Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; Joi - Spovedanie, ora 18;

A treia vineri din lună – Sf. Maslu, ora 19-15; Sâmbăta – Spovedanie, h 16.

(În post, vinerea - spovedanie, h 16:00)

Săptămâna a III-a după Rusalii:

Duminică: Rm 2, 10-16; Mt 4, 18-23 - Sf. Proroc Elisei; Sf. Ier. Metodie.

Luni: Rm 7, 1-13; Mt 9, 36 - 10, 8 - Sf. Proroc Amos; Sf. Mc. Isihie.

Marţi: Rm 7, 14 - 8, 2; Mt 10, 9-15 - Sf. Ier. Tihon, episcopul Amatundei.

Miercuri: Rm 8, 2-13; Mt 10, 16-22 - Sf. Mc. Manuil, Savel şi Ismail.

Joi: Rm 8, 22-27; Mt 10, 23-31 - Sf. Mc. Leontie, Ipatie şi Teodul.

Vineri: Rm 9, 6-19; Mt 10, 32-36; 11, 1 - Sf. Cuv. Paisie cel Mare.

Sâmbătă: Rm 3, 28-31; 4, 1-3; Mt 7, 24-29; 8, 1-4 - Sf. Ier. Leon I, ep. Romei.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi

Sf. Cuvios Paisie cel Mare Acest de trei ori fericit cuvios şi purtător de Dumnezeu, Părintele

nostru Paisie cel mare, era de neam din Egipt. Născut a fost din părinţi cinstitori de Dumnezeu, învăţaţi în credinţa lui Hristos. După săvârşirea tatălui său, fericitul acesta, prunc încă şi mai mic decât ceilalţi fraţi, a rămas la maică-sa, care fiind foarte amărâtă, i s-a arătat în vis un înger,

mai înainte spunându-i buna sporire a lui Paisie, zicându-i: "Pe fiul tău Paisie l-a ales Domnul, ca să slăvească şi să laude sfânt numele Său cel lăudat în vecii vecilor; acesta este plăcut lui Dumnezeu", şi l-a apucat pe el de mână; iar maică-sa a răspuns îngerului: "Toţi ai lui Dumnezeu sunt, şi la fel acesta care este plăcut lui Dumnezeu". Şi trezindu-se ea, se minuna de acea vedenie. După ce s-a făcut copilandru, marele şi fericitul între cuvioşi, a fost tuns monah, de Cuviosul Pamvo, de către care a fost sfătuit să nu se uite la faţă de om. Iar el, a petrecut trei ani neuitându-se în sus, ci avându-şi capul în jos plecat. Şi dându-se pe sine la petrecerea sihăstrească, întru atâta a covârşit pe toţi, încât a vorbit împreună cu Hristos, şi I-a spălat picioarele Lui, iar după spălare a băut apa, şi îndată s-a făcut începător vieţuirii celei supraomeneşti.

SF. MASLU în parohia noastră, vineri, 19 iunie 2015, h 19:20. Și anul acesta, contribuția financiară anuală este de 50 euro. Rugăm pe toți

membrii parohie noastre să ajute, și în acest fel, buna desfășurare a misiunii pastorale

din cadrul familiei noastre duhovnicești de la La Rustica Continuăm să ajutăm pe cei 3 copii săraci din România pe care parohia

noastră i-a ”adoptat” de la distanță, prin proiectul episcopiei ”Brațele părintești”,

plus alte două familii necajite cu copii pe care de asemenea le-am ”adoptat” anul acesta şi 3 persoane cu handicap fizic din România.

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An VIII, Nr. 24 (14 iunie 2015)

n vremea aceea, pe

când umbla Iisus pe

lângă marea

Galileii, a văzut doi

fraţi: pe Simon, care

după aceea a fost

numit Petru, şi pe

Andrei fratele

acestuia, care aruncau mreaja în

mare, căci erau pescari, şi le-a

zis: veniţi după Mine şi vă voi

face pescari de oameni. Iar ei,

lăsându-şi mrejele în clipa aceea,

au mers după Dânsul. De acolo,

mergând El mai departe, a văzut

alţi doi fraţi: pe Iacob al lui

Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în

corabie cu Zevedeu, tatăl lor,

cârpindu-şi mrejele, şi i-a

chemat. Iar ei, îndată lăsând

corabia şi pe Zevedeu, tatăl lor,

au mers după Dânsul. Şi a

străbătut Iisus toată Galileea,

învăţând în sinagogile lor şi

propovăduind Evanghelia

împărăţiei şi tămăduind orice

boală şi orice neputinţă în popor.

