”Ca sa intelegi Europa trebuie sa fii un geniu sau sa fii francez” (Madeleine Albright- Secretar de Stat al Statelor Unite, 1998 )1

De-a lungul timpului , atat filosofi , intelectuali cat si oamenii de stat au sustinut

idea unei Europe unite . Initiativa oficiala a unitatii europene a apartinut politicianului francez

Ariastide Briand , care aducea in discutie apropierea dintre Franta si Germania, dar care a esuat

din cauza celui de al doilea razboi mondial. Ideea unitatii europene a fost reluata apoi de mai

multe ori insa s-a reusit concretizarea ei abia dupa cel de-al doilea razboi mondial .

Febra europenismului nu este deloc o noutate. Ea a fost un fenomen de proporţii în

secolul al XIX-lea, la fel în perioada interbelică, atunci când se căutau soluţii pentru redresarea

continentului dupa şocul Marelui Război. Aceasta este însă şi perioada în care, pe fondul

rivalităţilor dintre puterile continentului, europenismul este înţeles diferit, de exemplu, la Berlin

sau Viena, faţă de Paris şi Londra.

Legat de Europa apar mai multe concepte paralele. Cel mai celebru dintre acestea este

Mitteleuropa (la rândul lui său concept destul de confuz) a cărui opoziţie cu paneuropenismul

reflectă în bună măsură o parte din cauzele celor două războaie mondiale. Mai largi sau mai

restrânse, toate Europele care au circulat atunci (şi care circulă şi acum) prin presă şi dezbaterile

politice au încercat să caute o formă concretă de manifestare. Lucru reuşit în martie 1948, când,

prin Tratatul de la Bruxelles, BENELUX, Franţa şi Marea Britanie înfiinţau Uniunea

Occidentală, axată pe probleme de securitate2.

Atunci au luat nastere o serie de forme de cooperare internationala, cum ar fi :

NATO(Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord ), OCEE (Organizatia pentru Cooperare

1 McCormick, John. Sa intelegem Uniunea Europeana.O introducere concisa, Codecs, Bucuresti, 2006, p.1. 2 Gilles Ferreol (coord.), Dicţionarul Uniunii Europene, Polirom, Iaşi, 2001, pp. 244-245.

Economica Europeana), UEO (Uniunea Europei Occidentale), care au reusit sa puna bazele unei

solidaritati mai stranse intre statele europene.

Însă pentru a trece de la “ ideea unificării la transpunerea ei în proiecte precise şi

instituţionalizarea unor noi structuri a fost nevoie de un timp în care ceea ce unea popoarele

Europei să devină mai puternic, raportat la ceea ce le diferenţia şi le separa; un timp în care, de la

simpla aspiraţie a artiştilor, filosofilor sau a unor oameni politici, ideea europeană să anime larg

atât puternicele individualităţi umane cât şi entităţile naţionale şi să se transpună astfel într-o

voinţă politică în măsură să-i confere finalitate3.

Creată în scopul de a garanta o pace durabilă, construcţia europeană s-a concretizat după

cel de al Doilea Război Mondial, cand pe 9 mai 1950 Ministrul francez al Afacerilor Externe,

Robert Schuman, propune, pe baza unei idei a lui Jean Monnet, punerea în comun a resurselor de

cărbune şi de oţel ale Franţei şi Germaniei în cadrul unei organizaţii deschise către celelalte ţări

europene. La apel au răspuns încă patru state, Tratatul de instituire a Comunităţii Economice a

Cărbunelui şi a Oţelului (CECO) fiind semnat la Paris, la 18 aprilie 1951, de către Franţa,

Germania, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Tratatul CECO a intrat în vigoare la 23 iulie

1952 (notă: Tratatul CECO a expirat în 2002). La 25 martie 1957, cele şase state membre ale

CECO semnează, la Roma, Tratatele de instituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a

Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom), denumite generic “Tratatele de la Roma”.

Prin urmare, Uniunea Europeana este rezultatul procesului de cooperare si integrare care

a inceput in anul 1951, intre cele sase tari europene fondatoare. În prezent, Uniunea are 27

membri, dintre care şase membri fondatori din 1958 :

BELGIA

FRANTA

GERMANIA

ITALIA

LUXEMBURG

OLANDA

3 Pascariu, Gabriela Carmen, Uniunea Europeană:politici şi pieţe agricole, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.

