PROIECT DIDACTIC

Data:21-25.10.2015

Clasa: a VIII-a

Unitatea de ȋnvățămȃnt: Școala Gimnazială Filipești, Bacău

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Credinţa în Înviere şi în viaţa veşnică.

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 50 min.

Competențe specifice:

1.1 Cunoaşterea învăţăturilor de credinţă ale Bisericii Ortodoxe, cuprinse în Crez

4.1 Argumentarea importanţei conlucrarii omului cu Dumnezeu în vederea mântuirii

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O1: să povestească sintetic istoria mântuirii neamului omenesc, începând cu facerea lumii

şi până la sfârşitul ei;

O2: să definească „viaţa veşnică", „mântuirea";

O3: să explice expresia „învierea morţilor";

O4: să indice mijloacele pe care le are la dispoziţie creştinul pentru a se mântui.

Obiective formativ-educative:

- să conştientizeze faptul că sufletele noastre sunt nemuritoare, iar trupurile mor numai

până la învierea din morţi, care se face ori spre viaţa veşnic fericită, ori pentru viaţa veşnic

nefericită.

Strategia didactică:

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, conversaţia euristică,

lectura biblică, lectura din cărţile sfinţilor, exerciţiul.

- formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

- Sfânta Scriptură;

- Catehism ortodox;

- „Poezii", Ion Pillat

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- se verifică oral lecţia „Crezul sau Simbolul credinţei - esenţa învăţăturii creştine"; cu

notare.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- Explicaţi ultima parte a Crezului: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să

vină”.

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Credinţa în Înviere şi în viaţa veşnică”

Vom discuta astăzi despre un cuvânt uitat de multe ori de oameni, „mântuire”, care este cel mai

important lucru pentru un creştin.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

- Aşa cum pe pământ copiii moştenesc averile părinţilor, aşa şi viaţa veşnică: se

moşteneşte drept cel mai mare bun pe care ni l-a pregătit Tatăl nostru Dumnezeu. „Dacă suntem

fii, suntem şi moştenitori" (Romani 8, 17).

Viaţa veşnică este rodul iubirii: iubeşte şi vei fi viu, adică trăieşti în vecii vecilor. Din

iubire s-a creat lumea şi omul, din iubire S-a întrupat Mântuitorul, din iubire s-a făcut Biserica şi

se fac toate lucrările ei. Dacă iubim, suntem fericiţi şi pe pământ, şi în cer. La Judecata de la

sfârşitul lumii vom fi întrebaţi: „cât am iubit". Dumnezeu Însuşi este Iubire (I Ioan 4,1).

- Iubirea ţine cont de aproapele aflat la nevoie şi îl ajută din toată inima, fără să-i ceară

vreo recompensă. Iubirea nu vorbeşte de rău pe nimeni, nu se mândreşte, nu se laudă, ci este

smerită şi blândă.

- Să ne amintim acum de toată povestea neamului omenesc, ca să înţelegem mai bine ce

este mântuirea.

Demult, a făcut Dumnezeu îngerii, apoi pământul cu vieţuitoarele, şi la urmă şi pe om. Pe

om l-a pus în cel mai frumos loc de pe pământ, în Rai, unde era o frumuseţe şi o fericire cum

astăzi nu mai sunt pe pământ. Ei aveau o singură poruncă de la Dumnezeu: să nu mănânce din

fructele unui pom din Rai, al cunoştinţei binelui şi răului. În rest puteau mânca din nenumăratele

fructe minunate, de care noi astăzi nu mai avem. Dar Adam şi Eva au călcat porunca, la sfatul

diavolului transformat în şarpe.

Câtă durere a fost atunci pe pământ! Toate animalele şi plantele s-au supărat pe om şi nu

voiau să-l mai asculte. Până atunci, omul fusese regele animalelor: leii îi lingeau picioarele, tigrii

i se gudurau, păsările îi cântau pe umeri... Sufletul omului a suferit cea mai mare schimbare:

mintea i s-a întunecat, voinţa i s-a slăbit, sentimentele i s-au stricat. Până atunci, omul fusese

nevinovat; de atunci a devenit în stare de toate păcatele... Iar trupul omului a devenit bolnăvicios

şi supus morţii.

- Şi cât de uşor am pierdut totul. Pentru că, prin călcarea poruncii, Adam şi Eva nu au mai

vrut să asculte de Dumnezeu, ci au dorit să fie ei mai mari ca Dumnezeu, după cum voise şi

diavolul când s-a transformat din înger al lui Dumnezeu în înger al întunericului.

