CAPITOLUL I

CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND JUDECATA

SecŃiunea I

Faza procesual penală a judecăŃii

ExplicaŃii prealabile. În cadrul reglementărilor din Partea

specială a Codului de procedură penală dispoziŃiile din titlurile I-III se

referă la cele trei faze de desfăşurare a procesului penal: urmărirea

penală (art.200-286), judecata (art.287-414), executarea hotărârilor

penale (art.415-464).

Necesitatea fazei de judecată rezultă din dispoziŃiile

constituŃionale intitulate marginal „instanŃele judecătoreşti” – art.126

alin.1 potrivit cărora justiŃia se realizează prin Înalta Curte de CasaŃie

şi JustiŃie şi prin celelalte instanŃe judecătoreşti.

În sistemul procesual penal român faza judecăŃii reprezintă o

activitate principală, deoarece are caracter jurisdicŃional, întreaga

desfăşurare procesuală a judecăŃii având ca scop (finalitate)

soluŃionarea cauzei penale şi ca funcŃiune aflarea adevărului în

privinŃa cauzei penale deduse judecăŃii.

Potrivit lui VINTILĂ DONGOROZ1 în procesul penal termenul

judecată semnifică, în sens larg, acea parte a procesului penal care se

desfăşoară în faŃa instanŃei de judecată de la sesizare şi până la

soluŃionarea definitivă a cauzei penale.

1 V. Dongoroz ş.a. - ExplicaŃii teoretice ale Codului de procedură penală român. Partea specială, Editura Academiei Bucureşti, 1976, pag.119.

2

În vorbirea curentă termenul judecată se confundă cu proces. În

terminologia Codului de procedură penală sensurile celor două

cuvinte sunt diferite, noŃiunea de proces incluzând: urmărirea penală,

judecata şi executarea hotărârilor judecătoreşti.

Judecata începe din momentul sesizării instanŃei şi durează

până la pronunŃarea unei hotărâri definitive. În această fază

procesuală conducerea activităŃii judiciare revine instanŃei care este

compusă din numărul de judecători prevăzut de lege.

În afara instanŃei mai participă la judecată, procurorul, părŃile,

apărătorul şi alŃi subiecŃi procesuali: martori, experŃi, interpreŃi, etc.

SoluŃionarea unei cauze penale în mod definitiv constituie

obiectul judecăŃii. Judecata priveşte raportul de conflict adică raportul

juridic născut din săvârşirea faptei penale, inclusiv subiecŃii acestui

raport: (persoana care a săvârşit infracŃiunea şi victima infracŃiunii)

- raportul procesual principal. Judecata poate avea ca obiect şi

rezolvarea unui raport procesual adiacent privind cauza penală:

arestarea preventivă, conflictele de competenŃă etc. În vederea

soluŃionării cauzei penale instanŃa îndeplineşte îndatoririle cuprinse

în dispoziŃiile părŃii generale şi îndeosebi ale părŃii speciale.

Judecata constituie cea mai importantă fază a procesului penal

pentru că în acest cadru se realizează soluŃionarea propriu zisă a

cauzei penale cu ajutorul probelor administrate în cursul urmăririi

penale completate cu probele administrate în cursul judecăŃii.

Gradele de jurisdicŃie2. Judecarea cauzei penale până la

rămânerea definitivă a hotărârii instanŃei se desfăşoară într-o

procedură dispusă în scară, fiecare treaptă realizându-se în faŃa unor

instanŃe de grade diferite.

2 Pentru detalii a se vedea N. Volonciu. ConsideraŃii privind sistemul gradelor de jurisdicŃie. RDP nr. 2/1995.

3

În procedura penală română judecata ca fază procesuală se

înfăptuieşte în două sau trei grade de jurisdicŃie, cauza penală

judecându-se în primă instanŃă (în fond) cu posibilitatea judecării în

apel şi în recurs, respectiv numai în recurs – ciclul procesual ordinar.

În mod excepŃional judecata cunoaşte un singur grad de jurisdicŃie

(ex.: în cazul declinării competenŃei, ori strămutării cauzei). Sistemul

fazei de judecată cunoaşte şi ciclul procesual extraordinar când

împotriva unei hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă se exercită o

cale de atac extraordinară: contestaŃia în anulare, revizuirea, etc.

Această compartimentare a judecăŃii îşi are justificarea în

necesitatea realizării controlului jurisdicŃional.

Parcurgerea tuturor gradelor de jurisdicŃie nu este obligatorie.

Dacă hotărârea pronunŃată în prima instanŃă este legală şi temeinică

judecata în căile de atac ordinare şi extraordinare nu mai are loc.

Structura fazei de judecată. Reglementarea consacrată

judecăŃii cuprinde în conformitate cu structura titlului al II-lea din

partea specială a Codului de procedură penală etapa judecăŃii în

primă instanŃă şi etapa judecăŃii în căile de atac (ordinare şi

extraordinare)3.

La rândul lor etapele judecăŃii sunt structurate, potrivit

profesorului GRIGORE THEODORU4 în stadii procesuale; ca regulă

generală o etapă a judecăŃii parcurge următoarele stadii procesuale:

stadiul de pregătire a şedinŃei de judecată, stadiul de desfăşurare a

şedinŃei de judecată, stadiul deliberării şi adoptării hotărârii; fiecare

stadiu cuprinde diferite momente cu relevanŃă procesuală (ex.: prima

înfăŃişare - art.300; terminarea cercetării judecătoreşti - art.339;

pronunŃarea hotărârii – art.310 etc.).

3 Gh.MateuŃ, Procedură penală, Partea specială. Edidura Lumina Lex Bucureşti, 1998, pag.20 4 Gr. Theodoru - Drept procesual penal. Partea specială, Editura Cugetarea, Iaşi, 1998, pag. 204

4

Desfăşurarea şedinŃei de judecată (judecata propriu zisă)

constituie nucleul central al întregului proces penal.

SecŃiunea II

Principiile fazei de judecată

Preliminarii. În faza de judecată, în afara regulilor de bază ale

procesului penal înscrise ca atare în art. 2-8 C.p.p. se aplică şi alte

principii cuprinse în reglementările internaŃionale privitoare la

drepturile omului şi în ConstituŃia României5 care sunt proprii numai

acestei faze şi care se constituie în garanŃii ale legalităŃii şi

imparŃialităŃii judecăŃii.

Unele dintre principiile judecăŃii sunt de ordin organizatoric

fiind înscrise în ConstituŃie, Legea privind statutul judecătorilor şi

procurorilor şi Legea privind organizarea judiciară. Din această

perspectivă trebuie evocate ca definitorii reglementările privind

independenŃa judecătorilor şi supunerea lor numai legii,

inamovibilitatea judecătorilor, distribuirea aleatorie a dosarelor.

Alte principii ale judecăŃii au în vedere aspecte de ordin

procedural ale activităŃii instanŃelor şi sunt cuprinse în Codul de

procedură penală. Aceste principii sunt: oralitatea, nemijlocirea,

contradictorialitatea şi publicitatea.

