Procesul decizional

Deciziile constituie o componentă esenţială a vieţii şi activităţilor noastre cotidiene, ele

fundamentând comportamentele umane teleologice. Intenţionalitatea fiinţei umane este direct

legată şi concret exprimată prin actele sale decizionale. Împreună cu rezolvarea de probleme,

luarea deciziilor reprezintă o activitate complexă care implică predominant, sub aspect

funcţional, mecanismele gândirii. În sens larg, prin decizie se înţelege procesul cognitiv

(intelectual) de gestionare a comportamentelor în situaţii alternative, subiectul trebuind să

realizeze alegeri succesive ale variantei optime sau cel puţin convenabile (Golu, 2002).

Adoptarea unei decizii comportă o anumită procesualitate, concretizată în următoarea

succesiune de etape:

1. recoltarea informaţiilor cu privire la alternativele disponibile,

2. prelucrarea şi evaluarea gradului de relevanţă şi de reprezentativitate a informaţiilor

recoltate,

3. compararea alternativelor pe baza unor criterii de eficienţă prestabilite,

4. evaluarea raporturilor dintre pierderile şi beneficiile potenţiale pentru fiecare variantă,

5. alegerea unei alternative considerate cel puţin satisfăcătoare, dacă nu chiar optime,

6. execuţia propriu-zisă a deciziei

Persoane diferite iau decizii în moduri diferite. De exemplu: Alexandra trebuie să meargă la

facultate şi pentru că nu ştie la ce facultate să se ducă le cere părerea părinţilor ei; astfel ei ajung

să aleagă facultatea pe care aceasta o va urma. Marian trebuie să-şi cumpere o bicicletă.

Fiind pus în faţa a două variante, face alegerea rapid, fără să cântărească alternativele, după cum

se gândeşte în momentul respectiv etc. De-a lungul vieţii fiecare dintre noi ne formăm un anumit

stil de a lua decizii, numit stil decizional. Acest stil depinde de modul în care am fost educaţi, de

personalitatea nostră,de factorii care ne-au influenţat în mod repetat în adoptarea unor decizii.

Indiferent de stilul decizional pe care îl avem sau pe care suntem pe cale să ni-lformăm este

bine de ştiut că acesta poate fi îmbunătăţit. Totuşi, în mod ideal, un proces de decizie echilibrat

include elemente din majoritatea stilurilor decizionale şi trebuie întotdeauna adaptat situaţiei

specifice care impune luarea unei decizii. Ca reper, prima dată se caută informaţia (din sursă

internă, externă) se verifică validitatea acesteia, se formulează planurile,după verificare se

caută opiniile şi sfaturile celorlaţi. Stilurile decizionale au eficienţă diferită în funcţie de

conţinutul deciziei. Astfel, un stil intuitiv poate fi eficient în cazul unor decizii cum sunt:

alegerea activităţii pentru petrecerea timpului liber sau a unei cărţi ce urmează a fi parcursă, iar

2

pentru deciziile care au implicaţii pe termen lung, ca de exemplu: alegerea şcolii, a profesiei,

stilul raţional s-a dovedit a fi mai eficient.

Stilurile decizionale:

Stilul decizional Caracteristici Exemplu

Stilul raţional

utilizează o abordare logică şi

organizată în luarea de decizii;

elaborează planuri minuţioase

pentru punerea în practică a

deciziei luate.

„Am luat decizia după ce

am cântărit bine toate

alternativele”.

Stilul dependent

se bazează preponderent pe

sfaturile, sprijinul şi îndrumarea

din partea altora în luarea de

decizii;

consideră că ajutorul celor

apropiaţi (prieteni, părinţi, etc.)

este indispensabil atunci când

cântăresc şi aleg alternative.

“Ceilalţi ştiu cel mai bine

ce e potrivit pentru mine.”

Stilul evitativ

amână şi/sau evită luarea unei

decizii;

„Acum nu e momentul

potrivit să iau această

decizie”

Stilul intuitiv

se centrează pe intuiţii şi

impresii în luarea unei decizii;

nu caută dovezi pentru

argumentarea unei decizii.

