care au trãit experienþa comu-nistã a anilor 1965-1989, chiar dacãaproximativã datoritã distorsiuniiprocesului de amintire. Am verificatacest lucru în cadrul sondajuluiCURS reprezentativ la nivel naþio-nal, coordonat de Abraham Dorel,

realizat în intervalul 25 octombrie – 7noiembrie 2009. Pentru detalii, a sevedea nota metodologicã a sonda-jului (Abraham, 2010, 11). A rezultato piramidã a fricilor sociale configu-ratã sub formã de „urnã”, cu bazarelativ largã, cu nivelurile imediat su-perioare extinse, urmate de nivelurimai restrânse ºi apoi, la vîrf, lãrgireaultimului nivel. (Fig. 3)

Fig. 3. Piramida fricilor sociale: perioada comunistã (1965-1989)

Notã. Între paranteze sunt trecute în procente rãspunsurile DA la întrebãrile „În perioada 1965-1989, vãera fricã pentru: 1) pierderea vieþii (pentru motive politice); 2) pierderea libertãþii (pentru motivepolitice); 3) pierderea domiciliului (evacuare, domiciliu forþat); 3) pierderea domiciliului (deportãri,dislocãri, domiciliu fortat); 4) pierderea averii (naþionalizare, confiscarea bunurilor); 5) pierderealocului de muncã (reprofilarea întreprinderii, motive politice); 6) pierderea avantajelor financiare(salarizare mai bunã, funcþii de conducere); 7) viitorul urmaºilor (abandon scolar, acces limitat înînvãþãmântul superior, lipsa locurilor de muncã)?”

1. Pierderea vieþii, în suferinþã(pentru motive politice) (21%)

2. Pierderea libertãþii (pentru mo-tive politice) (29%)

3. Pierderea domiciliului (depor-tãri, dislocãri, domiciliu forþat)(20%)

4. Pierderea averilor (naþionaliza-re, confiscarea bunurilor) (20%)

5. Pierderea locului de muncã (re-profilarea întreprinderii, motivepolitice) (12%)

6. Pierderea avantajelor financia-re (salarizare mai bunã, funcþiide conducere) (14%)

7. Pierderea viitorului urmaºilor(abandon ºcolar, acces limitatîn învãþãmântul superior, lipsalocurilor de muncã) (15%)

Este posibilã construirea pirami-dei fricilor sociale pentru perioade maiscurte ºi reprezentarea fricilor socialepe categorii socio-ocupaþionale (þã-rani, muncitori, intelectuali, preoþi,membri ºi nemembri PCR, minoritãþinaþionale). Dupã modelul „piramideivârstelor”, s-ar putea imagina „pira-mide ale fricilor sociale”: în parteadreaptã a înãlþimii piramidei se repre-zintã grafic o categorie socio-ocupa-þionalã ºi de partea stângã o altã ca-tegorie.

În perioada colectivizãrii (1949-1962), frica socialã a fost, foarte pro-babil, mai puternic resimþitã de cãtreþãrani decât de muncitori. Este depresupus cã între anii 1949-1951 gru-purile etnice au trãit frica socialã maiintens decât restul populaþiei din þaranoastrã: mã refer, de pildã, la miilede basarabeni ºi bucovineni românifugiþi din URSS ºi care au foststrãmutaþi din România în Siberia ºiKazahstan. Frica de a fi „trimis laCanal” (este vorba despre ºantierulconstruirii Canalului Dunãre – MareaNeagrã din anii 1950 – 1953, intrat înmemoria colectivã drept „Mormântulburgheziei”) a dominat, în afara fami-liilor foºtilor demnitari, membrilor defrunte ai partidelor istorice, ofiþerilorsuperiori ai armatei române, multoraltor categorii socio-ocupaþionaleconsiderate „duºman obiectiv” al

„democraþiei muncitoreºti”, anume:„þãrani care s-au opus colectivizãrii,sârbi de la frontiera iugoslavã deve-niþi nesiguri prin vecinãtatea cu ’cãlãulTito’, preoþi, cãlugãri ºi cãlugãriþe, foºtiminiºtri, foºti legionari reali sau bã-nuiþi, ziariºti” (Jela, 2006, 131).

De la instaurarea comunismului,adus pe ºenilele tancurilor sovietice,pânã în 1965, înfricoºarea clerului,ca politicã a partidului-stat, a fostmai dramaticã decât frica socialã aaltor categorii de intelectuali. În peri-oada comunistã, membri ºi nemembriai Partidului Muncitoresc Român(devenit, în 1965, Partidul ComunistRomân) au trãit frica socialã la dife-rite paliere ºi în proporþii inegale: pri-mii se temeau sã nu îºi piardã privi-legiile, ceilalþi sã nu-ºi piardã viaþa,libertatea etc. Frica de a nu fi acuzatde „deviere de la linia partidului” eradominantã în rândul membrilor departid în etapa dejistã; în etapa ceau-ºistã prevala frica de a nu fi conside-rat insuficient de combativ, de devotat„conducãtorului iubit”. Ad extremum,se poate spune cã în România, subregimul comunist, nemembrii de par-tid se temeau de „activiºtii de partid”,acestora din urmã le era fricã de Se-curitate ºi securiºtilor de securiºti. Ceimai mulþi se temeau de „turnãtori” ºide „conducerea superioarã de partid”.

28

PIRAMIDA FRICILOR SOCIALE AZI

Dupã evenimentele din decembrie

’89, spectrul fricilor sociale în Româ-nia s-a schimbat. În evenimentele dindecembrie ’89, membrii PCR, activiº-tii de partid, generalii ºi ofiþerii careau participat la reprimarea manifes-tanþilor, foºtii miliþieni ºi securiºti, ceicare s-au simþit vinovaþi cã au slujitcomunismul ºi nu s-au metamorfo-zat instantaneu în anticeauºiºti ºi„anticomuniºti convinºi” s-au temutde ce putea fi mai rãu: de pierdereavieþii ºi a libertãþii, dar ºi de pierde-rea locului de muncã, a privilegiilor, aviitorului copiilor lor. În acele zile tul-buri, era suficientã eticheta de „tero-rist” sau de „ceauºist” pentru a fieliminat social sau chiar fizic. Masa-crul din 22 decembrie ’89 de la Aero-portul Otopeni, când ºi-au gasit sfâr-ºitul 50 de militari ai unei subunitãþide securitate de la Campina (militaricãrora li s-a ordonat sã se deplase-ze la aeroport pentru a-l apara ºicare au fost confundaþi cu teroriºtii,deschizându-se foc nimicitor asupralor) aratã cã „epitetele ne pot ucide”(Zimbardo, 2009, 33).

De-a lungul celor 20 de ani de laprãbuºirea comunismului în þaranoastrã, alte categorii socio-ocupa-þionale au început sã resimtã frica

socialã mai difuz sau mai intens.Odatã cu criza economico-financia-rã pe care o traversãm, frica deºomaj a luat locul fricii de a-þi pierdelibertatea sau chiar viaþa. Se men-þine frica de a pierde viitorul copiilor,în condiþiile abandonului ºcolar de-terminat de sãrãcie, al introduceriitaxelor pentru învãþãmântul supe-rior, al lipsei locuinþelor ºi locurilorde muncã. Piramida fricilor socialetrãite în prezent, aºa cum a apãrut înurma sondajului CURS menþionat,este de tip inversat, cu baza redusãºi cu vârful dilatat. (Fig. 4)

Închiderea fabricilor, privatizãriledubioase au fãcut ca masele de mun-citori sã se teamã cã îºi vor pierdelocul de muncã. Astãzi, muncitoriiscandeazã: „Vrem sã muncim, nu sãcerºim!”. Acum, resimt frica socialãmai intens muncitorii comparativ cuintelectualii, iar criza economico-fi-nanciarã înspãimântã mai toate cate-goriile socio-ocupaþionale (Tabelul 1).

Frica de a nu avea de muncãeste proprie economiei de piaþã ºi,aºa cum spunea Henri M. Krasucki,directorul general din anii 1990 alConfederaþiei Generale a Muncii dinFranþa, „Nu existã un mijloc decoerciþie mai violent al angajatorilorasupra angajaþilor decât ºomajul”.

29

30

Fig. 4. Piramida fricilor sociale în prezent

1. Pierderea vieþii (pentru motive politice) (4%)

2. Pierderea libertãþii (pentru motive politice) (3%)

3. Pierderea domiciliului (evacuare, retrocedari, afa-ceri imobiliare) (9%)

4. Pierderea averilor (furt, faliment, devalorizare,speculaþii) (25%)

5. Pierderea locului de muncã (ºomaj, restructu-rare, crizã) (26%)

6. Pierderea privilegiilor (sporuri, funcþii de condu-cere) (19%)

7. Pierderea viitorului urmaºilor (abandon ºcolar,acces limitat în învãþãmântul superior, lipsa lo-curilor de muncã) (45%)

În acelaºi sens se pronunþã ºi pro-fesorul de ºtiinþe politice Corey Robinde la Brooklyn College (New York)când analizeazã atât de nuanþat ºide radical rolul fricii în societatea

postmodernã, în general, ºi al fricii lalocul de muncã, în special: „Folosindameninþarea cu concedierea, retro-gradarea, hãrþuirea ºi alte sancþiuni,angajatorii ºi managerii încearcã sã

Sursa: Sondajul de opinie CURS „România în 2009 comparativ cu România din 1989”.

Tabelul 1. Distribuþia fricilor sociale pe categoriile muncitori (N = 118) ºi intelectuali (N = 81),în prezent

Muncitori, fricã pentru pierderea: N % Intelectuali, fricã pentru: N %

118 100 81 100

1 vieþii (pentru motive politice) 5 4,2 1 vieþii (pentru motive politice) 1 1,2

2 libertãþii (pentru motive politice) 1 0,8 2 libertãþii (pentru motive politice) 0 0,0

3 domiciliului 20 16,9 3 domiciliului 6 7,4

4 pierderea averii 30 25,4 4 averii 20 24,7

5 locului de muncã 76 64,4 5 locului de muncã 38 46,9

6 privilegiilor 43 36,4 6 privilegiilor 36 44,4

7 viitorului urmaºilor 62 52,5 7 viitorului urmaºilor 14 17,3

înãbuºe exprimarea ºi acþiunea, sãse asigure cã lucrãtorii nu le replicãºi nu acþioneazã” (Robin, 2009, 35).Unii manageri cred chiar cã „fricastimuleazã marºul alert industrieicontemporane, cã este un elementde susþinere esenþial pentru econo-mia noastrã politicã” (ibidem).

Naºterea capitalismului dezastre-lor amplificã fricile sociale, dupã cuma demonstrat Naomi Klein, referin-du-se la tehnicile de „a bãga frica înoase” ºi la „terapia de ºoc” în imple-mentarea corporatismului, în care„birocraþia ºi elitele financiare îºiunesc forþele formidabile pentru re-glementarea ºi controlarea vieþii ce-tãþenilor” (Klein, 2008, 362).

În România de azi, departe de ide-alul unui „capitalism moral” (Young,2009), formula „Înfricoºazã-i ºi stãpâ-neºte-i” – „instrument perfect de con-trol al comportamentului” (Schrenk,2010, 167) – pare a se fi concretizatîn strategia „Înfomenteazã-i ºi stãpâ-neºte-i”. De frica de a-ºi pierde loculde muncã ºi odatã cu acesta pâineacea de toate zilele angajaþii acceptãºi reducerea salariului ºi prelungireaprogramului de muncã; ºi orele demuncã neplãtite ºi anularea sporu-rilor salariale ºi a altor drepturi câºti-gate de-a lungul timpului prin luptãsindicalã. Din pãcate, în România deazi frica socialã este instrument deguvernare.

31

BIBLIOGRAFIE

Abraham, Dorel (2010) Cum vãd românii schimbarea. Punctul critic, 2, 11-18.

André, Cristophe ºi Légeron, Patrick (2001) Cum sã ne eliberãm de frica de ceilalþi? Tracul,

timiditatea, inhibiþiile, fobia socialã. Bucureºti: Editura Trei (La peur des autres. Paris:

Éditions Odile Jacob, 1995. Trad. rom. C. Irimia).

Bãdescu, Ilie (1990) Frica ºi comunismul. Contribuþii asupra Revoluþiei din Decembrie. Socio-

logie Româneascã, 1-2, 31-48.

Beaud Stéphane ºi Pialoux, Michel (2003) Violences urbaines, violence sociale. Genèse des

nouvelles classes dangereuses. Paris: Fayard.

Beck, Ulrich (1992) Risk Society: Towards a New Modernity. Londra: Sage Publications.

Blumer, Herbert (1937) Collective behavior. În R. E. Park (ed.). An Outline of the Principles

of Sociology (pp. 297-341). New York: Barnes and Noble.

Braud, Philippe [2007] (2008) Mic tratat de emoþii, sentimente ºi pasiuni politice. Iaºi: Editura

Polirom (Petit traité des émotions, sentments et passions politiques. Paris: Armand Colin,

Trad. rom. M. Jeanrenaud).

Bauman, Zygmunt (1995) Life in Fragments: Essayas in Postmodern Morality. Oxford:

Blackwell.

32

Chelcea, Septimiu (2009) Piramida fricilor sociale. Fricile sociale în România – o schiþã psihoso-

ciologicã.

Sociologie româneascã, 7, 4, 3-18.

Chelcea, Septimiu (2008) Ce sunt emoþiile? În S. Chelcea (coord.). Ruºinea ºi vinovãþia în

spaþiul public. Pentru o sociologie a emoþiilor (pp. 17-40). Bucureºti: Editura Humanitas.

Chevalier, Louis (1958) Classes laborieuses et classes dangereuses à Paris pendant la

première moitié du XIX siècle. Paris: PUF.

Clit, Radu (2004) Frica de zi cu zi. În A. Neculau (coord.). Viaþa cotidianã în comunism (pp.

59-70). Iaºi: Editura Polirom.

Cosmides, Leda ºi Tooby, John (2000) Evolutionary psychology and the emotions. În M. Lewis

ºi J.M. Haviland-Jones (eds.). Handbook of Emotions (ediþia a II-a, pp. 91-115). New

York: Guilford.

Darwin, Charles [1872] (1967) Expresia emoþiilor la om ºi animale (pp. 161-177). Bucureºti: Edi-

tura Academiei RPR (Expression of the Emotions in Man and Animals. Londra: J. Murray.

Trad. rom. E. Margulius).

Delumeau, Jean [1978] (1986) Frica în Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediatã (vol. 1,

pp. 5-50). Bucureºti: Meridiane (La peur en Occident [XIVe-XVIIIe]. Une cité assiégée.

Paris: Librarie Arthème Fayard. Trad. rom. M. Morariu).

Dimberg, Ulf (2008) Social fear and expressive reactions to social stimuli. Scandinavian

Journal of Psychology, 38, 3. 171-174.

Jela, Doina (2006) Canalul Morþii. În R. Cesereanu (coord.). Comunism ºi represiune în

România. Istoria tematicã a unui fratricid naþional (pp.126-134). Iaºi: Editura Polirom.

Johnson, Allan G. (2007) Dicþionarul Blackwell de sociologie. Ghid de utilizare a limbajului

sociologic. Bucureºti: Editura Humanitas (The Blackwell Dictionary of Sociology. A User’s

Guide to Sociologocal Language. Malden: Blacwell Publishers Inc., 2000. Trad. rom. S.

G. Drãgan ºi V. Russo).

Klein, Naomi [2007] (2008) Doctrina ºocului: naºterea capitalismului dezastrelor. Bucureºti:

Editura Vellant (The Shock Doctrine: The Rise of Disaster Capitalism. New York: Henry

Holt and Company, Inc. Trad. rom. B. Lepãdatu ºi C. ªiulea)

Lelord, François ºi André, Christophe [2001] (2003) Cum sã ne exprimãm emoþiile ºi senti-

mentele (pp. 231-270). Bucureºti: Editura Trei (La force des émotions. Amour, colère,

joie... Paris: Odile Jacob. Trad. rom. M. Georgescu).

Maslow, Abraham H. [1987] (2007) Motivaþie ºi personalitate (ediþia a III/a). Bucureºti: Editura

Trei (Motivation and Personality. New York: Addison Wesley Longman. Trad. rom. A.

Rãsuceanu).

Michael Lewis, Jeannette M. Haviland-Jones ºi Lisa Feldman Barrett (eds.) [1993] (2008)

Handbook of emotions (ediþia a III-a). New York: The Guilford Press,

Öhman, Arne [1993] (2008) Fear and anxiety. Overlaps and dissociations. În M. Lewis, J.M.

Haviland-Jones ºi L.F. Barrett (eds.). Handbook of Emotions (ediþia a III-a, pp. 709- 229).

New York: The Guilford Press.

33

Ortony, Andrew ºi Turner, Terence J. (1990). What’s basic about basic emotions? Psycholo-

gical Review, 97, 3, 315-331.

Parkinson, Brian, Fischer, Agneta H. ºi Manstead, Antony S.R. (2005) Emotion in Social Re-

lations. Cultural, Group, and Interpersonal Processes. New York: Hove.

Radoslav, Doru (2006) Rezistenþa anticomunistã armatã din România între istorie ºi me-

morie. În R. Cesereanu (coord.). Comunism ºi represiune în România. Istoria tematicã a

unui fratricid naþional (pp. 82-125). Iaºi: Editura Polirom.

Ratcliffe, Barrie M. ºi Piette, Christine (2007) Vivre la ville, Les classes populaires à Paris,

Première moitié du XIX siècle. Paris: La Boutique de l’histoire.

Riezler, Kurt (1944) The social psychology of fear. The American Journal of Sociology, 49, 6,

489-498.

Robin, Corey [2004] (2009) Frica. Istoria unei idei politice. Bucureºti: Editura Vremea (Fear.

The History of a Political Idea. New York, Oxford University Press. Trad. rom. D. J.

Despois ºi S. Gherguþ)

Sartre, Jean-Paul [1938] (1997) Psihologia emoþiei. Bucureºti: Editura Trei (Esquisse d’une

théorie des émotions. Paris: Hermann. Trad. rom. L. Gavriliu).

Schrenk, Jakob [2007] (2010) Arta exploatãrii de sine sau minunata lume nouã a muncii.

Bucureºti: Editura Humanitas (Die Kunst der Swbstausbeutung. Wie wir vor Lauter arbeit

unser Leben verpassen. Köln: DuMont Buchverlang. Trad. rom. D. Gheorghe)

Weber, Max [1919] (1992) Politica, o vocaþie ºi o profesie. Bucureºti: Editura Anima (Politik

als Beruf. Trad. rom. I. Alexandrescu).

Young, Stephen [2003] (2009) Capitalism moral: o reconciliere a binelui privat cu interesul

public. Bucureºti: Editura Curtea Veche (Moral Capitalism: Reconciling Private Interest

With the Public Good. (Trad. rom. M. Moga ºi B. Diaconu).

Zimbardo, Philip (2009) Efectul Lucifer. De la experimentul concentraþionar Stanford la Abu

Ghraib. Bucureºti: Editura Nemira (The Lucifer Effect. Understanding How Good People

Turn Evil. New York: Random House, 2007. Trad. rom. R. Melnicu ºi D. Verescu).

34

Zvonul a fost studiat ºi definit de

mulþi autori de-a lungul timpului, dar

cel mai bine au surprins esenþa aces-

tui fenomen paradigmele clasice,

evocate de toþi cercetãtorii: cea pro-

pusã de Gordon W. Allport ºi Leo

Postman în anul 1947 ºi cea dezvol-

tatã de Tamotsu Shibutani în anul

1966. Prima dintre ele, numitã ºi

„paradigma psihologicã”, sublinia cã

substanþialitatea zvonului se degra-

deazã în timp datoritã retransmisiilor

succesive. Potrivit autorilor sãi, zvo-

nul este pus în miºcare ºi continuã sã

circule într-un mediu social omogen

datoritã intereselor puternice ale in-

divizilor implicaþi în transmitere. Ceea

ce conteazã în transmiterea unei ºtiri

neoficiale este importanþa informaþiei

pentru comunitate ºi ambiguitatea si-

tuaþiei. Astfel, cu cât existã mai puþine

date oficiale despre un eveniment de

interes, cu atât probabilitatea apariþiei

zvonurilor este mai mare.

Un alt autor american, Robert H.

Knapp, afirma în anul 1944 cã zvonul

reprezintã „o declaraþie destinatã a fi

crezutã, raportatã la actualitate ºi

rãspânditã în lipsa unei verificãri ofi-

ciale”, ce prezintã trei caracteristici

principale: 1) Are ca mod specific de

circulaþie, în general, transmiterea

personalã, directã, „de la gurã la gurã”,

fiind pasibil astfel de inadvertenþe ºi

distorsiuni în comparaþie cu mijloace-

le formale; 2) Furnizeazã informaþie,

fiind un vehicul pentru transmiterea

de detalii despre persoane sau în-

tâmplãri; 3) Satisface ºi mulþumeºte

nevoile emoþionale ale unei comuni-

tãþi aºa cum visele ºi fanteziile satis-

fac nevoile unui individ.

Câþiva ani mai târziu, în 1951,

Warren A. Peterson ºi Noel P. Gist

Frica ºi conspiraþia: factorifavorizanþi pentru apariþiaºi transmiterea zvonurilorDr. Aurelian Stoica

au definit zvonul ca pe „o explicaþieneverificatã, care circulã din om înom ºi este legatã de un obiect, uneveniment sau o problemã de inte-res public”. Pentru cei doi autori,principala limitã a viziunii clasice eraaceea cã presupunea existenþa unordistorsiuni la nivel de percepþie cese datorau strict individului, nefiindluatã în calcul specificitatea relaþiilordezvoltate simultan de acesta.

Teoria propusã de Warren A.Peterson ºi Noel. P. Gist a fost conti-nuatã ºi dezvoltatã de cãtre H. TaylorBuckner, care a stabilit cã un individse poate afla în relaþie cu zvonul întrei situaþii distincte, pentru care poateadopta un set critic, un set necriticsau set de transmisie („critical set”,„uncritical set”, „transmission set”).

Potrivit lui H.T. Buckner, o persoa-nã poate aborda informaþia în modcritic, prin prisma experienþei sale,fiind avizatã asupra subiectului pusîn discuþie ºi separând factorul ade-vãrat de cel fals. În aceastã ipotezã,individul este capabil sã adopte unset critic în raport cu un zvon doardacã deþine cunoºtinþe despre su-biectul la care se referã aceastã ºtire.Expertiza sa ºi experienþele persona-le anterioare îi pot asigura un cadrugeneral cu informaþii relevante des-pre tematica zvonului. Dacã ºtirea

vehiculatã nu este conformã cu dateledeja deþinute de persoanã, aceastava fi scepticã asupra gradului deveridicitate al zvonului, fiind capabilãsã discearnã eficient în procesul dedelimitare între conþinutul adevãratºi datele false.

În a doua ipotezã, individul poateadopta o atitudine necriticã sub influ-enþa unor circumstanþe sau emoþii.Având în vedere cã zvonul rãspundeunei nevoi a persoanei, aceasta va fimai puþin dispusã sã procedeze larespingerea lui. Acest context a fostexemplificat de H.T. Buckner printransmiterea rapidã, la finalul celuide-al Doilea Rãzboi Mondial, a zvo-nurilor privind încheierea iminentã aconflictului general, datoritã stãrii deaºteptare în rândul populaþiei, care îºidorea ca aceastã ºtire sã fie adevã-ratã. În acest context, autorul a su-bliniat faptul cã inclusiv oamenii careadoptau o atitudine criticã au sfârºitprin a crede în aceastã categorie dezvonuri.

Urgenþa unei situaþii ºi lipsa unorinformaþii de substanþã, separat saucoroborate, pot conduce la influenþa-rea abilitãþii critice a individului pânãla anularea acesteia. În situaþii decrizã, oamenii se activeazã, fiind in-teresaþi ºi implicaþi atât în respectivasituaþie, cât ºi în cãutarea de

35

informaþii, context în care canalelestabile de transmitere a zvonurilorpot fi întrerupte.

În cea de-a treia ipotezã a acesteiteorii, individul se poate afla într-osituaþie similarã experimentului delaborator, când abilitatea sa criticãnu mai prezintã nicio relevanþã, per-soana adoptând astfel un set detransmisie. În acest caz, conþinutulzvonului este irelevant pentru indi-vid, singurul interes al sãu constândîn redirecþionarea ºtirii.

Preluând un studiu al MartheiWolfenstein din anul 1957, sociolo-gul francez Jean Stoetzel a dezvol-tat într-o lucrare publicatã în anul1963 cele trei etape ale unui grupconfruntat cu o situaþie de crizã.Prima dintre acestea este faza deºoc, în care se poate observa apari-þia în cadrul grupului a unei minori-tãþi care îºi conservã „sângele-rece”,a unei minoritãþi care manifestã re-acþii extreme ºi anxietate ºi a uneimajoritãþi care rãmâne uimitã, ame-þitã, stupefiatã.

Etapa a doua poate fi intitulatã ºifaza de reacþie sau de recul. Pelângã comportamentele expresivemanifestate prin exclamaþii, crize denervi, leºinuri sau plâns, se înregis-treazã ºi primele reacþii concrete,prin care individul încearcã sã se

punã la adãpost de ameninþarea di-rectã. Dupã aceste prime faze deapatie ºi abdicare, în cea de-a treiaetapã apar interacþiunile între indiviziconcretizate prin circulaþia zvonuri-lor, apariþia ºefilor improvizaþi ºi ma-nifestarea unor acte de întrajutorareºi devotament.

Studiile dezvoltate de reprezen-tanþii abordãrii psihologice au plecatde cele mai multe ori de la ideea cãzvonurile sunt relaþionate cu noþiu-nea de „adevãr” ºi reprezintã o formãpatologicã de comunicare în plan so-cial. În timp, construind un discursconform cãruia numai datele oficialesunt caracterizate prin credibilitate,iar restul ºtirilor vehiculate în rândulpopulaþiei reprezintã doar simplespeculaþii, autoritãþile civile ºi militareau cãutat, prin toate mijloacele, sãdiscrediteze ºi sã combatã acest fe-nomen psihosociologic.

Zvonului i s-au atribuit de cele maimulte ori conotaþii negative ºi i s-auadus acuze pentru efectele negativeproduse la nivelul populaþiei (panicã,defetism, sabotaj) sau în rîndul mili-tarilor (trãdare a secretelor, dezer-tare). În multe state occidentale, dar ºiîn þara noastrã, transmiterea zvonu-rilor în timpul rãzboiului a fost sanc-þionatã sever, inclusiv prin trimitereacelor vinovaþi în faþa Curþilor Marþiale.

36

Cu toate acestea, mãsurile adoptatede autoritãþi au fost de cele mai multeori inadecvate ºi tardive, câtã vremenu au existat strategii anticipative coe-rente pentru informarea populaþiei saua militarilor din teatrele de operaþii.

Reprezentantul celei de-a douaparadigme, Tamotsu Shibutani, ºi-aîntemeiat analiza pe înregistrarea ºianaliza zvonurilor transmise în Sta-tele Unite ale Americii într-o perioa-dã de peste 100 de ani, între 1850 ºi1960, cu un accent deosebit pe ºti-rile care au circulat în perioada celuide-al Doilea Rãzboi Mondial, dupãtragedia de la Pearl Harbour. Autoruls-a înscris astfel în categoria cerce-tãtorilor americani de prestigiu careºi-au întemeiat studiile sau chiar pa-radigmele pe cercetãrile efectuate întimpul sau despre perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.

T. Shibutani a abordat studiulzvonurilor dintr-o perspectivã socio-logicã, privindu-l drept o „tranzacþiecolectivã” care implicã o adevãratãdiviziune a muncii între participanþi,fiecare dintre aceºtia aducându-ºicontribuþia în mod diferit. În grupapare, astfel, o diviziune a munciiîntre membri, fiecare dintre aceºtiaavând roluri diferite, precum cele demesager, analist, sceptic, protagonist,agitator, auditor sau lider. În aceastã

abordare, T. Shibutani a consideratzvonul drept o formã recurentã decomunicare prin care oamenii aflaþiîmpreunã într-o situaþie ambiguã în-cearcã sã construiascã o interpre-tare a acesteia punând în comun re-sursele lor intelectuale.

Potrivit profesorului SeptimiuChelcea, cea mai adecvatã aborda-re în studiul zvonurilor este aceeade a considera cele douã paradigmecomplementare ºi nu reciproc exclu-sive. Astfel, în paradigma psihoso-ciologicã, zvonul poate fi explicat ºiabordat prin prisma teoriilor referi-toare la comportamentele colective,dintre care cele mai importante (pelângã clasicele teorii ale contagiuniiemoþionale ºi ale convergenþei) suntteoria isteriei de masã, teoria normeiemergente ºi teoria valorii adãugate.

Unul dintre primii autori care auabordat zvonul din aceastã perspec-tivã a fost David. L. Miller, profesorla Western Illinois University, care apropus o analizã complexã a acestuifenomen în cadrul lucrãrii Introduction

to Collective Behaviour, publicatã înanul 1985. Perspectiva isteriei demasã stabileºte cã în condiþii de ex-citare colectivã intensã oamenii îºipierd abilitatea de a distinge faptelereale de imaginaþie devenind iritabili,sugestionabili, necritici ºi iraþionali.

37

D.L. Miller a reluat în discuþieteoria lui Orrin E. Klapp din anul1972 care stabilea cã zvonul repre-zintã un mediu comun pentru pro-pagarea isteriilor anxioase, întrucât„o poveste poate apãrea de nicãieriºi se poate propaga cu puterea unuifoc scãpat de sub control, reprezen-tând un vector al fricii”. O.E. Klapp aidentificat superstiþiile ºi legendeleurbane drept factori de „contagiuneanxioasã”, prin intermediul zvonurilor.Copiii-demoni, fantomele, epidemiile(bolile, în general) ºi cutremurele re-prezintã doar câteva din subiectelecare au devenit, în diverse perioadede timp, factori generatori de isterii înmasã în zone ale lumii precum VestulAfricii, China, Franþa sau StateleUnite ale Americii.

Trebuie menþionatã ºi contribuþiaautoarei Luise White, de la Universityof California, care într-o analizã com-prehensivã a abordat problematicaisteriei de masã de pe continentulafrican din perspectiva folcloristicii.L. White a studiat fenomene cu întin-dere pe aproape tot continentul ne-gru, precum impactul poveºtilor cuvampiri asupra populaþiei sau tema-ticile care au generat diverse isteriiîn rândul unor comunitãþi, cum ar fifricile generale privind contactul culumea medicalã sau persoanele

albe. Pentru L. White, zvonul repre-zintã „termenul folosit de oficiali pen-tru a desemna informaþii pe care nule-au generat, structurat sau contro-lat, fiind o categorie care subliniazãatât concepþiile populare despre acþi-unile ºi ideile autoritãþilor, cât ºi eºe-cul canalelor oficiale de informare ºieducare”.

