Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă

Îndeplineşte funcţia complementului circumstanţial corespunzător arătând o împrejurare care deşi ar

fi fost de aşteptat să împiedice realizarea acţiunii din regentă, nu o împiedică.

Împrejurarea piedică poate avea caracter real sau ipotetic (nesigur)

Regentul propoziţiilor concesive este un verb sau locuţiune verbală, un adjectiv dar concesiva se

referă în general la întregul enunţ al propoziţiei regente.

Concesiva poate fi introdusă prin:

I. Joncţiune:

o Conjuncţiile subordonatoare: deşi, de, dacă, să, că şi locuţiunile conjuncţionale măcar

că, măcar să, măcar de, cu toate că, chit că, fără (ca) să

Ex.: Să fi dat mii de lei nu găsea fir de mac printre nisip.

Dacă voi nu mă vreţi eu vă vreu.

Fierul că-i fier şi încă rugineşte.

o Adverbe nehotărâte: oricât (de), oricum.

Ex.: Oricît se sucea şi se învîrtea, tot la ale mele ajungea.

o Pronume nehotărîte sau adjective pronominale nehotărâte: orice, oricare, oricît, oricîţi,

oricîte, oricîtă

Ex.: Oricare ar fi sfîrşitul luptei

Să stai luptînd că eşti dator.

II. Juxtapunere:

Ex.: Întîmple-se (chiar dacă) orice, eu nu mă amestec

Topice:

Locul concesivei este de obicei, înaintea regentei. Plasând-o după regentă, vorbitorul subliniază

regenta.

Punctuaţia:

Indiferent de poziţie, propoziţia concesivă se izolează în frază, se desparte prin virgulă de

regentă.