1

Profețiile din cartea lui Zaharia

Pastor Emiliano Richards – Intâlniri de tabără 2012

Partea 3

Să intrăm direct în subiect pentru că avem mult de acoperit azi, și aceasta este un lucru bun pentru că

vedem că Biblia este o sursă inepuizabilă de studiu. Întotdeauna este ceva în plus de învățat. Eu cred că vom

studia Biblia de-a lungul veșniciei. Și cred că unul din cele mai impresionante, mai uimitoare, lucruri pe care

le vom studia este, nu doar crucea lui Isus, ci cred că unul din cele mai șocante adevăruri pe care le vom

studia iar și iar, este felul în care Cuvântul lui Dumnezeu de mii de ani vorbea de fapt despre noi. Nu cred că

am ajuns să înțelegem cu adevărat acest lucru până acum. Chiar și aceia dintre noi care stau acum aici și

studiază, nu cred că am ajuns să înțelegem cu adevărat faptul că de fapt toată Biblia vorbește despre noi. Și

trebuie să ne oprim un moment să ne gândim în profunzime la acest lucru: toată Biblia vorbește despre noi,

cei care trăim acum. Despre voi și despre mine care stăm acum aici. Profeții au văzut, nu doar generația

noastră la sfârșitul timpului, ci chiar pe noi, pe tine și pe mine. Ne-au văzut în viziune și ne-au descris în

diferite simboluri profetice, ne-au descris ca pe o mișcare de la sfârșitul timpului. Au vorbit despre acest

grup de oameni la sfârșitul timpului. Ei se uitau la noi, la generația noastră, și nu cred că am ajuns să

înțelegem cu adevărat acest lucru încă. Faptul că trăim la sfârșitul despre care toată istoria profetică a vorbit!

6000 de ani frații mei!

De la prima promisiune în grădina Eden, Hristos le-a promis lui Adam și Evei că ei vor avea o

sămânță, și acea sămânță, care urma să zdrobească capul șarpelui nu este doar Isus, ci și... Vedem în

Apocalipsa 12 că va fi o sămânță care va zdrobi capul șarpelui, că va fi o sămânță la sfârșitul timpului care

va fi în vrăjmășie cu șarpele. Dar noi mereu ne-am gândit la acea sămânță ca fiind Isus, El este Sămânța, nu?

Amin! Dar vreau să vedeți cine mai este numit „sămânța femeii” în Biblie. Apocalipsa 12:17 Și știm că tot

acest capitol vorbește despre istoria bisericii. Începe cu un simbolism, femeia și șarpele. Apocalipsa 12

vorbește despre această luptă dintre femeie și șarpe, acel „balaur mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi

Satana, care înșală întreaga lume” și acea femeie despre care știm că este biserica. Dar simbolurile sunt luate

chiar din prima luptă din grădina Eden dintre șarpe și femeie. Așa că între acest simbolism dintre o femeie și

un șarpe, acest simbolism care vine din grădina Eden, și chiar sfârșitul acestui capitol, este o strânsă

legătură. Acest verset ilustrează sfârșitul lumii și Ioan ajunge să înțeleagă acest lucru privind în Geneza la

începutul lumii. La începutul lumii vedem o femeie și un șarpe, și promisiunea unei semințe care va zdrobi

capul șarpelui, tot așa la sfârșitul lumii vedem o femeie și un șarpe și o sămânță care îi va zdrobi capul. Dar

priviți cine este această sămânță la sfârșitul timpului. 17

Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război

cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos. (Apocalipsa

12:17) Și balaurul s-a mâniat pe cine? Pe femeie sau Biserica. Și s-a dus să facă război cu rămășița

seminței ei, care ţin poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus Cristos. Și credeți că acea rămășiță a

femeii se referă la Isus în timpul când a venit pe pământ în mod literal? Nu. Pentru că nu El trebuie să

păzească poruncile Lui și propria Sa mărturie. Acea rămășiță se referă la acei oameni, acea rămășiță a

bisericii care ţin poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus Cristos sau credința lui Isus. Se referă la cei

144000. Aceștia sunt poporul lui Dumnezeu de la sfârșitul timpului, aceștia sunt sămânța de la sfârșitul

timpului care va zdrobi capul șarpelui la sfârșitul lumii. Isus a început această lucrare la Cruce, dar o încheie

prin poporul Său care vor fi pe pământ atunci când El va închide ușa Sanctuarului ceresc. Dumnezeu are un

popor care va încheia această lucrare. Dar cum? Prim faptul că vor reflecta în mod desăvârșit caracterul lui

Isus, și prin viața lor sfântă, stând în fața unui Dumnezeu Sfânt fără Mijlocitor, ei vor revendica (apăra,

justifica, dezvinovății) caracterul lui Dumnezeu în fața universului așa cum nu a facut-o nici o altă generație

2

pe acest pământ. Și capul lui satana va fi zdrobit, ca și toate pretențiile Sale, care se vor topi ca ceara, toate

acele acuzații defăimătoare că oamenii nu pot birui vor înceta, și capul său va fi zdrobit. Astfel caracterul lui

Dumnezeu va fi justificat pentru a-l distruge, în final, pe satana în iazul de foc. Pentru că Dumnezeu a reușit

să demonstreze, că omenirea, omenirea căzută, dacă se agață cu putere de brațul tare al lui Isus, prin harul

Său poate birui păcatul. Aceasta este evanghelia frații mei! Și privind la toate aceste lucruri, să ne gândim că

profeții din ultimii 6000 de ani, începând cu grădina Edenului, ne-au așteptat pe noi, pe mine și pe tine! Au

așteptat generația noastră, ne-au văzut în vedeniile lor. Poate chiar au văzut unele din fețele celor care sunt

acum aici. Însă noi, încă nu am reușit să înțelegem în totalitate cu mintea noastră, nu am lăsat încă acest

lucru să se cristalizeze în mintea noastră: că noi suntem acei oameni, acel popor care vor încheia lucrarea!

Dar trebuie să băgăm bine la cap acest lucru. Pentru că omul este, ceea ce crede în inima (mintea) lui.

Trebuie să începem să conștientizăm cu adevărat că Biblia vorbește pentru ultima generație.

Îndată ce ne întoarcem acum la cartea lui Zaharia vom vedea aceste lucruri despre care tocmai am

vorbit. Faptul că Zaharia chiar a văzut ultima generație în timpul scenelor finale ale isotriei, el i-a văzut pe

cei 144000 în Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc care, prin credință, aveau păcatele curățate/șterse. Și

fraților aceasta este ținta întregii noastre solii pe care o predicăm. Când oamenii se leagă de unele lucruri

colaterale pe care noi le predicăm zicând că noi nu vorbim decât despre cei 2520 de ani și despre profeții, să

știți că de fapt toate acestea arată spre strângerea, adunarea finală a poporului lui Dumnezeu pentru a intra în

legământ cu Isus în Sfânta Sfintelor, judecata celor vii.

Cuvântul Domnului zice în Zaharia capitolul 2 ultimele două versete: Domnul va lua în stăpânire pe

Iuda, ca partea Lui de moştenire în pământul sfânt, şi va alege iarăşi Ierusalimul. Orice făptură să tacă

înaintea Domnului, căci El S-a şi sculat din locaşul Lui cel sfânt!” (Zaharia 2:12-13) În Zaharia capitolul 2

ne-am uitat la faptul că trebuia să vină ploaia târzie, și dacă vă mai aduceți aminte am vorbit și despre

eliberarea din Babilon (Fugiţi, fugiţi din ţara de la miazănoapte! – zice Domnul. Căci v-am împrăştiat în

cele patru vânturi ale cerurilor, zice Domnul. Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!”

(Zaharia 2:6-7) ). După cum am studiat aceasta este Marea Strigare. Și aceștia sunt cei care vor ieși din

Babilon. Și apoi am văzut mai departe în versetul 10 că ei strigă de veselie (eng. Cântă) și se bucură. Și am

descoperit că atunci când oamenii cântă și se bucură, este pentru că ei încep să iasă din captivitatea lor în

Babilon. Și când ies din captivitate, ei cântă. Și am mai descoperit că ceea ce cântă ei este cântarea lui Moise

și a Mielului. Și acum în versetul 11 vedem că multe neamuri se vor alipi de poporul lui Dumnezeu atunci.

Iar versetul 13 ne duce direct în capitolul 3.

Să deschidem acum la Isaia capitolul 3 pentru a vedea ce înseamnă atunci când Domnul se ridică,

cum zice în versetul 13 „căci El S-a şi sculat din locaşul Lui cel sfânt!”. Și ce este Locașul lui cel Sfânt?

Este Sanctuarul. Isaia 3:13 Domnul Se înfăţişează la judecată, stă în picioare ca să judece popoarele. (Isaia

3:13) DOMNUL se ridică în picioare să pledeze şi stă în picioare să judece poporul. (Isaia 3:13 trad.

Fidela). Putem observa aici că atunci când Dumnezeu se ridică are loc judecata. Să vedem însă și în Psalmi

82:1 Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor. (Psalmi 82:1) Dumnezeu

stă în picioare în adunarea celor puternici; el judecă printre dumnezei. (Psalmii 82:1 – trad. Fidela). Acesta

este un al doilea verset adus ca și dovadă pentru faptul că atunci când Dumnezeu „stă în picioare” sau „se

ridică”, El judecă, face judecata. De aceea și în Daniel 12:1 spune că Mihail se ridică. Și în Faptele Ap.

