Cadrul general al spectacolului din această seară este reprezentat de proiectul de cercetare de tip TE, Impactul artistico-social al creaţiei muzicale contemporane în secolul al XXI-lea prin prisma relaţiei creator-interpret-public consumator (director de proiect: lect.univ.dr. Cristian Bence-Muk). Proiectul a fost aprobat de C.N.C.S.I.S. şi finanţat de U.E.F.I.S.C.S.U. şi se va desfăşura pe o perioadă de 36 luni (28 iulie 2010-27 iulie 2013).

Prezentul eveniment artistic face parte dintr-un ciclu de concerte care vizează, pe de-o parte, promovarea lucrărilor autohtone de referinţă, scrise în secolul XX pentru clarinet (solo/cu pian/cu bandă magnetică – primele 12 luni ale proiectului,   clarinet şi cvartet de coarde – anul al doilea, respectiv clarinet integrat unui ansamblu vocal-instrumental – ultimele 12 luni ale proiectului), iar pe de altă parte, prezentarea unor lucrări inedite din secolul XXI (compuse pe perioada desfăşurării proiectului de cercetare de către compozitorii din cadrul echipei de cercetare – Cristian Bence-Muk, Şerban Marcu şi Răzvan Metea, precum şi de către compozitorul invitat permanent al echipei de cercetare – Ciprian Pop), toate avându-l ca unic solist pe interpretul din cadrul echipei de cercetare, Răzvan Poptean.

Răzvan Cosmin Poptean, preparator universitar la catedra de muzică de cameră a Academiei de Muzică „Gh. Dima”, este absolvent al ciclurilor de licenţă şi masterat ale acestei instituţii (la clasa prof. univ. dr. Ioan Goilă), în prezent doctorand. Format iniţial la Liceul de Muzică din Satu-Mare, a fost laureat la Olimpiadele Naţionale de Muzică în anii 1998, 1999 şi 2000, precum şi la Concursul Clarinet Fest din Cluj-Napoca în 2001 şi la Concursul Internaţional Jeunesses Musicales din Bucureşti în 2006 şi 2008. Începând cu anul 1997 a susţinut o bogată activitate artistică pe scenele filarmonicilor din ţară, abordând un repertoriu variat, de la clasicul concert mozartian până la lucrări compuse în secolul XX de compozitori ca Aron Copland sau Witold Lutoslavski. A fost prim clarinetist al orchestrei de tineret Clasica din Cluj-Napoca, iar din 2008 prim clarinetist al Orchestrei Române de Tineret fondate de Cristian Mandeal şi Marin Cazacu. Importante pentru formarea sa profesională au fost şi cursurile de muzică de cameră îndrumate de prof. univ. dr. Francisc Laszlo, dar şi cursurile de măiestrie susţinute de Paul Green (SUA), Dirk Schulteis (Germania), Hans Colbers (Olanda), Douglas Masek (SUA), Reto Bieri (Elveţia), Cecilia Franchini (Italia), Dolores Chelariu (România), Ladislau Chendes (România), sau membri ai ansamblului Raro, ai cvartetelor Voces (România) şi Orlando (Olanda).

Mezzosoprana Iulia Merca, născută la Cluj, a început studiul vocii sub îndrumarea profesoarei Niculina Mirea. A absolvit Academia de Muzică „Gh. Dima” unde în prezent este preparator universitar şi doctorand. Între distincţiile obţinute în timpul studiilor se numără Premiul I la Concursul W.A. Mozart, Cluj 2001, Premiul I la Festivalul Liedului Românesc, Braşov 2003, Marele Premiu la Concursul Internaţional de Canto Haricleea Darclee, Brăila 2003. Ca finalistă a Concursului Internaţional de Canto “Mezzo Television Festival & Competition” din Szeged, a evoluat alături de compania de operă Dicapo Opera New York în premiera europeană Emmeline de Tobias Picker, transmisă în direct de către Mezzo Tv în peste 40 de ţări. Cu un repertoriu vast, de la lied la operă, operetă, oratoriu şi musical, a susţinut concerte în ţară şi străinătate (Japonia, Franţa, Italia, Spania, Elveţia, Austria, Cehia, SUA), colaborând cu artişti consacraţi ca Horia Andreescu, Petre Sbârcea, Emil Simon, Misha Katz, Pacien Mazzagatti, Zoltan Kocsis, Andreea Rost, Vladimir Stoyanov sau Carlo Montanaro. A cumulat în zece ani de activitate peste cincizeci de titluri de operă şi oratoriu, în 2010 ajungând pe scena operei Dicapo din New York, în rolul titular al operei Il caso Mortara de Fr. Ciluffo.

