Psihologia JudiciaraAcest curs prezinta Psihologia Judiciara.In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini dindocumentul original.Arhiva completa de pe site contine un fisier, intr-un numar total de 144 pagini.Fisierele documentului original au urmatoarele extensii: doc.

CuprinsCUPRINSCAPITOLUL I. PSIHOLOGIA JURIDICĂ - ŞTIINŢĂ ŞI PRACTICĂ1. La începuturi - cercetări ale raportului individ-drept în antichitate şi studiile psihologic-judiciare dinsecolele XVIII-XIX2. Determinarea cadrului de cercetare şi constituirea psihologiei juridice ca disciplină autonomă. Psihologiajuridică în secolul XX3. Psihologia juridică la etapa contemporană4. Obiectivele, componentele structurale şi definiţia psihologiei juridice5. Raportul psihologiei juridice cu alte ştiinţe6. Metodologie si metode ale psihologiei juridiceProbe pentru recapitulare.CAPITOLUL II. RAPORTUL PSIHOLOGIC AL INDIVIDULUI ŞI AL SOCIETĂŢII CU CADRUL LEGISLATIV1. Societatea şi cadrul valoric-normativ al ei: raportul dintre norma socială şi norma de drept2. Socializarea juridică, conştiinţa de drept şi comportamentul3. Dreptul ca institut al reglementării sociale4. Psihologia raporturilor interumane, reglementate în dreptul civilProbe pentru recapitulare.CAPITOLUL III. PSIHOLOGIA PERSONALITĂŢII INFRACŢIONALE ŞI A DEVIERILOR NORMATIV-MORALE ŞICOMPORTAMENTALE1. Conceptul de personalitate în psihologia juridică2. Teorii psihologice ale comportamentului agresiv şi devianţei comportamentale - infracţiunii3. Tipologii psihologice ale infractorilor4. Patologii ale psihicului şi problema comportamentului infracţional5. Modelul orientărilor şi al conduitelor personalităţii infractoruluiProbe pentru recapitulare:CAPITOLUL IV. PSIHOLOGIA ACTULUI INFRACŢIONAL COMIS ÎN GRUP ŞI A CRIMEI ORGANIZATE1. Cercetări ale grupului în psihologia socială2. Grupul criminal: definiţie, caracteristici şi structură3. Tipuri de grupuri criminale şi psihologia activităţii criminale în grup4. Cauzele criminalităţii în grup şi organizate4. “Mulţimea criminala”: cercetări teoretice şi aspecte practiceProbe pentru recapitulare:CAPITOLUL V. PSIHOLOGIA DELINCVENŢEI JUVENILE1. Cercetări teoretice şi practice ale particularităţilor de vîrstă ale minorilor şi ale delincvenţei juvenile2. Rolul familiei în formarea identităţii în perioada adolescenţei: efectele carenţelor familiale3. Factori, implicaţi în determinarea comportamentului delincvent al minorilor4. Tipuri şi forme ale delincvenţei juvenile.5.Particularităţile psihologice ale cercetării juridice a infracţiunii comise de minoriProbe pentru recapitulare:CAPITOLUL VI. PSIHOLOGIA VICTIMEI ŞI A MARTORULUI1. Particularitatile psihologice ale victimei2. Cercetarea psihologică a victimelor şi tipologia lor

3. Problema violenţei în familie şi a victimelor abuzurilor familiale4. Problematica psihologica a marturiei judiciare si a martorului5. Aspectul practic al psihologiei reactivării informaţiei7. Aspecte psihologice privind protecţia socială şi autoprotecţia împotriva victimizăriiProbe pentru recapitulare:CAPITOLUL VII. PSIHOLOGIA URMĂRIRII PENALE1. Conţinutul juridic şi psihologice al noţiunilor de urmărire penală2. Planificarea activităţii de reconstituire a evenimentului infracţiunii3. Psihologia interogării băpnuitului, învinuitului, victimei şi a martorului4. Mijloace tehnico-ştiinţifice de constatare a sincerităţii sau nesincerităţii declaraţiilor persoanelor5. Aspecte psihologice privind confruntarea, reconstituirea şi recunoaşterea persoanelor şi a obiectelor6. Psihologia organizării cercetării la faţa locului, a examinării corporale şi a reconstituirii faptei7. Utilizarea cunoştinţelor psihologice în timpul reproducerii informaţiei la faţa locului şi a experimentuluijudiciar8. Dificultăţi psihologice ale efectuării percheziţiei9. Cercetarea infracţiunii comise în grup şi a crimei organizate: utilizare a cunoştinţelor despre psihologiagrupuluiProbe pentru recapitulare:CAPITOLUL VIII. EXPERTIZA PSIHOLOGIC-JUDICIARĂ (EPJ) ŞI UTILIZAREA SERVICIILOR PSIHOLOGICE ÎNACTIVITATEA ORGANELOR DE DREPT1. Constituirea şi afirmarea expertizei psihologic-judiciare2. Notiuni generale despre EPJ în procedura penală şi civilă: obiecte şi obiective, importanţă3. Organizarea expertizei psihologic-judiciare în procesul penal4. Expertiza starilor afective complexe în procesul penalCAPITOLUL X. PSIHOLOGIA PRIVĂRII DE LIBERTATE ŞI A RESOCIALIZĂRII CONDAMNAŢILOR1. Obiectul şi scopurile psihologiei penitenciare2. Personalitatea infractorului privat de libertate: tipologie, condiţii psiho-morale, consecinţe psihologice3. Aspecte psihosociale ale mediului penitenciar4. Metode de resocializare a indivizilor şi de reintegrare socialăProbe pentru rrecapitulareBIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

