Program de valorificare a potenţialului turistic al judeţului Bistriţa-Năsăud

1. Localizarea şi caracterizarea judeţului

Judeţul Bistriţa-Năsăud este aşezat în extremitatea nordică a României, în jumătatea

septentrională a Transilvaniei, în bazinul superior al Someşului Mare, între 46”48” şi 47”37”

latitudine N şi 23”27” şi 25”36” longitudine E, între judeţul Maramureş (N), Suceava (E-NE),

Mureş (S-SE), şi Cluj (V-SV). Aşezarea geografică favorabilă, calitatea solului, pădurile

bogate şi minereurile din Rodna au permis judeţului şi Municipiului Bistriţa să se dezvolte

constant - Bistriţa s-a plasat pe locul cinci în ierarhia oraşelor din Transilvania în Evul Mediu.

Datorită importantului rol jucat în istoricul dezvoltării, Bistriţa este în prezent capitala

judeţului.

1.1. Scurt istoric

Bistriţa, reşedinţă de judeţ ( cu 81.259 locuitori, la 419 km de Bucureşti ) este situat în

partea de nord-est a Podişului Transilvaniei, în Depresiunea Bistriţei şi este străbătut de râul

Bistriţa. Principala cale de acces este drumul european E58 (DN17) care face legătura între

Transilvania şi Moldova. Municipiul este amplasat pe un teren plan, la o altitudine de 356 m,

pe coordonatele 47°10' latitudine nordică şi 24°30' longitudine estică. Bistriţa este înconjurată

de coline acoperite cu întinse livezi. Ocupă o suprafaţă de 14.547 ha, împreună cu cele şase

localităţi componente: Unirea (5 km), Slătiniţa (10 km), Ghinda (8km), Viişoara (5 km),

Sigmir (6 km), Sărata (10 km).

Descoperirile arheologice efectuate cu ocazia unor săpături în arealul oraşului atestă o

locuire a acestei zone din Neolitic. Totodată au fost identificate unele vestigii din Epoca

Bronzului (o necropolă de incineraţie, o sabie din bronz) şi din perioada dacică (un colier

dacic din argint). Prima menţiune documentară a localtăţii datează din16 iulie 1264, fiind

consemnată cu numele Villa Bistiche. Devine oraş în 1349 (civitas Bysterce) , iar în 1353

obţine dreptul de a ţine târg anual. În 1453, oraşul şi districtul Bistriţa au intrat în posesia

voievodului Iancu de Hunedoara, care a construit o cetate în NE localităţii. În 1465, a început

zidirea centurii de apărare a oraşului, încheiată la începutul secolului XVI. În 1529, oraşul a

fost donat de Ioan Zapolya, voievod al Transilvaniei, lui Petru Rareş, domn al Moldovei, care

l-a stăpânit cu întreruperi, până în 1546. În 1602, oraşul a fost asediat de trupele generalului

austriac, de origine italiană, Giorgio Basta care i-au provocat mari distrugeri, agravate şi de

1

izbucnirea unei ciume cumplite. La 27 iunie 1704 oraşul a fost asediat fără succes de către

curuţi. În a doua jumătate a secolului XIX s-au executat primele lucrări de modernizare şi

sistematizare ale oraşului. Oraşul important centru al luptei de emancipare socială şi naţională

a românilor din Transilvania în secolele trecute, s-a aflat sub ocupaţie ungaro-horthystă în

anii 1940-1944. Este declarat municipiu la 27 iulie 1979. În prezent are în subordine aditivă 6

localităţi componente: Ghinda, Sărata, Sigmir, Slătiniţa, Unirea, Viişoara.

Date istorice:

106-271 e.n.: cea mai mare parte din actualul judeţ Bistriţa-Năsăud era inclusă în

provincia romană Dacia, vestigiile care dovedesc acest fapt sunt castrele romane de la

Orheiu Bistriţei, Ilişua şi Livezile.

1235: Este atestată documentar aşezarea Beclean.

1241-1242: Aşezările Bistriţei şi împrejurimile au fost devastate de hoardele tătare.

1264, iul.16: Prima menţiune documentară a oraşului Bistriţei.

1353: Oraşul Bistriţa capătă dreptul de a avea pecete proprie şi de a organiza un târg

anual.

1409: Sigismund de Luxemburg acordă bistriţenilor dreptul de a ridica ziduri de

apărare în jurul oraşului.

1440: Aşezarea Năsăud este menţionată în documentele vremii.

1452: Regele Ladislau Postumul donează oraşul Bistriţa lui Iancu de Hunedoara.

1529-1546: Bistriţa a fost stăpânită de Petru Rareş.

1601: Trupele generalului Basta asediază oraşul Bistriţa, provocându-i mari

distrugeri.

Împărăteasa imperiului Austro-Ungar, Maria Tereza, hotărăşte să ridice împotriva

năvălirii tătare un riguros sistem de graniţă militară, care s-a extins şi pe valea Rodna,

valea Şieului şi valea Someşului; astfel, la Năsăud, a fost înfiinţat Districtul

Grăniceresc Năsăud.

1762, apr.15: Decretul imperial pentru înfiinţarea miliţiei naţionale grănicereşti, în

urma căruia ia fiinţă regimentul II românesc de la Năsăud.

1786: Este construitâ în Bistriţa prima biserică românească. (str. Crinilor)

1794: Se înfiinţează Institutul Militar Năsăud cu predare în limbile română, germană

şi latină.

1863: La Năsăud se deschid porţile vestitului liceu care i-a avut ca elevi pe George

Coşbuc, Liviu Rebreanu, Ion Pop-Reteganul.

2

1884: La Năsăud a fost sfinţită catedrala greco-catolică în prezenţa episcopului Ioan

Szabo.

1888: Este inaugurată noua clădire a gimnaziului din Năsăud.

1893: Biserica fostei mănăstiri minorite (1270-1280) a fost cumpărată de către

biserica greco-catolică. A fost intabulată în anul 1895.

1918: La 4 noiembrie a luat fiinţă Sfatul Naţional Român din comitatul Bistriţa-

Năsăud, avându-l în frunte pe memorandistul Gavril Tripon.

1.2. Aşezare geografică

Municipiul Bistriţa este situat în partea de nord-est a Podişului Transilvaniei, în

Depresiunea Bistriţei şi este străbătut de râul Bistriţa. Principala cale de acces este drumul

european E58 (DN17) care face legătura între Transilvania şi Moldova. Municipiul este

amplasat pe un teren plan, la o altitudine de 356 m, pe coordonatele 47°10' latitudine nordică

şi 24°30' longitudine estică. Bistriţa este înconjurată de coline acoperite cu întinse livezi.

Ocupă o suprafaţă de 14.547 ha, împreună cu cele şase localităţi componente: Unirea (5 km),

Slătiniţa (10 km), Ghinda (8km), Viişoara (5 km), Sigmir (6 km), Sărata (10 km).

Municipiul Bistriţa este situat în subunitatea morfologică Dealurile Bistriţei. Suprafata

pe care se află este o regiune mai coborată cunoscută ca Depresiunea Bistriţei. Această

depresiune este deschisă la sud-vest şi nord-est, iar înspre nord şi sud este marginită de

dealurile: Cetate (Burgberg) 686 m, Bistriţei (549 m), Ciuha (620 m), Corhana, Cocoş, Jelnei,

Codrişor (Schieferberg), Cighir. Depresiunea Bistriţei este de origine eroziv-acumulativă.

Este strabatută de râul Bistriţa care izvorăşte de pe versantul nordic al Munţilor Călimani, de

sub vârful Bistricioru, de la o altitudine de 562 m, parcurgând un traseu de 64 km până la

intrarea în oraş. Aici primeste doi afluenti cu debit foarte mic şi inconstant, pârâul Ghinzii şi

pârâul Jelnei. De pe Dealul Cetăţii îşi adună apele pârăul Căstăilor care se varsă în râul

Bistriţa între Bistriţa şi Viişoara. Râul Bistriţa traverseaza localitatea Viişoara, trece pe la

marginea localitaţii Sărata şi se varsă în râul Şieu.

3

În ceea ce priveşte judeţul Bistriţa-Nasăud este împărţit, din punct de vedere

administrativ, într-un municipiu, 3 oraşe şi 58 de comune cu 235 de sate. Se învecinează cu

judeţele Cluj, la vest, Maramureş, la nord, Suceava, la est şi Mureş la sud. Judeţul are o

suprafaţă de 5.355 km2 reprezentând 2,25% din suprafaţa ţării.

Relieful este predominant de deal şi podiş (2/3 din suprafaţa judeţului Bistriţa-

Năsăud), aparţinând Podişului Transilvaniei, străjuite la N şi E de unităţi montane ale

Carpaţilor Orientali, cu prelungiri ce ocupă restul de 1/3 din teritoriul judeţului. Cea mai

reprezentativă unitate montană de pe cuprinsul judeţului Bistriţa-Năsăud, este accea a

Munţilor Rodnei, care ocupă partea de N a judeţului, dominând zonele înconjurătoare prin

masivitatea lor impresionantă şi prin câteva vârfuri impunătoare (Ineu, 2.279 m, Muncelu,

1.703m), aflate în arealul său ( Vf. Pietrosu, care constituie altitudinea maximă a masivului,

2.303 m, fiind situat pe teritoriul judeţului Maramureş). Celelalte masive muntoase, care

încadrează prin prelungirile lor judeţul Bistriţa-Năsăud sunt: Munţii Ţibleş (în NV), cu vf.

