PĂTRAŞCU · Apoi, te-ai așezat de-a doua la intrarea în suflet, cristal de stâncă, și nicio...

ANDREI POPETE – PĂTRAȘCU

2


Redactor de carte: Dana Ștefania Brașoavă

Coperta 1: „Love Silhouette” – Floretta Alberico

© 2017 Editura PIM. Iași

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate auto-

rului. Orice reproducere integrală sau parţială, prin orice

procedeu, a unor pagini din această lucrare, efectuate fără

autorizaţia editorului este ilicită şi constituie o contra-

facere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizării

sau citării justificate de interes ştiinţific, cu specificarea

respectivei citări.

© 2017 Editura PIM. Iași

All rights reserved. This book is protected by copyright. No

part of this book may be reproduced in any form or by any

means, including photocopying or utilised any information

storage and retrieval system without written permision

from the copyright owner.

Editura PIM Editură acreditată CNCSIS – 66/2010

Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 4, Iași – 700497

Tel.: 0730.086.676, 0732.430.407, 0733.004.203 Fax: 0332.440.715

email: [email protected] www.pimcopy.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

POPETE-PĂTRAȘCU, ANDREI

În fiecare din noi, împreună / Andreu Popete-Pătrașcu. – Iași : PIM, 2017

ISBN 978-606-13-3716-3

821.135.1

https://www.vangoghmuseum.nl/en/collection/s0176V1962

3

ANDREI POPETE – PĂTRAŞCU

PIM, Iași

2017


4

5

În fiecare din noi, împreună

Noi nu avem amintiri. Ne-am cunos-

cut ieri. Prea devreme pentru regrete, prea

târziu pentru a da înapoi timpul. Suntem pau-

za dintre două cuvinte rostite apăsat sau,

poate, flori albe într-un tablou de van Gogh,

respirând parfum de migdale. Noi nu avem

amintiri pentru că timpul nostru se conjugă la

prezent, în fiecare din noi, împreună.


6

Despre întrebările pe care le ascundem

Astăzi, mi-am luat inima în dinți și i-

am spus: Vreau să căutăm împreună răspun-

suri la întrebările pe care, de la o vreme, le

ascundem unul de celălalt! Întrebările pe care

și tu și eu le trăim, le gândim și le împărțim.

Poate le simțim diferit, dar împreună. Tu,

suflete, pe cele despre iubire, eu pe cele

despre când ea nu o să se mai întrebe dacă ne

este bine. Când nu va mai privi peste umăr și

tu și eu ne vom uita lung la urmele pașilor ei,

crezând că așa a fost să fie…

7

Nicio altă umbră…

Sunt zile când sufletul meu își caută

umbra. Uneori, chiar cu lumânarea. Cuvinte

peste pleoapele tăcerii și tâmpla mea, un fel

de punte suspendată între eu cel de ieri și cel

de mâine, o mască încrustată cu iluzii, toate

gratuite, iar tu, o altă Eva întrupată din coasta

mea. Apoi, te-ai așezat de-a doua la intrarea

în suflet, cristal de stâncă, și nicio altă umbră

nu a mai pătruns.


8

Sentimente în curs de renovare

Între noi doi nicio umbră, întrebări

fără răspuns, un du-te vino plin de reverențe

și multe alte lucruri mici. Nu este un spațiu

foarte generos, căci sufletele noastre își poar-

tă îmbrățișarea lor, motiv să construim man-

sardă din sentimentele aflate curs în renovare.

9

În locul sufletului

Uneori ne lipsesc atât de multe cuvin-

te, încât credem că o îmbrățişare le poate în-

locui. Alteori ne lipseşte atât de mult o

îmbrățişare, încât confecționăm câte o inimă

albastră, o punem în locul sufletului şi vi-

săm...


10

La capătul drumului

De la o vreme îmi port gândurile ase-

meni unui peregrin. Nicicând statornicind cli-

pa rămasă în urmă, ca un ecou purtând, în răs-

timp, infinitul pe umeri. Secundele care dor a

plecare, le-am îngrămădit în bagajul de mână,

o valiză cu mâner de lemn încă purtând par-

fumul acelei iubiri nemărturisite. Încotro mă

îndrept? Spre nicăieri și totuși adresa o știu.