1. IndependenŃa judecătorilor şi supunerea lor numai legii6.

Aflarea adevărului cu prilejul soluŃionării cauzei penale impune în

5 Art.6 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului garantează oricărei persoane dreptul la un proces echitabil şi la judecarea cauzei într-un termen rezonabil; acest principiu a fost preluat şi consacrat ca atare de art.21 alin.3 din ConstituŃia României republicată. 6 Cu toate că magistraŃii procurori exercită unele atribuŃii de natură contencioasă, având în vedere că funcŃionează sub autoritatea ministrului justiŃiei, aceştia nu se bucură de plenitudine de jurisdicŃie potrivit exigenŃelor cerute de art.6 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului în sensul că nu sunt independenŃi faŃă de executiv (Hotărârea din 22 mai

5

mod obligatoriu judecătorului o poziŃie independentă fără influenŃe

sau presiuni exterioare care să-l determine să adopte o atitudine

contrară. Art.124 alin.3 din ConstituŃie prevede că judecătorii sunt

independenŃi şi se supun numai legii. O dispoziŃie asemănătoare se

regăseşte în Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi

procurorilor, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea

nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăŃii şi justiŃiei7

(art.2). În textul art.2 s-a mai adăugat că judecătorii trebuie să fie şi

imparŃiali şi că orice persoană, organizaŃie sau instituŃie este datoare

să respecte independenŃa judecătorilor.

Trebuie precizat că independenŃa judecătorilor şi supunerea lor

numai legii se realizează numai în cadrul activităŃii de judecată. În

situaŃiile în care nu se pune problema soluŃionării unei cauze,

judecătorii se supun obligaŃiilor administrative.

IndependenŃa judecătorilor mai presupune că aceştia să nu fie

interesaŃi în privinŃa soluŃiei ce urmează a fi adoptată. Pentru aceasta

legea a reglementat instituŃia incompatibilităŃii (art.46-54 C.p.p.).

De asemenea, asupra judecătorilor nu pot fi exercitate

intervenŃii din partea organelor superioare cât şi a altor autorităŃi

publice. Pentru a se asigura desfăşurarea normală a procesului legea

a prevăzut instituŃia strămutării (art.55-61 C.p.p.).

Pentru a asigura o reală şi efectivă independenŃă a judecătorului

ConstituŃia (art.125 alin.3) şi Legea nr.303/2004 (art.5) au instituit

incompatibilitatea funcŃiei de judecător orice altă funcŃie publică sau

privată cu excepŃia funcŃiilor didactice din învăŃământul superior,

Institutul NaŃional al Magistraturii, Şcoala NaŃională de Grefieri. De

1998 a CurŃii Europene a Drepturilor Omului. Cauza Vasilescu împotriva României – M.Of. nr.637/1999; Hotărârea din 03 iunie 2003 în cauza Pantea împotriva României - M. Of. nr. 1150/2004). 7 Publicată în M.Of. nr.653 din 22 iulie 2005; Legea nr.303/2004 a fost republicată în M.Of. nr.826 din 13 sept. 2005, dându-se textelor o nouă numerotare.

6

asemenea, judecătorii nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiŃi,

informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaŃii şi le este

interzisă exercitarea activităŃilor de comerŃ cât şi participarea la

administrarea sau conducerea societăŃilor comerciale, civile, băncilor,

etc. În sfârşit, judecătorilor li se interzice să facă parte din partide sau

formaŃiuni politice sau să desfăşoare/participe la activităŃi cu

caracter politic (art.7 - 8 din Legea nr.303/2004).

Corolarul independenŃei judecătorilor îl constituie prevederea

referitoare la subordonarea faŃă de lege ceea ce exclude, în activitatea

profesională, orice altă subordonare.

IndependenŃa judecătorului nu este nelimitată. Alinierea

judecătorului la normele legale nu poate determina o rezolvare

arbitrară sau chiar abuzivă a cauzei. Pentru aceasta legislaŃia a

prevăzut instituŃia căilor de atac iar când un judecător se face vinovat

de săvârşirea unei infracŃiuni este angajată răspunderea penală a

acestuia8; judecătorii răspund şi pentru pronunŃarea unei

condamnări pe nedrept sau pentru privarea de libertate ori

restrângerea libertăŃii în mod nelegal9.

2. Inamovibilitatea judecătorilor, constituie principala

garanŃie a independenŃei judecătorilor şi este consacrată expres în

art.125 alin.1 din ConstituŃie.

Potrivit art.125 alin.1 judecătorii numiŃi de Preşedintele

României sunt inamovibili, în condiŃiile legii.

Expresia „în condiŃii legii” semnifică o trimitere la Legea

nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor care

stabileşte conŃinutul inamovibilităŃii judecătorilor.

Reglementările amintite precizează că:

8 art.266 C.p. (arestare nelegală şi cercetare abuzivă); art.268 C.p. (represiune nedreaptă) etc. 9 a se vedea art.504-507 C.p.p.

7

• numirea în funcŃie a judecătorilor se face de Preşedintele

României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii

după promovarea examenului de capacitate. Odată numit

judecătorul se bucură de inamovibilitate neputând fi

promovat, transferat, delegat, detaşat, suspendat, sancŃionat,

eliberat din funcŃie decât în cazurile expres prevăzute de lege;

• promovarea judecătorilor la instanŃa imediat superioară se

face numai prin concurs organizat la nivel naŃional de

Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul NaŃional al

Magistraturii; după desfăşurarea concursului şi comunicarea

rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii dispune în

privinŃa promovării judecătorilor declaraŃi admişi;

• numirea în funcŃii de conducere la nivelul judecătoriilor,

tribunalelor şi curŃilor de apel se face prin concurs sau

examen de Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul

NaŃional al Magistraturii; după validarea rezultatelor Consiliul

Superior al Magistraturii numeşte judecătorii în funcŃii de

conducere pentru o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea

reinvestirii o singură dată, în aceleaşi condiŃii;

• promovarea în funcŃia de judecător la Înalta Curte de CasaŃie

şi JustiŃie se face de Consiliul Superior al Magistraturii;

• numirea în funcŃii de conducere la Înalta Curte de CasaŃie şi

JustiŃie se dispune de Preşedintele României la propunerea

Consiliul Superior al Magistraturii;

• revocarea din funcŃiile de conducere la nivelul judecătoriilor,

tribunalelor şi curŃilor de apel se dispune de Consiliul

Superior al Magistraturii pentru următoarele motive:

exercitarea necorespunzătoare a atribuŃiilor manageriale

8

privind organizarea eficientă, comportamentul şi

comunicarea, asumarea responsabilităŃii şi aptitudinilor

manageriale, precum şi în cazul în care nu mai este

îndeplinită una din condiŃiile necesare pentru numirea în

funcŃia de conducere cât şi în cazul aplicării unei sancŃiuni

disciplinare; pentru aceleaşi motive Preşedintele României la

propunerea Consiliului Superior al Magistraturii dispune

revocarea din funcŃiile de conducere la Înalta Curte de CasaŃie

şi JustiŃie;

• transferarea, suspendarea şi sancŃionarea judecătorilor se

dispun numai de Consiliul Superior al Magistraturii;

• delegarea, detaşarea şi transferul judecătorilor se face numai

cu acordul acestora;

• eliberarea din funcŃie a judecătorilor se dispune de

Preşedintele României la propunerea Consiliului Superior al

Magistraturii în caz de: demisie, pensionare, aplicarea unei

sancŃiuni disciplinare, condamnare definitivă, etc.;

Judecătorii stagiari sunt numiŃi şi eliberaŃi din funcŃie de

Consiliul Superior al Magistraturii.

Mai trebuie menŃionat că potrivit art.951 din Legea nr.303/2004

judecătorii nu pot fi percheziŃionaŃi, reŃinuŃi sau arestaŃi decât cu

încuviinŃarea SecŃiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior

al Magistraturii10.

10 Consiliul Superior al Magistraturii este organizat şi funcŃionează potrivit Legii nr.317/2004, publicată în M.Of. nr.599/2004, republicată în M.Of. nr.827/2005 având ca principale atribuŃii asigurarea respectării legii şi a criteriilor de competenŃă profesională în desfăşurarea carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor, apărarea judecătorilor şi procurorilor împotriva oricărui act care le-ar afecta independenŃa sau imparŃialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea, ş.a. De asemenea, îndeplineşte prin secŃiile sale rolul de instanŃă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor.