Sociologia francezã a propus oteorie distinctã – prin vocea filozo-fului ºi sociologului Edgar Morin – încare zvonul a fost asociat cu o ma-ladie mentalã a corpului societãþii.Autorul menþionat susþine într-unstudiu despre deja celebrul zvon dinOrléans (privind rãpirea unor tinerefemei în magazine aparþinând unorcomercianþi evrei) cã zvonul se ca-racterizeazã în primul rând prin fap-tul cã informaþia circulã întotdeaunade la gurã la ureche în dauna cana-lelor mass-media, a afiºelor ºi chiara mesajelor graffiti. Terminologia me-dicalã utilizatã de E. Morin pentrususþinerea teoriei sale este deosebitde elocventã: germeni, patologie, fo-car infecþios, fazã de incubaþie, fazãde metastazã, zvonul fiind asimilat înmod plastic unui „cancer mental”.

Un interesant punct de vederepentru aceastã temã – în care zvo-nul este privit ca o modalitate princare o comunitate îºi exprimã ºi

38

descãtuºeazã temerile ºi neliniºtile,precursor al abordãrii psihologice –este propus în lucrarea „Frica în Oc-

cident (secolele XIV-XVIII). O cetate

asediatã” a lui Jean Delumeau (apã-rutã în Franþa în anul 1978 ºi publi-catã în România în anul 1986).

Potrivit reputatului autor, zvonul„apare pe un fond prealabil de neliniºtiacumulate ºi rezultã dintr-o pregãtirementalã creatã de convergenþa maimultor primejdii sau de diverse cala-mitãþi ale cãror efecte se adiþioneazã”.Istoricul francez propune noþiunea de„spaimã colectivã”, care ar implicaîntr-un grad ridicat frica faþã de militariºi de vagabonzi. În acest caz, putembeneficia de o explicaþie prealabilã ceprefigureazã comportamentele româ-nilor în perioadele de tensiune.

În privinþa descrierii procesului detransmitere a zvonurilor alarmante,specialistul în studiul creºtinismuluiapreciazã cã acestea circulau întot-deauna pe canale neinstituþionalizateºi marcau momentul când neliniºteapopularã atingea paroxismul. „Pune-rea în alertã a instinctului de conser-vare, în urma unor ameninþãri persis-tente împotriva securitãþii ontologicea unui grup, frustrãrile ºi anxietãþilecolective acumulate duceau – ºi ne-greºit cã vor duce din nou în cazurisimilare – la proiecþii halucinatorii”.

Zvonul apare în aceastã situaþie

ca o formã de exprimare a unei frici

generalizate ºi, în acelaºi timp, ca

prim stadiu al procesului de defulare

ce va elibera mulþimea de angoasa

ei. De asemenea, este vãzut ca mo-

dalitatea prin care un grup identificã

o primejdie ºi acþioneazã pentru cla-

rificarea unei situaþii care a devenit

insuportabilã. Practic, istoricul fran-

cez reprezintã una din vocile impor-

tante care, analizând acest fenomen,

face trimiteri directe cãtre existenþa

unor legãturi fãrã echivoc între zvo-

nuri ºi diverse forme de agregare

umanã, de la cele mai simple pânã

la cele mai complexe.

Tema relevatã de Jean Delumeau,

privind teroarea instauratã în urma

apariþiei unei dictaturi conduse de

militari ºi zvonurile colportate de con-

spiratori în tenebrele catacombelor

revoluþionare, este dezvoltatã ºi ana-

lizatã ºi de cãtre istoricul Bronislaw

Baczko în volumul Crimele revoluþiei

franceze. Concluziile acestui autor

sunt deosebit de importante întrucât

indicã în mod clar faptul cã sursa

zvonului potrivit cãruia Robespierre îi

va urma la tron lui Ludovic al XVI-lea

a fost chiar Poliþia (Comitetul Sigu-

ranþei Generale), care urmãrea sco-

puri politice.

39

Printre primii specialiºti din þaranoastrã care au abordat tematica friciise numãrã ºi Dumitru Drãghicescu,sociolog care a realizat o analizã cri-ticã a psihologiei poporului român.Vorbind despre frica ºi groaza aproa-pe instinctive ale românilor faþã de co-tropitorii turci, Dumitru Drãghicescu afãcut trimitere la afirmaþiile cãlãtoru-lui francez C. Lefebvre, care afirmadupã o cãlãtorie întreprinsã în ÞãrileRomâne la sfârºitul secolului alXVIII-lea: „Moldovenii aleargã sã seascundã în pãduri ºi în munþi de fricatrupelor turceºti, luând cu ei toatãaverea lor mai preþioasã. Eu însumiam fost martor ºi am vãzut groaza,teroarea moldovenilor, într-o astfel deîmprejurare. Eram prizonier la Galaþi,prin anul 1778, când fusei deºteptat,într-o noapte, de strigãtele femeilorºi de sgomotele pregãtirii de fugã,pe care o fãcea întreg oraºul. Cauzaacestei rãvãºeli era zvonul despreapropierea unei armate turceºti, zvoncare, din fericire pentru ei, se gãsi afi fost lipsit de temeiu”.

Dumitru Drãghicescu, un aprig cri-tic al unora dintre obiceiurile româ-neºti împrumutate din spaþiul bizan-tin, cu scopul declarat de corectare aacestora, concluziona cã „fineþea, vioi-ciunea spiritului, uºurinþa înþelegeriilucrurilor, inteligenþa superioarã a

românilor, îmbinate cu lenea, cutrândãvia orientalã care i-a copleºit,au dat naºtere, în toþi timpii, dar maiales acum în urmã, unui spirit criticamar, sfâºietor, destructiv”.

Este posibil ca acest spirit criticmenþionat anterior, generat de taraidentificatã de sociologul român (res-pectiv „dulceaþa îmbãtãtoare a unuifarniente”) ºi devenit aproape o ca-racteristicã psihologicã naþionalã, sãfi favorizat de-a lungul timpului atâtemergenþa, cât ºi transmiterea zvo-nurilor în acest areal geografic.

Nu putem generaliza aceastãipotezã sau emite afirmaþii catego-rice, dar putem aprecia cã existã untipar cultural specific acestei zoneaflate în proximitatea Balcanilor ºiOrientului, care asigurã un climatpropice pentru exprimarea ºi con-cretizarea unor fenomene ce þin deinfluenþa socialã. Intrigile þesute lacurþile boiereºti sau regale, complo-turile politice ºi luptele fratricide pen-tru tron, zvonurile ºi acuzaþiile false,calomniile ºi minciunile reprezintãforme sub care s-au nãscut ºi dez-voltat forme practice ale unor pro-cese cu profund caracter ºtiinþific.

Pentru înþelegerea cauzelor realede apariþie a zvonurilor, nu se poateomite o prezentare a deja clasicei„teorii a conspiraþiei”, una dintre cele

40

mai recente abordãri aparþinând au-toarei franceze Veronique Campion-Vincent. Într-un studiu publicat înanul 2007, V. Campion-Vincent sus-þine cã noþiunea de „conspiraþie” im-plicã automat un grup care amenin-þã existenþa societãþii în care s-a in-filtrat. Principalele atribute cognitiveale poveºtilor conspiraþioniste sunt:1) Existenþa unui agent anume, careare o motivaþie precisã; 2) Caracte-rul malefic al agentului ºi scopul sãudistructiv; 3) Capacitatea agentuluimalefic de a produce un evenimentmajor ºi de a controla resurse impor-tante; 4) Conspiraþiile au calitatea cãse produc periodic; 5) Teoria conspi-raþiei este susþinutã de persoane im-portante, recunoscute, nu de cãtreindivizi cu rol marginal în societate”.

Cunoscuta cercetãtoare în dome-niul folcloristicii de la Maison des Sci-ence de l’Homme din Paris a adus oimportantã contribuþie în studiulacestui fenomen prin promovareaconceptului de „elite rele”, care re-prezintã generatorul unor evoluþii ne-gative ºi a unor evenimente nefasteproduse în detrimentul cetãþeanuluide rând, care are astfel posibilitateade identificare ºi acuzare a adevãra-tului responsabil pentru situaþia sa.

ªcoala de psihosociologie rusã,prin contribuþiile lui Akop P.

Nazaretean, cercetãtor în studiulemergenþei ºi, mai ales, al controlãriiºi influenþãrii procesului transmiteriizvonurilor, abordeazã acest fenomendin perspectiva noþiunilor de „psiho-logie politicã”, aducând în discuþienoþiuni clasice precum cele de „mul-þime”, „panicã”, „teamã”, „fricã” ºi„contagiune” (concepte dezvoltatepe structura celor avansate iniþial deGustav Le Bon).

Pentru profesorul de psihologie so-cialã de la Academia Administraþiei deStat din Moscova, zvonul reprezintã„o sursã de informaþie validã despreopinia publicã, dispoziþiile politice, ati-tudinea faþã de guvernanþi, orându-irea statalã ºi mass-media, iar analizazvonurilor care circulã în societatecompleteazã tabloul general ce secontureazã pe baza unor metode maitradiþionale ºi mai directe”. Zvonurileservesc, de asemenea, drept un cata-lizator al dispoziþiilor ºi evenimentelorpolitice, studierea lor contribuind laelaborarea unor prognoze valide înacest plan.

Analizând transmiterea zvonurilorîn România prin evaluarea atât asurselor documentare identificate înarhive, cât ºi a cercetãrilor sociologi-ce ºi a materialelor de presã disponi-bile, putem aprecia cã, pe parcursulsecolului trecut, cele mai importante

41

intervale au fost perioada celui de-alDoilea Rãzboi Mondial, perioadaevenimentelor din august 1968 ºiperioada evenimentelor din decem-brie 1989. Aceste momente prezintãparticularitãþi precum existenþa unortensiuni sociale ºi circumstanþe spe-ciale, cu un grad ridicat de urgenþã,care au condus la apariþia unor emo-þii puternice în rândul populaþiei.

Existã documente importante înArhivele Naþionale Istorice Centraleale României ce conþin rapoarte, note,informãri ale structurilor militare ºiale autoritãþilor româneºti din timpulcelui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºidin perioada evenimentelor din au-gust 1968, referitoare la principalelecategorii de zvonuri care au circulatîn acea perioadã. Dintre cele utilizateîn analiza tematicii propuse, trebuiesubliniate cele cu relevanþã pentrutema de faþã: fondul Ministerul deRãzboi/Cabinetul Ministrului, fondulMinisterul de Rãzboi/Marele StatMajor, fondul Direcþia Generalã aPoliþiei ºi fondul Comitetului Centralal Partidului Comunist Român/SecþiaOrganizatoric.

În ceea ce priveºte tipologia con-cretã a informaþiilor vehiculate în pe-rioade marcate de rãzboi, de celemai multe ori, întâlnim zvonuri referi-toare la operaþiuni militare ºi traseele

trupelor, repatriere, demobilizare,schimbãri administrative (regulamen-te, ordine secrete, promovãri, schim-bãri de personal ºi de cadre de co-mandã). Alte categorii de zvonuri pri-vesc victimele, bolile, politica internã,atrocitãþile, viciile ºi corupþia, precumºi zvonuri despre stadiul rãzboiului –inclusiv zvonuri de pace, dupã cum lestructura în anul 1947 cercetãtorulamerican Theodore Caplow.

Pentru Jean-Noël Jeanneney, zvo-nurile în timp de rãzboi s-au împãrþitîn douã categorii: cele unificatoare,pozitive (care creeazã o stare de spiritbunã) ºi cele negative, care descu-rajeazã ºi destabilizeazã. Dintreacestea fac parte aºa-numitele „zvo-nuri negre” despre adversar, care facreferire la barbariile sãvârºite deacesta. Un astfel de zvon privea fap-tele oribile sãvârºite de nemþi la ocu-parea Belgiei ºi a nordului Franþei,urmãrind sã convingã populaþia, prinminciunã, cã aceºtia tãiau mâinile co-piilor din zonele ocupate. La rândullor, germanii aveau în arsenal o po-veste cu prinderea unor medici ºi mi-litari francezi care otrãveau fântânile,în timpul primului rãzboi mondial.

Zvonurile privind otrãvirea apeiºi-au menþinut de-a lungul timpuluiactualitatea, primele semnalãri fiindîncã din perioada antichitãþii. În

42

istoria modernã, s-au reluat în situaþiitensionate precum rãzboiul sau miº-cãrile revoluþionare, regãsindu-seîntr-un numãr mare ºi în þara noastrã,în perioada evenimentelor din de-cembrie 1989. Trebuie remarcat po-tenþialul deosebit de negativ pe carezvonurile despre otrãvirea apei îl auasupra indivizilor: atacã puternic se-curitatea personalã ºi teme funda-mentale, afecteazã direct mari comu-nitãþi sau întreaga populaþie, au uncaracter subversiv (dovedind perfidiaºi lipsa de scrupule a adversarului),prezintã resurse importante de pro-pensiune. Este de aºteptat ca astfelde ºtiri sã mai aparã ºi pe viitor, spe-cialiºtii din domeniu cunoscând cuprecizie dimensiunea negativã im-portantã asupra populaþiei vizate.

Dintre zvonurile care descurajea-zã, cele mai importante se referã latrãdãrile conducãtorilor care au trecutla inamic ºi cele care privesc repri-mãrile sângeroase. Succesul pe careîl au zvonurile în timp de rãzboi esteexplicat de Jean-Noël Jeanneney prinfaptul cã „toþi cei care sunt convinºide adevãrul lor, vãd în absenþa sem-nelor care sã le confirme nu un în-demn la prudenþã, ci o dovadã a per-versitãþii ºi eficacitãþii excepþionale acelor care-ºi disimuleazã uneltirilejosnice”.

Pentru David L. Miller, în perioa-dele de conflict, zvonurile despreatrocitãþile comise de inamici se rãs-pândesc pe scarã largã, portretizândîn mod negativ adversarul. Impactulacestora este unul ridicat întrucâtafecteazã recrutãrile militare ºi mo-ralul din spatele frontului. Totodatã,„zvonurile despre atrocitãþile adver-sarilor au o influenþã deosebit de pu-ternicã în situaþiile în care grupurileaflate în conflict menþin zilnic un con-tact apropiat, cum sunt de exempluzvonurile care circulã în timpul con-fruntãrilor rasiale”.

Gheorghe Arãdãvoaice ºi Dan Niþãprivesc zvonurile de rãzboi din ace-eaºi perspectivã, apreciind cã aces-tea „au un caracter deliberat, fiindconcepute ºi lansate cu scopuri binedeterminate, menite sã stârneascãnesiguranþa, îndoiala, teama, fricasau panica în vederea slãbirii rezis-tenþei psiho-morale a luptãtorilor ina-mici”.

Revenind la particularitãþilor ºtirilorneoficiale transmise în România întimpul celui de-al Doilea Rãzboi Mon-dial, analiza acestora reliefeazã exis-tenþa a trei categorii principale careau circulat în perioada respectivã:1) Zvonuri referitoare la evenimenteinterne, care – din datele cunoscuteîn prezent – s-au ºi confirmat într-o

43

mãsurã semnificativã; 2) Zvonuri re-feritoare la schimbãri/perspective deevoluþie în plan internaþional (din do-meniile politic, militar, economic etc.),care au reprezentat mai degrabã ex-presia unor aºteptãri ale populaþiei;3) Zvonuri având caracter destabili-zator, precum cele ce aduceau îndiscuþie probleme ca demobilizarea,bombardamentele sau lipsa de ar-mament ºi tehnicã militarã.

Pentru unele dintre zvonurile pre-zentate a existat, dupã cum a rezul-tat din analiza documentelor de ar-hivã, un suport real în plan istoric.Datele vehiculate în conþinutul zvo-nurilor nu fãceau parte în totalitatedin categoria ºtirilor false, ci erauchintesenþa unor evenimente realepe care adeseori acestea le-au anti-cipat, le-au consolidat sau le-au ex-plicat. Similar, în perioada comunistãau circulat zvonuri referitoare la cupluldictatorial sau acþiuni ale autoritãþilorcomuniste care au fost confirmate deunele dintre persoanele implicate,dupã anul 1990.

De asemenea, se poate susþineipoteza cã ºi în privinþa evenimen-telor din perioada august 1968 aexistat o bazã realã pentru emer-genþa ºi propagarea unor zvonuri înþara noastrã (trupe ºi tehnicã militarãconcentrate la graniþele României,

manevre de intimidare ºi acþiuniagresive ale autoritãþilor din statelevecine asupra cetãþenilor românietc.). Din acest punct de vedere, sepoate vorbi de existenþa unui „ger-mene de adevãr” care a dat consis-tenþã zvonurilor ºi le-a asigurat suc-cesul în viaþa socialã a comunitãþilorîn cadrul cãrora au circulat. În situa-þia în care ºtirea nu s-a dovedit ade-vãratã, cum a fost cazul zvonurilordespre operaþiuni majore sau tratatesecrete care nu s-au mai realizat, auexistau totuºi elemente de veridici-tate în cadrul ºtirii precum persona-jele reale, temele principale ºi cadrultemporal.

În privinþa gradului de confirmarea conþinutului ºtirilor vehiculate,putem aprecia cã veridicitatea aces-tora s-a confirmat numai în perioadacelui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºia evenimentelor petrecute în Româ-nia în cursul anului 1968. Evenimen-tele din decembrie 1989, deºi pre-zintã numeroase necunoscute atâtpentru cercetãtori cât ºi pentru auto-ritãþi, au o caracteristicã aparte: ma-joritatea covârºitoare a zvonurilortransmise a avut un conþinut fals.

Din analiza distribuþiei zvonurilorpe regiuni geografice se poate stabilicã cele mai multe dintre ele circulauîn judeþele ºi teritoriile româneºti

44

situate în proximitatea graniþei cu

Uniunea Sovieticã, direcþie din care

au provenit ºi cele mai multe ame-

ninþãri din perioada modernã la adre-

sa þãrii noastre. Un alt areal impor-

tant ca nivel de intensitate a transmi-

terii zvonurilor a fost reprezentat de

judeþele din apropierea graniþei cu

Ungaria, iar cele mai puþine ºtiri au

fost vehiculate în regiunile sudice

(majoritatea fiind asociate cu ame-

ninþãri din Bulgaria ºi mai puþin din

Iugoslavia).

O altã concluzie este aceea cã

zvonurile din zona de frontierã au

avut un vector important de transmi-

tere constituit de populaþia minori-

tarã (mai ales cea maghiarã ºi cea

rusã), care prin discuþii, scrisori sau

conversaþii telefonice rãspândea în

þarã ºtirile primite din exterior. De

asemenea, în diverse spaþii publice

din localitãþile aflate în zona de gra-

niþã (cum ar fi târgurile) au fost iden-

tificaþi ofiþeri sovietici, minoritari de

diverse naþionalitãþi ºi simpatizanþi

comuniºti care rãspândeau zvonuri

în rândul populaþiei române. Un alt

vehicul de rãspândire a ºtirilor a fost

reprezentat de militarii aflaþi în per-

misie ºi rãniþii care se întorceau în

þarã ºi care dezvoltau versiunile au-

zite în teatrele de operaþiuni.

Zvonurile se transmiteau rapid ºiprin intermediul radioului, din acestmotiv se punea un accent permanentpe contracararea emisiunilor difuzatedin exterior prin ceea ce autoritãþileromâne numeau „acþiuni de contra-propagandã” sau chiar prin interzi-cerea utilizãrii acestor dispozitive.

Pe baza datelor identificate putemconcluziona cã se diferenþiazã, în ca-drul demersului analitic, douã tipuridistincte de zvonuri: 1) Zvonuri trans-mise în zona de graniþã; 2) Zvonuricare au circulat în centrul þãrii. Pro-blematicile tratate de fiecare dintrecategorii au vizat aspecte þinând deameninþãri concrete (bombardamen-te, incursiuni sau atacuri ale inamicu-lui extern, raiduri aeriene) ºi, respec-tiv, aspecte de ordin politico-econo-mic (schimbãri de lideri politici, lipsaunor alimente de primã necesitate,mãsuri adoptate de autoritãþi etc.).Se cristalizeazã astfel o nouã per-spectivã în analiza transmiterii zvo-nurilor în situaþii tensionate, care poa-te ajuta atât la înþelegerea modului defuncþionare a unor mecanisme psiho-logice specifice acestui fenomen, câtºi la conturarea unor strategii de co-municare adecvate situaþiilor de crizã.

În plus, întrucât lansarea intenþio-natã ºi controlarea activã a zvonu-rilor reprezintã un demers funcþional

45

prin care se încearcã, de cãtre autori-tãþi, persoane sau diverse entitãþi/or-ganizaþii, modificarea atitudinilor, opi-niilor ºi comportamentelor unor gru-puri-þintã sau a unei întregi populaþiivizate, se poate susþine ipoteza cãaceste procese se constituie într-unfenomen de influenþã socialã. Dupãcum a rezultat din datele analizate,folosirea zvonurilor în timp de rãzboide cãtre þãrile cu care România s-aaflat în rãzboi sau în stare de conflict(în special URSS) a reprezentat unadintre strategiile utilizate frecvent încadrul campaniei generale de pro-pagandã.

Efectele acestor strategii au fostimportante ºi vizibile, plecând de lacrearea unei atmosfere tensionateîn rândul populaþiei civile ºi pânã lavânzarea proprietãþilor, migrarea or-ganizatã cãtre alte localitãþi, pãrãsi-rea intempestivã a domiciliului, re-tragerea economiilor, efectuarea destocuri alimentare etc. În cazul unoradintre militarii români aflaþi pe front,efectele zvonurilor s-au manifestatprin apariþia unei atitudini demorali-zatoare (de non-combat), comenta-rea ordinelor superiorilor, dezertare,discutarea unor aspecte secrete înprezenþa necunoscuþilor, acceptareapropagandei inamice, alterarea rela-þiilor cu aliaþii.

Comparativ, în timpul evenimente-lor din august 1968, a existat o unitategeneralã în raport cu ameninþarea ex-ternã în rândul militarilor, al factorilorpolitici ºi la nivelul populaþiei, manifes-tatã printr-o atitudine mobilizatoare,activã ºi vocalã, aspect luat probabilîn considerare de cãtre strategii sovie-tici în cântãrirea efectelor deciziei deinvadare a României.

Elementele identificate în docu-mentele din arhive pot susþine afir-maþia cã numeroase zvonuri lansateîn rândul populaþiei româneºti dinzona de graniþã au fost componenteale unor tactici de dezinformare cuobiective în plan militar, efectul de in-fluenþare al acestui fenomen (prindemoralizarea populaþiei civile ºi ind-ucerea unei atitudini defetiste în rîn-dul militarilor) fiind unul semnificativ.

A existat însã un real decalaj înperioada celui de-al Doilea RãzboiMondial între mãsurile adoptate deautoritãþi pentru combaterea zvonuri-lor ºi rezultatele concrete ale demer-surilor vizate. Acest lucru s-a datorat,în primul rând, faptului cã propagandaoficialã româneascã nu a fost adapta-tã realitãþilor ºi efectelor dure ale rãz-boiului, resimþite atât de militari, cât ºide civili. Astfel, a existat un contrastîntre îndemnurile formale ale autori-tãþilor de respingere a propagandei

46

sovietice ºi situaþia de zi cu zi la ni-velul trupelor: lipsa echipamentuluimilitar adecvat, lipsa hranei, epuiza-rea fizicã ºi psihicã, frigul ºi proble-mele apãrute în planul cooperãrii cuarmata germanã. Toate acestea aucreat un cadru general dificil care nuputea susþine un demers coerent deinformare sau reacþie al autoritãþilorromâne. De asemenea, au existat im-pedimente elementare ce puteau fianticipate, cum ar fi dificultatea pro-movãrii unei campanii de propagandãbazate pe mesaje scrise printre com-batanþi care nu aveau pregãtirea ne-cesarã pentru a descifra ºi asimilamesajele concepute în centrele decomandã ale armatei.

Comparativ, în anul 1968 a exis-tat acelaºi sentiment antisovietic înrândul populaþiei, dar ºi o mult maibunã organizare care a permis insti-tuþiilor gestionarea unei campaniieficiente de cunoaºtere ºi contraca-rare a zvonurilor. Rezultatele pozi-tive obþinute s-au datorat, în primulrând, deciziei autoritãþilor comunistede derogare a unor responsabilitãþireprezentanþilor politici aflaþi la nivellocal, care au acþionat rapid pentruinformarea populaþiei, organizândîntruniri ºi discuþii directe cu un nu-mãr mare de persoane. Din acestpunct de vedere, strategia adoptatã

de autoritãþile comuniste a fost efi-cientã, utilizându-se din plin avanta-jele comunicãrii directe oficiali – ce-tãþeni ºi realizându-se o informarerapidã la nivelul întregii populaþii aþãrii pe teme de maxim interes.

În privinþa zvonurilor din România,în cursul anului 1968, apreciez cãacestea pot fi grupate în primul rândîn funcþie de zona geograficã în carecirculau. Dat fiind cã riscurile de se-curitate la adresa României veneau,simultan, din trei direcþii diferite (sud,vest ºi nord-est), fiecare categorie dezvonuri vehiculate de români avea catematicã aspecte concrete ce þineaude aria din care proveneau posibileleameninþãri.

Existã câteva aspecte comunetuturor acestor categorii de zvonuri,la fel cum se pot reliefa ºi diferenþesemnificative. Astfel, cele mai multezvonuri au fost concentrate, în fie-care din aceste trei mari perioade, înzonele de graniþã ale României.Teama de o ameninþare externã afost coordonata principalã a tuturorinformaþiilor vehiculate în al DoileaRãzboi Mondial, în august 1968 sauîn decembrie 1989.

Zvonurile din România anului 1989au avut, majoritatea, un caracterfals, au atacat cu virulenþã temefundamentale pentru securitatea

47

individului (otrãvirea apei, minareapodurilor, distrugerea uzinelor chimi-ce, rãpirea copiilor etc.) ºi s-au rãs-pândit relativ uniform la nivelul þãrii.În perioada respectivã, nivelul ridicatde dezorganizare a instituþiilor, lipsaunei autoritãþi-reper ºi inexistenþaunei voci politice sau militare care sãgestioneze procesul de comunicarecu populaþia s-a repercutat în modnegativ asupra cetãþenilor. Datã fiindevoluþia evenimentelor politice ºi mili-tare din România în intervalul menþio-nat, putem aprecia cã aceastã starede fapt confuzã a fost acceptatã, dacãnu chiar programatã ºi generatã, decãtre conducerile unor state interesa-te de schimbarea prin orice mijloace aregimului de la Bucureºti.

Mass-media au jucat un rol im-portant în lansarea zvonurilor capi-tale ale anilor ’90, prin promovarea anumeroase exagerãri ºi falsuri, cumau fost cele privind numãrul morþilorºi al victimelor acelei perioade. Arti-colele de presã ºi reportajele de tele-viziune au construit o adevãratã rea-litate „potemkianã”, cu un profund ca-racter negativ, care a determinat in-staurarea unui climat social marcat deanxietate, favorabil transmiterii zvo-nurilor. Lipsa oricãrui control asupradatelor transmise de publicaþiilescrise ºi posturile radio-TV a condus

la o proliferare fãrã precedent a unorzvonuri deosebit de nocive, într-operioadã scurtã de timp ºi cu efectedintre cele mai grave.

Pe acest fond, zvonurile-teamã aureprezentat cea mai importantã cate-gorie de ºtiri transmise în rândul ro-mânilor, în toate cele trei intervale dereferinþã analizate. Zvonurile care aucreat disensiuni în interiorul diverse-lor grupuri sau comunitãþi de pe teri-toriul þãrii noastre s-au situat pe opoziþie secundã, iar zvonurile-dorinþãau fost cele mai puþine atât ca numãr,cât ºi din punct de vedere al graduluide impact.

Din punctul de vedere al intensi-tãþii de transmitere a zvonurilor, sepoate aprecia cã zvonurile din peri-oada decembrie 1989 s-au situat peprimul loc, întrucât într-un interval detimp foarte scurt s-au rãspândit o se-rie de ºtiri virulente care au atacatelemente fundamentale pentru indi-vid. Aproape în fiecare oraº impor-tant al þãrii s-au transmis zvonuri re-feritoare la iminenþa producerii unorevenimente profund negative în pro-ximitatea unor „locuri comune”, fami-liare tuturor locuitorilor: uzine chi-mice, combinate de producþie, bara-je, spitale, unitãþi militare, staþii ra-dio-TV, aeroporturi, depozite, peni-tenciare etc.

48

Zvonurile transmise în timpul celuide-al Doilea Rãzboi Mondial se si-tueazã pe o poziþie secundã datoritãconþinutului profund negativ repartizatînsã pe o duratã generalã mai mare asituaþiei conflictuale, iar zvonurilor dinanul 1968 le revine cea de-a treia po-ziþie ca urmare a unei durate medii dedesfãºurare a situaþiei tensionate ºi aexistenþei unor teme cu potenþial deanxietate mai redus în comparaþie cuanii ’40 ºi anul 1989.

Dezvoltarea continuã ºi importanþamass-media în rândul surselor de in-formare moderne trebuie recunoscu-te ºi folosite în interesul populaþiei,sens în care nicio strategie eficientãde prevenire ºi reducere a efectelornegative ale zvonurilor nu ar puteasã ocoleascã aceste medii de infor-mare. În plus, pregãtirea continuã aformatorilor de opinie ºi a jurnaliºtilor

cu noþiuni psihosociologice utile în

recunoºterea ºi gestionarea zvonuri-

lor este de naturã a consolida un

proces unitar ºi eficient de prevenire

a unor efecte sociale negative.

Dupã analizarea documentelor

oficiale identificate în Arhivele Naþio-

nale, apreciez cã particularitãþile zvo-

nurilor din þara noastrã pe parcursul

secolului trecut pot fi asimilate pro-

ceselor care þin de fenomenul mai

cuprinzãtor al influenþei sociale.

Identificarea ºi studierea de cãtre

specialiºtii din domeniul ºtiinþelor

socio-umane a unor noi documente

în arhivele oficiale vor putea comple-

ta acest tablou cu elemente de

noutate, iar rezultatul dezbaterilor va

fi unul util în primul rând pentru des-

cifrarea gradualã a fascinantului do-

meniu al psihosociologiei zvonurilor.

49

„NOUA TRADIÞIE” A RELIGIEI

Deºi adoptatã ºi în câmpul expli-caþiei sociologice, tradiþia este unconcept care se bucurã astãzi deatenþie mai ales în sfera teologicã.Lucrul este explicabil dacã devenimatenþi la suprapunerea conceptualã areligiei ºi tradiþiei: atât una cât ºi cea-laltã au sens suprauman, transcen-dent. Cãci tradiþia nu înseamnã nu-mai cutumele ºi datinile care regle-menteazã funcþional o comunitate, cimai ales sensul transcendent care lise asociazã. Într-o comunitate a tra-diþiei, activitãþile nu sunt susþinute denevoi biologice sau naturale (acestdomeniu al cunoaºterii este unul re-cent în istoria umanitãþii), ci, în primulrând, de integrarea lor în lumea sa-crului: adãpostul, reproducerea, pro-curarea, pregãtirea ºi servirea hranei– erau toate acþiuni ritualizate,

proiectate în scenariile iniþiale ale în-

ceputului lumii ºi devenite iniþiatice

pentru pãstrarea în lume. Acest sens

este eludat, însã, astãzi, în cadrul

confuziei intelectuale generalizate în

lumea contemporanã (atât de preo-

cupatã de algoritmul comunicãrii, dar

atât de nepãsãtoare la calitatea con-

þinutului acesteia!). Aici se întâmplã

adesea ca anumite cuvinte sã fie de-

turnate de la sensul lor originar ºi real

ºi sã fie folosite abuziv, atribuindu-li-se

uneori sensuri contrare celor legitime.