Alte 21 state au aderat succesiv: 1973 : Danemarca, Irlanda , Marea Britanie

1981 : Grecia

1986 : Portugalia , Spania

1995 : Austria , Finlanda , Suedia

2004 : Cipru , Estonia , Letonia ,Lituania , Malta , Polonia ,

Cehia , Slovacia , Slovenia , Ungaria

2007 : Romania , Bulgaria

Alte trei ţări : Croatia, Macedonia , Turcia (asociată din 1963 şi în uniune vamală din

1996) sunt oficial candidate la aderarea la Uniunea Europeană .

Obiectivele Uniunii Europene

Conform Tratatului de la Maastricht, articolul B, Uniunea Europeană îşi propune

realizarea următoarelor obiective:

- să promoveze progresul economic şi social, precum şi in nivel ridicat de ocupare a forţei

de muncă şi să ajungă la o dezvoltare echilibrată şi durabilă, în special prin crearea unui spaţiu

fără frontiere interne, prin consolidarea coeziunii economice şi sociale şi prin instituirea unei

uniuni economice şi monetare care să permită, în final, o monedă unică, în conformitate cu

dispoziţiile prezentului tratat;

- să îşi afirme identitatea pe scena internaţională, în special prin punerea în aplicare a unei

politici externe şi de securitate comune, inclusiv prin definirea treptată a unei politici de apărare

comune care ar putea conduce la o apărare comună;

- să consolideze protecţia drepturilor şi intereselor resortisanţilor statelor membre prin

instituirea unei cetăţenii a Uniunii;

- să menţină şi să dezvolte Uniunea ca spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în interiorul

căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind

controlul frontierelor externe, dreptul de azil, imigrarea, precum şi prevenirea criminalităţii şi

combaterea acestui fenomen;

- să menţină integritatea acquis-ului comunitar şi să îl dezvolte, cu scopul de a

examina în ce măsură politicile şi formele de cooperare instaurate prin prezentul tratat ar trebui

revizuite în vederea asigurării eficienţei mecanismelor şi instituţiilor comunitare4.

Plecând de la aceste prevederi ale dreptului primar european putem distinge o serie

de obiective ale uniunii Europene, obiective care nu reprezintă altceva decât misiunea Europei

(Uniunii Europene) pentru secolul XXI:

• garantarea păcii, a prosperităţii şi a stabilităţii pentru cetăţenii Europei;

• consolidarea reunificării continentului;

• asigurarea securităţii pentru cetăţenii săi;

• promovarea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate;

• soluţionarea provocărilor globalizării şi prezervarea identităţii popoarelor europene;

• favorizarea valorilor europene, precum dezvoltarea durabilă şi protecţia

mediului,respectarea drepturilor omului şi a economiei sociale de piaţă5.

Uniunea Europeană este fondată pe un pact între naţiuni suverane care au decis să

împartă un destin comun şi să exercite împreună o parte a suveranităţii lor, tinandu-se seama de o

serie de principia foarte importante pentru europeni, cum ar fi : democratie participativa,

bunastare economica, securitate si pace, justitie si solidaritate.

4 Tratatele Uniunii Europene, ed. îngrijită de Grigoriu, Andreşan Beatrice şi Ştefan, Tudorel, ed. Famangiu, Bucureşti, 2007, pp. 3-4.5 http://europa.eu/abc

LARGIREA UNIUNII EUROPENE

Extinderea este proiectul cel mai ambitios întreprins de UE: el reprezinta,de fapt,

reunificarea continentului european, divizat în urma ultimului razboi mondial. Au existat în

trecut si alte valuri ale extinderii într-o Europa divizata, dar actualul proces de extindere ajuta la

îndeplinirea visului parintilor fondatori ai UE: o Europa unita si libera. În consecinta, extinderea

Uniunii Europene este împlinirea unei viziuni – o viziune care este mult prea usor data uitarii

atunci când securitatea si prosperitatea în Europa sunt considerate a fi ceva de la sine înteles.

