Proprietatea Comuna

2
58. Noțiunea și exercitarea dreptului de proprietate comună Proprietatea este comună în cazul în care asupra unui bun au drept de proprietate doi sau mai mulţi titulari. Această proprietate presupune doi sau mai mulţi proprietari asupra bunului, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind determinat în mod abstract, sub forma unei fracţiuni matematice. Dreptul de proprietate se întîlneşte cu drepturile celorlalţi proprietari asupra fiecărei părţi ce alcătiesc bunul în materialitatea sa. Subiecte ale dreptului de prorietate comună pot fi atît persoane fizice cît şi persoane juridice. Ca orice proprietar ei posedă, folosesc şi dispun de bunurile pe care le au în proprietate, însă posesiunea, folosinţa şi dispoziţia buinului le exercită în comun. Obiect al dreptului de proprietate comună pot fi atît bunurile mobile, cît şi bunurile imobile. În legislaţia noastră sînt cunoscute două forme ale proprietăţii comune: proprietatea comună pe cote părţi şi proprietatea comună în devălmăşie sau indiviziune. Potrivit Codului Civil “proprietatea comună poate fi caracterizată prin delimitarea cotei fiecărui proprietar (proprietate pe cote părţi) sau prin nedeterminarea cotelor părţi (proprietate în devălmăşie)”. Caracteristic pentru proprietatea comună pe cote părţi este că bunul sau bunurile sînt nefracţionate în materialitatea sa, doar dreptul de proprietate este fracţionat pe cote părţi ideale, care pot fi egale sau inegale. În cazul indiviziunii sau proprietăţii comune în devălmăşie, atît bunul cît şi dreptul de proprietate sînt nefracţionate. În ce priveşte izvoarele proprietăţii comune, art. 344 alin. 2 C. civil, prevede că: “proprietatea comună poate apărea în temeiul

description

proprietatea comuna

Transcript of Proprietatea Comuna

58. Noiunea i exercitarea dreptului de proprietate comunProprietatea este comun n cazul n care asupra unui bun au drept de proprietate doi sau mai muli titulari. Aceast proprietate presupune doi sau mai muli proprietari asupra bunului, dreptul de proprietate al fiecruia fiind determinat n mod abstract, sub forma unei fraciuni matematice. Dreptul de proprietate se ntlnete cu drepturile celorlali proprietari asupra fiecrei pri ce alctiesc bunul n materialitatea sa. Subiecte ale dreptului de prorietate comun pot fi att persoane fizice ct i persoane juridice. Ca orice proprietar ei posed, folosesc i dispun de bunurile pe care le au n proprietate, ns posesiunea, folosina i dispoziia buinului le exercit n comun. Obiect al dreptului de proprietate comun pot fi att bunurile mobile, ct i bunurile imobile.n legislaia noastr snt cunoscute dou forme ale proprietii comune: proprietatea comun pe cote pri i proprietatea comun n devlmie sau indiviziune. Potrivit Codului Civil proprietatea comun poate fi caracterizat prin delimitarea cotei fiecrui proprietar (proprietate pe cote pri) sau prin nedeterminarea cotelor pri (proprietate n devlmie). Caracteristic pentru proprietatea comun pe cote pri este c bunul sau bunurile snt nefracionate n materialitatea sa, doar dreptul de proprietate este fracionat pe cote pri ideale, care pot fi egale sau inegale. n cazul indiviziunii sau proprietii comune n devlmie, att bunul ct i dreptul de proprietate snt nefracionate. n ce privete izvoarele proprietii comune, art. 344 alin. 2 C. civil, prevede c: proprietatea comun poate aprea n temeiul legii sau n baza unui act juridic. Avnd n vedere ns c n cazul indiviziunii dreptul de proprietate nu este divizat, el practic va aprea foarte rar n baza unui act juridic. De regul, cel mai rspndit mijloc prin care poate s apar o astfel de stare de drept l va reprezinta legea.Putem evidenia urmtoarele caractere juridice specifice dreptului de proprietate comun pe cote pri n comparaie cu dreptul de proprietate pur i simplu sau cu indiviziunea. a. Pluralitatea de subiecte. Existena acestui caracter este prevzut la art. 344 alin. 1 partea final,C. civil, potrivit cruia: proprietatea este comun n cazul n care asupra unui bun au drept de proprietate doi sau mai muli titulari. b. Indivizibilitatea bunului. Dup cum am mai spus, bunul asupra cruia este exercitat prorietatea comun se caracterizeaz prin aceia c el nu este fracionat n materialitatea sa. Deci, bunul este indivizibil. Divizibilitatea vizeaz doar dreptul de proprietate care se stabilete sub forma unei fraciuni matematice sau procentuale. c. Limitarea exercitrii atributelor dreptului de proprietate comun pe cote pri. Aceasta rezult din nsi regimul juridic a coproprietii reglementat de Codul civil, unde stabilete drepturi i obligaii ntre coproprietari.