Aceastã soartã o au concepte pre-

cum mit, sacru, ierarhie, comunitate,

tradiþie.

În cadrul teologiei sistematice

catolice, de pildã, s-a propus de cu-

rând analizarea ºi elaborarea unui

concept interdisciplinar, intercultural

ºi interreligios al tradiþiei. Un concept

teologic intercultural al tradiþiei, care

50

Agresiunea „noii tradiþii”Corina Bistriceanu Pantelimon

sã þinã pasul – se spune – cu plurali-tatea diverselor forme creºtine, tre-buie sã substituie vechea reprezen-tare a tradiþiei unitare a creºtinismului.Construirea unui sistem religios glo-bal, care sã includã tradiþii religioasecu un caracter universal (religii alelumii) ºi acceptarea, în cadrul sãu, a„noilor tradiþii” creºtine de naturã re-ligioasã, ecleziasticã ºi teologicã(aºa-numitele, dupã Conciliul VaticanII, teologii contextuale) apãrute înAmerica Latinã, Africa, Asia ºi Ocea-nia pare sã fie soluþia comunã a teo-logilor ºi sociologilor. Tradiþia creºti-nã este acum, mai curând, un set detradiþii globale, iar religia în sine tin-de – ca ºi etnia, de pildã – sã se de-fineascã în termeni de tradiþie. So-ciologul religiei Peter Beyer, scria, în1988: „Ideea este cã religia este undomeniu funcþional, alãturi de altedomenii funcþionale; ºi cã religia s-amanifestat ca un set de religii seg-mentare, distincte ºi sistematice; in-stituþionalizarea acestor puncte devedere a depins, în largã mãsurã, deexpansiunea globalã. În orice caz,cumva în contrast cu soarta ideii denaþiune, non-occidentalii au acceptatîntr-o proporþie limitatã aceastã evo-luþie. Dacã hinduismul s-a reconstruit

în mod efectiv ca una dintre religii

(s. n. C. B. P.), nu acelaºi este cazulreligiei chineze. Dacã diferenþiereareligiei ca domeniu distinct a avut maimult sau mai puþin succes în budism,adepþii islamului se mobilizeazã maidegrabã în lupta împotriva acesteidiferenþieri. Cu toate acestea, la fel caideea de naþiune, religia devine foarteadesea un identificator colectiv în so-cietatea globalã, un mod de a declarao participare (actorship) colectivã, încontrast cu alþi asemenea partici-panþi”1.

Poziþia citatã poate fi interpretatãca demers de raþionalizare a dome-niului religios în vederea stabilirii unorpoziþii de echivalenþã a tradiþiilor religi-oase în cadrul unei societãþi globale,aºa cum o ºi recomandã autorul citat.Dar ea poate fi cititã ºi în cheia mini-malizãrii tradiþiei religioase în numeleunui relativism ce nu poate fi decâtateu. Cãci a accepta cã religia esteparte a unei tradiþii locale înseamnãa o retrograda pânã la un comporta-ment identitar regional ºi a-i negacaracterul de universalitate; pe dealtã parte, „promovarea” funcþionalãa tradiþiilor religiilor locale într-un„sistem religios global” duce la ate-nuarea importanþei tradiþiei însãºi,

51

1 „The Religious System of Global Society: A Sociological Analysis of an Emerging Reality”, înNumen, 45/1988, 1-29. Apud. Norbert Hintersteiner, Cãtre o depãºire a tradiþiilor, Ed. Dacia,Cluj-Napoca, 2003, pp. 15-16.

într-un mod asemãnãtor celui în carea fost diminuatã importanþa naþiuniiºi naþionalitãþii. Demersul este unulcare neagã, în fond, o trãsãturã cedefineºte, în egalã mãsurã, atât reli-gia, cât ºi tradiþia: caracterul lor ab-solut, derivat din originea lor suprau-manã sau mãcar supraindividualã.

Tradiþia este o trãire religioasãsedimentatã în obiceiuri, rituri ºi ri-tualuri (se pot numi datini, norme ºicutume) a cãror oficiere nu mai re-vine unei instituþii specializate, cieste adoptatã în întreaga masã a co-munitãþii; cu alte cuvinte, tradiþiaeste o religie care ºi-a atins ultimelecapacitãþi de structurare a socialului,conform propriei sale logici. Religiaeste abia demararea unei tradiþii, cetrebuie sprijinitã instituþional pentru areuºi închegarea unei trãiri comuni-tare în spiritul religiei respective. Re-lativizarea lor nu le salveazã decât ca– aºa cum se exprima Peter Beyer –„domenii funcþionale”. Ca atare, elesunt alãturate altor domenii funcþio-nale, cum ar fi instruirea, asistenþamedicalã sau socialã sau salubrita-tea publicã. Aceastã clasificare le de-posedeazã însã tocmai de ceea ce ledefineºte ca domenii superioare deexistenþã umanã. Acest tip de agre-siune asupra tradiþiei, care vizeazãchiar esenþa sa, se întâlneºte cu agre-siunea asupra organizãrii tradiþionale

periferice, adicã asupra pãrþii vizibilea tradiþiei, obiceiurile, datinile, cutu-mele. Acestea tind sã fie relativizateºi transformate în mãrci identitarepur exterioare, superficiale, expuseexplorãrii ºi exploatãrii externe, înnumele intercunoaºterii la nivel glo-bal.

Aici, antropologia, etnologia, so-ciologia, ºtiinþele socialului care suntchemate sã satisfacã „cererea decunoaºtere” venitã din partea socie-tãþilor avansate îºi au partea lor decontribuþie. Interpretarea obiceiurilorstrãine, se spune, ca rezultat al unuipunct de vedere etnic-subiectiv, fã-cutã fãrã a reuºi identificarea condi-þiilor ºi concepþiilor care le-au pro-dus, este un demers neºtiinþific. Cutoate acestea, ea este singura carepoate pune în relief aceste diferenþede condiþii ºi de concepþii. Erorile celemai întâlnite în interpretarea obiceiu-rilor strãine sunt aceea de conside-rare a lor ca fapte unice, irepetabile,bizare (adicã exact ceea ce sunt,dacã le considerãm din perspectivatradiþiei pe care o reprezintã), cea deechivalarea înþelegerii lor cu exactita-tea descrierii lor ºi cea de „colorare”voitã a lor, din perspectiva pitorescu-lui unor culturi strãine. Dificultateade interpretare a obiceiurilor altuipopor este datã, de pe o parte, deslaba cunoaºtere a acelui popor ºi,

52

pe de altã parte, de tendinþa de a faceo evaluare nu în funcþie de condiþiileºi concepþiile acelei etnii sau naþiuni,ci în funcþie de obiceiurile celui careface evaluarea. În general, interpreta-rea trebuie sã þinã seama de conºtiin-þa grupului care practicã obiceiul res-pectiv, deºi aceasta poate fi neclarã,implicitã sau poate avea o raþionali-zare falsã.2

Considerate ca deprinderi, obice-iurile ilustreazã diferenþieri gradualeîntre grupuri, cãci sunt rezultatul ace-luiaºi substrat psihologic; caracterullor distinct nu reprezintã ceva diferitîn substanþa lor, ci numai gradual.Ceea ce le consacrã ca factor de di-ferenþiere între grupuri este încãrcã-tura culturalã care li se asociazã ºicare le reprezintã ca prejudecãþi, da-tini sau credinþe religioase. Procesulde transformare care afecteazã obi-ceiurile naþionale sau etnice ºi le dãcaracter de relativitate este sus-pendat acolo unde obiceiul a devenitfapt de culturã, de identitate; în acestcaz, el nu are alternativa transformã-rii, ci a supravieþuirii sau a pierii sale.

Aºa este cazul datinilor culturii popu-lare, a miturilor ºi a ritualurilor asoci-ate, adicã a obiceiurilor magico-reli-gioase care, spre deosebire de celemorale sau de cele juridice, tind sãgireze ºi sã reglementeze, ca forþeordonatoare ºi creatoare ale grupului,orice schimbare intervenitã în modulde viaþã al grupului, ºi nu doar schim-barea anumitor aspecte. Studiereaprocesului de dispariþie a obiceiurilorîn procesul prezent de transformareatinge problema disputei între tradi-þie ºi inovaþie; în realitatea socialã,obiceiurile dispar, sunt înlocuite prininstituþii publice, civile sau de statsau sunt înlocuite cu altele, seculari-zate, adaptate noilor nevoi colective.Cunoaºterea gradului lor de dispari-þie dã seama asupra raportului între„societatea trecutã” ºi „societateaactualã”, asupra modului ºi graduluide influenþã a celei dintâi asupra celeidin urmã ºi asupra coeziunii în timp,a continuitãþii dintre ele. Este însã oiluzie a crede cã noile obiceiuri suntsuccesoarele legitime ºi funcþionaleale tradiþiei.

53

2 La Aristotel, obiºnuinþa era o virtute, o predispoziþie care tinde sã devine act, dar nu esteactualã. Aceastã retragere din act a obiceiului îi justificã un caracter latent, care dispare numaiatunci când apar condiþiile imperioase ce declanºeazã manifestarea obiceiului. Din punct de ve-dere psihologic, obiceiul este o suspendare a voinþei (ºi, deci, într-o anumitã mãsurã, a conºti-inþei), ce devine posibilã printr-o selecþie ºi o fixare a ceva ce a fost experimentat mai înainte. Cadeprindere colectivã, de conservare ºi organizare a vieþii sociale, el poate fi însã înþeles ca di-mensiunea activã a tradiþiei. Ca expresie a unor moduri de viaþã anterioare, astãzi dispãrute, elenu mai conþin „gândul”, temeiul raþional care le-a generat. (V.E. Bernea, „Problema obiceiurilor –analitica ºi sociologia lor”, în Trilogie sociologicã, Dacia, Cluj-Napoca, 2004)

RESTAURAÞIA OXIMORONICÃ A TRADIÞIEI.RENÉ GUÉNON: OBICEIUL ÎMPOTRIVATRADIÞIEI

La René Guénon, cel care des-chide calea apãrãtorilor europeni aiTradiþiei (Julius Evola, Frithjof Schuonsau, la noi, Vasile Voiculescu), obi-ceiul are conotaþia secularizatã aobiºnuinþei, uzanþei sau a „rutinãriiformelor ordinii sociale” despre careamintea Shmuel Eisenstadt. În limbaromânã, însã, el are încã un sens an-corat în tradiþie. Preferãm sã folo-sim, în consens, credem, cu intenþiagânditorului francez, termenul de„nouã tradiþie” în locul celui de obicei– cu conotaþia precizatã mai sus.„Noile tradiþii”, înlãuntrul sau în afarasistemelor teologice, sunt forþãri oxi-monornice ale conceptualizãrii ac-tuale. În plan logic – ºi etimologic! –reprezintã un nonsens, de vreme cetradiþia se precizeazã din chiar de-finiþia ei ca dimensiune a vechimii, aadâncirii în timp a unei comunitãþi,prin sedimentarea simbolurilor gân-dirii sale mitice, morale, practice etc.În realitate, orice „nouã tradiþie” nupoate denumi decât o parodie a tra-diþiei: noile sãrbãtori, rutinele vieþiipersonale, familiale, sociale sau pro-fesionale, „consacrarea” unor uzanþe,a unor gesturi, prin repetare ºi prinimpresia – falsã – de imuabilitatea

pe care le-o dã automatizarea com-portamentelor ºi nu, aºa cum adeseagreºit se spune, ritualizarea lor – suntfalsificãri menite sã umple golul lãsatde dispariþia tradiþiei. De fapt, acesteobiceiuri noi sau „tradiþii noi” sunt nunumai cu totul diferite de tradiþie, ci,în mod evident, contrare acesteia,servind, spune René Guénon, „la di-fuzarea ºi menþinerea spiritului anti-tradiþional”3.

Lucrul este evident dacã studiem,de pildã, substituirea subtil operatã atradiþiei cu „noua tradiþie” în cazulsãrbãtorilor creºtine: Crãciunul ºiPaºtele erau consacrate de tradiþieca sãrbãtori-eveniment, în cadrul cã-rora comunitatea se mobiliza pentruîntâlnirea – reglementatã ritualic –cu divinitatea. În societãþile contem-porane, „shoppingul”, cadourile, va-canþele asociate acestor sãrbãtori,petrecute în locaþii tot mai exotice,folosite în scopul explicit al „evadãrii”din tradiþie, personajele aducãtoarede daruri (Moº Crãciun sau iepura-ºul), care ajung adesea sã eclipsezedivinitatea celebratã – sunt elemen-tele strident promovate ale „noii tra-diþii”, ademenitoare prin surprinza cucare reuºesc sã stimuleze personali-tatea blazatã a omului modern ºi prinsatisfacþia materialã ºi individualãimediatã pe care i-o oferã. Ceea ce,

54

3 René Guénon, „Obiceiul împotriva tradiþiei”, în Iniþiere ºi realizare spiritualã, Ed. Herald,Bucureºti, 2008, pp. 31-36.

alãturi de ele, rãmâne spre supravie-þuire din tradiþia autenticã – întâlnireasãrbãtoreascã a grupului familial saucomunitar, ritualul religios, prazniculsãrbãtoresc – este din ce în ce mailipsit de posibilitatea de a se manifes-ta. Sã nu ne facem iluzii: dacã ascul-tãm colindele „interpretate” în sãlileteatrelor sau în difuzoarele aparatelorde muzicã nu înseamnã cã pãstrãmautenticitatea unui comportament tra-diþional. Dimpotrivã, este exemplulclasic de schimbare a unui obicei au-tentic, cu caracter ritualic, consacratîn cadrul comunitar, cu un comporta-ment individual, motivat aproape ex-clusiv estetic.

Diferenþa între cele douã tipuri deobiceiuri este una esenþialã: tradiþiaþine de suprauman, de articularea su-praindividualã a comunitãþii; „tradi-þiile noi” (pluralul este grãitor în acestcaz) sunt „ceva pur uman, fie caurmare a degenerãrii, fie prin chiaroriginea sa”, spune Guénon. În primulcaz, al degenerãrii tradiþiei, putemvorbi despre „literele moarte” ale unorobiceiuri desacralizate, transformateîn manifestãri estetice, valorizãri eticesau comportamente gurmande.

Pericolul acestei „anchilozãri” atradiþiei în obiceiuri descãrcate desens (în care nu se mai crede, cicare sunt respectate în virtutea uneiinerþii) este sesizat de Guénon: pe de

o parte, oamenii participã „automat”ºi pasiv la îndeplinirea, fãrã a le aco-peri cu trãire sacrã ºi, din aceastã ca-uzã, sunt mai dispuºi sã le schimbe,sã le adapteze sau sã le trivializeze;pe de altã parte, tradiþia devine asi-milabilã, pentru adversarii sãi, aces-tor „automatisme”, rigiditãþii ºi lipseide sens a acþiunii orbeºti. În cel de aldoilea caz, al impunerii „noii tradiþii”nu prin degradarea celei autentice, ciprintr-o acþiune „creatoare”, putemvorbi despre falsificãri, despre concu-rarea obiceiurilor, ritualurilor, riturilortradiþionale de cãtre „pseudo-obice-iuri”, „pseudo-ritualuri”, „pseudo-rituri”.

Pericolul acestei operaþii de gre-fare a societãþilor, prin care organeleautentice sunt înlocuite cu unele artifi-ciale este subliniat de René Guénon:„Când un popor a fost abãtut de lapracticarea riturilor tradiþionale, esteîncã posibil ca el sã simtã ceea ce-ilipseºte ºi sã încerce nevoia de areveni; pentru a-l împiedica, i se vorda „pseudo-rituri” ºi chiar i se vorimpune, dacã este posibil; ºi aceas-tã simulare a riturilor este uneori îm-pinsã atât de departe încât nu estedificil sã i se recunoascã intenþia for-malã ºi abia ascunsã de a stabili ungen de „contra-tradiþie”.4 Cât de uºorputem recunoaºte acest tip subtil deofensivã în importurile de obiceiuri ºirituri din spaþiul deschis al societãþii

554 René Guénon, op. cit., p. 33.

globale: de la sãrbãtorile inimilor roºiide mucava la festivalurile ºi paradelede promovare a diversitãþii, spaþiul„societãþii civile” este inundat cu pro-puneri de pseudo-sãrbãtori ºi falseobiceiuri. Pe lângã acest domeniupublic – dar lipsit de discernãmântulºi de capacitatea de rezistenþã con-servatoare a unei societãþi organiceºi nu civile – spaþiul vieþii individualeeste inundat ºi afectat de obiceiuricare induc preocupãri aproape ob-sesive pentru lucrurile nesemnificati-ve, a cãror materialitate ºi lipsã deimportanþã contribuie puternic la ru-inarea oricãrei intelectualitãþi.

Din pãcate, aici este de adus ºiargumentul capitulãrii, cel puþin par-þiale, a ºtiinþelor umane de la misiu-nea intelectualizãrii lumii. Chiar limi-tându-ne numai la domeniul care neeste propriu, al sociologiei, remar-cãm promovarea anumitor teme saumoduri de abordare care minimali-zeazã demersul – superior – de con-ceptualizare în favoarea celui – in-ferior – de rezolvare de probleme.Microsociologia (a trupului, a violen-þei, a sexului, a jocurilor de norocetc.) ºi instrumentarul sãu (analizeleconcretului, aplicativitatea obsedan-tã ºi pragmatismul tot mai îngust)deconceptualizeazã ºi rudimentari-zeazã cunoaºterea societãþii pânã laa o transforma – nu într-o ºtiinþã a

naturii, aºa cum a existat cândvaambiþia – ci într-un calcul de maximi-zare a confortului. Aºa se ajunge, depildã, ca în Statele Unite, sociologiaºi psihologia sã facã parte din instru-irea necesarã a poliþiºtilor, ca instru-mente de intervenþie concretã în re-glarea vieþii publice. Este previzibilão carierã viitoare a acestor ºtiinþe, încadrul cãreia ele sã vizeze în primulrând sau exclusiv instruirea acestor„noi specialiºti ai socialului”.

Desigur cã mimetismul celor careadoptã un comportament al majori-tãþii, acceptându-l ca obicei, poate fiblamat ca suspendare a conºtiinþeisau a discernãmântului propriu. Cutoate acestea, el poate fi tradus caintegrare, atâta vreme cât majorita-tea care impune obiceiul este o co-munitate tradiþionalã. Dacã aceastãmajoritate este de fapt unanimitatea– nu numai a congenerilor, a celorcare împart acelaºi timp, ci ºi a ge-neraþiilor succesive, prin care s-ausedimentat aceste obiceiuri – care amoºtenit formele autentic tradiþio-nale ale obiceiului ºi care refuzã sã îlexplice, cãci însãºi explicarea lui l-arcontextualiza ºi l-ar desacraliza,atunci este vorba despre „mimetis-mul bun”, de fapt, despre integrareaindividului în lumea sa. Individul senaºte în acea unanimitate ºi nu i sepoate sustrage, cãci ea este mai

56

presus de conºtiinþa ori de individua-litatea sa. Dacã, dimpotrivã, majori-tatea este una care adoptã, prinexerciþiul individual al fiecãrui mem-bru al sãu, un anumit comportamentºi îl transformã în uzanþã, atunci pre-luarea acestei uzanþe fãrã discernã-mânt sau în urma unei false evaluãrieste adevãratul mimetism. Acestaeste cel prin care se preia formaunui mod general de acþiune ºi decomportament, în care supunereavoinþei umane nu este faþã de o in-stanþã superioarã ci faþã de o purãexterioritate. Acest gen mimetismeste evident în cazul propagãrii mó-delor, prin care o formã este adop-tatã de o masã mare de indivizi înscopul asumãrii unei anumite ima-gini de sine. Este semnificativ cãîntre aceºti indivizi nu existã nici olegãturã de tip comunitar, ei asemã-nându-se pur mecanic ºi superficial,prin recomandãrile exterioare pecare le adoptã ºi care nu spun nimicdespre interioritatea lor, adicã des-pre posibilã lor solidaritate. FerdinandTönnies se referea la acest tip degrup masificat atunci când vorbea

despre situaþia curentã a societãþilormoderne, în care indivizii sunt sepa-raþi în pofida oricãrei apropieri cepare a se stabili între ei.

Ceea ce izbeºte la „noile obiceiuri”ale maselor societãþilor moderneeste, spune René Guénon, incredi-bila lor lipsa de importanþã: nu nu-mai cã lucrurile asupra cãrora atragatenþia sunt exterioare ºi goale desemnificaþii, dar ele tind sã se im-punã prin detaliile lor, prin tot ce aumai banal ºi mai îngust. Aceastã ac-centuare a banalului este unul dintrecele mai bune drumuri cãtre atrofi-erea intelectualã – pentru care celmai edificator exemplu este menta-litatea mondenã a Occidentului5. Ceicare i se supun devin incapabili de aconcepe orice realitate de ordin pro-fund. Frica de pãrerea celorlalþi este,de fapt, frica de abatere de la unstandard care, departe de a fi gene-rat organic în cadrul unei culturi, aunei lumi (din care totul face parte ºidin care individul nu se poate ex-trage fãrã a se desfiinþa pe sine),este nãscut în contextul gândirii utili-tarist-economice.

575 René Guénon, op. cit., p. 35.

BIBLIOGRAFIE

BERNEA, ERNEST, „Problema obiceiurilor – analitica ºi sociologia lor”, în Trilogie sociologicã,Dacia, Cluj-Napoca, 2004

GUÉNON, RENÉ, „Obiceiul împotriva tradiþiei”, în Iniþiere ºi realizare spiritualã, Ed. Herald,Bucureºti, 2008

HINTERSTEINER, NORBERT, Cãtre o depãºire a tradiþiilor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003

Sunt românii un popor violent?Este o caracteristicã a naþiei noas-tre, existã tipologii ale fenomenului?Suntem mai violenþi decât alte po-poare? În lipsa dramaticã a studiilorîn domeniu, violenþa românilor – pre-zentã, absentã, demonstrabilã, inter-pretabilã, caracteristicã, accidentalã,oricum ar fi dacã ar fi ea – nu benefi-ciazã decât de niºte notabile eseuriºtiinþifice (antropologice, sociologice,psihologice, biologice chiar), sau dealtele jurnalistice. Singurele studii cuadevãrat relevante vin din sfera socio-logiei comunicãrii (cu o componentãmasivã a comunicãrii mass-media),ºi voi exemplifica mai jos, ºi a psiho-logiei. Constatãri sunt însã nenumã-rate. Indexãri. Puneri la zid. Datul cupãrerea. Trecerea sub „pãlãria” româ-nismului (a caracteristicilor de neamaºadar!) a violenþei sunt cu nemiluita.

Chiar studiile sociologice serioa-se aruncã pe piaþã rezultate parado-xale: Suntem cea mai puþin violentãnaþie din Europa, spune o cercetaredin 2009, realizatã pe baza rapoar-telor Comisiei Europene ºi ale ONU,bazate pe compararea ratei crimina-litãþii la suta de mii de locuitori. MareaBritanie este cea mai violentã naþiedin Europa ºi una dintre cele maiviolente din lume, devansând SUA ºiAfrica de Sud, apoi urmeazã Austria,iar România noastrã se claseazã peultimele locuri (ceea ce, în acest caz,este de bine, se înþelege). Astfel, seindicã în studiu, peste 2.000 de per-soane la 100.000 de locuitori sunt su-puse agresiunilor în Marea Britanie.Locul secund în topul violenþei esteocupat de Austria, unde se înregis-treazã peste 1.600 de agresiuni vio-lente la 100.000 de locuitori. De altfel,

58

Normalitatea violenþei la români?Sonia Cristina Stan

rata omorurilor este mai ridicatã înmajoritatea þãrilor vest-europene.România se aflã la coada clasamen-tului, în þara noastrã înregistrandu-se32 de incidente violente la 100.000de locuitori! Specialiºtii explicã însãcã aceasta se datoreazã faptului cãRomânia, ca ºi Bulgaria, Grecia sauTurcia, au modalitãþi diferite de înre-gistrare a criminalitãþii. Apoi, un altstudiu, din martie 2010, realizat UNI-CEF ºi prezentat la sediul ConsiliuluiNaþional al Audiovizualului (CNA),semnaleazã cã România este „frun-taºã” la capitolul violenþei în televi-ziune, situându-se înaintea unor þãricu tradiþie în presa vizualã, precumSUA, Canada sau Franþa, în ceeace priveºte acest domeniu. Desigur,doar un anumit tip de violenþã, ceaprezentatã de televiziune, ºi totuºi!Pot exista cele douã clasificãri înaceeaºi teacã? Suntem sau nu sun-tem violenþi?

Unii spun cã da. Existã chiar o„Istorie a violenþei la români”, o carteîn douã volume, apãrutã în 2010, laEditura Eurostampa. De la Vlad Þepeººi Mihai Viteazul pânã la GheorghiuDej ºi Ana Pauker, de la boierii mol-do-valahi pânã la ofiþerii securitãþii,aceastã carte trece în revistã aproa-pe toate actele de violenþã care au in-trat în istoria românilor. Sunt românii

mai violenþi decât alte popoare, se în-treabã ºi editorul. Mircea Bãlan aduceîn sprijinul ideilor sale fragmenteelocvente din cronicile principatelorromâne ºi documente ale regatuluiromân ºi ale regimului comunist. Daro istorie a actelor violente ale uneinaþii nu înseamnã cã acea naþie esteviolentã! Este doar o trecere în revis-tã a violenþelor istoriei sale, aºa cumprobabil cã are orice popor. Pentru afi just evaluate aceste cazuri trebuiecercetate prin comparaþie cu ceeace se întâmpla în aceeaºi perioadãîn alte societãþi.

Mai existã apoi o carte a RuxandreiCesereanu, din 2003 – „Imaginarulviolent al românilor”, apãrutã la Editu-ra Humanitas, în care autoarea, ana-lizând presa din secolul al XIX-lea ºipânã în ultimii ani ai secolului XX,pare sã identifice niºte stereotipuripsiho-etnice ºi o aplecare a celor mairenumiþi publiciºti români pentru unlimbaj violent, de unde ea deduce unimaginar violent! Este analizatã pu-blicistica lui Eminescu de la Timpul,pe care autoarea o gãseºte violentã,apoi a lui Caragiale, a lui Arghezi,presa româneascã de dupã 1947 ºiîn final presa româneascã postde-cembristã de la Dimineaþa, Azi ºiAdevãrul la revista România Mare.Cartea se terminã cu un capitol greu

59

de citit ºi de digerat despre scrisorilepe care le-a primit Ana Blandiana înprimul an de dupã Revoluþia din de-cembrie. Iatã ce spunea editorul cãrþii,Doina Jela, despre aceste scrisoripe atunci: „Dacã acceptãm generali-zãrile Ruxandrei Cesereanu, imagi-narul violent al celor care le-au scris– e clar cã sunt scrise de mâna Se-curitãþii – ar fi chiar imaginarul vio-lent al românilor. Sigur cã ºi aceiasunt români, dar nu ºtiu dacã acelaeste imaginarul nostru, al românilor,ºi dacã ni-l putem asuma”. Iar DanC. Mihãilescu îºi exprimã în acelaºimod rezerva «pentru cã absolut totce este existent aici se gãseºte latoate naþiile, de când e lumea ºi pã-mântul. Nu noi am fãcut teroarea dinVandeea, ci Revoluþia Francezã careeste mama sau mãtuºa RevoluþieiRuseºti. Nu noi am facut nopþileSfântului Bartolomeu, nu românii aufãcut „nopþile de cristal”. Am avut ºinoi pogromurile noastre, cum au avutºi spaniolii, portughezii, polonezii,ruºii, ucrainienii, ungurii etc. Mineri-ade, dacã ar fi sã cãutãm, existã dela Donbas pânã la toate revoltelemuncitoreºti de pretutindeni. Existãîn noi aceastã fiarã înfricoºãtoarecare ne stã încolãcitã în viscere ºicare, din timp în timp, manipulatã saunu, iese la ivealã. Cu acest bemolam citit eu cartea”.

Iatã cã toate încercãrile notabilede pânã acum de a trata violenþa cape o caracteristicã a românilor gene-reazã dezacorduri uriaºe. Beneficiemînsã de studii foarte interesante des-pre criminalitate, violenþã domesticã,violenþã verbalã, psihologicã, de faptdespre multe forme de violenþã, carecertificã într-adevãr prezenþa violen-þei în societatea noastrã, dar în lipsaunor studii comparative solide nu neputem hazarda sã afirmãm cã româ-nii sunt cu adevãrat mai violenþi decâtalte naþii. Sã nu fim înþeleºi greºit:chiar existã studii comparative des-pre multe forme de violenþã, însã eleau un caracter restrâns (pe un anu-mit interval de timp, de exemplu) ºivizeazã preponderent criminalitatea,dar faptul cã avem o ratã a crimina-litãþii mai ridicatã pe un anumit inter-val de timp nu conduce automat laconcluzia cã românii sunt mai vio-lenþi decât alte popoare.