9

3. Distribuirea aleatorie a cauzelor. Asigurarea imparŃialităŃii

în înfăptuirea actului de justiŃie se realizează şi prin introducerea

unui criteriu obiectiv de distribuire a cauzelor.

În vederea eliminării posibilităŃii repartizării dirijate a cauzelor,

în legislaŃie11 au fost introduse prevederi care urmăresc stabilirea

unor criterii obiective pentru repartizarea dosarelor de către instanŃe.

Principiul distribuirii aleatorii a dosarelor a fost consacrat prin

Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăŃii şi

justiŃiei care a modificat şi completat şi Legea nr.304/2004 privind

organizarea judiciară12.

Potrivit art.11 din Legea nr.304/2004 activitatea de judecată se

desfăşoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a cauzei,

iar în textul art.53 se menŃionează că:

- repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod

aleatoriu, în sistem informatizat;

- cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute

altui complet de judecată decât în condiŃiile prevăzute de lege.

Prevederile procedurale care asigură aplicarea efectivă a

principiului sunt cuprinse în Regulamentul de ordine interioară a

instanŃelor aprobat prin Hotărârea nr.159/200413 a Consiliului

Superior al Magistraturii. Regulamentul de ordine interioară a

instanŃelor a fost modificat şi completat prin Hotărârea nr.71/200514,

a Consiliului Superior al Magistraturii. Monitorizarea aplicării în

practică a acestui sistem de distribuire a cauzelor la toate instanŃele

se asigură de Consiliul Superior al Magistraturii. 11 Vezi şi Strategia de reformă a sistemului judiciar 2003-2007, aprobată prin H.G. nr.1052/2003 publicată în M.Of. nr.649 din 19.09.2003 reconsiderată şi actualizată pentru perioada 2005-2007 aprobată prin H.G. nr.232/2005 publicată în M.Of. nr.273 din 30.03.2005. 12 Legea nr.304/2004 a fost publicată în M.Of. nr.576/2004 şi republicată în M.Of. nr.827 din 13.09.2005 dându-se textelor o nouă numerotare. 13 Publicată în M.Of. nr.881 din 27.09.2004. 14 Publicată în M.Of. nr.222 din 16.03.2005.

10

4. Art.289 C.p.p. consacră oralitatea judecăŃii. După opinia

profesorului GHEORGHIłĂ MATEUł15 oralitatea înseamnă că

întreaga şedinŃă de judecată se desfăşoară în formă verbală (prin viu

grai); principiul oralităŃii decurge din principiul înscris în art.287

alin.2 potrivit căruia instanŃa îşi formează convingerea pe baza

probelor administrate în cauză; în vederea pronunŃării unei soluŃii

juste instanŃa va reŃine nu numai ceea ce s-a consemnat ci şi ceea ce

s-a discutat cu ocazia dezbaterilor.

Oralitatea este asigurată prin modul în care legea prevede

desfăşurarea şedinŃei de judecată: preşedintele dispune ca grefierul

să dea citire actului de sesizare (art.322), se procedează la ascultarea

inculpatului şi a celorlalte părŃi (art.323-326), a martorilor (art.327),

sunt prezentate mijloacele materiale de probă (art.330), se dă

cuvântul procurorului (art.340) etc.

InstanŃa când soluŃionează cauza trebuie să Ńină seama şi de

aspectele exprimate oral în cursul şedinŃei.

Oralitatea şedinŃei de judecată nu exclude caracterul scris

(consemnator, de documentare) al actelor de judecată. În

reglementarea Codului de procedură penală, actele procesuale şi

procedurale efectuate în şedinŃa de judecată se consemnează în scris,

grefierul ia note cu privire la desfăşurarea şedinŃelor16, etc. (toate

acestea adunate la un loc fac să se contureze, ceea ce în vorbirea

curentă desemnează, dosarul cauzei).

De asemenea, pentru a veni în sprijinul judecătorilor, ca aceştia

să poată aprecia cât mai obiectiv elementele dezbaterilor, art.342

C.p.p. dă posibilitatea procurorului şi părŃilor să depună concluzii

scrise.

15 Gh. MateuŃ – op. cit., pag.12-13 16 Pentru detalii a se vedea SecŃiunea a III-a „Desfăşurarea judecăŃii. Înregistrarea şedinŃei de judecată”.

11

Principiul oralităŃii se aplică în cursul oricărei judecăŃi, excepŃie

făcând cazul reglementat de art.391 care prevede posibilitatea

admiterii în principiu a contestaŃiei în anulare, fără citarea părŃilor.

5. Nemijlocirea judecăŃii. Continuitatea şedinŃei de

judecată. Prin nemijlocire, potrivit lui VINTILĂ DONGOROZ17, se

înŃelege că actele procesuale şi procedurale care dau conŃinut şedinŃei

de judecată trebuie îndeplinite direct în faŃa instanŃei, în prezenŃa

completului de judecată.

Alături de oralitatea procedurii de judecată, nemijlocirea în

cursul judecăŃii decurge din reglementarea cu valoare de principiu

înscrisă în art.287 alin.2 C.p.p.

Judecătorul trebuie să perceapă direct probele. În acest scop

trebuie să ia legătura personal cu inculpatul, să asculte nemijlocit

martorii, să ia contact cu experŃii fără intermediari, să perceapă direct

mijloacele materiale de probă, etc.

Nemijlocirea implică cercetarea judecătorească şi presupune

readministrarea de către instanŃă a probelor care au fost administrate

în cursul urmăririi penale şi administrarea de probe noi.

În considerarea acestui principiu este de dorit ca stabilirea

situaŃiei de fapt să se facă în aşa fel încât între izvorul probelor şi cel

care înregistrează informaŃiile să existe cât mai puŃine verigi

intermediare.

Nemijlocirea şedinŃei de judecată este consfinŃită, în general, în

art.289 C.p.p.18 la care se adaugă şi alte norme cu incidenŃă

particulară.

În vederea asigurării nemijlocirii, legea (art.292 alin.1 C.p.p.,

art.11 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară) a

17 V, Dongoroz ş.a.,op. cit. pag.132 18 Textul a fost declarat constituŃional prin Decizia nr.386/2003 a CurŃii ConstituŃionale (M.Of. nr.841/2003).

12

prevăzut principiul continuităŃii completului de judecată, cunoscut în

doctrină sub denumirea de unicitatea completului de judecată.

Aceasta presupune, exceptând situaŃiile prevăzute de art.292

alin.2 şi 3, ca acelaşi complet de judecată să judece cauza de la

început până la sfârşit. Măsura este necesară pentru ca judecătorii să

perceapă nemijlocit ceea ce s-a dezbătut în şedinŃa de judecată.

Potrivit art.52 din Legea nr.304/2004 privind organizarea

judiciară, schimbarea membrilor completului de judecată se face în

mod excepŃional pe baza criteriilor stabilite de Regulamentul de

ordine interioară a instanŃelor.

TRAIAN POP19 arăta că „numai pe baza celor văzute şi auzite la

dezbateri în mod nemijlocit îşi va întemeia judecătorul convingerea”.

6. Contradictorialitate şedinŃei de judecată. Art.289 prevede

expres că judecarea cauzei se desfăşoară în contradictoriu.

Potrivit profesorului ION NEAGU20 principiul contradictorialităŃii

constă în aceea că toate probele administrate în faŃa instanŃei trebuie

supuse discuŃiei părŃilor/apărătorului şi procurorului. Aceasta

constituie caracteristica de bază a procesului echitabil (art.6 CEDO).

Sistemul nostru procesual penal este contradictoriu fiindcă în

desfăşurarea lui se conturează două acŃiuni paralele dar opuse:

acŃiunea de tragere la răspundere penală şi acŃiunea contrară, de

apărare.