Ţibleş, de 1.839 m altitudine, aflat la hotarul cu judeţul Maramureş, Munţii Bârgău (în NE),

cu relief peneplenizat dominat de numeroase măguri conice (Heniu Mare, 1.611 m;

Păltineasa, 1.227 m; Vf. Stegii, 1.069 m) şi Munţii Căliman (în E-SE) care îşi etalează

masivitatea prin versantul său de NV şi prin vf. Vulturu (1.501 m), Poiana Tomii (1.470 m).

Unităţile colinare ce aparţin Podişului Transilvaniei, cu structuri monoclinale, domuri şi cute

diapire, ocupă partea centrală şi de V a judeţului, fiind reprezentate prin Muscelele

Năsăudului, Dealurile Bistriţei, Culmea Şieului, partea nordică a Colinelor Mădăraşului şi

Comlodului, Dealurile Lechinţei şi Jimborului, Dealurile Ciceului şi extremitatea estică a

Culmii Breaza, cu vf. Breaza (974 m). În interiorul zonei colinare se individualizează 20 de

depresiuni intracolinare, printre care se remarcă Depresiunea Bistriţa, Sângeorz, Dumitra,

Colibiţa, Budacu.

1.3. Căi de acces

Judeţul Bistriţa-Năsăud are beneficii de pe urma faptului că teritoriul său este

străbătut de drumul european E 576 care reprezintă o punte de legătură importantă cu

Occidentul.

Reţeaua căilor de comunicaţie este bine reprezentată. Aceasta însumează 365 km cale

ferată ceea ce reprezintă o acoperire de 68,2 km/1000 km2 (media pe ţară fiind de 47,7 km2),

iar drumurile publice se desfăşoară pe o lungime de 1446 km, din care 341 km drumuri

modernizate, cu o densitate de 27 km/1002. Dintre acestea se deosebeşte şi drumul naţional

DN17 care asigură legătura cu Austria, Germania, Franţa, Danemarca . Acestea reprezintă

4

factori favorabili dezvoltării turismului în judeţul Bistriţa-Năsăud , prin faptul că permit

accesul la obiectivele turistice şi asigură legătura cu toate localităţile importante din ţară.

În Bistriţa există următoarele căi de acces:

feroviare: - între Salva şi Vişeu de Jos, 61 km;

- între Suceava - Vatra Dornei - Pasul Grădiniţa - Ilva Mare –

Năsăud.

Costurile mai scăzute, mobilitatea şi flexibilitatea transportului rutier în comparaţie cu

cel feroviar a condus la dezvoltarea transportului rutier, societăţile bistriţene asigurând

transportul de mărfuri şi de persoane în toată ţara, cât şi în întreaga Europă.

rutiere: În Bistriţa se interesectează câteva din arterele rutiere principale din

România.

o Cu autoturism propriu:

- Bucureşti-Ploieşti-Braşov-Tîrgu Mureş-Bistriţa

- Bucureşti-Piteşti-Sibiu- Tîrgu Mureş-Bistriţa

- DN17C / Moisei – Bistriţa

o Cu autocar: În Bistriţa sunt numeroase firme de transport de persoane.

aeriene: există un proiect în comuna Budacu de Jos unde se doreşte construirea

unui aeroport care se bazează exclusiv pe transportul produselor rezultate din

activitatea industrială.

Din câte se observă Bistriţa are numeroase căi şi mijloace de transport, fapt ce duce la

o accesibilitate majoră şi preferenţială în ceea ce priveşte drumul către Bistriţa. Infrastructura

judeţului este dezvoltată, fapt justificat de numeroasele căi de acces din şi înspre judeţ.

1.4. Nivelul de dezvoltare economico-socială

Din punct de vedere demografic, judeţul Bistriţa-Năsăud avea (în anul 2004) o

populaţie totală de 319.099 persoane, din totalul populatiei, 36,3% locuieste in mediul urban

si 63,7% in mediul rural, cu o densitate pe km2 de 59 persoane.

5

Repartizarea populaţiei pe sexe şi medii de provenienţă, în perioada 2003-2008 (Tabel nr.1)

JudeţulBistriţa-Năsăud Anii

Total(număr persoane)

Urban(număr persoane)

Rural(număr persoane)

Loc / km2

Ambelesexe

Masc FemAmbelesexe

Masc FemAmbelesexe

Masc Fem

2003319090

158657

160433

115686

56543 59143203404

102114

101290 59,6

2004318558

158430

160128

115459

5637859081

203099

102052

101047 59,5

2005 317254 157630

159624

114978

5607858900

202276

101552

100724 59,2

2006 317685 157849

159836

116205

5676259443

201480

101087

100393 59,3

2007 316689157260

159429

116139

56623 59516200550

100637

  99913 59,1

2008 316787157198

159589

116811

56847 59964199976

100351

99625 59,2

Sursa: Anuarul statistic al județului Bistrița-Năsăud, INSSE, 2004

Din tabel se poate deduce că numărul populaţiei în perioada 2003-2008 este într-o

continuă scădere. Deşi ambele sexe înregistrează o scădere, bărbaţii pierd mai mult teren

decât femeile (1459 bărbaţi, 844 femei). De asemenea se observă o evoluţie descendentă a

numărului locuitorilor şi o accentuare a procesului de îmbătrânire.

Repartizarea populaţiei pe grupe de vârstă în perioada 2003-2008 (Tabel nr.2)

Judeţul Bistriţa-Năsăud Anii

TotalPe grupe de vârstă

0 - 14 ani 15 - 59 ani 60 ani şi peste

2003 319090 61750 203498 53842

2004318558 59545 204835

54178

2005317254

57605205442 54207

2006 317685 56684206463

54538

2007 316689 55540 206130 55019

2008 316787 54827 206417 55543

Sursa: Anuarul statistic al județului Bistrița-Năsăud, INSSE, 2004

6

În anul 2008 faţă de 2003 numărul populaţiei scade cu 2303 persoane. Predominante

sunt persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 59 de ani, urmate de cele de 60 de ani şi peste,

apoi de 0 şi 14 ani. Numărul scăzut al acestora din urmă subliniază faptul că natalitatea a

scăzut semnificativ.

Durata medie a vieţii, pe sexe (Tabel nr.3)                                                                                                             - ani - JudeţulBistriţa-NăsăudAnii

Ambele sexe Masculin Feminin

2000 - 2002 71,79 68,09 75,77

2001 - 2003 71,85 68,35 75,54

2002 - 2004 72,56 69,24 76,12

2003 - 2005 72,75 69,64 76,01

2004 - 2006 72,74 69,64 76,03

2005 - 2007 72,88 69,65 76,33

2006 - 2008 73,30 70,32 76,41

Sursa: Anuarul statistic al județului Bistrița-Năsăud, INSSE, 2004

Din tabel reiese faptul ca durata medie a vieţii populaţiei a crescut cu 1,51% între anii

2006-2008 faţă de anii 2000-2002. Durata de viaţă medie a femeilor în anii 2006-2008 este

mai mare cu 6,09 procente decât cea a bărbaţilor.

Clasificarea populaţiei după etnie (Tabel nr. 4)

Români Maghiari Ţigani Germani Alte naţionalităţi

287827 90,2% 18826 5,9% 11487 3,6% 638 0,2% 319 0,1%

Sursa: Anuarul statistic al județului Bistrița-Năsăud, INSSE, 2004

Structura etnică a populaţiei se prezintă astfel: români (90,2%), maghiari (5,9%),

ţigani(3,6%), germani (0,2%) şi persoane de alte naţionalităţi (0,1%).

Clasificarea populaţiei după religie (Tabel nr.5)

Ortodoxă Penticostală Greco-

catolică

Romano-

catolică

Adventistă Baptistă Reformată

264533 82,9% 20422 6,4%, 7339 2,3% 3829 1,2% 1595 0,5% 2552 0,8% 14678 4,6%

Sursa: Anuarul statistic al județului Bistrița-Năsăud, INSSE, 2004

Datele statistice arată că 82,9% din populaţia judeţului este de religie ortodoxă, iar

restul aparţine altor religii, după cum urmează: reformată 4,6%, penticostală 6,4%, greco-

catolică 2,3%, romano-catolică 1,2%, adventistă 0,5%, baptistă 0,8%, alte religii 1,1%,

nedeclaraţi 0,1%, fără religie 0,1%.

7

2. Prezentarea potenţialului turistic al judeţului

Potenţialul cultural al judeţului este conferit de numărul mare de monumente istorice

(530) şi de patrimoniul cultural mobil, cărora li se mai adaugă şi tradiţiile specifice zonei.

Judeţul Bistriţa-Năsăud beneficiază de elemente de simbol cultural cu valoare de unicat ce

pot fi întrebuinţate şi ele la sporirea potenţialului turistic. Judeţul se înscrie în circuitul

marilor valori turistice ale României datorită destinaţiilor sale turistice, munţilor falnici,

cetăţilor grandioase, frumuseţii portului popular românesc, arhitecturii populare şi

obiceiurilor strâmoşeşti.

2.1. Resursele turistice naturale

Cadrul natural este bogat, variat şi complex, cu o structură peisagistică deosebit de

armonioasă. Complexitatea potenţialului turistic, ca şi gradul său de atractivitate , în general

sunt în strânsă corelaţie cu treapta de relief şi cresc semnificativ, de la deal către munte.

Zona montană a judeţului, este întinsă pe o suprafaţă

de 2600 kmp, fiind străbătută de o reţea de atractive trasee montane, însumând

împreună peste 500 km de poteci şi drumuri de munte ce străbat cinci masive

montane.

Principalele unităţi de relief se impun ca o component de bază în structura geografică

şi peisagistică a Bistriţei-Năsăud, astfel:

zona montană (48 % din suprafaţa totală a judeţului), include partea muntoasă a

lanţului Carpaţilor Estici, partea nordică şi centrală a limitei muntoase incluzând

masivele Ţibleş, Rodna, Suhard, Bârgău şi Călimani;

zona deluroasă (49,3 % din suprafaţa totală a judeţului), include partea centrală şi

vestică a judeţului;

zona de luncă ( 2,7 % din suprafaţa totală a judeţului), care se extinde de-a lungul

cursurilor principale de apă, în special de a lungul râului Someşul Mare şi a

afluenţilor săi.