Procesul de transformare a determinat schimbari masive în întreaga Europa Centrala si de

Est: nu toata lumea a beneficiat în egala masura de noile oportunitati aparute, iar unele structuri

asociate cu un sentiment de securitate au disparut. Costurile reale ale extinderii nu pot fi

cuantificate prin prisma bugetului UE: efectele cele mai considerabile ale adaptarii au fost deja

resimtite în viitoarele state membre. Pentru popoarele din Uniunea Europeana, stabilitatea si

democratia din Europa Centrala si de Est au dus deja la obtinerea unor beneficii semnificative,

nu numai pe planul securitatii, ci si al prosperitatii economice: dezvoltarea rapida a comertului a

contribuit la crearea de oportunitati pentru libera initiativa, investitii, noi locuri de munca si o

crestere economica marcata în Europa Occidentala. Aceste beneficii vor fi consolidate si sporite,

atât pentru membrii mai vechi, cât si pentru cei noi,

Lărgirea Uniunii Europene şi în special extinderea spre Est este un răspuns corespunzător

celor două mari evenimente istorice: sfîrşitul războiului rece şi prăbuşirea Imperiului Comunist.

Europa nu trebuie să fie divizată din nou în diferite blocuri, iar avantajele integrării europene nu

trebuie rezervate doar anumitor state. Dezvoltarea Europei a ajuns la momentul în care este cazul

să fie definite clar obiectivele şi să fie întreprinse acţiuni concrete în vederea atingerii acestora.

Cele două tendinţe principale din Europa – reforma internă a UE şi lărgirea – sînt strîns legate

între ele. Fiecare dintre tendinţe este esenţială, dar acestea trebuie realizate în strînsă legătură

dacă se doreşte asigurarea succesului.

Uniunea Europeană nu ar fi continuat procesul de largire dacă acesta nu i-ar fi adus

beneficii politice, economice şi geo-strategice.Pe plan politic trebuie mentionat faptul că scopul

fundamental al Uniunii este promovarea păcii, securităţii şi stabilităţii între ţările europene.

De aceea şi efectele extinderii trebuie judecate în principal în funcţie de acest criteriu.

Toate etapele largirii UE se înscrie în prevederile Tratatului de la Roma, care definesc

obiectivele fundamentale ale Uniunii, ca fiind „procesul de creare a unei Uniuni tot mai strânse

între popoarele Europei”. Şi întrucât democraţia, statul de drept şi respectarea drepturilor omului

sunt cerinţe obligatorii pentru calitatea de membru al Uniunii, aceste precondiţii joacă un rol

important pentru întregul continent.

În acest fel, zona central şi est-europeană va reprezenta un spaţiu democratic, stabil şi

prosper. De asemenea, lărgirea va promova cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne,

al luptei împotriva terorismului, crimei organizate şi traficului de droguri, care ameninţă

securitatea cetăţenilor pe întregul continent .

In plan economic, trebuie precizat că ţările Europei Centrale şi de Est reprezintă o importantă

piaţă pentru Uniunea Europeană. In prezent UE este cea mai entitate economica din lume .

Statele membre nu ar fi reusit sa realizeze o asemenea performanta in mod separate, spre

exemplu cu o populaţie de 106 milioane şi o suprafaţă de 1,1 milioane km2 , Europa Centrală şi

de Est reprezenta 29 % din suprafaţă şi 33 % din populaţia Uniunii Europene. Dar, PIB-ul

combinat al acestor ţări nu reprezenta decât 4 % din PIB-ul ţărilor membre ale UE. Ponderea lor

economică era echivalentă cu a Olandei, deşi acestea au o populaţie de 7 ori mai numeroasă.

Extinderea Pieţei Interne a Uniunii cu peste 100 milioane consumatori este de natură să

imprime un nou dinamism economiei europene, permiţând o creştere semnificativă a activităţilor

economico-comerciale în ţările membre ale Uniunii.

Deja, cadrul creat de Acordurile Europene, care asigurau accesul liber pe piaţă a mărfurilor,

serviciilor şi capitalului, a determinat o puternică creştere a comerţului şi investiţiilor cu ţările

din Europa Centrală şi de Est. UE şi-a dublat importurile din ţările candidate la aderare, dar şi-a

triplat exporturile în aceste ţări. Nu există îndoială că nivelul relativ scăzut de dezvoltare

economică al acestor ţări va pune unele probleme de ajustare pentru ţările UE. Atâta timp însă

cât se va manifesta suficientă voinţă politică de ambele părţi, integrarea în UE a ţărilor din

Europa Centrală şi de Est nu va pune probleme imposibil de rezolvat.