Daniela Păcurar, absolventă de licenţă şi master la Academia de Muzică „Gh. Dima”, şi-a continuat pregătirea la Viena-Masterclass cu Aghim Hushi, Theodor Coressi şi

Mariana Nicolescu. Repertoriul vast de lied, oratoriu şi operă, i-a adus colaborări cu operele din ţară, turnee de concerte în Spania, Austria, Franţa, Elveţia şi Italia, cu ansamblurile baroce Flauto Dolce şi Cantate Domino, sau alături de dirijori ca Antonello Alemandi, Cristian Mandeal, Marco Balderi, Inma Shara, Petre Sbârcea, Victor Dumănescu, Nicolae Moldoveanu, Alexandru Lăscae, şi F.R. Girolami. Premiile obţinute au consacrat-o ca artistă de valoare: Premiul I şi Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România la Concursul de Lied Românesc din Brasov 2008 si 2007, Premiul II la Concursul de lied Ionel Perlea, Slobozia 2008, Premiul Special la Concursul Haricleea Darclee 2009, Premiul Special la Concursul Puccini din Lucca, Italia 2011.

Cristian Hodrea este absolvent al Liceului de Muzică Sigismund Toduţă şi al Academiei de Muzică „Gh. Dima”, la secţiile oboi şi canto. Între anii 2000 şi 2011 artist liric la Filarmonica clujeană, în prezent este solist al Operei Române din Cluj. Repertoriul vocal-simfonic, operistic şi de lied de la baroc până la muzica secolului XX i-a asigurat colaborări cu instituţiile de artă din ţară, sub bagheta unor dirijori ca Horia Andreescu, Alain Paris (Franta), Nicolae Moldoveanu (Elvetia), József Horváth, Radu Popa, David Crescenzi, Alexandru Lăscae, Sabin Păutza (SUA), Sascha Goetzel (Austria), Romeo Râmbu, Cristian Brâncuși, Victor Dumănescu, Adrian Morar, Cristian Sandu, Ciprian Para, Kurt Philippi, Cristian George Neagu, Dorin Frandes. În anul 2007 a obţinut Premiul Special „Sigismund Toduţă” la Concursul de interpretare Muzicală – Canto Sigismund Toduţă de la Cluj-Napoca, iar în 2010, Premiul Special al Juriului la Concursul Hariclea Darclee de la Brăila.

Dirijorul Vlad Agachi s-a născut în anul 1982 la Cluj-Napoca. A absolvit Liceul de Muzică Sigismund Toduţă din acelaşi oraş la specializarea trombon. Este absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, facultatea de dirijat (2007) la clasa conf. dr. Petru Andriesei şi cea de interpretare muzicală – trombon (2006) la clasa prof. univ. Marin Soare. În 2009 a finalizat cursurile de master la clasa de dirijat a lui Dumitru Goia, în prezent fiind doctorand la aceeaşi universitate. În 2006 a obţinut o bursă de studiu în Polonia la universitatea Karol Lipinski din Wroclaw, unde a studiat cu dirijorul Marek Pijarowsky, perfecţionându-se apoi în cadrul unor cursuri de măiestrie susţinute de dirijorii Christian Badea, Yoel Levi şi Jorma Panula. Activitatea sa muzicală include concerte în România, la pupitrul filarmonicilor din Bucureşti, Satu Mare, Târgovişte, Bacău şi orchestra formată din membrii Filarmonicii Transilvania în colaborare cu studenţii Academiei de Muzică „Gh Dima” (Cluj-Napoca); a susţinut concerte în Portugalia (Filarmonica din Porto), Polonia (Orchestra R20) şi Republica Moldova (Orchestra Naţională de Cameră şi Filarmonica Naţională din Chişinău). Este membru fondator al orchestrei şi activităţilor „Notes & Ties” din Cluj-Napoca. Din anul 2010 susţine conducerea muzicală a clasei de Operă din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, iar din 2011 activează ca dirijor permanent la pupitrul Filarmonicii din Piteşti. În 2012 este invitat ca dirijor asistent la Festivalul Internaţional de Muzică de la Tanglewood, SUA

Saturnaliile lui Cornel Ţăranu au fost compuse în 1998 pe versurile lui Vladimir Streinu, un cunoscut critic literar. Ciclul pentru bas-bariton, bas-clarinet şi pian are şi o versiune la care se adaugă cvartet de coarde. Scriitura vocală relativ dificilă pendulează între cantilenă şi recitativ, între rigoare şi libertatea fragmentelor amensurale. Bas-clarinetul este văzut ca raisonneur, intervenţiile sale având caracter de comentariu melodic. Lucrarea cuprinde patru piese: Ritm imanent, Dar, Noul Saturn şi Duplex, titlul ciclului făcând referire nu la sărbătorile romane cu acelaşi nume, ci la cel de-al treilea poem.