Un alt capitol al cercetãrii violen-þei marcat de absenþã este cel al vio-lenþei mediatice. Deºi în Statele Uniteale Americii ºi în þãrile vest-europenecercetãrile referitoare la violenþa me-diaticã sunt nu numai foarte nume-roase (cu atât mai relevant cu câtproblematica violenþei media estetotuºi de datã relativ recentã), ci ºiextraordinar de variate, þara noastrã

60

nu a beneficiat de foarte multe abor-dãri, cu unele excepþii notabile (însãmai puþin aplicative). Singura contri-buþie cu adevãrat remarcabilã esteraportul de cercetare comparativã(din anul 2008, reluând o cercetaredin 2004) intitulat – „Mãsurarea gra-dului de violenþã prezent în progra-mele audiovizualului românesc” – ini-þiat ºi finanþat de Consiliul Naþional alAudiovizualului (CNA) în colaborarecu Centrul de Studii Media ºi Noi Teh-nologii de Comunicare (CSMNTC) subcoordonarea prof. dr. Ioan Drãgan ºi aprof. dr. Poliana ªtefãnescu. Ca te-maticã, metodologie ºi amploare înabordarea violenþei televizuale, stu-diul reprezintã o premierã pentruRomânia, reuºind sã fie mai multdecât o simplã „mãsurare” (inerentsimplificatoare) cifricã, îmbinândtehnicile de numãrare cu cele desemnificare ºi contextualizare a con-þinuturilor analizate. Cercetãtorii aufost interesaþi sã vadã câtã violenþãexistã în programele televiziunilor dinþara noastrã, de ce facturã e (câtã eviolenþã „ficþionalã”, prezentã în filmepreponderent ºi câtã „realã”, adicãprezentã în emisiuni informative),dacã violenþa din televiziunile noa-stre o întrece ca pondere pe cea dinEuropa de vest sau America ºi dacãviolenþa prezentatã în mass-media

poate influenþa comportamentuluman al privitorului. Cu alte cuvinte,copiii care se uitã la desene anima-te cu conþinut violent devin mai vio-lenþi în urma vizionãrii repetate deastfel de emisiuni, dacã oamenii carese uitã la „ªtirile de la ora 5” devinmai violenþi urmãrind în mod repetatun astfel de jurnal, cu alte cuvintecuriozitãþi de cercetãtori prezente decând lumea în sociologia din Occi-dent, dar la noi mai puþin puse înpracticã. Concluziile studiului au fostmulte, unele aºteptate, altele para-doxale. Douã mi-au atras atenþia înmod special. Studiul spune aºa:1. Dacã în numeroase þãri care con-

stituie modele de strategie editori-alã pentru televiziunile din Româ-nia, se constatã o dublã tendinþã:una pozitivã, de reducere progre-sivã a numãrului, a ponderii ºi aduratei în programe a scenelor deviolenþã „realã” ºi „ficþionalã”, iaralta negativã, de amplificare a in-

tensitãþii/negativitãþii actelor deviolenþã mediatizate (ca efect alacþiunii instanþelor de reglementa-re a audiovizualului ºi al campani-ilor antiviolenþã ale societãþii civi-le), la noi în þarã violenþa televizu-alã se menþine la cote ridicate subtoate trei aspectele menþionate.Acest fapt indicã dominarea, la ni-

61

velul televiziunilor româneºti, almodelului primar al televiziuniisenzaþionale ºi consumeriste. Seconstatã o evoluþie paralelã întrediversificarea ºi creºterea violen-þei în viaþa cotidianã ºi punerea înscenã a violenþei pe ecranele TV,dar mai ales o prezentare mai dra-maticã ºi spectacularã a violenþeireale în emisiunile informative ºi oestetizare tot mai spectaculari-zantã a violenþei ficþionale. Astfel,violenþa este prezentatã adeseorica o conduitã socialmente accep-tabilã; ca o sursã de plãcere nor-malã; scenarizãrile dau o imagineexcesiv conflictualizantã a relaþii-lor sociale ºi a rolului violenþei camod de reglementare a relaþiilorsociale.

2. Prezentarea violenþei la televiziu-ne, aproape ca un „dat natural”amplificã ºi chiar deturneazã mo-delele narative clasice identificatede autori ca V. Propp ºi R. Barthesîn alte categorii de povestiri, mode-le care ºi ele pun accentul pe acþi-une ºi mai puþin pe personaj: ast-fel acþiunea violentã se aflã încentrul structurii culturale ºi ideo-logice de semnificare, iar „violen-þa este reprezentatã ca o legenaturalã (mai curând decât ca olege culturalã). Ceea ce are darul

de a inocenta violenþa, legea celuimai puternic fiind în acord cu olege a naturii”. Faptul cã televiziunile din România

prezintã violenþa ca pe un „dat natu-ral” duce la o acomodare cu violenþa.Autorii studiului se refereau prepon-derent la „violenþa ficþionalã” ºi con-chideau: „Combinarea unei schemecultural-valorice, maniheiste ºi natura-lizante (lupta Binelui ºi Rãului, legeacelui mai puternic, înfruntarea ca trã-sãturã a interacþiunii umane din zonainterpersonalã intimã – ceea ce ve-dem sistematic în schema narativã aserialelor americane difuzate ºi la noi)cu procedeul tehnic al filmãrii prefe-renþiale în «plan apropiat» (deci aso-cierea dintre o anumitã schemã nara-tivã ºi anumite procedee de vizualiza-re) favorizeazã reprezentarea violenþeiºi agresivitãþii ca un fapt uman natural,mai puþin cultural, ceea ce conduce lao reprezentare a violenþei televizualeîntr-o perspectivã apropiatã darwinis-mului social. Violenþa nu apare doarca legitimã (în anumite situaþii ale po-vestirii) ci chiar ca ceva natural, cevacare þine de firea lucrurilor: logica na-rativã a acþiunii ºi interacþiunilor vio-lente se impune ca o logicã naturalãa lumii reale a oamenilor”.

Este posibil ca acest lucru sã fievalabil ºi pentru „violenþa realã”, cea

62

prezentatã în emisiunile de tip infor-mativ ale televiziunilor (telejurnale,buletine de ºtiri) din România, dar înalt sens. Dacã în analiza „violenþeificþionale” întreprinsã de CNA, vio-lenþa este prezentatã adesea ca oconduitã socialmente acceptabilã, cao sursã de plãcere normalã, scenari-zãrile „violenþei reale” la care recurgbuletinele de ºtiri conduc la o imagineexcesiv conflictualizantã a relaþiilorsociale ºi a rolului violenþei ca mod dereglementare a relaþiilor sociale. Înambele cazuri este vorba de o „aco-modare cu violenþa”, fapt care seregãseºte în viaþa de zi cu zi a indi-vizilor.

De abia aici ne-am putea opri ºiam putea vorbi despre violenþa româ-nilor. Este hazardant sã afirmãm cãdoar televiziunea determinã un com-portament violent, însã putem sãconstatãm chiar cu armele simþuluicomun o anumitã „detaºare” a cetã-þenilor noºtri în faþa violenþei. Nu ºtiuce anume ne-a fãcut sã ajungem aici,un factor important poate fi influenþamass-media, da, e de analizat aceas-ta, concluziile studiului sociologic demai sus nu se poate sã ne lase indi-ferenþi; alãturi de familie, ºcoalã,mediul imediat de socializare, de pe-trecere a timpului liber, expunerea lamodele, prin imensul sãu rol pe care

îl are în socializarea românilor, mass-media poate fi un factor hotãrâtor.Evident, nu singurul.

Treziþi dintr-o datã într-o libertatepe care nu ºtiau sã o gestioneze, ce-tãþenii României s-au trezit dupã Re-voluþie cu convingerea cã, dacã timpde 50 de ani s-au tot supus regulilor,acumulând frustrãri ºi revolte, acumsunt chemaþi sã încalce toate reguli-le, cãci altfel la ce e bunã libertatea.Violenþa rezidã, la nivel psihologic, înincapacitatea de a vedea ºi alt ade-vãr decât pe al tãu, iar oamenii nea-vând exerciþiul îndelungat al toleran-þei ºi al dialogului n-au gãsit altã va-riantã de a-l impune decât cu forþa. Înfond, e vorba de a deþine puterea.

La a treia ediþie a Conferinþei deneuropshiatrie pentru medicii de fa-milie din noiembrie 2010, s-a dezbã-tut agresivitatea ºi violenþa ca formede patologie socialã. Atitudinea agre-sivã ºi comportamentul violent auajuns sã fie „normale” în societatearomâneascã, spun medicii. „Proble-ma agresivitãþii ºi a violenþei estecomplexã biologic ºi sensibilã atâtdin punct de vedere cultural, cât ºipolitic. Descoperirile biologice nu nescutesc în niciun fel de responsabili-tatea faptelor noastre violente. Elene fac însã mai puþin mândri de moº-tenirea noastrã „sãlbaticã” ºi mai

63

raþionali în demersul de întoarcere la„starea naturalã”, a precizat dr.Cristian Sever Oana.

Fãrã sã intrãm în discuþii biologi-zante despre plãcerea umanã, expli-cabilã psihologic, de a vedea violen-þa, punem întrebarea: de ce exploa-teazã televiziunile acest efect, de cedifuzeazã violenþa? Unul dintre rãs-punsuri ar putea fi profitul. Astfel, mo-tivaþia economicã (tradusã în luptapentru audienþã ºi contracte publici-tare) este cea care determinã televi-ziunile sã recurgã la metode din ceîn ce mai rafinate de prezentare aconþinuturilor violente, sub explicaþia

simplistã cã ele „aparþin lumii reale”,în fapt exploatând efecte psihologicecare þin de natura umanã profundã –ele sunt niºte valorizãri ale faptelor,trãsãturilor, comportamentelor umanecare se adreseazã preponderentemoþiilor, fiind cea mai facilã ºi mai laîndemânã modalitate de a obþine au-dienþa. Cât îi afecteazã aceasta peromâni, cât de dispuºi sunt ei sã „îm-brace” cultural neajunsurile biologicecu care s-au nãscut ºi care îi apropiede regnul din care se trag de fapt, ºimai ales cum au reuºit sã fie atât deindiferenþi la violenþã, s-o considerenormalã, sunt întrebãri care rãmân.

64

Confluenþe

1Titlul acestui articol este inspiratdintr-un video-clip (reclamã la o

bãuturã produsã în România) în careerau relevate mai multe dintre contri-buþiile ºtiinþifico – tehnologice ale ce-tãþenilor români la dezvoltarea întregiiplanete (de la inventarea stiloului, laefectul Coandã, precum ºi rezultatelepozitive aduse corporaþiei Microsoftde munca tinerilor specialiºti în infor-maticã din þara noastrã).

Efectul urmãrit de acel titlu – carel-a fãcut sã fie printre cele mai pro-movate de români pe internet, în re-laþiile de prietenie pe care le au cualþi strãini – este unul activ, de con-tracarare a unei imagini dezastruoa-se pe care România ºi etnicii sãi oau (fie nu sunt deloc cunoscuþi, fie

sunt cunoscuþi doar în ceea ce pri-veºte aspectele negative, ori, maisimplu, stereotipurile cu care oriceromân se confruntã în faþa unui dia-log cu un strãin sunt invers propor-þionale cu adevãrata dimensiune astatului ºi naþiunii noastre).

Cu toate acestea, stereotipurilecreazã o problemã fundamentalã –oare cât este necesar sã fie cunoscutdespre o þarã pentru ca aceasta sã seindividualizeze1 la nivel mondial (con-tinental fiind mai uºor), deoarece înlipsa acestei reuºite se poate consi-dera cã dispariþia unui astfel de statnu este o problemã pentru nimeni, ºi,implicit, harta geopoliticã a lumii poa-te fi schimbatã foarte uºor2.

67

A world without RussiaDr. Marius Vãcãrelu

1 Conceptul de individualizare a statelor are douã accepþiuni: juridicã (prin ansamblul de normejuridice care au aplicabilitate pe un anumit teritoriu) ºi psiho-sociologicã, specificul acesteia dinurmã fiind posibilitatea de schimbare a dimensiunilor factorilor ce contureazã imaginea statului.2 De remarcat faptul cã dispariþia limbilor mai puþin utilizate a fost sesizatã ca o pierdere delingviºti din a doua jumãtate a secolului XIX (în multe cãrþi din domeniu fiind subliniat numeleultimului vorbitor de dalmatã, limbã a peninsulei cu acelaºi nume). Dacã pentru continentuleuropean aceasta a fost mai uºor de observat, continentele asiatic ºi african nu s-au bucuratde aceeaºi atenþie decât din a doua jumãtate a secolului XX.

2Cantitatea de informaþie adusã îndiscuþie pentru a rãspunde la

întrebarea de mai sus este diferitã înfuncþie de þarã, dar ea nu poate sur-monta obstacolul pe care fobia faþãde un subiect sau altul3 o ridicã. Con-cret, despre o þarã pot exista nenu-mãrate surse de informare, numai cãacestea vor fi consultate numai înlimita în care este o imagine pozitivãdespre statul – subiect. Acest com-portament omenesc este de fapt oexpresie a mecanismelor de apãrarepsihologicã dezvoltate de om, carede cele mai multe ori refuzã sã întâl-neascã informaþia care nu îi produceplãcere. Cu precãdere la persoanelecare accentueazã pasiunea în acþiu-nile lor, acest tip de comportamentpoate fi observat cu precãdere în tim-pul campaniilor electorale, când ma-joritatea electorilor nu consultã decâtgrupaje informative (realizate demass-media) care exprimã punctullor de vedere, nefind cunoscut dicto-nul latin „audietur et altera pars”4.

De aceea, stereotipurile suntchestiuni care nu trebuie pierdute osecundã din vedere, deoarece îm-potriva lor este imposibil de acþionat.Astfel, ele pot fi cel mult diluate înalte noi stereotipuri, dar nu pot fi

anulate. Este de datoria specialiºti-lor în teoria comunicãrii ºi a imaginiide a gasi noi aspecte care sã devinãstereotipuri în analiza unui stat ºi aunei naþiuni, acestea putând aduceechilibrãri în sfera imaginii statului.

3Pentru a ne fundamenta aceastãopinie, trebuie sã considerãm ca

un factor favorizant al acestei stereo-tipizãri a statelor presa, ºi în specialcea vizualã. Chiar dacã fenomenuleste mai pregnant în România, eleste comun tuturor statelor libereunde presa este supusã unei trans-formãri majore adusã de internet: vi-teza postãrilor ºi posibilitatea oferitãaproape oricui de a comenta în timpreal duce la o transformare a para-digmei informãrii cetãþenilor. Con-cret, din dorinþa de a da o informaþieînaintea altui post concurent, seschematizeazã elementele ne-esen-þiale ale acesteia. Mai precis, jurna-liºtii anunþã „ceva”, dar, cu toateacestea, doar într-o eventualã tuºãla finalul ºtirii în cauzã vor face oscurtã referire la istoricul acesteia, lacauzele care au determinat (cel pu-þin din punct de vedere istoric) apa-riþia acesteia.

De aici, douã aspecte care tre-buie subliniate:

68

3 De drept internaþional (în speþã, statul).4 Sã fie ascultatã ºi cealaltã parte.

a) Primul este legat de cvasi – de-profesionalizarea jurnaliºtilor au-tohtoni (fenomenul, dupã cumprecizam, începe sã fie comun ºialtor þãri, aceastã alterare a capa-citãþilor de informare obiectivã ºicât mai completã în raport cu ne-cesitatea fiind una din expresiilenoii societãþi post – moderne5). Înacest context, este evident faptulcã un profesionist nu va mai recu-noaºte în cadrul buletinelor deºtiri normale nici mãcar pronunþiacorectã a numelor6, iar desprecauzele care au stat la baza noi-lor evenimente ce trebuie prezen-tate, cu greu se pomeneºte ceva,din lipsa de documentaþie de cali-tate. Din pãcate aceastã tendinþãse manifestã în ultimii ani ºi la ni-velul traducerilor, fãcute de multeori pentru un cost mai redus destudenþi sau absolvenþi ai altor fa-cultãþi decât cele din domeniul dincare se efectueazã operaþia de in-terpretare lingvisticã (antologicã rã-mâne, în opinia noastrã, traduce-rea efectatã dintr-o lucrare de va-

loare consacratã Asiei Centrale7,unde specialiºtii în probleme chi-nezeºti au fost denumiþi pe totparcursul lucrãrii „chinologi”!!!). Înaceastã situaþie, nu este greu deapreciat care sunt consecinþeleasupra celor care nu sunt cunos-cãtori ai fenomenelor prezentatede jurnaliºti – aceºtia vor avea nudoar o imagine deformatã, ci ºicunoºtinþe greºite în acea speþãcare se vor propaga în mediul so-cial, fiind foarte greu de corectatîn lipsa instrucþiei;

b) Al doilea este legat de necesita-tea ordonãrii prezentãrii ºtirilor încadrul jurnalelor. Cu toate cã ima-ginile conteazã enorm, nu estemai puþin adevãrat cã logica nu seschimbã, indiferent cât de marear fi presiunea diferitelor eveni-mente. Astfel, prezentarea aces-tora trebuie sã urmãreascã doarlogica puterii, iar nu logica senti-mentelor – între o crimã într-o fa-milie din protipendadã8 ºi un acordcomercial (anost pentru prima pa-ginã, e adevãrat) între SUA ºi

69

5 În ceea ce priveºte conceptul de societate post-modernã, a se vedea pe larg R. Cooper:Destrãmarea naþiunilor, ed. Univers Enciclopedic, Bucureºti, 20066 Cu surpindere am putut observa maniera de ortografiere, pronunþie ºi în final carenþelelegate de numele diferiþilor oameni politici ruºi, forma englezã fiind uneori în contradicþie cucea deja împãmântenitã în limba românã, dar, evident, strãinã editorului ºtirilor. 7 J. Roux: Asia Centralã, ed. Artemis, Bucureºti, 20078 În logica post-modernã, orice eveniment al unui cuplu monden este suscpetibil de adeschide un jurnal de ºtiri.

China, spre exemplu, acesta dinurmã trebuie plasat la începutuloricãrui buletin de ºtiri, datoritã im-portanþei actorilor implicaþi. Istoriaa demonstrat cã este fãcutã decei mari, iar cei mici de obicei potdoar sã o suporte ºi sã întreprindãacþiuni în limitele permise de ma-rile puteri, marile acþiuni fiindu-le înmare parte interzise datoritã dis-proporþiei de forþe. Presa are înacest context – al abundenþei deinformaþie – rolul de a ordona pre-zentarea, în aºa fel încât cetãþeniisã nu piardã dintr-o zi esenþa aces-teia. Considerãm cã derapajul în-tâlnit astãzi trebuie corectat cuenergie, ºi în acest sens conside-rãm necesarã adoptarea unei legia presei clare, care sã stipulezeca obligatorii necesitatea profe-sionalizãrii jurnaliºtilor ºi schemalogicã de prezentare a ºtirilor. Deºise poate obiecta cã ar fi o limitarea libertãþii presei (watch dog9),acest lucru nu este adevãrat. Neaflãm de fapt în situaþia cunoscu-tã în literaturã rusã a secolului XIXca disputa libertãþii scrierii. Astfel,Cehov susþinea cã se poate scrie

orice, iar replica lui Tolstoi a fostcã se poate scrie orice, cu condi-þia sã se scrie bine. În contextulsupra-abundenþei de informaþie(despre orice), ordonarea repre-zintã calitatea pe care un jurnalist(ºi prin extensie o întreagã entita-te de presã) trebuie sã o aducã.

4Poate cea mai afectatã mare pu-tere de imaginile stereotipe este

Rusia. În ceea ce priveºte aceastã þa-rã, mânuitorii cernelei nu au cruþat-o,este drept, iar istoria ei sângeroasãºi de multe ori prezentatã ideologic,în raport cu diferitele doctrine – iar nuîn respectarea sensului istoriei, aºacum îl definea Nicolae Iorga – au lãsatnu doar loc la interpretãri, ci ºi la maimulte atitudini agresive, atât în inte-riorul societãþii ruse, cât ºi a popoa-relor vecine acestuia.

În ceea ce priveºte interpretareaºi deformarea istoriei, este de remar-cat ºi un micro-roman10 publicat înUniunea Sovieticã la începutul anilor1980 de Eldar Riazanov (în coauto-rat), unul dintre cei mai mari regizoriruºi11, în care conducãtorul Acade-miei de ªtiinþe ale Educaþiei este asa-sinat de Ivan Groznoi ºi Ecaterina

70

9 Gardianul libertãþilor cetãþeneºti.10 Gradul mediu de culturã în Rusia este ridicat, ºi discuþiile pe teme literare sunt o prezenþãobligatorie în descrierea þãrii.11 „Moscova nu crede în lacrimi” îi aparþine. A fost pentru un scurt timp ºi conducãtorul orga-nizaþiei centrale a cineaºtilor ruºi.

a II-a pentru vina de „a nu respectaadevãrul istoric ºi cârmirea corãbieiºtiinþei dupã cum bãtea vântul”. Înacest sens este remacabilã o glumãcare a circulat mulþi ani în Uniune,conform cãreia persoana care ajungela psihiatru pentru cã spunea ceva,gândea altceva iar faptele sale îierau diferite de primele douã atitudinieste consideratã perfect normalã.

Aceastã stare psihologicã, sesi-zatã de întreaga societate rusã a fostaugmentatã de un comportament înarena politicã internaþionalã de naturãa nu aduce prieteni sinceri, majorita-tea statelor care au încheiat tratate cuMoscova fiind sau prea înfricoºatã,sau prea slabã în faþa puterii mareluialiat. Cu doar douã excepþii – una înEuropa (Germania) ºi alta în Asia(China), Rusia nu a încheiat tratatedecât ca urmare a unor confruntãrimai mult sau mai puþin deschise (nudoar de naturã militarã, ci ºi econo-micã), stereotipia care este legatãde existenþa statului rus nedându-iacestuia posibilitatea de a manevracu o întreaga abilitate diplomaticã decare reprezentanþii statulu rus au datdovadã în urma diferitelor negocieridiplomatice.

Practic, stereotipia devine pentruRusia ceva comun în opinia noastrãde la sfârºitul rãzboiului dus de Minin

ºi Pojarski, ºi care se finalizeazã în1613 cu instalarea dinastiei Romanov,când Polonia – þara învinsã în acelrãzboi, ºi mai târziu dezmembratã(ºi ca pedeapsã pentru implicareasa în vremurile tulburi) izbuteºte sãacrediteze în vestul Europei – maiîntâi timid, iar începând cu secolulXIX, cu toatã puterea – o imaginenegativã despre poporul rus.

5În fapt, la baza imaginii negativepe care Rusia o dobândeºte în

Europa ºi mai apoi în lume staucâteva aspecte politico – economicenerezolvate temeinic, sau, într-un caz,nu la timp:a) Prezenþa militarã rusã în Paris în

1815. Dacã pânã atunci armateleþarului luptau mai ales pecâmpurile sud-estului european ºieventual în partea centralã acontinentului, ocuparea capitaleifranceze în urma înfrângeriidefinitive napoleoniene obligastrategii militari englezi ºigermanici (prusieni ºi austrieci) lao reflecþie amarã: doar niºte statefoarte puternice pot face faþãcolosului rus, ºi acestea trebuiedispuse ca o barierã nu doar pedirecþa strategicã Elba, ci maiales spre direcþia Dunãre –Bosfor;

71

b) Situaþia evreilor în teritoriul impe-riului rus. Niciodatã tratatã corect12

(ezitãrile administraþiei þariste vorduce într-un final la prãbuºireaacesteia ºi prin eforturile unui marenumãr de evrei angrenaþi în struc-turile de putere comuniste) dinpunctul de vedere al politicii eco-nomice, se va ajunge la o situaþiede conflict aproape perpetuu întrereprezentanþii celor douã state13.De menþionat cã geneza Proto-coalelor Înþelepþilor Sionului14, lu-crare cu mare importanþã în pro-paganda din jurul masoneriei ºievreilor este consideratã de majo-ritatea celor ce au analizat cazulca fiind produsã de un remarcabilagent al Ohranei15, la ordineleconducãtorilor structurii secrete;

c) Situaþia þãrãnimii în raport cu ex-ploatarea acesteia de cãtre aristo-craþi. ªerbia a persistat în imperiulrus pânã la reforma din 1861 a luiAlexandru al II-a; doar din acelmoment începe cu adevãrat operade „perestrioti16” în statul rus.

Cursul reformelor modernizatoareva fi deturnat spre extremism deLenin, dar istoriografia rusã subli-niazã astãzi meritele þarului, ºi maiales a celor doi enegici reforma-tori de la început de secol (Witteºi Stolîpin) în ameliorarea situaþieiþãrãnimii.Dintre toate acestea, imaginea ste-

reotipã a înapoierii a fost datã cudeosebire de acest ultim aspect, pecare occidentalii îl sesizeazã cu deo-sebire în timpul rãzboiului Crimeii(1853–1856), când înfrângerea arma-tei ruse produce un adevãrat cutre-mur în societatea þaristã, ea nefiindcapabilã sã mai repare consecinþelede ordin psihologic provocate de des-chiderea cutiei Pandorei care a fostcucerirea portului Sevastopol.

Practic, conºtiinþa înapoierii sta-tului rus a impus adoptarea de refor-me de cãtre conducãtorul autocrat,numai cã oricât de importante ar fifost, ele nu puteau recupera în cei25 de ani de domnie sutele de ani de imobilism, iar deschiderea spre

72

12 Vezi pe larg A. Soljeniþîn: Douã secole împreunã. Evreii ºi ruºii înainte de revoluþiei,Bucureºti, 200613 Câteva articole din presa israelianã a anului 2009 precizau cã în Palestina acþionau ofiþeriai servicilor de informaþii ruse care aveau ca principalã misiune detectarea goniometricã aacþiunilor omologilor lor din servicile secrete mozaice. 14 Autorul nu se pronunþã asupra acestor documente, neavându-le pe cel originale. Acestea,datoritã caracterului lor delicat, evident, nu sunt publice. Doar o analizã temeinicã ºi de naturãfizico-chimicã (astãzi, cu mult mai multe certitudini decât la sfârºitul sec XIX) ar putea oferi obazã clarã de interpretare fizicã, obligatoriu anterioarã celei politice).15 Servicul secret þarist.16 A reconstrui.

societate producea în mod evident ºitensiuni – revolta unei societãþi zã-gãzuite era inevitabilã, doar limitelede acþiune ale taberelor nu erau cu-noscute în acei ani. Oricât de multãbunãvoinþã ar fi arãtat monarhii, dife-renþele economice ºi politice dintrearistocraþi ºi þãrãnimea emancipatãar fi dus în cele din urmã la un rãzboicivil, doar momentul ºi ideologia careîi va conduce spre câmpul de bataiepe cei mai sãraci (ºi, prin consecinþã,mai uºor de manipulat) nu era cu-noscutã (deºi poziþiile lui Bakunin,Herzen or Belinski o anticipau ºi înaceastã direcþie).

6Prãbuºirea finalã a ordinii tradiþio-nale a statului rus, sub influenþa

propagandei bolºevice a fost opritã ºideturnatã printr-o dictaturã cumplitã,care a egalizat în sãrãcie toþi cetãþeniisovietici, proiectul creãrii lui „homosovieticus” fiind necesar pentru a re-aliza un numitor comun între aceºtia.

Cu toate acestea, comunismul s-adovedit a nu fi prea îndepãrtat detradiþiile imperiale ruse, cultul pentruîmpãrat fiind înlocuit cu cel pentru

doctrinã (paznicii acesteia jucând înfiecare þarã comunistã un rol impor-tant17) ºi fondatorii ideologiei.

Asupra aspectelor principale alepoliticii interne a statului rus în co-munism nu vom insista, pentru cãele au reprezentat într-adevãr o ru-pere de tradiþia economicã rusã,schimbarea având ecouri în aproapejumãtate din suprafaþa ºi populaþiaplanetei, Moscova devenind pentruun anumit timp nu o a treia Romã18,ci mai degrabã o Mecca a stângii.

Mecca a fost anihilatã însã prindouã evenimente predictibile, ºi cares-au împlinit într-o logicã a istorieiruse, dupã cum Helene Carrered’Encausse sublinia într-una dinrecentele sale lucrãri19. Practic, con-testaþia chinezã a venit în considera-rea unui trecut de multe ori mai puþinpaºnic dintre cele douã þãri, care seanalizeazã reciproc din perspectivavocaþiei eurasiatice comune20, iar aldoilea eveniment – declanºarea unuisoi de reforme de cãtre Gorbaciovse înscrie în tentativele autocraþilorruºi de a eficientiza un sistem ajunsdincolo de limita supravieþuirii.

73

17 Pe lângã primul secretar, obligat sã o menþinã, exista ºi un ideolog oficial. Cel maicunoscut a fost Mihail Suslov. Moartea lui antreneazã o serie de schimbãri la nivelul statuluisovietic, finalizate prin schimbãrile aduse de Gorbaciov.18 Pretenþie de naturã politico-religioasã, opusã celei hristice care are ca punct central un nouIerusalim.19 H. Carrere d’Encausse: Imperiul Eurasiei. O istorie a Imperiului Rus de la 1552 pânãastãzi, Ed. Lider, Bucureºti, 2008, pg. 182 – 184.20 Mai pronunþatã în cazul Rusiei prin dimensiunea teritoriului, pe când din partea Chineiaceastã vocaþiei este raportatã în principal la cele douã puncte tari ale sale din secolul XXI:demografia ºi schimburile comerciale.

Efectele acestor evenimente isto-rice au fost douã.

Mai întâi s-a pierdut supremaþiaideologicã mondialã21, ºi asupraacesteia niciodatã Rusia nu va maiputea avea efect. Dar este evident cãîn logica marilor puteri influenþa nu seva reduce niciodatã doar la vecinii lor,iar consecinþa a fost o abandonare aunor spaþii din perspectiva interesuluidirect pentru o concentrare mai pu-ternicã a acþiunilor pe un spaþiu mairestrâns, dar cu mult mai multe re-zultate pozitive22. Astfel, începând cuanii 1960 acþiunea URSS ºi a Rusieimai apoi este mai primejdioasã pen-tru vecini ºi statele unde intereseesunt directe, faþã de momentele încare strategii moscoviþi aveau ca þintelumea (în numele unei ideologii careeste universale).

Cel de-al doilea efect a fost însã denaturã economicã, ºi cu efecte carenu s-au putut corecta pânã astãzi.Astfel, politica lui Gorbaciov de aban-donare a unelor spaþii de interes afost însoþitã de o introducere a do-larului ca monedã a schimburilorcomerciale ruse. De aici, vor veni un

val de speculaþii bancare, care vorculmina cu prãbuºirea bancarã din1998, pe de-o parte, ºi cu acumula-rea de averi doar de cãtre o micãparte a populaþiei – de obicei cei careaveau legãturi cu servicul de informa-þii ori cu mediul infracþional (adus subcontrolul aceloraºi profesioniºti ai in-formaþiilor), pe de altã parte.

7De aici, se va observa cã vertica-la puterii – afectatã de schimbã-

rile aduse de cei doi conducãtoricare transformã societatea rusã(Gorbaciov ºi Elþîn) nu va mai puteafi analizatã fãrã a înþelege cele douãsarcini ce sunt trasate obligatoriu (înfiºa postului) oricãrui conducãtor po-litic rus:a) Obþinerea de rezultate pozitive ºi de

substanþã în zona de interes stra-tegic imediat a Rusiei. Astfel, dialo-gul ºi întregul rãzboi ruso – ucrai-nean (dintre veliko ºi malo-ruºi) nueste decât o expresie a acestei ne-cesitãþi: conducãtorul care nu se ri-dicã la înãlþimea acestui scop estedebarcat fãrã ezitare23. În aceastãsferã se include ºi relaþia de interesstrategic româno - rusã;

74

21 Iar din punct de vedere doctrinar lovitura chinezã a avut drept continuare apariþia euro-comu-nismului, momentul în care nu s.a mai putut imagina unitatea de monolit a miºcãrii comuniste,iar coexistenþa paºnicã” era cel mai previzibil rãspuns.22 În logica profesorilor de stategie ai ºcolilor de geopoliticã de la Moscova, concentrareareprezintã ultima acþiune înaintea loviturii strategice. A se vedea ºi lucrarea Creierul armatei,autor B.M. ªapoºnikov.23 A nu se confunda aceastã sarcinã doar la nivelul preºedintelui sau primului ministru. De celemai multe ori pedeapsa se aplicã celor însãrcinaþi în lumea invizibilã sã aducã rezultate.

b) Obþinerea de profituri pentru ceicare au câºtigat competiþia econo-micã a secolului – privatizarea fon-durilor partidului comunist sovieticºi a resurselor naturale a Rusiei.Într-o þarã în care totul vine de laþar (de la stat) este inimaginabil unºef de stat sãrac24, ºi la fel de ini-maginabil este un conductor deoblastie care sã nu joace acelaºirol în fieful sãu25. De asemenea,nici ascensiunea unei persoanecare nu este capabilã sã sporeas-cã aceste averi nu este posibilã,indiferent cât de mari ar fi calitãþilepersoanei în cauzã.Acest lucru este conºtientizat la

nivelul întregii societãþi ruse, iar deaici este evidentã o anumitã nemulþu-mire a cetãþenilor, obligaþi sã aducãla îndeplinire dispoziþiile celor puter-nici, fiind rãsplãtiþi pentru aceastadoar la nivelul de fãrâmituri (din punctde vedere economic) ºi sfidare (caatitudine a celor bogaþi ºi puternicifaþã de masa populaþiei ruse).

