Student: Daniela Preda

Masterat European in Drepturile Copilului

Anul I

Dreptul copiilor la participare

In ultimii ani, se poate observa o recunoastere crescanda a capabilitatii copiilor de a

participa in cadrul cercetarilor, in mod activ. Fiind actori sociali competenti, copiii sunt

considerati capabili de a-si exprima si sustine opiniile, bazandu-se pe experiente proprii de viata

(Harcourt & Sargeant, 2011, apud Nedelcu, 2013). Copiii, asemeni adultilor, pot participa la

interviuri structurate sau nestructurate, completeaza chestionare, utilizeaza mijloacele noi de

comunicare, si permit observatorului participant la cercetare sa li se alature in viata lor de zi cu zi

(Christensen & James, 2008: 2, apud Nedelcu, 2013).

Aceasta perspectiva vine in contrast cu abordarile in care copiii erau cel mai des priviti ca

lipsiti de capacitatea necesara pentru a consimti sau a participa la o cercetare (Abramovitch et al.

1991, apud Nedelcu, 2013). In abordarile traditionaliste, copiii erau considerati vulnerabili si

incompetenti, obiecte care au nevoie de protectie, “adulti in devenire” (Kellett, 2010, apud

Nedelcu, 2013); conform teoriei socializarii, copiii erau vazuti ca fiinte “incomplete”, doar niste

recipiente goale, asteptand mereu sa fie umplute de catre societate cu idei si valori, ca parte a

procesului de socializare (Waksler, 1991, apud Nedelcu, 2013).

In continutul sau, Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, in special articolele

2, 3, 12, 13, 17, 19, 34 şi 36 reglementeaza dreptul copiilor la participare, incercand sa cuprinda

aspectele cele mai importante cu privire la acest drept, statele membre ale Uniunii Europene,

dorind nu doar sa asigure respectarea acestui drept, ci si sa cultive o alta imagine a adultilor fata

de copii. Acestia sunt capabili sa-si formeze propriile pareri/ opinii si sa le exprime in mod liber.

Luand in considerare potentialitatile copiilor, trebuie sa le fie asigurata oportunitatea de a fi

auziti si a se face auziti, in mod special atunci cand vine vorba despre situatii care ii afecteaza in

mod direct.

Lundy si Stalford (2013), au identificat o serie de efecte pozitive pe care participarea

copiilor le poate atrage dupa sine. Cateva dintre acestea sunt:

- Participarea efectiva este o cale inspre realizarea/ respectarea celorlalte drepturi ale

copiilor;

- Respectarea opiniilor copiilor, de obicei, duce inspre decizii mai bune/relevante in

ceea ce priveste copiii ca si indivizi;

- Procesul participarii in luarea deciziilor construieste capacitatea copiilor de a exersa

autonomia personala si participarea democratica, acestia participand la luarea unor

decizii care ii afecteaza nu doar “acum” ci si in viitor;

- Dreptul copiilor de a-si exprima opiniile este un factor protectiv impotriva abuzului,

amenintarilor si nedreptatilor de care ar putea avea parte;

- Implicarea activa a copiilor ofera noi perspective, care pot ajuta la dezvoltarea

legislatiei, a politicilor, a alocarii bugetului si serviciilor;

- Participarea semnificativa a copilului este un mijloc esential de a face adultii mult

mai responsabi de deciziile lor, ducand inspre o guvernare mai transparenta.

Participarea copiilor poate fi utila atat pentru ei cat si pentru comunitate. Exista cinci

domenii principale in care acestia isi pot aduce aportul prin participarea activa:

- evenimente organizate la nivel local, regional si international, unde copiii sunt incurajati

sa-si exprime opiniile;

- cercetari participative

- cluburi sau centre sportive

- alaturi de adulti, participarea la proiecte de dezvoltare comunitara

- voluntariat, impreuna cu alti copii, la diferite ONG-uri, in diferite proiecte: de igienizare

a padurilor, a satelor, a spatiilor de joaca etc).

