Proiect Criminologie

Tortura fizica poate fi:

-Tortura fizica ce cauzeaza dureri insuportabile: batai, falanga (batai severe la talpile picioarelor, suspendarea de brate sau picioare, expunerea la frig/caldura etc.)

-Tortura fizica ce cauzeaza frica si moarte imediata (socuri electrice, sufocari/asfixieri, simularea executiei)

-Tortura fizica ce duce la epuizare totala (gimnastica o perioada indelungata, munca fortata)

-Tortura fizica ce cauzeaza desfigurare, mutilari si dizabilitati permanente.

Tortura mentala poate fi:

-Tehnici de deprivare (deprivare de anumiti stimul precum lumina, sunet, legare la ochi, inchidere intr-o camera incuiata; deprivare de anumite perceptii pentru a dezorienta si confuza – transferuri frecvente de la un loc la altul, frecvente deranjari ale somnului, lipsa mijloacelor de comunicare; deprivare de ordin social – interzicerea vizitelor, a indeplinirii ritalurilor religioase; deprivari care au ca scop insingurarea victimei; deprivarea de nevoile de baza – deprivari de mancare, apa, haine etc.)

-Tehnici de coercitie

-Amenintari si umilinte

-Tehnici de comunicare (expunere la o varietate de comunicari false,contradictorii si confuze, precum: informarea gresita, psihologia inversa etc.)

-Tehnici medicamentoase

MANUALELE CIA

CIA a elaborat de-a lungul timpului mai multe manuale în care erau descrise tehnici de interogare a surselor. Două au devenit publice. Este vorba despre manualul ”KUBARK Counterintelligence Interrogation“ din 1963 și de ”Human Resource Exploitation Training Manual – 1983”. Ambele manuale au capitole distincte dedicate ”tehnicilor de coerciție”, care, alături de metodele ”non-coercitive” pot fi folosite pentru a obține informații de la suspecți.

Există însa multe legende legate de tortura folosită de serviciile secrete americane pentru a obține informații utile care să poată fi folosite în războiul SUA împotriva teroriștilor. Astfel, se afirmă că CIA i-a supus pe deţinuţi timp de mai mulţi ani unor "tehnici de interogare agresive, în mod repetat, pe parcursul mai multor zile şi săptămâni :

Bătăi şi tehnica lovirii deţinuţilor de perete- thnicile de interogare prin "pălmuirea" şi loviturile în "burtă" aplicate deţinuţilor CIA, care, de asemenea, erau "insultaţi" în permanenţă. Tehnica "walling" consta în izbirea deţinuţilor de perete.

Privarea de somn- deţinuţii erau ţinuţi în stare de veghe până la 180 de ore, ceea ce înseamnă "timp de şapte zile şi jumătate", în poziţii fizice incomode: "în picioare, cu mâinile deasupra capului", purtând cătuşe prinse de tavan. De asemenea, deţinuţii CIA erau închişi în camere luminate 24 de ore din 24, iar, în unele cazuri, folosind muzică dată la maxim.

Izolare şi ameninţarea cu insecte- în perioada iunie-august 2002, palestinianul Abu Zubaydah a fost "ţinut în izolare timp de 47 de zile, fără să fie interogat". Tehnica a fost şi mai înspăimântătoare: Abu Zubaydah a fost plasat într-o cutie de mărimea unui sicriu timp de 266 de ore, ceea ce înseamnă 11 zile, şi într-o cutie de dimensiuni mai reduse timp de 29 de ore, unde a continuat să fie interogat. Deţinutul a fost ameninţat cu insecte, pe care anchetatorii le introduceau în cutie, informându-l însă că înţepăturile nu vor fi nici mortale şi nici dureroase.

În centrele secrete de interogare, identificate de Senatul american sub numele de "COBALT", deţinuţii erau ţinuţi în întuneric, în picioare, cu mâinile deasupra capului şi de cele mai multe ori dezbrăcaţi. Şeful echipei anchetatorilor de la "COBALT", explica în 2003 că acest loc secret semăna cu o "temniţă". În întunericul total de la "COBALT, duşuri sau băi cu apă îngheţată erau periodic aplicate prizonierilor.

Simularea înecului-(waterboarding) este una dintre cele mai cunoscute tehnici folosite de CIA. În cele mai multe cazuri, deţinutul era legat de o bancă înclinată, cu picioarele ridicate. Fruntea şi ochii erau acoperite cu o bucată de pânză, iar anchetatorul turna apă peste pânză, care, în timpul operaţiunii era trasă asupra nasului şi gurii prizonierului. Respiraţia acestuia era astfel blocată pentru 20-40 de secunde. Operaţiunea era repetată după ce deţinutul era lăsat să inspire aer de trei sau patru ori.

Trântirea violentă la pământ- una dintre tehnicile folosite în mai multe rânduri la "COBALT": cinci agenţi ai CIA începeau să ţipe la un deţinut, îl scoteau din celulă, îl dezbrăcau şi îl acopereau cu o folie din plastic, iar ulterior îl trânteau de pământ. Deţinutul era ulterior târât pe un culoar, lovit, pălmuit.