De altfel, aceastã disproporþieafecteazã ºi mai mult psihologia ruºi-lor, deoarece ani de zile propagandacomunistã sublinia comportamentul

celor bogaþi (prezentaþi ca sfidãtori ºifarã compasiune faþã de sãraci) dinoccident prin raportare la comporta-mentul posibil într-o societate undesãrãcia era elementul egalizator.Acelaºi tip de comportament (maiaccentuat chiar, pentru cã acumula-rea primitivã de capital s-a fãcut într-un timp foarte scurt) din partea multorîmbogãþiþi duce de fapt la o fracturãsocialã durã, iar cei aflaþi în slujbastatului (de la personalul administra-þiei publice centrale ºi locale, dimpre-unã cu militarii ºi ofiþerii serviciilor deinformaþii) sunt ºi ei nemulþumiþi, pen-tru cã ei observã ºi îndeplinesc sar-cini din care nici ei nu câºtigã propor-þional cu eforturile depuse în acestscop. Corupþia care dominã econo-mia ºi administraþia publicã rusã (esti-matã pânã la 50% din PIB) este ºi oexpresie a acestei nemulþumiri (esteadevãrat însã cã tradiþia rusã a co-rupþiei este mult mai largã26, iar feno-menul în sine are ºi alte cauze).

8Fundamentale sunt direcþiile stra-tegice de acþiune ruse spre zona

de vest. Dacã în spaþiul de est Rusianu a putut decât sã se retragã (puþinicunosc cã oraºul San Francisco a

75

24 Un exemplu al acestei idei este evaluarea cinicã fãcutã de revista Forbes a ceasului ac-tualului premier rus (Pattek Phillipe, 60.000 euro)25 Expresia rusã este: „Un general în Siberia este þar ºi Dumnezeu”26 Pânã în secolul XIX funcþionarii statului nu erau plãtiþi, veniturile lor depinzând direct deîncasãrile dobândite în exercitarea serviciului statului.

fost la origine rus, numindu-se FortRoss) – evidentã greºealã strategicã,ea menþinându-ºi doar partea nordicãa Asiei, cea mai neprietenoasã dinpunctul de vedere al climei ºi implicita exploatãrii – în partea de vest Rusiaîntâlneºte Europa ºi cele douã mariprovocãri ale sale:a) Linia strategicã germanã, prin care

relaþia dintre nordul continentului ºiRusia este fundamentatã sub as-pect civilizaþional ºi economic (pânãîn sec. XIX majoritatea inovaþiilorsocietãþii ruse au fost realizate degermani), iar din aceastã zonãRusia primeºte cei mai mulþi banisub forma investiþiilor (spre exem-plu, media firmelor germane carevin la ambasada rusã din Berlineste de 20 de zi). Mai mult, investi-þiile considerate sigure de firmeleruse sunt în acest spaþiu, Londrafiind consideratã azi a avea ºi unnume cu rezonanþã slavicã – Lon-dongrad27, în speþã. De aceea,orice om de afaceri rus cautã pe câtposibil sã aibã un imobil în pro-prietate în aceastã parte a continen-tului, pentru cã „vremurile tulburi28”sunt o constantã a politicii ruse, ºiun refugiu este întodeauna util;

b) Direcþia strategicã politico – religi-oasã este cea perimetrului mãrilorAdriatice, Egee ºi Negre, prin careRusia urmãreºte eliberarea deconstrângerile teritoriale (liberulacces la Mediteranã, în conside-rarea poziþiilor defensive englezedin strâmtorile Mãrii Nordului ºi aGibraltarului) ºi reconsiderareaspaþiului sãu de dominaþie directã.Aici foloseºte mai mulþi vectori –de la cel religios la cel panslavist.În aceastã ecuaþie existã trei pro-bleme: Turcia, pentru partea su-dicã, prin care Rusiei i se refuzãrolul activ în mãrile calde (ea fiindprima barierã, inelul protector bri-tanic fiind aici mai mult decât su-plimentar, în faþa hotãrârii Ankareide a nu ceda); binomul Ucraina –Polonia (încleºtarea mortalã acelor douã capitale cu Rusia seface în considerarea originii slavea celor douã, coroborate cu dorin-þa normalã de supremaþie în acestspaþiu. Astfel, Varºovia este an-grenatã mai mult decât Kievul înaceastã luptã29 pentru cã o even-tualã supremaþie (economicã,mai întâi, ºi politicã, ulterior) înUcraina va realiza visul polon:

76

27 A se vedea ºi M. Hollingsworth ºi S. Lansley: Londongrad: From Russia with Cash; The InsideStory of the Oligarchs, ed. Fourth estate, Londra, 2009.28 Perioadã în istoria rusã de la sfârºitul sec. XVI, când lupta pentru putere dureazã mai mulþiani iar Moscova este la un moment dat cuceritã de polonezi.29 Nu discutãm consecinþele ultimei prãbuºiri aeriene.

graniþe de la Marea Balticã laMarea Neagrã30 (cordon anti-ru-sesc) ºi o populaþie de 80 de mili-oane opusã Rusiei în principal (ºiGermaniei, ca element vizat se-cund). Ultima problemã este Ro-mânia, statul care deºi ortodox nueste slav, are mai multe caracte-ristici occidentale decât orice altstat slav ºi totuºi numãrul carac-teristicilor orientale este la fel demare; ea controleazã în bunãparte Dunãrea; are o populaþiedinamicã ºi greu de asimilat canumãr ºi caracteristici compor-tamentale iar rusofobia acesteiaeste la cote înalte.

9Dacã pentru primele douã proble-me Rusia are în general o stra-

tegie în care trebuie sã asocieze ºialte state (Siria, Caucazul, Germania,Bielorusia), pentru România interesulstrategic rus impune acþiunea directã.Astfel, operaþiunile pe care Rusia leduce direct în mediul economic ºi poli-tic românesc (incluzând aici bineînþe-les ºi teritoriile ocupate în 1940/ 1944)pot avea doar douã scopuri: fie spar-gerea statului român ºi instalarea uneibaze politico-administrative ruse lagurile Dunãrii31, fie slãbirea pînã la

momentul în care din imaginea Ro-mâniei nu vor rãmâne decât stereoti-purile (negative, cvasi-integral la niveleuropean ºi mondial) ce nu vor per-mite Bucureºtiului decât o continuãsupunere în faþa imperativelor altorforþe.

Din partea Bucureºtiului însã,Rusia a înregistrat în aceºti 20 de anide la eliminarea oficialã a comunis-mului o serie negativã de fapte, de laintrarea în NATO ºi UE, instalareabazelor americane la Constanþa, darmai ales o decuplare de ceea ce în-seamnã societatea rusã: în Româ-nia, cu câteva excepþii (VladimirAndrianov, consilierul economic alpreºedintelui Putin ºi-a vãzut tradusãcartea despre potenþialul economical þãrii sale în limba românã în 2001;o carte despre Gazprom a vãzut lu-mina tiparului prin strãdanile autoru-lui), nu se mai ºtie aproape nimicdespre Rusia, vocabularul românescdespre marea putere rãsãriteanã selimiteazã la câteva cuvinte (Gazprom,Putin, KGB, romancieri). Mai mult,majoritatea tinerilor români îºi în-dreaptã atenþia exclusiv cãtre vest,neglijând complet partea de est agraniþelor. Acest lucru se completea-zã ºi printr-o abandonare culturalã a

77

30 A se vedea acþiunile polone în Moldova.31 Tot secolul XIX aceastã idee fiind urmãritã cu insistenþã de orice reprezentant al guvenului rus.

spaþiului românesc din partea Rusiei,în ambele þãri numãrul de vorbitori ºicatedre de limbã românã ºi respec-tiv rusã descrescând accentuat.

În fapt, este evident cã pentrumulþi dintre români lumea de azi secompune din multe state, dar fãrãRusia. Suprapunerea unei imaginipolitico – istorice pe cea a întregiisocietãþii ruse este însã o greºealã,care va fi corectatã însã doar printr-oacþiune comunã, pentru cã nici unadintre pãrþi nu este în drept sã seprezinte ca fãcând mult în scopulîmbunãtãþirii relaþiei bilaterale.

Relaþia dintre România ºi Rusia vafi fundamentalã pentru Europa în ur-mãtorii ani, deoarece ambele state îºivor extinde teritoriul ºi posibilitatea deavea graniþe comune nu este atât deîndepãrtatã pe cât pare (cu costurieconomice substanþiale de ambelepãrþi). Fãrã îndoialã ca va avea loc oreconfigurare a graniþelor ucrainiene,logica istoricã a estului Europei pre-supunând o perpetuã transformare adimensiunilor statelor, ºi evidenþaacestui moment aratã cã nici unuldintre state nu este pregãtit suficientpentru aceste schimbãri.

Se impune de fapt o redescope-rire reciprocã, iar în urma acesteia

cel mai mult vor avea de câºtigat doaraceste douã þãri, pentru cã înþelege-rea dintre ele se va realiza trecândpeste un contencios istoric32, darcare odatã rezolvat va antrena o re-laþie mai clarã ºi mai lucrativã întrecele douã administraþii ºi economii.

10Anii 2009 ºi 2010 au fost difi-cili în relaþia dintre cele douã

capitale. Problemele au apãrut dinfaptul cã periodic starea de demo-craþie (asumatã prin documente deimportanþã constituþionalã) reclamã oîntreagã procedurã de înlocuire aunei pãrþi a clasei conducãtoare. Deaceea, faptul cã în 2009 pe întregulteritoriu românesc au avut loc alegeriprezidenþiale sau parlamentare deimportanþã majorã (primele alegeri încare Uniunea Europeanã este maimult decât interesatã, fiind – dupãmomentul 2007 – o alegere internã)a contat în relaþia bilateralã.

Nu dorim sã comentãm toateevenimentele din acei ani; cu toateacestea, Rusia a fost un subiect in-vocat, ºi în bunã mãsurã decisiv pen-tru conturarea opiniilor într-o direcþiesau alta. Totuºi, din retorica durãdusã în anumite zile, a reieºit multmai clar necesitatea unei redefiniri apoliticii româneºti. Mai concret, chiar

78

32 Restituirea tezaurului românesc se va dovedi temeiul prin care partea rusã va putea pre-tinde cu mai mult curaj restituirea tezaurului þarilor, pierdut în vâltoarea rãzboiului civil.

dacã un Vlad Filat, Mihai Ghimpu,Dorin Chirtoacã sau Marian Lupu (azi,preºedinte interimar la Chiºinãu)sunt mai apropiaþi de valorile europe-ne, ei trebuie sã reformeze – cu spri-jinul ºi experienþa Bucureºtiului33 –un teritoriu aflat mai mult decâtoricare altul sub influenþa regimurilorpolitice moscovite.

În fond, aceasta este ºi problema:poate cã extremiºtii ºi-ar dori o lumefãrã statele ce stau în calea ambi-þiilor lor (de multe ori, exclusive), darcum acest lucru nu este posibil, lecþiape care ei o primesc este aceea arecalibrãrii intenþiilor. Poate cã aceas-ta este soluþia pentru relaþiile inter-naþionale, în vremuri de crizã a resur-selor: redimensionare a scopurilor.Iar dacã cele douã administraþii (Bu-cureºti ºi Moscova) nu vor cãuta sãîºi reinventeze abordãrile, rãmânânddoar prizonierii vechiului (vechiul nuînseamnã istoria, ci înseamnã – aºane place sã credem – lipsa de viziune),

atunci viitorul va însemna doar unprizonierat; relaþiile interumane (epi-sodice, în lipsa unei relaþii politicebazate pe o minimã încredere) ne-putând soluþiona ceea ce politicieniistricã zilnic, în dorinþa lor de a câº-tiga puþin pe frontul intern.

Ce se va întâmpla în relaþia bila-teralã româno – rusã în 2011? Celmai degrabã, nimic. Sau, mai precis,nimic pozitiv. Însã vina nu aparþinedoar unei singure pãrþi. ªi nu întot-deauna cei mici trebuie învinuiþi cãse tem de cei mari: istoria învaþã, ºidacã pe cei mici îi face precauþi, ºicei puternici trebuie sã înþeleagãacest fapt ºi sã schimbe ceva. Iarceea ce trebuie sã fie schimbat, vorfi ºtii cel mai bine tot ambele pãrþi, lao masã. Însã azi masa este goalã:produsele tradiþionale au dispãrut, ºiau rãmas doar hârtiile cu valoare no-minalã. ªi când rãmân doar ele, în-seamnã cã acea masã nu valoreazãnici o copeicã.

79

33 Oricât ºi-ar dori unii ºi alþii, aceastã experienþã nu poate fi înlocuitã de nimic. Faptul cã re-prezentanþii UE în acest spaþiu nu sunt români este nu doar o gafã, ci este o eroare (expresieaparþinând lui Talleyrand, într-un anumit context) a pseudo-diplomaþiei de la Bruxelles.

I

Iniþiativa stabilirii relaþiilor diplo-

matice dintre Bucureºti ºi Helsinki

aparþine, previzibil, pãrþii finlandeze.

Preþ de ºapte secole teritoriu sue-

dez, Finlanda devenea în 1809 parte

a Imperiului Rus. Un gest amical

semnat de Napoleon cu dublu efect:

sancþiune pentru suedezii ce permi-

teau acostarea în porturile lor a va-

selor britanice ºi câºtigarea bunãvo-

inþei unui camarad de arme pe care

ºi-l dorea aproape de acum în acolo

– Þarul Alexandru I. Monarhul de pe

Neva gustã cadoul neaºteptat ºi-l

trateazã cum se cuvine: declarã Fin-

landa Mare Ducat ºi pãstreazã pen-

tru sine titlul de Mare Duce ºi va

muta ºi capitala, mai aproape de

Sankt Petersburg. Dieta convocatã

în catedrala din Porvoo pentru a-l

asculta pe împãrat aflã cã va aveadreptul la propria-i existenþã iar ad-ministraþia este regânditã în termeniiceruþi de transplantul de anvergurãpus la cale în cele mai mici amã-nunte. Soseºte în faetoane de galãofiþerimea rusã, invitatã ºi datoaresã se simtã la ea acasã, apar doctoriºi meseriaºi de rasã. Un rol aparte îlare de jucat echipa de arhitecþi con-dusã de Carl Ludwig Engel, care preþde câteva decenii va roboti la caligra-fierea planurilor urbanistice coman-date de însuºi þarul Alexandru.

Începe astfel etapa maturizãrilorîn cele mai variate planuri ale socie-tãþii. Limba finlandezã îºi identificãeprubete de condensare, coagulareºi exprimare „Kalevala” datoratã unuimedic de þarã, Elias Lönnrot, îºi fi-xeazã cu orgoliu statut de bunã re-ferenþialã. Prin Runeberg creaþia

80

România – Finlanda.Confluenþe, interferenþe,influenþeNeagu Udroiu

literarã clasicã revendicã drept de ce-

tate. Pictorii aleargã la Barbizin pen-

tru a-ºi proba valenþe de manifestare

ºi dialog.

ªtiind câte s-au întâmplat pe la

noi în durata aceluiaºi veac 19, pu-

tem descifra sunete personalizate cu

rezonanþe de apreciat.

Gândurile þãrilor nu se vor dovedi

egal favorabile miºcãrilor tectonice

din perimetrul finlandez. Dovada: vei

sesiza uºor diferenþa între referinþele

la Alexandru I – i s-a fixat statuia în

bronz în chiar incinta catedralei din

Porvoo – ori Alexandru al II-lea – co-

mandantul operaþiunilor din câmpiile

Bulgariei îºi are ºi el un monument

impresionant în chiar centrul capita-

lei – ºi, pe o altã parte, la ceilalþi, în-

deosebi la Nicolae I.

Dar maturizarea claselor politice

s-a produs. Puterea considera un test

de superioarã expresie graba cu care

autoritãþile locale au profitat de decla-

raþii de moment ale noii ocârmuiri de la

Petrograd pentru a declara la 6 de-

cembrie 1917 independenþa Finlandei.

În urmãtoarele sãptãmâni, Senatul

împânzea Europa cu scrisori prin

care îºi dorea recunoaºterea pe Con-

tinent, devenitã subiect de drept in-

ternaþional, Finlanda se dorea în

dialog oficial cu lumea.

Suntem în mijloc de ianuarie1918. Te întrebi cu cine sã stai devorbã la Bucureºti ºi unde, când chiarexistenþa statalã ne era serios pusãîn cauzã? Canalul de comunicare afost gãsit. Funcþiona la Helsingfors(Rusia), încã din 1980, un viceconsulal României numit ca atare prin de-cret regal de Carol I. Un localnic atrasde ideea încorporãrii de interese înîndepãrtata prerie ruseascã, Finlan-da, acreditat de „Majestatea Sa Îm-pãratul tuturor Ruºilor” la solicitarearegelui României.

Dureazã ceva rãspunsul. A trebuitsã scãpãm de Pacea de la Bucureºti,de ocupaþia strãinã. A trebuit sã neapãrãm ºansele de la Trianon. Întretimp ºi finlandezii au mai avut câtevade rezolvat: vreme de câteva luni, co-mandanþii de Gustav Mannerheim,gãrzile albe au fugãrit fãrã milã gãr-zile roºii nãscute prin contaminaredinspre Neva. Chemaþi sã se pro-nunþe cu privire la forma de stat, ne-atenþi la ce se anunþa pe continent,oricum deloc dispuºi la prognoze prinextrapolare, iatã-i pe electorii dinHelsinki optând pentru monarhie. Uncap (de) încoronat a fost degrabãidentificat în puzderia de prinþi ger-mani deschiºi la propuneri de acestfel. Cum roata rãzboiului a cunoscutschimbãri dramatice de traseu,

81

renunþãrile s-au impus de la sine.Prinþul n-a apucat sã ajungã pe pã-mânt finlandez, coroana-i comanda-tã în grabã privindu-ne ºi azi stin-gherã dintr-o vitrinã de muzeu.

Încoronarea preºedintelui Senatu-lui finlandez, P.E. Svinhufvud (viitorºef al statului) este datatã 11 ianua-rie 1918. Rãspunsul guvernului ro-mân este comunicat autoritãþilor fin-landeze prin ºeful legaþiei noastre dinParis, la 10 aprilie 1920.

Mai grãbiþi decât noi, finlandeziiîºi trimit la Bucureºti primul diplomatoficial Väinö Tanner se instaleazã încalitate de însãrcinat cu afaceri pe28 iulie, câteva zile mai târziu fiindprimit de regele Ferdinand. Repre-zentantul nostru Dumitru Plesnilãeste aprobat de rege la propunereaministrului de externe Take Ionescula 11 februarie 1921.

Stãruind asupra mecanismuluidiplomatic propriu zis a raporturilordirecte Bucureºti – Helsinki, sunt deluat în seamã câteva constatãri:1. În cele nouã decenii care au trecut

de la stabilirea de relaþii diploma-tice între România ºi Finlanda, nupoate fi trecutã cu vederea dife-renþa dintre cele douã planuri: do-rinþa de continuitate ºi nevoia de aaccepta, în concurenþe date înghe-þarea angajamentelor survenite.

Din 15 februarie 1921, prin Decret

semnat de regele Ferdinand ºi con-

trasemnat de Take Ionescu, se înfiin-

þeazã Legaþiunea românã la Helsinki,

condusã de un trimis extraordinar ºi

ministru plenipotenþiar. Dimitrie

Plesnilã, numit sã pãstoreascã pen-

tru ceva timp oficiul diplomatic

respectiv, se vede contrazis de rea-

litãþi. În luna martie a anului urmãtor

sunt suprimate din raþiuni bugetare

mai multe reprezentanþe diplomatice,

între ea ºi cea din Finlanda. Euforiei

începãtorului îi ia locul pragmatismul.

Relaþiile României cu Finlanda sunt

gestionate ani buni de la Stockholm,

unde consemnãm, de fapt, singura

redutã diplomaticã româneascã pe

platforma scandinav-politicã. De alt-

fel, numit în 1932 trimis extraordinar

ºi plenipotenþiar cu reºedinþa la

Stokholm, Matilda Costiescu-Ghika

era acreditat simultan ºi la Oslo,

Copenhaga ºi Helsinki. Mihail R.

Sturdza, trimis extraordinar în

Estonia ºi Letonia, preia temporar ºi

relaþiile cu Finlanda, extrãgându-le

din orbita Stockholm.

La mijlocul lunii octombrie 1940,

prin ordinul generalului Antonescu,

Legaþiunea României din Helsinki

este din nou desfiinþatã ºi întreg per-

sonalul rechemat.

82

Pe 1 iunie 1941, prin Decret-legesemnat de conducãtorul statului, Le-gaþiunea României în Finlanda estereînfiinþatã. Va fi trimis sã preia pos-tul Nati Constantinide. Succesorulsãu în anii rãzboiului este GeorgeCaramfil, dupã un interimat al luiGeorge Dima, însãrcinat cu afaceri.

Reapariþia oficiului diplomatic alRomâniei în Finlanda se producea în1934 odatã cu numirea în post, decãtre Carol al II-lea, a lui Rane Bossy. Îlvor urma în fruntea misiunii de aiciCaius Brediceanu ºi Gheorghe Lecca.

Din 1956 avem din nou reprezen-tanþã la Helsinki. Neculai Vancea inau-gureazã actualul sediu al Ambasadei,devenit proprietate a statului român.2. De la începutul relaþiilor diploma-

tice ºi pânã la încheierea rãzboiu-lui, ºefii de misiuni au fost în exclu-sivitate diplomaþi de carierã, de au-toritate indiscutabilã. O notã de dis-tincþie aparte meritã Rane Bossy,promovat de Titulescu dar trimisde Carol al II-lea în misiuni de gre-utate. Vor mai aminti în mod nece-sar pe Caius Brediceanu, cu expe-rienþe diplomatice implicându-l ºipe Lucian Blaga.

3. Dupã rãzboi, cu puþine excepþii,ambasadorii trimiºi la Helsinki auprovenit din alte medii intelectualedecât cel diplomatic.

4. În anii rãzboiului, am beneficiat la

Helsinki de doi diplomaþi deosebit

de apreciaþi: Nati Constantinide

(1941–1942) ºi George Caramfil

(1943–1945). În circumstanþele ºti-

ute, ei au reprezentat opþiuni cum

nu se poate mai pertinente, cerute

de buna stãpânire a situaþiei, ana-

liza aprofundatã a fiecãrui episod

ivit, comportament de chibzuinþã ºi

maturitate deplinã.

5. Voi remarca, parcurgând o situaþie

a reprezentãrii finlandeze în Ro-

mânia, fluctuaþii similare în ceea

ce priveºte posibilitatea menþinerii

unui oficiu diplomatic propriu la

Bucureºti. Abia inaugurat de cel

dintâi reprezentant oficial Väinö

Tanner, cum spuneam – sediul

ambasadei pentru România este

instalat la Varºovia, unde va rã-

mâne pânã în 1939. Dupã aceea,

vreme de ºase ani va exista o re-

prezentanþã diplomaticã finlande-

zã în Bucureºti. Între 1949–1955,

ºeful legaþiei îºi are ºi el ca oraº

de reºedinþã Moscova. Se reîn-

fiinþeazã misiunea din Bucureºti

dar numai pentru un an. Ambasa-

dorul din Varºovia preia din nou

relaþiile cu România (1956–1960).

Se revine la normal în 1960.

83

II

1. Despre confluenþe româno-finlan-deze în plan comercial putem ad-mite cã ele existau anterior stabi-lirii relaþiilor diplomatice. ConsuliiRomâniei la Helsinki, indiferentcare au fost ei, îºi întemeiau opþi-unea pe aºteptãri în acest dome-niu. Eduard Evensev acreditat în1890 ca viceconsul ºi promovat în1898 drept consul, este, recoman-dat ca un ins marcat de „inteli-genþã, zel, mobilitate”, drept care,prin document regal, se ordonã,tuturor navigatorilor, negustorilorºi altor români „sã-l recunoascã ºisã-l asculte. Succesorul lor, numitîn 1907, Holmstrom Axel, este„comerciant ºi amator”.

2. Numit Consul General onorific alþãrii noastre la Helsinki, G.W.Salignre ne oferã o radiografie deinteres a relaþiilor comerciale româ-no-finlandeze la mijlocul anilor 20.Ce constatã? Schimbãrile sunt in-

signifiante. Dar crede cu sinceritateîn schimbarea stãrii de lucruri. Nealegem chiar cu liste de produsecare, în opinia sa, prezintã interespentru pieþele din cele douã þãri. Iatãproduse româneºti cu ºansa desfa-cerii pe malul Golfului Finic: fãinã decea mai bunã calitate, porumb,produse petrolifere, fructe, legume

(proaspete ºi conservate), produsedin lemn, zahãr, tutun. Ce am puteaprelua noi de la finlandezi? Hârtie deorice fel, inclusiv pentru fabricile deþigãri, celulozã, gudron de lemn, te-rebentinã, mobilã în general ºi maiales de birou, lucrãri din granit, plãcide lemn, lemn pentru chibrituri.3. Starea de rãzboi genereazã sim-

patii reciproce, deschide unghiurinoi de abordare, redefineºte inte-resul mutual. Se instaleazã o sta-re de permanentã observare ºiaprobare, apar teme noi de interesºi mai ales semne ale dialoguluide duratã. Intervine articolul derãzboi drept monedã de circulaþieîn ambele sensuri. Nu toate abor-dãrile au succes dar ne aflãm înfaþa unei deschideri de ecart ma-xim. Fiecare parte are în gând cumsã-ºi creascã exporturile, diminu-ând importurile. În anii interbelicise încheie documente bilaterale(un aranjament comercial în 1930,un acord de plãþi în 1935, un acordcomercial în 1940). Existã buneintenþii, sunt de consemnat zvâc-niri de moment. Dar rapoartele di-plomatice, în ambele sensuri, suntpline de constatãri negative. Re-ferindu-se la situaþia schimburilorcomerciale între cele douã þãri,ministrul finlandez de externe oconsiderã „catastrofalã”. Lipsa

84

banilor provoacã o serie de critici

la adresa Bãncii Naþionale a Ro-

mâniei. Stãm rãu în îndeplinirea

obligaþiilor ce ne revin. În plus, de-

zacorduri pe alte planuri. Finlan-

dezii ne cer petrol. Sunt refuzaþi.

Dar ºi invitaþi sã-ºi sporeascã im-

porturile pentru a se încadra într-o

cotã de 60% din exporturi.

3. În iulie 1942 este semnat la Hel-

sinki un nou acord de plãþi. Docu-

mentul are într-o conjuncturã când

schimburile comerciale cunosc sã-

race creºteri. Dar în acel an Fin-

landa nu ocupa decât 0,3% din

totalul exporturilor româneºti. To-

tuºi, câte ceva se întâmplã. De la

Helsinki ni se furnizeazã muniþii

pentru artilerie. Trimitem în schim-

bul lor vagoane de grâu ºi cantitãþi

de petrol. Guvernul finlandez se

aratã deschis sã ne trimitã toate

muniþiile comandate de noi. Dar

nu acceptã sã plãtim doar în mãrci

germane ci prin clearing direct. Ne

gândim deja la anii de dupã rãz-

boi, când Finlanda ne-ar putea li-

vra mãrfuri utile în agriculturã,

aparaturã pentru lãptãrii, bricege

de altoit, foarfece pentru tãiat

pomi, sape, coase, securi, þesale,

caiele, potcoave, vase de fontã

pentru bucãtãrie.

Grâul nostru are cãutare. Finlandaimportã 40.000 tone din producþiaanului 1943 în care scop se deschi-de guvernului finlandez un credit încont curent cu scadenþã iniþialã de-cembrie 1946.

Mai sunt de reglat ºi alte afaceri.România are un sold creditar de 70milioane mãrci finlandeze. Livrasem500 tone tutun, neacoperit decâtparþial de importul de nichel. Reacþierapidã: Helsinki promite exportul înregim de urgenþã cu ce are la înde-mânã: 4 milioane de saci de hârtie,1.000 tone cartoane, 2.000 tonehârtie de ziar ºi 2.000 tone celulozã.

Nu ne oprim aici noi. Exportãmbenzinã, bitum, uleiuri de gresaj, tutun,mei, turtã oleaginoasã importãm hâr-tie, carton, celulozã, blãnuri, nichel.4. Vom ieºi din aceastã deprindere a

paºilor urmãriþi. Se va întâmplacând dupã rãzboi, într-un climatstimulator, cele douã þãri sesizea-zã cã îºi pot fi, reciproc, de folos.Contactele politice devin frecven-te, sunt convenite înþelegeri carepãstreazã relaþiile economice, în-deosebi schimburile comerciale.Prin anii 60 ajungem sã cumpã-rãm de la finlandezi piei brute, ce-lofibrã, diverse þesãturi de lânã,hârtie electroizolantã, carton, calc,aparaturã electricã. Exportãm, la

85

rându-ne, pãcurã, cherestea defag ºi stejar, furnir, produse agro-alimentare (seminþe, fructe, mierede albine), covoraºe orientale, în-cãlþãminte, mãnuºi de piele, þesã-turi de bumbac, maºini unelte.Cele douã þãri îºi vor acorda reci-

proc clauza naþiunii cele mai favori-zate. Aceasta nu imprimã însã sta-tisticilor ascensiuni spectaculoase.La mijlocul anilor ’70, Finlanda ocupalocul 35 în comerþul exterior al Ro-mâniei (cu 0,24%) iar Româniaobþinea 0,5% din comerþul exteriorfinlandez.

Interesul pentru mari proiecte aexistat încã din anii 60. Construcþiade cãtre finlandezi a unor capacitãþide producþie în domeniul celulozei ºihârtiei se înscrie în aceastã linie deacþiune.

În anii din urmã, privind cu admira-þie la o Finlandã devenitã membrã aUniunii Europene ºi plasatã pe un locde invidiat între economiile conti-nentului ºi ale lumii, am dezvoltat aº-teptãri noi. Firme finlandeze cunos-cute (Outokimpu, Fortum) au operatpe piaþa româneascã în cazuri de niºã.Dar marele aºteptat Nokia nu s-a grã-bit. Cunoscutã cândva ca furnizoarede galoºi pe piaþa româneascã.

