proiect drepturile femeilor

8/6/2019 proiect drepturile femeilor

1/12

Drepturile femeilor

Drepturile femeii sunt drepturi ale omului drepturi care revin femeilor pentru simplulfapt ca sunt fiinte umane.

Se stie ca drepturile omului se afla la baza constitutionalismului, iar principalul scop al

unei constitutii consta in garantarea libertatii si securitatii fiintei umane sub toate aspectele sale.Promovarea conceptului de drepturi ale omului, precum si a consacrarii lor juridice constituieuna din problemele fundamentale ale secolului. Evenimentele istorice si social-culturale ale

omenirii, cu repercusiuni asupra drepturilor omului au ramas in continuare in centrul vietii eipolitice, sociale, religioase, etico-morale, juridice si filozofice.

Problema cercetarii drepturilor omului a cunoscut o evolutie in domeniul stiintelorsociale: filozofie, stiinte politice, teologie, inclusiv in doctrina dreptului natural (jus naturale).

Ideea drepturilor omului a constituit o preocupare a inteleptilor inca in epoca antica, printreacestia fiind Socrate (470-399), Aristotel (384-322), Platon (427-347), Cicero (106-43) si altii.

Aceasta doctrina s-a raspandit mult in perioada revolutiilor burgheze din secolele XVII-XVIII instatele Europei de Vest. Conceptul ei a fost aprofundat in lucrarile ganditorilor cu renume

mondial Hugo Grotius (1583-1645), John Locke (1632-1704), Charles-Louis Montesquieu(1689-1755) si Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) etc. Doctrina dreptului natural a fost

cercetata mai profund in lucrarea juristului si eruditului olandez H. Grotius De jure belii etpacis(Despre dreptul razboiului si al pacii), aparuta in 1625, in care se preciza ca "dreptul natural nu

se preocupa numai de lucrurile ce nu depind de vointa omului, ci are ca obiect si multe lucruricare sunt urmarea unui act al vointei omenesti". Deci, teoriile si conceptiile doctrinei dreptului

natural (Jus naturale) pornesc de la teza potrivit careia dreptul isi are originea in natura fiinteiomenesti. O contributie deosebit de importanta la progresul conceptiei general-universale de

reguli referitoare la fiinta umana a adus-o Platon, care a stabilit o distinctie clara intre idei sicultura sau traditie, lucrarile lui avand un pronuntat caracter de afirmare, descoperire a

libertatilor si drepturilor omului. In lucrarea Politica Aristotel afirma: "numai prin lege devinecineva sclav ori liber, prin natura oamenii nu se deosebesc cu nimic" .

Convingerea ca individul, ca fiinta umana, dispune de drepturi iminente, intrinseci acesteicalitati, desi are origini indepartate, mai ales in conceptia crestina asupra omului, in filozofia

politica si juridica s-a impus mult mai tarziu, atunci cand conditiile social-politice, impunatoarela un moment dat, au ingaduit-o.

Textul de referinta ramane Declaratia Universala a Drepturilor Omului, proclamata in1948.La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat si proclamat Declaratia

universala a drepturilor omului.1

Aceasta contine un Preambul si 30 de articole in care suntenuntate o serie de drepturi fundamentale, un "ideal comun ce trebuie implinit" pentru toti

oamenii, indiferent de rasa, sex, limba, religie, opinie politica, origine nationala sau sociala,bunuri sau situatie materiala.

Dupa foarte multe si indelungate discutii si dezbateri a fost adoptat alt instrumentinternational cu putere de lege pentru statele-parti, si anume: Conventia internationala cu privire

la drepturile civile si politice Adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la16 decembrie 1966. Aceasta este formata dintr-un Preambul si sase parti continunad in total 53

1http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/declaratia_drepturilor_omului/


2/12

de articole.2

Un protocol facultativ referitor la pact prevede un mecanism de examinare, inanumite cazuri, a plangerilor parvenite de la persoane particulare.

Carta Internationala a Drepturilor Omului a inspirat in mod direct si a reflectat, intotalitate sau in parte, o intreaga gama de instrumente complementare referitoare la:

autodeterminare si dreptul la independenta al tarilor si popoarelor colonizate, lupta impotriva

discriminarii bazate pe sex, rasa,loc de munca, profesie, religie, credinta sau educatie;lupta impotriva crimelor de razboi si crimelor impotriva umanitatii protectia persoanelor supuseunui regim de detentie sau de inchisoare interzicerea torturii si altor tratamente analoage

inumane libertatea de asociere (drepturi sindicale), politica locurilor de munca; drepturile politiceale femeii, etc.