La capătul drumului.

11

Carte deschisă spre mâine

Între noi se deschid tăceri şi ziduri de

piatră în care ferestre sunt mâinile noastre,

atingându-se. Le-am aşezat pe fiecare în par-

te, acolo unde zidurile se prăbuşeau sub greu-

tatea ultimelor cuvinte rostite în tăcere. Gân-

durile mele, raft pe care fluturi de noapte se

aşează, în aşteptarea ta, carte deschisă spre

mâine.


12

O altfel de ordonanță

Cu sufletul captiv între cuvinte, mi-a

scris atunci, demult, ca pentru o lungă despăr-

țire, fără răspuns. Astăzi, nu timpul mă ține în

această închisoare, ci urmele rămase pe omo-

plați de când aripile mi-au fost smulse. Fă

bine și trimite-mi un nimb! Aici aproape toți

s-au folosit de unul pentru grațiere.

13

Despre gheață și principii fracturate

Mi-e sufletul în ghips. A căzut pe

gheața conștiinței și nimeni nu i-a întins o

mână, să-l sprijine măcar. Și-a fracturat vreo

trei principii, despre iubire, viață și oameni,

iar mai apoi, ca un făcut, s-a îndrăgostit de

tine. Mi-a spus că-i ești sortită și că așteaptă

să-și scoată ghipsul, să te invite în oraș. Că va

păși acum cu grijă. N-ar vrea ca amândoi să

alunecați, să stați în ghips cu noi principii

fracturate.


14

Gânduri încolonate spre tâmplă

De la o vreme, în viața mea, gândurile

se conjugă la timpul trecut. Le aşez pe fiecare

în parte la o masă rotundă, fără superstiții,

apoi le încolonez ca pentru o defilare spre

tâmplă, fără bocanci. Uneori, din acest marş

forțat, unele sfârşesc prin a dezerta pe lobul

urechii tale stângi, fără chip de a le convinge

să-mi ajungă pe tâmpla măcinată de timp.

15

Despre sensul cuvintelor pierdute…

Suntem făcuți să pierdem cuvinte.

Așa cum întâlnim femei doar pentru a le iubi.

Găsim un sens în cele ce se întâmplă cu noi,

fără să așteptăm răspunsuri. Și apoi, cine și-ar

face timp să ne răspundă că am pierdut

cuvintele de care aveam nevoie. Că ne trebuia

doar un zâmbet. Ceea ce nu putem înlocui

atunci când pierdem, atârnăm pe ziduri. Flu-

turi și amintiri.


16

Într-un alt prezent

Ieri ți-am negociat sufletul. Prea târ-

ziu, mi-ai spus. E vândut, iar timpul nu are

răbdare. Orice rugăminte, în fața lui, rămâne

coloană albastră de fum. Secunde decapitate

zâmbesc fad la limita dintre gânduri, uitându-

ne unul pe celălalt. Eșuasem, iar poveștile

noastre nescrise aveau să aștepte un alt pre-

zent.

17

Scrisoare de rămas bun

Se făcea că amândoi aveam același

umăr. Întâiul gând despre tine l-am așezat din

vis în palmă, să prindă contur. Între tine și tă-

cerea mea, te redasem tăcerii. Februarie așeza

în locul nostru clepsidre. Respiram aceeași

lumină, cu fiecare literă smulsă de pe albul

hârtiei. Scrisoare de rămas bun, traversând în

amurg linia dragostei din palma ta.


18

Fiecare cu norii lui

Priveam același cer, sub greutatea tă-

cerii. Fiecare cu norii lui, cu gândurile sepa-

rate de drumuri și sentimente de-a valma.

Știu, s-au spus puține cuvinte și acelea cu tea-

ma de-a ne aminti unul de celălalt. Eu confec-

ționând inimi de împrumut, tu cu rochia-ți

sfâșiată de fluturii ce prinseseră a zbura între

noi. Niciunul nu mai știa de priveam același

cer sau norii se depărtau pur și simplu, grăbiți

să ne uite.