Nokia are acum poziþia de invidiatpe care o cunoaºtem în materie de

telefonie mobilã ºi telecomunicaþii.În aceastã ipostazã, eu unul, îmi în-chipuiam cã ar fi normal sã devinãprotagonist de succes în dinamizarearelaþiilor dintre România ºi Finlanda.Vã pot face o mãrturisire: cât m-amaflat la Helsinki, am avut pe agendamea, în mod sistematic, întâlniri lanivelul de sus al conducerii compa-niei Nokia. Veneam cu aceeaºi în-trebare: când vã vom vedea în Ro-mânia? Rãspuns aproape invariabil:intraþi mai întâi în Uniunea Europea-nã! Ceea ce era de demonstrat…Nokia s-a instalat la Cluj si poate cãnu se va rezuma la atât. Întrebareaeste: noi cu ce vom reciproca? Tine-rii specializaþi în electronicã ºi auto-maticã, cu sutele, angajaþi la Nokiaîn Finlanda sunt un argument cã sepoate. Dar mai departe?

III

Numele Brita Wreda a devenitcelebru în anii de rãzboi ºi a rezistattimpului. Îl convoc în paginile de faþãdeoarece figureazã merituos pe por-tativul româno-finlandez. Finlandezãprin naºtere dar locuind în Suedia,vine în România în primãvara anului1943. Vine sã vorbeascã despre si-tuaþia din Karelia. În plus, conduceaAsociaþia de ocrotire a copiilor

86

„Mareºal Mannerheim” din Finlandaºi o intereseazã strângerea de aju-toare pentru copii din Karelia ºi La-ponia. Problema acestor bunuri cudestinaþie umanitarã o discutã chiarcu Mihai Antonescu. Drept care, înparte sub formã de donaþii, în partede achiziþii, aveau sã soseascã înFinlanda 17 tone alimente pentruAsociaþia „Mannerheim”. Mihai Anto-nescu scria la un moment reprezen-tantului diplomatic al þãrii noastre laStockholm, cerându-i sã contactezepersonal pe baroana Brita Wredapentru a-i comunica textual: profeso-rul Mihai Antonescu se ocupã perso-nal de alimentele pentru copii finlan-dezi. Subliniazã cã a destinat înacest scop peste 4,6 milioane lei ºise va îngriji ca la transporturile cu ce-reale pentru Finlanda sã se adaugeºi alimentele adresate copiilor. Vor fitrimise, precizeazã el, paste fãinoa-se, marmeladã, legume uscate, fã-inã, bomboane ºi biscuiþi ca ºi altesortimente.

Despre Brita Wreda ºtim cã pedurata ºederii în România s-a vãzutcu multã lume. ªi-ar fi dorit o audi-enþã la rege dar acesta era bolnavde rujeolã. A întâlnit-o în schimb peregina-mamã. A cãlãtorit prin þarã, aþinut conferinþe, a ajuns în deltã, avãzut spitale ºi grãdiniþe de copii.

A dat o fugã în Basarabia (redevenitãromâneascã). Toate aceste deplasãriºi întrevederi i-au permis ca la în-toarcerea în Suedia sã publice ocarte: „România în vremuri tulburi” –Stockholm, 1944.

IV

1. Nu este hazardatã afirmaþia cãFinlanda ºi România porneau abiadupã stabilirea relaþiilor diploma-tice în descoperirea reciprocã dematrici culturale. Noul stat finlan-dez avea ce oferi: dezvoltãri debune decenii în diverse zone detrãire spiritualã. România Maredeschidea la rându-i o vitrinã în-cãpãtoare, cu oferte generoase.Sigur, ne-ar plãcea sã credem cãorice început de drum beneficiazãde o anticamerã pregãtitoare, cuelaborãri adecvate, cu orientãri ºisistematizãri în vederea unor de-mersuri substanþiale ºi acoperitede reprezentativitate. Nu a fostastfel nici în cazul de faþã, undeiniþiativele au fost mai degrabãcroite la inspiraþie. Ceea ce nu lediminueazã neapãrat meritele.Dar proiectele de anvergurã, dinpãcate, lipsesc.Conteazã în cazul de faþã dorinþa

pãrþilor de a face ceva. Se face ce?

87

Se þin conferinþe, sunt organizate cu-rente pentru care se deplaseazã per-sonalitãþi ale genului, radioul îºi arelocul ºi rolul sãu în promovarea deprograme informative ºi culturale.Trebuie amintitã prima expoziþie ro-mâneascã la Helsinki, din 1935,care a trezit un mare interes în rân-dul localnicilor. Apar ºi douã volumeocazionate de eveniment VäinöTanner, profesor de geografie ºi ge-ologie la Universitatea din Helsinki,primul diplomat finlandez acreditat laHelsinki publicã „România, þara ºipoporul”. V.F. Mansikka scoate, larându-i, o carte intitulatã „România –prezentare generalã”. Oarecum sur-prinzãtor, dorinþa de mai bunã cu-noaºtere prin culturã capãtã accentesuplimentare în anii de rãzboi. Con-vingerea la nivel politic cum cã ar-matele celor douã þãri ocupã locuriîn tranºeele aceleaºi cauze stimu-leazã administratorii culturali în gãsi-rea de formele inedite. Iau fiinþã aso-ciaþii de prietenie cu antrenarea unorpersonalitãþi, este stimulat schimbulde delegaþii inclusiv în domeniul pre-sei (Oscar Cisck ºi George Zbãrcea…..la Helsinki). Luãm act de exis-tenþa unui lectorat de limba românã,la Universitatea Helsinki condus dedr. Grigore Dobrinescu. La un cine-matograf din capitalã sunt prezentate

documentare cu caracter turistic(Þara Moþilor, Mânãstirile din Buco-vina) ori despre luptele trupele ro-mâne pe frontul de rãsãrit. Finlan-dezii au posibilitatea sã asiste laconcertele susþinute de Dinu Lipattiºi Madeleine Cantacuzino. La recita-lurile balerinei Iris Barbura, acompa-niatã de Sergiu Celibidache, la con-certele de vioarã susþinute de Virgilpop în diverse localitãþi – Helsinki,Tampere, Turku ºi la Radio Finlanda.

Vin la Helsinki Liviu Rebreanu ºiSilvia ªerbescu. Pe 10 septembrie1943 este prezentatã prima piesãromâneascã pe scena unui teatrufinlandez: „Veste bunã” de Mirceaªtefãnescu. În distribuþie gãsim peRuth Snellman, fiica lui Jean Sibeliusprecum ºi alþi actori de notorietate –Urho Somersalmi, Unto Salminen.

Un eveniment care subliniazãconvingãtor interesul pentru Finlandaîl reprezintã apariþia la Bucureºti înlimba românã în 1942 a volumului„Kalevala”. Traducerea aparþine pro-fesorului Barbu Brezianu care câºti-gase în acest scop o bursã instituitãde Liga Naþiunilor. Prefaþa este sem-natã de Ion Marin Sadoveanu. La fi-nele urmãtoarelor decenii avem o no-uã versiune datoratã lui Iulian Vesper.2. Expoziþia ocazionatã de marcarea

a 90 de ani de relaþii diplomatice

88

dintre România ºi Finlanda a prile-juit un vitrinaj documentar bogat.Aº remarca, între altele, posibilita-tea oferitã nouã de a remarca roluldeosebit pe care l-au jucat în sub-stanþializarea schimburilor culturaleo serie de ataºaþi culturali prezenþiîn cadrul ambasadei noastre laHelsinki. Se detaºeazã, fãrã dubii,figura lui Titus Mihãilescu, apropiatdrept unul din cei mai activi ºi inspi-raþi diplomaþi români acreditaþi laHelsinki în anii rãzboiului.Din altã ordine de idei, expoziþia

gãzduitã în aceastã varã de MuzeulNaþional de Istorie ne prezintã câte-va scrisori, dintr-un schimb de mesajecare a durat ani ºi ani de zile, avân-du-l ca protagonist pe MareºalulMannerheim. Eugenie Kodrescu,destinatara rândurilor scrise de ma-reºal îi devenise cunoscutã în perioa-da când aceasta acþionase pe frontulromânesc.

N-avem motive sã ne abþinem îna afirma cã activitãþi de genul celorevocate au intrat cu timpul în rutinã.Ambasadorii succedaþi la Helsinki s-au simþit îndemnaþi sã prelungeas-cã experienþele predecesorilor con-ferind, dupã împrejurãri, valenþe con-siderate potrivite aºteptãrilor.

În orãºelul Valkeakosky situatpeste autostrada ce leagã Capitala

de Tampere s-a constituit, în oglindã,o colecþie de muzicã româneascã detoate genurile, pe suporþi care auevoluat la rându-le: discuri, caseteaudio, CD, CD-Rom. Dar ºi partituri,manuale de muzicã, alte lucrãri despecialitate.

Meritul creãrii acestor forumuri decarte ºi muzicã din þara noastrã apar-þine unor persoane necunoscutemie. Ceea ce am reuºit eu þine doarde grija de a le alimenta în mod con-stant cu volume ºi înregistrãri noi.

Sunt douã iniþiative care meritãmenþionate. Într-un orãºel Tojala, si-tuat în apropiere de Tampere s-a con-stituit o colecþie de carte româneascã.Este, dupã câte ºtiu, cea mai mare dinîntreg nordul european. Sunt în raftu-rile acestei biblioteci mii de volume,albume, dicþionare. Ele au norocul cãpot fi împrumutate de orice cititor inte-resat din arealul baltic ºi scandinav ºiretrimisã, ca ºi la primire prin poºtã.3. Expoziþiile au continuat sã þinã afi-

ºul, alãturi de creaþii ale unor ar-tiºti convocaþi din þarã, prezentân-du-se lucrãri de picturã ºi sculptu-rã ori design ale unor artiºti românistabiliþi în Finlanda. În absenþa uneistructuri bilaterale cu caracter depermanenþã, angajarea unor pro-iecte de anvergurã s-a dovedit, cel puþin în deceniul din urmã,

89

anevoioasã. Pentru a vedea puseîn practicã intenþii precum expozi-þia „Tezaurul dacilor”, „Barbizon –spaþii al întâlnirii între pictori ro-mâni ºi finlandezi”, „RetrospectivãCorneliu Baba” s-ar fi impus la ni-velul Ambasadei existenþa unuiprogram de perspectivã, mãcarpe durata mandatului consilieruluicultural – 4 ani – dacã nu ºi cu an-gajãri de intervenþii în segmentulde timp urmãtor. Doar astfel poþiajunge sã fixezi þinte de calendarproprii interlocutorilor ºi sã rezolviintegral cortegiu de aprobãri ºidisponibilizãri de resurse din þarã.

4. Filme româneºti au fost prezentatesistematic spectatorilor finlandezi,de regulã lansate în prezenþa unorechipe de creatori (regizori, inter-preþi principali). Metoda era apli-catã sistematic ºi de alte misiuni di-plomatice, preocupate sã nu lase peseama întâmplãrii infuzia de creaþienaþionalã în domeniu.

5. Intenþia de a include trupe româ-neºti de teatru în repertoriul festiva-lului anual Helsinki, prestigioasã ºiambiþioasã succesiune de manifes-tãri cu participare internaþionalã, aclacat. Explicaþiile pot veni din maimulte pãrþi: lipsa de atractivitatepentru teatrele din România pentrua performa într-un spaþiu considerat

ermetic ºi neatractiv ar putea fi luatãîn seamã. Anumite experienþe re-uºite pe alte considerente au fostdatorate unor colaborãri cu insti-tuþii europene, implicãri în sistemecompetiþionale care au dat câºtigde cauzã aplicanþilor de la noi. Amaflat de reuºitele Teatrului „Nottara”la Tampere, am asistat la succe-sul reprezentat de trupele Teatru-lui „Creangã” la Kussankoski, aleteatrului din Sf. Gheorghe la Tam-pere. Prezenþa ca regizor pe sce-na Teatrului Naþional din Helsinkia tinerei Anca Bradu se înscrie înaceeaºi linie de reuºitã pe cont pro-priu. Existenþa în repertoriul unorechipe teatrale cunoscute dinFinlanda a pieselor semnate deI.L. Caragiale ori Marin Sorescuvãdeºte preferinþa pentru lucrãrideja acreditate ºi nu pentru expe-rienþe pasagere.Cu diverse ocazii, au ajuns spu-

neam, sã concerteze în Finlandanume precum Dinu Lipatti, SergiuCelibidache, Ion Voicu, Madrigaluldirijat de Marin Constantin. În aniidin urmã s-au impus prin prezenþerepetate pianista Ilinca Dumitrescuºi violonistul ªerban Lupu. I-am ur-mãrit pe scena de la Palatul Finlan-dia pe Radu Lupu, venit din Anglia,ºi pe dirijorul Lawrance Foster,

90

cândva preºedinte al Festivalului

„George Enescu”. (Nãscut la Los

Angeles din pãrinþi veniþi din Româ-

nia, L. Foster, stabilit la Monte Carlo,

dirijeazã frecvent ºi la Bucureºti).

6. Aº adãuga unele precizãri legate

de prezenþa autorilor români în

Finlanda. A funcþionat dupã rãzboi

sistemul schimburilor de delegaþii,

ceea ce a fãcut posibilã venirea la

Helsinki a anumitor personalitãþi

din domeniul scrisului. De la o

vreme, prezenþe scriitoriceºti în

Finlanda sunt sporadice ºi nu

urmate de eventuale dezvoltãri de

interes în planul traducerilor. Fes-

tivalul de poezie de la Lahti, când-

va atrãgãtor – o ºtiu din mãrturisi-

rile Anei Blandiana ºi ale Gabriela

Melinescu – nu mai stârneºte in-

teres în þarã. Insistenþele mele în

acest sens au rãmas fãrã rezultat.

Cum stãm cu traducerile? Putem

vorbi de o primã etapã marcatã vizi-

bil de dorinþa de a aºeza în rafturi de

bibliotecã finlandezã carte tradusã

din româneºte. De fapt din versiuni

ale autorilor români în limbi strãine

de circulaþie. Preferatul momentului

– Zaharia Stancu, perceput în a-ºi

promova scrierile în cercurile tradu-

cãtorilor de profesie. Ceva Rebreanu,

ceva Creangã. ªi cam atât.

La ora de faþã opereazã piaþa li-berã cu sistemele ºi pârghiile ei. Unfond special pus la dispoziþia traducã-torilor din finlandezã în alte limbi în-curajeazã apariþia ºi în librãriile noas-tre a unor lucrãri de interes. Profilareala Helsinki a unor intelectuali în bi-anual lingvistic româno-finic facilitea-zã acest demers.

De ce nu ºi invers? În primul rânddin pricini financiare. Efortul de aconvinge asupra necesitãþii unorproiecte de duratã, care sã asigureîn decursul unui deceniu – fixat ar-bitrar – apariþia unei colecþii de titluriromâneºti – clasice, moderne, pegenuri – s-a vãzut inhibat de acelaºiargument financiar. Dar, altfel, suntcondiþii? Înclin sã merg pe rãspunsafirmativ. În Finlanda s-au stabilit înultima perioadã români cu nivel deeducaþie ridicat ºi coeficient conve-nabil de atracþie cãtre activitãþi inte-lectuale. Reprezintã un domeniu in-vestiþional promiþãtor. Aº mai amintide cazul Lüsa Römä. A beneficiat deo bursã în România ºi a devenit, trep-tat, un traducãtor cu cãutare. Trece înprezent între cei mai apreciaþi dinþarã. Inclusiv din româneºte. Îi dato-rãm tãlmãciri din Caragiale, Sorescuºi, mai ales, din Eminescu. S-a arã-tat dispusã sã realizeze în finlan-dezã un volum reprezentativ din

91

poezia lui Mihai Eminescu. Condiþia:trece la treabã – lãsând altele de oparte – din momentul semnãrii con-tractului (aºtept ºi acum semnalul derãspuns de la Bucureºti).7. În sfârºit, câteva cuvinte despre

Lectoratul de limba românã. Func-þioneazã ºi azi în cadrul Universi-tãþii din Turku.Rezistenþa la timp – un bun câºti-

gat. Este indubitabil: calitatea cursuluia fost datã de inspiraþia alegerii lec-torului trimis din þarã. Pe durata câteu m-am aflat la Helsinki, lectoratula fost acoperit, cu pasiune ºi com-petenþã, de prof. Marilena Aldea. Eaa fost actorul principal în finalizareaunui proiect ambiþios, existent demai mult timp: Dicþionarul român –finlandez, lucrare academicã de pro-porþii. A beneficiat de asistenþa califi-catã a prof. univ. Lauri Lindgren, –bun cunoscãtor de limba românã –cândva prorector al UniversitãþiiTurku ºi de colaborarea unor cunos-cuþi ºi absolvenþi ai cursurilor de laLectorat. Ambasada nu are decâtmeritul, dacã are volumul, de a fi sti-

mulat aspiraþiile legate de existenþaunui dicþionar bilingv româno-finlan-dez sesizând posibilitatea utilizãrii camaterie primã a acelui exerciþiu ini-þial datorat lui Matti Koskelo, cândvastudent la Universitatea din Bucu-reºti. Aº mai adãuga, sub beneficiide inventar, reuºita Ambasadei în aobþine sprijinul logistic necesar dinpartea Universitãþii Turku. Printr-undemers direct al ambasadei pe lân-gã rectorul prestigioasei instituþii deînvãþãmânt superior.

Un merit al Lectoratului de limbaromânã din Turku rãmâne editareapublicaþiei „Columna”, cu notabilecontribuþii la apariþia de texte româ-neºti în finlandezã ºi suedezã.8. Perspective? Multe ºi promiþãtoa-

re. Ele pot fi împlinite însã printr-oabordare sistematicã, inspiratã ºisusþinutã. România ºi Finlandasunt state membre ale UniuniiEuropene ºi meritã sã se priveas-cã cu alþi ochi. Firesc având a-ºistabili pretenþiile pe care le are dela partenerul devenit tot maiapropiat.

92

Fondul ºi forma

Nivelul foarte scãzut de participarea populaþiei adulte a Republicii Mol-dova în cadrul Referendumului con-stituþional din 5 septembrie 2010 con-stituie una din problemele majore decare sunt preocupaþi sociologii, poli-tologii, psihologii ºi alþi reprezentanþiai ºtiinþelor socioumane. Abþinereade vot sugereazã cã, împreunã cuslãbirea participãrii electorale, tindesã se dezvolte contestarea forþelorinstituþionale care reprezintã piloniisistemului reprezentativ. Pentru aînþelege esenþa acestui fenomen,trebuie sã cercetãm multiplele sem-nificaþii ale absenteismului electoral.

În perioada dupã ce a eºuat Re-ferendumul din 5 septembrie, au fostsupuse unor critici foarte severe dinpartea oamenilor politici ºi a di-verselor categorii de intelectuali atâtrezultatele sondajelor sociologice

mediatizate pe larg în preajma lui,cât ºi activitatea companiilor carepresteazã servicii sociologice, jude-cãþile negative provenind, dupã pã-rerea noastrã, din lezarea unor inte-rese specifice, dar ºi din ignorareaparticularitãþilor acestor forme de in-vestigare a socialului.

Nu este prima datã când ne întâl-nim cu asemenea atacuri, fapt ce nepermite sã concluzionãm cã, din ne-cunoaºterea locului sondajelor deopinie în ansamblul arsenalului me-todologic de cercetare empiricã, seconfundã ºtiinþa sociologicã ºi cer-cetarea opiniei publice, care se bu-curã de o mare popularitate prin mij-loacele de comunicare în mase.

Suntem convinºi, doar în cadrulunor manifestãri cu caracter ºtiinþific,cu participarea cât mai largã a re-prezentanþilor mediului academic,

95

ReferendumulConstituþional dinRepublica Moldova: cauzele absenteismului ºi erori în sondaje

Dr. Victor Mocanu, Drd. Ion Mocanu

universitar, organizaþiilor neguverna-mentale ºi a companiilor private carepresteazã servicii sociologice pot fidepistate cauzele eºecului Referen-dumului din 5 septembrie 2010.

În dependenþã de faptul cum:a) vom depista motivele absenteis-

mului la Referendumul din 5 sep-tembrie;

b) vom explica discrepanþele dintrerezultatele sondajelor de opiniedesfãºurate de serviciile sociolo-gice din þarã ºi datele furnizate decãtre Comisia Electoralã Centralãprivind participarea cetãþenilor laReferendumul constituþional ºi

c) vom gãsi rãspunsuri la criticile se-vere din partea liderilor politici,depinde cât de credibili vom fi noiîn campania electoralã anticipatãpentru Parlamentul RM ºi, în ulti-mã instanþã, depinde ce imaginevor avea sociologii în societateamoldoveneascã.Asociaþia Sociologilor ºi Demogra-

filor din Republica Moldova, împre-unã cu Institutul de Integrare Euro-peanã ºi ªtiinþe Politice al Academieide ªtiinþe a Moldovei ºi UniversitateaLiberã Internaþionalã din Moldova, aorganizat conferinþa ºtiinþifico-prac-ticã „Informarea populaþiei în campa-niile electorale prin cercetãri sociolo-gice”, în cadrul cãreia au fost puse în

discuþie probleme legate de nivelulînalt de absenteism manifestat de po-pulaþie la plebiscitul din 5 septembrie.

Cu aceastã ocazie, ASDM a desfã-ºurat în perioada 09.09–20.09.2010un studiu sociologic: „Vox Populi –septembrie 2010” în 76 de localitãþipe un eºantion de 1591 respondenþi,reprezentativ pentru populaþia adultãa Republicii Moldova, exclusiv regiu-nea transnistreanã, cu o eroare ma-ximalã de +2,6%, având drept scopstudierea cauzelor neparticipãrii po-pulaþiei la Referendumul constituþio-nal din 5 septembrie 2010.

Problema cercetãrii constituiecontradicþiile dintre încercãrile orga-nelor competente de a desfãºura re-ferendumul constituþional ºi necu-noaºterea cãilor ºi metodelor de mo-bilizare a populaþiei în scopul partici-pãrii masive la referendum. Pe de oparte, cetãþenii doresc sã-ºi îmbunã-tãþeascã condiþiile de viaþã, iar pe dealtã parte, n-au dorit sã participe lareferendum, care era menit sã con-tribuie la alegerea organelor admi-nistrative.

Studiul ºtiinþific a avut drept scopidentificarea factorilor care au deter-minat absenteismul cetãþenilor la Re-ferendumul constituþional din 5 sep-tembrie ºi elaborarea de recomandãripractice privind sporirea activismului

96

electoral în preajma alegerilor antici-pate pentru Parlamentul RM.

Prima întrebare a fost una de con-trol, ºi anume: Aþi participat la Refe-rendumul constituþional din 5 septem-brie 2010? Sondajul a arãtat cã toatãpopulaþia chestionatã s-a împãrþit îndouã grupe mari, aproximativ egale.44,8% au rãspuns afirmativ la între-bare, 49,3% au menþionat cã nu s-auprezentat la urne, iar 5,9% au refuzatsã rãspundã sau au spus cã nu-ºiaduc aminte.

Observãm cã datele privind partici-parea la Referendumul constituþionalcomunicate de respondenþi diferãconsiderabil de cele furnizate de cãtreComisia Electoralã Centralã. Factorii

care au influenþat în mod simþitorsondajul au fost stabiliþi prin refuzulfiecãrui al cincilea chestionat de arãspunde la întrebãri, cât ºi tendinþarespondenþilor de a-ºi crea o imaginecât mai favorabilã în faþa intervieva-torului. Acest fenomen este numit decãtre analiºtii politici «conformism ver-bal», iar noi, sociologii, îl definim cadezirabilitate socialã, adicã tendinþacetãþeanului de a rãspunde la între-bãri în corespundere cu norme ºivalori socialmente acceptate [1,115].

În continuare, respondenþilor li s-apropus sã numeascã motivele ne-participãrii la Referendumul din 5septembrie, rãspunsurile cãrora suntprezentate în tabelul de mai jos.

97

Tabelul 1. Motivele neparticipãrii la Referendumul din 5 septembrie 2010%

1. Întrebãrile inanitate la referendum nu sunt cele mai importante pentru mine (nu reprezintã interes) 19,8

2. Nici un partid nu m-a convins 16,33. Pierderea încrederii în partidele politice ºi în liderii lor 14,24. Protest contra corupþiei funcþionarilor publici 12,15. În perioada respectivã nu m-am aflat în localitatea unde sunt înregistrat 10,96. Convingerea cã votul meu nu va hotãrî nimic 9,67. Nu am nici-o dorinþã de a merge la vot 9,18. Temerea cã validarea referendumului ar fi amânat alegerile parlamentare anticipate 9,19. Protest împotriva situaþiei social-economice precare 8,810. Insuficienþa informaþiei despre referendum 8,411. Temerea de falsificare a rezultatelor referendumului 8,212. Neglijarea intereselor mele de cãtre persoanele publice 7,913. Am fost ocupat cu treburi mai importante 7,314. Incorectitudinea desfãºurãrii campaniei pentru referendum 6,215. Probleme de sãnãtate, vârsta 6,016. Timpul nereuºit de organizare ºi desfãºurare a referendumului 5,817. Probleme în familie 3,518. Lipsa buletinului de identitate 2,419. M-au derutat rezultatele sondajelor sociologice 0,7

Analiza datelor din tabel demon-streazã cã nivelul cel mai înalt dupãgradul de rãspândire a motivelor deneparticipare la Referendum se re-ferã la perceperea diferitã a alegã-torilor despre miza acestuia. Cel maifrecvent rãspuns (19,8%) menþionata fost: „Întrebãrile inanitate la refe-rendum nu sunt cele mai importantepentru mine (nu reprezintã interes)”.

În cazul dat ne întâlnim cu un ab-senteism de conjuncturã, care se ex-plicã prin aceea cã nu toate tipurilede scrutin au aceeaºi putere de mo-bilizare a alegãtorilor, cã au existatpercepþii diferite a alegãtorilor despremiza Referendumului, cã problemelescoase la scrutin n-au fost înþelesede cãtre o mare parte de cetãþeni.

Deseori, în cadrul cercetãrii se în-tâlnesc astfel de motive ca: neputinþapartidelor de a convinge cetãþenii sãiasã la vot ºi pierderea încrederii înpartidele politice ºi în liderii lor. Uniiau recunoscut cã neparticiparea lor laReferendum este un protest împotri-va corupþiei în rândul funcþionarilor destat (12% dintre chestionaþi au men-þionat acesta ca motiv).

Pãrerea conform cãreia o partedintre alegãtori se aflã în strãinãtateau menþionat-o 11% dintre chestio-naþi. Rãspunsurile aratã cã absenþaîn momentul Referendumului în le-

gãturã cu deplasarea în altã locali-tate sau peste hotare este o cauzãimportantã a neparticipãrii la vot.

Destul de des sunt întâlnite afir-maþiile cã „votul meu nu va hotãrînimic” sau pur ºi simplu „nu dorescsã merg la votare”. Aceasta au re-cunoscut-o 9% dintre cei chestio-naþi. „Nu am avut dorinþã” reprezintãgradul nedezvoltat al conºtiinþei ce-tãþeneºti, plictiseala ºi oboseala demultiplele alegeri repetate.

Pe locul opt ºi nouã dupã gradulde rãspândire, dintre motivele deneparticipare la alegeri, s-a situat te-merea cã validarea Referendumuluiar fi amânat alegerile parlamentareanticipate ºi insatisfacþia de situaþiasocial-economicã precarã.

Alegãtorii foarte rar considerã cãpersoanele din funcþiile de conducerele neglijeazã interesele. Din acestmotiv nu s-au prezentat la vot 8%.

Vorbind despre calitatea desfãºu-rãrii campaniei pentru Referendum,doar 6% dintre cei chestionaþi au afir-mat cã ea s-a desfãºurat cu încãlcãri.

Cel mai rar se întâlnesc motive detipul: insuficienþa informaþiei despreReferendum, temerea de falsificarea rezultatelor Referendumului, ale-gerea timpului de organizare ºi des-fãºurare a Referendumului, lipsaactului de identitate.

98

Este necesar de menþionat cã,doar 8% dintre persoane au pretenþiifaþã de mass-media, indicând clar cãnu au obþinut o informaþie suficientãprivind mediatizarea campaniei pen-tru referendum.

Astfel, motivele principale de ne-participare la alegeri sunt: percepe-rea diferitã a alegãtorilor despremiza referendumului, neputinþa parti-delor de a convinge cetãþenii sã iasãla vot, lipsa încrederii în partidele po-litice ºi în liderii lor, protestul împo-triva corupþiei în rândul funcþionarilorpublici, absenþa în legãturã cu de-plasarea în altã localitate sau pestehotare, ocuparea cu alte treburi.

Trecem la al doilea subiect, pecare ni l-am propus spre examinare:explicaþii ale discrepanþelor dintrerezultatele sondajelor de opinie des-fãºurate de cãtre serviciile sociolo-gice din þarã ºi datele furnizate decãtre Comisia Electoralã Centralãprivind participarea cetãþenilor la re-ferendumul constituþional.

În cadrul conferinþei de presã or-ganizatã de ASDM pe data de 26august 2010 am prezentat urmãtoa-rele rezultate ce þin de organizareareferendumului:

La întrebarea dacã intenþioneazãsã participe pe data de 5 septembriela referendumul cu privire la modifi-

carea Constituþiei în aspectul moda-litãþii de alegere a preºedintelui þãrii,62,8% dintre respondenþi au rãspunsafirmativ, 22,3% – nu vor merge lavot, iar 14,9% – încã nu s-au deter-minat.

74,7% dintre respondenþi ar optapentru alegerea directã a Preºedin-telui þãrii, 9,6% va vota contra modi-ficãrilor din Constituþie, 15,7% din per-soanele chestionate nu au putut da unrãspuns clar la aceastã întrebare.

În special dorim sã menþionãm cã,atât în cadrul conferinþei de presã,cât ºi mai apoi în cadrul emisiunilortelevizate am primit un ºir de între-bãri din partea jurnaliºtilor, care înmod direct vizau participarea la urnea cetãþenilor ºi a fost pusã în discuþierata de 63%. Atunci, noi am explicatprin ce se deosebeºte un sondajsociologic desfãºurat pe un eºantionaleator de unul desfãºurat pe uneºantion exhaustiv, precum este re-ferendumul. Am vorbit despre feno-menul dezirabilitãþii sociale, desprecalitatea listelor electorale, desprerefuzul de a participa la sondaj acirca 20% dintre respondenþi ºi efec-tele boicotãrii referendumului decãtre PCRM, despre experienþa or-ganizãrii unor asemenea scrutine înþãrile europene precum Franþa ºiItalia etc.

99

Toate cele cinci referendum-uriorganizate, începând cu anul 1997,în Italia au fost nevalidate din cauzacã la urne s-au prezentat mai puþinde o jumãtate din cetãþenii cu dreptde vot. În Franþa, de asemenea, estedezvoltat absenteismul de conjunc-turã, adicã cetãþenii subapreciazãmiza scrutinului ºi se prezintã la refe-rendum-uri în proporþie de circa 25%.

