MIHAI EMINESCU

ProzdFdt-Frumos din lucrimd. Sdrmanul Dionis.

La aniversard. Cezara. Geniu pustiu. Aur, mdrire;i amor

Dosar critic de Lucian pricop

EDITURA CARTEX 2OOO

Bucureqti, 2014

CUPRINS

in cdutarea fantas ticului. Prolegomenela o lecturd criticd a prozei poetice (Lucian Pricop)FiSd biobibliograficd .........:............Referinle critice.........

Fdt-Frumos din lacrimd

Sirmanul Dionis 61

La aniversard ................ 97

Cezara .... 102

Geniu pustiu .............. 133

Poesis ......203

Aur, mdrire Ei amor .................... 206

Falsificatorii de bani ..................... Zl3

7

2IZJ

43

FAT.FRUMoS DIN LACRIMA

in vremea veche, pe cdnd oamenii, cum sunt ei azi, nu eraudecAt in germenii viitorului, pe cdnd Dumnczeu cdlca incd cupicioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pdmAnhrlui, - in vre-mea veche triia un impdrat intunecat gi gdnditor ca miazdnoap-tea qi avea o impdrdteasi tdndrd gi zAmbitoare ca miezul lumi-nos al zilei.

Cincizeci de ani de cAnd impdratul purta rdzboi c-un vecin allui. Murise vecinul gi lSsase de mo;tenire fiilor qi nepolilor uraEi vrajba de sAnge. Cincizeci de ani, si numai impdratul trdiasingur, ca un leu imbdtrdnit, sldbit de lupte qi suferinle - impd-rat ce-n via{a lui nu rdsese niciodatd, care nu zdmbea nici lacdntecul nevinovat al copilului, nici la surAsul plin de amor alsoliei lui tinere, nici la poveqtile bdtrAne gi glumeje a ostasilorindlbili in bdtdlie qi nevoi. Se sim{ea slab, se sim}ea murind gi n-a -vea cui sd lase moqtenirea urei lui. Trist se scula din patul imp6-ritesc, de l6ngd impdrdteasa t?.ndrd - pat aurit, insd pustiu Ei ne-binecuvdntat - trist mergea la rdzboi cu inima neimblAnzitd; qiimpdrdteasa sa, rdmasd singur6, pldngea cu lacrimi de viduviesinguritatea ei. Pdrul ei cel galben ca aurul cel mai frumos c5-dea pe sdnii ei albi qi rotunzi - qi din ochii ei albagtri si maricurgeau giroaie de mdrgdritare apoase pe o fald mai albd ca argintulcrinului. Lungi cearcdne vinete se trdgeau imprejurul ochilor givine albastre se trdgeau pe fala ei albd ca o marmurd vie.

Sculatd din patul ei, ea se aruncd pe treptele de piatrd a uneibolte in zid, in care veghea, deasupra unei caldele fumegAnde,icoana imbricatd in argint a Maicii durerilor. Induplecatd de ru-gdciunile impdrdtesei ingenuncheate, pleoapele icoanei reci se

43

umezird qi o lacrimd curse din ochiul cel negru al mamei luiDumnezeu. Impirdteasa se ridicd in toati mdrea[a ei staturS,atinse cu buza ei seacd lacrima cea rece si o supse in ad6nculsufletului sdu. Din momentul acela ea purcese ingreunatd.

Trecu o lund, trecurd dou5, trecuri nou6, ;i implrdteasa fEcuun ficior alb ca spuma laptelui, cu pirul bSlai ca razele lunei.

Impdratul surdse, soarele surdse qi eI in infocata lui impdrS-

!ie, chiar stdtu pe loc, incdt trei zile n-a fost noapte, ci numai se-nin si veselie; vinul curgea din butii spafte gi chiotele despicaubolta cerului.