Egalitatea si nediscriminarea sunt doua mari principia de drept international careguverneaza material drepturilor omului, ele fiind garantul demintatii umane. Principiile

respective postuleaza drpetul de exercitare a tuturor drepturilor recunoscute si asigurareaprotectiei fiecarei personae in fata eventualelor abuzuri ale autoritatii. Dimpotriva, inegalitatea si

discriminarea sunt o negatie a drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei umane. Dacadiscriminarea si manifestarea sa incontestabil cea mai flagranta rasismul- vor continua, se arata

intr-un document al ONU, noi nu vom putea spera sa edificam o societate international fondatape deminitate si valoarea finite umane. Or, acest obiectiv este legat de insesi telurile Natiunilor al

careui act constitutive enunta acest triptic egalitate, nediscriminare, deminitate in multe dinarticolele sale. Popoarele Natiunilor Unite se arata in al doile alineat din preambulul Cartei se

declara hotarate sa reafirme a) credinta in drepturile fundamentale ale omului, in demintatea sivaloarea persoanei umane, in egalitatea in drepturi a barbatilor si femeilor, precum si a natiunilor

mari si mici. In baza art. 13, Adunarea Generala este autorizata sa initieze studii sis a facarecomandari in scopul b) de a promova cooperarea international in domeniile economic, social,

cultural, educativ si sanitar si de a sprijini infaptuirea drepturilor omului si libertatilorfundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie. Principiul discriminarii

este enuntat si in articolele 55 litera c) si 76 litara c).3Transpunerea in viata a acestor principia a constituit una din precuparile majore ale

forumului mondial de la New York si ale unor institutii specializate din sistemul sau, el gasindu-si materializarea atat in instrumente juridical-diplomatice, cat si in diverse declaratii si rezolutii.

In formula lor sintetica ele se regasesc in Declaratia universal a drepturilor omului din 10decembrie 1948, care in art. 1 prevede: Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demintate

si in drepturi, ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trb sa poarte unele fata de celelaltespiritual fraternitatii, iar art. 2 dispune ca Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si de

toate libertatile proclamate in prezenta Declaratie, fara nici o deosebire, ca de exemplu, de rasa,culoare, sex, limba sau religie, de opinie politica sau de orice alta opinie, de origine nationala sau

rasiala, de avere, de nastere sau decurgand din orice alta situatie.4Principalele directii in care a actionat Organizatia Natiunilor Unite au fost: eradicarea

rasismuliui si a discriminarii rasiale, inlaturarea discriminarilor dintre barbat si femeie, care o

2

http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/instrumente_internationale/conventie_drepturi_civile_politice

/3

Ion Closca, Ion Suceava, Tratat de drepturile omului, editia a II-a, Editura V.I.S Print, Bucuresti, 2003, p. 85;4 Ibidem, p. 85-86;


3/12

plasau pe aceasta din urma intr-o flagranta situatie de inegalitate, combaterea prejudecatilor si aintelerantei.

5

In afara de discriminarea rasiala, in practica unor state se mai practica diverse alte formesi manifestari discriminatorii , fata de care comunitatea internationala a luat atitudine.

Formal, disciminarile respective vizeaza mai multe domenii, dar de fapt este vorba de o

singura problema si anume conditia femeii in societate, situatie de inegalitate in care se alfa inraport cu barbatul si care se manifesta in diverse domenii de activitate. Aceasta inegalitate estefondata, fie pe anumite obiceiuri , traditii (in Africa, Asia), pe anumite pecepte religioase (in

dreptul Islamic, de pilda), fie pe un anume conservatorism (in Europa).6

Pornind de la aceasta stare de fapt, Natiunile Unite au actionat in vederea eliminarii

tuturor formelor de discriminare fata de femei.Preocuparea comunitatii international fata de eliminarea tuturor formelor de discriminare

fata de femei se inscribe in actiune de promovare a principiului ega;litatii intre barbat si femeie,actiune amorsata de crearea Natiunilor Unite si materializata in numeroase documente

international.7

Istoria evolutiei drepturilor femeilor

Pe parcursul istoriei, femeile au fost considerate inferioare fata de barbati. Caleadrepturilor garantate de lege si a afirmarii largi s-a deschis in fata lor numai in secolul al XIX-

lea. In final au obtinut si dreptul la vot, dar acest succes a insemnat inceputul unor noi lupte.Voltaire spunea Femeile preocupate fara incetare de educarea copiilor lor si claustrate in

ingrijirile casnice, sant excluse de la exercitarea acelor profesiuni care pervertesc naturaumana(Dict.phil., Homme).

In civilizatiile erelor trecute situatia femeilor era foarte diferita. In unele culturi nu erauconsiderate decat proprietatea privata a sotului sau a tatalui, in altele au primit o libertate destul

de mare si drepturi legale, dar chiar si in aceste civilizatii, barbatii, considerati sexul superior,aveau mai multe drepturi.