19

Învățăm să respirăm tăcere

Nu. Niciunul dintre noi nu a ştiut cât

să ofere, dar mai ales cât să primească.

Niciunul nu a înțeles că fericirea e un cuvânt

ce trebuie rostit în sufletul celuilalt, nu într-al

său. Că acolo unde gândurile nu se împart la

doi, învățăm să respirăm tăcere fiecare, de-

parte.


20

La limita uitării

Lângă umbra sufletului tău, cuvintele

cântăresc întotdeauna mai puțin decât pro-

priile-mi gânduri. Să recunoști că uneori ți-e

dor, când știi că de cealaltă parte a tâmplei se

nasc, fără ecou, întrebări, e semn de regrete în

amurg. Secunde clipesc indulgent la limita ui-

tării.

21

Și sufletul și fericirea la un loc

Am învățat că nu contează cât pri-

mești, atunci când oferi. Că important este să

păstrezi amintirea clipelor pe care, cu sufletul,

ai desenat fericire, decât să le ascunzi între

cuvinte. Că măștile cad întotdeauna mai de-

vreme decât poate trăda o privire și sufletul și

fericirea la un loc.


22

Spre o altă poveste

Te știam acolo, la marginea nopții.

Clepsidră între două lumi, la țărmul clipelor

tăcute. Apoi, cu fiecare gând nescris, ai găsit

de cuviință să lași în urmă timpul conjugat la

prezent. Un zid cu o singură fereastră și aceea

închisă. Negociasem până și cuvintele cu tă-

cerea ta, când poezia s-a transformat în rugă,

eu alunecând spre mâine, tu spre o altă po-

veste.

23

În prag de primăvară

Ne înstrăinăm și timpul ne e martor.

Doar gânduri triste îți ofer în prag de primă-

vară, cu sufletul – un peregrin în căutarea

fericirii. Plecarea ta l-a pus pe drumuri, legat

la ochi și surd la orice rugăminte de-a te lăsa

acum să îți continui drumul. Se îndârjea să

creadă în fericire.


24

Privindu-ne într-o oglindă

În sufletul tău citeam ca într-o carte,

fără a înțelege vreun cuvânt. Am învățat însă

că sufletul are forma tăcerii. Că vom sfârși

prin a ne condamna depărtării unul pe celă-

lalt. Tu cu problemele tale, eu cu dezamăgiri-

le mele și tot așa, încât privindu-ne într-o

oglindă, mi-ai spus: fiecare om cu sufletul lui,

cu timpul lui rămas în urmă.

25

Timpul nostru

Astăzi, după atâta timp, simt nevoia

să îți vorbesc despre tristeți, tăceri și gânduri

clandestine. Despre cum Sisif, cu bolovanul

său, a spart clepsidra în care păstram cu sfin-

țenie cuvintele de la tine. Despre ceasurile de

buzunar pe care le colecționam, doar pentru

satisfacția de a ține timpul captiv pentru noi,

în buzunarul stâng de la vestă. M-am amăgit,

așa cum pesemne o fac de fiecare dată, cre-

zând că timpul nostru se ascundea în clepsi-

dră sau în buzunarul stâng de la vestă.


26

Fără răspunsuri

Acest februarie târziu cu ploi, îți

poartă sufletul ca o trădare, fără răspunsuri. E

noapte și nimeni nu te va întreba de ce cuvin-

tele îți sângerează în palmă. De ce cu umbra

ta greblezi pământul, înfășurat în gânduri ca

într-un giulgiu.

27

O întreagă garderobă pentru fericire

Se întâmplă să găsim în lucrurile

mici, din jur, acea bucurie pe care adesea o

numim fericire. Doar o numim, pentru că nu

știm cum arată și, în plus, suntem atât de di-

feriți încât, până și ea, fericirea, ar trebui să

îmbrace atâtea haine colorate. Doar pentru

mine, de exemplu, ar avea nevoie de o întrea-

gă garderobă.


