UNIVERSITATEA DE VEST, TIMIȘOARA

Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor

Specializarea: Economie și Afaceri Internaționale

Procesul istoric al integrării europene

-Ideea europeană în istorie-

Lupu Monica

Grupa 2, Seria 7, Anul II

1

CuprinsCe este Uniunea Europeană?......................................................................................................................3

Scurt istoric..................................................................................................................................................3

Cele 10 etape istorice..................................................................................................................................5

1951: Instituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului de către cei șase membri fondatori (CECO)..................................................................................................................................5

1957: Cele șase state semnează Tratatele de la Roma de instituire a Comunității Economice Europene (CEE) și a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom)..........................................5

1973: Comunitățile se extind la nouă state membre și introduc politici comune suplimentare..5

1979: Primele alegeri prin vot direct pentru Parlamentul European...........................................5

1981: Prima extindere mediteraneeană......................................................................................5

1992: Piața unică europeană devine realitate.............................................................................5

1993: Tratatul de la Maastricht instituie Uniunea Europeană (UE).............................................5

2002: Intră în circulație moneda euro.........................................................................................5

2007: UE are 27 de state membre...............................................................................................5

2009: Intră în vigoare Tratatul de la Lisabona, care schimbă procedurile de funcționare a UE...5

EURATOM....................................................................................................................................................7

Misiuni:....................................................................................................................................................8

Viitorul Tratatului Euratom......................................................................................................................8

Bibliografie..................................................................................................................................................9

2

Ce este Uniunea Europeană?

Uniunea Europeană (UE) este o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și din Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din șase state în 1958. În anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale și politice în abilitățile sale. Tratatul de la Maastricht a înființat Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993. Ultima amendare a bazelor constituționale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

Scurt istoric

Procesul european de integrare este cel mai vechi dintre toate proiectele de regionalizare si spre deosebire de celelalte, MERCOSUR (în America Latina), ASEAN (în Asia de Sud-Est), NAFTA (în America de Nord), acesta îsi propune si unificarea culturala, nu numai cea economica.

Ideea unei Europe unite a fost sustinuta de-a lungul secolelor de imparati si intelectuali deopotriva, dar numai dupa cel de-al doilea razboi mondial statele europene au institutionalizat forme de cooperare internationala, cu competente in domenii specifice, cum ar fi: Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana (OCEE), Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Uniunea Europei Occidentale (UEO). Aceste organizatii au pus bazele unei solidaritati mai stranse intre statele europene, dar inca manifestau trasaturile clasice ale unei uniuni a statelor si ale cooperarii interguvernamentale.

Inceputul procesului de integrare europeana - caracterizat prin trasaturi originale si specifice, care constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene poate fi considerat anul 1950, cand ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus implicarea catorva state europene intr-un proiect de cooperare mai stransa, comparativ cu formele traditionale existente la acel moment. Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate catre o organizatie cu puteri de constrangere asupra membrilor sai. Initiativa a constat in integrarea productiei de carbune si otel a Frantei si Germaniei, in cadrul unei organizatii deschise participarii si altor state europene. Printre promotorii ideii unei Europe unite, acesta a fost primul pas catre o cooperare largita: o integrare sectoriala ce ar fi putut influenta si alte sectoare economice. Aceasta era ideea declarata, insa obiectivul politic imediat il constituia alipirea Germaniei la Europa si eliminarea rivalitatilor existente intre Franta si Germania privind zonele strategice ale Ruhr-ului si Saar-ului.

In 1951 , negocierile desfasuarate intre sase tari - Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg - au condus la semnarea Tratatului de la Paris , prin care se infiinta Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO ). Comparativ cu alte organizatii internationale existente la acel moment, principalul element de noutate il constituia caracterul supranational al acestei Comunitati, reprezentat de transferul de competente catre o institutie

3

(Inalta Autoritate) responsabila cu luarea de decizii, independent de consensul Statelor Membre.

O alta initiativa sectoriala este reprezentata de crearea unei Comunitati Europene de Aparare (CEA), initiativa care a esuat insa, datorita faptului ca Tratatul aferent - semnat in 1952 - nu a fost niciodata ratificat de catre Parlamentul Frantei.