$i-i puse mama numele: Fi,t-Fmmos din lacrim5.Si crescu gi se f6cu mare ca brazii codrilor. Crestea intr-o

luni cAt allii intr-un an.Cdnd era destul de mare, puse sd-i faci un buzdugan de fier,

il aruncd in sus de despicd bolta cerului, il prinse pe degetul celmic gi buzduganul se rupse-n doui. Atunci puse sd-i facd altulmai greu, il aruncd in sus aproape de palatul de nori al lunei;cdzdnd din nori, nu se rupse de degetul voinicului.

Atunci Fdt-Frumos igi lud ziua bund de la pirin{i, ca sd se

duci si se batd el singur cu oqtile impdratului ce-l dugmdnea petatS-sdu. Puse pe trupul siu impirdtesc haine de pdstor, cdmeqdde borangic, lesutd in lacrimile mamei sale, mdndrd pdldrie cuflori, cu cordele gi cu mdrgele rupte de la gdturile fetelor de-m-pdrati, i;i puse-n brdul verde un fluier de doine Ei altul de horeqi, cdnd era soarele de doud sulile pe cer, a plecat in lumea largdgi-n toiul lui de voinic.

Pe drum horea gi doinea, iar buzduganul qi-l amnca si spin -

tece norii, de cddea departe tot cale de-o zi. Viile qi munfii se

uimeau auzindu-i cAntecele, apele-Ei ridicau valurile mai sus cas5-1 asculte, izvoarele iqi turburau adAncul, ca sd-Ei azvdrle afardundele lor, pentru ca fiecare din unde s6-l audd, fiecare din elesd poatd cdnta ca dAnsul cAnd vor qopti vdilor qi florilor.

Rdurile se ciordiau mai in jos de brAiele melancolicelor stdnce,invSlau de la pistorul impdrat doina iubirilor, iar vulturii, cestau amuliJi pe cregtetele seci gi sure a stAncelor nalte, invSlaude la el lipdtul cel pldns al jelei.

Steteau toate uimite pe cAnd trecea pdstoragul impdrat, doinind Ei horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimide dor; gi-n piepturile pdstorilor tineri, rdzima\i c-un cot de-o

sti'inci Ei c-o mdnd pe bdtd, incollea un dor mai adAnc, mai itt-Iunccos, mai mare - dorul voiniciei.

Toate steteau in loc, numai Fdt-Frumos mergea mereu, urmd-rind cu cAntecul dorul inimii lui, qi cu ochii buzduganul, ce scli-

lrca prin nori qi prin aer ca un vultur de o!el, ca o stea ndzdrdvand.Cdnd era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, cdzdnd, se izbi

tlc o poartd de aramd qi fEcu un vuiet puternic gi lung. Poarta,.:nr sfrrdmati Ei voinicul intrd. Luna rdsirise dintre munli ;i se

oglindea intr-un lac mare qi limpede, ca seninul cerului. In fun-tlul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iarin mijlocul lui, pe o insulS de smarand, inconjurat de un crdngtlc arbori verzi qi stufogi, se ridica un m6ndru palat de o marmurdca laptele, lucie qi albd - at6t de lucie, incdt in ziduri rdsfrdngear:a-ntr-o oglindl de argint: dumbravd qi 1unc5, lac qi ldrmuri. OIuntre auritd veghca pe undele limpezi ale lacului lAngd poartS;

;i-n aerul cel curat al serei tremurau din palat cdntece mAndre qi

scnine. Fdt-Frumos se sui-n luntre qi, vAslind, ajunse pdnd lascirile de marmuri ale palatului, Pitruns acolo, elvdzu in bol-tcle scdrilor candelabre cu sute de brale, qi-n fiecare bra! ardea

ciite o stea de foc. Pitrunse in sald. Sala era inaltd, suslinutd de

slAlpi qi de arcuri, toate de aur, iar in mijlocul ei stdtea o mdndrdrnas6, acoperitd cu alb, talgerele toate sdpate din c6te-un singurrndrgiritar mare; iar boierii ce Eedeau la masd in hainc aurite, pe

scaune de catif-ea roqie, erau firrmoqi ca zl7ele tinere{ii qi voioqica horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de

aur, bdtut cu diamante, qi cu hainele strdlucite, era frumos ca

Iuna unei nopli de vari. Dar mai m6ndru era Fit-Frumos.