Însă Dumnezeu ne-a promis încă de atunci că va veni un Mântuitor, Care să ne scoată şi

din robia morţii, şi a bolii, şi a păcatului, şi a diavolului... Acesta este Iisus Hristos, Fiul lui

Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

- Dar şi după Iisus Hristos oamenii au murit şi s-au îmbolnăvit, aţi putea spune...

- Dar amintiţi-vă că Hristos a înviat, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte

viaţă dăruindu-le! Deci până la Învierea cea de la sfârşitul lumii, trebuie să ne dovedim răbdarea

şi cu bolile, şi cu suferinţele. Dar dacă până la Hristos orice om suferea singur, de la Hristos

niciun creştin nu mai poate fi copleşit de boală, de singurătate, de durere: Hristos locuieşte în noi

de la Botez şi ne susţine. El ne dă de pe pământ o viaţă nouă, în care să vedem că în lumea

aceasta suntem doar călători, şi că pe lumea cealaltă urmează adevărata viaţă, cea fără de sfârşit,

într-un Rai mai frumos decât primul (pierdut de Adam şi de Eva), unde chiar nu va fi nicio boală,

nicio suferinţă, nici moarte...

Acum nu putem gusta pe deplin viaţa veşnică, doar o pre-gustăm, dar după moarte, şi mai

ales după Învierea trupului nostru... Să ne dea Domnul tuturor părtăşie la fericirea fără de sfârşit!

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Lectură biblică:

Vedenia proorocului Iezechiel

„Fost-a mâna Domnului peste mine şi m-a dus Domnul cu Duhul şi m-a aşezat în mijlocul unui

câmp plin de oase omeneşti, şi m-a purtat împrejurul lor; dar iată oasele acestea erau foarte multe

pe faţa pământului şi uscate de tot.

Şi mi-a zis Domnul:

- Fiul omului, vor învia, oasele acestea

Iar eu am zis

- Dumnezeule, numai Tu ştii aceasta.

Domnul însă mi-a zis:

- Proroceşte asupra oaselor acestora şi le spune: «Oase uscate, ascultaţi cuvântul

Domnului! Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh

şi veţi învia. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să

intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul.»

Prorocit-am deci cum mi se poruncise. Şi când am prorocit, iată s-a făcut un vuiet şi o

mişcare şi oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa. Şi am privit şi eu şi iată

erau pe ele vine şi crescuse carne şi pielea le acoperea pe deasupra." (Iezechiel, capitolul 37,

versetele 1-8)

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Din poveţele Părintelui Porfirie:

„Ce este Raiul? Este Hristos." Aşa spunea părintele. „Când Îl iubeşti pe Hristos, chiar

dacă te simţi păcătos şi slab, ai trecut dincolo de moarte, fiindcă trăieşti în iubirea lui Hristos. Fie

ca Dumnezeu să ne facă vrednici să-I vedem chipul atât aici pe pământ, cât şi acolo unde vom

merge.”

Cine este părintele Porfirie?

Părintele este un preot călugăr din Grecia, care a trăit între 7 februarie 1906 - 2 decembrie

1991 şi care a impresionat profund pe oamenii care l-au cunoscut şi pe cei care au auzit de el. A

avut numeroase daruri de la Dumnezeu, dintre care: înţelegea glasul păsărilor şi al animalelor;

vedea până în adâncul pământului (unde este apă, petrol sau alte zăcăminte); vedea toate cele

ascunse ale sufletului omenesc, încât sfaturile lui au vindecat multe suflete; vindeca oamenii de

boli; putea vedea trecutul, prezentul şi viitorul în acelaşi timp. Dar nu se folosea de aceste daruri

pentru sine, ci doar pentru binele celorlalţi. Răspândea iubire adevărată şi Îl iubea foarte mult pe

Domnul nostru Iisus Hristos. Să ne binecuvinteze Dumnezeu pentru rugăciunile sale!

VIII. Evaluarea

- Întrebări şi discuţii:

Ce ne spune Crezul despre viaţa veşnică?

Cum aşteptăm viaţa veşnică?

Pe ce ne bazăm în credinţa noastră în Învierea morţilor şi în viaţa veşnică?

Ce sfântă slujbă sărbătoreşte în fiecare săptămână Învierea lui Hristos?

Ce înseamnă „iubire”?

Povestiţi, pe scurt, istoria neamului omenesc de la Adam până la Hristos şi de la

Hristos până la sfârşitul lumii.

IX. Activitatea suplimentară

- Căutaţi în Sfânta Scriptură texte despre mântuire, viaţa veşnică, înviere. Citiţi-le şi

colegilor voştri.

X. Încheierea

- rugăciunea.