Contradictorialitatea devine manifestă numai după punerea în

mişcare a acŃiunii penale şi îndeosebi în faza de judecată pentru că

aici se împleteşte cu celelalte trăsături care sunt specifice judecăŃii:

oralitatea, publicitatea, etc.

19 Traian Pop - Drept procesual penal. Partea specială. Tipografia NaŃională. Cluj, 1948, pag.214 20 I. Neagu - Tratat de drept procesual penal. Partea specială. Editura Global Lex. Bucureşti, 2004, pag.126

13

Principiul contradictorialităŃii implică egalitatea de arme între

acuzare şi apărare în aşa fel încât să se realizeze egalitatea acestora,

prin acordarea posibilităŃii procurorului şi părŃilor/apărătorului de a

acŃiona cu aceleaşi mijloace procesuale (folosirea tuturor mijloacelor

legale de opoziŃie faŃă de punctele de vedere adverse).

În acest fel orice chestiune asupra căreia instanŃa urmează să se

pronunŃe trebuie supusă discuŃiei în contradictoriu între acuzare şi

apărare. De asemenea, martorilor propuşi de o parte li se pot pune

întrebări de cealaltă parte, probelor în acuzare li se pot opune probe

în apărare etc.

În legătură cu acest aspect TRAIAN POP21 arăta că „numai acele

elemente/probe din proces pot fi luate în considerare la darea

hotărârii dacă au fost invocate, ridicate şi puse în discuŃie

contradictorie în şedinŃa de judecată”.

O altă cerinŃă a principiului contradictorialităŃii se exprimă prin

separarea funcŃiilor procesuale, în aşa fel încât apărarea, acuzarea şi

soluŃionarea cauzei penale să fie atribuite unor subiecŃi procesuali

diferenŃiaŃi. Astfel, nu este posibil ca acelaşi organ judiciar să

îndeplinească funcŃia de acuzare cât şi cea de soluŃionare a cauzei,

aceasta nefiind de natură să contribuie la aflarea adevărului.

O trăsătură importantă a contradictorialităŃii o reprezintă şi

faptul că procurorul şi părŃile trebuie să fie prezente la judecată

pentru a administra probe şi combate pe cele ale adversarului. În

acest sens, prezenŃa procurorului este de regulă obligatorie, iar

pentru părŃi a fost prevăzută prin lege o procedură de citare

amănunŃită. În cazuri expres prevăzute de lege instanŃa poate statua

fără prezenŃa părŃilor (ex.: art.391 alin.1).

21 Traian Pop op. cit. pag.214

14

7. Publicitatea şedinŃei de judecată. Potrivit art.127 din

ConstituŃie şedinŃele de judecată sunt publice în afara cazurilor

prevăzute de lege. O dispoziŃie similară cuprinde şi art.12 din Legea

nr.304/2004. În Codul de procedură penală publicitatea şedinŃei de

judecată a fost înscrisă ca principiu în art.290 alin.1, nefiind admisă

prezenŃa în sala de judecată a minorilor sub 16 ani. În raport de

normele menŃionate publicitatea şedinŃei de judecată constituie o

garanŃie a normalei desfăşurări a judecăŃii şi semnifică faptul că,

exceptând cazurile prevăzute de lege, accesul la locul de desfăşurare

a judecăŃii este liber.

Principiul publicităŃii se referă numai la şedinŃa de judecată nu

şi la alte activităŃi ale judecăŃii din afara şedinŃei care nu sunt publice

(ex.: deliberarea este secretă fără nici o excepŃie).

Dovada publicităŃii şedinŃei de judecată, şi a modului de

pronunŃare a hotărârii rezultă din cuprinsul hotărârii judecătoreşti

care trebuie să cuprindă, printre altele, menŃiunea că şedinŃa a fost

sau nu publică, respectiv că pronunŃarea s-a făcut în şedinŃă publică

(art.305, art.357 C.p.p.).

CerinŃa publicităŃii şedinŃei de judecată este îndeplinită chiar

dacă în timpul judecăŃii nu se află în sală nici o persoană străină de

persoanele chemate la judecată22.

În cursul judecăŃii desfăşurarea şedinŃei de judecată poate fi, în

condiŃiile prevăzute de lege, nepublică.

Potrivit art.290 alin.2 C.p.p. instanŃa la cererea procurorului, a

părŃilor ori din oficiu, poate declara şedinŃă secretă, pentru tot cursul

sau numai pentru o anumită parte a judecăŃii, dacă dezbaterea

publică ar fi de natură a aduce atingere unor interese de stat,

22 V. Dongoroz ş.a., op. cit. p. 134

15

moralităŃii, demnităŃii sau vieŃii intime a unei persoane. Declararea

şedinŃei secrete se face în şedinŃă publică.

Legea a prevăzut persoanele care pot participa la o asemenea

şedinŃă. Acestea sunt – în afara completului de judecată, a

procurorului şi grefierului – părŃile, reprezentanŃii lor, apărătorii, alte

persoane chemate de instanŃă în interesul cauzei.

Nepublicitatea şedinŃei de judecată este aplicabilă şi în cazul

judecăŃii infractorilor minori (art.485).

La şedinŃele de judecată în cauzele privind infracŃiunile săvârşite

de minori pot asista – în afara inculpatului şi a celorlalte părŃi –

reprezentantul autorităŃii tutelare, părinŃii, iar dacă este cazul,

tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea căreia se află minorul,

reprezentantul serviciului de reintegrare socială a minorilor şi de

supraveghere a executării sancŃiunilor neprivative de libertate de pe

lângă instanŃă, apărătorul, precum şi alte persoane a căror prezenŃă

este considerată necesară de către instanŃă.

După ascultarea inculpatului minor care nu a împlinit 16 ani,

instanŃa poate dispune îndepărtarea lui din sala de judecată dacă

apreciază că cercetarea judecătorească şi dezbaterile ar putea avea

influenŃă negativă asupra minorului.

În doctrină s-a susŃinut fără nici o rezervă că după deliberare şi

luarea hotărârii, pronunŃarea hotărârii se face întotdeauna, în

conformitate cu art.310 C.p.p. în şedinŃă publică (deci şi în cazurile în

care şedinŃa nu a fost publică).

Nerespectarea dispoziŃiilor referitoare la publicitatea şedinŃei de

judecată se sancŃionează cu nulitate absolută potrivit art.197 alin.2

C.p.

16

În practica judiciară s-a reŃinut că probele strânse în cursul

urmăririi penale pot servi numai ca temei pentru trimiterea în

judecată a inculpatului, pentru a constitui temeiul pronunŃării unei

hotărâri judecătoreşti ele trebuie verificate de instanŃă, în cursul

cercetării judecătoreşti în condiŃiile art.289 şi art.290 C.p.p., adică

prin administrarea lor în şedinŃă publică, oral, nemijlocit şi

contradictoriu23.

SecŃiunea III

Reglementări generale privind judecata

în toate etapele sale

1. ConsideraŃii preliminare

Prin dispoziŃiile art.287-312 C.p.p. sub denumirea DispoziŃii

generale sunt sistematizate în cadrul unui capitol distinct norme care

se aplică oricărei judecăŃi, indiferent dacă are loc în primă instanŃă,

în cadrul căilor de atac sau în judecarea unor proceduri speciale.

O abatere de la vreuna dintre aceste norme comune tuturor

etapelor şi stadiilor judecăŃii este posibilă numai în cazul în care o

dispoziŃie specială prevede o derogare de la norma respectivă.