- Bine-ai vcnit, Fdt-F'rumosl zise impdratul; am auzit de tine,<la'de vdzut nu te-amvdzrtt.

- Bine te-am gdsit, impirate, dcqi md tem cd nu te-oi 15sa cubine, pentru cd am venit sd ne luptdm greu, cd destul ai viclenitasupra tatdlui meu.

- Ba n-am viclenit asupra tatdlui tdu, ci totdeuna m-am lup -tat in luptd dreapt6. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci mai bine-oispune liutarilor sd zicd;i cuparilor sd imple cupele cu vin Ei-omlcga fi'[lic de cruce pe cdt om fi qi-om trdi.

$i se sdrutard feciorii de-mpdrali in uririle boierilor, qi bdurd,gi se sfEtuirS.

Zise impdratul lui Fit-Frumos:

- De cine-n lume te temi tu mai mult?

45

l)c nirrrc-rr Iurnca asta, afard de Dumnezeu. Dar tu?I,}-r iar dc nimc, afard de Dumnezeu qi de Mama-pddurilor.

O babd bdtrand, gi urdtd, care imbld prin impirdlia mea de mdndcu furtuna. Pe unde trece ea, fala pdmAntului se usucd, satele serisipesc, tdrgurile cad ndruite. Mers-am eu asupra ei cu bdtdlie,dar n-am isprivit nimica. Ca sd nu-mi prdpddeascd toatd impd-rdtia, am fost silit sd stau la-nvoiald cu ea si sd-i dau ca bir tot alzecilea din copiii supuqilor mei. $i azjvine ca sd-gi ieie birul.

C6nd sunl miazdnoapt"ea, fefele mesenilor se posomordrd;cdci pe miazdnoaple cdlare, cu aripi vAntoase, cu fala zbdrcjtd, cao stAncd buhavd gi scobitd de pdraie, c-o pddure-n loc de pdr,urla prin aerul cenril Marna-pddurilor cca nebund. Ochii ei -doui nopli turburi, gura ei - un hiu cdscat, dinlii ei - giruri depietre de mori.

Cum venea vuind, Fdt-Frumos o apuc6 de mijloc qi o trdnticu toatd puterea intr-o piud mare de piatrd; peste piud prdvdli obucatd de stdnc5, pe care-o legd din toate pdrlile cn sepie lan{uride fier. induntru baba suiera ;i se smulgea ca vdntui inchis, darnu-i folosea nimica.

Veni iar la ospd!; cdnd prin bollile ferestrelor, la lumina lunei,vdzurd, doud dealuri lungi de apd. Ce era? Mama-pddurilor, ne-putdnd sd iasd, trecea peste ape cu piud cu tot qi-i brdzda fa{a indoud dealuri. $i fugea mereu, o stAncd de piatrd, indricitd, ru-pdndu-gi cale prin pdduri, brdzddnd pdmAntul cu d6rd lungd,pAnd se fEcu nevdzutd in depdrtarea nopfii.