“Am făcut aşa pentru că

am simţit eu că e mai

bine”

Stilul spontan iau decizii sub impulsul

momentului, rapid şi fără prea

multe deliberări.

“Am luat decizia rapid şi

fără să mă gândesc prea

mult.”

3

Factorii perceptuali şi atitudinali ce influenţează procesele de luare a deciziilor

Imaginea:

Este compusă din percepţie, adică dimensiunile şi caracteristicile situaţiei, evaluare, analiză

situaţiei în termeni de bine sau rău, prietenie sau ostilitate sau valoare, şi semnificaţie, adică

înţelesul şi valoarea atribuită.

Limitări:

Nu se cunosc toate aspectele referitoare la o situaţie dată, imaginea fiind diferită de

realitate.

Realitatea este distorsionată în funcţie de de evaluare şi de semnificaţie, valori, credinţe sau

aşteptări.

Atitudinile:

Îşi au originea în evaluarea unei situaţii. Există un summum de asumpţii evaluative a

ostilităţii, încrederii, neîncrederii şi a temerilor

Valorile:

Sunt rezultate ale educaţiei, socializării şi a experienţelor personale, fiind un criteriu de

evaluare a propriilor acţiuni sau ale altora.

Credinţele:

Sunt propoziţii pe care factorii de decizie le consideră aprioric adevărate, chiar fără a putea

verifică valoarea lor de adevăr.

O realitate este rezistenţa factorilor de decizie în faţa informaţiilor „inconfortabile” – care

neagă credinţele proprii – de unde rezultă:

• ignorarea realităţii prin ignorarea problemei;

• respingerea informaţiei şi demonstrarea lipsei sale de relevanţă, rezultând menţinerea

atitudinilor iniţiale;

Personalitatea:

Componente:

• Abilităţi că factor de decizie;

• Trăsăturile de caracter care predispun factorul de decizie la un anumit comportament în

anumite condiţii;

• Trăsături patologice.

4

Etapele luării deciziei

În permanenţă, oamenii trebuie să adopte decizii. Unele decizii sunt mai

importantedecât altele, ceea ce înseamnă că deciziile pe care le adoptăm implică anumite

consecinţe, presupun anumite costuri, pentru că nu există decizii care să nu ne coste nimic. De

fiecaredată când optam pentru ceva, renunţăm la altceva. De aceea, putem considera ca cea mai

bunăalternativă la care am renunţat reprezintă, de fapt, costul deciziei pe care am luat-o.Pentru a

reuşi să analizăm o situaţie şi să luăm o bună decizie este bine să ţinem contde următoarele

etape:

1. Care este problema?

- Ce decizie încercăm să luăm?

2. Care sunt alternativele (posibilităţile de rezolvare)?

Ce te gândeşti să faci?

 3. Care sunt criteriile?

Ce speri să realizezi luând decizia respectivă?

4. Ierarhizează criteriile.

- Care este criteriul cel mai important? Dar cel mai puţin important? Ierarhizează criteriile

înordinea importanţei, notând cu 1 criteriul cel mai important, cu 2 pe următorul ş.a.m.d.

 5. Evaluează alternativele.

- Ierarhizează alternativele conform cu criteriile stabilite. Alternativele pot fi notate şi cu plus(+)

sau minus (-), conform gradului de adecvare la criterii.

  6. Ia decizia

Modelul etapelor enumerate anterior nu este singurul model orientativ de stabilire

a paşilor fundamentali de adoptare a unei decizii. Multe lucrări de specialitate menţionează

următoarele etape ale procesului sistematizat de luare a deciziilor:

1.identificarea problemei. Problema trebuie definită precis, fără asocierea ei cu

anumitesoluţii.

2. generarea de soluţii alternative. În această fază a procesului decizional este

fundamentală creativitatea.