Îndatoririle instanŃei. Rolul activ al instanŃei. Din

conŃinutul art.287 C.p.p. rezultă că principala îndatorire a instanŃei

este soluŃionarea cauzei penale, judecătorul formându-şi convingerea

pe baza probelor administrate în cauză24.

În privinŃa formării convingerii judecătorilor, norma înscrisă în

art.287 reprezintă o particularizare, la faza judecăŃii, a normei cu

23 Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, SecŃia penală, decizia nr.709/2004, decizia nr.4915/2004, nepublicate. 24 Vezi lucrarea „Despre convingerea organelor judiciare”, Dreptul , nr. 7/2002, p.159

17

valoare de principiu în materia probaŃiunii consacrată în art.63 alin.2

potrivit căreia „probele nu au o valoare mai dinainte stabilită;

aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma

examinării tuturor probelor administrate în cauză”.

În acest scop, instanŃa trebuie să-şi exercite în orice moment

atribuŃiile în mod activ, în vederea aflării adevărului şi realizării

rolului educativ al judecăŃii.

Rolul activ al instanŃei derivă din principiul fundamental al

procesului penal consacrat în art.4 C.p.p. şi vizează atât judecata în

primă instanŃă cât şi judecata în căile de atac.

În considerarea prevederilor art.287 instanŃa are îndatorirea de

a interveni ori de câte ori este necesar şi prin toate mijloacele

procesuale prevăzute de lege pentru buna desfăşurare a judecăŃii.

Această îndatorire impusă instanŃei constituie obiectul rolului activ şi

este explicit reflectată în numeroase dispoziŃii care reglementează

atribuŃiile instanŃei în cursul judecăŃii; ex.: dispoziŃiile art.76, art.120,

art.320 privind explicaŃiile şi lămuririle date părŃilor, dispoziŃiile

art.371 alin.2 şi art.373 respectiv art.3856 şi art.3857 privind

extinderea examinării cauzei cu prilejul soluŃionării apelului sau

recursului etc.

Constituirea instanŃei. Compunerea instanŃei. Locul

judecăŃii. Forma în care se realizează judecarea cauzelor este şedinŃa

desfăşurată în faŃa instanŃei legal constituite (art.289). InstanŃa se

consideră legal constituită când este formată din completul de

judecată la care se adaugă totdeauna grefierul şi, în condiŃiile

prevăzute de lege procurorul.

Completul de judecată realizează atribuŃiile jurisdicŃionale ale

instanŃei, procurorul şi grefierul neavând atribuŃii jurisdicŃionale.

18

Compunerea instanŃei – a completului de judecată – este cea

prevăzută de lege25 pentru fiecare instanŃă de judecată (art.292

alin.1).

Potrivit art.292 alin.2 în tot cursul judecăŃii completul trebuie să

rămână acelaşi pentru a se asigura astfel continuitatea şi

nemijlocirea în desfăşurarea procesului penal26.

Regula cunoaşte şi o derogare în sensul că este posibilă

schimbarea completului, dar cu respectarea a două condiŃii: a)

menŃinerea aceluiaşi complet să nu fie posibilă (judecătorul nu poate

participa la judecată din motive obiective); b) schimbarea poate avea

loc până la momentul începerii dezbaterilor.

Art.292 alin.3 prevede că după începerea dezbaterilor orice

schimbare a completului atrage reluarea de la început a dezbaterilor.

În acest moment procesual când se pun concluzii asupra fondului la

prima instanŃă şi asupra căilor de atac exercitate, principiul

nemijlocirii trebuie aplicat integral în sensul că judecătorul care

adoptă hotărârea trebuie să fie cel care a participat la dezbateri.

Art.54 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară

stabileşte că dosarele date în competenŃa de primă instanŃă a

judecătoriei27, tribunalului şi curŃii de apel se judecă în complet

format dintr-un judecător; apelurile se judecă în complet format din

doi judecători, iar recursurile în complet format din trei judecători cu

excepŃia cazurilor în care legea prevede altfel (ex.: o reglementare

25 Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară. 26 Prin decizia nr.343/2004 (M.Of. nr.980/2004) Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.292 alin.2 şi 3 sunt constituŃionale. 27 Potrivit art.23 din Legea nr.304/2004 judecătorii stagiari judecă infracŃiunile prevăzute de art.279 alin.2 lit.a cât şi cererile de reabilitare şi cele de constatare a intervenŃiei amnistiei ori graŃierii.

19

specială există pentru compunerea completelor de la Înalta Curte de

CasaŃie şi JustiŃie) 28.

Prin decizia nr.V din 26.09.2005 pronunŃată în dosarele

nr.9/2005, nr.15/2005 şi nr.18/2005 Înalta Curte de CasaŃie şi

JustiŃie, SecŃiile Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie

şi JustiŃie, stabilind că infracŃiunile prevăzute în Legea

nr.78/2000 se judecă în primă instanŃă de complete formate

dintr-un singur judecător.

În conformitate cu art.52 alin.1 din Legea nr.304/2004, colegiile

de conducere ale instanŃelor stabilesc compunerea completelor de

judecată la începutul anului urmărind asigurarea continuităŃii

completului.

Potrivit art.288 locul unde se desfăşoară judecată este sediul

instanŃei. De regulă judecata se desfăşoară la sediul instanŃei. Pentru

motive temeinice instanŃa poate dispune ca judecată să se desfăşoare

în alt loc. Art.57 din Legea nr.304/2004 prevede în mod expres că

instanŃele militare pot judeca şi pe teritoriul altor state militari

români, membri ai unei forŃe multinaŃionale dacă pe teritoriul statelor

respective poate fi exercitate jurisdicŃia română potrivit convenŃiilor

internaŃionale.

Potrivit art.197 alin.2 C.p.p. nerespectarea dispoziŃiilor relative

la compunerea instanŃei se sancŃionează cu nulitatea absolută. Cu

privire la legala constituire a instanŃei în art.197 alin.2 se mai arată

că, se sancŃionează cu nulitatea absolută neparticiparea procurorului

la şedinŃele de judecată când participarea acestuia este obligatorie

potrivit legii.

28 Completul SecŃiei Penale (3 judecători), Completul de 9 judecători, SecŃiile Unite (cel puŃin două treimi din numărul judecătorilor instanŃei)

20

2. Pregătirea judecăŃii

Fixarea termenului de judecată şi citarea la judecată

(art.291, 293). Măsurile de pregătire a judecăŃii (acte procesuale şi

procedurale) privesc atât pregătirea iniŃială cât şi pregătirea

ulterioară.

Măsurile iniŃiale presupun respectarea principiilor distribuirii

aleatorii a cauzelor şi implică repartizarea cauzelor pe complete de

judecată în sistem informatizat. Măsurile ulterioare cad în sarcina

preşedintelui completului de judecată ori a completului de judecată.

Primul act procesual, după sesizarea instanŃei este fixarea

termenului de judecată. Odată cu fixarea termenului se dispune şi

citarea părŃilor cât şi a celorlalte persoane care trebuie să participe la

judecată (martori, experŃi, interpreŃi).

Latura procedurală a acestor acte cade în sarcina grefierului,

dispoziŃiile art.175-art.181 C.p.p., urmând a fi aplicate în mod

corespunzător.

Termenul de judecată se fixează în raport de urgenŃa cauzei;

astfel, în cauzele cu inculpaŃi arestaŃi judecata se face de urgenŃă

(fixarea de termene cât mai scurte) şi cu precădere (la termenul fixat

dosarele cu arestaŃi sunt luate în examinare înaintea altora) potrivit

art.293 sau art.472 C.p.p.