Fdt-Frumos ospitd ce ospdt5, dar apoi, luAndu-qi buzduganulde-a umdr, merse mereu pe ddra trasd de piud, pdnd ce ajunselAng-o casd frumoasd, albd, care steclea la lumina lunei in mijlo-cul unei grddini de flori. Florile erau in straturi verzi gi luminaualbastre, rosie-nchise si albe, iar pintre ele roiau fluturi usori, casclipitoare stele de aur. Miros, lumind si un cAntec nesfdrqit,incet, dulce, iesind din roirea fluturilor qi a albinelor, imbdtaugrddina si casa. L6'ngd, prispd steteau doud butii cu apd, iar peprispd torcea o fatd, fiumoasS. Haina ei albd ;i lungi pdrea unnor de raze si umbre, iar pdrul ei de aur era impletit in cozi ldsatepe spate, pe cdnd o cunund de mdrgdritdrele era aqezatd pe frun -tea ei netedi. Luminatd de razele lunci, ea pdrea muiatd intr-unaer de aur. Degetele ei ca din ceard albd torceau dintr-o furcd deaur ;i dintr-un fuior de o lAnd ca argintul torcea un fir de o

46

rt

nri'ilirsc albd, sublire, strdlucitd, ce semdna mari mult u o vic lirziirlt' lund, ce cutreiera aerul, decdt a fir de tort.

[.a zgomotul uqor al paqilor lui Fdt-Frumos, fata*gi ridioirochii albaqtri ca undele lacului.

- Bine-ai venit, F[t-Frumos, zise ea cu ochii limpezi qi pe ju-rrrirtatc inchiqi, cAt e de mult de c6nd te-am visat... Pe cAnd de-

llctcle mele torceau un fir, gdndurile mele torceau un vis, un visli.urnos, in care eu mi iubeam cu tine; Fdt-Fmmos, din fuior deirrgint torceam qi eram sd-fi les o haind urzitdin descAntece, b5-Itrti-n fericire; s-o porli... sd te iubegti cu mine. Din torlul meu(i-aq face o haind, din zilele mele, o viald plind de desmierddri.

Astfel, cum privea umilitd la el, fusul ii scdpd din mdnd Eilirrca cdzu alituri de ea. Ea se sculS gi, ca ruginatd de cele ce zi-scsc, mAinile ei spAnzurau in jos ca la un copil vinovat ;i ochii eicci mari se plecarS. El se apropie de ea, c-o mAnd ii cuprinse mij-Iocul, iar cu cealaltd ii desmierdd incet fiuntea gi pdrul gi-i qopti:

- Ce frumoasd eqti tu, ce drag6-mi eqti! A cui eqti tu, fata mea?

- A Mamei-pidurilor, rdspunse ea suspinAnd; md vei iubi tuacufiIa, cAnd qtii a cui sunt? Ea incunjurd cu amdndoud bra{eleci goale grumazul lui gi se uit5 lung la el, in ochii lui.

- Ce-mi pasd a cui eqti, zise el, destul cd te iubesc.

- Dacd md iube;ti, sd fugim atuncea, zise ea lipindu-se maitare de pieptul lui; dacd te-ar gdsi mama, ea te-ar omori, qi dac-ainruri fu. eu ag nebuni ori aq muri gi eu.

- N-aibi fric5, zise el z6mbind qi desfEcdndu-se din bra{eleci. Unde-i mumd-ta?

- De cAnd a venit se zbuciumd in piua in care-ai incuiat-o tuqi roade cu collii la lanprile ce-o inchid.

- Ce-mi pasd! zise el rdpezindu-se sd vadd unde-i.

- Fdt-Frumos, zise fata, qi doud lacrimi mari strdlucird inochii ei, nu te duce inc6! Sd te-nvd{ eu ce sd facem ca sd invingitu pe mama. Vezi tu bulile aste douS? Una-i cu apd, alta cu pu -tere. Sd le mutdm una in locul alteia. Mama, cdnd se luptd cuvrdjmaqii ei, strigd cdnd oboseqte: ,,Stdi, sd mai bem cAte-oleacdde ap6!" Apoi ea bea putere, in vreme ce du;manul ei numaiapd. De aceea noi lc mutdm din loc: ea nu va ;ti ;i va bea numaiapd in vremea luptei cu tine.

Precum aluzis, aga au qi fdcut.El se rdpezi dupd casd.

- Ce faci, bab6? strigd el.

41