Munţii Rodnei

În cadrul Carpaţilor Orientali, masivul înalt al Munţilor Rodnei

face parte din grupa nordică a acestora, cunoscută sub numele de Carpaţii

Maramureşului şi Bucovinei, ei fiind singurii munţi alpini din această ramură carpatică.

Se întind pe un spaţiu vast, de peste 1000 km2 şi prezintă aspectul

8

unui masiv impunător cu flancul nordic abrupt, deasupra cumpenei dintre văile

Vişeului şi Bistriţei Aurii, iar cel sudic, prelungit domol până la valea

Someşului. Formele de relief glaciar ocupă un loc mult mai important decât

celelalte tipuri de relief, prezentând creste alpine care urcă peste 2000 m, (Vf.

Pietrosul 2303 m şi Vf. Ineu 2279 m) şi pitoreşti circuri glaciare cu iezere

cristaline, trene de grohotişuri, terase înierbate, şi izvoare alimentând bogate

bazine hidrografice. Munţii Rodnei oferă un potenţial turistic extrem de bogat

pentru turiştii care iubesc drumeţiile, odihna în mijlocul naturii şi

sporturile de munte. Traseul turistic de creastă, cu o lungime de peste 50 km, cel mai

spectaculos din Magistrala Carpaţilor Orientali, vine de pe Munţii Călimani, Bârgău,

Suhard, prin Pasul Rotunda, şi continuă prin Pasul Şetref spre Munţii Ţibleş.

Reţeaua de trasee montane se ramifică din creasta principală pe numeroase

creste secundare, de multe ori mai spectaculoase şi mai pline de surprize decât

magistrala, iar pe fiecare din văile lungi şi împădurite urcă trasee de acces

spre creastă.

Munţii Călimani

Masivul Călimani , măreţ edificiu vulcanic cu o suprafaţă de aproximativ 2000 km2,

constituie o uriasă barieră andezitică situată între Moldova şi Transilvania, reprezintă cel mai

mare masiv volcanic din România (stins în present). Coamele relative domoale care nu urcă

mult peste 2000 m (vf. Pietrosul 2100 m), sunt presărate cu numeroase formaţiuni stâncoase

de origine vulcanică, îmbrăcând forme deosebit de interesante, unele din ele personalizate de

imaginaţia umană: 12 Apostoli ( Moşul, Discipolul, Sfinxul, Capul Pietrei). La poalele

Călimanilor, în afara Parcului Naţional, există una dintre cele mai vechi şi mai bogate parcuri

de vânătoare, Cuşma – Dealul Negru, de unde s-au recoltat, încă de pe vremea regilor,

numeroase trofee europene şi mondiale de urs şi mistreţ.

Munţii Bârgăului

Un peisaj deosebit de pitoresc îl dezvăluie Munţii Bârgăului (jud. Suceava şi

Bistriţa-Năsăud), prin prezenţa unor măguri vulcanice, prin pădurile şi fondul

cinegetic deosebit de bogat. Vastele suprafeţe împădurite care se întind de pe

munţii Călimani până pe munţii Bârgăului, determină în zona turistică Colibiţa

– Piatra Fântânele existenţa unei mari concentraţii de ozon şi ioni de iod în

atmosfera deosebit de curată, nepoluată, renumită din secolul XIX pentru calităţile

curative unice în Europa.

Munţii Suhard

9

Aparţinând grupei nordice din lanţul Carpaţilor Răsăriteni, masivul Suhard este situat

în sectorul central, la egală distanţă faţă de limitele estice şi vestice ale axei carpatine,

orientarea generală a masivului este nord-vest-sud-est, ocupând o suprafaţă de aproximativ

325 km2 şi măsurând aerian circa 35 km.

Geografic şi turistic, masivul reprezintă o unitate montană bine conturată, delimitată

la nord, nord-vest şi est de valea Bistriţei Aurii, dincolo de care se întind culmile

Zimbroslavele, Ţibău, Obcina Mestecănişului şi masivul Rarău-Giumalău; în sectorul nord-

vestic, Pasul Rotunda (1271 m) îl desparte de munţii Rodnei, iar în zona vestică, izvoarele

Someşului Mare, Pasul Suhard (1150 m) şi valea Coşnei, pînă la ieşirea în depresiune,

marchează limitele între Suhard şi munţii Bârgăului; limita sud-vestică şi sudică este marcată

ferm de Depresiunea Dornelor cu văile Dorna şi Coşna, până la confluenţa cu Bistriţa Aurie,

dincolo de care se întinde masivul Călimani.

Geologic masivul este constituit cu precădere din şisturi cristaline în partea nordică şi

centrală, fiind o continuare a axei cristaline din munţii Rodnei. Culminând în vârful Omu

(1932 m). Suhardul se înscrie pe locul 5 în „topul" de înălţime al grupelor montane din

Carpaţii Răsăriteni (Rodna 2305 m, Călimani 2102 m, Maramureş 1962 m, Ciucaş 1956 m,

Suhard 1932 m, Gârbova-Baiului 1923 m, Ceahlău 1907 m). Creasta principală se desfăşoară

sinuos urmând direcţia generală nord-vest-sud-est, înscriindu-se de la 1932 m altitudine, cota

cea mai înaltă, pînă la 800 m, altitudinea cea mai coborâtă. În ansamblu întregul masiv

permite subdivizarea în trei unităţi: Omu, Fărăoane şi Ouşoru.

Someşul Mare este un râu care izvorăşte din Munţii Rodnei şi se varsă în Someş.

Străbate oraşele Sângeorz-Băi, Năsăud, Beclean. Se formează la confluenţa a două braţe

Pârâul Mariei (Râul Preluci) şi râul Zmeu. Lungimea cursului de apă este de 130 de km.

Acesta are o mulţime de afluenţi printer care se regăsesc şi: Zmeu, Măria, Valea Glodului,

Valea Mare, Cârţibaşu, Ilva, Budun, Târgul, Frâu, Bratoşa, Şieu, Meleş, Valea Viilor.

Principalele localităţi pe care le traversează sunt: Şanţ, Rodna, Bistriţa-Năsăud, Sângeorz-

Băi, Anieş, Maieru, Cormaia Ilva Mică, Feldru, Nepos, Poderei, Rebrişoara, Năsăud Salva,

Nimigea de Sus, Bistriţa-Năsăud, Mititei, Nimigea de Jos, Mocod, Floreşti, Mogoşeni,

Săsarm, Cociu, Beclean, Măluţ, Braniştea, Sânmărghita, Dâmbu Mare,Mica:

Urmărind limitele judeţului rezultă o imagine extreme de variată a teritoriului său care

înglobează înălţimi muntoase, dealuri şi depresiuni. Diferenţa de nivel între cota maximă

(2279 – vf. Ineu) şi cea minimă (275 m- Valea Ilisua) este de 2004 m.

Elementele hidrografice

10

Reţeaua hidrografică, a cărei lungime totală depăşeşte 3000 km,aparţine în majoritate

bazinului Someşului Mare, la care se adaugă şi câţiva afluenţi tributari Bistriţei Aurii

(Putreda, Bâla, Lala, Dornişoara) în NE şi Mureşului (Luţu, Lechinţa, Şesu, Pârâu de

Câmpie) în sudul Someşului Mare, al cărui bazin de recepţie are o suprafaţă de 4990 km2,

străbate judeţul de la NE la SV, colectând o puzderie de râuri, printre care: Valea Băilor,

Anieş, Cormaia, Rebra, Sălăuţa, Ţibleş, Valea Lungă, Ilva, Şieu, Meleşu.

În continuare, vom prezenta elementele hidrografice reprezentative ale judeţului:

Someşul Mare (119 km) care are pe malul drept şase afluenţi mai însemnaţi : Izvorul

Băilor sau Valea Vinului (14 km) , Anieş (20 km), Cormaia (21 km), ), Rebra (44 km),

Salauta (44 km), Zagra i Ilisua (52 km) iar pe malul stâng are un singur afluent mai mare Ilva

(51 km) ce vine din Carpaţi pe o linie aproape paralelă cu Someşul, pe care îl întâlneşte la

Ilva Mică .

Bistriţa (67 km), Budacul şi Şieul izvorăsc din Munţii Călimani. Bistriţa are un bazin

hidrografic cu o suprafaţă de 7039 km2. Altitudinea medie a bazinului hidrografic este de

circa 920 m, iar relieful se caracterizează prin masivitate şi altitudini mari în vest şi în partea

superioară a bazinului hidrografic, apoi tot mai reduse spre est şi sud-est.

Someşul Mic este un afluent de stânga al Someşului Mare şi se formează din unirea

Someşului Rece cu Someşul Cald în dreptul localităţii Gilău. Traversează oraşul Cluj-Napoca

şi se uneşte cu Someşul Mare la Dej pentru a forma râul Someş.

Lacul Lala Mare este un lac glaciar. Este localizat în munţii Rodnei, sub vârful Ineu,

la o altitudine de 1815 m. Face parte din rezervaţia naturală ˝Ineu-Lala˝. Este cel mai extins

lac glaciar din Munţii Rodnei având suprafaşa de 5637,5 m². Face parte din Rezervaţia mixtă

„Ineu - Lala”.

Lacul Lala Mic este un lac glaciar. Este localizat în Munţii Rodnei, sub vârful Ineu.