Desigur, odata cu dreptul copiilor de a participa, adultilor le revine responsabilitatea de a

nu supraincarca copiii si de a veghea asupra sigurantei acestora, intr-o masura in care copiii sa nu

fie limitati fara a avea ocazia de a fi ascultati si intelesi.

In volumul 42 al Revistei de cercetare si interventie sociala din anul 2013, este

demonstrata relevanta participarii copiilor la cercetari cu si despre ei. Astfel, in cadrul articolului

"Analysing students'drawings of their classroom: A child-friendly research", scris de Anca

Nedelcu, este descrisa metodologia si rezultatele unei cercetari la care au luat parte atat

invatatorii cat si copiii. Studiul a fost intitulat “School as it is – research on students and teachers

profiles and interactions”. La acest studiu au participat copii din clasele 1 si a 2-a, provenind din

5 scoli de pe teritoriul Romaniei: "Scoala Generala Constantin Cantacuzino - Targoviste, Judetul

Dambovita, Scoala nr. 146 "I. G. Duca" - Bucuresti, Scoala Boldesti Scaieni - Judetul Prahova,

Scoala Solovastru - Judetul Mures, Scoala Bucsani - Judetul Giurgiu.

Pentru a fi explorata imaginea elevilor despre mediul lor de invatare, a fost selectat un

numar de 146 de desene, reprezentand "Clasa mea". Inainte de a prezenta concluziile relevante in

ceea ce priveste imaginea copiilor despre propria clasa, trebuie facute cateva

observatii/comentarii: (1) Desenele copiilor au fost analizate in functie de elementele de

compozitie ale acestora, estetica desenului si abilitatile copiilor de a desena fiind considerate

irelevante; (2) Scopul acestei lucrari nu a fost de a prezenta un model exaustiv al "salii de clasa"

bazat pe desenele elevilor, ci de a demonstra concordanta acestui studiu cu alte cercetari si cu

literatura de specialitate. (3) Rezultatele au fost prezentate in paralel cu concluziile altor studii

despre sistemul educational romanesc.

In urma cercetarii, s-a ajuns la concluzia ca imaginea copiilor despre sala de clasa este,

inca, una traditionala, fiind descrisa in desenele copiilor ca un spatiu rigid, bazat pe "vorbire, text

si test", continand birouri de aceeasi marime, asezate simetric, oferind spatiu doar pentru

asezarea cartilor si a creioanelor. Pe langa birouri, mai sunt scaunele, peretii clasei, si rar cateva

imagini. Din cele 146 de desene, doar unul singur descria mediul de invatare ca fiind afara, in

natura. Pentru toti ceilalti copii, sala de clasa traditionala reprezinta imaginea mediului de

invatare. Elementul vizual cel mai puternic, observat in desenele cpiilor, este tabla imensa si

neagra, acesta fiind simbolul fizic central al spatiului.

Asa cum se poate usor observa, copiii sunt desenatori competenti, reusind sa-si exprime

ideile, parerile, dorintele, prin intermediul desenului.

Scopul acestei cercetari nu a fost doar interpretarea desenelor realizare de catre copii, ci

demonstrarea faptului ca se poate colabora cu acestia si pot deveni actori importanti, contribuind

activ in cadrul cercetarilor care ii privesc. De asemenea, s-a urmarit si demonstrarea faptului ca

elevii joaca un rol important in luarea deciziilor ce privesc scoala, mediul lor de invatare. Acestia

pot participa activ, cu idei si pareri, aducand un plus oricarei cercetari care ii priveste, tocmai

pentru ca satisfacerea nevoilor acestora la un nivel cat mai inalt depinde in mod direct de nivelul

implicarii acestora si al valorificarii puncului lor de vedere.