O relansare in forta a "initiativei europene" a avut loc in anul 1955 , in cadrul conferintei de la Messina, la care ministrii afacerilor externe ai CECO au cazut de acord asupra infiintarii unei uniuni economice bazata pe o piata comuna si asupra crearii unei organizatii pentru energia atomica. O comisie de experti condusa de Paul - Henry Spaak, ministrul belgian al afacerilor externe, a elaborat doua proiecte ce au condus la semnarea, in 1957 , a celor doua Tratate de la Roma - cel prin care se infiinta Comunitatea Economica Europeana (CEE) si tratatul Comunitatii Europene pentru Energie Atomica (EURATOM) .

Dupa prima experienta sectoriala a CECO, CEE constituie un exemplu unic de organizatie supranationala - adica o organizatie creata prin transferul de suveranitate de la Statele Membre la "Comunitate". In acest context, transferul de suveranitate inseamna o delegare - de la membrii fondatori ai Comunitatii catre anumite institutii comune - a puterii de decizie asupra unor aspecte comune, conform principiilor democratiei si statului de drept. In acest scop au fost create mecanisme de decizie si un cadru institutional complex, capabile sa asigure reprezentarea intereselor guvernelor Statelor Membre, a interesului general al Comunitatii, precum si a intereselor cetatenilor europeni.

Obiectivul imediat al Tratatului de la Roma , semnat la 25 martie 1957 si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, era reprezentat de crearea unei "piete comune" si de abordarea progresiva a politicilor economice ale SM, ca mijloace de realizare a unei extinderi continue si echilibrate, a unei cresteri accelerate a standardelor de viata si a unor relatii mai stranse intre Statele Membre.

Crearea unei piete comune nu inseamna numai eliminarea tuturor barierelor existente in calea liberei circulatii a bunurilor si stabilirea unei taxe vamale unice (uniunea vamala); piata comuna inseamna si liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulatie a persoanelor, serviciilor si capitalului) si stabilirea unor politici comune in domenii strategice (agricultura, comert, transport si concurenta) pentru crearea unor conditii omogene in vederea cresterii performantei activitatilor economice. Astfel, in 1968 , CEE avea deja incheiata uniunea vamala si avea o piata agricola comuna.

Incepand cu 1950, gradul de integrare europeana a crescut progresiv, atat din punct de vedere geografic - prin aderari succesive - cat si din punctul de vedere al dezvoltarii de politici si structuri institutionale comune. Astfel, pornind de la o comunitate economica cu sase membri, in momentul de fata s-a ajuns la o uniune politica a 28 de tari.

In cei 50 ani de existenta au avut loc șapte valuri de aderare: 1973: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie 1981: Grecia 1986: Spania si Portugalia 1995: Austria, Finlanda si Suedia 2004: Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,

Slovacia, Slovenia, Ungaria; Bulgaria si Romania in 2007. 2007: România și Bulgaria 2013: Croația

4

Cele 10 etape istorice

1951: Instituirea Comunită ii Europene a Cărbunelui i O elului de către cei ase ț ș ț șmembri fondatori (CECO)

1957: Cele ase state semnează Tratatele de la Roma de instituire a Comunită ii ș țEconomice Europene (CEE) i a Comunită ii Europene a Energiei Atomice (Euratom)ș ț

1973: Comunită ile se extind la nouă state membre i introduc politici comune ț șsuplimentare

1979: Primele alegeri prin vot direct pentru Parlamentul European

1981: Prima extindere mediteraneeană

1992: Pia a unică europeană devine realitateț

1993: Tratatul de la Maastricht instituie Uniunea Europeană (UE)

2002: Intră în circula ie moneda euroț

2007: UE are 27 de state membre

2009: Intră în vigoare Tratatul de la Lisabona, care schimbă procedurile de func ionare a UEț

1.La 9 mai 1950 Declarația Schuman propunea instituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a devenit realitate prin Tratatul de la Paris de la 18 aprilie 1951. Acesta a creat o piață comună a cărbunelui și a oțelului între cele șase state fondatoare (Belgia, Republica Federală Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos). Scopul, în urma celui de Al Doilea Război Mondial, era de a asigura pacea între popoarele europene învingătoare și cele învinse și de a le apropia, facilitându-le colaborarea de pe poziții egale în cadrul unor instituții comune.

