Proiecte - araratonline.com...dată a unui Bine aproape inse-sizabil, dar cert. O nerăbdare greu...

La fiecare început de an ne-am făcut un obicei în a creiona proiectele impor-tante pe care dorim să le re-alizăm. Anul 2014 este unul special. Pe de o parte vom continua activitățile noas-tre curente, de la editarea ziarelor plus pagina de net, publicarea unor noi volume la Editura Ararat, organiza-rea, în filiale, cel puțin la nivelul anului trecut, a manifestărilor cultural, or-ganizarea Taberei Tineretu-lui Armean, dar și realizarea celei de-a doua ediții a Fes-tivalului Strada Armenească care a fost pentru comuni-tatea noastră evenimentul anului 2013. Sigur că acest lucru ne obligă și realizatorii festivalului au și început să lucreze la proiect. În plus cu sprijinul Ambasadei Ar-meniei vom invita cîteva personalități din Armenia și Diaspora care să vorbească, nu doar armenilor, despre situația politică din Caucaz sau despre atît de bogata cultură și istorie a armenilor. Nu vom dezvălui numele ce-lor invitați în acest moment pentru a păstra surpriza dar și pentru că nu avem, încă, o confirmare din partea lor. Cu certitudine vom face public acest lucru la momen-tul oportun. Dar spuneam la început că acest an este

special. Asta pentru că de acum trebuie să pregătim evenimentele pe care le vom derula în 2015 atunci cînd se împlinesc 100 de ani de la declanșarea Genocidu-lui. Cred că din acest punct de vedere este de dorit ca implicarea comunității să nu se rezume doar la cei care lucrăm la U.A.R. sau la Arhi-episcopia Armeană. Suntem în fața unui eveniment ce poate arăta dacă suntem armeni sau nu. Putem face gesturi nu doar la îndemnul cuiva ci pur și simplu pentru că simțim așa. A afișa cîteva pancarte sau a flutura drape-le, pe 24 aprilie nu înseamnă că am rezolvat cît de puțin chestiunea recunoașterii genocidului - după cum bine spune un coleg de-al nostru. Aici e nevoie de o determinare și o înțelegere în profunzime a ceea ce a însemnat această dramă pentru poporul nostru. Mi-e teamă că nici măcar unii din conaționali nu știu prea

multe despre Genocid și im-plicațiile lui. Și credeți-mă am constatat acest lucru… În schimb DOSAR-ul 1915 lansat de Bedros Horasan-gian acum aproape 20 de ani, în paginile revistei Ararat a fost un început. Iar despre “Cartea șoaptelor” ( citez de pe un blog ) care are 500 de pagini, s-au scris cantitativ, de trei ori mai multe comen-tarii şi prezentări. “Niciodată în România nu s-a scris des-pre Genocidul armean atâta cât s-a scris acum – spune Varujan Vosganian. Deşi, în această carte nu există nicio revendicare. DOSAR-ul 1915 și “Cartea șoaptelor” pot fi cei doi piloni pe care ar trebui să dezvoltăm proiectele noas-tre pentru comemorarea din 2015. Este o părere pe care mi-o asum. Așteptăm și alte sugestii. Care, sperăm, să nu rămînă doar la acest stadiu !

Mihai STEPAN CAzAzIAN

Proiecte pentru

2014EDITORIAL

Festivalul Strada Armenească, un eveniment de succes ce va fi organizat și în acest an

4

București: SURP DZĂNUNT

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

ACTUALITATEDupă ce a oferit cadouri copiilor armeni ce locuiesc la Constanța, Botoșani, sau Cluj dar și în alte orașe, Moș Crăciun a ajuns, într-un final și la București. E adevărat cam tîrziu, abia pe 12 ianuarie, dar cu tolba plină semn că resurse-le moșului nu s-au epuizat pe drum ! Uniunea Armenilor a fost și de această dată sponsor iar doamna Muza Haciaturian l-a ajutat pe Moș să aleagă cele mai potrivite cadouri pentru cei mici. Bucuria a fost mare dovada fiind și cele cîteva fo-tografii pe care le postăm, reali-zate de Mcrtici Bagdasarian

Moșul a ajuns și la copiii armenilor din București !

6

Este un adevăr îndeobște cunoscut că apropierea Sfint-elor Sărbători de iarnă ne um-ple sufletele cu un sentiment de bucurie, de așteptare încor-dată a unui Bine aproape inse-sizabil, dar cert. O nerăbdare greu reprimată, împreună cu o dorință de a comprima Tim-pul și un simțământ dătător de speranță ne însoțește perma-nent. Impresia unei înnoiri, a unei primeniri sufletești, chiar ne face mai buni, mai sensibili la durerile lumii, mai altruiș-ti. Nicio altă sărbătoare nu are farmecul luminos al Crăciunu-lui.Duminică, 5 ianuarie 2014 nu a fost o zi obișnuită pentru ar-menii din Constanța. Enoriașii s-au adunat – mai punctuali

Un Crăciun în familie (Dzănunt la Constanța)

ca de obicei – la biserică, ast-fel încât să fie prezenți chiar de la începutul slujbei religio-ase. Coriștii erau și ei în straie de sărbătoare cu robe albe și pelerine cu cruci. Într-o at-mosferă de reculegere și tul-burătoare evlavie a început părintele Oshakan serviciul divin. Armine Khachatryan – a intonat – solo – „Զանճառելի լուսոյ մայր”(„Zangiareli luso mayr”). Un mare număr de credincioși, precum și toți copiii au primit împărtășania în Ajunul Sfântului Crăciun și al Sfintei Boboteze. Predica părintelui a adus, ca de obicei, date noi, inedite pentru toți, cu privire la cauza, scopul și efec-tele apariției Fiului lui Dum-nezeu pe acest pământ, precum

și cu privire la jertfa și învierea Sa. În încheiere, corul a cântat „Այսօր տոն է սբ. Ծննդյան” („Aysor don e Surp Dzănnt-yan”) Moș Crăciun, anunțat de clinchetul vesel al clopoțe-lului, și-a făcut mult așteptata apariție, spre bucuria copiilor, nerăbdători să-și primească darurile, oferite – ca în fiecare an – de Uniunea Armenilor din România, filiala Constanța . Lângă Pomul de Crăciun, lim-pede simbol al Pomului Vieții Paradisiace, a împărțit Moșul cadourile – ajutat de o Crăci-uniță tinerică – tuturor copiilor cuminți și celor care au promis că vor fi mai cuminți în anul care a început. Carul Televiziu-nii „Neptun” găsea necontenit

ACTUALITATE

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

ceva de filmat, în timp ce părin-tele răspundea la întrebările re-porterei.După ceremonie, toți copiii – veseli, dar plini de bună cu-viință – cu pachetele ori pun-gile cu cadouri, ieșeau fericiți din curtea bisericii. Părinții lor, de asemenea, pășeau cu zâmbetul pe buze, iar în mâini cu lumănârile aprinse de la Sfântul Altar – simbol al stelei strălucitoare ce i-a călăuzit pe magi spre ieselea unde se făptu-ise minunea Nașterii Domnului nostru Iisus Cristos.În dimineața următoare, pe 6 ianuarie, peste tot în lume, Biserica Apostolică Armeană celebra sărbătoarea de SURP DZĂNUNT, A NAȘTERII ȘI BOTEZULUI LUI HISUS CRISTOS. Asemenea tuturor bisericilor armenești, și în lă-cașul nostru de cult s-a oficiat Liturghia, precum și Sfințirea apei – simbol al Botezului lui Iisus în râul Iordanului. Anul acesta Nașul Crucii – Hacin Kavoră – a fost Victor Ciucă, elev în clasa a II-a, și cel mai tânâr și sârguincios cursant al Scolii armene (în cei doi ani, cât a funcționat la sediul U.A.R. filiala Constanța).După distribuirea apei sfințite, a avut loc o mică serbare în-tr-una din sălile bisericii, amenajate în acest scop, la care au participat toți credincioșii prezenți în biserică. Doamna Armine Khachatryan a inter-pretat cunoscuta rugăciune „Ave Maria” de G. Caccini, iar Corul bisericesc, împreună cu câțiva copii (din care cea mai mică, Mariam, fiica părintelu-lui) a interpretat „Lur kisher”, „Es kisher, lusniak kisher„ și alte cântece. S-au citit câteva fragmente adecvate din Evang-heliile lui Matei și Luca. Au fost explicitate specificul Sărbătorii

Crăciunului armenesc, sensul și simbolistica Pomului de Crăci-un și al Apei Sfințite. S-a prez-entat nuvela „Un Crăciun în familie” de A. Gurău, în lectura autoarei.La sfârșit, părintele a dăruit recompense dulci și flori tutu-ror interpreților amatori, care s-au străduit să ne ofere un pro-gram distractiv de Crăciun.Încă nu venise totuși vremea să plecăm: o mică gustare părea că este imperios necesară. U.A.R. – filiala Constanța – avusese grijă de asta, ca și câteva har-nice doamne, care au pus pe masă preparate specific arme-

nești. Nici cafeluța n-a reușit să ne ridice de la masă. Mai aveam de povestit, de întrebat, de propus, de sfătuit…Și nu era o impresie: cu adevărat toți ne simțeam mai ușori, mai calmi, mai iertători, mai împă-cați. Cu adevărat a fost UN CRĂCIUN ÎN FAMILIE, în familia noastră, a armenilor din CONSTANȚA. La plecare, toți ne-am salutat, rostind încă o dată: „Cristos dzănav yev hayd-nețav!” - „Orhneal e haydnut-yunăn Cristosi!”/ „Mez yev țez medz avedis!”

A.GURăU

8

După 70 de ani, cu ajutorul bunului Dumnezeu, pre-

otul paroh Hetum Tarverdyan a oficiat Sfânta Slujba a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos în Biserica Apostolică Armeană Sf.Ioan Botezătorul din Pitești în seara de duminică 5 ianuarie 2014 (Ajunul Craciunului).După săvârșirea vecerniei, Sluj-ba de Crăciun a debutat într-un mod cu totul special.A fost trasa perdeaua cea mare. În fața perdelei a venit di-aconul Karen Bulutyan. Aces-

ta a desfăcut un hrisov lung și a început să citească și să cânte credincioșilor primul vis al lui Nabucodonosor al II-lea (în unele variante de traducere Nebucadneţar) care a fost un împărat babilonian din sec al VI-lea. Împăratul i-a oferit lui Daniel conducerea trebilor Ba-bilonului, dar acesta a refuzat demnitatea în favoarea celor trei prieteni ai lui, el rămânând la curtea împăratului în calitate de căpetenie a înţelepţilor Ba-bilonului.