Din el izvorăşte râul Lala, care se varsă în Lacul Lala Mare. Face parte din Rezervaţia mixtă

„Ineu - Lala”.

Lacul "Cetăţele" se află la sud de localitatea Căianu Mare, jud.Bistriţa-Năsăud, pe

dealul Cetăţele. Pe drumul naţional 17 DN17 se ajunge în comuna Uriu, jud.Bistriţa-Năsăud,

iar de aici, de la kilometrul 15+700, se desprinde drumul judeţean 171 Uriu-Târgu Lăpuş,

asfaltat până la Spermezeu, care ne duce până în localitatea Căianu Mic. De aici trecem valea

Ilişua şi ajungem în localitatea Căianu Mare, de unde urcăm dealul Cetăţele şi ajungem la lac.

Se poate ajunge aici şi plecând din localitatea Ilişua, prima localitate situată pe valea Ilişua,

amonte de Uriu. din Ilişua trecem podul de beton peste valea Ilişua pe drumul care duce la

11

preventoriul Ilişua, ocolim preventoriul şi ajungem la ultimele case ale localiţăţii. Urcăm pe

pantele sudice ale dealului Cetăţele şi când ajungem în vârf, vedem lacul.

Barajul Colibiţa a creat prin acumulare lacul Colibiţa, care este un lac artificial de

acumulare din Munţii Călimani, judeţul Bistriţa-Năsăud. A fost amenajat în perioada 1977 -

1991 cu scop hidroenergetic pe cursul râului Bistriţa. Are suprafaţa de 270 ha, lungimea de

13 km şi volumul de 65 mil m3 fiind situat la o altitudine de 900 m. Pe malurile lacului se află

staţiunea turistică Colibiţa.

Clima este temperat –continentală moderată, cu ierni lungi şi umede, veri răcoroase şi

anotimpuri de tranziţie (primăvară şi toamnă) mult mai scurte decât în partea de sud a ţării.

Valorile medii anuale ale temperaturii aerului variază între 00 C, în zonele montane înalte, la

peste 1900 m altitudine şi 8-8,50 C, în regiunile deluroase.

Temperatura maximă absolută înregistrată pe teritoriul judeţului a fost de 40,60 C, la

Teaca (16 august 1952), iar minima absolută de -33,80 C, la Bistriţa (18 ianuarie 1953).

Cantitatea de precipitaţii prezintă variaţii anuale, anotimpuale şi lunare în raport cu

altitudinea unităţilor de relief, atingând valori medii anuale de 650 mm, în zonele colinare şi

peste 1400 mm, pe crestele munţilor, imprimând climatului un caracter de umiditate

accentuată. Pe un areal ce depăşeşte 50% din suprafaţa judeţului precipitaţiile însumează

peste 800 mm anual. Direcţia predominantă a vânturilor este dinspre Vşi NV (cu schimbări

evidente de la iarnă la vară), înregistrând o viteză medie de 3,5 m/s, intensităţi mai mari

manifestându-se pe culmile montane, unde vântul suflă în rafale cu viteze ce depăşesc uneori

40 m/s.

Vegetaţia şi flora

Vegetaţia prezintă o pronunţată etajare pe verticală datorată reliefului predominant

deluros şi muntos. La peste 1800 m altitudine, se extinde etajul alpin, dominat de diferite

ierburi şi arbuşti pitici, multe dintre ele rarităţi sau endemisme carpatice, ocrotite de lege şi

declarate monumente ale naturii. Printre acestea se remarcă floarea-de-colţ ( Leontopodium

alpinum), narcisa (Narcissus stellaris), smirdarul (Rhododendron kotschyi), jneapănul. Între

1300 şi 1800 m altitudine se află zona pădurilor de conifere,constituite predominant din

molid (Picea abies), iar sub acest etaj până la 500 m altitudine, sunt răspândite pădurile de

foioase (care acoperă majoritatea dealurilor), alcătuite din fag (Fagus silvatica), gorun

(Quercus petraea) şi carpen (Carpinus betulus), în alternanţă cu pajişti secundare, livezi şi

terenuri agricole. Dealurile din partea de N a judeţului (Muscelele Năsăudului) sunt acoperite

cu păduri de fag, în amestec cu carpen, brad şi molid, la fel ca şi versanţii munţilor.

Fauna

12

Relieful şi vegetaţia caracteristică teritoriului judeţului Bistriţa-Năsăud favorizează

prezenţa unei faune specifice zonei de munte şi podiş.

Abundentă şi variată, este reprezentată în primul rând prin specii de pădure, de

importanţă cinegetică: cerbul carpatin (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus capreolus),

mistreţul (Sus scrofa), ursul (Ursus arctus), râsul (Lynx lynx), jderul (Martes martes), lupul,

vulpea, pisica sălbatică, cocoşul de munte (Tetrao urogallus), cocoşul de mesteacăn (Lyrurus

tetrix), acvila etc.

În regiunile montane înalte a fost recolonizată, în ultimele decenii, capra neagră

(Rupicapra rupicapra). În zonele joase se întâlnesc iepuri, şoareci de câmp, şobolani,

hârciogi, potârnichi, prepeliţe etc. Domeniul apelor este bogat în scobar, mreană, clean,

somn, lipan,păstrăv.

Rezervaţiile naturale

Pe fondul ocrotirii faunei – determinate de necesitatea conservării procesului natural

de evoluţie, au fost creeate rezervaţiile naturale. Pot fi observate, în mare, următoarele unităţi

distincte:

Rezervaţia mixtă „Ineu - Lala” de 2568 ha, prezintă o largă dezvoltare a reliefului

glaciar (custuri, circuri glaciare, văi glaciare, morene), cuprinzând elemente ale reţelei

hidrografice deosebit de pitoreşti (cascade, lacuri glaciare) şi elemente ale florei şi faunei

caracteristice acestor munţi: tisa, zimbrul şi cocoşul de mesteacăn. Face parte din Parcul

Naţional Munţii Rodnei.

Rezervaţia naturală "Tăuşoare-Zalion" de la Gersa, a fost declarată monument al

naturii în principal datorită prezenţei cristalelor de gips şi a unor fosile cu importanţă

ştiinţifică descoperite în cadrul ei (insecte, crustacei, lilieci).

Peştera Izvorul Tăuşoarelor are o dezvoltare de 16107 m şi o adâncime de 461,6 m

(cea mai mare diferenţă de nivel din România). Ea drenează în subteran cursul epigeu al

pârâului Izvorul Tăuşoarelor. Galerii lungi şi nu de puţine ori înguste, leagă sălile mari ale

acestei peşteri tinere şi active ce adăposteşte relativ puţine formaţiuni carstice. Se remarcă

apariţia a numeroase anthodite de gips şi aragonit a căror elemente depăşesc uneori 10 cm

lungime şi sunt grupate în aşa fel încât au aspectul unor crizanteme de piatră. Interesantă este

şi apariţia unor depozite aluvionare stratificate, groase (peste 10 m), care colmatează unele

diaclaze ale peşterii. Studiul acestora este deosebit de important pentru paleoclimatologie.

Peştera Jgheabul lui Zalion este situată aproape de izvoarele Pârâului Orbului, afluent

de stânga al Văii Seci. Accesul se face de pe Valea Telcişorului iar în subteran se pătrunde pe

o galerie descendentă care debuşează într-un aven îngust ce nu depăşeşte 3 m, dar are o

13

adâncime de 44 m. Jgheabul lui Zalion are 4513 m lungime iar adâncimea peşterii este de 303

m. În cea mai mare parte peştera este foarte îngustă, pigmentată cu numeroase cascade.

Formaţiunile de peşteră sunt prezente pe tot parcursul.

Rezervaţia botanică Poiana cu narcise din Muntele Saca, Munţii Rodnei, are 5 ha. Pe

muntele Saca, din masivul cristalin al Rodnei, se poate ajunge plecând din localitatea Valea

Vinului, situată la 8 km de Rodna Veche. Din Valea Vinului pleacă către muntele Saca două

poteci mai bune: prima urcă spre vest spre Dealul Popii iar a doua urmăreşte Valea Secii şi

apoi urcă pe versantul sudic al Dealului Popii. Drumul până la vârful Saca durează 3 ore din

Valea Vinului. La 7 km de localitatea Valea Vinului, pe vârful Saca, se află o poiană mare cu

narcise, situată la altitudinea cea mai mare din ţară (1600 m). Alături de narcise (Narcissus

angustifolius f.stellaris), întâlnim Opaiţa multicoloră (Lychnis nivalis), Crucea Pământului

(Heracleum Carpaticum) şi alte specii rare.

Lacul "Cetăţele" se află la sud de localitatea Căianu Mare, judeţul Bistriţa-Năsăud, pe

dealul Cetăţele. Pe drumul naţional 17 DN17 se ajunge în comuna Uriu, judeţul Bistriţa-

Năsăud, iar de aici, de la kilometrul 15+700, se desprinde drumul judeţean 171 Uriu-Târgu

Lăpuş, asfaltat până la Spermezeu, care ne duce până în localitatea Căianu Mic. De aici

trecem valea Ilişua şi ajungem în localitatea Căianu Mare, de unde urcăm dealul Cetăţele şi

ajungem la lac. Se poate ajunge aici şi plecând din localitatea Ilişua, prima localitate situată

pe valea Ilişua, amonte de Uriu. Din Ilişua trecem podul de beton peste valea Ilişua pe drumul

care duce la preventoriul Ilişua, ocolim preventoriul şi ajungem la ultimele case ale localiţăţii.

Urcăm pe pantele sudice ale dealului Cetăţele şi când ajungem în vârf, de unde vedem lacul.

