Proprietatile mierii

Mierea de salcam

Mierea de salcam contine vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, compusi aromatici, fitohormoni, acizi organici (lactic, malic, oxalic, citric), flavoane, flavonoide, dextrina, compusi ai azotului.Mierea de salcam are un continut in fructoza mai mare decat al celorlalte tipuri de miere (41,7%) si contine 10% zaharoza si maltoza si 34,7% glucoza, avand pH-ul 4. In total, mierea de salcam contine 435 substante.Mierea de salcam este monoflora, fiind culeasa in marea majoritate de la o singura specie de planta, din salcam.

Proprietatile mierii de salcam

culoarea: aproape incolora, galbena-aurie, galbena-deschisa miros-gust: placut, dulce, caracteristic mierii de salcam consistenta: uniforma; fluida sau vascoasa, fara semne de cristalizare

Indicatii terapeutice

Mierea de salcam este recomandata in urmatoarele scopuri:

infectii bronho-pulmonare impotriva astmului, guturaiului, reumatismului ajuta somnul ajuta circulatia sangelui in scleroza, pneumonie, tuberculoza in tulburari de memorie cancer, afectiuni cardio vasculare

Miere de tei

Mierea de tei are calitati linistitoare fiind prescrisa si in afectiunile sistemului nervos si in insomnii, fiind un bun si natural sedativ nervos.

Continutul mierii de tei

Mierea de tei este trecuta in categoria celor mai bune si celor mai apreciate sorturi de miere, bogata in vitamine (mai ales vitamina B1 (thiamina)) si aminoacizi, in sedimentul ei granulele de polen ajungand pana la 70-80 % .

Proprietatile mierii de tei

culoarea galbena-portocalie, roscata miros-gust: aroma pronuntata, dulce, caracteristica mierii de tei consistenta: uniforma; fluida, vascoasa sau cristalizata

Miere de fan

Mierea din flori de fan este considerata o miere "completa", fiind recomandata cel mai des pentru diferite afectiuni. Mierea din flori de fan rezulta din nectarul florilor mai multor plante, nici una nefiind predominanta. Datorita compozitiei (zaharuri simple, glucoza si fructoza), este direct asimilabila.

Mierea din flori de fan contine, in cantitati mici, vitaminele grupului B si vitamina C. De asemenea, mierea din flori de fan contine enzime: invertaza, amilaza, catalaza, acizi organici: lactic, gluconic, saruri minerale: fier, potasiu, calciu, fosfor.

Proprietatile mierii de fan

culoarea galbena-aurie, galbena-portocalie miros-gust: placut, dulce consistenta: uniforma; fluida, vascoasa sau cristalizata

Indicatii terapeutice

Mierea din flori de fan este indicata in urmatoarele scopuri

actiune diuretica, cicatrizanta, arsuri, ulceratii adjuvant in afectiuni hepato-biliare atenueaza crizele de astm afectiuni gastro-intestinale anemii, hepatite adjuvant in tratarea unor tumori influenteaza sanatatea organismului

Mierea de floarea soarelui

In sedimentul ei granulele de polen ajung uneori pana la 100 %. Datorita continutului mare de glucoza, cristalizarea se declanseaza mult mai repede fata de celelalte sorturi de miere, uneori chiar in faguri, extractia ei trebuind sa se faca repede. Calitati terapeutice: este indicata ca adjuvant in tratarea bronsitelor si a bolilor de stomac.

Mierea de menta

Are aroma mentei si gust dulce, consistenta uniforma, vascoasa, cristalizeaza in granule marunte, incomplet. Are culoare verzui-brun roscata si se recolteaza in cantitati mari in Delta Dunarii si zonele de inundatie ale acesteia. Contine o cantitate mare de vitamina C si datorita calitatilor nutritive si terapeutice, se cauta pentru consum.

Recomandari:

proprietati analgezice; foarte bun tonic si antispastic (amelioreaza durerile specifice unei colici sau dischinezii biliare

s.a.); usureaza digestia; combate balonarea.

Mierea de rapita

Este de culoare galbena-deschisa, foarte dulce, are un gust si miros placut, cu o consistenta densa, dizolvandu-se greu in apa. Cristalizeaza la 10-12 zile de la extractie, chiar in faguri, luand o culoare albicioasa si usor galbuie. De aceea recoltarea trebuie facut rapid, la terminarea infloririi. Uleiul de rapita contine enzima Q3 necesara oaselor. Din acelasi motiv mierea de rapita poate fi folosita ca adjuvant in tratarea osteoporozei. Este o miere tartinabila, ce poate fi usor confundata cu serbetul.

Propolis

Calitatile propolisului

Studiile evidentiaza ca propolisul prezinta avantajul de a fi un veritabil antibiotic natural, la fel de eficient ca streptomicina si penicilina, administrate frecvent. Propolisul, ca si antibioticele obtinute industrial, are actiune decisiva asupra unui mase de germeni cum sunt stafilococii, streptococii, unele bacterii. In plus, propolisul, comparativ cu antibioticele industriale, nu prezinta efecte adverse. Studiile mai arata ca simpla administrare a unei ratii de propolis sporeste capacitatea de functionare a creierului pentru cel putin 6 ore. Propolisul s-a dovedit eficient in echilibrarea metabolismului, prevenirea imbatranirii celulelor, reglarea sistemului hormonal si cresterea productiei de anticorpi pentru eficientizarea sistemului imunitar.Cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceste calitati ale propolisului sunt conferite de flavonoide. Exista aproximativ 500 de flavonoide diferite, fiecare fiind purtatoarea unei calitati benefice pentru sanatatea omului. Dintre aceste flavonoide, o buna parte se gasesc in propolisul obtinut din polenul adunat de albine din flori. In propolis se mai afla un compus numit propoline, extrem de valoros si care se administreaza sub forma de granule, pudra sau lichid. Mai trebuie retinut ca, pe langa aceste flavonoide, propolisul reprezinta si o importanta sursa de uleiuri esentiale, oligoelemente (aluminiu, crom, nichel, zinc, magneziu etc.), vitamina B3 si caroten.

Continutul propolisului

Propolisul contine: glucide, aminoacizi, vitamine, saruri minerale, uleiuri

Indicatii terapeutice

Propolisul are actiune:

antibacteriana anttimflamatorie repatoprotectoare antioxidanta alergena (impotriva alergiilor) cicatrizanta, anestezica

Este adjuvant in tratarea unor boli:

diabet scleroza distrofie musculara anorexie mentala afectiunile stomatologice circulatia sangelui afectiuni gastro-intestinale afectiuni cardio-vasculare

Polen

Calitatile polenului

Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare existentei plantelor, dar si organismelor animale. Intr-un kilogram de polen se contin atitea doze zilnice de ritin (vitamina P), cite ar fi necesare citorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. 

Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.

Continutul polenului

Polenul contine:

proteine glucoza fructoza vitamine minerale

Indicatii terapeutice

Polenul este un fortificant general.

Este adjuvant terapeutic in tratarea multor boli:

favorizeaza circulatia venoasa si arteriala decongestioneaza ficatul si prostata actioneaza favorabil asupra rinichilor si vezicii biliare are efecte beneficii asupra miocardului afectiuni ORL, anorectale, stomatologice, etc