7:55,56 Ștefan Îl vede pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. Așa că atunci când Îl vedem pe

Dumnezeu că se ridică sau că stă în picioare știm că are loc judecata, sau că harul se închide.

Și acum, dacă ne uităm în Zaharia 2:13, el zice: Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a

şi sculat din locaşul Lui cel sfânt!” (Zaharia 2:13) și apoi imediat versetul următor este o viziune a ceea ce

se întâmplă în Sfânta Sfintelor. Zaharia capitolul 3 este o expunere a ceea ce are loc în Sfânta Sfintelor în

ziua ispășirii pentru cei 144000. Este o expunere a ceea ce are loc în timpul judecății celor vii pentru cei care

3

primesc sigiliul lui Dumnezeu. Vom citi mai întâi acest capitol apoi vom citi și câteva citate din Spiritul

Profetic care chiar vorbesc despre asta.

1 El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe

Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască. 2

Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul

să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” 3

Dar Iosua era

îmbrăcat cu haine murdare şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului. 4

Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis

celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că

îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!” 5

Eu am zis: „Să i se pună pe cap o

mitră curată!” Şi i-au pus o mitră curată pe cap şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului

stătea acolo. 6

Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire: 7

„Aşa vorbeşte Domnul

oştirilor: „Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei

priveghea asupra curţilor Mele, şi te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici. 8

Ascultă, dar, Iosua,

mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă care stau înaintea ta – căci aceştia sunt nişte oameni care vor sluji

ca semne. – Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla. 9

Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am

pus-o înaintea lui Iosua sunt îndreptaţi şapte ochi; iată, Eu însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice

Domnul oştirilor; şi într-o singură zi voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia. 10

În ziua aceea – zice Domnul

oştirilor – vă veţi pofti unii pe alţii sub viţă şi sub smochin.” (Zaharia 3:1-10)

1 Şi el mi l-a arătat pe Iosua, marele preot, stând în picioare înaintea îngerului DOMNULUI şi pe

Satan stând în picioare la dreapta lui, pentru a i se împotrivi. (Zaharia 3:1 trad. Fidela).

Dacă observăm simbolismul de aici ne putem da seama că are de-a face cu judecata, cu Sanctuarul,

cu Iosua marele preot. Și vom vedea că Iosua este o imagine/un simbol al poporului Său, pentru că marii

preoți în acele zile îi reprezentau pe popor, nu? Și când mergeau înaintea Domnului ei îi reprezentau și

mijloceau pentru popor. Se rugau pentru ei și le purtau păcatele. Nu purta marele preot păcatele poporului în

Sanctuar? Știm că atunci când cineva păcătuia, mergea în curtea Sanctuarului și aducea un miel, iar

păcătosul își punea mâinile pe capul mielului și își mărturisea păcatele, reprezentând faptul că păcatele erau

transferate de la păcătos la miel. Și apoi păcătosul lua sabia sau cuțitul, sau sabia cu două tăișuri care este

Cuvântul lui Dumnezeu, și chiar el era cel care trebuia să înjunghie mielul. Păcătosul ucidea mielul, ceea ce

înseamnă că păcatele noastre l-au ucis pe Hristos. Înțelegem cu toții acest principiu? Și apropo, legat de asta,

să știți că până nu înțelegeți cu adevărat că păcatele voastre, acțiunile voastre, L-au ucis pe Isus, nu sunteți

convertiți cu adevărat. Știți asta? De aceea mulți oameni continuă să păcătuiască. Pentru că nu înțeleg că

păcatele lor L-au ucis pe Isus, pe Fiul lui Dumnezeu. Când înțelegi că chiar tu L-ai ucis pe Fiul lui

Dumnezeu cu păcatele tale, că El a murit în mod personal pentru tine, pentru păcatele tale, atunci aceasta

duce la o reală convertire, și El devine Mântuitorul tău personal.

După aceasta, preotul lua sângele care curgea din gâtul acelui miel înjunghiat, și mielul era apoi ars

pe altarul pe jertfe. Iar preotul se ducea la ceremonia spălării în lighean și apoi ducea acel sânge în Sfânta, și

îl stropea pe perdea. Și cunoaștem că aceasta era un simbol pentru faptul că păcatele au fost transferate de la

păcătos la preot, și preotul mijlocea apoi între om și Dumnezeu. Dar preotul nu păstra păcatele asupra Sa, ci

și el le transfera la rândul său asupra Sanctuarului. Înțelegeți simbolismul? Ideea este că atunci când vedem

preotul îmbrăcat cu haine murdare este pentru că el poartă păcatele poporului. Și aceasta este un simbol, că

vine o zi în care se va întâmpla curățirea - și Biblia zice asta în versetul 9 „voi îndepărta nelegiuirea acestei

ţări într-o singură zi”. Ce este această zi în care veșmintele preotului sunt curățite, reprezentând faptul că

poporul a fost curățit? Este ziua ispășirii. Deci este simbolism pentru ziua ispășirii. Din 1844 și până se

încheie timpul de har. Așa acest simbolism poate fi aplicat doar la Adventism. Înțelegi aceasta frații mei?

Aceasta are de-a face cu noi.

4

Așa că dacă ne uităm aici ne dăm seama că suntem îmbrăcați cu toții cu haine murdare dar apoi avem

o promisiune. Vreau acum să citim ceva dintr-un capitol foarte frumos din Profeți și Regi, capitolul 47 –

Iosua și îngerul. Vom vedea că aceasta vedenie a lui Zaharia simbolizează nu doar lucrarea poporului care

iese din Babilon în timpul lui, ci, așa cum sora White afirmă cu claritate, aceasta simbolizează și poporul lui

Dumnezeu care trăiește la sfârșitul lumii. Aceia care vor sta înaintea lui Hristos având sigiliul lui Dumnezeu.

„Înaintarea continuă realizată de clăditorii templului a nemulţumit şi a alarmat într-o mare măsură

oştile celui rău. (Dacă noi începem să construim zidurile Sionului, ce credeți că se va întâmpla? Vom crea

un mare disconfort și vom alarma oștile celui rău. V-ați întrebat verodată de ce sunteți atât de atacați pentru

că predicați adevărul în aceste ultime zile? Este pentru că alarmați oștile celui rău.) Satana s-a hotărât să

depună în continuare eforturi pentru ca să slăbească şi să descurajeze pe poporul lui Dumnezeu, punându-i

înainte nedesăvârşirile de caracter. Dacă aceia care suferiseră îndelung din cauza neascultării puteau fi

iarăşi amăgiţi să nesocotească poruncile lui Dumnezeu, urmau să fie aduşi din nou sub robia păcatului.

Pentru că Israel fusese ales să păstreze cunoştinţa de Dumnezeu pe pământ, el fusese mereu obiectul

deosebit al urii lui Satana. El era hotărât să-i distrugă. Cât timp erau ascultători, nu le putea face nici un

rău; de aceea şi-a adunat toată puterea şi viclenia pentru a-i duce la păcat. Prinşi în cursă de ispitele lui,

călcaseră Legea lui Dumnezeu şi fuseseră lăsaţi să devină pradă vrăjmaşilor lor.

Cu toate că au fost robi în Babilon, Dumnezeu nu i-a părăsit. El le-a trimis proorocii Săi cu mustrări

şi avertizări şi i-a trezit să-şi vadă vinovăţia. Când s-au umilit înaintea lui Dumnezeu şi s-au întors la El cu

pocăinţă adevărată, El le-a trimis solii de încurajare, declarând că-i va elibera din robie, îi va readuce sub

ocrotirea Sa şi-i va restatornici în ţara lor. Iar când această lucrare de restatornicire începuse, şi o

rămăşiţă din Israel se reîntorsese deja în ludea, Satana era hotărât să împiedice aducerea la îndeplinire a

planului divin şi în scopul acesta căuta să incite popoarele păgâne ca să-i distrugă cu totul.”

Trebuie să înțelegeți că toate acestea au de-a face cu zilele noastre, cu oamenii care ies din Babilon și

încep să construiască zidurile Sionului, și Domnul se va ocupa de popoarele păgâne care încearcă să-i

distrugă. Vă sună familiare aceste lucruri? Sună acestea ca o solie, o istorie care s-ar putea împlini în zilele

noastre? Ce va face satana acelora care încearcă să construiască zidurile Sionului acum la sfârșitul timpului,

și care îi cheamă pe oameni afară din Babilon? Va căuta să-i incite pe păgâni împotriva lor prin darea legilor

duminicale.

„Însă în această criză Domnul Şi-a întărit poporul „cu cuvinte bune şi cu vorbe de mângâiere“

(Zaharia 1, 13). Printr-o ilustraţie impresionantă a eforturilor lui Satana şi a lucrării Domnului Hristos, El

le-a arătat puterea Mijlocitorului lor de a birui pe acuzatorul poporului Său.

În vedenie proorocul vede „pe Iosua, marele preot“, „îmbrăcat cu haine murdare“ (Zaharia 3, 1.3),

stând înaintea Îngerului Domnului, solicitând mila lui Dumnezeu în favoarea poporului său apăsat. În timp

ce el pledează pentru împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu, Satana se ridică cu îndrăzneală să i se

împotrivească. El arată către fărădelegile lui Israel ca motiv pentru care să nu fie readus în favoarea lui

Dumnezeu. Îi pretinde ca pradă a lui, şi cere să-i fie daţi în mâinile lui.