“Nabucadneţar are un vis care-l tulbură şi pe care nu şi-l aminteşte. Le cere vrăjitorilor de la palat să-i spună visul şi să i-l tâlcuiască că altfel vor fi omorâţi şi casele lor prefăcute într-un morman de murdării. Aceştia spun că acest lucru niciun muritor nu poate face şi că de aceea nu s-a cerut nicio-dată de la vreun vrăjitor aşa ceva de către niciun împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost. Înţelepţii începuseră să fie omorâţi, urmau Daniel şi prietenii lui. Auzind porun-ca împăratului, Daniel cere împăratului să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. Apoi Daniel s-a dus în casa lui, le-a povestit prietenilor săi cum stau lucrurile şi i-a rugat să ceară în-durarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină pentru ca să nu piară ei patru împreună cu toţi înţelepţii Babilonului. Tai-na împăratului i se descoperă într-o vedenie în timpul nopţii şi Daniel binecuvântează pe Dumnezeul cerurilor. În esenţă era vorba de succesiunea unor domnii până la venirea domniei lui Hristos.46 Atunci împăratul Nebu-cadneţar a căzut cu faţa la pămînt şi s-a închinat înaintea lui Daniel, şi a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare şi miresme.47 Împăratul a vorbit lui Da-niel şi a zis: ,,Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dum-nezeul Dumnezeilor şi Dom-

Slujba de Crăciun – o revelație pentru credincioșii din Parohia

P i teș t i

-

ACTUALITATE

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

nul împăraţilor, şi El descoperă tainele, fiindcă ai putut să de-scoperi taina aceasta!“48 Apoi împăratul a înălţat pe Daniel, şi i -a dat daruri multe şi bogate; i -a dat stăpânire pes-te tot ţinutul Babilonului, şi l -a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înţelepţilor Babilonu-lui.49 Daniel a rugat pe împărat să dea grija trebilor ţinutului Babilonului în mâna lui Şad-rac, Meşac şi Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului. (Daniel, cap 2)”

S-a deschis perdeaua cea mare și a început Sfânta Liturghie care s-a desfășurat într-o atmos-feră de sărbătoare: Sfânta Masă era împodobită cu acoperământ din catifea roșie, pe ea erau lumânări și flori roșii. În scurt timp micuța biserică s-a umplut de credincioși (in jur de 50 de persoane). Vă puteți imagina că au fost aproape 20 de per-soane care s-au spovedit și au primit Sfânta Împărtășanie? Este extraordinar cu câtă ar-doare își doresc oamenii apropierea și comunicarea cu Dumnezeu și cât de mult le-au lipsit liturghiile și un PREOT PAROH PERMANENT în toți acești ani!

Predica zilei s-a intitulat “Lumina”:

“Iubiți credincioși , uneori viața ni se pare un abis foarte adânc din care nu putem ieși.

Acea prăpastie adâncă are nevoie de o lumină care să ne trezească sufletele, să ne în-curajeze și să ne cheme la viață.

Și cea mai puternică Lumină este Domnul nostru Iisus Hris-tos, care-și întinde mâna și îi

ridică pe cei căzuți, îi vindecă pe cei bolnavi și îi satură pe cei flămânzi.

Iubiți credincioși, haideți ca în Noul An să întâmpinăm adevărata Lumină, să ne um-plem cu toate virtuțile, să uităm de toată deznădejdea și să în-cepem o viață nouă. Domnul nostru ne dă în fiecare zi posi-bilitatea de a ne schimba. Fie-care zi poate fi pentru noi o schimbare în mai bine .

Vă doresc tuturor, din inimă, ca în anul 2014 să se reverse asupra voastră surâsul bun, cu-rat și plin de dragoste al Prun-cului Iisus. Să nu uitați nicio-dată că așa cum vom trăi, așa vom fi pomeniți după moarte și putem dăinui întru veșnicie prin faptele bune și realizările din timpul vieții noastre.”Finalul Slujbei de Crăciun a fost la fel de spectaculos ca și debutul său. Preotul paroh He-tum Tarverdyan a sfintit apa printr-un ritual deosebit: în vasele cu apă proaspată a pi-

curat Sfântul Mir prin ciocul unui porumbel de argint, după care a afundat Sfânta Cruce. Preotul a poftit credincioșii să sărute Sfânta Cruce și i-a stro-pit din belșug cu apă sfințită pentru a le curăța trupul și su-fletul. Din această apă au primit credincioșii și pentru casele lor. Pentru că ne aflam în Ajunul Craciunului si ne pregăteam de Praznic, preotul a coborât din altar cu o lumânare aprinsă. Pe fiecare scaun din biserică, fiecare credincios găsise la în-ceputul slujbei câte o candelă roșie. Preotul a dat lumina duhovnicescă tuturor celor din biserică săvârșind prin aceas-ta un “Praznic al luminilor”. Cu candelele aprinse ne-am mutat în casa parohială unde am prăznuit și ne-am veselit laolaltă.

Hristos dznav iev haytnetzav! Orhneal e Dznuntn Hristosi! Tzez iev mez medz avedis!…

10

În seara zilei de 5 ianuarie 2014 în parohia bisericii armene Sfânta Maria din Botoşani a avut loc oficierea slujbei Crăci-unului şi a Botezului lui Hris-tos. Dacă timp de mai mult de 5 decenii manifestările religioase la biserica armeană din Boto-şani au fost sporadice, pentru că biserica nu a avut un preot local, astăzi, când la cea mai veche biserică armeană din România situaţia s-a normali-zat, preotul Radu Kricor Holca a fost asistat la slujbă de stu-dentul facultății de teologie din Ecimiadzin, botoșăneanul Vlad Damian. De-a lungul timpului, până în primii ani ai secolului al XX-lea, preoţii bisericilor armene din Botoșani erau tri-mişi de Patriarhia de la Con-stantinopol. Integrarea lor în comunitate se făcea mai greu, dar întotdeauna aceşti preoţi în-văţau limba şi obiceiurile locale slujind pe lângă preoţii mai în vârstă ( în parohia armeană din Botoşani, care a avut două biserici slujeau perma-nent, 4-5 preoţi și 2-3 cântăreți).

Botoșani - Un student la Teologie la Ecimiadzin – asistentul preotului la slujba de Bobotează

Perspectiva de a avea preoţi proveniți din familiile unor ar-meni care trăiesc în România ar trebui privită ca prioritate, preotul fiind elementul de co-agulare al unor colectivități restrânse numeric. Exemplul comunității din Botoşani, care trimite la Ecimiadzin un al doi-lea aspirant la preoţie după anul 1990, poate fi urmat și în alte locuri. Aici, primul a fost pre-otul Radu Kricor Holca, care a studiat la Ierusalim și la Eci-miadzin. Ajuns preot în paro-hia de unde a plecat, l-a pregătit și a insistat la plecarea la studii în Armenia a lui Vlad Dami-an. Astfel, pentru comunitatea armeană din Botoșani preoţii locali asigură perspectiva.Aflat în prima lui vacanță, Vlad Damian l-a asistat pe pre-otul Kricor la oficierea slujbei, dovedind deja, după numai jumătate de an, însuşirea limbii armene dar şi calităţi deosebite de cântăreţ bisericesc. Tânărul viitor preot a fost înconjurat cu multă simpatie de comunitatea din Botoşani şi veştile aduse de

el despre viaţa de la Patriarhie şi de la Erevan au fost receptate cu interes.Tradițiile armenilor botoșăneni la slujba de Bobotează sunt păstrate an de an. Un obicei este masa de la sfârşitul slu-jbei. Anul acesta Toader Valter a adus plăcintele tradiţionale şi Rodica Damian a servit ca-feaua. Un alt obicei este ca pre-otul să meargă de Bobotează mai întâi în casa celui care oferă cei mai mulţi bani la o licitaţie care are loc după slujbă. Banii colectați sunt folosiți exclusiv pentru biserică. Anul 2014 fost al treilea în care familia Mircea şi Ileana Trufaşu au oferit suma cea mai mare, dobândind acest privilegiu simbolic.La Botoșani, la biserica armeană vin şi prieteni ai co-munităţii locale. Mai mult, în ultimii doi ani, la fiecare slujbă oficiată de Radu Kricor Holca la biserica armeană de aici, pre-otul este însoțit de un grup de armeni din Suceava.

-

COMUNITATE

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

Duminică, 5 ianuarie, după masă, ora 4 şi o cameră plină cu zumzetul a 30 de copii. Unii se joacă, alţii şuşotesc, dar fie-care aruncă un ochi din când în când spre uşa de la intrare. Mă învârt şi eu prin cercul lor, suflet de copil ce sunt, şi îi în-treb curioasă ce sau pe cine aşteaptă. Iar dintr-o dată o mie de glasuri răsună şi printre su-medenia de cuvinte aflu că ei aşteaptă Crăciunul Armenesc şi pe Moş Crăciun. Ca aşteptarea să fie cât mai plăcută nişte mici dansatoare purced spre scenă şi oferă un spectacol inedit pe ritmurile orientale armeneşti. Ochii părinţilor strălucesc când îşi văd copiii cu câtă dăruire dansează pe piesele Vartavar şi Sasna Par (a cântereţei Silva Hakobyan), iar eu nu mă pot decât minuna, ştiind cu câtă ardoare exersează la orele de dans. Urmează un alt moment sur-priză, surorile Kasabian ne încântă cu colinde, fiind acom-paniate de sora lor mai mare Kamilla (11 ani) la violă, după care vine rândul Roxanei, cu un colind maramureşean. În timp ce copiii cântă şi recită poezii, se aude un clopoţel.

Cine să fie oare?Ochii curioşi se îndreaptă spre uşa de la intrare şi sus-pin mare... a sosit Moş Crăci-un. Săracul, obosit după lunga călătorie tocmai din Armenia îi salută cu pari irigun, iar toţi răspund în cor pari yegak. Până moşul se aşează şi răsu-flă un pic, preşedinta UAR, filiala Cluj anunţă un concurs de limbă armeană. Tania Var-duca are curajul de a încerca şi răspunde corect la întrebări, astfel ea primeşte premiul Mesrop Mashtots din partea UAR, filiala Cluj, premiu pus la dispoziţie printr-o donaţie

CrăciunulArmenesc la Cluj

a doamnei Azaduhi Vardu-ca Horenian, preşedinta UAR Cluj. Moşul (Tőkés Anna) nu s-a sfiit a-şi arăta recunoştiinţa pentru toate surprizele pe care micii spiriduşi le-au pregătit şi le-a adus daruri multe şi fru-moase. Ajutoarele lui( Azadu-hi Varduca- Horenian şi Anna Steib-Kikonban) l-au ajutat un pic, astfel fiecare copil a prim-it un dar personalizat, potrivit vârstei şi personalităţii sale. Cei mai mari au mai cântat şi au spus poezii

Riti VERA

12

Stimate domnule Mihai Stepan-Cazazian

Din ziua în care revista ARARAT mi-a publicat un ar-ticol în care scriam cum împins de dorinţa de a afla mai multe despre poporul armean precum şi de voi, slujitorii acestei reviste, care începând din anul 1924 prin Vartan Mestugian, fondatorul ei şi până astăzi, prin munca voas-tră, aţi menţinut trează memoria acestei popor care a „răsărit în timpuri atât de vechi încât istoria v-a ratat începuturile, iar legen-dele le-au recuperat parţial şi încă rezistaţi şi rezistaţi miraculos, în ciuda unui destin ingrat şi vitreg: hărţuiţi în războaie, striviţi de barbari, asupriţi de seminţii ce se credeau superioare, alungaţi de la vetrele voastre natale, pribegind proscriși în lumea largă, dis-criminaţi pe alocuri, aţi rezistat şi nu v-aţi pierdut limba şi aţi dăinu-it reclădindu-vă sufletul mutilat de suferinţe care v-au mânat prin-tre străini, construind biserici, şcoli, orfelinate, aşezăminte de cultură, etc…” Pe bună dreptate scriitorul Franz Werfel afirmă în cartea sa „Cele 40 de zile de pe Musa Dagh”: „Armenii sunt toţi intelectuali nu atât prin studii şi diplome cât prin preocupări şi nivel de gândire”. Domnule Cazazian, de fiecare dată când primesc revista sunt uluit de tenacitatea, corec-titudinea, precum şi de faptul că de atâţia ani o primesc regulat încât, bântuit de neliniştea că nu fac nimic pentru a mă revanşa am luat hotărârea de a vă scrie această scrisoare pentru a vă mulţumi şi a vă ura odată cu noul an 2014 sănătate, putere şi nădejde!!! Eu admir armenii şi pentru person-alităţile care s-au afirmat în artă, muzică, pictură, literatură, dar mai ales pentru pricepere, talen-

tul în finanţe şi strălucirea

lor într-un domeniu căruia îi zice COMERŢ şi nu înţeleg un luc-ru… Să vă povestesc:

