• Proprietăţile sunt însuşiri, atribute ale mărfurilor care le dau o anumită utilitate în consum şi au menirea de a satisface o anumită nevoie, sau aduc un serviciu oamenilor.

• Proprietăţile mărfurilor sunt determinate de doi factori:

- materia primă utilizată;

- procesele tehnologice de obţinere şi prelucrare.

• Pe lângă aceşti factori, care determină calitatea intrinsecă a mărfurilor, există factori care influenţează aspectul acestora în sens negativ sau pozitiv.

• Operaţiunile de ambalare, transport, manipulare şi păstrare au impact asupra mărfurilor determinându-le nu de puţine ori aspectul şi calitatea.

• Toate aceste aspecte, însumate, determină valoarea bănească a mărfurilor şi se exprimă prin preţ.

• De multe ori însă, preţul mărfurilor mai este influenţat de modul cum acestea satisfac o anumită trebuinţă a omului, pentru care au fost achiziţionate, deci de valoarea lor de întrebuinţare.

• În timp ce primii doi factori determină, în principal structura şi compoziţia chimică a mărfurilor, valoarea de întrebuinţare influenţează, în mod hotărâtor mărimea celorlalte proprietăţi.

Mărfurile pot avea următoarea structură

• cristalină, când atomii şi moleculele sunt dispuse în poziţii precise din reţelele spaţiale, iar proprietăţile mărfurilor sunt anizotrope ( nu sunt aceleaşi în toate direcţiile ci depind de sensul de acţionare al forţei);

• amorfă , specifică tuturor mărfurilor lichide, când proprietăţile sunt izotrope, adică aceleaşi în toate direcţiile;

• intermediară , între cea cristalină şi cea amorfă, specifică aşa numitelor “ cristale lichide”.

Proprietăţile mărfurilor se pot clasifica după mai multe criterii:

• în funcţie de metoda de stabilire , ele pot fi:

- proprietăţi organoleptice;proprietăţi fizice;proprietăţi chimice;proprietăţi microbiologice;proprietăţi igienico-sanitare.

- în funcţie de proprietatea predominantă care determină destinaţia produsului :

- proprietăţi organoleptice;proprietăţi optice;proprietăţi electrice;proprietăţi mecanice;proprietăţi termice; proprietăţi magnetice;proprietăţi acustice.

• după ponderea în calitatea produsului :

- proprietăţi critice - ponderea lor este de aproximativ 10% din totalul proprietăţilor, dar determină în mod hotărâtor calitatea produselor. Lipsa acestor proprietăţi poate determina rebutarea produsului;

- proprietăţi importante – ponderea lor în totalul proprietăţilor poate ajunge până la 40%, şi contribuie în mare măsură la realizarea produsului de calitate;

- proprietăţi minore – care contribuie într-o măsură mai mică la realizarea calităţii, sau mai corect la valoarea de întrebuinţare a produsului, ele referindu-se în special la estetica produsului, la prezentarea lor, dar au o pondere mare în totalul proprietăţilor, uneori chiar 60%.

• după modalităţile de apreciere şi determinare a proprietăţilor :

- proprietăţi măsurabile direct (dimensiunile, masa, compoziţia );

- proprietăţi măsurabile indirect (fiabilitatea, durabilitatea);

- proprietăţi apreciate organoleptic (gust, miros, pipăit).

• după natura aportului la valoarea de întrebuinţare :

- proprietăţi tehnico – funcţionale (masă, compoziţie chimică, etc);

- proprietăţi economice (preţ, consum de combustibil);

- proprietăţi psihosenzoriale ( estetice şi organoleptice);

- proprietăţi ecologice.

• după modul în care se exprimă :

- proprietăţi exprimate cifric;

- proprietăţi exprimate noţional.

• Proprietăţile exprimate cifric pot fi:

• în valori absolute ( kg, ml, etc);

• în valori relative ( 65%);Proprietăţi exprimate noţional sunt în special cele psihosenzoriale, exprimarea fiind realizată prin intermediul adjectivelor cu sau fără grad de comparaţie. Pentru uşurinţa înţelegerii se folosesc de cele mai multe ori perechi de cuvinte, cum sunt de exemplu, dulce – amar pentru gust, sau clar – mat pentru transparenţă.

Consumatorul are următoarele drepturi fundamentale

• dreptul de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime;

• dreptul de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori;

• dreptul de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;

• dreptul de a fi despagubiti pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloacele prevazute de lege;

• dreptul de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in scopul apararii intereselor lor;

• dreptul de a refuza incheierea contractelor care conton clause abusive, in conformitate cu legislatia in vigoare;

• dreptul de a nu li se interzice de catre un agent economic sa obtina un beneficiu prevazut de legea in vigoare.

Proprietăţile lemnului

• Proprietăţile fizice.Culoarea,Luciul ,Textura,Desenul,Mirosul

Laptele prezintă o importanţă deosebită în alimentaţia umană, atât în stare brută sau prelucrată cât şi sub forma produselor lactate.

Este un lichid de culoare alb-gălbui, cu gust dulce şi miros caracteristic plăcut, cu o compoziţie chimică complexă ce variază în funcţie de speciile animalelor de la care provine, rasa, de alimentaţia acestora, de vârstă, de climă, de anotimp etc.

