Profesia de relaţionist de Bernard Dagenais

Recenzie

În societatea contemporană se poartă o luptă continuă între organizaţii,

întreprinderi şi persoane prin faptul că fiecare doreşte să aibă succes, să prospere şi să se

impună în spaţiul public. Acesta este domeniul relaţiilor publice care a început să capete o

importanţă din ce în ce mai mare prin necesitatea serviciilor oferite.

Bernard Dagenais descrie profesia de relaţionist atât din punct de vedere teoretic,

cât şi practic, el însuşi fiind profesor de relaţii publice în cadrul Universităţii Laval.

Experinţa sa a fost acumulată pe parcursul celor douăzeci de ani de practică a meseriei de

comunicator prin diverse funcţii precum jurnalist, agent de informare, consilier de presă şi

director de comunicare în diverse ministere ale Guvernului Quebec-ului. Alte creaţii ale

autorului sunt: Le Communiqué ou l’art de faire parler de soi (1990), La Crise d’octobre

et le miroir à dix faces (1990), La Conférence de presse ou l’art de faire parler les autres

(1996), Le Plan de communication. L’Art de séduire ou de convaincre les autres (1988),

Media, Crisis and Democracy (1992).

Profesia de relaţionist apare pentru prima dată în Canada, în anul 1999, în presa

Universităţii Laval. În România apare în anul 2002, la Editura Polirom, cu sediul în Iaşi,

fiind tradusă de Anca-Magdalena Frumuşani. În introducere şi cele şase capitole, fiecare

cu subcapitole aferente autorul doreşte să creeze o imagine obiectivă a meseriei de

relaţionist, cu avantaje şi dezavantaje.

Primul capitol introduce cititorul în domeniul relaţiilor publice oferind mai multe

argumente care sunt prezentate gradual în funcţie de nevoile pe care le satisfac pentru o

întreprindere, o organizaţie sau o persoană : nevoia de a comunica de unde şi necesitatea

stabilirii unei relaţii cu mass-media pentru a atrage atenţia ; nevoia de informare, de a crea

un climat favorabil atât în exteriorul cât şi în interiorul organizaţiilor. Apoi intervine

necesitatea rezolvării problemelor şi provocărilor care apar. Dezvoltarea unei imagini care

reflectă personalitatea organizaţiei şi menţinerea acesteia constituie alte nevoi care odată

satisfăcute sprijină organizaţia în orientarea opiniei publice în sensul dorit.

În definirea relaţiilor publice şi a activităţilor implicate de acestea, Bernard

Dagenais are drept model ampla definiţie a lui Rex Harlow, a cărui idealism îndepărtează

activitatea desfăşurată de relaţionist de situaţiile din realitate.

1

Pentru a reda complexitatea meseriei de relaţionist autorul prezintă intersecţia

acesteia cu alte domenii din sfera comunicării precum: jurnalismul, publicitatea,

marketingul, afacerile publice, propaganda.

În înţelegerea naturii relaţiilor publice, autorul prezintă un scurt istoric pentru a

putea compara „înfăţişarea modernă” „cu practica seculară” aşa cum el însuşi spune.

Următorul capitol descrie abilităţile de care ar trebui să dispună o persoană pentru

a reuşi în această profesie, mai exact calităţile personale bazate pe o cultură generală

solidă, completate de imaginaţie, cunoştinţe specifice care definesc organizaţia cu care se

lucrează, informaţii la care se ajung prin aplicarea strategiilor şi tehnicilor de comunicare.

Al treilea capitol prezintă diversele moduri de a obţine formarea în domeniul

relaţiilor publice. Există multe persoane care practică această meserie fără a avea studii de

specialitate. Acestea sunt însă necesare. Aici autorul vine cu exemple care ilustrează

formarea în instituţiile şcolare doar din Quebec, nespecificând alte centre universitare.

Exemplele sprijină înţelegerea, dar în acest caz se reduce gradul de generalitate al

informaţiilor. Nu toţi cititorii sunt interesaţi de informaţii atât de specifice precum

numărul de credite necesare pentru obţinerea unor diplome sau atestate la universităţile

din Quebec. Majoritatea cititorilor vor urma alte cursuri la alte universităţi şi pentru

aceştia informaţiile sunt inutile, neavând aplicabilitate.

Capitolul al patrulea este cel mai extins şi mai complex, abordând diversitatea

vieţii profesionale care nu prezintă restricţii de practicare. Sarcinile pe care trebuie să le

îndeplinească un relaţionist nu se pot încadra într-un şablon, de unde şi multitudinea de

statuturi pe care un relaţionist le poate avea. Deşi departamentul de comunicare este

necesar într-o organizaţie, acesta există doar în cele mari. Tot în acest capitol este descrisă

obiectiv relaţia dintre jurnalişti şi relaţionişti, care adesea este una conflictuală.

Penultimul capitol tratează multitudinea de imagini care definesc această meserie.

Există o discrepanţă între imaginile propuse (cu care ar vrea un relaţionist să fie asociat în

mod ideal), imaginile percepute (care exprimă părerile celor din jur despre această

meserie) şi imaginile trăite (care definesc într-adevăr activitatea relaţioniştilor). Acest

capitol m-a atras cel mai mult, fiind cel mai expresiv. Este în acelaşi timp obiectiv

deoarece arată toate imaginile care circulă despre această meserie (pozitive şi negative) şi

inedit prin numele imaginilor propuse. Cuvintele sunt utilizate cu sens metaforic: „Zeul

Hermes”, „ambasadorul”, „ventilatorul”, „spind doctor-ul”, „mercenarul”, „machiorul”

pentru a exprima activitatea relaţioniştilor. Acestă abordare atrage cititorul, crescând

posibilitatea ca el să reţină informaţiile citite.

2

Provocările la care trebuie să facă relaţionistul pe plan profesional şi social

reprezintă subiectul ultimului capitol. Se ajunge la concluzia că relaţioniştii au un rol

important pe plan social, sprijinind afirmarea în spaţiul public.

Din punctul meu de vedere, al studentului, care după terminarea studiilor

intenţionează să practice meseria de relaţionist, această carte a reprezentat un prim contact

cu anumite informaţii privite nu numai din perspectivă teoretică, dar şi practică. Structura

argumentativă a cărţii, susţinută de exemple, ajută cititorul să aibă o imagine de ansamblu

clară asupra ideilor expuse de autor. Vocabularul utilizat este simplu, iar în cazul

termenilor de specialitate sunt date explicaţii, ceea ce face ca lectura cărţii să fie una

uşoară. Cartea surprinde elementele vieţii profesionale a relaţionistului, meserie din ce în

ce mai necesară în societatea contemporană. Formarea şi buna gestionare a imaginii

întreprinderilor, organizaţiilor, dar şi a persoanelor contribuie la îndeplinirea scopului

acestora şi anume acela de a avea succes.

Bara Marina,

Comunicare şi relaţii publice, Anul III, Grupa 1.

3