Prin anii 1959-1965 pe Bule-vardul 6 Martie, cum coborai spre Cişmigiu, pe partea stângă, cam vis a vis de cinematograful Timpuri Noi, era o prăvălioară de unde gazda mea cumpăra ca-fea. Niciodată din altă parte. Asta fiindcă armeanul de acolo îţi dădea o cafea divină cum zi-cea gazda. Pe vremea aia turcii nu se prea manifestau cu şaorme, legume, iskenderuri şi produse de panificaţie… La Brăila, unde mă autorepartizasem prin 1963 ieşeau în evidenţă cu bragă, alviţă şi rahat. Pe când armenii erau mari armatori, iar în ceea ce priveşte cafeaua tot armeanul de pe Cuza Vodă bătea la fund tur-cul din cofetăria de lângă teatru în care se fâţâiau nişte fete tinere în şalvari, cofetărie cu biliard, aşe-zată în centru. Dacă stăm şi ne gândim că după revoluţie turcii ne-au înebunit cu cuptoarele de pâine fleoşcăită şi pufoasă când Dimitrie Papazoglu, în vremuri-le de odinioară scria de brutarul Babic, care era armean, „Nu era altul a scoate jimbla şi pâinea mai frumoasă”. Mă întreb mereu cum de turcaleţii se afirmă atât de puternic, chiar şi pe plan artistic, vezi serialul Suleiman Magnificul şi armenii pierd teren, când au brânza karnach sau mklatspan-ir, sau chechil tel hustas panir, năutul, tahine, celebra basturma, pastrama cea mai bună din lume, cârnaţii yershig, vinurile, faimo-sul coniac, etc…Revista ARARAT şi-a făcut dato-ria cu vârf şi-ndesat şi va contin-ua să o facă, dar, mă gândesc dacă pentru omul simplu nu ar suna bine schimbul de vorbe: Ai fost la noua cafenea deschisă de armeni? Nu.

Du-te să bei o cafea ca lumea. Ca pe vremuri, la Podul Basarab în prăvălia lui Carabe-laian: Cafea şi Coloniale… La „Cămila” ţii minte cafeaua aia cu năut? Avea un caimac… Ce gust desăvârşit. Ce aromă… Avea armeanul zece sorturi de cafea… Ai fost în magazinul din Banul Manta?… Vrei roşcove?… nău-tul de mâncat? ciocolata elveţiană SUCHARD, ori minunea pămân-tului, prăjituri învelite în celo-fan… De ce nu mai sunt acele prăvălii cu minunăţiile armeneş-ti? Cât de mult mi-ar plăcea nişte crâşme unde să se servească de-licioasa KHAŞ sau HARISA şi atâtea altele, unde să poţi găsi BASTURMA. Pe lângă profit toate astea ar aduce o neasemuită stimă şi admiraţie faţă de arme-ni… Am văzut la televizor pe domnul Florescu (parcă aşa se numeşte şi unitatea unde dânsul vinde cafea. Ei, da, aşa erau pe vremea studenţiei mele prăvăliile unde armenii excelau în „Cafea şi Coloniale”. D-le Cazazian am simţit nevoia să vă scriu pentru a vă mulţumi că primesc revista ARA-RAT de atâta vreme. N-am făcut nimic pentru ca să merit acest „abonament”. M-am încumetat să vă spun şi nişte gânduri de-ale mele în legătură cu ce s-ar putea face ca armenii popor drag mie să se manifeste spre mulţumirea noastră a tuturor. Dacă „am sărit calul” cer iertare.

La mulţi ani în sănătate, putere şi nădejde!!!

Valentin URITESCU

Scrisoare primită la redacție de la actorul VALENTIN URITESCU

A C U M 7 5 D E A N I

IANUARIE 1939

Am pășit într-un nou an. Am avut vise spulberate, dezamă-giri și împliniri.Ne-am asumat o identitate gândindu-ne poate și la cei care au trăit înaintea noastră, la părinții și bunicii noștri. Destine paralele,vieți noi prin țări străine ale căror rezul-tate am fost noi, copii si nepoții lor.Mulți dintre noi am uitat,sau nu știm,sau poate vrem să uităm ori poate vrem să aflăm ceea ce s-a întâmplat atunci.Acestea sunt doar câteva din motive-le pentru care am hotărât să reluăm serialul nostru, o mică cronică a comunității armene interbelice văzută prin prisma Revistei Ararat, o adevarată oglindă imparțială (credem noi) a vieții armenești. Dorim de data aceasta după ce anul trecut v-am prezentat viața ar-menilor din 1928 să devansăm calendarul cu peste 10 ani. Tocmai pentru a observa remi-niscențele,conservatorismul ar-menesc dar și părțile bune ale vieții și societății in care trăiau.În concluzie, credem că prez-entându-vă această rubrică ne facem o datorie de onoare față de bunicii noștri față de toți cei cărora de fapt le datorăm ex-istența. Armeni sau români. Nu în ultimul rând serialul nostru se vrea a fi și un umil tribut adus lui Vartan Mestugean, mentorul nostru cel fără de care noi, astă-zi ca redacție ori redactori, nu am fi avut un scop. Cu atât mai mult cu cât anul acesta revista noastră împlinește 90 de ani !

E.A

Baronul Mestugean, Redac-torul Șef, Directorul Revistei Ararat pășea voios și opti-mist în noul an 1939 titrând că Ararat urează ani mulți și fericiți tuturor cetitorilor săi ! Cu numărul de față Ararat in-tră în al XV lea an de existență. Cei mulți înainte ! Imediat sub această urare este inserată o casetă în care se explică (oare pentru a câta oară) de ce ar-menii celebrează Crăciunul pe data de 6 Ianuarie.Lăsând la o parte așa zisele ar-ticole de prezentare și concen-trându-ne așa cum este și firesc pe viața comunității , aflăm cum Tineretul armean din co-munitatea noastră din Chișinău a luat inițiativa înființării unui cor bisericesc! La Bacău între timp, aceași veșnice scandaluri din comunitate (să fie oare ceva testimonial ?) se materializau încet. Astfel, I.Urzică epitrop casier al bisericii ne informează că nu există neînțelegeri ci nu-mai încălcarea statutului epar-hial.Nu se pot face vânzări niciodată deoarece curtea și grădina bisericii unde se află un cimitir vechi nu se vând ! Iar în ce privește restaurarea sfintei biserici ar rămăne să se facă o colectă. Informare scurtă și la obiect. La Panciu sosise Clopotul Cimitirului Eroilor din localitate, turnat la Reșița cu o înălțime de 3.5 metri. O adevărată mândrie pentru local-nici. Oricum, orice ajutor finan-ciar suplimentar era binevenit pe numele lui Asfadur Burdea. Prin mandat !Însă majoritatea armenilor, chiar și după peste 25 de ani

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

de la sosirea lor ca refugiați și în pofida creșterii economi-ce a țării nu o duceau deloc satisfăcător. Astfel aflăm că UAR Comitetul a primit de la Oficiul Nansen încă 59 mii lei pentru ajutorarea nanseniștilor nevoiași.Numărul refugiaților cari și-au făcut cerere de natu-ralizare a fost de 523 persoane. Menționăm că în acea perioadă, pentru o comparație, un kg. De aur era cotat la cca. 100.000 Lei. În rest, Dumnezeu cu mila!Soția Generalului erou Cihosky împărțea pomeni bătrânelor din Azilul Ana Melic, 1000 de Lei în amintirea fratelui domniei sale Ș.Ferhat fost Prefect de Putna. După 11 ani în pagi-nile Ararat-ului îl regăsim pe deja celebrul Ruben Keman-cistul cari va da un concert în București pe 8 Ianuarie. Bietul Ruben, neobositul Ruben, un pribeag cu o soartă inimagina-bilă. Nici astăzi nu se știe cum a dispărut și ce s-a ales de el. În final, Preoții bisericilor ar-menești din Romania sunt ru-gați să ne trimită prin cărți poștale, în trei rânduri numărul nașterilor, cununiilor și decese-lor întâmplate în cursul anului 1938.

Viața își urmează cursul firesc în Comunitatea Armeană. Atunci dar și acum.

Eduard ANTONIAN

14

FESTIVALUL STRADA ARMENEASCĂ

ZILELE CULTURII AR-MENE la MUZEUL SATU-LUI din București – cu sprijinul Muzeului Național al Satului Dimitrie Gusti

MEȘTEȘUGURILE ARME-NILOR DIN TRANSILVANIA – Cluj - cu sprijinul Muzeului Etnografic al Transilvaniei

Activități în filiale

( selecție)BACĂU

Lansare carte Cu și despre Ar-meni , vol. V de Madeleine Ka-racașianPrimul Teambuilding armenescValori culturale interetnice cu participarea deputatului Varu-jan PambuccianPoezie și muzică armeneascăÎntîlnire cu copiii din comuni-tate ( curs de desen, prezentare basme armenești )Comemorarea genociduluiStrăduța Armenească inaugu-rată la Bacău ( acțiune pentru educarea copiilor )

CONSTANȚA

Expo despre armenilor din Con-stanța la Biblioteca județeană

Cafea Avedis la Malul Mării întîlnire cu Gheorghe FlorescuZilele Culturii Armene la Con-stanțaArmenii sportul minții – Con-curs de ȘahSeară culturală dedicată lui H.Dj. SiruniComemorarea scriitorului și jurnalistului Simion TavitianLansare de carte Critice și li-rice de Arșaluis GurăuAniversarea Primei RepubliciÎn așteptarea iepurașului (dedicat copiilor, momente artistice, vopsit ouă )Comemorarea genociduluiA venit primăvara ( de 1 martie)

CLUJ/GHERLA/DUMBRĂVENI

Zilele culturii armeneComemorarea genociduluiSărbătoarea Sfântului Grigore Luminătorul la GherlaZilele Orașului Dumbrăveni ( în colaborare cu Primăria)Zilele armene la Dumbrăveni

IAȘI

Seara valorilor armenești Pre-miu special al UAR prof.univ.dr.ing. Ion BalasanianZilele Culturii ArmenePrezentarea revistei armenești Siamanto (nr.2) realizată de un grup de tineri armeni din IașiComemorarea genocidului

BOTOȘANI/SUCEAVA

Sărbătoarea Zilei Inde-pendențeiEditarea Albumului dedicat Bisericii Sf.Simion din Sucea-va ( 500 de ani de la târnosire)Comemorarea genocidului

PITEȘTI

Concert de jazz cu frații Dedeian160 de ani de la Târnosirea Bi-sericii Armene Surp Hovhannes din localitateComemorarea Genocidului

Alte activități

Sărbătorirea, în colaborare cu Arhiepiscopia Armeană din România, a ziaristei Madeleine Karacașian cu ocazia împlinirii a 60 de ani de activitate jurnalist icăUAR a finanțat Tabăra de vară de la SuceavaCo-partener cu Ministerul Cul-turii din România și Armenia la simpozionul internațional dedicat patrimoniului cultural româno-armeanFinanțarea deplasării în Arme-nia a unui grup de tineri în ca-drul programului ARI TUNParticipare la Tîrgurile de Carte Gaudeamus și AmplusParticipare la manifestări cul-