28

Cu sufletul în mâini

Uneori, drumul ales nu e nici scurt,

nici lung, nici drept, nici întortocheat. E doar

un drum ce ne desparte. Îți promisesem că voi

coborî la prima stație, cu sufletul în mâini. Nu

aveam alte bagaje.

29

Voiai să știi…

Iar într-o zi, deși nu îți era străin răs-

punsul, m-ai întrebat: Mereu ne întoarcem la

ce iubim sau la ce ne iubește? Voiai să știi de

ne mai seamănă gândurile sau dacă o viață

este suficientă pentru a afla răspunsul.


30

Mâinile mele te cunoșteau

Ce ne-am fi spus dacă în alt timp sau

în alt mod privirile noastre se întâlneau?

Poate nu am fi vorbit niciodată. Aș fi știut că

ești tu? Cea pe care o întâlnesc mereu diferit,

dar de fiecare dată aceeași. Mâinile mele te

cunoșteau. Îți purtaseră sufletul, coloană fără

de sfârșit.

31

Cu gândurile sângerând

Nu întreba pe cine sau ce aștept. Sunt

un captiv în propriul suflet, cu gândurile sân-

gerând pe lespezi de piatră. Nicio ploaie nu

le-ar putea spăla.


32

Câteva anotimpuri

În preajma ta primăvara devine o sim-

plă fantasmă condamnată periodicității. Tim-

pul se juca de-a v-ați ascunselea cu noi. Ulti-

ma dată l-am găsit ascuns în locul sufletului.

Uneori îți prind în palme parfumul zâmbe-

tului și îl păstrez câteva anotimpuri.

33

Nu suntem doar ecouri

Sunt răni din care nu mai curge sânge,

doar întrebări la care timpul va răspunde. Nu

suntem doar ecouri pentru cuvintele din noi.

Uneori e atât de târziu încât, sfâșiind clipa, de

cealaltă parte a lumii gândurile se nasc în tă-

cere.


34

Ninge din nou cu fluturi și întrebări

Mâine de vei pleca, ia-mi sufletul și

ascunde-l între cuvinte. Aici a început să

ningă din nou cu fluturi și întrebări la care tu

îți ascunzi privirea. Nu! Nu este un capăt de

drum, nici măcar nu am ajuns aproape de

ceea ce alții ar fi numit înstrăinare.

35

Sunt tălpile noastre cărări

Cu sufletul bătătorit, ne împiedicăm

de atâta singurătate. Rană pe rană vindecând,

ecouri ale unor dimineți în doi. Sunt tălpile

noastre cărări spre mâine, fiecare pornind în

direcția lui, fără să privească în urmă.


36

Târziu pentru noi

În noi se ascund tăceri pe care am

înțeles că e bine să le păstrăm fiecare pentru

sine, eu sub cămașa proaspăt apretată, tu sub

pretextul că se făcuse târziu pentru noi. Cu

sufletul zdrelit de atâtea gânduri tăinuite,

astăzi nu mă întreba dacă mai pot privi spre

mâine.

37

Dincolo de tine

Și dintr-o dată visele mele s-au co-

lorat. Cu mâinile tale încă pe trupul meu și

cerul desfăcut peste noi, rătăceam. Nimic nu

s-a schimbat. Dincolo de tine, sufletul meu,

fără vreo noimă, mi-a întors spatele.


38

Răsfoind în sufletul celuilalt

Mi-ai spus că porți în palmă amprenta

sufletului meu, că ți-a rămas pe tâmplă și

buze, din puținele noastre clipe. Apoi te-ai

ascuns. Era un tablou în care doi oameni

văruiseră atât de neîndemânatic, de prost, o

casă din lemn la țărmul mării. Fiecare cău-

tând fericirile lui, răsfoind în sufletul celui-

lalt.

39

Eu, cel din mine

Manifestăm paşnic printre cuvinte şi

desenăm despre tăcerea din noi. În preajma ta

sunt doar eu, lipsit de vreo calitate anume şi

asta mă nedumireşte cel mai mult. De fapt,

nici măcar nu ştiu cum sunt eu, cel din mine.