Sotul meu sustine ca-mi este superior si stapan, fiind mai inalt decat mine cu peste opalma si paros ca un urs; ca eu, prin urmare, ii datorez totul, iar el nimic(Voltaire, Dict. Phil.,

Adultere).Tot Voltaire spunea Nu este de mirare ca in toate tarile barbatul a ajuns stapanul femeii,

totul intemeindu+se ae forta.(Dict. Phil, Femme).Prin dezvoltarea activitatii capitaliste de productie, locul de munca si cel de domiciliu au

devenit entitati din ce in ce mai diferite. Iar acest lucru a condus la o redefinire a diviziuniimuncii intre sexe. Femeia se definea in mod primar ca sotie si mama, a carei munca in cadrul

familiei facea posibil si consolida succesele extra-domestice ale barbatului. "Familia" a devenit

5 Ibidem, p. 86;

6 Ibidem, p. 100;

7 Ibidem;


4/12

astfel un spatiu de comunicare sociala si de reproducere aflat in afara sferei profesionale,rezervata exclusiv sotilor si copiilor acestora. Femeile au fost "scutite" de munci, sarcina lor fiind

in schimb sa transforme familia intr-un loc de refugiu privat si intim, care sa completeze in modarmonios lumea exterioara a activitatii lucrative, concurentiale si centrate in jurul puterii si a

banilor.

Societatea burgheza nu permitea femeilor sa devina concurente directe in cadrulprocesului de productie. Ele erau excluse de la multe decizii de ordin economic, politic si chiar siprivat. Femeile aveau posibilitati limitate de educatie, nu dispuneau de bunurile lor, nu puteau

semna contracte si nici nu puteau sa lucreze fara consimtamantul sotului lor. In divorturi si inhotararile judecatoresti cu privire la custodia copiilor, femeile erau dezavantajate in mod clar. In

acelasi timp, femeile care munceau primeau cele mai mici salarii si erau exploatate la maximum.Aceasta situatie generala a constituit sursa din care s-au nascut primele revendicari publice

pentru dobandirea de drepturi si posibilitati egale pentru femei.Femeile au jucat un rol important in procesele de schimbare sociala din Franta secolului

XVIII. Revoltele care izbucneau in Franta pe timpul foametei erau conduse in mod traditional decatre femei. Femeile asi creasera o nisa sociala in care puteau exercita o oarecare influenta

culturala, economica si politica. La Paris, breslele precupetelor si ale spalatoreselor erau temutepentru puterea lor de expresie. Multe femei au luptat cot la cot cu barbatii lor pe baricade in

timpul Revolutiei Franceze. Totusi, dorinta lor de a fi considerate egalele barbatilor nu s-aimplinit. Femeile au ramas in afara drepturilor proclamate.

Acesta a fost contextul istoric in care scriitoarea Olympe de Gouges a formulat"Declaratia drepturilor femeii si ale cetatencei". Documentul este inspirat puternic din

"Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului", proclamat in anul 1789. Ceea ce esterevolutionar in continuturile acestei Declaratii este implicarea consecventa a femeii in

formularile si articolele legii: "Femeia are dreptul sa urce pe esafod. La fel, ea trebuie sa aibadreptul sa se urce la tribuna pentru a se adresa multimii."

Ea a clarificat toate elementele din acest text pentru a dovedi ca si femeile cad sub incidentaacestuia. Astfel, ea a inlocuit cuvantul "om" sau "barbat" cu "femeia si barbatul", adaugand langa

cuvantul "cetatean" si pe cel de gen feminin, "cetateanca".Ea a trimis aceasta declaratie Adunarii Generale spre ratificare. Declaratia a trezit interes

atat in Franta cat si in strainatate. In plus, ea a mai elaborat si un "Contract social intre barbat sifemeie" (analog textului lui Rousseau, "Contrat Social"). De Gouges dorea sa inlocuiasca

casatoria cu un contract bazat pe drepturi egale. In ceea ce o privea, femeia era deosebit deimportanta prin simplul fapt ca acesteia ii revenea sarcina de a naste copii. De aceea, ea a atribuit

femeii ca mama drepturi speciale. Cu aceste idei revolutionare ea a contestat conceptiile luiRousseau si ale adeptilor lui, precum si ale conducatorilor Revolutiei. Pentru ca acestia

considerasera ca rolul biologic al femeii o excludea pe aceasta in mod automat de la oriceactivitate politica publica.

Olympe de Gouges a fost executata de regimul revolutionar al terorii in anul 1793. Pe catse consolida mai mult societatea burgheza, pe atat pareau femeile sa-si piarda din drepturi. In

acelasi an, Adunarea Generala a scos in afara legii cluburile femeilor aparute dupa Revolutie,emitand si o lege care le acestora sa se intruneasca. Si pentru ca afinitatile femeilor erau

impartite intre diferite partide si grupuri de interese, ele nu au putut sa se impuna in mod unitarpentru drepturile lor. Asa au esuat toate sperantele lor de a fi considerate egalele barbatilor.

"Declaratia drepturilor femeii si ale cetatencei" a zacut multa vreme neobservata prin arhive,nefiind inclusa pe lista oficiala a documentelor vremii. De abia odata cu aparitia miscarii


5/12

feministe ea a fost redescoperita si confirmata in statutul ei de document istoric unic si valoros.SUA: "Declaration of Sentiment".