Duminica a II-a după Rusalii (a Sfinţilor Români) Matei 4, 18-23

Apostol: Romani 2, 10-16

Fraţilor, mărire, cinste şi pace

oricui face binele: iudeului mai

întâi, şi elinului. Căci nu este

părtinire la Dumnezeu! Câţi, deci,

fără lege au păcătuit, fără lege vor

şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege,

prin lege vor fi judecaţi. Fiindcă

nu cei ce aud legea sunt drepţi la

Dumnezeu, ci cei ce împlinesc

legea vor fi îndreptaţi. Căci, când

păgânii, care nu au lege, din fire

fac ale legii, aceştia neavând lege,

îşi sunt loruşi lege. Ceea ce arată

fapta legii scrisă în inimile lor,

prin mărturia conştiinţei lor şi

prin judecăţile lor, care îi

învinovăţesc, sau îi şi apără, în

ziua în care Dumnezeu va judeca,

prin Iisus Hristos, după

Evanghelia mea, cele ascunse ale

oamenilor.

În a doua Duminică după Rusalii,

ascul tăm g lasu l Domnu lu i ș i Mântuitorului nostru Iisus Hristos:

„Veniți după Mine și vă voi face pescari

de oameni” (Matei 4, 19), chemând la apostolat două perechi de frați pescari:

Simon, numit Petru, și Andrei, fiii lui

Iona, și Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu,

pe când aceștia se aflau pe marea Galileii și pescuiau. Chiar în acel

moment, când primii doi frați își

„aruncau mrejele în mare”, când își începeau lucrul, iar ceilalți doi, aflați în

corabie cu tatăl lor Zevedeu, „își

dregeau mrejele”, auzind chemarea Domnului, îndată L-au urmat.

Înțelegem de aici că și noi suntem

chemați să-I urmăm, ca și ucenicii Lui. Este o chemare care răsună neîncetat

prin propovăduirea Evangheliei în

întreaga lume, chiar de la începutul creștinismului, din ziua Pogorârii

Duhului Sfânt, când prin glasul

Sfântului Apostol Petru s-a vestit

pentru prima oară Domnul Cel înviat și s-au botezat îca la trei mii de

suflete” (Fapte 2, 41). De aceea și

ordinea duminicilor se începe de acum, pentru ca să fie continuată și mereu

împlinită această chemare. Prima

Duminică după Rusalii, în cinstea Tuturor Sfinților, ni se prezintă ca un

rod al sfințeniei harului Duhului Sfânt,

pogorât peste Sfinții Apostoli și prin ei peste întreg neamul omenesc, întrucât

Cincizecimea este roditoare de sfinți.

În această a doua duminică vedem

împlinindu-se chemarea Domnului, făcută ucenicilor Săi, pentru care ziua

aceasta a fost închinată Tuturor

Sfinților Români, ce fac parte din marea familie a tuturor sfinților din

întreaga lume. Este Duminica

Ortodoxiei noastre românești, avându-l în frunte pe Sfântul Andrei, Apostolul

neamului nostru. El este cel Întâi

chemat de Domnul la apostolat. Mai înainte fusese ucenicul Sfântului Ioan

Botezătorul, după cum mărturisește

Sfântul Evanghelist Ioan. El precizează că unul din cei care „veniseră după

Iisus era Andrei, fratele lui Simon

Petru” (Ioan I, 40). Aceasta se petrecea imediat după ce Sfântul Ioan

Botezătorul Îl botezase pe Domnul în

apa Iordanului.

Andrei este cel dintâi dintre Apostoli care L-a văzut pe Domnul, din

gura Căruia a auzit cuvintele: „Veniți şi

veți vedea”. Și a venit împreună cu celălalt prieten al lui, de asemenea

ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul,

vorbind timp îndelungat cu Domnul. Iar Andrei nu numai că nu s-a mai

îndepărtat de El, ci îndată a chemat pe

fratele său Simon Petru, spunându-i: îAm văzut pe Mesia” (care se tâlcuiește

Hristos). Şi îl-a adus la Iisus”. Iar

Iisus, îprivind la el, i-a zis: Tu ești Simon, fiul lui Iona, tu te vei chema

Chifa”, ce se tâl­cu­iește Petru (piatră).

Și chemarea Domnului continuă. Căci a

doua zi, îvrând să meargă în Galileea, a găsit pe Filip. Și i-a zis: Urmează-

Mi… Iar Filip a găsit pe Natanael și i-a

zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și prorocii” (Ioan 1,

41-45). Sfântul Andrei este chemat cel

dintâi de Domnul, dar este, la rândul său, și cel care-l cheamă pe fratele lui.