2.La 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, „cei șase” au hotărât să instituie Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) și Comunitatea Economică Europeană (CEE). Cea din urmă urmărea construirea unei piețe comune mai extinse, incluzând o gamă largă de bunuri și servicii. Taxele vamale între cele șase state au fost eliminate în totalitate la 1 iulie 1968, iar în decursul anilor ´60 au fost create politici comune, în special în domeniile comerțului și agriculturii.

5

3.Acest proiect a avut un succes atât de mare încât Danemarca, Irlanda și Regatul Unit au hotărât să se alăture. Prima extindere, de la șase la nouă membri, a avut loc în 1973. În același timp s-au introdus noi politici sociale și de mediu, iar în 1975 s-a înființat Fondul european de dezvoltare regională (FEDR).© UE4.Iunie 1979 a reprezentat un decisiv pas înainte, prin organizarea primelor alegeri prin sufragiu direct pentru Parlamentul European. Aceste alegeri se organizează o dată la cinci ani.

5.În 1981, Grecia s-a alăturat Comunităților, urmată de Spania și Portugalia în 1986. Această extindere a Comunităților în Europa de Sud a întărit nevoia de aplicare a programelor de ajutor regional.

6.Recesiunea economică mondială de la începutul anilor ´80 a adus cu sine un val de „europesimism”. Cu toate acestea, speranța a renăscut în 1985, când Comisia Europeană, sub președinția lui Jacques Delors, a prezentat Cartea albă privind calendarul pentru realizarea pieței unice europene până la 1 ianuarie 1993. Acest țel ambițios a fost inclus în Actul Unic European semnat în februarie 1986 și intrat în vigoare la 1 iulie 1987.

7.Structura politică a Europei s-a schimbat dramatic odată cu căderea Zidului Berlinului în 1989. Aceasta a condus la unificarea Germaniei în octombrie 1990 și la democratizarea țărilor Europei Centrale și de Est prin eliberarea de sub controlul sovietic. Uniunea Sovietică a încetat să existe în decembrie 1991.

În același timp, statele membre negociau un nou tratat, adoptat de către Consiliul European (format din șefii de stat sau de guvern) în decembrie 1991, la Maastricht. Prin adăugarea dimensiunii cooperării interguvernamentale (în domenii precum politica externă și securitatea internă) la sistemul comunitar existent, Tratatul de la Maastricht a creat Uniunea Europeană (UE). Acesta a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

8.În 1995, la Uniunea Europeană au aderat încă trei țări – Austria, Finlanda și Suedia – ridicând numărul membrilor acesteia la 15. În acest moment, Europa se confrunta deja cu problemele presante ale globalizării. Noile tehnologii și utilizarea tot mai extinsă a internetului contribuiau la modernizarea economiilor dar, în același timp, au creat tensiuni pe plan social și cultural. Concomitent, șomajul și creșterea costurilor privind pensiile exercitau presiune asupra economiilor naționale, făcând reforma cu atât mai necesară. Alegătorii cereau tot mai mult propriilor guverne să găsească soluții practice la aceste probleme.

6

În acest context, în martie 2000, liderii UE au adoptat „Strategia de la Lisabona”. Aceasta avea rolul de a permite Uniunii Europene să devină competitivă pe piața mondială alături de alți mari actori, precum Statele Unite și statele nou industrializate. Obiectivul acesteia era încurajarea inovării și a investițiilor în afaceri, precum și adaptarea sistemelor educaționale europene la cerințele societății informaționale.

În acest timp, UE era angajată în cel mai remarcabil proiect al său de până atunci – crearea unei monede unice care să simplifice viața întreprinderilor, a consumatorilor și a călătorilor. La 1 ianuarie 2002, moneda euro a înlocuit vechile monede din 12 țări ale UE care, împreună, au alcătuit „zona euro”. În prezent, euro și dolarul american constituie cele mai importante monede ale lumii.

9.La mijlocul anilor ´90 au început pregătirile pentru cea mai mare extindere din istoria UE. Și-au depus candidatura șase din fostele state ale blocului sovietic (Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România și Slovacia), cele trei state baltice care au făcut parte din Uniunea Sovietică (Estonia, Letonia și Lituania), una dintre republicile fostei Iugoslavii (Slovenia), precum și două state mediteraneene (Cipru și Malta).