In ceea ce priveste dreptul copiilor la participare, imi amintesc destul de bine faptul ca

acesta nu a fost respectat in cazul meu. In liceul unde studiasem, asa cum probabil se intampla

peste tot in Romania, nu toti copii aveau drepturi, sau cel putin nu intotdeauna. Unul dintre

cazurile care mi-au adus cea mai multa frustrare s-a intamplat in semestrul II al clasei a 12-a. Am

studiat la profilul "servicii" (profil economic), iar pentru a obtine atestatul in economie, fiecare

elev trebuia sa realizeze propria lui lucrare de diploma. In mod normal, aveam dreptul de a alege

materia preferata si profesorul care sa ne indrume. Insa, in realitate, nu s-a intamplat asa.

Profesorul de contablitate, ne-a impus tuturor sa dam atestatul din materia dansului: contabilitate.

Pe langa asta, in loc sa primim indrumare si sprijin pentru a ne realiza singuri lucrarile,

profesorul, care nu avea timp de noi, ne-a dat un set de lucrari din anii trecuti, pentru a ne

"inspira". Practic, ni s-a taiat posibilitatea de a fi originali si de a arata de fapt, ceea ce stim si

putem.

Desi aveam aproape 18 ani, nu imi cunosteam prea bine drepturile, si daca le-as fi

cunoscut, mi-ar fi fost prea teama sa lupt pentru apararea lor. Mi-as fi dorit sa pot alege, sa nu ma

simt legata de maini si de picioare. Daca as fi avut ocazia sa aleg o alta materie, as fi ales

marketingul... Si, da, mi-ar fi placut sa am libertatea de a-mi construi propria lucrare, cu propriile

mele idei.

Odata cu nerespectarea drepturilor elevilor la participare, a rezultat nu doar revolta din

partea elevilor, ci si neincredere propriul potential, in alegerile lor. Practic, s-a diminuat

increderea elevilor in capacitatea acestora de gandire, de a realiza ceva pe cont propriu.

Dupa trei ani de zile, la o discutie cu una dintre fostele colege de liceu, care ea fost

premianta in toti acei patru ani, am observat, cu regret, efectele negative ale nerespectarii

dreptului nostru de a alege, si a fricii noastre atunci cand ar fi trebuit sa luptam. Aceasta colega

imi povestea despre cat de recunoscatoare ii este profesorului de contabilitate, pentru faptul ca "a

ajutat-o" lasandu-o sa copieze din lucrarile generatiilor precedente, pentru ca fara acest ajutor ea

nu ar fi fost capabila sa realizeze o asa lucrare.

Asadar, ceea ce am invatat din aceasta experienta, este ca: pentru a evita efectele negative

pe termen lung si pentru a trai fara regrete, e nevoie sa luptam. Daca ne complacem pentru

moment in situatii de acest gen, vom culege mai tarziu doar revolta, neincredere in sine si nu

numai. Din cauza lipsei curajului de a ne apara drepturile, vor suferi generatii la rand dupa noi,

pentru ca ceea ce transmitem mai departe este frica, si nu libertate.

Este evident ca dupa o lunga perioada de comunism Romania isi revine destul de greu,

insa adaptarea sa la regimul democratic este posibila. Este nevoie de curaj, acceptanta,

deschidere si inovatie, pentru a ne elibera de limitele si constrangerile pe care ni le stabilim in

primul rand noua insine, iar pe urma celorlalti. Ar trebui sa incepem sa traim ca niste oameni

liberi, pentru ca asta suntem!

Bibliografie:

- Lundy, L., Stalford, H. (2013), Children’s Rights and Participation. Background

paper for Eurochild 2013, pp 3-12;

- Nedelcu, A. (2013) Revista de cercetare si interventie sociala,

ANALYSING STUDENTS’ DRAWINGS OF THEIR CLASSROOM: A

CHILD-FRIENDLY RESEARCH METHOD, Expert Projects Publishing

House, pp. 277;

- Conventia cu privire la Drepturile Copilului, art. 2, 3, 12, 13, 17, 19, 34 şi

36.