In 1848, in localitatea Seneca Falls din statul New York, Elizabeth Cady Stanton siLucretia Mott au organizat o conferinta pe a carei ordine de zi s-a aflat pentru prima data

discriminarea femeilor. Majoritatea femeilor de la acea intrunire se implicasera deja mai inainte

in miscarea pentru drepturile negrilor. Miscarea anti-sclavagista a ascutit constiinta femeilor caresi-au dat seama acum ca si ele erau discriminate. Adeptele miscarii pentru drepturile femeiicereau, printre altele: dreptul de a dispune de proprietatea si veniturile proprii, dreptul de a primi

custodia copiilor in cazul unui divort, posibilitati mai extinse de a li se aproba divortul, drepturilegale si economice mai bune pentru femeile divortate, acces sporit la educatie si la activitati

profesionale precum si dreptul de vot."Declaration of Sentiment" se sprijinea la fel ca "Declaratia drepturilor femeii si ale

cetatencei" a lui De Gouges pe Declaratia de Independenta de la 1776. Aceasta declaratie eraindreptata impotriva dominatiei barbatilor din toate domeniile vietii. Acest text se baza pe

premisa ca toti barbatii si femeia se nasc cu aceleasi drepturi asupra vietii, libertatii si fericirii sica garantarea acestor drepturi inalienabile ar trebui sa constituie singurul scop legitim al statului.

Toate legile care obligau femeile sa adopte o pozitie subordonata au fost declarate ilegitime. Inplus, au mai fost elaborate doisprezece rezolutii in care se cereau drepturi egale pentru femei in

context privat, religios, economic si politic.Cu toate ca atat declaratia cat si autoarele ei au avut de indurat in cele ce au urmat

remarci sarcastice si interpretari nedrepte, acest moment constituie inceputul miscarii feministedin SUA, care a intrat in lupta pentru impunerea drepturilor femeii mult mai devreme decat cele

de pe continentul european si care a detinut cu siguranta o functie exemplara.

Miscarile feministe

Revendicari initiate si Masuri tinzand la promovarea conditiei femeii premargatoare crearii

ONU

Cerinta egalitatii in drepturi a femeilor a aparut prima data la sfasitul secolului al XIX-

lea, cand dezvoltarea societatii si a cresterii bunastarii au creat posibilitatea ca unele femei sa secultive si astfel unele dintre ele au devenit scriitoare sau artiste. Sub influenta Revolutiei

Franceze din 1789 in toata Europa s-au raspandit idei radicale. In Anglia in 1792 MaryWollstonecraft a terminat opera sa literara considerata azi clasica - In apararea drepturilorfemeilor. Cu toate ca guvernul englez, cu o atitudine dusmanoasa fata de Revolutia Franceza, a

fortat in ilegalitate miscarea feminista, in secolul al XIX-lea s-a intensificat radicalismul politic

si si-a atins multe scopuri.Insa egalitatea sexelor in drepturi politice nu facea parte din aceste teluri, deoarece, dupa

conceptia epocii victoriene, femeia era "zana cea buna" a barbatului, care avea rolul natural de a

fi sotie, mama si creatoare a caminului familial.Sfidand aceasta vedere marginita, cateva femei au inceput sa-si ceara drepturile. Perseverenta lor

a fost in final incununata de succes, s-a nascut legea care garanta fiecarei femei dreptul atat laproprii copii cat si la proprietati. Deoarece portile universitatilor Oxford si Cambridge ramaneau

inchise an fata lor cu incapatanare, ele au creat scoli superioare pentru femei. In alte domenii,


6/12

unele femei, luptand solitar si prin eforturi eroice, au obtinut succese profesionale: deci trebuiausa fie recunoscute.

Astfel americanca Elizabeth Blackwell si englezoaica Elizabeth Garett Anderson,invingand orice greutate, au obtinut diplome in medicina, iar Florence Nightingale, in timpul

razboiului din Crimea, prin munca sa plina de abnegatie a ridicat la rang de profesie munca

surorilor medicale. O grimasa stranie a istoriei este faptul ca pana cand aceste personalitati auobtinut dreptul la munca (ca mijiocul suprem de obtinere a libertatii, a independentei si arespectului de sine), miile de femei sarace faceau munci de corvoada in conditii inumane in mine

si fabrici numai pentru simpla subzistenta. Si aceasta era un fel de "egalitate", un minerit egal,impartit cu barbatii, din care femeile au fost salvate de reforma legilor referitoare la industrie si

de nivelul de trai aflat in crestere.Atat pentru femeile reformatoare, cat si pentru barbatii simpatizanti cu miscarea lor, a

devenit tot mai evident faptul ca cel mai important drept pentru femei il constituia dreptul la vot.Lupta pentru dreptul la vot al femeilor a luat amploare la mijiocul secolului al XIX-lea in Marea