Lacul s-a format în spatele unui mare val de alunecare pornit din vârful Cetăţele. Regiunea

este alcătuită din sedimente badeniene şi sarmaţiene, predominant argilo-marnoase, care au

determinat apariţia unor alunecări de mare amploare. Subsăparea versantului stâng al văii

Ilişua şi litologia sedimentelor (prima determinată de a doua) care-l constituie, în condiţiile

unui climat umed, au generat aceste alunecări deplasive şi asecvente, mari. Depresiunea în

care se află Lacul Cetăţele (sau Lacul Căianului), are aspectul unei gropi uriaşe, încadrată de

versanţii abrupţi şi înalţi ai locului de desprindere şi ai corpului de alunecare (cca 40 m faţă

de oglinda lacului). Lacul are o fomă ovală - alungită pe direcţia nord-vest - sud-est; o

lungime de 227 m, lăţime de 64 m şi o adâncime maximă de 4,85 m. Suprafaţa lui este de

8787 m2, dar datorită adâncimii medii relativ mici (2,12 m) volumul de apă este scăzut. Este

alimentat cu apă din precipitaţii şi izvoare de fund, iar bilanţul apei este constant datorită

prezenţei unor izvoare submerse formate în urma intersectării nivelului freatic în timpul

alunecării, impermeabilităţii rocilor ce încadrează cuveta respectiv echilibrului dintre

14

precipitaţii şi evaporaţie. Adâncimea şi suprafaţa sa a scăzut şi scade continuu datorită

depunerii aluviunilor aduse de precipitaţii de pe versanţi.

Parcul dendrologic Arcalia (la 17 km vest de Bistriţa, în apropierea satului Arcalia) -

se întinde pe mai mult de 16 ha şi adăposteşte peste 150 de specii de copaci provenind din

diverse zone ale lumii (salcâm japonez, brad argintiu, molid caucazian etc).

Lacul Zagra sau cum mai este denumit Lacul cu broaşte ţestoase se află la cca. 500 m

est de localitatea Zagra, pe versantul de pe malul stâng al văii Zagrei. Se poate ajunge aici

plecând din Beclean sau Bistriţa spre Mocod, iar din Mocod drumul pe valea Zagrei. Înainte

de a intra în Zagra, la ultima curbă a şoselei apare o potecă care conduce pe dealul pe care se

află "tăul". La est de Zagra, pe versantul sudic al dealului Comoara, apare un mic platou

format în urma unor alunecări vechi. Pe acest platou se află un lac cu o suprafaţă de cca. 1800

m2 şi o adâncime necunoscută, în care trăiesc ţestoasele de lac. Lacul este înconjurat de trestie

şi papură iar pe suprafaţa sa plutesc insuliţe de plaur. Bogat în broaşte ţestoase, şerpi, păsări

de baltă, lacul impresionează prin frumuseţe şi sălbăticie. Este singura staţiune pentru broasca

ţestoasă din ţară, care nu a suferit modificări şi merită să fie ocrotită ca rezervaţie zoologică.

Lacul s-a format în urma alunecării rocilor sedimentare miocene de pe versantul sudic al

dealului Comoara şi este alimentat cu apă din izvoare şi precipitaţii.

Masivul de sare de la Sărăţel este un diapir de sare (masiv de sare), acoperit de

depozite cuaternare subţiri (depozitele aluvionare ale râurilor Şieu şi Budac), care în câteva

puncte sunt îndepărtate, sarea masivă apărând la suprafaţă. Prezenţa sării a generat apariţia de

izvoare sărate, bălţi cu apă sărată, eflorescenţe saline şi plante specifice sărăturilor. Masivul

de sare de la Sărăţel este situat la cca 14 km sud-vest de Bistriţa, în zona de confluenţă a

râurilor Bistriţa, Budac şi Şieu. Din drumul naţional (şoseaua DN17) Dej-Bistriţa, la km

52+500 se ramifică spre sud drumul naţional 15 A, care merge spre Reghin. La 1,2 km de

ramificaţie, după ce traversează calea ferată Sărăţel-Bistriţa şi râul Şieu, drumul intră în satul

Sărăţel. La 1,5 km de marginea estică a localităţii, plecând pe drumul care duce, pe sub dealul

Cetăţii, spre Domeşti, în locul numit Bobeica, se află sectorul de apariţie al acestor

manifestări saline.

Vulcanii noroioşi de la Monor, regiunea este alcătuită din sedimente miocene,

reprezentate prin argile, marne, gresii şi nisipuri. În apropierea localităţii apar la suprafaţă

sedimente sarmaţiene. Înspre catena eruptivă a Călimanilor întâlnim sedimente miocen

superioare, reprezentate prin marne cu intercalaţii subţiri de gresii şi nisipuri. Vulcanii

noroioşi apar din argilele marnoase sarmaţiene ale unei structuri gazeifere de care sunt legaţi

genetic. Tectonic, regiunea este alcătuită dintr-o succesiune de anticlinale şi sinclinale, dintre

15

care unele anticlinale sunt purtătoare de gaz metan. Localitatea Monor, în apropierea căreia

apar vulcanii noroioşi, este situată la 42 km de Bistriţa, în extremitatea sud-estică a judeţului

Bistriţa-Năsăud, aproape de marginea sud-vestică a Munţilor Călimani. Plecând din Bistriţa

pe DN17, după aproximativ 10 km, se ajunge la intersecţia cu drumul judeţean 154, pe care îl

vom urma până la Monor. Vulcanii noroioşi se află la marginea sud-vestică a localităţii, pe

malul stâng al pârâului Lutului. Aproape de ieşirea din Monor spre Batoş se află zona

mlăştinoasă cu vulcanii noroioşi , numită la "La gloduri".

2.2. Resurse turistice antropice

În conformitate cu legea 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului

naţional -Secţiunea a III a- zone protejate, resursele antropice sunt clasificate astfel:

a) Clădiri civile urbane:

Casa argintarului este un monument de arhitectură, din Bistriţa, de la începutul

Renaşterii. Monument de arhitectură de la începutul secolului al XVI-lea, fostă locuinţă a

unui mare meşter bijutier care i-a înfrumuseţat faţada (între 1560-1563) cu admirabile

ancadramente de piatră în stilul Renaşterii, executate de arhitectul elveţian Petrus Italus.

Casa Andreas Beuchel sau Ioan Zidarul din Piaţa Centrală nr. 30 a fost construită în

secolele XV-XVI şi este una dintre cele mai frumoase case bistriţene cu elemente

arhitecturale specifice stilului gotic şi stilului Renaşterii.

Şirul Şugătele este un complex arhitectural medieval din judeţul Bistriţa-Năsăud.

Clădirile sunt etajate şi sunt legate între ele formând o galerie cu 20 de bolţi ce se sprijină pe

21 de pilaştrii.

b) Ansambluri urbane:

Ansamblul urban fortificat Bistriţa. Cetatea Bistritei, deci fortificaţia nucleului urban

s-a realizat după 1464, când regele Matei Corvin a acordat bistriţenilor privilegiul de a

împrejmui cu o centură de fortificaţii întreaga urbe. Iniţial existase la Bistriţa o fortificaţie de

refugiu care funcţionase încă din secolul al XIII, dar care fiind în paragină a fost înlocuită de

o fortificaţie mai amplă. După anul 1464 bistriţenii utilizează piatra din vechea fortificaţie

pentru realizarea celei noi, astfel încât, azi când discutăm de cetatea Bistriţei ne referim la

ansamblul urban fortificat în secolul al XV-lea.

c) Biserici şi ansambluri mănăstireşti:

Biserica evanghelicã Comuna Galaţii Bistriţei, satul Herina Bistriţa-Năsăud: Herina,

mai demult Hirina (în maghiară Harina, în dialectul săsesc Minziref, Minzdref, în germană

16

Mönchsdorf, Münzdorf ) este o localitate în judeţul Bistriţa-Năsăud, Transilvania, România,

ce aparţine comunei Galaţii Bistriţei, situată la 4 km nord de reşedinta de comună şi la 16 km

sud de oraşul Bistriţa, pe drumul naţional 15A (Reghin - Bistriţa), într-o zonă de deal, atestată

documentar din 1246. Pe dealul din nord-estul localităţii a fost construită între 1250-1260 o

biserică în stil romanic (iniţial romano-catolică, a unei mânăstiri benedictine), monument de

arhitectură (cea mai mare şi mai frumoasă biserică romanică din România). Biserica

Evanghelică-Luterană a aparţinut unei mănăstiri de maici. Este o bazilică cu 3 nave, cu 2

turnuri pe faţada de vest, construită din cărămidă. Absida principală este încadrată de 2

absidiole ascunse în grosimea zidurilor. Deasupra navelor laterale există false tribune. Latura

de vest este prevăzută cu o tribună.

d) Unităţi administrativ-teritoriale cu concentrare foarte mare a patrimoniului

construit cu valoare culturală de interes naţional:

Municipiul Bistriţa: Bistriţa, mai demult Bistriţiu, Bistriţă, Târgul Roşu (în dialectul

săsesc Nîsner-Bistritz, Nîzn, Bästerts, Bîsterts, în germană Bistritz, Nösen, în maghiară

Beszterce) este reşedinţa judeţului Bistriţa-Năsăud şi cel mai mare oraş din acest judeţ, cu o

populaţie de 86109 locuitori (2002). Prima colonizare a zonei de către saşi a avut loc în anul

1206, când a fost întemeiată localitatea Nösen, regiunea din jur fiind denumită Nösnerland.

Localitatea a fost atestată documentar din anul 1241, primind drepturi orăşeneşti de la 1353.

A fost un important centru comercial medieval, fiind una din cele 7 cetăţi ale Transilvaniei

(Siebenbürgen). După 1944 populaţia germană (săsească) a oraşului a fost deportată în Rusia.