• Laptele crud integral este produsul obţinut de la animale sănătoase prin mulgere în condiţii igienice, netratat termic, din compoziţia căruia nu s-a sustras nimic şi nu i s-au adăugat substanţe străine. Acesta se poate obţine de la vacă, capră, bivoliţă şi oaie

• Temperatura.medicamentele si contaminarea microbina sunt factori care influneteaza calitatea laptelui

• Materialul ambalajului în care se păstrează şi comercializează laptele poate fi din: sticla, material plastic, materiale complexe. Marcarea se face pe ambalajul acestuia în mod vizibil, fără a se putea şterge uşor. Eticheta produsului trebuie să conţină următoarele informaţii:

- firma, societatea, marca;

- denumirea produsului, tipul (lapte de consum normalizat, integral, smântânit, hiperproteic);

- conţinut de grăsime în %;

- procedeul de tratament termic (pasteurizat, sterilizat)

- menţionarea condiţiilor de păstrare şi depozitare (2 … 8ºC)

- cantitatea în ml sau l;

- termenul de valabilitate (cu menţiunea „expiră la … data marcată pe ambalaj”)

• Păstrarea laptelui trebuie să se facă în camere frigorifice igienizate, la temperatura de 2 … 8 ºC, în condiţii igienico – sanitare conform regulamentelor şi normelor în vigoare.

• Produsele alimentare/nealimentare sunt, poate, unele dintre cele mai complexe sisteme.

• Spunem sisteme, pentru că în perioada actuală se utilizează tot mai des conceptul de „marfă ca sistem”

• Pentru a fi considerate sisteme, produsele trebuie să îndeplinească anumite condiţii ce caracterizează, în general, sistemele.

• Prin sistem înţelegem „un ansamblu organizat de elemente dependente între ele, perceput ca un întreg prin intermediul relaţiilor ce leagă elementele între ele”.

• Toate atributele sistemelor regăsite în Teoria Generală a Sistemelor ne pot conduce la înţelegerea produsului alimentar/nealimentar ca sistem, atribute care sunt cele din figura urmatoare:

- Elementele sistemului: transformă intrările în ieşiri;

- sunt interdisciplinare;

- sunt diferenţiate;

- sunt sinergice;

- sunt ierarhice;

- funcţionează după anumite reguli;

- sunt supuse controlului;

- au un obiectiv.

- Sunt produse vegetale din familia gramineelor ce au ca fruct mai multe criopse reunite pe un spic sau ştiulete.

- Denumirea de cereale provine de la Ceres, zeiţa romană protectoare a recoltelor.

- Unele cereale au bobul golaş (grâul, porumbul, secara), iar altele au bobul acoperit (orez, orz, ovăz).

- Produse rezultate din prelucrarea primară a cerealelor:

- - Crupele

- - Făinurile

- 2.2. Produse rezultate din prelucrarea secundară a cerealelor:

- - pastele făinoase

- - produsele de panificaţie

- - produsele de patiserie industrială

- 2.3. Produsele rezultate din prelucrarea terţiară a cerealelor:

- - concentrate alimentare

- - produse pentru alimentaţia copiilor

Sticla

Procesul tehnologic de obţinere a articolelor din sticlă cuprinde patru faze mai importante:

- obţinerea masei sticloase,

- fasonarea,

- recoacerea şi

- finisarea.

Obţinerea masei sticloase are loc prin:

- topirea amestecului de materii prime, dozate conform reţetei de fabricaţie, în cuptoare speciale la temperaturi ridicate între 1.400 – 1.570ºC, apoi răcirea până la temperatura de 1.180 – 1.300ºC când se obţine masa de sticlă vâscoasă;

- afinarea se realizează prin adaosul de afinanţi, eliminându-se bulele de aer şi gazele, prin antrenarea lor la suprafaţă

- omogenizarea compoziţiei chimice a masei sticloase, pentru a obţine o viscozitate care să permită prelucrarea sticlei în condiţii favorabile.

Factori care influenteaza pastrarea bunurilor:

În categoria factorilor interni includem:

proprietăţile fizice generale (starea de agregare, masa volumică, structura, densitatea, higroscopicitatea, umiditatea etc);

compoziţie chimică a produsului; structura anatomică, gradul de integritate şi de prelucrare tehnologică; proprietăţile biologice şi principiile biologice etc.

Din categoria factorilor externi fac parte:

factori atmosferici (temperatura şi umiditatea aerului, compoziţia şi circulaţia maselor de aer, radiaţii luminoase şi calorice etc);

factori biologici (microorganisme, insecte, rozătoare etc); factori mecanici (solicitări mecanice din timpul manipulării - şocuri mecanice,

compresiuni pe durata stivuirii etc); tipul ambalajului de contact şi natura materialului de confecţie (ambalajul de prezentare

şi desfacere); regimul depozitării (dirijat sau nedirijat, igiena din depozit sau din mijlocul de transport,

respectarea criteriului vecinătăţii produselor - adică trebuie ţinut seama de faptul că anumite produse pot transmite mirosuri sau arome specifice altor produse aflate în apropiere, deci dispunerea mărfurilor în depozit se va face în consecinţă).