In plan geo-strategic, lărgirea UE oferă importante beneficii pentru Uniune ,prin creşterea

forţei sale economice, comerciale şi ştiinţifice, Uniunea se va manifesta şi ca o importantă forţă

politică, fiind recunoscută ca un actor important în viaţa politică internaţională. Într-o lume

globalizată, şi probabil multi-polară, Uniunea va deveni un important partener în soluţionarea

problemelor cu care se confruntă lumea contemporană.

Prin urmare, aderarea la UE presupune adaptarea la legislatia europeana , precum si la

politicile economice aplicate in present in UE.

MOTIVELE LARGIRII UNIUNII EUROPENE

Hotărarea de a împărţi cu alte state beneficiile obţinute de Europa Occidentală prin

crearea unei zone stabile a dus la dorinta de extindere a Uniunii Europene . Pacea şi stabilitatea

constituie premisele unei economii prospere, reciproca fiind în egală măsură valabilă. La baza

fondarii UE a stat logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni

războiul şi ar crea pace, stabilitate şi prosperitate pentru toţi cetăţenii, pretutindeni în Europa.

Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic şi economic al UE.

Prin extinderea uniunii Europene cele sase state fondatoare au urmarit :

- Pacea şi stabilitatea

- Reunificarea continentului European

- Siguranţa şi securitatea

- Solidaritatea economică şi sociala

- Identitatea şi diversitatea în contextul globalizării

- Valorile Uniunii Europene.

Ideea de “state unite ale Europei”, lansata de Victor Hugo a inceput sa se concretizeze

dupa cel de-al II –lea razboi mondial, cand cativa oameni de stat precum Robert Schuman,

Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi şi Winston Churchill au hotarat sa convinga cetatenii de

necesitatea unei organizari structurate a Europei, care sa se bazeze pe interese commune ,

fondate prin tratate si care ar garanta statul de drept si egalitatea intre tarile member.Totul va

duce astfel la acea pace si stabilitate menita sa transforme Europa in una din puterile lumii.Tot

uniunea a fost cea care a incurajat reunificare Germaniei , iar dupa prabusirea blocului sovietic ,

tarile foste comuniste au considerat ca viitorul lor este alaturi de statele membre ale UE. Dar,

daca ne luam ragazul necesar pentru a reflecta, vom vedea ca aceasta viziune se confunda cu

însusi scopul urmarit de UE si de extinderea sa: reunificarea popoarelor din Europa într -un

cadru constitutional care sa le încurajeze sa munceasca împreuna în conditii de pace si stabilitate.

Perspectiva acestei ancore de stabilitate a fost o conditie prealabila a refacerii prosperitatii

economice, care la rândul sau reprezinta fundamentul stabilitatii pe termen lung în regiune. Dar,

drumul acestor popoare catre Europa nu a fost usor.

Pentru popoarele din Europa Centrala si de Est, Europa simboliza valorile la care cei care

au trait, mai bine de o generatie, în perioada Cortinei de Fier si a Razboiului Rece, aspirau sa se

reîntoarca. Dar reîntoarcerea în Europa a fost mai mult decât un simbol pentru aceste popoare:

perspectiva aderarii, ca membru, la UE le -a ajutat sa transforme în ireversibila optiunea lor

pentru o democratie pluralista si o economie de piata si le-a încurajat sa mearga mai departe pe

calea reformei.

Pentru a garanta siguranta si securitatea statelor membre, UE a luat o serie de masuri ,

cum ar fi : intensificarea relatiilor cu tarile din Balcani, Africa de Nord si din Orientul Mijlociu.

