Psihologia ca ştiinţă

1. Statutul de ştiinţă a psihologiei

Actul de naştere al psihologiei ca ştiinţă a fost semnat odată cu apariţia primului laborator de psihologie experimentală la Leipzig în 1879 de către Wilhelm Wundt.

Astăzi se vorbeşte despre psihologie ca făcând parte din primele trei domenii de vârf ale cunoaşterii alături de genetică moleculară şi microelectronică.

2. Specificul obiectului psihologiei

De-a lungul timpului, psihologii au denumit cu termeni diferiţi obiectulde studiu al psihologiei:

- Viaţa psihică interioară – viaţa subiectivă a individului, conştientă sau inconştientă (orintări: introspecţia şi psihanaliza)

- Comportamentul – ansamblu de reacţii asociat unui ansamblu de stimuli (susţinut de behaviorişti)

- Conduita – ansamblul manifestărilor interne, invizibile şi a celor externe, vizibile, dar maiales a relaţiilor dintre ele (psihologia conduitei sau acţională)

- Omul concret, viu, empiric – cu toate nimicurile lui cotidiene dar şi cu marile lui drame (psihologia umanistă)

3. Specificul metodelor psihologiei

Cunoasterea psihologică e una dintre cele mai complexe forme ale cunoaşterii umane, pentru că obiectul ei se diferenţiază extrem de mult de obiectul altor forme de cunoaştere.Metoda de cercetare= calea, itinerarul, structura de ordine sau programul după care se reglează acţiunile intelectuale şi practice în vederea atingerii unui scop.

A. Observaţia - urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului/ grupului ca şi a contextului situaţional al comportamentului.

Continut:-simptomatica stabila-simptomatica labila

Criterii + Forme:-orientarea actului observaţional: autoobservaţie; observaţie propriu zisă-prezenţa sau absenţa observatorului: directă; indirectă; cu observator uitat, ignorat; cu observator ascuns.-implicarea sau nonimplicarea observatorului: pasivă; participativă.-durată : continuă; discontinuă.-obiective: integrală; selectivă

Condiţiile unei bune observaţii:-stabilirea clară a scopului-selectarea formelor, condiţiilor şi mijloacelor necesare-elaborarea unui plan riguros-consemnarea imediată a celor observate-nr. optim de observaţii-condiţii cat mai variate-sa fie maximal discretă

B. Experimentul - spre deosebire de observaţie, în care cercetătorul este nevoit să aştepte intrarea în funcţiune a fenomenului studiat, în experiment, cercetătorul:- intervine efectiv, provoacă intenţionat fenomenul- izolează variabilele cercetate (VD- variabile directe) de cele VI(variabile indirecte).- Variază, modifică condiţiile de manifestare a fenomenelor- Repetă fenomenul- Compară rezultatele

Tipuri de experimente:-de laborator-naturale (* psihopedagogic)Probleme ridicate

C. Convorbirea - o discuţie angajată între cercetător şi subiectul investigat, care presupune:-relaţia directă-schimbarea locului şi rolurilor partenerilor-sinceritatea subiectului şi evitarea răspunsurilor incomplete-capacităţi de introspectare, autoanaliză, evaluare-motivarea subiecţilor

Forme:-standardizată, dirijată, structurată-semistandardizată sau semidirijată-liberă, spontană, asociativă* convorbirea psihanalitica* convorbirea nondirectiva

D. Ancheta psihologica - recoltarea sistematică a unor informaţii despre viaţa psihică a unui individ sau a unui grup social, ca şi interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificaţiei lor psihocomportamentale.Ancheta pe bază de chestionarAncheta pe bază de interviu

E. Metoda biografica - “ istoria personala”Variantele mai noi cauzometria si cauzograma

F. Analiza produselor activitatii - în acestea se materializează diversele disponibilităţi psihice

G. Metodele psihometrice - testeleCondiţii :-validitate – măsoară exact ce îşî propune-fidelitate- permite obţinerea rezultatelor asemănătoare la o nouă aplicare-standardizare- creează aceleaşi condiţii pentru toţi participanţii-etalonare –unitate de măsură

H. Modelarea si simularea - crearea unor scheme logice ale organizării şi desfăşurării diferitelor funcţii psihice.

4. Specificul legilor psihologiei

- au caracter obiectiv – nu depind de dorinţa şi voinţa individului- sunt legi dinamice – probabilitatea de apariţie a unui nou fenomen cauză-efect este foarte mare- sunt legi de tip statistic şi probabilistic- pot fi legi generale şi particulare

5. Definiţia psihologiei

Psihologia este ştiinţa care studiază psihicul, recurgând la un ansamblu de metode obiective, în vederea desprinderii legităţii lui de funcţionare, în scopul cunoaşterii, optimizării şi ameliorării existenţei umane.

Ramuri ale psihologiei: educaţională, a muncii, medicală, judiciară, sportivă, militară, politică, economică, organizaţional- managerială, a religiei, a creativităţii etc.

Utilitatea studierii psihologiei:- Obţinerea de informaţii despre fenomenele psihice- Realizarea de intervenţii în diferite activităţi ale omului- Ameliorate şi dezvoltarea unor capacităţi, depăşirea unor limite- Asigură posibilitatea trecerii de la cunoaştere la autocunoaştere, de la educaţie la

autoeducaţie, de la reglare la autoreglare, de la control la autocontrol.