Britanie si in SUA. Miscarea a avut multi adepti, dar foarte greu a reusit sa invinga conceptiatraditionala. In Marea Britanie principalul oponent al acestei aspiratii a fost chiar o femeie,

regina Victoria. Derularea evenimentelor in multe tari occidentale a fost relativ asemanatoare. Incateva state luminate (Noua Zeelanda, Australia, Finlanda si Norvegia) femeile au obtinut

dreptul la vot inca inaintea primului razboi mondial (1914-1918). In alte tari lupta s-aintensificat, dar nicaieri atat de dramatic ca in Anglia. In 1903 infnintea aripii cele mai darze a

miscarii pentru obtinerea dreptului la vot a ajuns Emmeline Pankhurst. Luptatoarele in aceastamiscare, sufragetele, (dreptul la vot in engleza este suffrage) au intrerupt adunari politice, s-au

legat de garduri cu lanturi, incercand astfel obtinerea revendicarilor. Dupa ce n-au fost de acordcu plata amenzilor, au ajuns la inchisoare, unde au intrat in greva foamei, fiind alimentate apoi

prin metode artificiale brutale.Primele actiuni vizand diverse aspecte particulare ale conditiei femeii au fost intreprinse

la inceputul secolului al XX-lea. In anul 1902 a fost adoptata la Haga, conventia internationalreferitoare la conflictele de legi in materie de casatorie, de divort si de incredintare a copiilor, iar

in 1904 si 1910 prin alte doua conventii international a fost suprimat traficul cu femei si copii.8Un progress important in ameliorarea conditiei femeii a fost inregistrat in 1919, odata cu

adoptarea Pactului Societatii Natiunilor, care continea prevederi referitoare la asigurarea simentinerea de conditii de munca echitabile si umane pentru barbat, femeie si copil

9.

Totodata, femeile primeau dreptul de acces la Secretariatul Societatii.10

Cand a izbucnit primul razboi mondial, majoritatea sufragetelor au suspendat lupta

imediat, iar acele femei care au intrat in uzine in locul barbatilor plecati pe front, si-au indeplinittelurile propuse. Acestea au zdruncinat majoritatea argumentelor aduse impotriva luptei lor

pentru egalitatea politica. Guvernul britanic a preferat sa aprobe dreptul femeilor la vot, decat sariste revigorarea miscarii. In perioada de dupa razboi, atat Statele Unite cat si multe state

europene, au introdus reforme asemanatoare. In anii urmatori tot mai multe meserii au devenitpracticable si pentru femei, dar salariul lor a ramas mai mic, nu au reusit insa sa aiba acces la

multe meserii "barbatesti" si reprezentau o minoritate nesemnificativa in cercurile conducatoarepolitice si economice.

8V Capitolul VI, Subcapitolul II intitulat Combaterea traficului cu finite umane;

9Articolul 23 litara a;

10Ion Closca, Ion Suceava, Tratat de drepturile omului, editia a II-a, Editura V.I.S Print, Bucuresti, 2003, p. 101;


7/12

In perioada care a urmat dupa crearea Societatii Natiunilor problema ameliorariiconditiei femeii in societate a inceput sa fie abordata pe un plan mai larg, ea facand obiectul unor

rapoarte si studii elaborate atat in cadrul Societatii, cat si al unor organizatii regionale. Un raportintocmit de Societatea Natiunilor in 1935, care a abordat conditia femeii sub aspectele civile si

politice, constata diferentele sensibile existatente in acest sens de la o tara la alta. In 1937

Adunarea Societatii a hotarat sa se elaboreze un studio detaliat asupra conditiei femeii in diferitestate si care trebuia sa cuprinda trei parti consecrate respectiv dreptului public, dreptului privat sidreptului civil. Pana la izbucnirea Celui de- al Doilea RAzboi Mondial numai partea referitoare

la dreptul privat a fost terminate.11

Prima organizatie interguvernamentala care a adotpat masuri concrete contra

discriminarii dintre sexe a fost Organizatia Republicilor Americane. Astfel, la cea de-a 5-aConferinta interamericana, care si-a desfasurat lucrarile intre 25 martie si 3 mai 1923 la Santiago

de Chile, s-a hotarat sa inscribe in programul viitoarele Conferinte studierea mijloacelor denatura a aboli incapacitatea constitutional si juridical a femeii, pentru ca aceasta sa poata

beneficia de toate drepturile civile si politice. Aceatsa problema a fost inscrisa pe ordinea de zi acelei de-a sasea Conferinte de la Havana (16 ianuarie-20 februarie) care, printer altele, a hotarat

crearea unei Comisii interamericane a femeilor. Ca urmare a studiilor intreprinse in cadrulComisiei, cea de-a saptea Conferinta interamericana de la Montevideo (3-26 decembrie 1933) a

adoptat Conventia asupra cetateniei femeii cosatorite12

. Insa opera cea mai importanta in materiea acestei organizatii a fost infaptuita la ce de-a IX-a Conferinta de la Bogota din 1948 care a

adoptat doua importante Conventii una cu privire la drepturile politice ale femeii, iar altareferitoare la drepturile civile.