Marele preot nu se poate apăra pe sine şi nici pe poporul său de acuzaţiile lui Satana. ” Știți asta

nu? Nu ne putem apăra. De ce? Păi simplu, pentru că am făcut toate păcatele de care el ne acuză. Satana are

un raport exact despre tot ce am făcut. De aceea trebuie să fim foarte atenți atunci când ne acuzăm unul pe

celălalt, știți asta nu? Cum am auzit acea idee profundă cu toți în predica fratelui de ieri care zice: cu ce

măsură vei măsura cu aceea vei fi măsurat. Exact asta a zis Isus. Cu ce judecată judecați sau cu ce măsură

veți măsura cu aceea vi se va măsura. Exact aceiași rigurozitate a standardelor pe care tu o aplici la alții

Dumnezeu va zice: ei bine dacă înțelegi atât de multe voi aplica și eu același standard în dreptul tău.

5

Apostolul Pavel zice același lucru în Romani: tu care zici să nu preacurvești, preacurvești? Tu care

zici să nu furi, furi? Exact același standard pe care noi îl aplicăm la alții va fi aplicat la noi. Trebuie să fim

foarte atenți la asta pentru că este cineva care are un raport exact despre tot ceea ce facem și acesta este

diavolul. Și Isus are un astfel de raport, dar știați că și diavolul îl are, nu? Tot ceea ce facem nu este ascuns

în fața îngerilor, căzuți sau necăzuți. Sunt păstrate rapoarte, de către îngerii buni, și de către îngerii răi astfel

încât să ne poată acuza pe baza lor înaintea lui Dumnezeu zicând că nu suntem vrednici să moștenim viața

veșnică. Așa eu încerc să îmi aduc aminte acest lucru înainte de a mă apuca să condamn pe cineva. Vreau să

fiu precaut și să-l socotesc nevinovat până la proba contrarie, să mă rog pentru el, să lucrez pentru el, pentru

că nici mie nu mi-ar place ca un demon să stea la dreapta mea aducând, tot ceea ce eu am făcut, înaintea

voastră! Înainte de a începe să faceți așa ceva, doar opriți-vă să vă gândiți ce s-ar întâmpla dacă un înger rău

ar veni acum aici și ar spune tuturor celor prezenți tot ce ați făcut, în mod deschis. Toate acele lucruri secrete

pe care ați încercat să le ascundeți. Toate acele lucruri pentru care v-ați cerut iertare de la Dumnezeu și nu

ați vrea ca cineva să știe ceva despre ele. Dumnezeu te-a iertat, te-a ajutat să biruiești, iar acum un înger rău

să vină cu o carte deschisă și să înceapă să facă public ce ai făcut în secret, ți-ar place? Ideea este că avem

nevoie de Hristos ca Apărător. Avem nevoie de sângele Său care să ne curățească de orice păcat. Și să nu

uităm să fim atenți înainte de a acuza pe cineva, înainte de a deveni „pârâșul fraților”.

„Marele preot nu se poate apăra pe sine şi nici pe poporul său de acuzaţiile lui Satana. El nu

pretinde că Israel este nevinovat. În haine murdare simbolizând păcatele poporului, pe care le poartă ca

reprezentant al lor, stă înaintea Îngerului, mărturisind vinovăţia lor, dar arătând pocăinţa şi umilinţa lor şi

încrezându-se în mila unui Răscumpărător iertător de păcate. În credinţă, el cere împlinirea făgăduinţelor

lui Dumnezeu.

Atunci Îngerul, care este Hristos Însuşi, Mântuitorul păcătoşilor, aduce la tăcere pe acuzatorul

poporului Său zicând: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu

este el, Iosua, un tăciune scos din foc?“ (Zaharia 3, 2). Timp îndelungat, Israel trecuse prin cuptorul

necazurilor. Datorită păcatelor, ei fuseseră aproape mistuiţi de focul aprins de Satana şi de uneltele lui,

folosite pentru distrugerea lor, dar Dumnezeu Şi-a întins acum mâna, ca să-i scoată.” Știți ce înseamnă a fi

un tăciune scos din foc? Înseamnă că ai fost ars, că ai fost tăiat/separat. Biblia zice în Ioan 15 că aceia care

nu rămân în Isus sunt ca și mlădițele uscate care au fost adunate și aruncate în foc. Și aceasta înseamnă că

suntem pierduți frații mei! Suntem pierduți fără Isus! Și numai prin harul Său, el ne scoate ca pe un tăciune

din foc. Adesea i-am cerut la Domnul să-mi amintească de unde am venit. Pentru că pe măsură ce uităm

acest lucru începem să devenim farisei și mândri. Pentru mine e destul să-mi arate Domnul de unde am venit

și orice idee de mândrie dispare. Când realizez tot ce a făcut El pentru mine pe când eram atât de nenorocit

nu pot decât să-i mulțumesc continuu. Am fost lepădat de lume, un gunoi, și prin harul său El m-a scos de

acolo și mi-a dat voie să devin creștin. Așa că sunt extrem de recunoscător.

Și înainte de a continua, vreau să vă mai zic ceva legat de asta, pentru că poate și alții se regăsesc.

Uneori mă confrunt cu sentimente de vină și rușine care mă copleșesc. Știe cineva despre ce vorbesc? Poate

că e vorba de ceva cu care te tot lupți și e mai greu să biruiești. Și atunci diavolul vine cu tot arsenalul ca să

te înspăimânte că păcatul tău este deja prea mare ca Isus să-l poată ierta. Și uneori îți vine să zici: o las baltă,

nu voi reuși să fac asta (să fiu printre cei mântuiți), voi renunța! Și poate uneori Satana te va ispiti chiar să-ți

iei viața. Motivul pentru care zic aceste lucruri este ca să ne amintim că Isus este încă acolo mijlocind pentru

noi. Și Biblia ne învață că „dacă ne mărturisim păcatele El este credincios și drep să ne ierte și să ne

curățească de orice nelegiuire”. Ce frumoasă promisiune a mântuirii, că El nu doar ne iartă ci ne și curățește

și ne dă puterea de a trăi o viață curată. Dumnezeu ne va ajuta. Uneori uităm să le dăm oamenilor speranța

mântuirii pe care o avem în Isus Hristos. Hristos vrea să ne prezinte fără vină înaintea tronului. Isus nu

încearcă să ne distrugă. Hristos face tot posibilul pentru a ne salva, asta vrea El! Și tot ceea ce cere de la noi

este să fim de acord. Să fim de acord ca El să ne ia păcatele. Să alegem să ne predăm voința Lui. Să alegem

6

lucrurile care Îi sunt plăcute Domnului, să învățăm să cooperăm cu Dumnezeu și El ne va da puterea. Stă

scris că orice impuls bun vine de la Isus. „Pe el l-a înălţat Dumnezeu cu dreapta sa pentru a fi Prinţ şi

Salvator, pentru a da pocăinţă lui Israel şi iertarea păcatelor” (F.Ap. 5:31) Chiar și darul pocăinței vine de

la Isus. Nu poți să te pocăiești fără ajutorul lui Isus. Nu am sta aici dacă Dumnezeu nu ar fi pus în noi acestă

dorință de a dori să ascultăm din Cuvântul lui Dumnezeu. Mintea firească este vrăjmășie și ură. Aceasta

înseamnă că dacă tu ai o dorință de a deveni creștin, dacă nu îți place ceea ce faci este o dovadă că Duhul lui

Dumnezeu încă lucrează la inima ta. Au venit uneori oameni la mine care erau atât de descurajați încât voiau

să se sinucidă. Veneau la mine și ziceau că vor să se sinucidă și plângeau puternic. Ziceau că nu mai pot

suporta, că vor să fie creștini cu adevărat. Și știți cu ce îi încurajam? Le ziceam că însăși faptul că plâng

pentru păcatele lor, că au acea dorință de a fi creștini buni este dovada faptului că Isus îi atrage spre El.

Satana este cel care te înspăimântă să te separi de Dumnezeu. Este o diferență între vină și convingere de

păcat. Convingerea de păcat o aduce Duhul Sfânt. El ne convinge de păcat, neprihănire și judecata care va

veni, pentru ca să putem fugi în Refugiu pentru speranță. Vina este folosită de satana pentru a te face să

disperi. Așa că atunci când începi să te simți vinovat încearcă să recunoști care din cele două este. Când te

simți convins de păcat, ca și cum ai fi gol și Dumnezeu te vede exact așa cum ești, și sti că ai nevoie de Isus,

atunci aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Înțelegeți diferența?

„Atunci Îngerul, care este Hristos Însuşi, Mântuitorul păcătoşilor, aduce la tăcere pe acuzatorul

poporului Său zicând: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu

este el, Iosua, un tăciune scos din foc?“ (Zaharia 3, 2). Timp îndelungat, Israel trecuse prin cuptorul

necazurilor. Datorită păcatelor, ei fuseseră aproape mistuiţi de focul aprins de Satana şi de uneltele lui,

folosite pentru distrugerea lor, dar Dumnezeu Şi-a întins acum mâna, ca să-i scoată.