ACTIVITăȚI PRINCIPALE ALE UNIUNII ARMENILOR

DIN ROMÂNIA ÎN ANUL 2013

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

COMUNITATEturale interetnice cu Ansamblu de Dansuri Vartavar.Editarea, în acest an, de către Editura Ararat a cca 20 de ti-tluri de carteRevistele Ararat și Nor Ghi-ank apar în ediții tipărite și pe net. Editarea, lunar a unor suplimente culturale sub sigla revistei Ararat.Uniunea Armenilor din România a sprijinit financiar participarea credincioșilor ar-meni la Hramurilor organizate de Arhiepiscopia Armeană din România la București, Con-stanța Tulcea, Galați, Iași, Suceava, Târgu Ocna, Piteș-ti precum și la Sărbătorile armeano-catolice de la Gherla și Dumbrăveni.Activitate externăParticiparea președintelui UAR, Varujan Vosganian la Seminarul UGAB- EUROPA la VarșoviaParticiparea unei delegații de oameni de afaceri din România la cea de-a IV-a sesiune a Comisiei mixte interguverna-mentale româno-armene de co-laborare economicăParticiparea domnul Varujan Vosganian, în calitate de ministru al economiei la lu-crările Congresului mondial al Camerelor de Comerţ şi Indus-trie Armene de la MarsiliaVizita în Liban a senatorului Varujan Vosganian, în calitate de ministru al economiei prilej cu care s-a întîlnit cu Catolico-sul Aram I

Activitatea Centrului Cultural

Armean din București

Întîlniri cu prof. Levon Choo-kaszian din Armenia

Lansarea primului manual de Limba Armeană de prof. Ulnia Blănaru MaganianÎntîlnire cu prof. Univ. Dr. Claude Mutafian din FranțaDezbatere cu ocazia Zilei de 24 AprilieSeară cu vînători, invitat Alex-andru Alaci și dr. Eugen Ne-griciMuzică și Cuvânt cu Mihaela Vosganian și Grigore LeșeCultura armenilor văzută de lector univ. Dr. Vlad BedrosO seară cu ȘAHUL, evocare Ion ȘahighianO seară cu violonistul Varujan CozighianCine suntem, întîlnire cu Cristi-na Popa din KarabaghDespre armenii din Turcia prezentare de Hasmig Daniel-ian(Serile au fost coordonate de scriitorul Bedros Horasangian, Organizator Mihai Stepan Ca-zazian)

DistincțiiCea de-a treia Adunare Gene-rală a Rețelei Camerelor de

Comerţ Armene organizată de Camera de Comerţ fran-co-armeană (CCIFA) la Marsi-lia în perioada 19 – 21 iunie 2013, a conferit Ministrului român al Economiei, Varu-jan Vosganian, cea mai înaltă distincţie acordată unei per-sonalităţi distinse, de origine armeană, pentru excelenţă în modelarea peisajul economic global şi promovarea comerţu-lui şi investiţiilor.Pentru aportul la păstrarea iden-tității armenești și educarea ti-nerei generații, Ministerul Edu-cației și Științei din Armenia a transmis note de mulțumire și a acordat diploma pro-fesoarelor de limbă armeană orientală și occidentală de la școala armeană din Bucureș-ti, Ulnia Blănaru Maganian, Arșaluis Paronian și Narine Bogdan Căuș.

Pentru participarea la festivalul panarmean Im Hayastan, din partea Ministerului Diasporei a fost acordată o diplomă for-mației de dansuri Vartavar din București condusă de Bella Mardichian.

16

Ahmet Davutoglu, ministru de externe al Turciei, și

omologul său armean, Eduard Nalbandian, sînt cunoștințe vechi. Însă relația lor nu a fost nicicînd una cordială. Pînă și strîngerile de mînă dintre cei doi ai fost întotdeauna reci. Și cum ar putea fi altfel, dacă ne amintim de cacealmaua regiza-tă chiar de Ahmet Davutoglu, jucată pe scena diplomatică la 10 octombrie 2009, la Gene-va, în fața unui “public” select ce venise pînă acolo special pentru “spectacolul” cu prici-na: Hillary Clinton (secretar de stat american), Bernard Kouchner (ministru de ex-terne francez), Serghei Lavrov (ministru de externe rus), Javi-er Solana (secretar general al Uniunii Europene), cărora li se adaugă ministrul de externe și președintele Consiliului de

Miniștrii ai țării gazdă, Miche-line Calmy-Reetz și Samuel Zbogar.

Faimoasele protocoale armeano-turce – cel privind stabilirea relațiilor diplomatice și cel referitor la dezvoltarea relațiilor bilaterale –, negociate îndelung și în mare secret, cu mediere elvețiană mandatată de Rusia, Franța și Statele Unite, au fost prilejul împrospătării memoriei celor ce uitau, poate, de proverbiala perfidie a diplo-mației otomane. Negociate pe baza principiului “relații fără condiții prealabile”, proto-coalele au fost încălcate de par-tea turcă încă înainte de a fi sem-nate. Pregătit să amintească în discursul său de după semnare tocmai de condițiile prealabile pe care Turcia le pune în calea normalizării relațiilor sale cu

Armenia – fără ca acestea să fie măcar voalat amintite în pro-tocoale –, Ahmet Davutoglu era să-l facă pe Nalbandian să nu mai semneze nimic. Doar intervenția “spectatorilor”, în special a doamnei Clinton, care și-a făcut din BMW-ul său centrală telefonică pentru duplex armeano-turc, și a lui Serghei Lavrov, care l-a “tras de mînecă” tovărășește pe Na-lbandian, a făcut ca ceremonia semnării să nu fie de-a dreptul anulată. Ci doar scurtată și go-lită de încărcătura istorică ce se spera că o va avea. Simțindu-se păcălit de Davutoglu, ce se pregătea să rostească un discurs conținînd “formulări inaccepta-bile”, Nalbandian refuză să mai semneze. Ministrul armean are, însă, toată înțelegerea doamnei Clinton: “I-am dat de înțeles nu numai că îl înțelegem, dar și că sîntem conștienți cît îi este de greu, dar că trebuia făcut”, spunea secretarul de stat american după ce l-a convins pe Nalbandian să semneze pro-tocoalele, însă fără nici un dis-curs de final. “Eduard, acceptă ceremonia semnării fără discur-suri”, l-ar fi îndemnat și Lavrov pe Nalbandian, într-un bilețel ce presa rusă susține că ar fi autentic. Și astfel, ceremonia semnării, întîrziată cu trei ore, are loc într-o atmosferă puter-nic marcată de agitația care a precedat-o. Protocoalele au fost semnate și, după ce și-au dat

Davutoglu la Erevan: tactica bunei intenții

și a adevărului bine drămuit

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

A R M E N I Ași scuturat mîinile pentru ochii presei, Nalbandian și Davuto-glu au părăsit sala ceremoniei ca doi oameni certați. Zîmbetu-lui diplomatic al lui Davutoglu, Nalbandian i-a opus o expresie sumbră. Așadar, Nalbandian stătea, încă de pe atunci, mai prost cu actoria decît Davuto-glu. Nu mai trebuie amintit în detaliu cum retorica turcă față de Armenia nu a suferit nici o modificare după sumbra cere-monie, iar protocoalele, au fost, bineînțeles îngropate.Au trecut patru ani de atunci. Cei doi s-au mai văzut cu di-verse ocazii oferite de reuniuni internaționale, dar niciodată pe pămînt turcesc sau armenesc.În preziua reuniunii miniștrilor de externe ai țărilor membre ale Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN) din 12 decembrie de la Erevan, Ahmet Davuto-glu primește invitația de a par-ticipa, așa cum au primit toți ceilalți miniștri. Erevanul nu putea să nu trimită invitație. Dar ce putea face Davutoglu? Putea să nu participe? Între două rele, ministrul turc l-a ales pe cel mai mic: mai bine participă, deși situația cre-ată după abandonarea proto-coalelor îl punea într-o postură stînjenitoare. După stupefianta cacealma diplomatică intitu-lată “Protocoalele”, al cărei principal artizan a fost Ahmet Davutoglu, Turcia a rămas, practic, fără marjă de manevră în relațiile cu Armenia. Nu prin declarații răsunătoare, ci prin aluzii evidente, diplo-mații marilor puteri admit că vina avortării protocoalelor îi aparține “în mare parte” (o for-mulă tipică a școlii “echidis-tanței” diplomatice) Ankarei. De unde și lipsa oricăror presi-

uni asupra Erevanului în a de-bloca procesul “normalizării” relațiilor cu Turcia, în paralel cu timide îndemnuri de bine adresate Ankarei, în special de americani și europeni. În acest context, ministrul turc de ex-terne nu putea să nu răspundă “prezent” la reuniunea de la Erevan. O asemenea eventual-itate le-ar fi dat armenilor un nou prilej să arate Turcia cu degetul în fața comunității in-ternaționale. Astfel că Davuto-glu a ales să vadă partea plină a paharului, și anume aceea că vizita sa la Erevan va putea fi invocată la Washington, Bru-xelles sau aiurea drept un act de bună voință și chiar de bună credință din partea Ankarei în relația sa cu Erevanul, după ce credibilitatea turcă în această privință a rămas tot la cota zero de patru ani încoace. Însă, după ce s-a ars o dată, Erevanul nu a mai marșat la gestul lui Davu-toglu de a onora invitația și s-a străduit să-i golească ministru-lui turc și partea ce el o credea plină a paharului.Ahmet Davutoglu și-a pregătit bine vizita în Armenia, pri-ma a unui demnitar turc după semnarea protocoalelor. Vrînd să tragă folose diplomatice cît mai mari, Ankara a lăsat să transpire în presa turcă, cum că Davutoglu merge la Erevan în contextul procesului normal-izării relațiilor armeano-turce și al negocierilor cu privire la Karabagh. Dar, de această dată, armenii s-au grăbit să-i risipeas-că încă de la început ministru-lui turc orice iluzie de profit diplomatic: “Vizita ministrului

turc de externe în Armenia nu are loc în contextul relațiilor turco-armene, ci în contextul participării la sesiunea comisiei economice a Mării Negre”, a declarat Eduard Șarmazanov, fruntaș al partidului de gu-vernămînt și vice-președinte al Adunării Naționale de la Ere-van, care a adăugat că „în ceea ce privește procesul apropierii sau reconcilierii armeano-turce, autoritățile armene au mențion-at nu o dată că mingea se află în terenul Turciei și ea este cea care tebuie să facă următorul pas. Adică Turcia trebuie să ratifice protocoalele. Iar veni-rea sau ne-venirea lui Davuto-glu nu cred că va schimba ceva. (…) Alte inițiative, inclusiv amestecul în chestiunea Kara-baghului, sînt inacceptabile”.