13

Drepturile femeilor in secolul XX

Instrumente ale Natiunilor Unite tinzand la eliminarea discriminarii fata de femei

Principiile nediscriminarii si egalitatii intre barbat si femeie au fost foarte clar expirmate

inca la cele doua Conferinte international de la Dumbarton Oaks si San Francisco care auelaborate Carta Organizatiei Natiunilor Unite. Ele au fost apoi enuntate, reiterate si dezvoltate

atat in instrumente cu character general, cat si instrumenete specific asupra drepturilor femeii.Insrtrumente cu character general consacrand principiul egalitatii femeii cu barbatul

Carta Organizatiei Natiunilor Unite enunta aceste doua principia in Preambul si in sasedintre articolele sale. Asftel: Preambulul proclama credinta popoarelor Natiunilor Unite in

egalitatea in drepturi a barbatilor si femeilor; articolul 1, anunta ca unul din scopurile ONUincurajarea respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti, fara

disctinctie de rasa, sex, iar articolul 8 garanteaza accesul barbatiolor si femeilor, in conditiiegale, in toate functiile, in organele principale si subsidiare ale ONU; articolele 13, 55si 56 cer

sa fie respectate drepturile omului si libertatile fundamentale pentru toti, fara distinctie de rasa,sex .

14

11 Ibidem;

12In 1935 Adunarea Societatii Natiunilor a recomandat tuturor statelor de a adera la aceasta Conventie;

13Ion, Closca, Ion, Suceava, Tratat de drepturile omului, editia a II-a, Editura V.I.S Print, Bucuresti, 2003, p. 101;

14 Ibidem, p. 102;


8/12

Declaratia universal a drepturilor omului, pe care Adunarea Generala a ONU o proclamaca ideal comun ce trebuie atins de catre toate popoarele si toate natiunile stipuleaza in articolul

2 ca fiecare om se poate prevala de toate drepturile si de toate libertatile proclamate in prezentaDeclaratie, fara nici o deosebire, ca de exemplu de rasa, de culoare, de sex.

Discriminarea fondata pe sex este interzisa si in Pactele international referitoare la

drepturile omului. Art. 3 din Pactul cu privire la drepturile economice , sociale si culturalstipuleaza: Statele parti la prezentul Pact se angajeaza sa asigure dreptul egal pe care-I arebarbatul si femeia la beneficial tuturor drepturilor economice, sociale si cultural care usnt

enumerate in prezentul Pact. Mutatis mutandis aceeasi prevedere este continuta si in articolul 3din Pactul referitor la drepturile civile si politice.

15

Eliminare discriminarii fata de femei prin instrumente specialDeclaratia privind eliminarea discriminarii fata de femei

Dupa patru ani de dezbateri si negocieri in Comisia conditiei femeii, la 7 noiembrie 1967cea de-a XXII-a sesiune a Adunarii Generale a ONU a adoptat in unanimitate Declaratia asupra

eliminarii discriminarii fata de femei.16

Necesitatea adoptarii acestui document rezulta din faptul ca, in ciuda prevederilor din

Carta ONU, din Declaratia universal a drepturilor omului si din cele doua Pacte international,egalitatea in drepturi a femeilor continua sa faca obiectul a numeroase discriminari.

In cele 11 articole ale sale, Declaratia reia si reafirma, pe de o parte principiile enuntate ininstrumente anterioare, iar pe de alta parte proclama principia noi.

Considerand, in primul sau articol, ca discriminarea fata de femei este fundamentalmenteinjusta si constituie o atingere la demnitatea umana, cel de-al doilea articol cere abolirea legilo,

cutumelor, regulamentelor si practicilor in vigoare care constituie o discriminare fata de femei siadoptarea de masuri juridice adecvate pentru a asigura egalitatea in drepturi a barbatilor si

femeilor.17

O importanta capital in structura Declaratiei o prezinta articolul 3 care mentioneaza,

pentru prima oara intr-un instrument international, rolul educatiei in schimbarea mentalitatii.18In celelalte articole sunt enuntate drepturile sau anumite categorii de drepturi: in articolul

4 drepturile politice19; articolul 5 dreptul la o cetatenie; articolul 6 drepturile civile20;articolul 7 abrogarea dispozitiilor discriminatorii din codurile penale; in art. 8 interzicerea

traficului de femei si a exploatarii prostitutiei feminine; in art. 9 dreptul la educatie; in art. 10 drepturi economice si sociale. Articolul 11 afirma punerea in practica de catre toate statele a

principiului egalitatii intre barbat si femeie si invita Guvernele, organizatiile neguvernamentale siindivizii :sa faca tot ce le sta in putinta pentru a promova aplicarea principiilor cuprinse in

prezenta Declaratie.21

15 Ibidem;

16Declaratia a fost adoptata prin rezolutia 2263/XXII;

17 Ion, Closca, Ion, Suceava, Tratat de drepturile omului, editia a II-a, Editura V.I.S Print, Bucuresti, 2003, p. 103;18