UE a salutat șansa de a contribui la stabilizarea continentului european și de a extinde beneficiile integrării europene asupra tinerelor democrații. Negocierile au fost deschise în decembrie 1997, iar 10 dintre țările candidate s-au alăturat Uniunii Europene la 1 mai 2004. Bulgaria și România au aderat la 1 ianuarie 2007, ridicând numărul membrilor UE la 27.

10.Pentru a reuși să înfrunte provocările multiple ale secolului XXI, Uniunea Europeană extinsă avea nevoie de o procedură mai simplă și mai eficientă de adoptare a deciziilor comune. Noi reguli în acest sens au fost propuse într-un proiect de constituție europeană, semnat în octombrie 2004, care urma să înlocuiască toate tratatele existente. Acest text a fost însă respins prin două referendumuri naționale în 2005. Prin urmare, constituția a fost înlocuită de Tratatul de la Lisabona, care a fost semnat la 13 decembrie 2007 și a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Acesta se limitează la modificarea tratatelor anterioare fără însă a le înlocui, și introducemajoritatea modificărilor prevăzute în constituție. Între altele, tratatul instituie funcția de președinte permanent al Consiliului European și creează postul de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

EURATOM

Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, sau EURATOM, este o organizație internațională cu scopul folosirii pașnice a energiei atomice, formată din statele membre ale Uniunii Europene, constituind una dintre cele două comunități europene. A fost instituită la 25 martie 1957, (fondatori: Franța, Italia, țările Benelux-ului și R.F.Germană) printr-un al doilea tratat de la Roma, semnat în aceeași zi cu mult mai faimosul Tratat de la Roma, instituind

7

Comunitatea Economică Europeană (CEE). Comunitatea Economică Europeană este o entitate separată, dar organizația este complet integrată cu Uniunea Europeană. Structurile EURATOM și CEE (împreună cu Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, desfințată în 2002), au fuzionat în 1967, printr-un tratat semnat în 1965.

Misiuni: dezvoltarea cercetării și asigurarea transmiterii cunoștințelor tehnice stabilirea și garantarea aplicării unor norme de securitate uniforme pentru protecția

sanitară a populației și a lucrătorilor facilitarea investițiilor și asigurarea realizării instalațiilor de bază necesare dezvoltării

energiei nucleare în cadrul UE asigurarea unei aprovizionări constante și echitabile a tuturor utilizatorilor din UE cu

minereuri și combustibili nucleari garantarea că utilizarea materiilor nucleare civile nu este deturnată către alte scopuri (în

special militare) exercitarea dreptului de proprietate recunoscut asupra materiilor speciale de fisiune promovarea progresului în utilizarea pașnică a energiei nucleare prin colaborarea cu țări

terțe și organizații internaționale crearea de întreprinderi comune

Viitorul Tratatului Euratom

În martie 2007, Comisia a realizat un bilanț și a evaluat perspectivele privind Tratatul Euratom. Bilanțul a fost pozitiv, mai ales în domeniile cercetării, protecției sănătății, controlului utilizării pașnice a materiilor nucleare și al relațiilor internaționale. Necesitatea asigurării securității aprovizionării cu energie și preocupările legate de schimbările climatice fac să crească interesul pentru energia nucleară. În viitor, aplicarea Tratatului Euratom trebuie să continue să se concentreze asupra securității și siguranței materiilor nucleare. Comunitatea Euratom va trebui să contribuie în continuare la asigurarea dezvoltării industriei nucleare și la garantarea respectării unor norme riguroase în domeniul radioprotecției, siguranței și securității.

"Acolo unde este spiritul lui Cezar, Caius, Traian, Vergiliu, acolo unde numele lui Moise, acolo unde numele lui Aristotel, Platon si Euclid au o semnificatie si o autoritate simultana, acolo este Europa. Orice rasa si orice pamânt care au fost succesiv romanizate, crestinate si supuse spiritului disciplinei grecilor este în mod absolut european." (-Paul Valley)

8

Bibliografie Pascal Fontaine - 12 lectii despre Europa http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/PROCESUL-EUROPEAN-de-integrare24484.php http://www.prefecturabraila.ro/integrare/istoric_ue1.htm http://ro.wikipedia.org/wiki/Euratom http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_euratom_ro.htm http://ue.mae.ro/node/167 http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83 http://www.dadalos-europe.org/rom/grundkurs_3/Etapa_2.htm http://europa.eu/about-eu/eu-history/index_ro.htm

9