Într-adevăr, ca lucrurile să fie clare, ministrul turc de externe a fost așteptat în fața hotelu-lui Armenia-Marriott de un grup mic, dar energic de ac-tiviști naționaliști – mai ales din Federația Revoluționară Armeană „Dașnakțutiun”, dar și din partidele de opoziție și alte asociații – care protestau împotriva politicii turcești față de Armenia și armeni. Poliția a desfășurat forțe suficiente pentru a ține situația sub con-trol, însă nu a intervenit împo-triva manifestanților pentru a-i asigura intrare liberă lui Ahmet Davutoglu în hotel, ministrul turc fiind condus să intre în clă-dire pe ușa din dos. Practic, de această dată Davutoglu a fost el cel care a asistat și marșat – de nevoie – la punerea în scenă ce

18

i-a fost rezervată de autoritățile armene. Nu încape îndoială că forțele de ordine puteau „curăța” intrarea hotelului cu relativă iuțeală, însă neinter-venția împotriva protestatarilor a transmis un mesaj clar ce cu greu ne putem imagina că nu a fost înțeles de ministrul turc: indiferent de poziția lor în societate, de la omul de rînd și pînă la președinte, armenii se simt frustrați și sînt revoltați de atitudinea oficială a Turciei, mai ales după șiretlicul diplomatic legat de protocoale. Atunci de ce să intervină poliția împotri-va protestatarilor, cînd aceștia nu fac altceva decît să exprime starea de spirit a tuturor arme-nilor, inclusiv a autorităților? Pînă la urmă activiștii arborau pancarte și strigau la portavoce ceea ce oficialii nu își permit să rostească în public.Răceala manifestă a primirii rezervate lui Ahmet Davuto-glu la Erevan este, în sine, un mesaj politic: manifestanții nu au fos t îndepăr ta ț i d in ca lea minis t ru lu i turc, iar președintele Sarksian nu i-a acordat acestuia o întrevedere; în plus, organizarea a fost pe măsura considerației pe care Erevanul o acordă OCEMN (organism inițiat de turci, cu se-diul la Istanbul): reuniunea s-a ținut într-o sală de hotel, cu o amenajare modestă, cu banale mese alăturate, pe sub care par-ticipanții își etalau încălțările în fața colegilor de reuniune. După cum transmite presa armeană, Davutoglu a participat scurt timp la lucrările sesiunii pentru care formal venise la Erevan, după care s-a dus în camera sa de hotel. Apoi, a revenit în sala în care tocmai se încheiaseră lucrările sesiunii, dînd mîna cu Nalbandian. După strîngerea

de mînă, Davutoglu s-a întors în camera sa, iar Nalbandian a răspuns întrebărilor presei. Nalbandian le-a spus jurnaliști-lor că se pregătește să se întîl-nească cu omologul său turc, după care va da detalii despre chestiunile discutate. Întîlnirea Nalbandian-Davutoglu a avut loc, a durat peste o oră, iar după încheierea acesteia Nalbandian a părăsit în grabă hotelul fără să mai facă nici o declarație pen-tru presă, fapt care constituie în sine o declarație. În comunica-tul emis ulterior de ministerul de externe de la Erevan, în care se vorbește despre întîlnirile avute de Eduard Nalbandian cu șefii delegațiilor prezente la sesiunea OCEMN, despre întîl-nirea cu Ahmet Davutoglu se amintește laconic: „În timpul întîlnirii cu ministrul de externe al Turciei, Ahmet Davutoglu, Eduard Nalbandian a reafirmat poziția de principiu a Armeniei privind reglementarea fără condiții prealabile a relațiilor armeano-turce. Miniștrii s-au referit la activitatea și pro-gramele viitoare ale OCEMN”. Sec și elocvent!În ceea ce-l privește, Ahmet Davutoglu a arătat, prin scurta sa participare la lucrările sesi-unii, că altele erau preocupările sale. După întîlnirea cu Nal-bandian, Davutoglu convoacă o conferință de presă doar cu jurnaliștii turci, în care joacă pe cartea amabilității: „Sîn-tem foarte mulțumiți, întîlnirea a fost călduroasă, iar scopul principal al vizitei a fost crea-rea unui mediu corespunzător pentru așezarea dialogului pe baze solide”. Probabil calculîn-du-și riscul de a merge degeba la Erevan, Davutoglu deschide robinetul reconcilierii, lăsînd să cadă o picătură în uriașul gol

ce desparte cele două țări: Hür-riyet Daily News îl citează pe ministrul turc care le-ar fi spus unui grup de jurnaliști, în drum spre Erevan, că deportarea ar-menilor în 1915 a fost greșită și inumană: “Noi spunem «memorie justă». Mă refer la faptul că trebuie să cunoaștem faptele. Și în acest caz ne vom convinge că relațiile turco-ar-mene nu pot fi comparate cu relațiile dintre evrei și germa-ni. Pe fiecare stradă vezi un semn comun. După ce desco-peri acest lucru înțelegi că de-portarea, pe care o consider o acțiune total greșită, a fost in-umană”. După care Davutoglu se lansează într-un artificiu in-telectual ce-i atestă remarcabi-la abilitate diplomatică: “Dar, cînd scrii o istorie ținînd cont de deportare, trebuie să știi că o conștiință colectivă s-a for-mat de această parte [Turcia] cum că armenii și-au trădat țara și au meritat să fie deportați. Trebuie să distrugem aceste două conștiințe colective. Noi am eliminat această conștiință greșită în 2005, însă armenii încă o mai au”.Dacă ar fi să-l investim pe ministrul turc de externe cu sinceritate deplină, am putea spune că asistăm la o “picătură istorică” de adevăr ieșită pe gura unui înalt demnitar de la Ankara. Însă experiența trecută ne-a dovedit că Ahmet Davu-toglu este un maestru în arta poleirii cu aparentă sinceritate a manevrelor sale diplomatice. Și totuși, de această dată a mai depășit o linie roșie, chiar dacă una subțire!

Vartan MARTAIAN

A R M E N I A

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

La 22 ianuarie, subsergen-tul Armen Hovhannisian,

în vîrstă de 19 ani, decorat post-mortem cu medalia “Pen-tru Curaj”, a fost înmormîntat cu onoruri militare în cimitirul eroilor de la Ierablur. La înmor-mîntare au fost prezenți demni-tari și militari cu rang înalt.Armen a murit în noaptea dintre 19-20 ianuarie, la ore-le 23:50 – 00:15, în poziția sa de pe linia frontului din Kara-bagh, în direcția Nord-Est, în timpul îndeplinirii datoriei sale militare, cînd a ripostat cu curaj unei încercări de in-filtrare a unui grup de diver-

siune azer. Simultan au fost și alte manevre diversioniste ale inamicului pe direcția Nord-Est și Sud-Est a liniei frontului. Din trupul militarului căzut în luptă au fost scoase 12 gloanțe. În ultimul timp situația de pe linia de contact între cele două părți a fost tensionată, iar în noaptea de 20 ianuarie inami-cul a tras mai multe focuri de armă decît de obicei în direcția pozițiilor armenești. Potrivit informaţiilor părţii armene, în urma ripostei subsergentului Armen Hovhannisian și a ce-lorlalți camarazi ai săi (în total 9 oameni, dintre care sînt și răniți), grupurile diversioniste azere (pînă în 30 de oameni) au fost respinse, inamicul în-registrînd cel puțin 2 victime, iar în timpul retragerii au abandonat hărți, arme și echi-pamente de protecție. Deşi Ministerul Apărării din Azer-baidjan neagă faptul că ar exista victime de partea azeră, astăzi s-a confirmat faptul că pe linia frontului inamicul a înregistrat

patru răniţi, încă trei soldaţi ar fi fost răniţi într-un accident de mașină etc.Mulți analiști leagă tragedia petrecută de aderarea Armeniei la Uniunea Vamală condusă de Rusia. Aşa crede şi scriitorul Vartan Devrikian, după părerea căruia trebuie să fim pregătiţi pentru asemenea evenimente, mai ales în peri-oadele cînd în Armenia au loc încorporări. “De regulă, azerii încearcă să stîrnească panică printre soldații armeni..“, – spune Vartan Devrikian.La rîndul ei Larisa Alaverdian, directoarea asociației “Împo-triva arbitrariului judiciar”, a declarat că prin această acțiune Azerbaidjanul încearcă testeze reacţiile grupului Minsk şi ale comunității internaţionale la provocările sale. ″Trebuie să înțelegem, că avem de-a face cu politica agresivă a Azer-baidjanului. Armata Karaba-ghului este cea mai puternică din regiune, iar Azerbaidjanul conştientizează foarte bine că va pierde, de aceea nu în-

cepe război pe scară largă, ci se mulțumește cu astfel de provocări″.Tot în acest timp, hackerii aze-ri au atacat site-urile oficiale din Karabagh şi Armenia. Ca răspuns la atacurile hackerilor azeri, “Ciber-Armata Armeană” a atacat circa 30 de site-uri azere pe care a introdus cîntece pa-triotice armenești şi fotografia eroului martir Armen Hovhan-nisian, cu mențiunea În memo-ria lui Armen Hovhannisian.Pe bulevardul de Nord din Erevan s-au adunat, din proprie iniția-tivă, cetățeni ai orașului pentru a aprinde lumânări în memoria lui Armen Hovhannisian. Chiar dacă numărul participanților nu a fost mare, acţiunii i s-au alăturat şi mulţi trecători, care au aprins lumânări în faţa foto-grafiei soldatului martir.Ministrul Apărării, Seiran Oha-nian, a promis că provocările Azerbaidjanului vor primi răspunsul potrivit la momentul potrivit.

Elena CIOBANyAN

Eroii de lîngă noi: tînărul Armen Hovhannisian și-a apărat țara cu prețul vieții

20

Iată-ne ajunși la Episodul 3 al serialului ”Aventuri-

le Premierului turc Erdogan”. De astă dată l–am găsim pe Domnul Prim Ministru Erdo-gan la Strasbourg, unde a ținut o memorabilă cuvântare în Consiliul Europei . Spunem ”memorabilă” deoarece dom-nia sa a dorit ca printr-o sin-gură apariție să rezolve mai multe din problemele care îl irită . Prima problemă pe care atacat-o a fost reținerile pe care le manifestă Uniunea Europei pentru acceptarea Turciei în acest mult râvnit organism, considerând că performanțele economico – financiare pre-cum și ”reala ”democrație pro-movată de țara sa, care poate fi exemplu pentru multe țări membre al U.E. sunt argumente covârșitoare care pledează pen-tru urgentarea acceptării Tur-ciei în U.E. În continuare dom-nul Erdogan știind sau simțind

că Franța este una din țările care manifestă opoziție mai in-transigentă, pentru aderarea ei s-a gândit că un atac mai direct asupra acestei țări nu ar strica și a șarjat pe tema intoleranței religioase care ar domni în Franța,unde populația musul-mană ar fi persecutată dând ca exemplu interzicerea pentru elevele musulmane purtarea în școli a broboadei. Nu s-a sfiit de asemeni să atace și o parla-mentară franceză care îi pusese o întrebare incomodă despre democrația și libertățile religio-ase din Turci.După aceste teribilisme care nu au impresionat pe nimeni Er-dogan s-a gândit că anul 2014 este unul electoral în Turcia și nu ar strica cu această ocazie să facă puțină campanie electoral și s-a adresat de la tribuna Con-siliului Europei la toată suflarea turcească cu un apel ”cald și patriotic”.

Acum când scriem aceste rân-duri, suntem în preajma Crăci-unului și a ”Ignatului” când tot creștinul se îndestulează cu ”pomana porcului” de aceea ne-am amintit de o vorbă din popor (slăbiciunea mea proverbele) : ” Se dă mare dar are purceaua moartă în coteț” cam așa stau lucrurile și cu domnul Erdogan, căci tocmai când zicea că poate sta liniștit după c e d e j u c a s e u n c o m p l o t i m a g i n a r al militarilor împotriva sa și după ce îi pusese la punct pe aroganții din Uniunea Europe-ană,poliția și procuratura din Turcia fac marea greșeală să aresteze tocmai acum în prea-jma alegerilor, peste 50 de persoane acuzate de deturnare de fonduri ,corupție și spălare de bani,toții fiind apropiați ai primului ministru Erdogan și membri marcanți al AKP adică al partidului domniei sale. Așa numai pentru curiozitatea dvs. menționăm numai pe unul din-tre cei arestați: Suleiman Aslan Directorul executiv al Băncii de Stat, ceilalți sunt cunoscuți oameni de afaceri unii dintre ei pentru a nu fi implicați direct își foloseau ca interpuși fii.Au vrut și ei bieții oameni să ciugulească câțiva petro-dolar-ii dintre cei aruncați ca o ploaie de aur asupra Turciei, de șeicii din Golf,le ieșea și lor de o ba-clava mai mare,dar se pare că poliția și alte organe ale statului (poate chiar militarii) nemulțu-mite de tendințele dictatoriale tot mai evidente ale lui Erdo-gan,i-au tras o cacialma

ENERVăRILE DOMNULUI REGEP TAyyIP ERDOGAN

COMENTARIU

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

( cuvânt luat din limba turcă ). După arestările respective, în lipsa lui Erdogan care se pare că tocmai îi mustra pe Europeni, a ieșit la rampă vice-premierul turc Bulent care a considerat că ”se asistă la o campanie planifi-cată de denigrare a guvernului dar că vor accepta concluziile justiției”. Puțin mai târziu pre-mierul Erdogan l-a contrazis pe vice și a afirmat că” Nu vom accepta aceste manipulări ale po l i ț i e i care sunt n i ș te opera ț iun i murdare” și a ordonat demiterea șefilor poliției.O altă problemă care-l sâcâie grav pe premierul turc,este schimbarea de atitudine a lider-ului islamic turc Fethullah Gu-len trăitor ca exilat la New York și care a fost artizanul aducerii și menținerii la putere al lui Er-dogan. În prezent fostul Imam și-a retras complet sprijinul și consideră că Erdogan are un comportament de autocrat și promovează o politică anti-democratică în țara sa. Modi-ficarea sentimentelor Imamului din America nu ne surprinde și nici nu ne par ciudate,de fapt asta dovedește că așa cum era de prevăzut ”unchiul Sam” este tot mai deranjat de ifosele de mare lider islamic independent ale premierului Erdogan.Ce va ieși până la urmă din ci-ulamaua asta turcească, încă ne abținem să facem previziuni, deși noi cam bănuim care va fi finalitatea, dar nu vă spu-nem ca să menținem suspansul acestui serial ce pare să fie ceva mai palpitant decât ”Suleiman Magnificul” .