Ca o trecere subtilă, de la o condamnare la

alta, îmi cunosc gândurile în fața recursului la

conștiință.


40

Colorând uitarea

Fiecare amintire este în sine o uitare.

O urmă de fericire sau, dimpotrivă, de tris-

tețe, pierdută pe un peron cioplit obtuz din

clipe ce ne renegă prezentul. Prea des risipim

nerostiri despre trecerea noastră, colorând ui-

tarea în câte-o gară a sufletului.

41

O altă formă a tăcerii

Și mâine e o zi cel puțin tristă pentru a

privi înapoi. Neliniștea ta – o altă formă a tă-

cerii. Niciun cuvânt pentru noi, o singură

clipă-i de ajuns. Gândul unei nopți sfârșind în

visul neînceput.


42

Simple mirări

L-am întrebat într-o zi: Suflete, din ce

ești zidit? Răspunde-mi fără cuvinte! Nici

până astăzi nu am primit răspuns. Între cuvin-

te și tăcere se ascund simple mirări.

43

Între două anotimpuri

În alb și negru gândurile mele seamă-

nă tot mai mult cu piesele de șah între două

anotimpuri. Cuvântul tău avea puterea să con-

damne, supus, cuvântul meu. Nu-mi cere să-ți

vorbesc despre resemnări, atunci când le așez

de-a doua între noi.


44

La capătul visului

Da, aș putea foarte bine să îmi trăiesc

viața în timp ce te aștept. Aș putea să te visez

mai des ca și când amândoi am împărți

aceeași pernă, același suflet. Și toate acestea

dacă aș ști că la capătul visului îți voi spune:

Ești ultima pe care o voi uita!

45

Ca după o lungă revedere

Despre cum un suflet e vindecat de

altul, am învățat de la un anotimp ce-l port,

de-o vreme, în mine. Îmi umblă prin gânduri,

artere și piele, îți seamănă în zâmbet și se

ascunde în flori pictate pe cer. De teamă să-l

pierd nici numele nu îndrăznesc să i-l pro-

nunț. Doar încheietura mâinii stângi i-am

prins-o, ca după o lungă revedere.


46

Confuze deseninări

Obișnuim adesea să colecționăm spe-

ranțe. Înălțăm castele de nisip în nori pentru

că acolo nu sunt valuri care să spele metere-

zele noastre. Confuze deseninări pe plajele

sufletului se nasc din tăceri pe care fiecare le

așează pentru mai târziu în palmele celuilalt.

47

Mințind tăcerea cu al tău surâs

În privirea ta sălășluiește un demon.

Am fost într-un timp dresor, căci învățam

demonii să iubească. Când ești departe, te

strig și mint tăcerea cu al tău surâs. Palmele

noastre nu își mai citesc de astăzi gândurile.


48

Dincolo de zăpezi

Între noi doi se cern tot mai puține

amintiri. Sunt parte dintr-o zi de ieri, pe care

iarna a transformat-o în bucăți de gânduri. Ca

dintr-o rană se preling spre mâine. Dincolo de

zăpezi, o pasăre traversând întunericul.

49

Sufletul meu fără ziduri

Eu nu mai locuiesc în mine. Te port la

ţărmul pleoapei între vise şi umbre, un cer de

martie, hotar de netrecut. Sufletul meu fără

ziduri. Al tău zăvorât ca o temniță, pustiu

contur printre ruine.


50

Un nou început

Străină printre cuvintele mele, își

alesese drumul de ea știut. Să fi privit în urmă

nu era cu putință. Nimic nu arăta aceeași

direcție. Mâine vom desena iluzii rătăcind

fără busolă, printre gânduri bezmetice, fără de

sens. Emoţiile unui nou început lucid şi totuşi

obtuz, ascunzând cuvinte nespuse.

51

Albastre nopți, în dans de menuet

Știu ce gândeşti, fără cuvinte. În tăce-

rea nopţilor, eului tău i-am promis facsimile

scrise de aripi îngereşti. Niciun fel de gând,

astăzi, nu-ţi poate compromite amintirea ace-

lor nopți ce odată au fost albastre, în dans de

menuet.