Mijlocirea lui losua este primită şi se dă porunca: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el“. Apoi,

i-a zis lui losua: „lată că îndepărtez de la tine nelegiuirea, şi te îmbrac cu haine de sărbătoare“. „l-au pus o

mitră curată pe cap şi l-au îmbrăcat în haine“ (Vers. 4.5). Propriile sale păcate şi acelea ale poporului său

au fost iertate. Israel a fost îmbrăcat „cu haine de sărbătoare“ neprihănirea lui Hristos atribuită. Mitra

aşezată pe capului losua era asemenea aceleia purtate de preoţi şi avea inscripţia „sfinţenie Domnului“

(Exodul 28, 36), însemnând că, în ciuda fărădelegilor lui de mai înainte, era acum destoinic să slujească

înaintea Domnului, în Sanctuarul Său.”

Mitra era coroana pe care marele preot o purta. Și ce vedem este un simbol al felului în care poporul

lui Dumnezeu este curățat și îmbrăcat cu hainele de sărbătoare ale neprihănirii lui Hristos, și o coroană este

pusă pe capul lor. Și știm că Isus zice „Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.” Și vom afla cu câteva

paragrafe mai jos că toate acestea se referă la cei 144000.

„Propriile sale păcate şi acelea ale poporului său au fost iertate. Israel a fost îmbrăcat „cu haine de

sărbătoare“ neprihănirea lui Hristos atribuită. Mitra aşezată pe capul lui losua era asemenea aceleia

purtate de preoţi şi avea inscripţia „sfinţenie Domnului“ (Exodul 28, 36), însemnând că, în ciuda

fărădelegilor lui de mai înainte, era acum destoinic să slujească înaintea Domnului, în Sanctuarul Său.

Îngerul i-a declarat lui losua: „Aşa zice Domnul oştirilor: «Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei

păzi poruncile Mele, vei judeca şi casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele şi te voi lăsa să

intri împreună cu cei ce sunt aici»“ (Zaharia 3, 7). Dacă avea să asculte, el urma să fie onorat ca judecător

sau conducător al templului şi al tuturor slujbelor lui, avea să umble printre îngerii însoţitori, chiar în viaţa

aceasta, iar la sfârşit, urma să se unească şi cu mulţimea proslăvită în jurul tronului lui Dumnezeu.”

” Aşa cum Satana a acuzat pe losua şi pe poporul lui tot astfel, în toate veacurile, el îi învinuieşte pe

cei care caută mila şi ocrotirea lui Dumnezeu. „El este pârâşul fraţilor noştri ... care zi şi noapte îi pâra

înaintea Dumnezeului nostru“ (Apocalipsa 12, 10). Lupta se repetă pentru orice suflet care este

7

răscumpărat de sub puterea celui rău şi al cărui nume este scris în cartea vieţii Mielului. Niciodată nu este

cineva primit în familia lui Dumnezeu, fără să trezească împotrivirea hotărâtă a vrăjmaşului. Dar Acela

care a fost atunci nădejdea lui Israel, apărarea lui, îndreptăţirea şi răscumpărarea lui, este şi astăzi

nădejdea bisericii.”

„Vedenia lui Zaharia cu privire la losua şi Înger se aplică cu o forţă deosebită experienţei poporului

lui Dumnezeu în scenele finale ale marii zile de ispăşire (cine sunt aceștia? Ggenerația noastră. Cei 144000.)

Biserica rămăşiţei va fi adusă atunci într-o mare încercare şi amărăciune. Aceia care păzesc poruncile lui

Dumnezeu şi credinţa lui Isus vor simţi mânia balaurului şi a oştirilor lui.(Nu am citit asta chiar la începutul

acestei prezentări? Aceștia sunt sămânța sfântă, rămășița femeii.) Satana consideră oamenii ca fiind toţi

supuşii lui; el a câştigat stăpânire peste mulţi pretinşi creştini. Dar iată o mică grupă, care se împotriveşte

supremaţiei lui. Dacă ar putea-o şterge de pe faţa pământului, biruinţa lui ar fi totală. După cum el a

influenţat popoarele păgâne să-l distrugă pe Israel, tot astfel, în viitorul apropiat, va incita puterile

nelegiuite ale pământului să distrugă pe poporul lui Dumnezeu.(Recunoaștem că aceasta se referă la criza

legii duminicale și apoi decretul de moarte) Se va cere oamenilor să se dea ascultare edictelor omeneşti prin

călcarea Legii divine. Aceia care rămân credincioşi lui Dumnezeu vor fi ameninţaţi, denunţaţi şi proscrişi.

V or fi „trădaţi până şi de părinţi, fraţi, rude, şi prieteni“, chiar până la moarte (Luca 21, 16). (Acesta este

unul din motivele pentru care mă bucur că această solie produce o zguduire pentru că prefer să văd cine îmi

este prieten și cine nu acum. Mulți dintre noi se luptă cu ideea de a pierde unii prieteni din cauza acestei

solii, însă ar trebui de fapt să-L laude și să-I mulțumescă Domnului pentru asta. Da, e trist că trebuie să ne

pierdem unii prieteni, dar eu prefer să știu cine este cu adevărat prietenul meu. Și personal am fost șocat de

felul în care adevăratul caracter este scos la iveală de către această solie. Mulți din aceia care ne erau prieteni

foarte apropiați, ne-au întors spatele doar pentru faptul că am menționat un număr sau am pomenit despre

învățăturile pionierilor noștrii. Și eu credeam că suntem prieteni, că suntem ca o familie, dar ei ne-au întors

ferm spatele. Așa că slăvit să fie Domnul că am aflat acum, prefer să aflu aceste lucruri acum, când încă este

relativ pace, decât în timpul legii dumincale când toate caracterele se vor da pe față.)

Singura lor nădejde este în mila lui Dumnezeu, iar singura lor apărare va fi rugăciunea. Aşa cum

losua a stăruit înaintea Îngerului, tot astfel biserica rămăşiţei, cu zdrobire de inimă şi credinţă neabătută,

va stărui pentru iertare şi eliberare prin Isus, Apărătorul lor. Ei sunt pe deplin conştienţi de păcătoşenia

vieţii lor,îşi văd slăbiciunile şi nevrednicia şi sunt pe punctul disperării.” La ce se referă aici? Timpul

strâmtorării lui Iacov. Și când ne uitam la timpul strâmtorării lui Iacov recunoaștem că în acest timp poporul

lui Dumnezeu își va vedea păcătoșenia, slăbiciunile și nevrednicia și vor fi pe punctul de a dispera.

„lspititorul stă alături să-i învinuiască, aşa cum a stat alături să i se împotrivească lui losua. El

arată către veşmintele lor murdare şi caracterele lor defectuoase. El prezintă slăbiciunile şi nebunia lor,

păcatele de nerecunoştinţă, de neasemănare a lor cu Hristos, prin care L-au dezonorat pe Răscumpărătorul

lor. El face eforturi să-i îngrozească la gândul că situaţia lor este deznădăjduită, că pata necurăţiei lor nu

va fi niciodată spălată. El speră ca, în acest fel, să le distrugă credinţa, aşa încât să se supună ispitelor lui

şi să părăsească ascultarea de Dumnezeu.

Satana are o cunoaştere exactă a păcatelor cu care el a ispitit pe poporul lui Dumnezeu să le

săvârşească şi îşi îndreaptă acuzaţiile împotriva lor spunând că, prin păcate, au pierdut ocrotirea divină şi

pretinzând că are dreptul să-i distrugă. El îi declară vrednici să fie scoşi, asemenea lui, de sub ocrotirea lui

Dumnezeu.

....

Deşi urmaşii lui Hristos au păcătuit, ei nu s-au predat să fie stăpâniţi de uneltele satanice. Ei s-au

pocăit de păcate şi au căutat pe Domnul în umilinţă şi în pocăinţă iar Apărătorul divin mijloceşte în

8

favoarea lor. Acela care a fost insultat cel mai mult de nerecunoştinţa lor, care le cunoaşte păcatul dar şi

pocăinţa, declară: „Domnul să te mustre, Satano! Eu Mi-am dat viaţa pentru aceste suflete. Sunt săpate pe

palmele Mele. Ei pot avea nedesăvârşiri de caracter, poate au greşit în străduinţele lor, dar s-au pocăit, iar

Eu i-am iertat şi i-am primit“. ( Acest pasaj îmi dă multă speranță știind că dacă ne-am pocăit cu adevărat, și

încercăm să biruim, să cooperăm cu Dumnezeu, cerând puterea lui Isus, El ne va accepta. Știți a fi creștin nu

este un lucru de om leneș. Isus a zis „nevoiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă”. Dar avem promisiunea, că

pe măsură ce ne străduim, El ne va ajuta pas cu pas.) Asalturile lui Satana sunt puternice şi amăgirile lui

sunt subtile, dar ochiul Domnului este peste poporul Său. Necazul lor este mare (noaptea strâmtorării lui

Iacov), flăcările cuptorului par să-i mistuie, dar Isus îi va scoate ca aur curăţit prin foc. Firea lor

pământească va fi îndepărtată, pentru ca prin ei chipul lui Hristos să fie descoperit în mod desăvârşit.”

(Ideea că firea lor pământească va fi îndepărtată mi-a atras atenția când am citit acest pasaj prima dată.