De acolo saşii au preferat să emigreze în Germania sau în Austria. Puţini s-au întors pe

meleagurile natale. Dintre cei întorşi, cei mai mulţi au emigrat după anul 1989.

Oraşul Beclean: cunoscut şi ca Beclean pe Someş, (în maghiară Bethlen, în germană

Bethlen) este un oraş în judeţul Bistriţa-Năsăud. Beclean are o populaţie de 10878 locuitori şi

este un important nod de cale ferată. Este atestat documentar din 1235. Ca mijloc de protecţie

împotriva deselor incursiuni tătare au fost ridicate iniţial palisade şi valuri de pământ. Cetatea

a fost construită ulterior, pe cheltuiala familiei nobiliare Bethlen, de care se leagă numele

localităţii. În timpul revoltei curuţilor (1703-1711) cetatea a fost serios afectată. În anul 1848

generalul revoluţionar Józef Bem a obţinut la Beclean o victorie asupra trupelor imperiale

austriece.

Comuna Budacu de Jos: Comuna este limitrofă municipiului Bistriţa, fiind situată în

partea sud-estică a reşedinţei de judeţ, celelalte unităţi administrativ-teritoriale învecinate

fiind comunele Cetate, Dumitriţa, Şieu, Măreşelu. Suprafaţa totală a comunei este de 6058 ha.

Suprafaţa agricolă totală este de 4688 ha. Numărul locuitorilor din comună este de 3154

17

persoane, structura demografică prezentându-se astfel: 3154 români, 24 maghiari, 731 romi, 4

germani.

Comuna Cetate are în componenţă trei sate: Satu Nou, satul de reşedinţă, Orheiu

Bistriţei şi Petriş. Se învecinează la nord cu comuna Livezile, la vest cu comuna Dumitriţa, la

sud cu comuna Şieu, iar la est cu judeţul Mureş. Până în anul 2002, comuna Cetate avea şase

sate în administraţie. Prin legea nr. 537 din 24 septembrie 2002, satele Budacu de Sus,

Dumitriţa şi Ragla au trecut în administraţia comunei Dumitriţa. Ca obiective turistice avem

Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Dumitru” (secolul al XVIII-lea) din satul Petriş,

Biserica evanghelică din secolele al XIV-lea- al XV-lea, cu turn clopotniţă din 1820-1822,

preluată de cultul ortodox, din satul Petriş.

 Comuna Dumitra: mai demult Dumitrea mare, (în dialectul săsesc Mätteršdraf,

Mättešdref, în germană Mettersdorf, Mettersdorf bei Bistritz, în maghiară Nagydemeter) este

o localitate în judeţul Bistriţa-Năsăud, situată pe drumul 17C ce leagă oraşul Bistriţa de

oraşul Năsăud (25 km), în depresiunea cu acelaşi nume, din nord-vestul Dealurilor Bistriţei,

cu aspect de bazinet, într-un relief de luncă şi terase. Comuna Dumitra este alcătuită din 3

sate: Dumitra, Cepari, Tărpiu.

Comuna Galaţii Bistriţei : mai demult Galaţi (în dialectul săsesc Heresdref, Hieresdref,

în germană Heeresdorf, Heresdorf, Gallatz/Bistritz, în maghiară Galacfalva) este o comună

din judeţul Bistriţa-Năsăud, situată pe drumul naţional DN15A (Reghin – Bistriţa), la 20 km

sud de Bistriţa, pe râul Dipşa, la poalele Dealului Pădurea Murii (Dealurile Şieului). Este

alcătuită din 5 sate: Galaţii Bistriţei, Albeştii Bistriţei, Dipşa, Herina, Tonciu.

Comuna Milaş: mai demult Milaşul Mare, (în maghiară Nagynyulas, colocvial

Nyulas, în germană Hasendorf, în trad. "Satul cu iepuri", "Iepureni") este o comună în judeţul

Bistriţa-Năsăud. Populaţia în 2007 era de 1530 locuitori. Localitatea Milaş este atestată

documentar din anul 1315. Sate component: Comlod, După Deal, Ghemeş, Hirean, Milaş,

Orosfaia.

2.3. Principalele trasee turistice în zonă

Datorită reliefului montan foarte dezvoltat, a resurselor numeroase, a bogăţiei cultural

artistice, în Bistriţa Năsăud există o serie de trasee montane, culturale, etnofolclorice. Prin

18

aceste trasee se pot cunoaşte majoritatea elementelor turistice importante ale judeţului, iar

turiştii achiziţionează un bagaj de cunoştinţe foarte complex.

Trasee montane

Turismul montan s-a bucurat de mare interes de pe la mijlocul secolului XIX. În

prezent Bistriţa-Năsăud are în administrare 70 de trasee montane, cu o lungime de peste 50 de

km. Salvamont Bistriţa-Năsăud operează pe 60 de trasee în Munţii Călimani, câte două în

Munţii Suhard, Bârgău şi Rodnei şi patru în Munţii Ţibleş.

Trasee etnofolclorice

Tezaurul folcloric impresionează prin bogăţia şi diversitatea sa, în care se mai

păstrează tiparele arhaice în arta poetică şi linia melodică. Bistriţa-Năsăud reprezintă o zonă

etnografică de excepţie în spaţiul românesc prin valorile folclorice şi ale artei populare, de

înaltă măiestrie şi rafinament şi care se moştenesc nealterate de milenii. Pe cuprinsul

judeţului se întâlnesc o serie de datini, obiceiuri şi tradiţii care s-au păstrat aproape

neschimbate din vremuri de care străbunii îşi amintesc cu mare plăcere. În prezent formele de

manifestare sunt ample, îmbinând vechile rituri cu acte ceremoniale şi cu manifestări

spectaculoase. Dintre acestea se disting tradiţiile, folclorul şi portul popular şi

Bârgăului,confecţionarea pieselor de port şi a ţesăturilor de interior; prelucrarea pieilor şi a

produselor animale, confecţionarea uneltelor şi a vaselor de ceramică sau lemn, de uz casnic

şi gospodăresc. Costumele populare se remarcă prin originalitatea, frumuseţea şi eleganţa lor,

decoraţia şi cromatica specifică deosebind doar portul de pe Valea Someşului de cel de pe

Valea Bistriţei sau din Valea Bârgăului şi de la Şieu. Ţesăturile, cusăturile, pieptarele,

realizate într-o mare varietate coloristică şi ornamentală, ca şi prelucrarea lemnului, ilustrează

de asemenea arta populară.

3. Analiza bazei tehnico-materiale şi a ofertei de servicii

Unităţi de cazare

19

Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică în perioada 2003-2006 (Tabel nr. 6)

Anii 2003 2004 2005 2006Hoteluri 10 10 12 13Moteluri 2 3 4 4Vile turistice 11 11 12 14Cabane turistice 12 12 13 13Pensiuni turistice urbane 4 4 5 6Pensiuni turistice rurale 3 5 6 6Pensiuni agroturistice 20 21 21 21Campinguri 3 3 3 3Bungalouri 1 1 2 2Tabere elevi şi preşcolari 5 5 5 5Unităţi tip căsuţe 2 1 1 1Total 73 76 84 88

Sursa: Anuarul statistic al judeţului Bistriţa-Năsăud, INSSE, 2006

Din datele din tabel se observă că numărul unităților de cazare rămâne relativ

constant, mica excepție este hotelul dar nici numărul acestora nu crește foarte mult. În cei 4

ani numărul motelurilor crește cu două unități, pensiunile turistice rurale cu trei, pensiunile

agroturistice cresc cu una, în timp ce unitățile tip căsuță se reduc cu una.

Capacitatea şi activitatea de cazare turistică (Tabel nr. 7)

Judeţul Bistriţa-Năsăud

Anii

Capacitate de cazare

Sosiri(mii)

Înnoptări(mii)

Indicii de utilizarenetă a capacităţiiîn funcţiune          (%)

Existentă 1)

(locuri)

În funcţiune(mii locuri-zile)

2003 2752  729,1   71,3  298,1 40,9

2004 2915  808,0  65,0 235,0 29,1

2005 2660  839,1  65,8 274,8 32,7

2006 2705  834,5     71,2 260,7 31,2

2007 2730 766,9  72,6 253,3 33,0

20

2008 2728 818,0 67,6 239,1 29,2

Sursa: Anuarul statistic al județului Bistrița-Năsăud, 2004

Se constată o evoluție descendentă a numărului de locuri de cazare ca și în cazul

numărului de sosiri și înnoptări.

Distribuția unităților de cazare turistică pe categorii de confort (Tabel nr. 8)

2003 2004 2005 2006Total 73 76 84 88Hoteluri 10 10 12 134* 3 3 3 33* 3 3 4 52* 2 2 3 31* 1 1 1 1Neclasificate 1 1 1 1Moteluri 2 3 4 43* 1 1 12* 1 1 2 21* 1 1 1 1NeclasificateVile turistice 11 11 12 143* 3 3 4 42* 4 4 4 61* 3 3 3 3Neclasificate 1 1 1 1Cabane turistice 12 12 13 132* 6 6 6 61* 5 5 6 6Neclasificate 1 1 1 1Pensiuni turistice urbane 4 4 5 64*3* 1 1 2 32* 2 2 2 21* 1 1 1 1Pensiuni turistice rurale 3 5 6 63* 3 3 32* 2 1 2 21* 1 1 1 1Pensiuni agroturistice 20 21 21 212* 12 13 13 131* 8 8 8 8Bungalouri 1 1 2 2

21

3* 1 11* 1 1 1 1Tabere elevi și preșcolari 5 5 5 5Neclasificate 5 5 5 5Unități tip căsuțe 2 1 1 11* 2 1 1 1Neclasificate

Sursa: Anuarul statistic al județului Bistrița-Năsăud, INSSE, 2004

• Caracteristici funcțional-comerciale ale principalelor unități de alimentație

Acestea se referă la facilitățile de alimentație și ,,catering” pentru servirea mesei

turiștilor pe durata sejurului lor temporar la destinațiile turistice. Tot aici sunt incluse și

facilitățile oferite de unitățile de alimentație, altele decât cele destinate strict hranei turiștilor:

berării, cafenele, baruri de noapte, de zi, cofetării, patiserii etc.