Considerãm cã organizatorii Re-ferendumului trebuiau sã fie informaþide cãtre consilierii lor, îndeosebidacã aceºtia susþin cã sunt de for-maþie sociologi, despre pericolul in-validãrii scrutinului ºi sã fie întreprin-se mãsuri de mobilizare a populaþiei,dar sã nu dea vina pe sociologi ºijurnaliºti de eºecul referendumului.

În principiu, problema nepartici-pãrii la alegeri nu este caracteristicãnumai pentru Moldova. Ea existã ºiîn þãrile cu o democraþie evoluatã.Este ºtiut cã în SUA, la momentulactual, participã la vot un numãr maimic de alegãtori, spre deosebire decel din trecut [2,134]. S-a acumulat oîntreagã experienþã în domeniulcercetãrii absenteismului electoral.

Unul dintre cercetãtorii acesteiprobleme, Seymour Lepset, scrie:„Grupa socialã va participa la ale-geri: 1) dacã politica statului cores-punde intereselor ei ºi se rãsfrângeasupra modului ei de viaþã; 2) dacã

reprezentanþii grupei respective auacces la informaþia privind modul încare deciziile politice vor influenþa ni-velul lor de trai; 3) dacã aceste per-soane sunt supuse presiunilor so-ciale, fiind astfel determinate sã par-ticipe la alegeri; 4) dacã reprezen-tanþii acestei grupe nu sunt siliþi sãvoteze cu unul sau altul dintre candi-daþi sau cu un partid anume” [3,191].Dupã pãrerea noastrã, aceste afir-maþii sunt valabile ºi în situaþia dinRepublica Moldova.

Acum problema principalã: „Încazul când distorsiunea în sondaje,condiþionatã de nonrãspunsuri, estede circa 30%, cât de credibile suntdatele precum cã la alegerile parla-mentare anticipate din 28 noiembrie2010 se vor prezenta 85% din ale-gãtori ºi tendinþele de repartizare aintenþiilor de vot sunt corecte? Existãpericolul cã vom cãlca pe aceeaºigreblã ca ºi la plebiscitul din 5 sep-tembrie?”

Aici ar trebui sã dãm anumite ex-plicaþii. Dacã ridicãm literatura despecialitate ºi anume monografia re-numitului profesor de la UniversitateaMicigan Vladimir ªleapintoh [4], ma-nualele de sociologie ale lui CãtãlinZamfir, Traian Rotariu, Petru Iluþ,Ioan Mãrginean, Vladimir Panioto,Nicolai Ciurilov, Vladimir Iadov, NeliPobeda, Andrei Timuº º.a., atunci

100

observãm cã în aºa þãri ca Romania,Rusia ºi Ucraina intenþiile de vot alecetãþenilor sunt de asemenea la ni-velul de 85%, iar însãºi prezenþa laurne este de circa 60%. Care ar fiexplicaþiile?

Sã urmãrim cum determinã TraianRotariu proporþia cetãþenilor cu dreptde vot din România care intenþio-neazã sã participe în alegeri. Autorulporneºte de la ipoteza cã în cursulcercetãrii s-a acumulat un efectiv re-lativ mare de nonrãspunsuri, repre-zentând 40% din efectivul eºantio-nului proiectat. Persoanele care rãs-pund la aceastã întrebare a chestio-narului intenþioneazã sã participe lavot în proporþie de 85%, în vreme ceceilalþi, care nu rãspund deloc saunu pot fi gãsiþi, manifestã o astfel deintenþie numai în proporþie de 25%.În cazul când eºantionul proiectat arfi fost realizat integral, valoarea re-alã a intenþiilor de vot s-ar calcula înfelul urmãtor:

Vr = 0,6 x 85% + 0,4 x 25% = = 51% + 10% = 61%.

Deci, procentul real al intenþiilorde vot este de 61%, iar distorsiuneaintrodusã de nonrãspunsuri este 24puncte procentuale ºi poate fi consi-deratã relativ mare, lucru ce sedatoreazã unei deosebiri substanþia-le de comportament între cei ce rãs-pund ºi cei ce nu rãspund [1,104].

Situaþia cu care s-au înfruntat so-ciologii din Republica Moldova întoiul campaniei pentru referendumulconstituþional a fost mult mai gravã.Pentru prima datã în istoria de 38 deani de activitate a Asociaþiei Socio-logilor din Republica Moldova ne-ampomenit în situaþia când o categoriemare de oameni (de circa 20%) s-aueschivat de la rãspuns. Toate tenta-tivele operatorilor de interviu de aconvinge respondenþii din acest grupprecum cã în societate mai existã ºivalori morale nu s-au încununat cusucces.

În cazul sondajului privind refe-rendumul constituþional am avut ceamai micã ratã de participare a cetãþe-nilor la sondaj – de circa 50%. Apli-când formula utilizatã mai sus, pu-tem calcula intenþia realã a populaþieide a se prezenta la referendum:

Vr = 0,5 x 63% + 0,5 x 5% == 31,5% + 2,5% = 34%.

Ar fi oportun sã încercãm sã calcu-lãm ºi intenþia realã de vot în cazulalegerilor anticipate din 28 noiembrie,þinând cont de faptul cã ratã de partici-pare la sondaj a constituit circa 60%.

Vr = 0,6 x 85% + 0,4 x 10% == 51% + 4% = 55%.

Asta înseamnã cã, în loc sã neaºteptãm la o participare a cetãþeni-lor la alegerile parlamentare antici-pate în jurul la 85%, cât sugereazã

101

eºantionul nostru, deformat de oasemenea masã de nonrãspunsuri,va trebui sã cãutãm proporþia realã aprobabililor alegãtori în jurul la 55%.

Pronosticul nu este deloc unuloptimist, deoarece trebuie luatã înconsideraþie ºi distorsiunea care de-rivã inclusiv din fenomenul dezirabi-litãþii sociale, adicã tendinþa subiec-þilor de a da rãspunsuri în conformi-tate cu un set de norme ºi valori so-cialmente acceptate. Lucrurile seagraveazã în cazul când individultinde sã aparã într-o luminã favora-bilã nu numai „pentru ceilalþi”, ci ºi înfaþa propriului eu. Ducând cont decele menþionate mai sus, putem con-chide cã validarea scrutinului electo-ral din 28 noiembrie 2010 se aflãsub un mare semn de întrebare.

CONCLUZII:Referendumul constituþional din 5

septembrie 2010 a eºuat din urmã-toarele considerente:1. Absenteism de conjuncturã

Sondajul a demonstrat cã majori-tatea populaþiei este indiferentã faþãde dificultãþile clasei politice; cetã-þenii au subapreciat ºi n-au înþelesmiza acestui plebiscit. Efectele deconjuncturã se manifestã printr-o in-termitentã demobilizare a participãriipopulaþiei la vot. Nu toate tipurile deplebiscit au aceeaºi putere de mobi-

lizare a alegãtorilor. Decalajul în par-ticiparea cetãþenilor la alegerile par-lamentare ºi referendum indicã exis-tenþa unei percepþii diferite a alegã-torilor faþã de mizele acestora.

2. Absenteism sociologic• Absenteismul sociologic se mani-

festã în cazul când unele grupurisociale sunt pasive sau boicoteazãscrutinele electorale.

• În cazul Republicii Moldova, referen-dumul a fost boicotat de Partidul Co-muniºtilor, care se bucurã de un su-port considerabil în rândul populaþieialolingve ºi pãturilor puþin asigurate.

• Tinerii ºi minoritãþile naþionale auparticipat la referendum într-un nu-mãr foarte redus. În societãþile de-mocratice dezvoltate tinerii ºi cetã-þenii activi de obicei sunt mai activiºi în procesul de votare. În Moldova,dupã cum observãm, s-a manifestato altfel de situaþie. Tinerii dinMoldova îºi rezolvã problemele desubzistenþã pe riscul lor, deseoriprin munca la negru, prin „emigrareilegalã”, nesperând la ajutor din par-tea societãþii.

• Structura demograficã a participan-þilor la referendum diferã mult decea a participanþilor la scrutineleelectorale parlamentare anterioare.De obicei, cei mai activi alegãtorierau oamenii cu vârsta de peste 60de ani, cu un nivel al studiilor destul

102

de mic, comparativ cu restul popu-laþiei, pe când la referendum s-auprezentat preponderent persoanede vârstã medie, cu un nivel al stu-diilor mediu ºi mai înalt.

3. Starea socioeconomicã precarã• Starea precarã a majoritãþii elec-

toratului a condus la sporirea nive-lului de absenteism. ªtim cã alegã-torii plasaþi la baza scalei socioeco-nomice, slab inseraþi socialmente,se abþin cel mai mult. Creºtereaºomajului ºi condiþiile precare alocurilor de muncã fragilizeazã si-tuaþiile materiale ºi procesele deinserþie colectivã. Efectele socialeale crizei economice sunt un fac-tor-cheie al declinului actual al par-ticipãrii electorale. Sondajele soci-ologice demonstreazã cã absen-teismul electoral creºte ºi este deaproape douã ori mai mare în rân-dul ºomerilor ºi al salariaþilor cu locde muncã temporar.

• Conform rezultatelor studiilor soci-ologice întreprinse de ASDM înaugust 2010, circa 70% dintre res-pondenþi se considerã deja afectaþide criza financiarã globalã, 60%dintre intervievaþi considerã cã re-formele din þara noastrã nu sunteficiente, circa 2/3 dintre ei (67%)considerã cã situaþia economicã aþãrii a devenit mai grea. Circa 47%din respondenþi susþin cã viaþa

oamenilor din localitatea lor a de-venit mai proastã comparativ cu ceade acum un an. Problemele care celmai mult îngrijoreazã populaþia sunt:creºterea preþurilor la produsele ali-mentare ºi resursele energetice(68%), viitorul copiilor (46%) ºi ºo-majul (35%).

4. Gradul scãzut de interes faþã de politicã a electoratului

• Nivelul culturii politice a populaþiei,indiferenþa, neîncrederea faþã departidele politice, oferta politicã in-capabilã sã rãspundã la aºteptãrilealegãtorilor puþin politizaþi au contri-buit, fãrã nici-o îndoialã, la aceastãdemobilizare de participare a popu-laþiei la referendumul constituþional.

• În sondaje, astfel de convingeri aufost exprimate sub forma expresi-ilor de tipul: „Mã voi prezenta la re-

ferendum ori nu – oricum nimic nu

se va schimba. Nu am încredere în

nimeni”. Interesul faþã de politicã înrândul locuitorilor din þarã continuãsã fie destul de scãzut. Conformsondajelor, doar 21% din cei ches-tionaþi au menþionat cã sunt intere-saþi de politicã, 8% sunt „foarte inte-resaþi”, 23% nu se intereseazã deea, iar alte 11% nu se intereseazãdeloc de politicã. 37 % dintre inter-vievaþi n-au dat un rãspuns clar laaceastã întrebare. Prin urmare, nu-mãrul celor care nu se intereseazã

103

de politicã este cu mult mai maredecât a celor interesaþi.

• De cea mai micã încredere a popu-laþiei se bucurã justiþia ºi organiza-þiile internaþionale cu sediul în RM(27%), partidele politice (25%) ºisindicatele (20%), urmate de pa-tronate (17%).

5. Succesiunea a douã alegeriparlamentareDesfãºurarea a douã scrutine

parlamentare într-o perioadã scurtãde timp ºi provocarea alegeriloranticipate a condus la diminuareaparticipãrii electoratului dinRepublica Moldova la referendumulconstituþional.

6. Perioada de desfãºurare a refe-rendumului nu a fost favorabilãmobilizãrii electoraleCampania pentru referendum s-a

desfãºurat în perioada concediilor(lunile iulie, august) ºi a fost, dupãpãrerea noastrã, foarte neeficientã.

7. Deficit de informaþie credibilãPãrerile respondenþilor au de-

monstrat un deficit de informaþie,mai bine-zis un deficit de informaþieaccesibilã, convingãtoare.

8. Supraestimarea numãrului cetã-þenilor cu drept de votReferendumul a eºuat din cauza

cã a fost supraestimat numãrul cetã-þenilor cu drept de vot.

Listele electorale imperfecte, nu-mãrul neclar al celor cu drept de votau influenþat într-o mãsurã mai mareeºuarea Referendumului din 5 sep-tembrie 2010.

Din suprapunerea tuturor facto-rilor prezentaþi rezultã o perioadã, înmod special, defavorabilã desfãºu-rãrii unui referendum. Progresul ab-senteismului este un fenomen preageneral, se referã la un numãr preamare de alegãtori ºi nu se limiteazãdoar la unele societãþi, ºi nu poate fiexplicat numai prin slãbirea roluluiintegrator al muncii, familiei sau aaltor instituþii sociale.

Erorile în sondajele sociologicesunt condiþionate de:1. Rata înaltã a nonrãspunsurilor ca-

uzatã de procesul migraþional ºirefuzul unei pãrþi considerabile decetãþeni în participarea la chestio-nare.

2. Ne-am întâlnit cu un fenomen cla-sic de dezirabilitate socialã, cândrespondenþii rãspund la întrebã-rile din chestionar în corespunde-re cu un set de norme ºi valoriconstituite în societate. Rezultatele studiului efectuat ne

permit sã facem o serie de propuneriîn scopul impulsionãrii activismuluielectoral (fiindcã pronosticãm o ratãfoarte joasã de participare la alege-rile anticipate, inclusiv ca rezultat al

104

boicotãrii referendumului constituþio-nal de cãtre unele partide). Creºte-rea activitãþii de participare a locuito-rilor la alegeri, în opinia noastrã, poa-te fi obþinutã prin:

a) prezenþa schimbãrilor pozitiveîn situaþia socioeconomicã aþãrii ºi propagarea lor (cu regret,nu prea avem ce propaga);

b) stimularea motivaþiei de parti-cipare.

Propuneri, sugestii pentru organi-zatorii scrutinelor electorale:

Reieºind din studiu ºi din expe-rienþa internaþionalã, se pot folosiurmãtoarele metode spre stimulareamotivaþiei electorale:

• familiarizarea populaþiei cu lis-tele electorale cu cel puþin olunã înainte de alegeri;

• promovarea candidaþilor la func-þia de deputat în Parlament. Oinformare mai largã a populaþieidespre candidaþi, publicarea bio-grafiilor ºi programelor lor înpresã, dar ºi rãspunsurile dep-utaþilor la întrebãrile alegãtorilor;

• sã se propunã fiecãruia dintrecandidaþi sã-ºi dezvolte capaci-tatea de a convinge oamenii, dea putea discuta cu toate pãturilesociale. Pentru aceasta ar tre-bui sã se apeleze la ajutorul psi-hologilor specializaþi în promo-varea imaginii;

• organizarea disputelor televiza-te nu doar între candidaþi, ci ºi adialogurilor televizate între can-didaþi ºi alegãtori;

• mass-media trebuie sã asigurecandidaþilor posibilitãþi egale deprezentare a programului elec-toral. În caz contrar, participareaalegãtorilor la vot se micºoreazãconsiderabil. Datele privind pro-gramele electorale ale candidaþi-lor publicate în ziare nu sunt sufi-ciente, ele reflectã dorinþa candi-datului de a schimba lucrurile sprebine, dar nu conving cititorul cãacesta într-adevãr va reuºi, de-oarece pânã acum nu a reuºit ni-meni. Astfel de îndoieli nu o datãau fost exprimate de alegãtori;

• în listele electorale trebuie intro-dusã rubrica „Împotriva tuturor”.Astfel, în condiþiile unei democra-þii imperfecte, care se mai obser-vã la noi în þarã, comportamentulprotestatar al unei pãrþi a popu-laþiei poate fi exprimat în modcivilizat. Atunci chiar ºi „protes-tatarii” vor avea motiv sã participela alegeri, aceasta îi va ajuta pemulþi dintre ei sã se hotãrascãcare partid vor alege în viitor;

• trebuie exclusã implicarea direc-tã a puterii centrale în campaniaelectoralã;

105

• majorarea numãrului electoratu-lui activ se poate realiza, în pri-mul rând, prin implicarea tinere-tului, deoarece referendumul ademonstrat cã tinerii rãmân a fipasivi. Trebuie luate mãsurispeciale, de atragere a tinerilorla secþiile de votare. Candidatulcare va putea convinge tinerii cãel poate majora numãrul locuri-lor de muncã, salarizate adec-vat coºului de consum, va puteasã sporeascã numãrul electora-tului real la alegeri;

• trebuie întreprinse mãsuri eficien-te pentru a exclude votul etnic.Partidele vor fi nevoite sã-ºi re-vadã programele electorale ºi sãdesfãºoare activitãþi în aceastãdirecþie;

• nu trebuie admisã, sub orice for-mã, obligativitatea participãrii lavotare a unor sau altor grupurisociale ale populaþiei (de exem-plu a elevilor);

• nu trebuie admisã obligativitateaparticipãrii la întâlnirile cu candi-daþii, deoarece prin aceasta, nu-mãrul de participare la alegeriscade.

De modul de organizare a alege-rilor depinde participarea la vot aunei pãrþi considerabile a electoratu-lui. Din punctul nostru de vedere,sunt importante urmãtoarele criterii:

• Sã fie ales corect timpul orga-nizãrii alegerilor, ar fi oportun caele sã se desfãºoare într-o zi lu-crãtoare;

• Sã se informeze populaþia atâtprin mass-media, cât ºi obligato-riu prin invitaþii. Cercetarea a arã-tat cã o parte din alegãtori nu auºtiut în general de desfãºurareareferendumului, prin urmare, aiciavem o rezervã mare de mãrirea numãrului electoratului activ;

• Populaþia are o atitudine nega-tivã faþã de aplicarea ºtampileipe fiºa de însoþire a buletinuluide identitate. Aceastã acþiunemicºoreazã participarea alegã-torilor la vot;

• Sã se asigure tuturor, la primacerere, urnã mobilã;

• Luând în considerare propune-rile celor de vârsta a treia, la sec-þiile de votare sã fie organizatãrealizarea bãuturilor rãcoritoarenealcoolice, a dulciurilor, creareaunei atmosfere de sãrbãtoare;

• De fãcut ordine în listele elec-torale, de exclus din ele „sufletelemoarte”, de la bun început sã fieincluºi alegãtorii reali. Studiuldesfãºurat a demonstrat dificul-tatea perfectãrii listelor elec-torale din cauza migraþiei ilegalea unei mari pãrþi a populaþiei înstrãinãtate.

106

Cãrþi scrise

Sunt cãrþi cu o soartã ingratã,menite sã treacã neobservate sausã fie comentate foarte puþin. Frica.

Istoria unei idei politice al lui CoreyRobin (Editura Vremea, Bucureºti,2009) se numãrã printre ele. Para-doxal, nimic nu o recomandã pentruconul de umbrã. Nici subiectul ei,nici actualitatea lui, nici abordareaautorului. Dimpotrivã. Toate acestemotive ºi încã altele fac din ea unadin cele mai remarcabile apariþii edi-toriale de la noi din ultimul timp.

Trei sunt unghiurile din care focali-zeazã frica politicã autorul american:a) modul în care o concepem; b) mo-dul ºi motivele pentru care am ajunsla o astfel de abordare; c) felul în careputem privi frica. În accepþiunea auto-rului, frica politicã este „temerea trãitãde oameni faþã de o ameninþare laadresa bunãstãrii lor colective – frica

de terorism, îngrijorarea în legãturã cucriminalitatea, anxietatea în privinþadegradãrii morale – sau intimidareaexercitatã împotriva oamenilor de cã-tre guverne sau grupuri”. Cele douãtipuri de fricã depãºesc caracterulpersonal ºi capãtã un caracter politicpentru cã emanã de la societate sauau consecinþe asupra societãþii.

Dincolo de aceste delimitãri meto-dologice, miza autorului este formu-latã clar: sã scoatã frica politicã desub incidenþa psihologiei ºi a culturii.Unde au plasat-o numeroºi gânditori,teoreticieni ºi chiar lideri politici. Fricanu este o „pâlpâire a neantului”. Maimult, lucrurile care stârnesc frica ºifrica noastrã de ele nu sunt rodul unorforþe profund apolitice sau antipolitice.

Frica politicã se iveºte ca o con-secinþã a conflictelor dintre ºi dinã-untrul societãþilor. Ea e un teren de

109

Destinul straniu al unei idei politiceIacob Florea

întâlnire a intelectualului cu pasiu-nile, a moralei cu politica, nu este oemoþie ancestralã venitã din adân-curi psihologice ºi culturale. Reper-cursiunile generate de ea pot fi ne-bãnuit de extinse. Frica politicã poa-te dicta, între altele, politici publice.Ea se învecineazã cu tot ce ne estefamiliar – legi, instituþii, elite, putereºi autoritate. În acelaºi timp, ea con-vieþuieºte cordial cu morala ºi ideo-logia. În aceste condiþii, a nu o su-pune analizei ºi a o pune sub diver-se umbrele, altele decât cele reale,înseamnã a-i schimba nu doar con-þinutul, ci ºi funcþiunea.

Autorul se opreºte în egalã mã-surã asupra ipostazelor fricii (Istoria

unei idei), cât ºi asupra practicii aces-teia (Frica în stil american). În acestfel, urmãrim nu numai istoria unei ideipolitice, ci ºi morfologia ei.

Atitudinile ºi comentariile asuprafricii au suferit transformãri de-a lun-gul timpului. Totodatã, chiar ºi abor-dãrile unor autori au înregistrat dina-mici surprinzãtoare, schimbându-ºiperspectivele.

Cercetãtorul american se opreºtela patru autori care au teoretizat ºianalizat influenþa ºi dimensiunilefricii în operele lor. Putea sã aleagãalþi gânditori, dar s-a oprit la acestepuncte cardinale „datoritã influenþei

intelectuale ºi a rezonanþei politicede care s-au bucurat abordãrile lor”.Mai mult, cei patru s-au exersat înmomente în care apãreau ºi se afir-mau noi forme ºi idei politice –Hobbes, statul modern; Montesquieu,ideologia liberalismului; Tocqueville,democraþia egalitarã; Hannah Arendt,totalitarismul.

Hobbes, în materie de fricã, con-siderã autorul, ia chipul lui Ianus:priveºte spre vechime, dar ºi spreviitor. El scoate în evidenþã compo-nentele morale ºi politice ale fricii,elaborând „concepþia cea mai coe-rentã politic despre fricã”. Frica, înviziunea filozofului, este produsul le-gii, a instituþiilor, educaþiei ºi elitelor.Ea poate ajuta la instituirea limbaju-lui moral ºi a codurilor politice într-osocietate care le-a pierdut.

În vreme ce pentru Hobbes fricaeste instrument al ordinii politice,slujind ºi conducãtorului ºi celor con-duºi, Montesquieu restrânge frica lateroare; o teroare declanºatã de undespot solitar, stãpânit de dorinþa dedominaþie ºi de pofta de distrugere.Suveranul lui Hobbes conlucra cuelitele influente ºi învãþaþii, fiecare înparte considerând colaborarea con-formã propriilor interese. Despotullui Montesquieu decimeazã elitele ºiîºi pune pecetea asupra instituþiilor.

110

El nu este interesat de treburile cetãþiiºi nu are ceea ce numim azi agendãpoliticã. În vreme ce suveranul produ-ce fricã prin domnia legii ºi a obliga-þiei morale, despotul se dispenseazãde ele, nefiind interesat decât de sa-tisfacerea înclinaþiilor sale spre cru-zime ºi de setea de sânge.

Dacã frica ºi teroarea, în accepþiaautorilor lor, erau instrumente alecelor care exercitau puterea de lavârful societãþii, odatã cu Revoluþiafrancezã frica emanã de jos, din su-fletul ºi cultura masei.

Anxietate numeºte Tocquevilleaceastã fricã. Ea presupune un gradridicat de nesiguranþã pe care o re-simt indivizii în faþa rãsturnãrii auto-ritãþii tradiþionale. Anxietatea nu esteprodusul legilor, al elitelor, educaþieisau al instituþiilor, ci apare ºi sedezvoltã în absenþa lor. În acestecondiþii, teoreticianul francez va con-sidera anxietatea ca o stare psihicãnaturalã a democraþiei. Ca atare, in-securitatea profundã resimþitã de in-divizi legitimeazã apariþia unui auto-ritarism decis care sã instituie o anu-mitã coerenþã ºi ordine în societate.Din aceastã nevoie se va naºte unnou tip de despotism, fãrã nicio le-gãturã ºi fãrã nicio asemãnare cupredecesorii sãi, un despotism întru-chipat de un stat mai puternic care

va dicta pânã la cel mai mic detaliuîn viaþa de zi cu zi a guvernaþilor.

Hobbes ºi Montesquieu conside-rau cã acþiunile celor puternici stâr-nesc frica ºi teroarea în rândul celorlipsiþi de putere. Tocqueville ºi succe-sorii lui rãstoarnã imaginea, apreciindcã anxietatea celor de jos autorizeazãactele represive ale celor de la vârfulsocietãþii.

Meritã precizat faptul cã în faþaacestor perspective, toþi cei trei gân-ditori considerã cã derapajele pot ficontracarate prin cultivarea instru-mentelor politice, fie ele instituþiile lo-cale, asociaþiile civice sau societa-tea civilã.

Cu „teroarea totalã” a HanneiArendt se atinge partea de sus adezvoltãrilor intelectuale pe margi-nea fricii. Arendt susþine cã „teroareatotalã” (întruchipatã de Germania luiHitler ºi de Rusia lui Stalin) poatesluji drept fundament pentru o nouãmoralitate politicã. Totalitarismul nueste numai un produs al violenþei, eleste înainte de toate un atac inspiratde ideologie la adresa „integritãþii”sinelui.

Masei stãpânite de anxietate carecreeazã aparatul politic tiranic, Arendtîi adaugã noþiunea de ideologie, cre-dinþa fanaticã în doctrine precum co-munismul ºi nazismul. Asemenea

111

celorlalþi gânditori ºi Arendt are douãperspective asupra fricii politice. „Mi-am schimbat pãrerea ºi nu mai vor-besc despre „rãul suprem”, spuneaea într-o scrisoare. Acum cred cãrãul nu e niciodatã suprem, cã el enumai extrem ºi cã nu are nici pro-funzime, nici dimensiune demonicã.(…) El „sfideazã raþiunea”, aºa cumam spus, pentru cã gândirea încear-cã sã ajungã la o anumitã profun-zime, sã ajungã la rãdãcini, iar înmomentul când vrea sã cercetezerãul, o frusteazã faptul cã nu e nimicde cercetat. Asta e „banalitatea” lui.Numai binele e profund ºi poate fisuprem”.

Teoriile gânditorilor invocaþi maisus se regãsesc, într-o mai micã saumai mare mãsurã, în dezbaterea po-liticã actualã din Statele Unite. „Rã-mãºiþele zilei”, dupã formula auto-rului, sunt „liberalismul anxietãþii” ºi„liberalismul terorii”. Primul curentde gândire, mai moderat, nu este in-teresat neapãrat de lupta împotrivanedreptãþii în numele drepturiloromului, cât mai ales sã întãreascãsocietatea în numele fragilitãþii indi-vidului. Al doilea, mai radical, hrãnin-du-se din succesul democraþiei libe-rale ºi a pieþei libere din anii no-uãzeci ºi-a schimbat obiectivele lup-tei, glisând de la nedreptatea internã

spre tiraniile din þãrile îndepãrtate.„Liberalismul anxietãþii”, susþin pro-motorii lui, nu cautã sã rãstoarne li-beralismul, ci sã-i confere o maimare consistenþã moralã ºi sociolo-gicã. Criza liberalismului contempo-ran, considerã ei, este o crizã a cu-noaºterii, una a incertitudinii în ma-terie de principii ºi programe politice.Susþinãtorii „liberalismului terorii”considerã cã experienþele negative(cum ar fi cruzimea, de exemplu) fa-vorizeazã afirmarea principiilor libe-rale, fãrã sã mai recurgã la un sis-tem filosofic. Liberalul nu-ºi maipune întrebãri despre temeiurileidealurilor sale atâta timp cât rea-lizeazã cã „îi este mai fricã sã nudevinã crud decât de orice altceva”.Pentru el, „diferenþele tradiþionale(de trib, religie, rasã, obiceiuri ºi aºamai departe)” au devenit lipsite deimportanþã în comparaþie cu „ase-mãnãrile legate de suferinþã ºi umi-linþã”. Întrebãrii filosofice „Tu crezi ºidoreºti ceea ce credem ºi dorimnoi?” i-a luat locul o alta: „Suferi?”.

Am putea spune cã alegerea au-torului american în materie de teoriiale fricii politice nu este, poate, unmodel de discernãmânt. Dar este,fãrã doar ºi poate, un model de mi-nuþiozitate ºi de acurateþe în expu-nerea metodicã a ideilor. Autorul nu

112

exceleazã în ceea ce numim înde-obºte formule fericite, dar nici nucade pradã lucrurilor facile, fie înraþionamente, fie în expresie. Marelemerit al cãrþii mi se pare a fi capitolulal doilea – „Frica în stil american”. Eleste o panoramare a societãþii ame-ricane cu ierarhiile ei sociale ºi lalocul de muncã, cu dezorganizareaei intelectualã ºi descompunereavalorilor ei din perspectiva fricii po-litice. Autorul îºi propune sã sur-prindã felul cum se insinueazã fricaîn trama cotidianului, în viaþa fiecãruiindivid. În acelaºi timp, atenþia lui seconcentreazã asupra felului cum ele-mentele constitutive ale politicii ame-ricane se pot transforma din instru-mente ale libertãþii în arme ale fricii.

Frica politicã, în opinia autorului,consolideazã distribuþia socialã aputerii ºi a resurselor, influenþeazãdezbaterea publicã ºi orienteazã po-litica unui guvern. Dar pentru crea-rea ºi rãspândirea fricii e nevoie departiciparea ºi cooperarea întregiisocietãþi: elite ºi colaboratori, per-soane neimplicate ºi victime. Între-gul eºafodaj se sprijinã, în termeniiautorului, pe generali ºi soldaþi derând, ajutaþi de o întreagã armatã desecretari, bucãtari ºi servitori care sãasigure intendenþa. Frica politicã nuse poate lipsi nici de spectatori care,

prin pasivitatea lor, fac jocul elitelorºi colaboratorilor lor. În acelaºi timpeste nevoie de o comunitate þintã devictime care îºi povestesc între elepoveºti edificatoare. Elitele sunt celecare culeg roadele fricii politice încel mai înalt grad. Cum bine se ºtie,ele nu au aceleaºi interese, mijloaceetc., dar îºi dau mâna ºi negociazãºi fac schimburi de servicii pentru aºiatinge scopurile. În acest fel, iaunaºtere adevãrate „coaliþii ale fricii”.Ceea ce poate pãrea paradoxal e cãelitele ºi colaboratorii lor apeleazãnu odatã la stat, cu legile ºi pro-cesele lui, cu acþiunile lui punitive ºicoercitive, pentru a intensifica fricapoliticã. Ceea ce e ºi mai straniu ecã acest stat nu este unul autoritar,centralizat ºi discreþionar, ci esteunul în care separaþia puterilor func-þioneazã, iar domnia legii ºi institu-þiile pluraliste ale societãþii civileexistã ºi îºi exercitã acþiunea.