Pentru că nu zice firea lor lumească ci pământească – nota trad.: în lb. engleză se foloște expresia „firea lumească”

pentru „asemănarea cu lumea” sau când cineva este „lumesc”. Trebuie să înțelegeți că partea lumească trebuie să fi

fost de mult îndepărtată înainte ca această fază a procesului de curățire să aibă loc. Biruința asupra lumii a

avut deja loc cu mult mult timp înainte ca acest lucru să se întâmple. Partea lumească a dispărut demult din

viața lor, ei deja reflectă caracterul lui Isus. Timpul de strâmtorare a lui Iacov nu este pentru a mistui firea

lumească, pentru că asta se întâmplă acum, cât încă mai avem un Mijlocitor. Timpul de strâmtorare a lui

Iacov este pentru a mistui firea pământească.

Ni se spune că primul Adam a fost din pământ, pământesc, al doilea însă va veni din cer, Isus. Nu

cred că noi putem înțelege cu adevărat noaptea strâmtorării lui Iacov, putem citi despre ea, dar nu o putem

înțelege. Nu putem înțelege nenorocirea prin care vor trece aceste persoane. Nu toți vom trece prin acest

timp, unii vom adormi în acea perioadă. Singurul mod în care pot încerca să înțeleg puțin din acest timp este

dacă mă gândesc la faptul că noi suntem ființe omenești și suntem obișnuiți cu acest pământ, suntem

obișnuiți cu moartea, cu păcatul, aceasta este casa noastră. Și Dumnezeu trebuie să creeze circumstanțe în

această lume, care ne vor face să fim atât de dezgustați de această planetă încât ne vom dori să mergem

acasă. Știți noi cântăm despre faptul ca mergem acasă, cântăm ca Isus revine, că suntem aproape acasă, dar

încă nu vrem cu adevărat să mergem acasă. Gândiți-vă la asta: nu vrem cu adevărat să mergem acasă.

Spunem asta, dar majoritatea dintre noi încă suntem obișnuiți cu lucrurile de zi cu zi. Încă mai avem

câteceva de făcut, de lucrat la casă, mai vrem să vizităm câteva locuri. Adevărul e că suntem ființe umane și

încă suntem obișnuiți cu această lume.

Personal uneori am așa sclipiri din acel sentiment de a dori să merg cu adevărat acasă, însă sunt doar

sclipiri de moment. Cred că cel mai apropiat sentiment legat de acestă dorință puternică l-am avut anul trecut

când băiețașul meu nou-născut a murit. Și în acele câteva zile de doliu din inima mea, am simțit că doresc cu

adevărat să scap de aici, să mă pot reîntâlni cu el. Pot să vorbesc despre aceste lucruri pentru că știu că

copilul meu va învia și acum e la loc sigur. Grija mea sunt ceilalți copii care sunt în viață, pentru ei trebuie

să plâng mai mult. Cred că noi oamenii nu am fost concepuți pentru a trebui să facem față morții. De aceea

ne este așa de greu să facem față la toate acele emoții care ne copleșesc în astfel de momente. Este un șoc

pentru sistemul nostru. Dar apoi trebuie să revenim la viața de zi cu zi și uităm acel sentiment. Ideea este că

suntem pământești. Și Dumnezeu trebuie să creeze circumstanțe în care să ne piară pofta pentru orice ne-ar

putea oferi această lume. Când orice suport omanesc va fi luat, când toți se vor întoarce împotriva noastră,

când vom vedea lumea ruinându-se și plăgile căzând, nu ne vom mai dori acest pământ. Scopul nenorocirilor

pe care Dumnezeu le va îngădui va fi să consume partea pământească din noi, ca aurul care este scos din foc.

Sunteți gata pentru așa ceva frați și surori?

„Uneori, se pare cã Domnul a uitat primejdiile bisericii Sale și insultele aduse de vrãjmași. Dar

Dumnezeu nu a uitat. Nimic în lume nu este atât de scump inimii Sale ca biserica Sa. Nu este voia Lui ca

procedeele omenești sã-i denatureze mãrturia. (Vreau să înțelegeți ceva aici, El leagă biserica sa de cei care

9

trec prin timpul strâmtorării lui Iacov. Și biserica e reprezentată, nu de conferință, sau de clădire, ci de cei

care țin poruncile lui Dumenzeu și credința lui Isus. Doar prin Isus, prin prezența Sa se poate întemeia o

biserică. Acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Său va fi și El cu ei, și aceea va fi o biserică.) El nu

lasã poporul Sãu sã fie biruit de ispitele lui Satana. El îi va pedepsi pe aceia care Îl reprezintã greșit, dar va

fi îndurãtor cu toți aceia care se pocãiesc sincer. Tuturor acelora care Îl cheamã pentru putere, în vederea

dezvoltãrii caracterului creștin, El le va da ajutorul de care au nevoie.

La vremea sfârșitului, poporul lui Dumnezeu va suspina și va geme din cauza nelegiuirilor care se

fac în țarã. Cu lacrimi ei îi vor avertiza pe nelegiuiți de primejdia de a cãlca în picioare Legea divinã și cu

o durere de nespus se vor umili înaintea Domnului, în pocãințã. Nelegiuiții își vor bate joc de amãrãciunea

lor și vor lua în râs apelurile lor solemne. Dar groaza și umilința poporului lui Dumnezeu sunt o dovadã de

netãgãduit cã recâștigã puterea și noblețea caracterului pierdut, ca urmare a pãcatului.(Când plângem

pentru păcatele noastre, este scris că îngerii aduc acele lacrimi de pocăință la noi.) Datoritã faptului cã se

apropie mai mult de Hristos, cã ochii le sunt ațintiți asupra curãției Lui desãvârșite, ei înțeleg atât de

lãmurit pãcãtoșenia nespus de grozavã a pãcatului. Blândețea și umilința sunt condițiile reușitei și biruinței.

(Ceea ce înseamnă implicit că opusul acestora, mândria și aroganța, sunt cheia pentru eșec.)O cununã de

slavã îi așteaptã pe aceia care se pleacã la piciorul crucii.”

„În timp ce Satana își susține acuzațiile, îngeri sfinți nevãzuți, merg încoace și încolo, punând

sigiliul viului Dumnezeu asupra celor credincioși. Aceștia sunt cei care stau pe muntele Sionului împreunã

cu Mielul având scris pe frunțile lor Numele Tatãlui.(Cine sunt aceștia? Cei 144000. Așa că despre cine

vorbește cartea lui Zahaira? Despre cei 144000.) Ei cântã o cântare nouã înaintea tronului, cântare pe care

nimeni nu o poate învãța afarã de cei o sutã patruzeci și patru de mii, care au fost rãscumpãrați de pe

pãmânt: "Ei urmeazã pe Miel oriunde merge El. Au fost rãscumpãrați dintre oameni, ca cel dintâi rod

pentru Dumnezeu și pentru Miel. Și în gura lor nu s-a gãsit minciunã, cãci sunt fãrã vinã (păcatele lor au

fost șterse/curațite/ispășite) înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu (Apoc. 14,4.5).”

„Acum se ajunge la împlinirea deplinã a cuvintelor Îngerului: "Ascultã dar, losua,mare preot, tu și

tovarãșii tãi de slujbã, care stau înaintea ta cãci aceștia sunt niște oameni care vor sluji ca semne. Iatã, voi

aduce pe Robul Meu, Odrasla. (Zah. 3,8). (Când păcatele au fost șterse, când sigiliul viului Dumnezeu este

pus pe frunțile poporului Său, când cei 144000 sunt revelați/demonstrați, Dumnezeu zice acum voi aduce pe

Robul Meu, Odrasla. Cine este Odrasla? Isus este. Așa că ceea ce zice Dumnezeu de fapt este „acum L-am

adus pe Isus Hristos în poporul Meu, ei refelctă pe deplin caracterul Său. De aceea sunt ei oameni care

slujesc ca semne în Sion. Să ne mai uităm puțin la Zaharia 3:8, pentru că pe măsură ce păcatele sunt

curățate, în scenele de încheiere ale Zilei Ispășirii, Dumnezeu va aduce pe Robul Său, Odrasla, va aduce la

împlinire caracterul lui Isus în poporul Său. (În engleză expresia care în română e tradusă prin „oameni care

vor sluji ca semne” este „oameni admirați”, ideea de bază a expresiei este de fapt că aceștia sunt semne în

timpul sfârșitului). Căci, iată, piatra pe care am pus-o înaintea lui Iosua: pe o singură piatră vor fi şapte

ochi; iată, eu voi grava inscripţia ei, spune DOMNUL oştirilor, şi voi îndepărta nelegiuirea acestei ţări într-

o singură zi. (Zaharia 3:9) Ce zi este aceasta? Ziua Ispășirii. În Ziua Ispășirii Dumnezeu va șterge păcatele

poporului Său, cei 144000. Și îi va face să fie oameni admirați. Îi va face să fie un semn. ) Hristos Se

descoperã ca Rãscumpãrãtor și Eliberator al poporului Sãu. Acum rãmãșița este, fãrã îndoialã, formată din

"oameni care vor sluji ca semne", când lacrimile și umilința peregrinãrii lor fac loc bucuriei și cinstei în

prezența lui Dumnezeu și a Mielului. "În vremea aceea, odrasla Domnului va fi plinã de mãreție și slavã, și

rodul țãrii va fi plin de strãlucire și frumusețe pentru cei mântuiți ai lui Israel. Și cel rãmas în Sion, cel lãsat

în Ierusalim, se va numi 'sfânt', oricine va fi scris printre cei vii, la Ierusalim" (Isaia 4,2.3).”