Sevag HAIRABETIAN

Pe 24 aprilie 2015 se împlinesc 100 de ani de când una din cele mai abominabile fapte petrecute în lume, omorârea a 1.500.000 de armeni de către turci, așteaptă recunoașterea de facto a tragediei. „Metz Yeghe-rn” în traducere „Marele Rău” mai este cunoscut și sub nu-mele de „Genocidul uitat”. Și într-adevăr așa pare. Pasivi-tatea unor armeni față de cele întâmplate își spune cuvântul. Zilele trecute una din cele mai importante instituții europene, Curtea Europeană a Drepturi-lor Omului, a decis că negarea genocidului armean este un fapt ce poate fi negat, întrucât s-ar nega dreptul persoanei la opi-nie. Nu același lucru se aplică în cazul altei crime împotriva umanității, Holocaustul. Justifi-carea deciziei curții se bazează pe faptul că genocidul armean nu a fost recunoscut pe plan internațional de o instanță ju-decătorească, și deci nu este o infracțiune penală, așa cum a fost cazul cu Holocaustul.” Genocidul este un concept legal foarte strict definit. Este însă dificil de a demonstra “, a declarat instanța de judecată . Mai multe agenții de presă și ziare de prestigiu din întrea-ga lume au relatat cele întâm-plate, dar, este un mare dar, nu au adoptat o poziție pro sau contra. Acest fapt spune foarte

multe despre cum stăm cu re-cunoașterea genocidului.Scriu aceste rânduri oripilat de cele dispuse de CEDO, care s-ar putea chiar să aibă fun-dament juridic, și mă gândesc la tragedia îndurată de niște oameni pentru simplul fapt că erau armeni. Am simțit ne-voia să scriu aceste rânduri, deși famila mea nu a avut de suferit, întrucât era stabilită pe teritoriul actual al României înainte de anul 1800, pentru că simt necesitatea de a protesta față de o mare nedreptate care se aduce poporului armean. Cum reacționează comunitatea armeana din România? Cum reacționează conducerea co-munității armene din România? Mai este cazul să spun că România nu a recunoscut , încă, genocidul armean? Deci, ce facem? Mi-a ajuns la urechi un zvon, că s-ar fi constituit o comisie de comemorare a genocidului la nivelul co-munității din România. Poate primul lucru pe care ar trebui să-l facă comisia ar fi acela de a se adresa Parlamentului României și a solicita poziția acestuia față de genocid.

Cu amar în suflet al dumneavoastră,

Gabriel Antonie LAzAROVICI

Despre negarea GENOCIDULUI ARMEAN

22

Adevărul iese la iveală oricît am vrea să-l ascundem. Și

despre adevăr în primul rînd va fi vorba în articolul unui ziarist britanic. Despre ce se întîmplă în ultimii trei ani în Siria - și în întregul Orient Mijlociu - și în ce măsură îi afectează pe ar-menii( și ceilalți creștini, evrei, nemusulmani )din zonă.Crime-le comise în 1915 de autoritățile otomane nu pot fi negate la in-finit.Viața merge înainte, cu bune și rele. Colții tragediei consumate în Imperiul Otoman ies la iveală cînd ne așteptăm mai puțin.Robert Fisk este un jurnalist englez cu vechi stagii în dome-niul său de expertiză. Orientul Mijlociu. Și nu numai, dar în mod special. Fiind și a speak-er of arabic, comunicarea cu oamenii și evenimentele pe care le-a tot relatat și comen-tat au venit simplu și firesc. Corespondent de presă pentru “The Independent” de peste 20 de ani Robert Fisk este o voce

ascultată și prețuită. Chiar dacă deranjează uneori, deseori, pentru că nefiind implicat poli-tic, încearcă mereu imposibilul.Adică ?Adică să spună adevărul. Ca și altă voce a adevărului, care a sfîrșit tragic. Jurnalista rusă Anna Politkovskaia. Doar adevărul nu folosește la nimic. A spus-o chiar această fe-meie, care a făcut reportaje în Caucaz, în timpul războaielor ceceno-ruse. Și nu i-a fost frică nici de Putin. A spus pe șleau ce a văzut și trăit. Nu doar ea. Au spus-o și alți jurnaliști-corespondenți de presă care s-au tot dus pe teren după ce au stat ani în șir prin biblioteci. Sunt acei intelectuali, care, după ce au studiat o temă și au digerat o idee, apoi au și trăit-o. Acei care au ales drumul Damascului – ce straniu sună !– pentru aflar-ea adevărului. În aceeași clasă i s t o r i c i - r e p o r t e r i - e s e i ș t i ar mai intra Timothy Garton

Ash ( care a fost și el editori-alist la “The Independent”) sau Ryszard Kapuscinski( care și el a bătut lumea, mai ales Africa și Europa de Est), jurnaliști-is-torici care au vrut să vadă ce se întîmplă prin această lume. Dar s-o și înțeleagă.Mărturiile rămân. Alteori nu.Teribile aceste mărturii care rămân.Reportaje.Eseuri. Cărți. Memo-ria scrisă a omenirii. Ele există, oricît am vrea, uneori, deseori, să spunem că nu a fost așa. Că a fost altfel. În funcție de aran-jamente, de conjunctură, de Re-alpolitik, de interese geostra-tegice și atîtea alte justificări, argumente, mai mult sau mai puțin la marginea mistificării adevărului.Despre adevăr este vorba în primul rînd.Chiar dacă, nu ne facem iluzii, istoria a dovedit-o, adevărul nu a folosit la nimic. Dar măcar, și e bine că a fost și este așa, el a fost spus.Robert Fisk a transmis și el

Mărturia lui Robert FiskBedros HoRASANgiAN

DOSAR 1915

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

relatări directe cînd zonele de conflict se înfierbîntau. Și nu doar din Orientul Mijlociu. Spirit liber, liberal, de orien-tare politică s-ar zice că de centru-stînga, Robert Fisk lu-crează doar pentru un cotidian britanic ce s-a impus pe piața media în ultimele decenii. “The Independent” i-a asigurat, în-tr-un fel, putem spune, lui Rob-ert Fisk independeța opiniilor sale. De multe ori contra curen-tului general. Aparent ce se vede sau vehiculează insistent. Loc comun sau direct interesat. Fisk a suportat multe, nu a luat doar un morman de premii ca să le afișeze pe pereții biroului său din Beirut.Nu de puține ori a avut de traversat momente dificile, ca să vorbim elegant. Putea să moară. N-a murit. Depune mărturie despre ce a văzut, trăit, simțit, analizat. Pe 1 decembrie 2013 jurnalistul Robert Fisk scrie un articol în “The Independent”. Despre ce? “Nearly a century often Arme-nian genocide these people are still being slauthered in Syria.”Despre armeni și tragediile lor. Din trecut și din prezent.In răz-boiul dintre autoritățile siriene ce-l reprezintă pe Președintele Bashar al Assad și rebelii de diverse tendințe religioase sau ideologice, armenii cad iar vic-time. La propriu. În articolul lui Robert Fisk – pe care Ararat îl oferă în prezenta traducere – se deplînge distrugerea unei bis-erici din localitatea Deir es-Zor.Nu este un loc de atracție pen-tru turiști, precum Antalya, Pe-tra sau Sharm el Sheik, ci des-tinația finală a celor deportați în timpul tragediei armenești din 1915. Din două milioane de armeni, cetățeni ai Imperiului Otoman, scoși peste noapte și strămutați/ deportați în deșer-tul sirian au ajuns acolo doar

un pumn de oameni. Restul au fost uciși în mod barbar, atun-ci cînd nu au murit de foame, sete, abuzurile, violențele și atrocitățile autorităților oto-mane fiind catalogata astăzi drept Genocid. Primul Geno-cid al secolului XX. Rafael Lemkin încă nu inventase acest cuvînt care va consemna nu doar milioane de morți, dar și responsabilități în fața justiției. De ieri și de astăzi. Robert Fisk deplînge faptul că nici cei morți și memoria lor nu au liniștea cuvenită. La cei 1.500.000 de armeni uciși în 1915 se mai adaugă încă 65 omorâți în vi-olențele din Siria din ultimii ani.1.500.065, face o socoteală sinistră jurnalistul britanic, apelînd la memoria omenirii de ieri – Genocidul din 1915 sau Holocaustul care i-a succedat pe spirala morții - și tragedia siriană care se consumă astă-zi. Robert Fisk deplînge, fără să melancolizeze sau să acuze, ceea ce se întîmplă sub ochii noștri. Și prin neputința or-ganismelor și organizațiilor in-ternaționale de a rezolva pe cale pașnică un conflict, presărat

de violențe. Și moartea, deja, a peste o sută de mii de civili.De toate confesiunile, vîrstele, profesiunile. Suniți sau șiiți, chaldeeni sau nestorieni, mili-tari în termen sau simpli civili. 73.ooo de morțí doar în 2013, iată și cifre de ultimă oră, pes-te două milioane de refugiați în doi ani și jumătate de cînd au început protestele. Cifrele sunt seci, oamenii, vii sau morți sunt oameni.Articolul lui Robert Fisk atrage însă atenția asupra tragediei din 1915. Cei morți atunci, al cărui memorial, o simplă biserică, nici măcar fru-moasă, a fost vandalizată astă-zi. Acum. Creștinii din Siria, ca și din întregul Orient Mijlociu nu mai sunt în siguranță nici astăzi. După decenii de reviri-ment islamist și o vizibilă go-lire de nonmusulmani a bazinu-lui mediteraneean.

O dramă care se consumă sub ochii noștrii.Încă o dramă care-și are rădăcinile în DOSAR 1915.