Judecata poate avea loc numai dacă părŃile sunt legal citate şi

procedura este îndeplinită29. Împrejurarea că partea citată nu

răspunde la chemare nu împiedică judecarea cauzei. Când se

constată lipsa unei părŃi dacă se apreciază că prezenŃa acesteia este

necesară, instanŃa poate amâna cauza luând măsuri în conformitate

29 Încălcarea acestei dispoziŃii se sancŃionează implicit cu nulitatea potrivit dispoziŃiilor art.38515 pct.2 lit.c, art.379 pct.2 lit.b şi art.386 lit.a.

21

cu art.183 pentru prezentarea ei la termenul următor. Partea

prezentă la un termen nu va mai fi citată pentru termenul următor.

În caz de amânare a judecăŃii obligaŃia citării nu se menŃine nici

pentru martori, experŃi şi interpreŃi, întrucât legea prevede că aceştia

iau în cunoştinŃă noul termen de judecată. Totuşi legea a prevăzut

pentru persoanele respective dreptul de a cere instanŃei să le

înmâneze citaŃii spre a le servi drept act justificativ la locul de muncă

în vederea prezentării la noul termen. DispoziŃiile de mai sus sunt

valabile şi în cazul în care judecata rămâne în continuare.

Militarii şi deŃinuŃii sunt citaŃi la fiecare termen.

Procurorul participă la şedinŃele de judecată potrivit dispoziŃiilor

art.315 C.p.p.

Asigurarea asistenŃei juridice obligatorii (art.294). Odată cu

fixarea termenului de judecată şi citarea la judecată, se desemnează

şi un apărător din oficiu30 în cauzele în care asistenŃa juridică a

inculpatului este obligatorie (art.171 alin.2, 3)31.

AsistenŃa juridică implică exercitarea tuturor drepturilor

procesuale ale părŃii asistate în conformitate cu art.172 şi art.173

C.p.p.

Pentru asigurarea exercitării dreptului la apărare legea

recunoaşte părŃilor şi apărătorului dreptul de a avea acces la dosarul

cauzei în tot cursul judecăŃii, pentru a cunoaşte conŃinutul acestuia.

Pentru ca inculpatului aflat în stare de deŃinere să poate beneficia de

dreptul la apărare art.294 obligă preşedintele instanŃei să ia măsuri

ca acesta să aibă acces la dosar şi să poată lua contact cu apărătorul.

30 În practica judiciară s-a reŃinut că în cazul în care inculpatul are apărător ales instanŃa nu trebuie să apeleze la un apărător din oficiu ci trebuie să dispună citarea apărătorului ales (Curtea de Apel Oradea decizia nr.88/2003. RDP nr.2/2005, pag.143). 31 Potrivit art.173 alin. ultim la cerere sau din oficiu instanŃa dispune desemnarea unui apărător şi în cazurile în care apreciază că partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singură apărarea.

22

Alte măsuri pregătitoare (art.295).

Măsurile procesuale amintite vizând pregătirea judecăŃii (fixarea

termenului, citarea la judecată, desemnarea apărătorului) se

completează cu altele pentru asigurarea judecării cauzei la termenul

fixat. Luarea tuturor măsurilor necesare pentru ca judecata să nu

sufere amânare cade în sarcina preşedintelui completului de

judecată: studierea dosarului, verificări în privinŃa emiterii în

conformitate cu prevederile legii, a citaŃiilor cât şi în privinŃa

depunerii la dosar a dovezilor de înmânare, etc.

De asemenea, preşedintele completului se îngrijeşte ca lista

cauzelor fixate pentru termenul de judecată să fie întocmită şi afişată

la instanŃă, la vedere, cu 24 de ore înaintea termenului de judecată.

La întocmirea listei ce conŃine numele inculpatului şi numărul

dosarului se Ńine seama de data intrării cauzelor la instanŃă; la

începutul listei sunt trecute cauzele cu arestaŃi precum şi cele pentru

care legea prevede să fie judecate de urgenŃă.

3. Desfăşurarea judecăŃii

Conducerea şedinŃei de judecată. AtribuŃiile preşedintelui

completului (art.296). Indiferent de compunerea completului de

judecată acesta are totdeauna un preşedinte care realizează

conducerea şedinŃei de judecată. Când judecă un singur judecător

acestuia îi revin toate atribuŃiile date prin lege preşedintelui

completului. Potrivit art.52 din Legea nr.304/2004 în cazul în care

completul de judecată este compus din mai mulŃi membri,

conducerea completului se asigură prin rotaŃie de unul din membrii

acestuia. Preşedintele conduce şedinŃa, îndeplineşte toate îndatoririle

23

pe care le are de la lege (art.297, art.298, art.299 etc.) şi decide

asupra cererilor formulate de procuror şi părŃi, dacă rezolvarea

acestora nu este dată în sarcina completului de judecată (ex.: art.299

alin.2 teza I, prima parte).

Sfera problemelor în care decide preşedintele trebuie delimitată

de cea la care hotărârea nu poate fi luată decât de completul de

judecată. De pildă, preşedintele decide asupra măsurile prevăzute de

art.298 în vederea asigurării ordinii şi solemnităŃii şedinŃei, dar nu

poate hotărî singur asupra cererilor formulate de procuror sau părŃi,

rezolvarea lor revenind completului (art.302).

Pentru a marca rolul preşedintelui completului, legea a prevăzut

că în cursul judecăŃii întrebările se pun prin mijlocirea acestora. În

vederea sporirii operativităŃii desfăşurării şedinŃei, preşedintele poate

încuviinŃa ca întrebările să fie adresate direct celor întrebaŃi32.

Strigarea cauzei şi apelul celor citaŃi (art.297). Cu toate că

legea nu prevede, în activitatea practică, la începutul şedinŃei,

preşedintele declară şedinŃa de judecată deschisă. Judecarea cauzelor

se face în ordinea înscrisă pe lista de şedinŃă. După deschiderea

şedinŃei, preşedintele anunŃă cauzei a cărei judecare este la rând şi

dispune ca grefierul să facă apelul părŃilor şi al celorlalte persoane

citate. În felul acesta se constată cine este prezent, cine lipseşte şi

dacă este îndeplinită sau nu procedura de citare.

PărŃile se pot prezenta şi participa la judecată chiar dacă nu au

fost citate sau deşi citate nu au primit citaŃia, preşedintele având

obligaŃia să stabilească identitatea lor. În acest fel se evită amânarea

cauzei, iregularităŃile fiind de natură formală.

Când lipsa părŃilor este determinată de faptul că procedura de

citare nu a fost îndeplinită judecata se amână. Dimpotrivă, în 32 Întrebări puse de membrii completului, de procuror, de părŃi, în condiŃiile prevăzute de art.72, art.77, art.86 C.p.p.

24

conformitate cu art.291 alin.2 lipsa uneia sau chiar a tuturor părŃilor

legal citate nu împiedică judecarea cauzei cu excepŃia situaŃiei în care

instanŃa consideră că este necesară prezenŃa părŃii lipsă; în privinŃa

inculpatului arestat şi a inculpatului minor, legea prevede în mod

expres obligativitatea participării acestora la judecată (art.314,

art.375 alin.2, art.38511 alin.2, art.392 alin.2, art.402 alin.3,

respectiv art.484).

Asigurarea ordinii şi solemnităŃii şedinŃei (art.298). ŞedinŃa

de judecată trebuie să se desfăşoare într-un cadru solemn şi cu

respectarea disciplinei cuvenite. În acest scop, preşedintele

completului are sarcina să vegheze asupra menŃinerii ordinii şi

solemnităŃii şedinŃei, putând lua măsurile care se impun pentru

realizarea cadrului corespunzător.

Astfel, Ńinând seama de capacitatea sălii de şedinŃă, preşedintele

poate limita accesul publicului în sală.