52

Cu sufletul, ca o torță arzând

Sunt oameni pe care îi întâlnești de

prea puține ori, dar care, fără să știi, merg

împreună cu tine, pe acel drum cu sens unic,

fără cale de întoarcere. Și nu tot timpul îi vei

simți aproape. Nu tot timpul te vor îndemna

să continui să mergi. Pe unii îi vei pierde, pe

alții îi vei câștiga. Tu caută să rămâi liber, cu

sufletul, ca o torță arzând, pe drumul tău.

53

Fără destinație

Sunt lucruri care nu se potrivesc. La

fel se întâmplă și cu oamenii. Gândesc, simt,

se exprimă diferit și poartă povara unui trecut

care i-a învățat să fie altfel. Ca un joc pe care,

odată însușit, îl transmit mai departe, fără

destinație, uitând să accepte că nu sunt dife-

riți.


54

Căutând amintiri

Uneori simțim că ne lipsesc atât de

multe, încât sfârșim prin a ne condamna tim-

pul conjugat la trecut. Ne arătăm cu degetul

într-o oglindă și căutăm printre amintiri pe

care nu le putem vedea, atinge sau auzi. Până

și infinitului îi lipsește un sfârșit, iar noi nu ne

găsim amintirile nici dacă le-am căuta cu

lumânarea.

55

Nu ai avut curajul

Ajungem să căutăm adevărul acolo

unde știm că el nu există. Îmi spuneai că nu

contează ce găsim, ci unde căutăm. Apoi te-ai

îndepărtat. Nu mai știam unde să caut și nici

ce să găsesc. Purtam însă convingerea că pe

undeva, aproape, căutând, aveam să găsesc

ceea ce tu nu ai avut curajul să duci cu tine

mai departe.


56

Ea pentru tine

Ea este astăzi la fel ca ieri şi tot aşa va

fi şi mâine. Doar felul în care tu o privești îi

schimbă zâmbetul. Dacă în ochii tăi este la fel

de frumoasă, va putea să zâmbească și mâine.

Poart-o ca pe o zi de primăvară, nu îi aduce

norii în suflet și arată-i cât de mult înseamnă

astăzi, ea pentru tine.

57

O altă primăvară

Cu defectele și capriciile ei, primă-

vara asta mi-a intrat în suflet. Îmi amintește

de tine, cu toane și nervi, cu zâmbetul com-

plice și privirea curioasă, fără să mintă că e

fericită. E doar o altă primăvară, care va trece

fără să privească în urmă.


58

Una cu pământul

Și până la urmă vei uita. Amintirile nu

țin loc de trecut. Sunt doar o parte din noi, în

prezent. Uneori le întindem pe sfoara unui

zmeu de hârtie. Le înălțăm până la tâmplă,

sperând că, poate, unele, suferind de rău de

înălțime, să se prăbușească în adâncul sufle-

tului. Că se vor face una cu pământul.

59

Între două cuvinte

Nu suntem făcuți să închidem ochii.

Doar că de cele mai multe ori, acest reflex e

mai puternic decât voința noastră. La fel este

și atunci când, între două cuvinte, alegi

tăcerea, convins fiind că aceasta este mai mult

decât necesară. Ca o liniștire a sufletului, în

fața unui zbor zădărnicit.


60

Cu tot cu aripi

De la o vreme ai început să înnoptezi

pe tâmpla mea, cu tot cu aripi. Le simt pul-

sând cu fiecare gând despre tine. Ești ziua de

ieri, de azi și de mâine, ca o scrisoare nedes-

chisă. Cuvintele tale, aripi pentru sufletul

meu.

61

Cuvinte fără ecou

Secunde clipesc indulgent la limita

dintre două anotimpuri. Confecționăm baloa-

ne colorate din vise, trecând parcă mai ușor

peste pierderea vreunuia dintre ele atunci

când se sparge. Între noi doi, cuvintele nu au

ecou. Se preling în tăcere, spre altă primă-

vară.