Sã urmãrim cum elementele con-stitutive ale politicii americane se potmetamorfoza din instrumente alelibertãþii în arme ale fricii. În viziuneapãrinþilor fondatori, un stat centrali-zat reprezenta o ameninþare la adre-sa libertãþii, iar pentru a contracaraaceastã ameninþare constituþia stipu-la separaþia puterilor în stat, federali-zarea ºi domnia legii. Iatã cum sunã

113

argumentaþia separaþiei puterilor înformularea Curþii Supreme: „Dacãputerea statului este fracþionatã,dacã o anumitã politicã poate fi pusãîn aplicare numai prin colaborareaputerii legiuitoare, de promulgare,puterii judecãtoreºti, de aplicare ºi acelei executive, de execuþie, atunciniciun om ºi nicio instituþie nu-ºi vorputea impune fãrã restricþii propriavoinþã”. Experienþa a dovedit cãacest raþionament ºi-a dat roadelede-a lungul timpului. Cu toate aces-tea, cercetãtorul american atrageatenþia asupra unui aspect: garan-tarea puterilor separate în diferiteledomenii ale guvernãrii înseamnã ºicã grupuri mici de indivizi în inte-riorul acestor domenii au acces la oputere considerabilã pe care o potfolosi în scopuri represive, fãrã a seconsulta cu celelalte domenii ale pu-terii, ba mai mult, fãrã sã se consultenici cu alþi membrii din propriul lordomeniu. Asemenea situaþii nu suntcarenþe ale principiului separaþieiputerilor în stat, ci sunt consecinþedirecte ale acestuia. Acest fapt seîntâmplã deoarece dacã fiecaredomeniu al conducerii statului nubeneficiazã de putere independentã,cum ar putea el sã le controleze pecelelalte sau sã aibã vreun mijloc decontrol asupra lor?

Gânditorul american considerãcã, de regulã, se scapã din vederemãsura în care o putere poate deve-ni coercitivã ºi cât de micã trebuie sãfie puterea pentru a o folosi în scoprepresiv. Pentru a da veridicitate de-monstraþiei, el exemplificã prin acti-vitatea acelor comisii din cadrulCongresului care examinau infiltra-rea comunistã ºi activitãþile subver-sive de stânga din timpul RãzboiuluiRece. Trei dintre aceste comisii auavut o importanþã covârºitoare: Co-misia Camerei Reprezentanþilor pen-tru Activitãþile Antiamericane, Subco-misia Senatului pentru Securitate In-ternã ºi Subcomisia de Anchetã Per-manentã a Senatului. Analizând ac-tivitãþile acestor comisii, autorul maipune în evidenþã un efect pervers.Argumentul conform cãruia a aveala dispoziþie o putere independentã îiva obliga ºi incita pe reprezentanþiidiferitelor branºe ale puterii sã-ºicontroleze ºi sã-ºi reprime eventua-lele tendinþe represive oculteazã, defapt, o realitate deloc de neglijat. Înmomentul în care se iveºte amenin-þarea ca o anumitã politicã sã-i fieimpusã uneia din aceste branºe, re-prezentanþii ei sunt tentaþi sã o punãei înºiºi în aplicare pentru a-i împie-dica pe alþii sã atenteze la preroga-tivele lor.

114

ªi federalismul este susceptibilde a facilita apariþia ºi exercitareafricii politice. El dã posibilitatea fiecã-rui nivel al puterii sã practice la sca-rã mai mare acþiunea coercitivã acelorlalte niveluri. Caracterul federa-list al represiunii locale face ca mãri-mea ºi intensitatea fricii politice sãfie mai puternice.

Nici domnia legii, vãzutã ca un setde „proceduri care limiteazã ºi regle-menteazã exercitarea puterii guver-namentale”, nu este scutitã sã gene-reze oportunitãþi represiunii. Ea poateoferi o aparenþã de legitimitate unoracte ale unei puteri represive. Ceicare se folosesc de frica politicã potsã invoce ºi sã adopte principiuldomniei legii ºi sã se foloseascã deel. În timpul mccarthysmului, agenþiiputerii s-au conformat legii. Or, legeaera restrictivã. Examinarea legislaþieifederale din acea epocã demon-streazã cã domnia legii determina, înacelaºi timp, o treptatã restrângere atermenului de activitate criminalã ºisimultan o intensificare a fricii politice.

Pentru a mãsura frica în stil ame-

rican cel mai bun mijloc este de a ostudia la locul de muncã. Poate nuîntâmplãtor doi gânditori de marcã aiAmericii, John Dewey, la începutulsecolului XX, ºi Robert Dahl, la sfâr-ºitul lui, au insistat asupra faptului cã

democraþia nu se va realiza în SUAatâta vreme cât nu se va extinde ºiasupra locului de muncã. „Dacã re-gimul liberal are defectele sale, scrieCorey Robin, el pare un rai politicdacã îl comparãm cu antiliberalismulcare domneºte între zidurile uneiuzine sau între pereþii unui birou.” ÎnSUA, legislaþia dã angajatorului oputere considerabilã, de a angaja,concedia ºi sancþiona salariaþii. Au-torul prezintã foarte multe exemple,noi ne vom referi doar la unul, apa-rent, neînsemnat: accesul la toaletã.Abia în 1998, guvernul federal a ce-rut angajatorilor sã acorde salariaþilorlor „un drept convenabil de acces” latoaletã. În 2002, mulþi profesori, func-þionari, farmaciºti denunþau regle-mentarea ca fiind o simplã „bucatãde hârtie”. Salariaþii cei mai protejaþisunt cei afiliaþi la sindicat sau ceicare lucreazã în sectorul public. Ceicare lucreazã în sectorul privat ºi ne-sindicalizat al economiei sunt supuºiarbitrariului angajatorului. De exem-plu un salariat poate fi concediat înurmãtoarele condiþii: nu surâde sausurâde prea mult la locul de muncã;nu este destul sau este prea priete-nos cu colegii; nu are spirit de echipã;poartã pãrul zburlit; poartã cercel înureche; poartã barbã etc. Sigur, fricala locul de muncã nu este neapãratã

115

nevoie sã fie pur negativã ºi sã sesprijine doar pe ameninþare. Anga-jatorii ºtiu sã o creeze sprijinindu-sepe aspiraþiile pozitive ale salariaþilor(dorinþa de a câºtiga, de a reuºi, dea se impune). În concepþia gânditoru-lui american frica este strâns legatã„de o anumitã schizofrenie a libera-lismului în SUA”. În fond, ne atenþio-neazã autorul, nu trebuie sã ignorãmsau sã minimalizãm formele cotidie-ne ale fricii care întãresc represiunea,restrâng libertatea ºi perpetueazã

inegalitatea. Pentru a combate fricaîn SUA (ºi în orice alt colþ al lumii,inclusiv la noi) este nevoie „sã tre-cem de la promisiunea libertãþii ºiegalitãþii la realizarea lor”. În acelaºitimp, este nevoie ca atât elitele cât ºicetãþenii sã conºtientizeze faptul cãfrica nu poate sta la baza vieþii noas-tre morale ºi politice. ªi cã adevãra-tele ei fundamente sunt libertatea ºiegalitatea, adicã tocmai acele valoricare pot sã ne inspire ºi sã animelupta noastrã împotriva fricii.

116

Cãrþi nescrise

Panait Istrati

Nici mãcar scriitorii americani aprigtrecuþi prin ºcoala vieþii nu se pot„lãuda” cu meseriile, vagabondajul,aventurile ºi mizeria lui Panait Istrati:Brãila – repetã doi ani din cei patru aiºcolii primare, ucenic de cârciumar,ucenic al unui vânzãtor ambulant,ucenic la o plãcintãrie, lucrãtor lapescãrii ºi docuri, bun la toate într-ofabricã de frânghii; Bucureºti – ser-vitor în case mari, valet de hotel, ser-vitor într-un spital de boli venerice;Giurgiu – docher; Brãila – zugrav,amestecat în proteste sindicale, con-damnat pentru rãpire de minorã, în-corporat în armatã apoi reformat;Constanþa – portar; Egipt, cu popasla Alexandria, Siria, Liban, Pireu,Neapole, Jaffa – zugrav, actor figu-rant, om-sandvich; Brãila – portar dehotel; Egipt, zugrav ºi salahor;

Brãila – zugrav; Bucureºti – încarce-rat la închisoarea Vãcãreºti pentruimplicare în revolte sociale; Bucu-reºti ºi Brãila – gazetar, lider sindicalîn port; Egipt – vagabond; Brãila –instigator la revoltã sindicalã; Cairo,Paris; Brãila – fondator al asociaþieizugravilor, patronul falit al unei cres-cãtorii de porci, prima cãsãtorie(1915), fuga de rãzboi; Elveþia – zu-grav, servitor, muncitor la terasa-mente, la o fabricã de muniþii, trac-torist… Veºnic flãmând ºi foarte desbolnav…

Ne oprim aici, întrucât ne apro-piem de momentul crucial al vieþiisale. Relatarea lui Romain Rolland:„În primele zile ale lui ianuarie 1921,o scrisoare mi-a fost trimisã de laspitalul din Nisa. Fusese gãsitã la undisperat care îºi tãiase beregata.Era puþinã nãdejde sã mai scape.

119

Panait Istrati,Camil PetrescuGrigore Traian Pop

Citii ºi mã simþii pãtruns de zbuciu-mul geniului. Era ca un pârjol cotro-pitor peste câmpii. Era spovedaniaunui nou Gorki, din þãrile balcanice.Sinucigaºul fu salvat. Voii sã-l cu-nosc. O corespondenþã se începuîntre noi. Devenirãm prieteni […] E un povestitor înnãscut, un poves-titor din Orient, care se încântã ºi seemoþioneazã de propriile-i povestiri,ºi aºa de mult se lasã robit de ele,cã, odatã povestea începutã, nimeninu ºtie, nici chiar el, dacã va þine oorã sau o mie ºi una de nopþi.Dunãrea ºi meleagurile ei… Acestgeniu de povestitor e aºa de irezis-tibil cã în scrisoarea scrisã în ajunulsinuciderii el îºi întrerupe de douãori jelaniile deznãdãjduite pentru aistorisi douã întâmplãri glumeþe dinviaþa sa. / L-am decis sã-ºi noteze oparte din aceste povestiri; ºi el s-apus pe o muncã îndelungatã, care aºi dat pânã azi douã volume! […] ªiva trebui sã ne amintim cã omul carea scris aceste pagini aºa de vii aînvãþat singur franþuzeºte, acumºapte ani, citind pe clasicii noºtri”.

Volumele la care se referã RomainRolland sunt „Chira Chiralina” ºi„Moº Anghel”, ambele apãrute în1924. (La doar trei ani, dupã apariþiaromanului „Chira…”, la Odesa setoarnã ºi un film mut, cu acest titlu,

iar, în 1993, se realizeazã copro-ducþia ungaro-franco-turcã intitulatã„Balkan! Balcan!”.). Vor urma „Codin”(1925), „Prezentarea haiducilor”(1926), „Mihail” (1927), „Ciulinii Bã-rãganului” (1928), „Spovedania unuiînvins” (1929), „Casa Turinger”(1933).

Se cuvine sã mai menþionãmmãcar douã momente biografice, nuatât pentru cã sunt, dupã opiniamea, inutil controversate, cât pentrurefracþia lor în operã. E vorba de vi-zita sa, în 1927, la Moscova ºi Kiev,având reputaþie de om de stânga, deîntâlnirea acolo cu scriitorul grecNikos Kazantzakis, care-l va amintiîn romanul sãu „Zorba grecul” ºi maiales de articolele în favoarea puteriisovietice. Va urma însã o a doua vi-zitã, în 1929, ºi cartea „Spovedaniaunui învins” (scrisã împreunã cu di-sidenþii sovietici Victor Serge ºi BorisSauvarin) în care pune la îndoialã ca-lea aleasã de Stalin pentru „fericirea”celor mulþi. Kominternul acþioneazãprompt acuzându-l de fascism ºi,odatã cu el, mulþi intelectuali franceziîl pun la stâlpul infamiei. Bineînþelescã Panait Istrati n-a fost fascist. Dar,parcã pentru a-ºi evidenþia fireadualã, în 1935 îl gãsim în organizaþiaCruciada Românismului, condusã dedisidentul legionar Mihail Stelescu,

120

scriind, din când în când, în revistacu acelaºi nume, articole în care,printre altele, se îndoieºte de opera-bilitatea categoriilor „dreapta” ºi„stânga”: „cine mai crede cã acestecuvinte mai au vreun conþinut e fienaiv fie escroc”.

Cultura românã nu l-a receptatcum probabil s-ar fi cuvenit pePanait Istrati. Istoricul Nicolae Iorga,autor ºi al unei istorii a literaturii ro-mâne, se aratã chiar revoltat de„Chira Chiralina”: e scrierea unuidocher lipsit de culturã ºi de viziuneartisticã. Desigur, ar exista circum-stanþa cã marele savant nu preaavea gust ºi nici criterii estetice. Darnici G. Cãlinescu nu-i convins degeniul lui Istrati, îndoindu-se cã artrebui considerat scriitor român.Pornind de la judecata, altfel adevã-ratã, cã elementul esenþial al aparte-nenþei naþionale a unui scriitor estelimba, implicit stilul, îl „oferã” istorio-grafiei franceze, tot el constatândînsã cã Berier-Hazard ºi Thibaudet îlignorã cu totul. (Din fericire, succe-sul lui în Franþa se consolideazã maiales dupã rãzboi. În 1968-1970, i seediteazã opera integralã, evenimentîn care se implicã ºi Eugen Ionescu.)Dupã Cãlinescu, ºi Al. Piru îl scoatedin istoria literelor româneºti, apoi

Gabriela Maria Pintea, în Franþa.Aºadar, Istrati este scriitor francez deorigine românã. (Mai precis, româno-greacã, tatãl natural al scriitoruluifiind contrabandistul grec GherasimValsamis.) Monique Jutrin-Klennergãseºte, se pare, o formulã mai re-zonabilã, în volumul „Panait Istrati,un ciulin dezrãdãcinat: scriitor fran-cez, povestitor român”.

Dar nici argumentul limbii nu sesusþine în totalitate, Panait Istrati scri-indu-ºi unele proze în româneºte, în-cepând, apoi, traducerea întregii serii,din care, din pãcate, n-a apucat sãrescrie decât câteva. Pentru cã elasta face, îºi rescrie unele opere,dându-le astfel identitate româneas-cã ºi prin limbã. Cele rãmase seîncadreazã în aria noastrã de abor-dare, adicã a proiectelor nerealizate.

Se decide sã-ºi traducã singuropera în româneºte dupã apariþia, în1934, a „Chirei Chiralina” într-o mi-zerabilã tãlmãcire anonimã la edi-tura Adevãrul. Cãrþii sale de referinþãi se adaugã „Moº Anghel” (1925),„Þaþa Minca” (1931), un episod(„Biroul de plasare”) din „Viaþa luiAdrian Zograffi” (1933) ºi „Codin”(1935). Postum vor mai apãrea „În lumea Mediteranei. Apus desoare”, din ciclul „Viaþa lui AdrianZograffi” (1936), „La stãpân” (1940),

121

„Pescuitorul de bureþi” ºi „CiuliniiBãrãganului”, doar primul capitol,restul fiind tradus de Al. Talex(1943). Putem vorbi, dintr-un anumitpunct de vedere, de coºmarul pos-tum al operei lui Istrati în România.„Tradus” din francezã în francezã,mai întâi de Romain Rolland, apoide Jen Richard-Bloch ºi JaquesRobertfrance, scriitorul Eugen Barbudecide cã trebuie tradus ºi din româ-neºte în româneºte. Pentru aceastaurma sã ia la mânã totul, de la înce-put, prin „negri”, aºa cum obiºnuia.Vezi-doamne Panait Istrati ºi-ar fitradus cu multe stângãcii scrierilefranþuzeºti în româneºte. Îi datorãmlui Alexandru Talex îndrãzneala de aspune imposturii pe nume, într-oamplã reconstituire Panait Istrati, pebaza textelor autobiografice ale aces-tuia, sub inspiratul titlu „Cum am de-venit scriitor” (1981).

În 1933, Panait Istrati îºi înºtiin-þeazã editorul de planurile sale deviitor. Ca sã nu fie suspectat cã vreadoar un contract cu avansuri bãneºti,þine sã-ºi justifice gestul: „La fel catoþi imbecilii de artiºti, îmi închipui cãam o operã de terminat. E o stupidi-tate, dar mi-a intrat în cap. Sunt obse-dat de ea. De multã vreme. Din tot-deauna”. Ar fi vorba de trei „lucrãri”.

Are în minte, mai întâi, câteva volumede continuitate. Mai întâi, volumul altreilea din „Mediteranee”: „Adrian ºiMihail vagabondeazã timp de cinciani pe malurile Mediteranei; va fi ofeerie (s.n.) povestitã chiar de Adrian”.Volumul urmãtor, al patrulea, urmasã se intituleze „În derivã”. Deriva emoartea lui Mihail, boala lui Adrian,care „devine o epavã”, între 1909 ºi1919, „datã la care îºi pierde mamaºi-l descoperã pe Jean-Cristophe”.În sfârºit, volumul V urmeazã sã seintituleze „Mama”, „roman semi-þãrã-nesc, semi-orãºenesc, al vieþii uneisãrmane mame”. E vorba, desigur,de mama sa, Joiþa Istrate, spãlãto-reasã din Brãila. Nu-i greu sã antici-pãm conþinutul cãrþii, linia sa epicã ºinici tensiunea emoþionalã, uneoricopleºitoare, întrucât publicase untext cu acest titlu, elaborat dupã mo-delul par-lui-meme. Meritã sã intrãmîn atmosfera „feericã”, dacã avem învedere bucuria creaþiei, chiar livres-cã, dacã ne referim la antecedente:„Cãtunul Baldovineºtilor, de unde-mitrag obârºia, nu avea decât vreocincizeci de familii, din care jumãtatene erau rude. I se mai spunea ºiIstrãþeºtii, din cauza numãrului marede locuitori purtând numele de Istratiºi având aceeaºi obârºie. Aproapetoþi bãrbaþii erau de-alde Cosma, iar

122

femeile niºte Chire. Aceºti Cosma

dãdeau exemplul nestatorniciei, iar

Chirele le ieºeau în întâmpinarea do-

rinþelor. Da, în nestatornicie se aflã

toatã puterea unui bãrbat, a unui

popor, a unei rase. Cu cât eºti mai

nestatornic, cu atât eºti mai generos,

deoarece nestatornicul nu pãstreazã

nimic pentru sine. El face viaþa rod-

nicã ºi trece mai departe. Nimic nu

este molatic întrînsul totul este fur-

tunã, furtunã creatoare”. Iatã, avem

ºi-o explicaþie existenþialã…

Dar proiectul ia proporþii: „Vor mai

fi încã douã volume, în care Adrian

devine scriitor francez ºi se duce în

Rusia, de unde se înapoiazã spre a

muri. Dar în acest rãstimp, el a scris

ºi a lãsat o operã la 5-6 volume:

Operele postume ale lui Adrian

Zograffi (romane în care descrie,

între altele, muncitorul ajuns la pu-

tere ºi spune cu acest prilej ºi bune

ºi rele)”.

E comod sã afirmãm cã dominan-

ta proiectului este una autobiogra-

ficã. Dar Adrian Zograffi nu este în

mod direct, nemijlocit, Panait Istrati

ºi nici mãcar un alter ego al sãu, ci

un personaj care preia, sub strictul

control al naratorului, evenimente

din viaþa lui Panait Istrati.

Camil Petrescu

Printre multe alte obsesii ºi teribilecomplexe, Camil Petrescu a fostterorizat cã trebuie sã facã gazetãrieºi literaturã, în loc sã se consacremetafizicii, dar ºi cã, pentru marelepublic, încredinþarea cã în literaturaromânã ar exista un singur Petrescu,iar acesta e Cezar, pare de neclintit.Cezar Petrescu: autorul unor romane(treizeci la numãr) de gust îndoiel-nic, lipsite de elan creativ, scrise înstil jurnalistic. Din pricina „omonima-tului”, între cei doi se iscase, încã deprin 1926, o polemicã nu tocmai ele-gantã, cel care dãduse tonul fiindCamil. El numeºte o povestire a luiCezar „gazetãrie literarã” sau „litera-turã gazetãreascã”. Încordarea du-reazã, antrenând ºi alþi condeieri dela publicaþiile unde apar replicile.Dar, în 1928, Cezar nu mai poaterãbda, fãcându-l pe Camil, în revista„Gândirea”, „maniac”, contestându-italentul de dramaturg, afirmând cã-ipoet fãrã pic de succes la public. Cade fiecare datã, când se pãrea cãpenibilul conflict e stins, el renaºtedin nimic, aºa încât, în revista „Viaþaliterarã”, Camil îl acuzã pe Cezar deplagiat, nu doar din Vlahuþã ºiSadoveanu, ci ºi din Maupassant.Crede cã a avut ultimul cuvânt, dar

123

se înºealã: „Am încheiat cu Cartea

Româneascã în condiþii lamentabile.Ca sã mã convingã, mi-au arãtat con-tractul lui Cezar Petrescu. Apropos.Librãria Naþionalã a lui Ciorney a fã-cut o vitrinã Cezar Petrescu (Premiulnaþional). În mijlocul operei lui figurea-zã de trei sãptãmâni Ultima noapte de

dragoste etc.” Într-adevãr, celãlaltPetrescu adiþiona, în mod scanda-los, ºi începutul succesului sãu deromancier.

Cât despre conflictul de intereseîntre literaturã ºi metafizicã, ar fi fostîn firea lucrurilor ca scriitorul sã rã-mânã, mãcar o perioadã, doar încompania lui Kant, Hegel ºi Husserl,dupã care sã scrie „cele trei cãrþi dedoctrinã” („Jurnal” – 1927). Dar, înloc sã caute un modus vivendi întregazetãrie, teatru, prozã, poezie ºimetafizicã – poate chiar între Kantºi… Cezar Petrescu – el se gân-deºte cum ar putea face rost, fie ºiprintr-o escrocherie, de un milion: „Îndefinitiv, dacã e în interesul româ-nilor mei ca sã aparã cele trei cãrþi,atunci le fac lor un serviciu gãsind mi-lionul care-mi trebuie. Dacã izbutesc,ei îmi vor fi recunoscãtori. Supe-rioritatea unui om n-a constat nicio-datã în a colecþiona omagiile mulþimii,ci în a suporta dispreþul ei”. Nu-i primaoarã când Camil Petrescu pare a o

lua razna. Dar curând gãseºte, tot înimaginar, o soluþie ceva mai rezona-bilã: sã se însoare cu o femeie bo-gatã, iar „cu averea ei”, adicã scutitde grija zilei de mâine, sã poatãrealiza „Etica, Estetica ºi Sociologia,în forme care au devenit obsedante”(acelaºi „Jurnal”). Dupã patru ani, în1931, criza sufleteascã se accentu-eazã, pe fondul unei crize a traiuluicotidian: „Aici unde totul se aranjea-zã în ºoaptã, eu rãmân vecinic ab-sent. Nu pot cere nici o slujbã pu-blicã. Nu pot trãi din scrisul meu: pie-sele nu mi se joacã, romanul („Ultimanoapte de dragoste, întâia noaptede rãzboi” – n.n.) nu mi-a adus maimult decât aduce atâta scris unuicopist. Din ziaristicã nu pot trãi. / ªiapoi e necesar sã trãiesc? Dacã numai pot realiza, adicã nu mai potpune la punct acele nenorocite decaiete filosofice… Cel puþin sã iauaici hotãrârea cã nu mã voi sinucideînainte de a le transcrie. Cum e po-sibil, pe de altã parte, sã mã fi îngro-zit atât de mult gândul morþii cânderam bolnav astã-iarnã ºi sã mã îm-pac acum atât de mult cu gândul si-nuciderii?”

Succesul romanului „Ultima noaptede dragoste, întâia noapte de rãzboi”nu-i, într-adevãr, unul fulminant, cumºi-ar fi dorit autorul. Critica îºi cam

124

þine respiraþia, iar cititorii sunt puþinderutaþi, dar, în cele din urmã, vineºi verdictul: roman proustian! Citit înparalel cu studiul lui Camil Petrescu,„Noua structurã ºi opera lui MarcelProust” aºa ºi pare, dar proustian nuînsemnã neapãrat dupã modelul unuiroman al scriitorului francez, even-tual „În cãutarea timpului pierdut”, ciînrâurit de estetica proustianã. Ceeace îl scoate total pe român din acoladapastiºei. Dar în „Ultima noapte…” uniipercep chiar douã romane, al gelo-ziei, „în spiritul” lui Marcel Proust, ºial rãzboiului, „în tehnicã sthendhali-anã”. Camil Petrescu ar fi fost deza-mãgit sã afle asta, el care veºtejeºteabilitatea stilisticã, dar ºi constructi-vismul, tehnica. Mai aproape deadevãr ar fi cã întâiul sãu roman arreprezenta, la noi, piatra de hotar în-tre tradiþie ºi modernitate, iar urmã-torul, „Patul lui Procust”, „unul din ro-manele importante ale modernismu-lui european”, deºi judecata parecam pateticã. Oricum, acesta e apo-geul creaþiei sale. Despre ceea ceurmeazã, acesta fiind, de fapt, ºiobiectul tentativei mele de reconsti-tuire istoricã ºi istoriograficã, nu preasunt multe de spus.

E evident cã elanul metafizic al luiCamil Petrescu scade, în locul multdoritei triade „Etica, Estetica ºi

Sociologia”, el alegând „Modalitateaesteticã a teatrului” pentru a devenidoctor în filosofie. Aceastã schim-bare se explicã, în parte, ºi printr-unepisod relatat de profesorul de filo-zofie Nicolae Bagdasar. Într-un nu-mãr al „Revistei de filosofie” din anul1928, acesta publicase un întins stu-diu despre Husserl, printre primeleecouri europene ale filosofiei germa-nului. Reacþia lui Camil Petrescu afost stupefiantã: îºi reproºa, cã dacãs-ar fi grãbit, întâietatea europeanãa fenomenologiei husserliene! i-ar fiaparþinut lui. „Se purta – relateazãprofesorul bucureºtean – ca ºi cumar fi fost deposedat pe nedrept de unbun al sãu”. Nu i-a rãmas decât sãfie un exeget al lui Edmund Husserl.Oricum, putem aproxima cu ce º-arfi construit edificiul „Eticii, Esteticii ºiSociologiei”.

Începutã dar neterminatã e ºi co-media „Aici se reparã roata norocu-lui”, care urma sã se refere la ceea cese întâmplase la 23 august 1944.Tot aºa, din trilogia „Un om între oa-meni”, doar primele douã volume aufost editate. Acceptate de nomencla-tura comunistã, care, de bunã seamã,a venit ºi cu unele sugestii, volumeleau fost bine primite, dar au avutsucces de public mai mult prin

125

personalitatea tragicã a personajuluiprincipal din volumul al II-lea, revolu-þionarul paºoptist Nicolae Bãlcescu.

Fãrã îndoialã cã, pentru a se deci-de sã scrie romanul, Camil Petrescua trebuit sã se întoarcã în timp, înaintede „Ultima noapte de dragoste, întâianoapte de rãzboi” ºi „Patul lui Procust”,pentru a reînvãþa regulile romanuluitradiþional, împotriva cãrora se expri-mase fãrã echivoc. Cât despre „elibe-rarea” de sub jugul fascist, cum eradenumit actul de la 23 august în epocadejistã, aceasta nu putea fi tratatã îndiez fenomenologic, deºi punereaîntre paranteze a realitãþii ºi inventa-rea uneia conforme dogmelor mar-xiste devenise obligatorie pentru ceicare practicau aºa-zisa metodã decreaþia realist-socialistã. Cât despreintenþia lui Camil Petrescu de a facedin „mãreþul act” o comedie, aceastanu e decât o nouã dovadã cã marelescriitor avea dese sincope în perce-perea corectã a lumii în care trãia.

Cele douã scrieri neterminate îºirelevã semnificaþia mai adâncã înmod dramatic, forþându-l pe scriitorsã se justifice în termenii uneifilosofii ad hoc, în coliziune cu toatesubstanþialismele pe care încercasesã le introducã în rigoarea sistemu-lui. Îºi construise, pas cu pas,libertatea interioarã, uneori destul de

fragilã, ce-i drept, ca ºi anumite „sche-me de gând” (gândire – n.n.) a cãrorcristalizare începuse încã în 1915,dupã piesa „Jocul ielelor” ºi „odatãcu descoperirea cã timpul e a patradimensiune a spaþiului ºi în acelaºitimp cu analiza apriorismului kantian,expusã în Ultima noapte…” Dinaceastã perspectivã, abia reuºea sãfie consecvent filosoficeºte cu pro-priile „comenzi” estetice. Îºi va fi datseama deci cã a scrie la aºa-zisacomandã socialã a anilor cincizeciînsemna cedare în toate. Înainte,conflicte ºi mai neînsemnate îi adu-ceau în minte gânduri de sinucidere.Acum îºi mobilizase probabil capaci-tatea de a trãi în termeni schizofre-nici noua ºi brutala realitate. Cedãriledin romanul despre Bãlcescu nu suntpuþine (mai radical, Ion Negoiþescuafirmase despre roman cã-i „o între-prindere jalnicã”) dar nici de naturãsã afecteze grav credibilitatea scrii-torului. Nu intru în amãnunte… Im-portant e cã scriitorul nu se grãbeºtedeloc sã vinã cu paºoptismul spredogmatica anilor cincizeci. Îºi va fiadus aminte de ceea ce scrisese, în1936, în „Jurnal”: deºi papii erau pã-gâni „în comportarea lor lumeascã,nu permiteau, pedepsind cu moar-tea – formularea categoricã, neechi-

vocã”. În religia marxistã era invers!

126

LISTA COLABORATORILOR

• Corina Bistriceanu Pantelimon, doctor în sociologie

• Septimiu Chelcea, psiho-sociolog, prof. univ. dr.

• Victor Mocanu, doctor în sociologie, Institutul Integrare Europeanã ºi ªtiinþe Politice alAcademiei de ªtiinþe din Republica Moldova

• Ion Mocanu, doctorand în sociologie, Institutul Integrare Europeanã ºi ªtiinþe Politice alAcademiei de ªtiinþe din Republica Moldova

• Sonia Cristina Stan, sociolog, ziarist

• Aurelian Stoica, doctor în sociologie

• Alex. ªtefãnescu, critic literar

• Neagu Udroiu, diplomat, ziarist

• Marius Vãcãrelu, doctor în ºtiinþe administrative

• Grigore Traian Pop, scriitor

Punctul Critic Nr. 3 [2011] 128 PAG filePUNCTULCRITIC Trimestrial de diagnozã socialã, politicã...

Documents

Transcript of Punctul Critic Nr. 3 [2011] 128 PAG filePUNCTULCRITIC Trimestrial de diagnozã socialã, politicã...