De asemenea , isi apara interesele militare si strategice prin colaborarea cu aliatii sai , in special

cu NATO. Uniunea pune bazele unei puternice politici europene de securitate si aparare. Actuala

politica de securitate si cooperare comuna la nivel european, se bazeaza atât pe stabilitatea

politica, cât si pe cea militara. Politica de securitate bazata pe cooperare renunta la orice idee de

a impune stabilitatea prin mijloace de confruntare. Scopul este promovarea cooperarii în vederea

prevenirii conflictelor în sfera politica si a reducerii pericolului confruntarii armate. De

asemenea, scopul politicii de securitate bazata pe cooperare este de a evita escaladarea

potentialelor conflicte, punând un accent deosebit pe promovarea transparentei. In ansamblul

sau, UE este mai impunatoare decat oricare stat membru luat separate, caci ea exercita o

influenta economica , sociala , comerciala si politica mult mai mare decat daca acestea ar trebui

sa actioneze individual .

Putem afirma ca diversitatea reprezinta o valoare majora pentru UE…care doreste sa

promoveze valorile umaniste şi progresiste şi să garanteze că fiinţa umană este stăpânul şi nu

victima schimbărilor majore care au loc la nivel global. Nevoile cetăţenilor nu pot fi satisfăcute

doar prin intermediul mecanismelor de piaţă şi nici nu pot fi impuse în mod unilateral.

ADERAREA LA UE - AVANTAJE SI DEZAVANTAJE

Tot mai multe tari vor sa adere la uniunea europeana. Ne-am putea intreba de ce? Si iata

si un posibil raspuns : “Motivele pentru care atat de multe tari doresc sa adere la UE sunt

evidente : ele vor sa-si asigure accesul la pietele europene , la fondurile publice si private ,

accesul la o politica credibila de asigurare a securitatii si democratiei , si de asemenea sa capete

partea lor de influenta si prestigiu , impreuna cu calitatea de membru al celui mai important club

din oras. Este de asteptat ca ei sa doreasca de asemenea sa joace un rol active in constructia inca

neterminata a casei europene commune6.

Aderarea la UE este vazuta ca fiind in legata politic de consolidarea democratiei , de

participarea deplina in cadrul institutiilor europene commune , de apararea securitatii si de

mentinerea pacii. , iar calitatea de membru al UE este legata inevitabil de procesul de

modernizare si eurpenizare a noilor membri . Extinderea este in primul rand o investitie in

democratie , securitate si prosperitate .

În faţa avalanşei de cereri pentru aderare şi din cauza situaţiei în care se găseau ţările

candidate, Uniunea a stabilit în iunie 1993, cu prilejul Consiliului European de la Copenhaga, un

set de 3 criterii pentru aderare si anume :

1. Criteriul politic, care presupune ca ţara candidată să fi realizat stabilitatea

instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept, respectarea drepturilor

omului, precum şi protecţia minoritatilor ;

2. Criteriul economic, care înseamnă existenţa unei economii de piaţă funcţională,

precum şi capacitatea de a face fata presiunii concurentei si fortelor pietei din cadrul

Uniunii ;

3. Criteriul legislativ, abilitatea de a-si asuma obligatiunile de membru - armonizarea

legislaţiei naţionale cu cea comunitară şi preluarea intregului „acquis comunitar”,

existenţa cadrului legal şi administrativ.

La aceste 3 criterii s-a mai adaugat cu prilejul Consiliului European de la Madrid un

criteriu, care se referă la capacitatea Uniunii de a absorbi noi membri, ceea ce înseamnă că

6 Loukas Tsoukalis, “Ce fel de Europa?” , editura All , 2005 , pag 197

aderarea propriu-zisă a acestora va avea loc după reforma instituţiilor comunitare şi în funcţie de

evoluţia propriilor sale politici.

Extinderea Uniunii Europene prezinta o serie de avantaje , atat pentru actualii membri cat

si pentru viitorii membri. Aceste avantaje commune ar putea fi urmatoarele:

– unificarea va permite protejarea mai eficientă a intereselor comune pe plan internaţional;

– o piaţă mai mare internă va crea o UE mai puternică, cu o capacitate mai mare de

negociere; în plus dezvoltarea intensă a noilor pieţe generează o cerere şi o ofertă mai

mare;

– o uniune europeană mai mare va permite dispersarea mai eficientă a riscurilor;

– lărgirea ulterioară a “zonei euro” va fortifica această valută;

– lărgirea UE permite soluţionarea unor conflicte istorice de durată, aşa ca disputele legate

de graniţe şi problemele minorităţilor, ceea ce va asigura stabilitatea regiunii;

– noii membri vor beneficia de pe urma investiţiilor străine directe în regiune, realizate

pentru a nivela diferenţa dintre noii şi vechii membri ai UE. Acest proces va fi avantajos

atît pentru ţările-receptoare de investiţii, cît şi pentru investitori;

– în mod paradoxal, lărgirea UE promite reducerea migraţiei forţei de muncă din viitoarele

ţări membre în cele actuale datorită politicii de tranziţie la mişcarea liberă a forţei de

muncă (diferită de mişcarea liberă a persoanelor).