62

Amintiri și gânduri risipite

Timpul nu se măsoară în secunde, mi-

nute sau ore, îmi spuneai, ci în cuvinte. Cu-

vinte așezate oblic, sculptând parcă sufletul în

piatră. Nu aveam nevoie de niciun ceasornic,

pentru timpul conjugat la trecut. Doar amin-

tiri și gânduri risipite.

63

O nouă haină

Să te îmbraci în propriul suflet, fără să

porți nimic pe sub cămașă, în afară de două

aripi, e semn că timpul nu mai are răbdare.

Nu mai este cu putință să privești în urmă, să

îți iei rămas bun de la dezamăgiri, convins

fiind că noua haină îți este de acum sufi-

cientă.


64

Știai că diferențele atrag

Îl priveai ca și cum între voi doi ar fi

fost o oglindă. Știai că diferențele atrag și

totuși ai căutat cât mai multe asemănări. Apoi

ai vrut să te convingi, trecând de cealaltă par-

te. I-ai pătruns atât de ușor în suflet, cu o sin-

gură atingere, iar el a devenit tu. Astăzi nu îți

mai caută urma, nu mai privește în nicio

oglindă, știe că diferențele nu completează

suflete.

65

Iar la sfârșit ți-a spus

Nu prinde pe cineva de mână fără să

vrei să-i atingi și sufletul. Nu îi privi ochii ca

și când în ei s-ar ascunde acele povești pe

care să vrei să le asculți. Fără a avea un sfârșit

fericit, sunt suflete ale căror povești merită

trăite până la ultimul cuvânt.


66

67

CUPRINS:

În fiecare din noi, împreună / 5

Despre întrebările pe care le ascundem / 6

Nicio altă umbră… / 7

Sentimente în curs de renovare / 8

În locul sufletului / 9

La capătul drumului / 10

Carte deschisă spre mâine / 11

O altfel de ordonanță / 12

Despre gheață și principii fracturate / 13

Gânduri încolonate spre tâmplă / 14

Despre sensul cuvintelor pierdute… / 15

Într-un alt prezent / 16

Scrisoare de rămas bun / 17

Fiecare cu norii lui / 18

Învățăm să respirăm tăcere / 19

La limita uitării / 20

Și sufletul și fericirea la un loc / 21

Spre o altă poveste / 22

În prag de primăvară / 23

Privindu-ne într-o oglindă / 24

Timpul nostru / 25

Fără răspunsuri / 26

O întreagă garderobă pentru fericire / 27


68

Cu sufletul în mâini / 28

Voiai să știi… / 29

Mâinile mele te cunoșteau / 30

Cu gândurile sângerând / 31

Câteva anotimpuri / 32

Nu suntem doar ecouri / 33

Ninge din nou cu fluturi și întrebări / 34

Sunt tălpile noastre cărări / 35

Târziu pentru noi / 36

Dincolo de tine / 37

Răsfoind în sufletul celuilalt / 38

Eu, cel din mine / 39

Colorând uitarea / 40

O altă formă a tăcerii / 41

Simple mirări / 42

Între două anotimpuri / 43

La capătul visului / 44

Ca după o lungă revedere / 45

Confuze deseninări / 46

Mințind tăcerea cu al tău surâs / 47

Dincolo de zăpezi / 48

Sufletul meu fără ziduri / 49

Un nou început / 50

Albastre nopți, în dans de menuet / 51

Cu sufletul, ca o torță arzând / 52

Fără destinație / 53

Căutând amintiri / 54

69

Nu ai avut curajul / 55

Ea pentru tine / 56

O altă primăvară / 57

Una cu pământul / 58

Între două cuvinte / 59

Cu tot cu aripi / 60

Cuvinte fără ecou / 61

Amintiri și gânduri risipite / 62

O nouă haină / 63

Știai că diferențele atrag / 64

Iar la sfârșit ți-a spus / 65


70

PĂTRAŞCU · Apoi, te-ai așezat de-a doua la intrarea în suflet, cristal de stâncă, și nicio...

Documents

Transcript of PĂTRAŞCU · Apoi, te-ai așezat de-a doua la intrarea în suflet, cristal de stâncă, și nicio...