Cele patru piese cuprinse în ciclul Echinocţii (1957) al lui Tiberiu Olah se intitulează Luceafărul, Descântecul lunii, Eclipsa şi Descântecul soarelui. Vocea care intră în componenţa trio-ului alături de clarinet şi pian este tratată ca instrument (compozitorul nu specifică tipul de voce, ambitusul ne lasă totuşi să deducem că poate fi o soprană sau un tenor), fiindu-i conferite, în loc de cuvinte, o serie de consoane şi vocale, îmbogăţind astfel spectrul timbral cu sonorităţi specifice. Partea a treia, Eclipsa, renunţă la aportul vocii umane, în acest fel obţinându-se o acumulare de tensiune care pregăteşte finalul. Tempo-ul liniştit (pătrimea = 60 în toate cele patru părţi) permite frecvente schimbări metrice şi o ţesătură care abundă în construcţii melismatice complementare într-un limbaj care exploatează totalul cromatic.

Piesa lui Petru Stoianov, Pe un cadran solar II, scrisă în 1985 şi revăzută în 2012, este a doua dintre cele trei inspirate de versurile omonime ale lui Nichita Stănescu, prima fiind o sonată pentru vioară solo iar ultima, o piesă pentru violoncel. De altfel, pasiunea compozitorului pentru poetica stănesciană s-a manifestat în numeroase opusuri. Subintitulată baladă pentru un instrument solist cu recitator, lucrarea valorifică din plin posibilităţile clarinetului, de la ambitusul generos până la feluritele moduri de atac. Integrarea vocii vorbite în cadrul discursului se face într-un context în care componenta melodică este precis definită, în timp ce parametrul temporal este puternic influenţat de elementul aleator. Compozitorul vede lucrarea ca pe „o introspecţie, partea muzicală fiind o cercetare a abisurilor noastre interioare”. Sunetul devine un ecou al cuvântului rostit, o retrăire a imaginilor poetice în inconştientul compozitorului.

Versurile poetei Mariana Dumitrescu (1924-1967) au inspirat poemul Primăvara, op.31, pentru soprană, clarinet şi pian de Carmen Petra-Basacopol, compus în 1970. Micile interludii instrumentale care alternează cu strofele libere evidenţiază caracterul polimodal al motivelor suprapuse la pian şi clarinet, sugerând „cum bate clopotul din gura pământului”. Scriitura vocală cromatică este încadrată de pasajele recitate în debut şi final care conferă piesei un profil de arc şi în acelaşi timp un aspect unitar.

Katzen lieder sau Cântece de leagăn ale pisicii este un ciclu de patru piese miniaturale pentru voce şi trei clarinete, compuse de Stravinski în 1915. Scrise în perioada în care era refugiat în Elveţia, sunt considerate printre exprimările cele mai personale şi încărcate de lirism ale compozitorului rus. Cele patru piese aforistice (Dormi pisico, Pisica pe cuptor, Nani, nani şi Ce are pisica) sunt scrise pe texte din culegerea de folclor a lui Kireyevski, fiind în fapt studii esenţializate de figuraţie vocală ornamentală impregnate de stilul cântecelor populare ruse. Cele trei clarinete realizează o interesantă ţesătură heterofonică, timbralităţile rezultante fiind văzute ca posibile extensii ale vocii umane.

Cele 3 cântece de toamnă de Dan Voiculescu pe versuri de Emil Isac (1,2) şi Nicolae Labiş (3) au fost compuse în 1963. Ansamblul inedit cuprinde vocea de soprană, oboi, două clarinete şi vioară. Scriitura se pliază pe structura strofelor poetice, având intercalate interludii instrumentale. Partida vocală preponderent silabică renunţă cel mai adesea la salturile mari intervalice în favoarea mersului treptat. Discursul oscilează între momente de polifonie şi cele în care scriitura omofonă a ansamblului instrumental devine suport armonic pentru linia melodică a vocii de sopran. Exploatarea unei plaje dinamice în care predomină nuanţele mici contribuie la obţinerea unei atmosfere generale de melancolie.

Elena Boancă