Restaurantul este un local public care îmbină activitatea de producție cu cea de

servire, punând la dispoziția clienților o gamă diversificată de preparate culinare, produse de

cofetărie – patiserie, băuturi și unele produse pentru fumători.

Restaurant Dracula;

Restaurant Someșul;

Restaurant Bistrița;

Restaurant Cora.

Restaurantul cu specific este o unitate de alimentație pentru recreere și divertisment,

care, prin dotare, profil, ținuta angajaților, momente recreative și structura sortimentală,

trebuie să reprezinte obiceiuri gastronomice locale sau naționale, tradiționale și specifice

diferitelor zone.

Bradul – Restaurant cu specific românesc;

Drumul Mătăsii - Restaurant cu specific chinezesc.

Crama desface o gamă largă de vinuri. Acestea se pot servi atât îmbuteliate, cât și

neîmbuteliate. Se realizează și se desface o gamă specifică de preparate culinare. Vinurile se

servesc în carafe sau căni din ceramică. Este dotată cu mobilier din lemn masiv, iar pereții

sunt decorați cu scoarțe, ștergare etc. Poate avea program muzical, tarafuri de muzică

populară.

Crama Bistrița Veche. Aici poți savura delicioasele mâncăruri tradiționale țărănești și

pastorale începând de la tradiționala mămăligă cu brânză și smântână și până la cele mai

22

sofisticate preparate. Țuica vinul de casă sau cele mai fine băuturi fac deliciul unei mese

savuroase întregite de atmosfera muzicii populare.

Unități de agrement

Cuprind terenuri și săli de sport, stadioane, hipodromuri, piscine în aer liber sau

acoperite-încălzite, patinoare, pârtii de schi, săli de jocuri mecanice, popicării, terenuri de

tenis, parcuri de distracție, terenuri de joacă pentru copii, cluburi, discoteci, care asigură

turiștilor variate posibilități pentru petrecerea agreabilă a timpului liber, atât în calitate de

spectatori cât și în calitate de participanți activi la diferite acțiuni.

Potentialul turistic al județului Bistrița-Năsăud este extrem de bogat. Zona montană

este vizitată de turiști care iubesc drumețiile, odihna și sporturile. Zona carstică a Munților

Rodnei include câteva peșteri de o mare valoare speologică şi ştiinţifică: Peștera Zânelor,

Peștera Izvorul Tăușoarelor (cea mai adâncă peșteră din România), Peștera “Jgheabul lui

Zalion”. Puncte de interes turistic sunt, de asemenea: stațiunea Sângeorz-Băi cu ape minerale

medicinale și de masă, zona Piatra Fântânele cu hotelul “Castel Dracula", zona Colibiţa cu

lacul artificial și barajul situat pe râul Bistrița, Valea Vinului, Parcul Dendrologic Arcalia cu

numeroase plante autohtone si exotice, , lacurile glaciare Iezerele Buhaiescului, Taul Pietros,

Taul Lala Mare. In judet se gasesc, de asemenea, numeroase monumente istorice si

arhitecturale. Interesante descoperiri arheologice pot fi vizitate la Ardan, Bistriţa, Coldau,

Dumitrita, Saraţel cat si ruinele cetatilor Ciceu si Rodna. Printre monumentele arhitectonice

ale judetului mentionam bisericile de lemn de la Sarata, Silivasu de Campie, Spermezeu,

Salcuta, Tigau, Zagra, bisericile evanghelice de la Herina, Dipsa, Bistrita cat si zona

"Sugalete" datand din secolele XV-XVI. In acest judet sunt 35 de case taranesti licentiate

international pentru a organiza vacante speciale pentru turistii straini.

Unități de tratament

În formele sale incipiente turismul balneo-medical și într-o măsură considerabilă

turismul în stațiunile climaterice a constituit o formă a turismului de lux. În zilele noastre

practicarea turismului balnear izvorăște din necesitățile reale de îngrijire a sănătății, cât și ca

rezultat al evoluării concepțiilor despre necesitatea tratamentelor și curelor profilactice pentru

prevenirea îmbolnăvirilor.

Caracteristicile serviciilor de cură derivă din însăși definiția curelor: modalități de

tratament care se bazează pe folosirea repetată a mijloacelor terapeutice naturale după

prescripții medicale, corelate cu schimbarea mediului obișnuit în care trăiește turistul pacient.

În județul Bistrița-Năsăud tratamentele balneo-medicale se practică în stațiunile

renumite pentru aceste servicii și anume:

23

Sângeorz-Băi este atestat în 1242, staţiune balneară de peste 200 de ani, care dispune

de izvoare de apă minerală şi nămol mineral, folosite în tratarea unor afecţiuni gastrice,

metabolice şi de nutriţie. Sub aspect calitativ, rivalizează cu renumitele ape de la Vichy

(Franţa) şi Karlovy Vari (Slovacia). Potenţialul turistic al staţiunii constă în structuri de

primire turistice hoteliere –Hotel Hebe (2 stele) cu 900 de locuri şi Hotel Someşul (2 stele),

600 de locuri, precum şi în vile sau pensiuni (capacitate apx. 100 de locuri). În planul

turismului de agrement şi al celui montan, din staţiune se desprind trasee care se strecoară

prin văi spre creasta principală a munţilor Rodnei, sau altele-mai scurte-care oferă panorama

deosebită a văii Someşului.

Colibiţa este o staţiune climaterică, situată la 830 m altitudine, la o distanţă de 18 km

de Prundul Bârgăului, pe versantul sudic al Munţilor Bârgăului, pe valea râului Bistriţa.

Atestată documentar, încă din anul 1760, Colibiţa se mai numeşte şi "Poarta Călimanilor" are

în zonă rezervații naturale întinse pe 800 ha şi este înconjurată de un brâu măreţ de piatră: Vf.

Căsarul, Vf. Măguriţa, Vf. Ariilor, Buba, Dălbidanul. Dincolo de pădurile de brad ce

îmbălsămează aerul, cadrul mai depărtat al Colibiţei îl formează vârfurile maiestuoase ale

Călimanilor. Climatul foarte plăcut, aerul bine ozonat, ploiele rare şi vântul puţin sesizabil

datorită adăpostului montan, recomandă această localitate pentru cei suferinzi de afecţiuni

uşoare ale căilor respiratorii, anemie etc.

4. Analiza circulaţiei turistice şi previziunea evoluţiei viitoare

Numărul turiştilor sosiţi

În materie de statistică, evident, este absolut necesar să se cunoască numărul turiştilor

(vizitatorilor) care sosesc într-o staţiune sau zonă turistică. Această unitate de măsură serveşte

ca bază în analizele statistice atât pentru evaluarea numărului de zile/turist cât şi a încasărilor

turistice.

Sosiri ale turiştilor în judeţul Bistriţa-Năsăud în perioada 2003-2006 (Tabel nr. 9)

2003 2004 2005 2006

Total 171342 182546 195876 205456

24

Români 111734 121324 132578 139990

Străini 59608 61222 63298 65466

Sursa: Anuarul statistic al județului Bistrița-Năsăud,INSSE, 2004

Sosiri ale turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiune de cazare turistică în

anul 2006 (Tabel nr. 10)

Tipul structurii de primire Total

sosiri

Români Străini

Hoteluri şi moteluri 6235 4985 1250

Hoteluri pentru tineret 63 52 11

Hosteluri 41 38 3

Hanuri turistice 7 6 1

Cabane turistice 74 71 3

Campinguri şi unităţi tip

căsuţă

97 90 7

Vile turistice şi bungalouri 279 250 29

Tabere de elevi şi

preşcolari

118 118 0

Pensiuni turistice urbane 414 364 50

Pensiuni turistice rurale 235 217 18

Popasuri turistice 16 15 1

Sate de vacanţă 4 3 1

Spaţii de cazare pe nave 13 7 6

Total 7596 6216 1380

Sursa: Anuarul Statistic al judeţului Bistriţa-Năsăud, INSSE, 2006

Se înregistrează un număr mic de sosiri de turişti străini în următoarele unităţi

de cazare: hosteluri, hanuri turistice, cabane turistice, tabere de elevi şi preşcolari, popasuri

turistice, sate de vacanţă, fapt ce duce la concluzia că străinii au standarde mai ridicate decât

românii, aceştia din urmă preferând şi unităţi de cazare mai simple.

Numărul înnoptărilor înregistrate în unităţile de cazare existente

25

Înnoptări în unităţile de cazare turistică în judeţul Bistriţa-Năsăud, în perioada 2003-

2006 (Tabel nr. 11)

Anii 2003 2004 2005 2006

Total din care străini 17845/2766 18501/3333 18373/3464 18992/3242

Hoteluri şi moteluri din care străini 15197/2524 15533/2997 15596/3123 15864/2892

Hoteluri pentru tineret din care străini 8;5 40/7 78/19 135/27

Hosteluri din care străini 39/7 58/10 55/8 63/8

Hanuri turistice din care străini 5;1 6;1 6;1 8;1

Cabane turistice din care străini 178/8 148/9 129/7 139/6

Campinguri şi unităţi tip căsuţă din care

străini

276/27 288/36 206/17 239/18

Vile turistice şi bungalouri din care

străini

700/44 700/53 704/68 755/73

Tabere de elevi şi preşcolari din care

străini

851/3 858/15 533/3 508/1

Pensiuni turistice urbane din care străini 308/67 461/96 600/113 735/125

Pensiuni turistice rurale din care străini 226/35 321/43 366/50 459/49

Popasuri turistice din care străini 10/- 22/2 38/1 39/2

Sate de vacanţă din care străini 3;1 3;1 8;1 7;1

Spaţii de cazare pe nave din care străini 44/44 63/63 54/53 41/39

Sursa: Anuarul Statistic al judeţului Bistriţa-Năsăud, INSSE, 2006

Din datele cuprinse în tabel putem spune că turiştii preferă cel mai mult hotelurile şi

motelurile din totalul structurilor de cazare existente în judeţ. Mai putem spune că turiştii

naţionali sunt mai mulţi decât cei internaţionali. Numărul înnoptărilor creşte de la an la an cu

excepţia anului 2005.