Să mergem în Isaia 8 pentru a vedea cine sunt aceste semne, semne în timpul sfârșitului. Să vedeți de

acolo că atunci când cineva este un semn, este și o minune sau este admirat. Am citit in Zaharia că aceia care

10

vor avea păcatele șterse sunt oameni admirați. Ce înseamnă să fi admirat? Isaia 8:18 Iată, eu şi copiii pe

care mi i-a dat Domnul suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor care

locuieşte pe muntele Sionului. (Isaia 8:18) Vedem că aceia care sunt minuni (în eng. cuvantul tradus prin

admirați și prin minuni este același) sunt și semne. Ce vrea să facă Dumnezeu cu aceste semne? Cu acești

oameni admirați? Ce vrea Domnul să facă cu cei 144000 prin faptul ca îi face să fie semne? Să ne uitam ce

zice Isaia 11.

În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag (semn) pentru popoare; neamurile se vor întoarce

la El, şi slava va fi locuinţa Lui.” În acelaşi timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară ca să

răscumpere rămăşiţa poporului Său risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi

la Hamat, şi în ostroavele mării. El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel

şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda de la cele patru capete ale pământului. (Isaia 11:10-12)

Şi în acea zi va fi o rădăcină a lui Isai care va sta ca un însemn al popoarelor; la acesta vor căuta

neamurile şi odihna lui va fi glorioasă. Şi se va întâmpla, în acea zi, că Domnul îşi va întinde mâna din nou,

a doua oară, pentru a recupera rămăşiţa poporului său, care va fi rămas, din Asiria şi din Egipt şi din

Patros şi din Cuş şi din Elam şi din Şinear şi din Hamat şi din insulele mării. Şi va înălţa un însemn pentru

naţiuni şi va aduna pe proscrişii lui Israel şi va aduna pe cei răspândiţi ai lui Iuda din cele patru colţuri ale

pământului. (Isaia 11:10-12 trad. Fidela) Despre ce este vorba aici? Despre ploaia târzie. Când Dumnezeu

alege niște semne, pe cine alege? Pe cei 144000. Am citit mai devreme asta. Deci când Dumnezeu își alege

poporul, cand alege aceste semne, neamurile vin la ei să caute odihna. Ce „odihnă” au cei 144000? Au

odhina de Sabat. Și de unde vin neamurile la cei 144000 pentru a găsi odihna de Sabat? Vin din Asiria, Egipt

(simbol al lumii), Paros, Cuș, Elam și de unde încă? Din Șinear. Și ce reprezintă Șinear? Babilonul.

Înseamnă că oamenii ies din Babilon pentru a căuta semnul sfârșitului, pentru a căuta odihna.

Și puteți astfel să înțelegeți pasajul din Experiențe si viziuni din data de 23 septembrie. Domnul i-a

arătat lui Ellen White că El va întinde mâna pentru a doua oară și ea citează chiar din Isaia 11:11. Domnul

Îşi va întinde mâna a doua oară ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său. Vedem că are de-a face cu un

timp de strângere, de adunare a poporului. Ea zice astfel că pentru cei 144000 va fi un timp de adunare, și

apoi ei vor aduna la ei oameni din toate neamurile.

Să continuăm cu Zaharia 4. 1

Îngerul care vorbea cu mine s-a întors şi m-a trezit ca pe un om pe

care-l trezeşti din somnul lui. 2

El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat, şi iată că este un

sfeşnic cu totul de aur, şi deasupra lui, un vas cu untdelemn, şi pe el, şapte candele cu şapte ţevi pentru

candelele care sunt în vârful sfeşnicului. 3

Şi lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul, la

stânga lui.” 4

Şi, luând iarăşi cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile

acestea, domnul meu?” 5

Îngerul care vorbea cu mine mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?”

Eu am zis: „Nu, domnul meu.” (Zaharia 4:1-5)

Vedem că un om este trezit din somn. Și îndată ce este trezit vede un sfeșnic, vede măslini. Cine este

acest om? Este William Miller. Și ce sunt aceste candele ale sfeșnicului? Să aflăm mai întâi ce reprezintă

candelele pentru că această viziune trebuie comparată cu Apocalipsa 11. Pentru că Apoc. 11 explică

sfeșnicul și cei doi măslini. Să deschidem acolo petru a vedea cine este acest om care vede aceste lucruri.

2 Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată neamurilor, care vor

călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni. 3

Voi da celor doi martori ai mei să prorocească,

îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile. 4

Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, care

stau înaintea Domnului pământului. (Apocalipsa 11:2-4)

De unde credeți că a luat Ioan simbolismul? Din Zaharia 4. Să vedem ce zice Spiritul Profetic despre

Apocalipsa 11. Tragedia veacurilor, cap. Biblia și revoluția franceză, pag. 266: „Îngerul Domnului a zis:

11

„Vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni. Voi da celor doi martori ai mei să

proorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile. Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara,

care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî. Şi trupurile lor moarte vor zăcea în

piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă «Sodoma» şi «Egipt», unde a fost răstignit

şi Domnul lor. Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii

altora, pentru că aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului. Dar după cele trei zile şi jumătate,

duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei ce i-

au văzut.“ (Apocalipsa 11, 2-11)

Perioadele menţionate aici — „patruzeci şi două de luni“ şi „o mie două sute şaizeci de zile“ —

reprezintă timpul în care biserica lui Hristos avea să sufere persecuţia din partea Romei. Cei 1260 de ani ai

supremaţiei papale au început în anul 538 şi s-au terminat în anul 1798 [(vezi note suplimentare)]. La data

aceasta, armata franceză a intrat în Roma şi l-a făcut prizonier pe papa, care a murit în exil. Deşi la scurtă

vreme după aceea a fost ales un nou papă, ierarhia papală n-a mai ajuns niciodată să deţină puterea pe

care o avusese mai înainte.

Persecutarea bisericii n-a continuat în toată perioada de 1260 de ani. Dumnezeu, din milă faţă de

poporul Său, a scurtat timpul încercării lor grele. Prevăzând marea strâmtorarea care urma să cadă asupra

bisericii, Mântuitorul spunea: „Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din

pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate“. (Matei 24, 22). Datorită influenţei Reformei, persecuţia s-a

încheiat înainte de anul 1798.

Cu privire la cei doi martori, profetul declară mai departe: „Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două

sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului“. „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi

o lumină pe cărarea mea.“ (Apocalipsa 11, 4; Psalmii 119, 105). Cei doi martori reprezintă Scripturile

Vechiului şi Noului Testament. Amândouă sunt mărturii importante cu privire la originea şi perpetuitatea

Legii lui Dumnezeu. Amândouă mărturisesc despre Planul de Mântuire. Tipurile, jertfele şi profeţiile

Vechiului Testament arată înainte către Mântuitorul care avea să vină. Evangheliile şi epistolele Noului

Testament vorbesc despre un Mântuitor care a venit exact în felul profetizat, prin tip şi prin profeţie.”

Cine sunt acești doi martori? Vechiul și Noul Testament. Cât timp au prorocit ei? 1260 ani de

supremație papală. Cu ce erau îmbrăcați în timp ce proroceau? Cu saci (pânză de saci – alte traduceri). Cum

este această pânză? Este opacă. Nu lăsa lumina să pătrundă prin ea. Așa că puteți vedea sfeșnicul cu

candelele dacă este acoperit cu saci? Nu. Astfel dacă în Zaharia 4, când acest om este trezit din somn, el

vede sfeșnicul cu candelele, ce perioadă de timp știm că a luat sfârșit? Cei 1260 de ani s-au sfârșit și el poate

acum vedea sfeșnicul pentru că nu mai este acoperit. Cine este acel om, care în perioada de imediat după

1798 este trezit din somn pentru a vedea sfeșnicul? William Miller.

Deși el vede sfeșnicul, și se uită acum în Cuvântul lui Dumnezeu, nu înțelege. Să vă arăt niște citate

foarte interesante. R&H, 16 Mai 1899, p.1:

„1

Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă şi

Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur: 2

„Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că

nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, şi nu sunt, şi i-ai găsit

mincinoşi. 3

Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu şi că n-ai obosit. (Apocalipsa 2:1-3) 19

Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele. 20

Taina celor

şapte stele pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt

îngerii celor şapte biserici; şi cele şapte sfeşnice sunt şapte biserici. (Apocalipsa 1:19-20) Această vedenie,

pe care Hristos i-a prezentat-o lui Ioan în inslula Patmos, este asemănătoare, în multe privințe, cu vedenia

prezentată lui Zaharia. Îngerul care vorbea cu mine, zice Zaharia, s-a întors şi m-a trezit ca pe un om pe

12

care-l trezeşti din somnul lui. 2

El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat, şi iată că este un

sfeşnic cu totul de aur, şi deasupra lui, un vas cu untdelemn, şi pe el, şapte candele cu şapte ţevi pentru

candelele care sunt în vârful sfeşnicului. 3

Şi lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul, la

stânga lui.” 4

Şi, luând iarăşi cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile

acestea, domnul meu?” 5

Îngerul care vorbea cu mine mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?”