ExtrasCapitolul I. Psihologia juridică - ştiinţă şi practică

„Viitorul psihologiei este corelat cu viitorul lumii

şi cu posibilitatea de a obţine o pace internaţională durabilă

dincolo de barierele politicii sociale”.

R. Ardila, «Viitorul psihologiei şi viitorul omenirii», 1984.

1. La începuturi - cercetări ale raportului individ-drept în antichitate şi studiile psihologic-judiciare dinsecolele XVIII-XIX

La fel precum psihologia în general, care iniţial s-a manifestat ca parte componentă a filosofiei antice,devenind mai apoi ramura distinctă a ei, psihologia juridică timp de câteva milenii n-a posedat autonomie,cu toate că multitudinea de fenomene complicate şi enigmatice ce ţineau de manifestările psihice cu carese confrunta persoana în raport cu norma de drept, în totalmente sistemul de drept ca un institutpsihosocial, încă la începutul existenţei sale trezeau interes şi necesitau o explicaţie ştiinţifică. Diverseletratări ale sufletului (în greaca veche «psyche», de unde ne vine şi termenul «psihic») duc la concepţia căanume organizare existenţei umane în conformitate cu reguli stricte (legi) conduce cu procesele

conştiente, în special cu comportamentul individului uman (Aristotel) sau se manifestă în formă ideală - deemiţător de idei (Platon). Iată de ce consolidarea statalităţii şi a sistemului de drept, care a contribuit laformarea conştiinţei de drept, fără doar şi poate a pus semne de întrebare în cât priveşte raportul individ-stat, persoană şi lege. Astfel a apărut necesitatea tratării comportamentului individului uman în raport cunormativitatea socială şi juridică. Deşi de la aceste încercări şi până la instituirea statutului psihologieijuridice ca ştiinţă urmau să treacă milenii, totuşi unele surse, începând cu cele care ne elucideazăconcepţiile filosofilor antici, denotă încercări de a explica problemele complicate ale acceptării unuicomportament pozitiv sau negativ în raport cu norma de drept.

Încă Socrate (469-399 a. Ch.) a expus un şir de idei despre natura raţionalistă a comportamentului uman şiconţinutul echitabil al legii, care au fost preluate mai apoi de către Platon şi Aristotel . Platon (427-347 a.Ch.) pentru prima dată a descris două categorii psihologice care determină caracterul conduitelor umane şidezvoltarea socială – trebuinţele şi aptitudinile. Legea, în conformitate cu opinia lui Platon, urmează săcorespundă trebuinţelor sociale, iar societatea – să fie organizată ţinându-se cont de aptitudinilemembrilor ei. Perturbările în organizarea statului pot fi provocate atât de cauze economice, cât şi despirituale, psihologice. Aristotel (384-322 a. Ch.) a emis ideea despre norma de drept ca formă de evaluarea adevărului. Au un conţinut psihologic şi ideile lui Democrite (460-370 a. Ch.), care considera legea uninstrument de supunere a celor ce nu posedă capacitatea de ajustare a comportamentului la cerinţelenormelor morale.