Cei prezenŃi (părŃile, ceilalŃi participanŃi, persoanele care asistă

la judecată), sunt obligaŃi să respecte disciplina şedinŃei şi măsurile

luate de preşedinte pentru buna desfăşurare a judecăŃii. În caz de

tulburare a şedinŃei sau de nerespectare a măsurilor luate,

preşedintele are dreptul să atragă atenŃia oricărei persoane să

respecte disciplina şedinŃei, iar în caz de repetare ori de abateri grave

poate dispune îndepărtarea din sală a persoanei respective.

Dacă persoana îndepărtată este parte în proces, în vederea

asigurării dreptului la apărare, preşedintele este obligat să dispună

chemarea acesteia în sală înaintea de începerea dezbaterilor, să-i

aducă la cunoştinŃă actele efectuate în lipsă şi să-i citească

declaraŃiile celor ascultaŃi33.

33 Nerespectarea acestei dispoziŃii legale atrage nulitatea actelor efectuate în timpul cât partea a fost îndepărtată din sala de judecată, în condiŃiile art.197.

25

În timpul cât partea este îndepărtată din sală, apărătorul o

poate reprezenta în condiŃiile legii.

Constatarea infracŃiunilor de audienŃă (art.299). Este

posibil ca actul de tulburare al şedinŃei de judecată să constituie o

faptă penală. Asemenea fapte penale poartă denumirea de infracŃiuni

de audienŃă.

Preşedintele completului de judecată are obligaŃia să constate

faptele şi să-l identifice pe făptuitor. Cele constate se consemnează

într-un proces-verbal care se trimite procurorului pentru a lua

măsuri de efectuare a urmăririi penale. Dacă este cazul instanŃa

poate dispune arestarea preventivă a învinuitului, în temeiul art.147

C.p.p., în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de art.146 C.p.p.

(ascultarea persoanei, prezenŃa apărătorului, durata arestării, etc.)

Textul referindu-se la arestarea învinuitului rezultă că procesul-

verbal de constatare constituie şi actul de începere a urmăririi penale.

Mandatul de arestare va fi emis de preşedintele completului de

judecată. După luarea măsurii învinuitul este trimis de îndată

procurorului împreună cu procesul-verbal şi mandatul de arestare.

Luarea unei măsuri preventive se dispune de instanŃă prin încheiere

(art.302 alin.2)34.

Verificarea regularităŃii sesizării instanŃei (art.300).

Prima instanŃă este sesizată în general prin rechizitoriu sau prin

plângere prealabilă, în cazul infracŃiunilor prevăzute de art.279 alin.2

lit.a, iar instanŃa de control judiciar este sesizată prin actul de

declarare a căii de atac (apel, recurs, etc.).

În tot cursul desfăşurării procesului penal, judecata nu poate

avea loc fără o sesizare valabilă a instanŃei competente.

34 Având în vedere că prevederile art.299, în ceea ce priveşte aplicarea lor, se întregesc cu prevederile art.147 şi art.146, rezultă că împotriva încheierii se poate face recurs în termen de 24 ore.

26

Verificarea regularităŃii sesizării se face din oficiu la prima

înfăŃişare.

Dacă se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii35, iar

neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea

unui termen în acest scop36, instanŃa se va desesiza şi va restitui

dosarul organului judiciar care a făcut sesizarea în vederea refacerii

actului de sesizare.

Verificarea arestării la primirea dosarului. MenŃinerea sau

revocarea arestării (art.3001). Când procurorul dispune prin

rechizitoriu trimiterea în judecată a inculpatului în stare de arest,

dosarul se înaintează instanŃei competente cu cel puŃin cinci zile

înainte de expirarea arestării luate/prelungite în cursul urmăririi

penale (art.160).

După înregistrarea dosarului şi înainte de expirarea duratei

arestării, instanŃa este datoare să verifice din oficiu, în camera de

consiliu, legalitatea şi temeinicia arestării dispuse în cursul urmăririi

penale.

În urma verificărilor instanŃa decide:

- menŃinerea arestării dacă se constată că temeiurile care au

determinat luarea/prelungirea măsurii în cursul urmăririi

penale impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi, dintre cele prevăzute de art.148 care justifică

privarea de libertate; dispoziŃiile art.159 alin.3, 4, 5, 7 şi 11 se

aplică în mod corespunzător;

- revocarea arestării şi punerea în libertate de îndată a

inculpatului dacă temeiurile care au determinat 35 În practica judiciară s-a reŃinut că neconfirmarea rechizitoriului de către conducătorul parchetului atunci când efectuarea urmăririi penale se face în mod obligatoriu de către procuror se sancŃionează cu nulitatea absolută a actului de sesizare a instanŃei (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie – S. Pen., decizia nr.5845/2004 RDP nr.3/2005, pag.140). 36 Astfel este posibil ca actul de sesizare a instanŃei să nu cuprindă semnătura celui care la întocmit (procurorul, persoana vătămată, persoana care a declarat apelul, etc.)

27

luarea/prelungirea măsurii în cursul urmăririi penale au

încetat sau dacă se constată că nu există temeiuri noi care să

justifice privarea de libertate în continuare.

Asupra menŃinerii sau revocării arestării, instanŃa se pronunŃă

prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în condiŃiile art.160a

alin.2.

Mandatul de arestare astfel menŃinut rămâne valabil în tot

cursul judecăŃii în condiŃiile prevăzute de art. 3002 şi art. 160b C.p.p.

Prevederile art.3001 au fost declarate de Curtea

ConstituŃională37 ca fiind conforme cu dispoziŃiile ConstituŃiei

României.

Norma înscrisă în art.3001 îşi găseşte aplicarea în etapa

judecăŃii în primă instanŃă, deoarece în continuare – în privinŃa

regimului arestării în cursul judecăŃii – sunt incidente prevederile

art.3002.

Verificări periodice privind arestarea inculpatului în

cursul judecăŃii. MenŃinerea sau revocarea arestării (art.3002).

În temeiul prevederilor art.160b care au preluat conŃinutul

dispoziŃiilor art.23 alin.6 din ConstituŃia României revizuită prin

Legea nr. 429/200338, în cursul judecăŃii instanŃa este datoare să

verifice, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea

şi temeinicia arestării preventive menŃinute potrivit art.3001.

Întrucât textul constituŃional se referă la judecată fără a distinge

între judecata în primă instanŃă ori judecata în căile de atac rezultă

că reglementarea cuprinsă în art.3002 este aplicabilă, sub rezerva

incidenŃei prevederilor art.139, art.140, art.350 C.p.p. pe întreaga

desfăşurare a judecăŃii. 37 Prin decizia nr.208/4.05.2004 publicată în M.Of. nr.485 din 31.05.2004. 38 Publicată în M.Of. nr.669/2003. ConstituŃia României a fost republicată în M.Of. nr.767/2003 dându-se textelor o nouă numerotare.

28

Dacă instanŃa constată că temeiurile arestării au încetat sau că

nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune

prin încheiere revocarea arestării şi punerea în libertate de îndată a

inculpatului.

Când instanŃa constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune prin încheiere

motivată menŃinerea arestării.

Încheierea poate fi atacată cu recurs în condiŃiile art.160a alin.2.

Drepturile procurorului şi ale părŃilor. Contradictorialitatea

fiind esenŃa judecăŃii este firesc ca subiecŃii procesuali cu poziŃii şi

interese contrare care participă la judecată să aibă anumite drepturi

în cursul rezolvării cauzei (atât în ceea ce priveşte latura penală, cât

şi în ceea ce priveşte latura civilă).

În tot cursul judecăŃii, procurorul şi oricare dintre părŃi, în

raport de poziŃia lor procesuală, pot formula cereri, ridica excepŃii şi

pune concluzii – art.301 C.p.p.