Înnoptări ale turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiune de cazare

turistică, pe tipuri de structuri de primire, în anul 2006 (Tabel nr. 12)

Tipul structurii de primire Total înnoptări Români StrăiniHoteluri şi moteluri 18756 15864 2892Hoteluri pentru tineret 162 135 27

26

Hosteluri 71 63 8Hanuri turistice 9 8 1Cabane turistice 145 139 6Campinguri şi unităţi tip căsuţă 257 239 18Vile turistice şi bungalouri 828 755 73Tabere de elevi şi preşcolari 509 508 1Pensiuni turistice urbane 860 735 125Pensiuni turistice rurale 508 459 49Popasuri turistice 41 39 2Sate de vacanţă 8 7 1Spaţii de cazare pe nave 80 41 39Total 22234 18922 3242

Sursa: Anuarul Statistic al judeţului Bistriţa-Năsăud, INSSE, 2006

Numărul turiştilor străini scade în anul 2006 în comparaţie cu anii anteriori iar

numărul de înnoptări creşte.

Sejurul mediu înregistrat în judeţ în perioada 2003-2006 (Tabel nr. 13)

Anii Sejurul mediu (zile)2003 1,532004 1,332005 1,542006 1,003

Sursa: Anuarul Statistic al judeţului Bistriţa-Năsăud, INSSE, 2006

Se observă că durata sejurului este foarte mică deşi judeţul este bogat în resurse

turistice. Faptul că sejurul mediu este de 1,35 zi/turist (în medie) subliniază faptul că nu are

loc o supraaglomerare a zonei.

5. Propuneri de valorificare

Pentru ca pe viitor turismul să înregistreze o creştere, în prezent nefiind valorificat

suficient, se consideră necesar să se propună o serie de măsuri de revigorare şi amplificare a

activităţilor de turism, analiza impactului social – economic, precum şi consecinţele lor

prezente şi de perspectivă, prin elaborarea unei strategii care vizează o serie de obiective de

27

dezvoltare identificate pentru crearea unei adevărate industrii turistice, care, se apreciază a

avea efecte de mediu absolut benefice.

Ca acţiuni generale de promovare a judeţului în programul de dezvoltare, se pot

înscrie următoarele:

a) Protejarea, prezervarea, protecţia şi reabilitarea valorilor culturale, artistice şi

istorice inclusiv a clădirilor, monumentelor, evenimentelor, îmbunătăţind şi respectând

atractivitatea şi funcţionalitatea spaţiilor şi clădirilor.

b) Regenerarea şi punerea în valoare a capitalului natural.

c) Revitalizarea, reabilitarea şi punerea în valoare a Centrului istoric.

d)Dezvoltarea turismului prin diversificarea ofertei turistice (creşterea ponderii

turismului istoric şi a celui cultural, punerea în valoare a potenţialului zonei şi stimularea

valorificării potenţialulului zonei).

e) Utilizarea Mitului Dracula pentru atragerea unor investiţii în turism.

f) Crearea şi dezvoltarea unor programe de reabilitare a reţelei de drumuri.

g) Reabilitarea CentruluiI Istoric – Regenerarea urbană a pasajelor din centrul istoric

şi dezvoltarea axelor transversale pe direcţia pasajelor (axa breslelor, a artelor, a coroanei).

h) Reabilitarea Bisericii Evanghelice.

i) Reabilitare iluminat stradal în Centrul istoric.

j)Restaurarea şi consolidarea clădirii monument istoric de categoria A - Strada

Nicolae Titulescu, nr. 8– Centru de Artă Tradiţională “Casa cu Lei”.

k) Reabilitarea Turnului Dogarilor şi refacerea zidului Cetăţii.

l) Inventarierea unor terenuri disponibile, trecerea lor în domeniul public şi realizarea

unor parcări, pentru turişti şi autocare, adiacente (în exteriorul) Centrului istoric.

m) Amenajare parcări cu puncte de informare pentru autovehicule cu gabarit mare,

parcări amplasate la intrările din oraş, cu racordul acestora la transportul în comun.

n) Realizare pod peste râul Bistriţa –Independenţei Sud şi MHC: - studiu de

fezabilitate; proiect tehnic; execuţie.

o) Amenajare piste pentru biciclete pe traseul continuu :Independenţei –Parc – Valea

Ghinzii, studiu de fezabilitate , proiect tehnic şi execuţie.

p) Amenajare Piaţa Mănăstirii Dominicane – amplasarea unui Monument de for

public închinat fondatorilor oraşului.

q) Reamplasarea Lucrării de for public- Bustul lui Petru Rareş – în curtea şcolii

generale numărul 1 – Str. Împăratul Traian.

28

r) Amenajarea unei piaţete şi amplasarea unei lucrări de for public Bd-ul

Independenţei nr. 58.

s) Reabilitare fântânii arteziene şi propuneri noi.

ş) Crearea unui circuit turistic al monumentelor istorice, semnalizarea, iluminarea

nocturnă şi identificarea corespunzătoare a acestora.

t) Stimularea şi încurajarea agenţilor economici să desfăşoare activitate hotelieră şi de

gastronomie cu specific românesc.

ţ) Dezvoltarea unui complex pentru sporturi de iarnă – “Wonderland”.

Pentru promovarea produsului touristic pe aceste pieţe se recomandă următoarele

acţiuni:

a) Creşterea rolului Asociaţiei Turismului Bistriţei în promovarea dinamică a

activităţilor turistice şi atragerea de noi membrii.

b) Realizarea de material promoţionale noi pentru mass-media (articole, emisiuni),

pagini web, ghiduri, cataloage, broşuri, pliante, afişe pentru oferta turistică şi distribuirea

acestora (inclusive la ambasade).

c) Realizarea unor broşuri cu prezentarea staţiunilor balneoclimaterice pentru tratarea

diverselor afecţiuni.

d) Organizarea la Bistriţa a unui târg de turism pentru judeţul Bistriţa-Năsăud.

e) Participarea la târguri interne şi internaţionale de specialitate, pe baza unor

planificări concrete.

f) Implicarea studenţilor din facultăţi de profil în activităţile de promovare prin

practica de specialitate.

g) Realizarea unor Centre de Informare a Turiştilor pentru organizarea şi promovarea

serviciilor turistice în toate localităţile cu potenţial touristic (aeroport, gări etc.)

h) Realizarea unei publicaţii a legendelor şi miturilor specifice judeţului.

i) Realizarea de materiale promoţionale pentru toate activităţile ce se pot practica pe

timp nefavorabil sau la solicitare.

j) Realizarea de panouri publicitare şi amplasarea lor în apropierea obiectivelor

turistice.

k) Realizarea de publicaţii pentru mediatizarea traseelor turistice marcate.

l) Expoziţii itinerante cu tematică turistică în instituţiile de învăţământ din judeţ.

m) Realizarea de excursii tematice de educaţie ecologică.

n) Organizarea de tabere pentru elevi şi studenţi în vederea practicării unui turism

ecologic.

29

o) Implementarea pe piaţa turistică a unor simboluri de marcă ale celor mai

importante obiective valorificând tradiţiile breslelor medieval şi ale meşteşugurilor rurale.

Promovarea turismului pe plan intern dar şi internaţional este un fapt benefic pentru a

atrage un număr cât mai mare de turişti din diferite zone. Pentru a face cât mai cunoscută

oferta Bistriţei, organizaţiile de promovare trebuie să apeleze la cât mai multe metode de

promovare. Astfel pentru turiştii interni să elaboreze târguri, pliante, broşuri iar pentru turiştii

internaţionali şi nu numai, website-uri deoarece aceştia pot avea un acces mai uşor la această

formă de promovare datorită distanţei relative mari dintre aceştia şi ofertanţi. Trebuie să se

elaboreze şi panouri publicitare pentru ca oamenii să fie informaţi asupra obiectivelor de

interes din zonă.

6. Evaluarea eforturilor investiţionale, posibilităţile de realizare şi efectele scontate

în plan economic

Desigur că pentru punerea în practică a tuturor propunerilor de la punctual anterior,

sunt necesare sume mari de bani, pentru ca rezultatul scontat să fie atins, respective

maximizarea rezultatelor utile ale întreprinderilor (efect maxim cu efort minim) şi

satisfacerea deplină a cerinţelor consumatorului de turism. În acest scop pot fi încurajate

investiţiile, pentru practicarea turismului rural. Apare necesitatea scutirii pe o anumită

perioadă de timp de la plata impozitului pe profit, concesionarea unor terenuri pe perioade

mari de timp, retrocedarea unor terenuri sau casele celor îndreptăţiţi.

Alte modalităţi de acoperire a eforturilor investiţionale în domeniul turismului pot fi

considerate sponsorizările, creditele cu dobândă redusă şi, eventual, subvenţiile.

7. Harta judeţului

30

Sursa: www.romaniatourism.ro

31