În Evul Mediu s-a instituit o tratare etatistă (din fr. "êtat" - stat) a dreptului, acesta fiind întruchipat delegile elaborate de către feudal, monarh. De aici şi modificările în conştiinţa de drept, care înglobaînţelegerea legilor doar în sensul lor de interdicţie, eliminând conţinutul deliberativ . Şi numai odată cudezvoltarea ideologiei burgheze, iar în acest context şi a dreptului, au fost elaborate noi viziuni asupranormei de drept şi a importanţei acesteia în dezvoltarea socială. Filosofii iluminişti au demonstratimportanţa psihologică, pe care o exercită nu atât norma cu conţinut de interdicţie, cât cea de permisiune– dreptul . În Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului (1789), adoptată după revoluţia burghezăfranceză, şi în Bula despre Drepturi, adoptată de Congresul SUA în 1791, au fost formulate un şir deprincipii care au orientat dreptul pe calea umanizării. Acestea sunt: libertatea şi egalitatea cetăţenilor înfaţa legii, protejarea intereselor private ale persoanei, motivarea deciziilor în justiţie etc. Noile principii pecare s-a fundamentat dreptul şi procedura penală franceză, formulate iniţial în ordonanţa lui Colber şicompletate prin legile din 1791, au promovat egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa justiţiei, asigurareaexercitării drepturilor determinate prin lege, legalitatea în acţiunile de procedură, prezumţia nevinovăţiei,libertatea expunerii opiniei. În conformitate cu noua legislaţie învinuitul a căpătat dreptul la apărare,povara demonstrării învinuirii asumând-o acuzatorul public.

Umanizarea se răsfrânge şi asupra normelor care reglementează relaţiile civile, în prim plan afirmându-seideea libertăţii raporturilor dintre indivizi, a contractelor reciproc avantajoase şi a egalităţii formelor deproprietate, a dirijării economice printr-un sistem eficient de impozitare.

Ca ştiinţă psihologia juridică apare relativ târziu, fundamentându-se pe noua ideologie a dreptului şiafirmându-se, pentru început, într-un domeniu îngust – al cercetării crimei şi infractorului. Primele atestăriale implicării psihologiei în activitatea judiciară ţin de sec. XVIII, de dezvoltarea unei ramuri specializate adomeniului psihologic-judiciar – psihologia criminală, care mai apoi se extinde înglobând problemelejustiţiei, pentru ca să se contureze o ramură nouă, cu caracter interdisciplinar, psihologia juridică . Chiarconţinutul primelor cercetări psihologice în domeniul dreptului e legat direct de studiul infractorului şi alinfracţiunii. Psihologia juridică în această primă perioadă de formare poate fi caracterizată în următorulmod:

- născută la intersecţia a mai multor domenii ştiinţifice ea funcţionează pentru început în cadrul lor, nuformează o ştiinţă aparte, deci nu dispune de cercetători care se preocupau doar de problemele eispecifice;

- apare sub imperativul necesităţii investigaţiei rolului fenomenelor psihice în drama judiciară, servindrezolvării unor probleme dificile cu care se confruntă activitatea juridică practică şi care nu pot fi explicatedoar prin utilizarea metodelor judiciare tradiţionale. De aceea iniţial rezolvă un şir de aspecte în comun cu

psihiatria.

Din aceste considerente pe drept cuvânt pot fi numite în calitate de prime încercări de examinarepsihologică a fenomenelor infracţiunii, cercetării judiciare, sancţiunii şi rolului ei în combatereacriminalităţii lucrarea fondatorului şcolii clasice criminologice, Cesare Beccaria («Despre crimă şi pedepse»- 1764), care dă o explicaţie din perspectivă filosofică a importanţei sancţiunii în conştientizarea culpei,sau cercetările unui alt reprezentant al acestei şcoli - Jeremy Bentham, care se axează pe explicarearolului pedepsei, tratatele medicului italian Cezare Lombroso («Omul criminal» şi «Crima: cauzele ei şiremedii»), ale juriştilor ruşi M. M. Şcerbatov, I. T. Posoşkov, în care sunt puse în discuţie diverse aspectepsihologice ale anchetei şi în general ale urmăririi penale, ale reorientării comportamentului indivizilorprivaţi de libertate etc.

Caracterul interdisciplinar al psihologiei juridice în perioada dată se manifestă din plin. În Rusia apar un şirde monografii, autorii cărora – jurişti, psihiatri – recurg la tratarea fenomenelor din cadrul urmăririi penaleprin prisma manifestărilor psihice: K. Ja. Janovici-Janevskij, «Reflecţii despre justiţia penală din perspectivapsihologiei şi fiziologiei», A. U. Freze, «Schiţă de psihologie judiciară», L. E. Vladimirov, «Particularităţilepsihice ale criminalilor în conformitate cu cercetările actuale» şi altele .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Documentul complet de 144 pagini il poti citi daca il descarci din Biblioteca.RegieLive.ro

Imagini din documentul complet:

Mai multe detalii se gasesc in pagina documentului din Biblioteca.RegieLive.ro