Articolul este astfel formulat: Trebuie luate toate masurile potrivite pentru a educa opinia publica si a insufla in

toate tarile dorinta de a aboli prejudecatile si a suprima toate practicile cutuminare sau altele care se intemeiaza

pe inferioritatea femeii;19

Dreptul de a vota si de a fi alese, dreptul la vot in orice referendum public, dreptul de a ocupa posture publice si

de a exercita toate functiile publice, in aceleasi conditii cu barbatii si fara nici o discriminare;20

Dreptul al mostenire, dreptul de circulatie, dreptul de a-si allege liber sotul, drepturi si indatoriri egale cu

barbatii cu privire la copii etc;21

Ion, Closca, Ion, Suceava, Tratat de drepturile omului, editia a II-a, Editura V.I.S Print, Bucuresti, 2003, p. 103;


9/12

La un an dupa adoptarea Declaratiei, Consiliul Economic si Social a adoptat, larecomandarea Comisiei pentru conditia femeii, o serie de masuri privind punerea in aplicare a

acesteia. Astfel, Guvernele, institutiile specializate si organizatiile neguvernamentale au fostinvitate sa prezinte raporturi periodice asupra masurilor luate de ele in vederea difuzarii si

aplicarii Declaratiei.

Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femeiAcest tratat a fost adoptat de Adunarea Generala a ONUla 18 decembrie 1979 si a intrat

in vigoare la 3 septembrie 1981. Prin aceasta Cinventie (CEFDF) se cauta eliminareadiscriminarii fata de femei, definite ca fiind orice deosebire, excludere, sau restrictive

intemeiata pe sex care restrange pentru femei posibilitatea de a se bucura de drepturile omuluisi libertatile fundamentale in domeniul politic, economic, social, cultural, civil sau in orice alt

domeniu (art. 1). Pe langa obligatia de a condamna discriminarea fata de femei, statele parti seangajeaza, printer altele, sad ea expresie principiului egalitatii dintre barbate si femei in

constitutiile lor nationale si legislatia adecvata sis a adopte acele legi sau alte masuri inclusivesanctiuni daca este oportun, interzicand orice discriminare fata de femei (art. 2). Conventia mai

cere statelor parti sa adopte o serie de masuri in sfera politica, sociala, economica si culturalapentru a promova realizarea unor drepturi egale pentru femei indifferent de pozitia sociala.22

Romania a semnat Conventia la 4 septembrie 1980 si a ratificat-o prin Decretul 342 din26 noiembrie 1981.

Conventia debuteaza cu definirea conceptului de discriminare fata de femei care, intermenii articolului 1 vizeaza orice diferentiere, excludere sau restrictive bazate pe sex, care are

drept effect sau scop sa compromita sau sa anihileze recunoasterea, beneficial si exercitarea decatre femei, indifferent de starea lor matrimonial, pe baza egalitatii dintre barbat si femeie, a

drepturilor omului si liberatilor fundamentale, in domeniile politic, economic, social, cultural sicivil sau in orice alt domeniu.

23

Pe langa obligatia de a condamna aceatsa forma de discriminare, statele contractante s-auangajat, mai ales, sa inscriein constitutia lor nationala sau in alte dispozitii legislative

corespunzatoare princpilul egalitatii barbatilor si femeilor sis a adopte legi si alte masuricorespunzatoare, inclusive sanctiuni , care sa interzica orice discriminare fata de femei, sa

instituie o protective pe cale jurisdictional a drepturilor femeilor pe baza de egalitate cu barbatii,sa abroge orice lege, dispozitie, cutuma sau practica ce constituie o discriminare fata de femei.

Statele parti trebuie sa adopte, de asemenea, o serie de masuri de ordin politic, social,economic si cultural, inclusive dispozitii legislative pentru a asigura depina dezvoltare si

progresul femeilor.O prevedere principal este continuta in articolul 5, care oblige statele parti la Conventie

sa ia toate masurile corespunzatoare pentru: a) a modifica schemele si modelele decomportament social si cultural al barbatului si femeii, pentru a se ajunge la eliminarea

prejudecatilor si practicilor cutumiare sau de alta natura, acre sunt bazate pe idea de inferioritatesau superioritate a unui sex, sau pe imaginea sablon orivind rolul barbatului sau al femeii.24

Alte prevederi ale conventiei se refera la masurile ce trebuie adoptate de state pentru:reprimarea, sub toate formele existente, a traficului de femei si a exploatarii prostituarii femeii;

22Thomas Buergenthal, Renate Weber, Dreptul international al drepturilor omului, editura ALL, Bucuresti, 1996, p.

50;23

Ion, Closca, Ion, Suceava, Tratat de drepturile omului, editia a II-a, Editura V.I.S Print, Bucuresti, 2003, p. 104;24

Ibidem;


10/12

eliminarea discriminarii fata de femei in viata politica si publica; asigurarea dreptului de a vota side a fi alese in toate organismele eligibile; a dreptului de a lua parte la elaborarea politicii

statului, de a ocupa functii publice si de a exercita asemenea functii la toate esaloanele deguvernamant; de a participa in organizatiile si asociatiile neguvernamentale care activeaza in

viata publica si politica a tarii; asigurarea posibilitatii de a reprezenta Guvernul lor, in aceleasi

conditii cu barbatul, pe plan international si de a participa la activitatea organizatiilorinternational; asigurarea de drpeturi egale cu barbatii in ceea ce priveste dobandirea, schimbareasau pastrarea cetateniei, precum si la cetatenia copiilor lor.