Ameninţări psihologice- ameninţările psihologice erau folosite frecvent de anchetatorii CIA, potrivit Senatului american ameninţările vizau familiile şi copiii deţinuţilor. Ameninţările cu "agresiuni sexuale" asupra mamei unui prizonier sau "tăierea gâtului mamei" altui deţinut.

Rehidratarea rectală- tehnică extrem de umilitoare, aplicată în cazul a cel puţin cinci deţinuţi, care au fost supuşi unor "rehidratări rectale" forţate şi au fost "alimentaţi pe cale rectală fără să existe o necesitate medicală". Altor prizonieri le-au fost administratate băuturi pentru limitarea "vărsăturilor în timp şedinţelor de waterboarding".

Amenințat cu bormașina- amenințări de un agent CIA cu o armă și cu o mașină electrică de dat găuri.

Încătușat 22 de ore în scutece- încătușarea de o bară aflată deasupra capului său și lăsat să atârne câte 22 de ore, în mai multe ocazii. Deținutului i s-au pus scutece și nu a fost lăsat să meargă la toaletă.

Ruleta rusească- un agent CIA a supus un deținut la un joc de ruletă rusească, în care arma a fost îndreptată spre prizonier.

Lovirea pe neaşteptate în abdomen - scopul tehnicii de tortură a fost acela de a determina deținutul să simtă teamă și disperare, pentru a pedepsi un anumit comportament și pentru  a umili sau insulta deținutul. Cel care interoghează stă la aproximativ 30 de centimetri distanţă de deținut, şi îl loveşte pe acesta cu dosul palmei peste stomac. Mână anchetatorului are degetele împreunate și loveşte drept şi scurt cu dosul palmei stomacul prizonierului. CIA a folosit această tehnica înainte de 2004, fără aprobarea Departamentului de Justitie.

Înşfăcare- anchetatorul îl apucă pe deținut de gulerul hainei, cu două mâini și-l trage prin surprindere mai aproape.

Înghesuit ca la naştere- anchetatorul bagă deținutul într-o cutie, înghesuit, încovrigat şi îl ţine acolo timp de până la 18 ore.

Manipularea dietetică- aceasta tehnică implica trecerea de la alimente la lichide.

Ţinerea de faţă- anchetatorul ţine capul deținutului astfel încât acesta să nu-l poată mişca și pune o mână pe fiecare parte a feței deținutului, strângându-l dar păstrând degetele departe de ochi.

Palme- anchetatorul lovește deţinutul peste faţă, cu degetele răsfirate, izbindu-l între bărbie și lobul urechii

Nuditate -un deținut este obligat să stea dezbrăcat pentru o perioadă lungă de timp.

Pozitii de stres - scopul respectivelor tehnici sunt să stimuleze discomfortul muscular după o perioadă de utilizare prelungită. Două astfel de poziții utilizate au fost să-l așeze pe deținut pe

podea cu picioarele întinse în fața lui și brațele deasupra capului sau l-au pus în genunchi pe podea cu spatele la un unghi de 45 de grade.

ÎNCHISOAREA PITEȘTI

Închisoarea Pitești este numele sub care este cunoscut fostul penitenciar din Pitești, România, renumit pentru așa-zisele încercări de „reeducare”, efectuate sub autorizația autorităților comuniste în perioada anilor 1949-1952 (cunoscute și sub denumirea Experimentul Pitești sau Fenomenul Pitești). Acest experiment nu poate fi redus la o scuză pentru administrarea unor bătăi și torturi brutale, administrate zilnic cu scopul de a „reeduca total” deținuții politici, majoritatea studenți

Procesul început după acea dată a implicat pedepse psihologice (de obicei prin umilire) și tortură fizică. Deținuții, pe lângă bătăile severe administrate regulat, au fost siliți să se tortureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialitățile dinaintea încarcerării.

Toate victimele experimentului au fost inițial trecute printr-un interogatoriu, în timpul căruia tortura fizică a fost aplicată ca mijloc de a revela detalii intime din viața personală a fiecăruia (acest proces fiind denumit "demascarea externă").

Umilirea publică era de asemenea aplicată, de obicei în faza a treia ("demascarea morală publică");] deținuții erau siliți să denunțe toate convingerile, ideile și valorile personale. Trebuie menționat faptul că deținuții credincioși erau îmbrăcați ca Iisus Cristos, iar ceilalți erau siliți să-i insulte; erau forțați să blasfemeze simboluri religioase și texte sfinte.

Pe lângă violența fizică, deținuții supuși "reeducării" erau obligați să facă diferite munci umilitoare pe timp îndelungat (de exemplu, să curețe podeaua cu o cârpă ținută între dinți). Prost hrăniți și ținuți în condiții degradante și nesanitare, deținuții nu aveau permisiunea să aibă contact cu lumea din afara penitenciarului, și erau forțați să-și acopere ochii în rarele situații când ieșeau din celule. Tratamentul la care noii veniți erau supuși de către veteranii "reeducării" includea lovituri pentru a-i împiedica să adoarmă, erau obligați să mănânce la repezeală direct din farfurii lăsate pe podea cu mâinile ținute la spate, și chiar siliți să mănânce fecale sau băgați cu capul în găleți cu urină.