24

Acum aproape 30 de ani, în timpul unor săpături am

descoperit oasele si craniile victimelor genocidului armean într-o coastă de deal deasupra râului Khabur din Siria. Erau tineri – cu dantura nealter-ată – și aceştia erau doar câţi-va din cei 1 milion și jumătate de creștini armeni masacraţi în primul Genocid al secolului XX, eveniment intenţionat si planificat de distrugere în masă a unui popor, de către turcii otomani în 1915.A fost dificil să găsim aceste oase, deoarece cursul râului Khabur – la nord de orașul sirian Deir ez-Zor – s-a schim-bat. Atât de multe au fost ca-davrele îngrămădite în curgerea sa, încât apele s-au strămutat spre est. Şi întregul râu şi-a schimbat cursul. Dar prietenii armeni, care mă însoţeau au

luat rămășițele și le-au dus în cripta din unei mari Biserici Armeneşti de la Deir ez-Zor, care este dedicată memoriei acelor armeni care au fost uciși – o rușine pentru statul “mod-ern” turc, care încă neagă acest Genocid - acea ucidere sistem-atică în masă.Și acum, trecute aproape sub tăcere în mass-media, aceste câmpuri îngrozitoare ale morţii au devenit câmpurile morţii unui nou război. Peste oasele armenilor morţi, este în curs de desfăşurare conflictul sirian. Și descendenții supraviețuito-rilor armeni creștini care şi-au găsit refugiu în vechile terenuri sirieni au fost forțați să fugă din nou – în Liban, în Europa, în America. Chiar şi biserica în care şi-a găsit într-un final loc de odihnă oasele armenilor uciși, a fost distrusă în noul răz-

boi, deși nu se cunosc vinovații.Ieri, l-am sunat pe Epis-copul Armash Nalbandian din Damasc, care mi-a spus că în timp ce biserica de la Deir ez-Zor a fost într-adevăr distrusă, altarul a rămas intact. Biserica în sine, a spus el, era mai puțin importantă decât memoria genocidului armean – și această memorie ar putea fi distrusă. Şi are dreptate. Dar Biserica – o clădire care nu era neapărat frumoasă, trebuie să spun – reprezintă, cu toate acestea, o mărturie, un memorial al vic-timelor Genocidului armean la fel de sacră ca memorialul YAD VASHEM al victimelor Holo-caustului evreiesc din Israel. Și, deși statul israelian, cu o rușine la fel ca cea a turcilor, susține că genocidul armean nu a fost un genocid, israelienii folosesc cuvântul Shoah – Holocaust – pentru masacrele armenilor.În Aleppo, a fost vandalizată o biserica armeană de Armata Siriană Liberă, rebelii “buni” luptă contra regimul lui Bashar al-Assad, finanțați și alimentați cu arme de către americani, precum și arabii sunniți din Golf. Dar în Raqqa, singura capitală regională acaparată în totalitate de către opoziție în Siria, luptătorii Salafist au distrus Biserica Armeană Catolică a Martirilor și au dat foc la mobilier. Și – Dumnezeu să ţină departe acest gând- mai multe sute de luptători turci, descendenți ai acelorași turci care au încercat să distrugă rasa

Robert Fisk | Sunday 1 December 2013, The independent : Aproape la un secol de la Genocidul Armean, acești oameni sunt încă masacraţi în Siria

Și acum, deși aproape că nu se menţionează nimic în mass-media, lăcaşurile lor sfinte sunt, de asemenea, profanate.

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

DOSAR 1915armeană din 1915, s-au alăturat acum luptătorilor afiliaţi Al-Qaida, care au atacat biser-ica armeană. Crucea de pe tur-nul cu ceas a fost distrusă, fiind înlocuită de steagul statului is-lamic Irak și Levant. Şi nici asta nu este tot. Pe 11 noiembrie, atunci când lumea îi comemora pe cei morți din Marele Război, care nu a dat armenilor statul pe care l-au meritat, un proiec-til de mortiere a lovit Școala Națională Armeană a Sfinţilor Traducători din Damasc, iar alte două proiectile au căzut pe autobuzele școlare. Hovhannes Atokanian și Vanessa Bedros, ambii elevi armeni, au murit. O zi mai târziu, un autobuz cu ar-meni care călătoreau de la Bei-rut la Aleppo a fost jefuit sub amenințarea armei. Două zile mai târziu, Kevork Bogasian a fost ucis de un proiectil de mortier în Aleppo. Numărul morților armeni în Siria a ajuns la 65, dar cred că am putea spune că sunt în total 1.500.065 de morţi. Mai mult de o sută de armeni au fost răpiți. Armenii, desigur, ca și mulți alți creștini din Siria, nu au sprijini revoluția împotriva regimului Assad – deși aceştia ar putea fi cu greu numiţi susținători ai lui Assad. Peste un an, ei vor comemora 100 de ani de la Genocid . Am întâlnit mulți supraviețuitori, care nu mai sunt în viaţă acum. Dar statul turc, care sprijină în prezent revoluția în Siria, îşi va sărbători victoria de la Gallipo-li în același an, o luptă eroică în care Mustafa Kemal Ata-turk şi-a salvat țara de ocupația aliaţilor. Şi armeni au luptat în această bătălie, în uniforma armatei turceşti, şi pun pariu că memoria acestora nu va fi comemorată în anul 2015 de către statul turc, care le-a dis-trus atât de repede familiile.

Institutul Zoryan a anunțat că mult-așteptata editie englezeas-că a lucrării “GENOCIDUL ARMEAN: DOVEZI DIN ARHIVELE MINISTERULUI GERMAN DE EXTERNE, 1915-1916“, întocmită și edi-tată de Wolfgang Gust, tocmai a fost lansată de către Berghahn Books.Acesta conține sute de tele-grame, scrisori și rapoarte ale funcționarilor consulari germa-ni în Imperiul Otoman catre Ministerul de Externe din Ber-lin, care descriu în detaliu și intr-un mod șocant genocidul la adresa armenilor.

Documentele furnizează dove-zi neechivoce ale intenției de genocid a Junilor Turci și con-simțământul și complicitatea oficială a Guvernului German.In calitate de aliați ai Imperiu-lui Otoman, oficialii germani se simteau obligați, încă de la acea data, din motive morale și politice, sa raporteze și sa se plângă de atrocitățile comise împotriva armenilor de către aliatul lor otoman. Descriind modul în care a a juns să re -a l izeze acest proiect masiv, Gust scria:“…Am fost șocat să văd cum germanii joacă din nou un rol important în uciderea în masă de la marginea Europei. Acest

genocid nu a fost nici iniți-at, nici comis de germani, dar a fost larg acceptat de către aceştia. Germania Imperială a fost cel mai apropiat aliat al Junilor Turci și a avut o alianță militară formală cu ei. A existat o legătură între aceste două genociduri, cele mai impor-tante din Europa? Naziștii au copiat metodele Junilor Tur-ci, care au comis genocidul armean? Au fost cele două răz-boaie mondiale, în realitate, un singur eveniment istoric, dupa cum cred unii istorici?“Întrebări după întrebări… A fost Germania Imperiala o forță motrice în genocidul armean, sau, eventual, chiar sursa ideii, dupa cum au suspectat unii is-torici non-germani…? Germa-nia Imperiala vedea genocidul armean cu indiferență sau cu simpatie? Și, în sfârșit, Ger-mania putea opri genocidul armean, și, în cazul în care aceasta era în măsură să o faca, de ce nu a facut uz de această putere?”.

http://www.lonews.ro

gENoCiDUL ARMEAN: Dovezi șocante din Arhivele Ministerului german de Externe (1915-1916)

26

A trecut un an, de când Co-munitatea armeană din

Bari-Italia, reprezentată de Dl. Rupen Timurian, a dăruit oraşului amintit mai sus, o “Cruce de piatră – Khacikar”, care a fost aşezată pe faleza “Vittorio Veneto” aproape de Port; simbol de credinţă, pace şi dragoste, este o importantă mărturie a strânsei legături in-staurată între cele două popoare deja din 1913.Comunitatea armeană şi Ad-ministraţia Primăriei, au amintit

evenimentul printr-o

Ceremonie care s-a desfăşurat în modul următor; în dimineaţa zilei de 11 ianuarie 2014 la ora 11.00: un moment de reculegere lângă “Crucea de piatră – Kha-cicar”, realizată de sculptorul Ashot Grigorian, unde toţi cei prezenţi au rostit “Tatăl Nos-tru”, în limbile armeană şi italiană; la ora 12.00: în Sala de Consiliu al Municipiului a avut loc premierea acţivităţii Centrului de Studii “Hrand Nazariantz”, care s-a ocupat de publicarea cărţii intitu-lată: “Hrand Nazariantz, Fedele

Aniversare în numele Credinţei…d’Amore” (“Hrand Nazariantz, om de dovedită Dragoste”), îngrijită de Profesorul Paolo Lopane, cu introducere scrisă de Boghos Levon Zekiyan. Volumul aruncă o atentă pri-vire asupra vieţii şi operei lui Nazariantz, îmbogăţit de inedite fotografii. Figura şi ac-tivitatea lui Hrand Nazariantz, reprezintă fără nici o umbră de dubiu, un caz privilegiat pen-tru cine ar dori să aprofundeze discursul interacţiunii şi al inte-grării culturale.Totodată a fost premiat şi Pro-fesorul Kegham Y. Boloyan care a îngrijit cartea “Il richi-amo del sangue” (“Chemarea sângelui”) pe care personal am prezentat-o în această ocazie. Cartea cuprinde în paginile sale dureroasa povestire a uneia din puţinele persoane care au supra-vieţuit Genocidiului armean: Aghavni Boghosian. Ea, în lu-mina amintirilor sale, descrie contextul istoric al evenimente-lor trăite, dezvăluind cititorului cât de tenace este o persoană armeană, cât de mult preţuiesţe viaţa şi care este secretul forţei sale de caracter.În cele două momente ale pro-gramului au luat cuvântul prin-tre alţii: Primarul orasului Bari Michele Emiliano, Ambasa-dorul Armeniei în Italia Sargis Ghazaryan, Preşedintele Uniu-nii Armenilor din Italia Baykar Sivazliyan, reprezentan-tul Comunităţii armene din Bari Rupen Timurian şi autorii premiaţi. La eveniment au par-ticipat numeroşi reprezentanţi de asociaţii culturale Armene şi Italiane.

Text şi fotografii deSimona Paula

DOBRESCU

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

D I A S P O R A

Consiliul municipal al orașu-lui Los Angeles a adoptat

în unanimitate o rezoluție care recunoaște Karabagh-ul ca Stat independent și suveran.Rezoluția, elaborată de con-silierul municipal Paul Grigor-yan a fost prezentată și adoptată la 10 septembrie anul trecut și remisă, săptămâna trecută, reprezentantului permanent al Republicii Karabagh la Wash-ington, domnul Robert Avedi-syan. Documentul face apel la

EREVAN , 21.01.2014 Filia-la Toronto-Canada a Fondului Armenia continuă să furnizeze asistență pentru școlile din Arțakh. Recent, cu ocazia

Orașul Los Angeles a recunoscut independența Karabagh-ului

comunitatea internațională „să recunoască corect Republica Arțakh ca un stat liber, inde-pendent și suveran” se spune în articolul publicat de cotidianul Asbarez.

Consilierul municipal din Los Angeles Paul Grigoryan și pri-marul din Șuși, Artsvin Sark-syan dezvelind o placă a pri-eteniei în Parcul Central din Șuși. (septembrie 2013)

Anului Nou, elevii școlii de muzică „Daniel Ghazaryan „ din Șuși au primit cadou uni-forme noi, care au fost donate de către o familie de experți croitori din diaspora. În plus, haine de iarnă și încălțăminte au fost dăruite unui grup de 165 de elevi din satul Mataghis din regiunea Martakert și din localitatea Spitakashen - regi-unea Martuni .Președintele filialei, Migirdich Migirdichian, care este membru în Consiliul de administrație al Școlii de Muzică Ghazaryan de peste un deceniu , a prezentat cu mare mândrie realizările elevilor supradotați ai școlii – inclusiv participarea la nu-

Comunitatea armeană din Toronto a oferit cadouri, de Anul nou, elevilor din Arțakh

meroase festivaluri de muzică și concursuri , unde au câștigat premii .

Începând cu anul 2002 , comu-nitatea armeană din Toronto a oferit sprijin financiar pentru înființarea , renovarea și dez-voltarea mai multor instituții de învățământ din Arțakh . În-tre 2006 și 2010 , a sponsorizat construirea școlii Mataghis și a școlii Spitakashen, respectiv, între 2002 și 2011, ea a sprijinit renovarea sălilor de clasă , con-struirea unei centrale cu sis-tem de încălzire pentru Școala de Muzică din Șuși iar în 2013 a donat 15 viori și instrumente de alamă.