3.selectarea alternativei optime. După identificarea soluţiilor alternative acestea trebuiesă

fie evaluate şi comparate în funcţie de implicaţii (costuri, posibilităţi de realizare,etc) şi

5

consecinţe. Alegerea este dificilă atunci când decizia este complexă şi implicămari grade de

nesiguranţă sau risc.

4.implementarea (aplicarea ) soluţiei alese. Odată ce a fost aleasă o soluţie trebuie

luatemăsuri specifice de implementare a acesteia, deoarece chiar şi cea mai bună soluţie

cu putinţă este inutilă dacă nu este transpusă în practică în mod eficient.

5.monitorizarea şi evaluarea. Acestă etapă este utilă în special pentru a doptarea pe viitor

a deciziilor.

6

Exemplu

1. Cazul “Monica merge la facultate”

Care este problema?

Monica este elevă în clasa a XII-a de liceu. După absolvirea liceului ea vrea să meargă la

facultate. Se gândeşte să studieze psihologia, însă nu s-a hotărât definitiv. Banii nu sunt o

problemă pentru primii doi ani de facultate. Problema cea mare este că nu ştie la ce Universitate

vrea să meargă.

Care sunt alternativele?

Monica şi mama ei au ales trei Universităţi.

Universitatea Ecologică Bucureşti( UEB)

UEB este o universitate particulară, aflată în capitala ţării, la aproximativ 200 km de locuinţa

Monicăi. Nu are o reputaţie foarte bună. La această universitate studiază şi o buna prietenă a ei,

care este cu doi ani mai mare. Aceasta ar putea fi un real suport pentru dezvoltarea Monicăi în

domeniul Psihologiei. Un dezavantaj ar fi acela că facultatea este foarte departe de căminul

universităţii.

Universitatea Bucureşti ( UB)

UB este poate cea mai mare universitate din ţara noastră. Are profesori pregătiţi şi

implicaţi. Este o facultate de stat, nu privată aşa cum este UEB. Dat fiind faptul că sunt 100 de

locuri la buget, există o mai mare posibilitate ca Monica să nu fie nevoită să plătească taxa de

şcolarizare. La această universitate merge şi prietenul Monicăi. Închirierea unei camere şi masa

reprezintă cheltuieli suplimentare, la fel ca si cele de transport, care îi pot fi decontate dacă

aceasta intră pe locurile bugetate.

Universitatea Spiru Haret (SH)

Această universitate nu este o una de prestigiu, fiind şi o universitate particulară. Taxa de

şcolarizare nu este mare, însă cheltuielile de cazare şi masă sunt mai mari decât la anterioarele

două. Două prietene foarte bune meg la această universitate.

7

Care sunt criteriile Monicăi?

Monica s-a gândit şi a stabilit patru criterii pe care le consideră cele mai importante. În

primul rând, taxele şcolare, sunt un criteriu foarte important, pentru că ea dispune de o sumă

limitată de bani. În al doilea rând, aceasta ar dori să nu locuiască foarte departe de facultate. În al

treilea rând vrea să mnu îşi strice relaţiile de prietenie. În ultimul rând acasta vrea să aibă

profesori implicaţi şi cărora le pasă de studenţii lor.

Folosirea matricei pentru adoptarea unei decizii

De exemplu, facultatea care corespunde în cea mai mare măsură cerinţei referitoare la

taxele şcolare ar putea notata cu 1; următoarea cu 2; iar ultima cu 3. În cazul în care exista

egalitate, diferenţierea se va face cu ajutorul punctajului total. Se procedează la fel pentrutoate

criteriile şi toate facultăţile.Dupa completarea matricei, se stabileşte scorul final obţinutde fiecare

facultate. Este cea mai buna alternativă cu punctajul cel mai mic.

Criterii Taxe mici Distanţa Prieteni Calitatea

educaţiei

Ierarhia

criteriilor

2 4 3 1

UEB 3 3 2 3

UB 2 2 1 1

SH 1 2 1 3

Decizia

În urma elaborării matricei de luare a deciziei a reieşit că cea mai bună alternativă a

Monicăi este Universitatea Bucureşti, aceasta obţinând scorul cel mai mic.

8