25

Pentru a asigura fundamental egalitatii barbatului cu femeia, postulat de procesuleducational, statele s-au angajat sa asigure: aceleasi conditii de orientare profesionala, acces la

studii de toate gradele si la obtinerea de diploma institutiile de invatatmant de toate categoriile,accesul la aceleasi program, la aceleasi examene, la un corp didactic predand o calificare la

acelasi nivel si la localuri si echipamente scolare de aceeasi caltitate, eliminarea oricareiconceptii sablon privind rolul barbatului si al femeii la toate nivelurile si in toate formele de

invatamant prin incurajarea educatiei mixte si a altor tipuri de educatie, posibilitati egale in ceeace priveste abordarea de burese, accesul la programele de educatie permanenta, inclusive la

programele de alfabetizare pentru adulti si la programele de alfabetizare special, acces in conditiiegale la practicarea sportului si educatiei fizice, acces la infoermatiile specific de ordin

educative, inclusive la sfaturile referitoare la planificarea familiala.Domeniul in care femeile sunt cel mai flagrant discriminate este acela al angajarii in

munca. Astfel, pe langa faptul ca in Conventie este consacrat un articol special articolul 11 ,Organizatia Internationala a Muncii a elaborate doua conventii special referitoare la acest aspect.

Este vorba de Conventia nr. 111 din 4 iunie 1958 privind discriminarea in domeniul fortei demunca si exercitarii profesiei, si de Conventia nr. 100 din 1951 privind egalitatea de renumerare

a mainii de lucru masculina si a mainii de lucru feminina, pentru o munca de valoare egala.26

Alte domenii in care Conventia angajaza statele parti sa adopte masuri pentru eliminarea

discriminarii fata de femei si asigurarea egalitatii intre barbat si femei sunt: al sanatatii (art. 12),al vietii economice si sociale (art. 13), al capacitatii juridice (art.15).

Problemele specific femeilor care traiesc in mediul rural, mai ale ale acelora din tarile incurs de dezvoltare, unde marginalizarea lor este evident, a facut deopotriva obiectul articolul 14

al Conventiei si al unor programe international.27

Astfel, statele parti, pornind de la rolul important al acestor femei in sustinrea materiala a

familiilor lor, s-au angajat sa le faciliteze participarea la dezvoltarea rurala si la avantajele acesteidezvoltari sis a le asigure urmatoareledrepturi: de a participa plenar la elaborarea si exacutarea

planurilor de dezvotare la toate nivelurile, de a avea acces la serviciile corespunzatoare indomeniul sanatatii, de a beneficia in mod direct de programele de securiate sociala, de a organiza

grupe de intrajutorare si cooperative pentru a le asigura sarcini egale pe plan economic, de aparticipa la toate activitatile publice etc.

Pornind de la problemele deosebit de grele cu care se confrunta femeile din zonele rurale,Natiunile Unite au elaborate un ansamblu de masuri vizand ameliorarea statutului socio-

economic al acestora. Preocuparile in aces sens au inceput in 1953, cand Comisia pentru conditiafemeii a invitat pe Secretarul general al ONU ca, in colaborarea cu Organizatia Internationala a

Muncii, sa acorde o importanta mai mare muncii femeilor din agricultura.

25 Ibidem;

26 Ibidem, p. 105;

27 Idibem;


11/12


12/12

faptului ca articolul 20 (1) al Conventiei prevede ca in mod normal, Comitetul se va intrunipentru o perioada de nu mai mult de doau spatamani pe an, ceea ce ofera insufficient timp

pentru indeplinirea atributiilor de examinare a rapoartelor statelor si de interpreatare aConventiei. De asemenea, CEFDF nu infiinteaza un mecanism de plangeri inter-state sau

individuale, a carui existent ar intari autoritatea Comitetului.32

Comitetul are competent sa examineze rapoartele prezentate de statele parti in bazacarora intocmeste un raport annual pe care il prezinta Adunarii Generale a ONU prin intermdiulConsiliului Economic si Social.

In cazul in care s-a produs un diferend intre statele parti referitoare la interpretarea sauaplicarea Conventiei si care nu a putut fi solutionat prin negocieri, acesta va fi supus Arbitrajului

obligatoriu si Curtii Internationale de Justitie prin simpla cerere.33

32Thomas Buergenthal, Renate Weber, Dreptul international al drepturilor omului, editura ALL, Bucuresti, 1996, p.

50-52;33

Ion, Closca, Ion, Suceava, Tratat de drepturile omului, editia a II-a, Editura V.I.S Print, Bucuresti, 2003, p. 107;

proiect drepturile femeilor

Documents

Transcript of proiect drepturile femeilor