Este minunată această chemare a

Domnului, care înflăcărează inimile celor dintâi ucenici, le umple de harul

Său dumnezeiesc ce se revarsă mereu

peste ei și, prin ei, peste alții și peste

întreaga lume, ca un torent care, odată pornit, nu se mai oprește. Chemarea

Mântuitorului, adresată Sfântului

Apostol Andrei, este transmisă de el strămoșilor noștri și întregului neam

românesc. O mărturisește istoria

bimilenară a creștinismului românesc. O mărturisește mai întâi Evanghelia

propovăduită de Apostolul Andrei în

părțile Dobrogei noastre de astăzi. Ne impresionează numărul mare de sfinți

mărturisitori din această perioadă

primară, străromână, a creștinismului nostru, care cuprinde toate treptele

ierarhiei bisericești: episcopi, preoți,

diaconi, dar și călugări, cuvioși, pust­nici, unii fiind teologi învățați, alții fiind

creștini de rând. Amintim pe Pasicrat,

Valentin și Emilian din cetatea

Durostorum, care au refuzat să aducă jertfă zeilor. Erau ostași daco-

romani, care au devenit ostași ai lui

Hristos. Mucenicia au primit-o și preotul daco-

roman Montanus, și

soția sa Maxima, precum și diaconul

Ermil. Iar în timpul

persecuției lui Atanaric (369-372), Sfântul Sava

Gotul a fost omorât în

apa Buzăului, legat cu un lemn de gât.

Nu poate fi uitat

nume le S fâ nt u l u i

Bretanion, Episcop de Tomis, apărătorul credinței primului

Sinod Ecumenic de la Niceea (325). Și

nici Sfântul Ioan Casianul, învățat monah din secolul al IV-lea, ori

Cuviosul Dionisie Exiguul, sau

Smeritul, care strălucește ca un monah învățat în secolul al VI-lea. Dar și în

veacurile ce au urmat au fost mulți alți

sfinţi români. Un număr mare de sfinți, de alte

etnii ortodoxe, greci, slavi, sunt cinstiți

pe pământul românesc, prin moaștele

lor aduse aici, așa cum sunt: Sfântul Grigorie Decapolitul "de la Bistrița”,

Sfânta Cuvioasă Parascheva "de la

Iași” şi Sfântul Dimitrie Basarabov îde la București”. Iar Sfântul Nicodim de la

Tismana, de origine vlah, prin prezența

sa la Athos, îmbogățește tot mai mult izvoarele Ortodoxiei.

Din soborul Sfinților Români fac

parte cuvioși şi sihaștri, anahoreți, în care regăsim floarea monahismului

răsăritean, precum Ioan de la Prislop,

Cuvioşii Rafael şi Partenie de la Agapia,

din secolele XV-XVI, cărora le urmează

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Cuvioşii Iosif şi Chiriarh de la

Bisericani, Sfântul Ioan de la Râșca.

Iar mai târziu, Sfinții Ierarhi Ilie Iorest și Sava Brancovici, în secolul al XVIII-

l e a . În ce rc ă r i l e a ut o r i t ă ț i l o r

habsburgice de a-i trece cu forța la

uniație pe românii din Transilvania au făcut să nască alți luptători și apărători

ai credinței noastre ortodoxe, pe

Cuvioşii Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara,

Oprea Nicolae din

Săliște și mulți alții. Vorbind despre un

urcuş în împlinirea

noastră ca neam, cultură şi civilizaţie, nu

putem lăsa la o parte

dreptmăritoarea noastră credinţă, care şi-a pus

amprenta pe însăşi

fiinţa acestui popor.

Sfințenia la români își are sursele chiar în plămada neamului

născut creștin. De aceea, în curgerea

istoriei sfinților români amintim, în chip emblematic, un caz unicat: este

martirajul Sfinților Brâncoveni, al

domnitorului Constantin Brâncoveanu, al celor patru fii ai lui și al sfetnicului

Ianache, care marchează un moment

din istoria suferin­țelor acestui neam ajuns la apogeu. Multă cinstire dăm şi

Sfântului Calinic şi Cuviosului Irodion

de la Lainici.

Să fim încredințați, așadar, că avem acolo sus în ceruri sfinți apropiați

care se roagă neîncetat înaintea

Tronului Treimii Sfinte pentru noi, ca unii ce sunt din plămada firii noastre.

Să ne rugăm neîncetat întotdeauna,

dar mai cu seamă în această duminică de împreună -prăznuire a lor,

încredințați că nu vom fi lipsiți de

mijlocirea lor, fiind de aceeași limbă și neam cu noi, purtători ai chipurilor

noastre acolo sus în ceruri. Amin!

(preluat din Ziarul Lumina)