– lărgirea va fi foarte benefică pentru asigurarea protecţiei mediului înconjurător, noii

membri trebuind să adopte standardele existente în UE;

– adoptarea standardelor europene cu privire la securitatea graniţelor şi combaterea

diverselor crime în noile ţări membre va permite redresarea situaţiei;

– pe termen mediu şi lung în UE lărgită se va înregistra o dezvoltare economică

suplimentară, iar competitivitatea internaţională a UE va fi în creştere;

– UE lărgită va mări şi zona de securitate şi democraţie în Europa.

Cele enumerate mai sus sunt avantaje comune , dupa cum am precizat, dar exista

si o serie de avantaje specifice doar pentru noii membri UE . Acestea sunt in numar de 3 :

– perspectiva aderării la UE, imaginea prosperităţii economice şi a stabilităţii politice, au

stimulat foarte mult procesele de transformare din ţările asociate;

– perspectiva integrării europene a dus la reorientarea comerţului exterior ; circa 50–70%

din comerţul lor exterior este cu UE, ceea ce înseamnă colaborarea cu ţări mult mai

stabile politic şi dezvoltate economic. Această tendinţă este asociată cu o creştere

economică în ţările candidate mai mare decît media pe UE;

– adoptarea standardelor europene, însoţită de o asistenţă financiară şi logistică importantă,

va permite fortificarea democraţiei şi economiei de piaţă atît de tinere în Europa Centrală

şi de Est;

– perspectiva integrării în UE face să devină reale perspectivele de aderare la NATO în

2002.

Exista totusi si cateva dezavantaje pentru noii membri , cum ar fi faptul ca :

- principalul măr al discordiei îl reprezintă aderarea la Politica Agricolă Comună (PAC) a UE.

Limitarea cantităţii de produse agricole, efectuată prin diverse mecanisme, este considerată

cel mai mare dezavantaj. Aderarea este, de fapt, un joc de cheltuieli şi beneficii.

– tendinţa de a ceda o parte din suveranitatea statului către instituţiile europene şi anume:

decizii politice importante, racordarea şi unificarea ulterioară a politicilor economice, sociale

etc. Aderarea în perspectivă la zona euro presupune şi cedarea totală a politicii monetare

către Banca Centrală Europeană.

In ceea ce priveste Uniunea Europeana am putea afirma ca un avantaj il reprezinta pentru

UE – largirea pietei de desfacere; - corectarea situatiei demografice prin faptul ca noii membri

sunt caracterizati de o pondere relativ mare a populatiei tinere ; - fortificarea pozitiei vizavi de

SUA in NATO datorata reprezentarii mai multor tari si a unei regiuni mai mari. Printre

dezavantaje s-ar putea enumera faptul ca nu se doreste migratia fortei de munca ieftine in UE,

nu se doresc noi producatori agricoli, noii membri avand preponderent dezvoltat sectorul agrar ,

frica de competitivitate dura datorata preturilor mici la forta de munca si a costurilor mai mici

de productie.

Prin urmare , largirea Uniunii Europene reprezinta un proces reciproc avantajos

pentru ambele parti , si este o oportunitate fara precedent de a schimba cursul istoriei europene .

Procesul de largire este insa insotit , de asemene de riscuri si costuri , puse in evidenta de o serie

de studii efectuate de catre specialistii Comisiei Europene si care au dus la urmatoarele

concluzii : - efectele pe planul stabilităţii, securităţii, păcii şi unităţii ale lărgirii cu noile state

candidate prevalează asupra aspectelor de natură economic-financiară (care nu sunt deloc de

neglijat).