28

Szeretettel köszöntöm Kab-debó Jánost, a budapesti

hirneves fotómüvészt.Örvendünk hogy megismerhet-jük a munkáit.

Urez fotoartistului de excepţie Kabdebó János din Budapesta şi expoziţiei sale bun venit, cu mult drag.Bine aţi venit dragi prieteni, pari egak sireli parigamner, szeretettel köszöntök minden jelenlevőt.Oaspetele nostru de astăzi, din Budapesta, care ne prezintă expoziţia foto “ Plimbare în Armenia “ s-a născut la Cluj în 1944, a crescut pe strada Kogălniceanu (Farkas utca) cu parfum de tei, parfum care îl în-soţeşte şi azi, peste tot.Pe ramura tatălui este din-tr-o familie nobilă de arme-ni-maghiari, Kabdebó, iar pe linie maternă descinde din fa-milia baronilor Josika. Doreşte să păstreze cultura strămoşilor săi, în acest sens şi această ex-

poziţie.

Din 2006 este deputat al Au-toguvernării sectorului 13 din Budapesta,ca reprezentant armean, iar din 2008, preşe-dinte al Autoguvernării sector 13 din Budapesta.” Asta este o provocare şi o sarcină în acelaşi timp”-spune el.Este membru al Uniunii Cul-turale Rădăcini Armene din Ardeal (Erdélyi örmény gyök-erek, kulturális egyesület). Expoziţiile sale individuale şi colective, începând din anul 2000, au luat fiinţă la Buda-

pesta şi în Transilvania, şi au fost organizate cu fonduri pro-prii, precum şi cu sprijinul comunităţilor armene ale căror reprezentant este.Spre bucuria lui, în 2003, la invitaţia Organizaţiei Mondi-ale a Maghiarilor a participat la o expoziţie foto în grup, alături de mari personalităţi artistice în domeniu, la Casa Maghiarilor din Budapesta, cu ocazia comemorării revoluţiei din 1956. Cu această ocazie a avut aprecierea deosebită, a ar-tistului-foto născut la Braşov, Halász Gyula, de origine armeană şi cunoscut în lume ca fotograf.Fotografia m-a atins în toate domeniile. Fotografia artistică, pentru mine, este ca o dragoste din copilărie, care mă însoţeşte toată viaţa “ mărturiseşte el. A folosit variate tehnici de foto-grafiere artistică, paleta sa e multicoloră. Fiecare fotografie a sa este o compoziţie, o operă de artă.Expune, acum, fotografii reali-zate cu ocazia mult visatei vizite în Armenia, expresii ale istoriei şi culturii strămoşilor săi, o lume văzută prin ochelarii săi personali.

Azaduhi Varduca-HORENIAN

LA VERNISAJUL EXPOzIŢIEI:

”Plimbare în Armenia” de Kabdebó János

AA

AR R

T1 - 2 / 2014

C U L T U R Ă

În sedinţa de vineri, 24 ianu-arie 2014, a Comitetului Di-

rector al Uniunii Scriitorilor din Romania au fost nomi-nalizați scriitorii propuşi anul acesta pentru Premiul Nobel. Comitetul Director al USR i-a propus pe următorii scrii-tori: Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Norman Manea, Varujan Vosganian.Uniunea Scriitorilor din România se află printre in-stituţiile şi asociaţiile care pri-mesc din partea Academiei Suedeze invitaţia de a propune scriitori pentru premiul Nobel. Propunerile celor patru scriitori romani s-au bazat pe “valoarea lor şi traducerile (unor opere ale acestora, n.r.) în limbile străine” – a declarat Nicolae Manolescu pentru Mediafax.Reamintim că Varujan Vosga-nian a mai fost nominalizat la premiul Nobel, în anul 2013, fiind propus, simultan, de Uni-unea Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor din Arme-nia și Asociația de limbă ebra-ică din Israel.

Varujan Vosganian propus la Premiul Nobel pentru literatură și în 2014

Universitatea Babeş-Bolyai ar putea fi prima instituţie de în-văţământ superior din regiune care va avea un Institut de Ar-menologie. Anunţul a fost făcut de profesorul Lucian Năstasă-Kovacs.

El a declarat că există contacte excelente cu universităţi din Armenia, care ar fi interesate în dezvoltarea studiilor legate de limba, cultura şi istoria acestei ţări.

Interesul este foarte mare pen-tru zona Clujului în contextul în care oraşul Gherla este con-siderat în mod tradiţional capi-tala armenilor din România. De altfel, vechiul nume al Gherlei este Armenopolis.

Oraşul a fost fondat de coloniştii armeni, emigraţi din Moldo-va în Transilvania în perioada habsburgică.

Gherla a fost construită de la zero de un arhitect italian an-gajat de bogaţii comercianţi şi bancheri armeni din această

Cluj: Universitatea Babeş-Bolyai vrea Institut de Armenologie

comunitate şi, practic, a fost primul oraş sistematizat din lume.

Străzile din centrul vechi sunt construite după un plan rec-tangular, iar biserica armeano-catolică din Gherla este con-siderată de către locuitorii oraşului ”buricul Pământului”, după cum spune liderul comu-nităţii armeneşti, Janos Estegar.

El a adăugat că o legendă a ar-menilor gherleni spune că acea biserică este cel mai înalt lăcaş de cult armeano-catolic din lume.

În completarea acestei știri, publicate de romanialibera.ro, să spunem că acest demers este susținut de prof. dr. în teoria artei, Levon Ciukaszian, șe-ful catedrei UNESCO de isto-rie și teorie a artei armene din cadrul Universității de stat din Erevan care s-a aflat într-o mi-siune de cercetare științifică la Cluj și Gherla, la sfîrșitul lunii noiembrie. ( vezi articolul din numărul trecut )

După cum transmite agenția de știri Armenpress, Comitetul Național Olimpic Armean a trimis Comitetului Olimpic In-ternațional cererile privind par-ticiparea a patru sportivi armeni la Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci. Trei dintre aceștia sînt schiori.Serghei Mikaielian, antrenat de tatăl său, Artur Mikaielian, va participa la cursele de schi fond 15 km tehnică clasică și tehnică liber, precum și la 50 km tehnică liberă. Din Ghium-ri, schioarea Katia Galstian va participa la cursa de schi fond 10 km clasic, iar Artur Eghoian va participa la skiatlon, sprint și 15 km clasic. Antrenorul aces-tora este Slava Sarksian.La schi alpin Armenia va fi reprezentată de armeano-amer-icanul Arman Serebrakian. Elevul antrenorului Seiran Ha-rutiunian va evolua la slalom special și slalom uriaș.Jocurile Olimpice de la Soci vor avea loc în perioada 7-23 februarie.

Pe Strada Grigore Manoles-cu nr.13, aproape de Bd. Ion Mihalache din București, se află ghereta unuia dintre ul-timii cafegii autentici: dl. Haig Keșkerian. În vârstă de 85 de ani, știe tot despre cafea… și îi place să povestească oricărui client despre cum se prepară, despre soiuri, despre secrete. Cu ochi vii și sprințari și voce șugubeață, Dl. Keșkerian, îți poate evoca o lume de mult uitată a Bucureștiului. Vinde acum doar cafea Columbia, dar pe care o prepară în mod măiestrit, astfel încât are întot-deauna mușterii. Povestește cu mult umor despre perioada co-munistă și despre cum s-a dus să facă bani în America în 1980, într-o perioadă în care dacă ieșeai din țară, de obicei nu mai veneai înapoi. Facând haz de necaz, dl. Keșkerian spune că el este dintre aceia care s-au în-tors, nu fără a fi compătimit de cunoscuții care nu i-au înțeles gestul. Dl. Keșkerian face par-te dintr-o tradiție armenească a

prăjitorilor și comercianților de cafea, din București, alături de Carabelaian, Sarkissian și alții care au contribuit la formarea bunului gust a bucureștenilor de odinioară, iar o aromă a acelor timpuri poate fi simțită, proustian, și în timpurile noas-tre datorită artei domniei sale. Cafeaua prăjită și măcinată de dl. Keșkerian, preparată după sfaturile sale (adică la foc mic, până să dea în clocot – puf-puf!) te transportă într-un alt veac, unde pe lângă aromă și gust bun, ești confruntat cu o stare de trezie plăcută și o nos-talgie a unui București boem și multicultural în care oamenii poate aveau mai puține lucru-ri personale, dar mai multe de împărtășit sufletește. Cafeaua era odată prilejul de vorbă, prilejul de deschidere al inimii și minții, vehiculul comunicării citadine.

http://oriens.ro

SPORTIVII ARMENI LA SOCI

Haig Keșkerian, seniorul cafelei

Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIAN

Redactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN

Fotoreporter : Mihai GHEORGHIU

Colaboratori : Carmen DROPOL (Constanţa). Tiberiu COSOVAN (Suceava)

Vera RITI ( Cluj)

Corespondenţi din străinătate :Elena CHOBANYAN

(Erevan)Edvard JEAMGOCIAN

(New York),Anton Lanis ŞAHAZIZIAN

(Toronto),Giuseppe MUNARINI

(Padova)Cristina POPA

(Karabagh)Sergiu SELIAN

(Australia)Tehnoredactare :

Ovidiu PANIGHIANŢPagină web :

www.araratonline.come-mail :

[email protected] redacţiei:

Bd Carol I Nr. 43, Bucureşti – 2 Tel. / Fax: (4021) 314.67.83

I.S.S.N.1220-9678Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

ARA

RA

T1 - 2 / 2014

REDACŢIA ARARAT

Totdeauna am considerat că domnișoarele și doamnele de origină armeană au un farmec aparte cu alura lor statuară și cu părul negru, uneori cârlionțat. Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că o blondă de origine armeană, Johana Riva Garabe-tian, a devenit duminică, Miss Uruguay 2014 și va participa la finala concursului Miss Univers 2014 ce va avea loc în Brazilia. Acum nu știu sigur dacă este blonda natur sau este vopsită, mai ales ca domnișoara Johana Riva este una din cele mai apre-ciate top-modele de pe conti-nentul sud-american. În fișa de prezentare se spune că are părul blond și ochii șateni. Sunt con-troverse asupra înălțimii, unii spun că are 1,80m, alții 1,76m. Nu are chiar 90-60-90, dar este pe aproape având 88-63-94.Armeanca noastra s-a născut la 23 noiembrie 1990 la Montevi-deo. Nu este la primul său titlu de miss. În 2008 a devenit Miss

MISS URUGUAy 2014 ESTE ARMEANCă

Tourism Uruguay, dar în finala desfășurată în Malaysia s-a cla-sat pe locul 15. A participat și la Miss Atlantico International 2010, concurs ce s-a desfășurat în Uruguay, obținând titlul de Miss Photogenic. Acum să nu credeți că totul a decurs de la sine. Pentru cariera sa de top-model se pregătește de la vârsta de 14 ani.

Dacă vreți să intrați în legătură cu ea și să o felicitați o puteți face pe facebook:

https://www.facebook.com/JohanaRivaGarabetian sau pe e-mail: [email protected]

Îi dorim mult succes la concur-sul Miss Univers și așteptăm o replică pe măsură din partea ar-mencelor din România.

Gabriel-Antonie LAzAROVICI

Vă invităm la Restaurantul Kilikia cu specific armenesc Şoseaua Colentina nr. 306 Bucureşti

Proiecte - araratonline.com...dată a unui Bine aproape inse-sizabil, dar cert. O nerăbdare greu...

Documents

Transcript of Proiecte - araratonline.com...dată a unui Bine aproape inse-sizabil, dar cert. O nerăbdare greu...