Eu am zis: „Nu, domnul meu.” (Zaharia 4:1-5)”

Vedem că EllenWhite tocmai a făcut legătura dintre cartea Apocalipsei și Zaharia. Și a făcut legătura

cu Isus care umblă printre cele șapte sfeșnice, ceea ce înseamnă ca avem de-a face cu simbolism legat de

Sanctuar. Ce este interesant aici, este că deși William Miller vede sfeșnicul - conform Zaharia 4:2.3 - și știm

că el înțelege Cuvântul lui Dumnezeu, vedem că ceea ce nu înțelege încă, e Sanctuarul. Vede sfeșnicul și

întreabă „ce înseamnă lucrurile acestea?” Și greșita înțelegere a Sanctuarului a fost cea care a dus la marea

dezamăgire. Aici e istoria millerită.

Într-un alt citat din Spiritul Profetic, vedenia legată de sfeșnic este conectată cu parabola celor zece

fecioare. Care este parabola adventismului. Comentariul Biblic vol.4, p.1180 sau Mărutrii selectate 109,

1897: „ Acestea se revărsau în vasele de aur, care reprezintă inimile solilor reali ai lui Dumnezeu, care duc

Cuvântul Domnului oamenilor cu avertizări și rugăminți stăruitoare. Cuvântul Însăși trebuia, așa cum este

reprezentat de către uleiul auriu, să se reverse din cei doi măslinii care stau în fața Domnului întregului

Pământ. Acesta este botezul cu foc al Duhului Sfânt. Acesta va deschide sufletele necredincioșilor spre

convingere. Nevoile sufletului pot fi împlinite doar prin lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. De unul

singur omul nu poate face nimic pentru a satisface dorințele și pentru a împlinii aspirațiile inimii.

Cele două clase de străjeri reprezintă cele două clase de persoane care susțin că Îl așteaptă pe

Domnul lor. Ei sunt numiți „fecioare” pentru că împărtășesc o credință pură. Prin sfeșnice este reprezentat

Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul zice „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe

cărarea mea”. Uleiul este un simbol pentru Duhul Sfânt. Astfel Duhul este reprezentat în profeția lui

Zaharia... „M-am uitat, şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur, şi deasupra lui, un vas cu untdelemn, şi pe

el, şapte candele cu şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful sfeşnicului. Şi lângă el sunt doi

măslini..”...”

Aici vedem că vedenia din Zaharia 4 reprezintă de asemena Parabola celor zece fecioare, care este

istoria adventismului. Omul care este trezit din somn e William Miller, iar vedenia cu sfeșnicul, arată că el

împlinea acum parabola celor zece fecioare. Însă el nu înțelege Sanctuarul în sine.

Sărim acum la versetele 11 și 12 din Zaharia 4, iar apoi vom reveni la celelalte. 11

Eu am luat

cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă aceşti doi măslini la dreapta sfeşnicului şi la stânga lui?” 12

Am luat a

doua oară cuvântul şi i-am zis: „Ce înseamnă cele două ramuri de măslin care sunt lângă cele două ţevi de

aur prin care curge uleiul auriu din el?” 13

El mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă?” Eu am zis: „Nu,

domnul meu.” Şi el a zis: 14

„Aceştia sunt cei doi unşi care stau înaintea Domnului întregului pământ.”

(Zaharia 4:11-14) De câte ori pune zaharia întrebarea în versetele 11 și 12? De două ori. Mi se pare foarte

interesant faptul că el pune întrebarea în versetul 4, primește răspunsul în versetele ce vin 6-10 - acesta este

cuvântul Domnului câtre Zorobabel - și chiar dacă i se dă răspunsul el iar întreabă „Ce sunt acestea?”

Cuvântul Zorobabel înseamnă „risipiți în Babilon”. Are de-a face cu istoria millerită, cei care au ieșit

pentru prima dată din Babilon in 1798. Aceasta este prima istorie. Chiar faptul că Zaharia a fost trezit din

somn îl reprezintă pe William Miller. El nu înțelege Sanctuarul. În istoria adventiștilor milleriți, aceia care

au fost risipiți în Babilon, care construiesc templul Domnului în versetul 9, care pun temeliile, ei fac acest

lucru dar nu înțeleg ce fac. Chiar și după ce lucrarea este împlinită, ei tot nu înțeleg. Pentru că această istorie

a fost sigilată, acestea sunt cele șapte tunete care au fost sigilate. De aceea ei pun întrebarea din nou, chiar și

13

după ce s-au împlinit toate lucrurile, „Ce înseamnă toate acestea?”. Prima întrebare din versetul 11, „Ce

înseamnă acești doi măslini?” este pentru că la 1844 ei nu înțeleg istoria pe care tocmai au împlinit-o și nu

înțeleg nici Sanctuarul. Au trebuit să se întoarcă la studiul Sanctuarului în 1844.

Ideea de bază e, că cele două întrebări din versetele 11 și 12 reprezintă cele două istorii ale

adventismului. Și în fiecare din ele, adventiștii nu înțeleg Sanctuarul. Mă voi repeta să fiu sigur că se

înțelege clar ideea. A pus întrebarea de doua ori: ce sunt acestea? Cele două întrebări sunt cele două istorii

ale adventismului. Prima oară întrebarea a fost pusă în timpul milleriților: ce este Sanctuarul se întrebau ei.

Asta zice în versetul 11 „Ce înseamnă aceşti doi măslini la dreapta sfeşnicului şi la stânga lui?” ei nu

înțeleg ce înseamnă sfeșnicul, care e un obiect din Sanctuar. Iar Edson și Crosier au studiat apoi aceste

lucruri. A doua întrebare însă nu mai este despre sfeșnic ci despre ulei. Ce înseamnă aceasta? Dacă în prima

generație de adventism întrebarea era „Ce este Sanctuarul?” acum, în ultima generație, adevntiștii nu înțeleg

despre ploaia târzie, despre Duhul Sfânt, nu înțeleg ce este uleiul. Întrebarea nu mai este aceiași. Prima

întrabre este „Ce înseamnă aceşti doi măslini la dreapta sfeşnicului şi la stânga lui?” Și răspunsul a fost,

acesta este Sanctuarul. Este mesajul celui de-al treilea înger. Dar acum la sfârșitul timpului deja știm tot

despre Sanctuar. Dar ce nu știm acum? Versetul 12 zice Am luat a doua oară cuvântul şi i-am zis: „Ce

înseamnă cele două ramuri de măslin care sunt lângă cele două ţevi de aur prin care curge uleiul auriu din

el?” La sfârșitul timpului noi adventiștii nu mai înțelegem Duhul Sfânt. Nu înțelegem uleiul și nu știm

despre ploia târzie. Suntem fecioare, știm Sanctuarul. Avem hainele și candelele. Dar ce ne lipsește?

Lipsește uleiul. Ce este uleiul, este a doua întrebare. Și răspunsul, El mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă?”

Eu am zis: „Nu, domnul meu.” „Nu înțelegi că trebuie să ai Duhul Sfânt al lui Dumnezeu? Nu înțelegi cum

vine ploaia târzie? Nu înțelegi despre picurii ploii târzii și despre revărsarea fără măsură?” „Nu, domnul

meu” este răspunsul nostru. Are de-a face cu adevntismul, prima și ultima generație.

Însă între cele două serii de întrebări, din prima parte a capitolului și ultima parte, vine răspunsul.

Știm că în istoria millerită au trebuit să revină asupra studiului Sanctuarului după ce s-au întâmplat toate. Iar

acum noi trebuie să revenim să studiem despre Duhul Dfânt, uleiul auriu și felul în care acesta vine la noi în

timpul ploii târzii.

Atunci el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel

(Zorobabel înseamnă cei risipiți în Babilon, așa că am putea citi și astfel: Acesta este cuvântul Domnului

către cei care sunt risipiți în Babilon. Cine sunt aceștia? Despre cine vorbește? Cine este prima aplicație?

Milleriții, cei care au scos pe oameni din Babilon. Dar cine vor fi cei care îi vor chema pe oameni afară din

Babilon la sfârșitul timpului? Cei 144000. Așa că „Acesta este cuvântul Domnului către aceia care îi vor

aduna pe cei risipiți în Babilon”.) şi sună astfel: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin

tărie, ci prin Duhul Meu (cum vor fi scoși oamenii din Babilon? Nu prin putere, nici prin tărie ci prin

revărsarea fără măsură a Duhului Meu zice Domnul )– zice Domnul oştirilor! Cine eşti tu, munte mare,

înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. Cine este acest munte mare care va fi distrus înaintea

cestui grup de oameni care vor adresa altora chemarea de a ieși din Babilon? Să vedem în Ieremia 51:24,25

ce înseamnă muntele. 24

Dar acum, voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Haldeii tot răul pe care l-

au făcut Sionului, sub ochii voştri, zice Domnul. 25

Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe

tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălţimea stâncilor şi te

voi preface într-un munte aprins. (Ieremia 51:24-25) Cine este acest munte care este distrus? Este Babilonul.

Și ce zic următoarele două versete? 26

Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii,

nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărâmătură veşnică, zice Domnul…” 27

Înălţaţi un steag pe pământ!

Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri! Pregătiţi neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile

Araratului, Miniului şi Aşchenazului! Puneţi căpetenii de oaste împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca

nişte lăcuste zbârlite! (Ieremia 51:26-27) Știți ce reprezintă aceasta? Este islamul în profeția biblică. Caii ca

14

niște lăcuste reprezintă islamul. Așa aflăm care este unul din lucrurile care vor distruge Babilonul. Babilonul

va fi distrus înaintea lui Zorobabel, a acelora care îi adună pe cei risipiți în Babilon.

Continuăm Zaharia 4. 7

Cine eşti tu, munte mare (Babilon), înaintea lui Zorobabel? Te vei preface

într-un loc şes. (înaintea ultimei generații de adventiști, a celor 144000, Babilonul va fi făcut ca o câmpie.)

El va pune piatra cea mai însemnată în vârful Templului (am vorbit deja despre Isus care trebuie să fie pe

deplin arătat în noi), în mijlocul strigătelor de: „Îndurare, îndurare cu ea!” 8

Cuvântul Domnului mi-a

vorbit astfel: 9

„Mâinile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta şi tot mâinile lui o vor isprăvi; şi veţi şti că

Domnul oştirilor M-a trimis la voi. Să analizăm puțin, cine este prima aplicația a lui Zorobabel? Mileriții. Și

cine este omul trezit din somn? Miller. Mâinile lui Miller, adventiștii milleriți, vor pune temelia casei

noastre. Și „mâinile” sale (adică ale lui Miller), adventiștii milleriți, tot ei vor termina lucrarea. Așa că fiți

foarte atenți la acest lucru, pentru că lucrurile pe care le studiem aici, și această mișcare care se extinde tot

mai mult și care ne cheamă înapoi la vechile cărări, la începutul adventismului, este aceea mișcare care va

termina zidirea casei. Este lucarea care va termina construcția adeventismului. Miller a început această

lucarare când a fost trezit din somn. A început să cheme oamenii afară din Babilon. Mâinile sale, adică

adventismul millerit a început lucrarea, și tot mâinile sale (cei 144000), zice Biblia, o vor termina. Aceasta

este promisiunea care ni se face!

10

Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? (A avut un început slab adevntismul millerit?

Dar a fost apoi o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu? A avut această solie, acestă mișcare un

început slab? Și este abia începutul ei. Acesta va stârni adevntismul în întreaga lume. Dacă este adevărată va

trebui să miște adventismul la nivel internațional. Va trebui să ajungă la conducătorii de la conferință și

fiecare va trebui să ia o poziție pentru sau contra acestei solii, așa zice profeția. Cred, pe baza celor scrise în

Biblie, că această solie va ajunge de la o Conferință la alta până la Conferința Generală și va trebui să se ia o

poziție oficială legat de ea. Pentru că aceasta este o solie pentru adventiști care zice că suntem în ziua

cercetării noatre. Și vă aduceți aminte când Isus a părăsit templul plângând? 37

Ierusalime, Ierusalime, care

omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi

strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se va lăsa casa pustie... pentru că nu ai cnuoscut

vremea când ai fost cercetată (Matei 23:37, 38) 41

Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns

pentru ea 42

şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea!

Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. 43

Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu

şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: 44

te vor face una cu pământul, pe tine şi pe

copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost

cercetată.” (Luca 19:41-44) Acum Isus cercetează adventismul.

Aceştia şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceştia şapte sunt ochii

Domnului care cutreieră tot pământul.” (Zaharia 4:10) Fiindcă ei se vor bucura şi vor vedea firul cu plumb

în mâna lui Zorobabel împreună cu cei şapte; aceştia sunt ochii DOMNULUI, care aleargă încoace şi

încolo pe întreg pământul. (Zaharia 4:10 trad. Fidela) Cine sunt cei care se vor bucura? Vă amintiți că am

mai vorbit despre asta? Cei care cântă de veselie și văd ochi către ochi. Să mergem în Isaia 52 pentru a

vedea că cei care cântă de veselie sunt cei 144000 care cheamă oamenii afară din Babilon. Când zice „ei se

vor bucura” se referă la cei 144000 care vor încheia lucrarea de zidire a casei. Isaia 52:8-11. 8

Paznicii tăi

vor ridica vocea; cu vocea vor cânta împreună, fiindcă vor vedea ochi către ochi, când DOMNUL va aduce

din nou Sionul. 9

Izbucniţi de bucurie, cântaţi împreună, voi locuri risipite ale Ierusalimului, căci DOMNUL

a mângâiat pe poporul său, a răscumpărat Ierusalimul. 10

DOMNUL şi-a dezgolit braţul sfânt în ochii

tuturor naţiunilor; şi toate marginile pământului vor vedea salvarea Dumnezeului nostru. 11

Plecaţi, plecaţi,

ieşiţi de aici, nu atingeţi nimic necurat; ieşiţi de acolo; fiţi curaţi, cei care purtaţi vasele DOMNULUI.

(Isaia 52:8-11 trad. Fidela) De ce cântă ei în versetul 9? Pentru că Domnul a rezidit dărâmăturile. Și dacă

rezidești dărâmăturile înseamnă că ești un dregător de spărturi, repari zidul, termini lucrarea casei. Îi

15

reprezintă pe aceia care vor restaura fundamentele adventismului, care vor merge înapoi la temelia

învățăturilor noastre. Care ne vor arăta cine suntem, și vor pregăti un popor dintre noi care să meargă să

termine lucrarea ca Isus să poată reveni. Plecaţi, plecaţi, ieşiţi de aici... ieşiţi de acolo ce fel de strigăt este

acesta? Este chemarea îngerului din Apocalipsa 18. Ideea este că cei 144000 sunt cei care se bucură

împreună, care au intrat cu Iosua Marele Preot pentru a avea păcatele șterse. Ei sunt cei care înțeleg istoria

millerită, înțeleg ce înseamnă sfeșnicul. Înțeleg uleiul auriu care vine, ei sunt fecioarele înțelepte, care au

uleiul auriu al caracterului. Ei au primit ploaia târzie, iar acum cântă și se bucură împreună în timpul marii

strigări.

Aceştia şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceştia şapte sunt ochii

Domnului care cutreieră tot pământul. (Zaharia 4:10 ) Fiindcă ei se vor bucura şi vor vedea firul cu plumb

în mâna lui Zorobabel împreună cu cei şapte; aceştia sunt ochii DOMNULUI, care aleargă încoace şi

încolo pe întreg pământul. (Zaharia 4:10 trad. Fidela) Ce reprezintă firul cu plumb, acea funie de masurat?

Judecată. Cei care zidesc și cei care dărâmă. Ei văd funia, înseamnă că ei văd judecata, înseamnă ca aceștia

înțeleg judecata celor vii. Și ce altceva mai înțeleg odată cu firul de plumb, sau judecata celor vii? Înțeleg și

„cei șapte” – în original este aceiași expresie folosită ca și în Levetic 26, care este tradusă în lb. engleză ca

șapte vremi. Astfel vedem că ei văd în mâna lui Zorobabel, atât judecata celor vii cât și profeția de șapte

vremi. „aceştia sunt ochii DOMNULUI” Cine? Cei 144000. De ce sunt ei ochii Domnului? În Corinteni 10

zice că suntem mădularele trupului lui Hristos, unii sunt mâini, alții picioare și alții ochi. Și ochii reprezintă

vederea, sau profeția. Și știm ca cei 144000 toți vor înțelege profețiile acuma la sfârșitul timpului. Vor fi

două aspecte: 1). Toți vor predica profețiile. 2). Ioel cap. 2 zice că va veni o vreme când fii și fiicele noastre

vor prorocii, bătrânii noştri vor visa vise, tinerii vor avea vedenii. Acești oameni devin ochii Domnului, și ce

fac cu acest dar al profeției? Pentru ca după revărsarea Duhului Sfânt fără măsură vor primii iar darul

prorociei, așa cum a fost și în timpurile apostolice, așa cum a fost și în istoria millerită. Zice că după ce vor

primi acest dar vor alerga încoace și încolo pe întreg pământul. Și aceasta are o dublă aplicație. 1). Să alergi

încoace și încolo în cartea lui Daniel. 2). Să duci mesajul din cartea lui Daniel încoace și încolo pe întreg

pământul. Aceasta se va întâmpla în timpul marii strigări, la revărsarea ploii târzii fără masură.

Zaharia are de-a face cu istoria millerită și istoria noastră. Are de-a face cu pregătirea celor 144000,

care vor avea păcatele șterse la fel ca Iosua Marele Preot, într-o singură zi, ziua ispășirii. Și de aceea trebuie

să ne trezim. Fecioarele trebuie să se trezească pentru a înțelege uleiul auriu, pentru a înțelege ultima lucrare

de ispășire din Sanctuar. Și pe măsură ce înțelegem aceste lucruri, Biblia zice că vom fi printre aceia care se

vor bucura împreună, care vor vedea ochi către ochi, care vor alerga încoace și încolo și vor chema oamenii

afară din Babilon. Va trebui să pregătim oamenirea pentru cel mai mare eveniment care va avea loc în

istorie, revenirea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe norii cerului.

Voi încheia așa cum am început: toți profeții, de-a lungul celor 6000 de ani, ne-au văzut pe mine și

pe tine azi, aici, în această mișcare. Unii dintre noi vom fi parte din acel număr pentru a termina lucrarea.

Mă rog ca toți să putem face parte din acea mișcare care va încheia lucrarea. Amin!

16

17