- extinderea Uniunii Europene este practic imposibil de realizat fără costuri

suplimentare efectuate de ambele părţi.

- Estimările arată că, pe termen scurt şi mediu, Uniunea Europeană va trebui să facă

eforturi substanţiale pentru a asigura integrarea deplină a ţărilor din Centrul şi Estul Europei.

Este vorba, în special, de fonduri pentru agricultură, ocuparea forţei de muncă în zonele

defavorizate, dezvoltarea infrastructurii de drumuri şi facilităţi pentru populaţie (apă, gaz,

încălzire), ridicarea standardelor de mediu.

Unele costuri urmeaza sa fie suportate si de tarile care candideaza , si anume cele pentru

- Înfăptuirea reformei economice, a restructurării industriei şi transporturilor şi

modernizarea agriculturii;

- Transpunerea în practică a „acquis-ului comunitar”. Nu armonizarea legislaţiei

naţionale cu cea comunitară costă mult, ci implementarea acesteia din urmă. De exemplu, numai

transpunerea integrală a legislaţiei de mediu pentru a atinge standardele UE ar costa România

cca. 29 miliarde EURO;

- Absorbţia fondurilor comunitare având în vedere că fiecare proiect este suportat, în

medie, în proporţie de 70 % de UE şi 30 % de bugetele naţionale.

Este cert că aderarea la UE costă. Dar, ne-aderarea ar însemna, de fapt, împingerea spre

sub-dezvoltare. De aceea, avantajele aderării sunt cu mult mai mari decât costurile . Pentru

Romania consideram ca aderarea a adus mai mult avantaje decat dezavantaje si anume : un

climat politic si economic stabil care ar stimula o dezvoltare durabila; predictibilitate si o

stabilitate crescute ale mediului economic; cresterea competitivitatii pe piata interna, ceea ce va

conduce la motivarea si stimularea agentilor economici autohtoni în sensul sporirii productivitatii

si a eficientei prin dezvoltarea de noi produse si servicii, introducerea tehnologiilor moderne si

diminuarea costurilor de productie; dezvoltarea comertului, un stimul important pentru economia

nationala si piata fortei de munca; accesul sporit la pietele de capital si investitii europene, la

noile echipamente si sisteme informationale si tehnicile organizationale din tarile dezvoltate;

prezenta agentilor economici români pe opiata unica de mari dimensiuni si cu o importanta

deosebita; oportunitati deosebite oferite de implementarea Uniunii Economice si Monetare;

întarirea securitatii nationale prin integrarea în mecanismele PESC si PESA (Politica Externa si

de Securitate Comuna si Politica Europeana de Securitate si Aparare); oportunitatea de a

participa plenar la procesele de luare a deciziilor privind viitoarea configurare a Europei;

cresterea prestigiului si consolidarea statutului României în relatiile cu alti acto ri statali, atât pe

plan politic, cât si economic; dobândirea de catre cetatenii români a drepturilor decurgând din

acordarea "cetateniei europene"; perspective de perfectionare profesionala si acces pe piata

europeana a muncii pentru cetatenii români..

După semnarea tratatului din 2005 preşedintele Traian Băsescu afirma: „Lărgirea

orizonturilor unităţii europene, din nordul continentului la Mediterană şi de la Atlantic la Marea

Neagră, va fi cea mai mare realizare a generaţiei actuale de europeni. În mod cert, se ridică la

înălţimea viziunii părinţilor fondatori ai Uniunii, cu toţii susţinători ai acţiunii îndrăzneţe şi

constructive pentru un destin european comun. Procesul extinderii Uniunii către Europa

centrală şi de est a reprezentat o oportunitate istorică de a şterge linii de separare artificiale, de

a întări şi răspândi pacea şi prosperitatea pe continentul nostru, de a ne pregăti pentru un viitor

mai bun. În final adăuga „Nu avem nici o intenţie să ratăm întâlnirea din 2007”.

Se pare ca nu am ratat aceasta intalnire si in 2007 am devenit membri ai UE si poate ca

integrarea noastră va fi cea mai mare realizare a acestei generaţii de români. România e în

schimbare, Europa la fel, dar şi lumea întreagă.

In acest proces continuu de schimbare se incadreaza si UE prin faptul ca o serie de tari se

afla pe” lista de asteptare” , depunandu-si candidature pentru a devein state membre UE. Cele

mai aproape de realizarea acestui tel sunt Croatia - ar putea deveni a 28-a membră a UE,

negocierile de aderare putând fi încheiate în prima jumătate a anului 2011, a reusit sa adopte

toata legislatia si si-a reglementat situatia granitelor cu vecinii insa una din problemele care

rămân în relațiile cu Croația este cooperarea deficitară cu Tribunalul Penal Internațional pentru

fosta Iugoslavie. „Rămân probleme legate de accesul la documente importante. Grupul de lucru

special creat de guvern trebuie să își continue activitatea de localizare a documentelor legate de

artilerie, documente cerute de procurorul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta

Iugoslavie“, arată raportul Comisiei Europene.

Islanda - a deschis negocierile de aderare la Uniunea Europeană în iulie 2010. Islanda are

standarde de protecție socială foarte înalte și sisteme de vârf în educație și cercetare, prin care ar

putea contribui la realizarea obiectivelor UE pentru 2020. Un avantaj al Islandei ar fi acela ca va

fi singurul stat membru UE situat complet in zona arctica , zona care prezinta un real interes

pentru Uniune.

Macedonia – este pe drumul spre aderare inca din 2005 , insa mai ramane sa rezolve

disputa privind numele cu Grecia.

Turcia - doreste de cateva decenii sa intre in UE , fiind un stat dificil , iar negocierile au

incetinit . desi da dovada acum de o oarecare stabilitate politica si economica mai trebuie sa

rezolve problemele legate de comunitatea kurda , cu respectarea drepturilor fundamentale ale

omului si cu interferenta islamismului in politica statului .

Ale cinci țări sunt potențiale candidate la UE: Albania, Bosnia și Herțegovina,

Muntenegru sau Serbia .

Europa poate fi caracterizata printr-o diversitate etnica si culturala, deoarece ea a fost

acea entitate care a unit diverse popoare si culturi si in care o jumatate de milliard de persoane au

ales sa traiasca in statul de drept, , în armonie cu valorile seculare în centrul cărora se situează

omul şi demnitatea sa. Astfel Europa a reusit sa impace istoria cu geografia sa , continuand sa se

extinda , dar totodata incercand sa isi stabileasca limitele frontiereler UE, atat geografice ,

politice cat si cultural. Uniunea consideră această diversitate etnică şi culturală un atu şi

promovează toleranţa, respectul şi înţelegerea reciprocă. Victor Hugo afirma in 1849 ca “ Va

veni o zi când toate naţiunile continentului, fără a pierde calităţile lor distincte sau glorioasele lor

individualităţi, vor fuziona într-o unitate superioară formând astfel fraternitatea europeană. Va

veni o zi când nu vor mai exista alte câmpuri de bătălie decât cele ale pieţelor deschise ideilor.

Va veni o zi când gloanţele şi bombele vor fi înlocuite de voturi.” Două războaie mondiale şi

numeroase alte conflicte intraeuropene ce au cauzat milioane de morţi au marcat această

perioadă .

http://europa.eu/abc

http:// europeana.ro/

http://www.uniuneaeuropeana.go.ro/

1. Bibere, Octav, Documente de baza ale comunitatii si Uniunii Europene, Iasi, Ed. Polirom,

1999

2. Ferreol, Gilles, Dicţionarul Uniunii Europene, Ed. Polirom, Iaşi, 2001

3. Magnette, Paul, Europa, Statul şi Democraţia, Ed. Institutul European, Iaşi, 2005

4. McCormick, John, Să înţelegem Uniunea Europeană : o introducere concisă, Ed. Codecs,

Bucureşti, 2006

5. Tratatele Uniunii Europene, ed. îngrijită de Grigoriu, Andreşan Beatrice şi Ştefan,

Tudorel, ed. Famangiu, Bucureşti, 2007

6. Pascariu, Gabriela Carmen, Uniunea Europeană:politici şi pieţe agricole, Ed. Economică,

Bucureşti, 1999

7. Schuman, Robert, Pentru Europa, ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2003

8. Tsoukalis, Loukas, Ce fel de Europa ?, Editura Bic All, Bucuresti, 2005