Procurorul are dreptul de a formula cereri, ridica excepŃii şi

pune concluzii în principal în susŃinerea, în condiŃiile legii, a

învinuirii prin efectuarea oricăror activităŃi procesuale legate de

exercitarea acŃiunii penale; de asemenea, procurorul susŃine în faŃa

instanŃei acŃiunea civilă în condiŃiile art. 17-18 C.p.p.

Partea vătămată poate formula cereri, ridica excepŃii şi pune

concluzii cu privire la latura penală, iar în caz de concurs de

infracŃiuni sau de conexitate numai cu privire la fapta care i-a cauzat

vătămarea.

Potrivit art.301 alin. ultim, partea civilă poate formula cereri,

ridica excepŃii şi pune concluzii în măsura în care acestea au legătură

29

cu pretenŃiile sale civile. Din modul de redactare a textului rezultă că

drepturile acordate părŃii civile vizează nu numai latura civilă, dar şi

latura penală.

În vederea asigurării „egalităŃii de arme” trebuie admis că de

aceste drepturi (prevăzute de art.301 pentru titularii exercitării

acŃiunii penale şi acŃiunii civile), beneficiază în mod corespunzător,

titularii contracŃiunilor corelative: inculpatul şi partea responsabilă

civilmente.

Contradictorialitatea presupune şi dreptul de a replica la cererile

formulate, excepŃiile ridicate sau concluziile puse.

Drepturile acordate părŃilor pot fi exercitate în limitele

corespunzătoare şi de apărători.

Chestiuni incidente şi măsuri procesuale. Orice cerere

formulată sau excepŃie ridicată de procuror/părŃi precum şi excepŃiile

ridicate din oficiu capătă potrivit art.302 caracterul de „chestiuni

incidente”.

În conformitate cu art.302 dreptului procurorului/părŃilor de a

formula cereri şi de a ridica excepŃii îi corespunde obligaŃia instanŃei

de a pune în discuŃie cererile/excepŃiile respective precum şi

excepŃiile ridicate din oficiu.

După discutarea cererilor şi excepŃiilor în condiŃii de

contradictorialitate instanŃa se pronunŃă asupra lor (le admite sau le

respinge) prin încheiere motivată39.

Tot prin încheiere motivată instanŃa se pronunŃă şi asupra

măsurilor procesuale (ex.: luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea

măsurilor preventive).

39 ex.: cererile de recuzare sau de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător; invocarea excepŃiilor privitoare la competenŃa instanŃei etc.

30

Suspendarea judecăŃii. Când inculpatul este împiedicat să

participe la judecarea cauzei datorită unei boli grave, instanŃa este

obligată să suspende judecata (art.303). IntervenŃia unei asemenea

împrejurări se stabileşte prin expertiză medico-legală.

Asupra suspendării procesului penal instanŃa dispune prin

încheiere. Suspendarea se dispune pe o perioadă nedeterminată adică

până când starea sănătăŃii inculpatului îi permite să participe la

judecată.

Încheierea pronunŃată în primă instanŃă poate fi atacată separat

cu recurs. Recursul nu suspendă executarea.

În cauzele cu mai mulŃi inculpaŃi dacă situaŃia de suspendare

survine numai în raport cu unul din aceştia, instanŃa dispune

disjungerea cauzei. Dacă disjungerea nu este posibilă se dispune

suspendarea întregii cauze.

Suspendarea judecăŃii nu are efect asupra măsurilor

preventive40.

În timpul suspendării, instanŃa are obligaŃia de a se interesa

periodic asupra stării de sănătate a inculpatului pentru a putea

aprecia dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea. De

îndată ce se constată (prin expertiză medico-legală) că inculpatul

poate participa la judecată instanŃa dispune din oficiu prin încheiere

reluarea procesului penal.

Prin Legea nr.281/2003 normele privind suspendarea judecăŃii

au fost extinse şi la altă ipoteză. Astfel, potrivit art.303 alin.6,

instanŃa suspendă prin încheiere motivată judecata şi în cazul în care

a fost ridicată o excepŃie de neconstituŃionalitate. Judecata se

40 dacă cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reŃeaua medicală din cadrul AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor sunt incidente prevederile art.139.

31

suspendă pe o perioadă determinată adică până la soluŃionarea

excepŃiei de către Curtea ConstituŃională.

Dacă în privinŃa inculpatului a fost luată o măsură preventivă

dispoziŃiile art.3002, art.145, respectiv art.1451 se aplică în mod

corespunzător.

Încheierea instanŃei pronunŃată în condiŃiile art.303 alin.6 este

supusă recursului în termen de 5 zile de la data pronunŃării.

Înregistrarea şedinŃei de judecată. Transcrierea

înregistrării. Note privind desfăşurarea şedinŃei. Deşi şedinŃele

de judecată se desfăşoară oral, actele procesuale şi procedurale se

consemnează în scris pentru a exista dovezi care să ateste

îndeplinirea lor.

Potrivit art.304 C.p.p. astfel cum a fost modificat şi completat41,

şedinŃele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau

audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau

stenogramele se transcriu de îndată.

De asemenea, în cursul şedinŃei de judecată grefierul ia note cu

privire la desfăşurarea procesului. În notele de şedinŃă se reflectă

activităŃile desfăşurate oral în şedinŃa de judecată: discuŃiile din

cursul judecăŃii, cele hotărâte de instanŃă etc.

În acest sens, în lege se arată că grefierul sau specialistul în

stenografie este obligat să consemneze toate afirmaŃiile, întrebările şi

susŃinerile celor prezenŃi inclusiv ale preşedintelui completului de

judecată.

În cursul şedinŃei preşedintele completului de judecată din oficiu

sau la cererea procurorului ori părŃilor poate dispune consemnarea în

notele grefierului a anumitor aspecte având relevanŃă juridică. 41 Art.304 a fost modificat succesiv prin pct.175 din Legea nr.281/2003 şi pct.2 din Legea nr.159/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr.109/2003 şi completat prin art.13 introdus în Legea nr.304/2004 prin Legea nr.247/2005.

32

Procurorul şi părŃile pot cere citirea notelor şi vizarea lor de

către preşedinte.

Notele de şedinŃă pot fi contestate de către participanŃii la

proces. După verificare, preşedintele completului poate dispune

completarea ori rectificarea lor pe baza înregistrărilor din şedinŃa de

judecată.

După terminarea şedinŃei, participanŃii la proces pot primi la

cerere câte o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau

notelor grefierului. Legea permite contestarea notelor grefierului până

la termenul următor42.

Încheierea de şedinŃă (art. 305). Modul cum s-a desfăşurat

şedinŃa de judecată (actele procesuale şi procedurale care au format

conŃinutul şedinŃei de judecată) se consemnează în încheierea de

şedinŃă care prin caracterul său constatator, are funcŃionalitatea unui

proces-verbal43. În raport de prevederile art. 311 alin. ultim încheierea

de şedinŃă este o hotărâre judecătorească (cuprinde şi măsurile luate

în cursul judecăŃii).

MenŃiunile pe care trebuie să le conŃină încheierea de şedinŃă

sunt cele prevăzute de lege: ziua, luna, anul şi denumirea instanŃei;

menŃiunea dacă şedinŃa a fost sau nu publică; numele şi prenumele

judecătorilor, procurorului şi grefierului; numele şi prenumele

părŃilor, apărătorilor şi ale celorlalte persoane care participă în proces

şi care au fost prezente la judecată precum şi ale celor care au lipsit,

cu arătarea calităŃii lor procesuale şi cu menŃiunea privitoare la

îndeplinirea procedurii; enunŃarea faptei pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată şi textele de lege în care a fost încadrată fapta;

înscrisurile care s-au citit în şedinŃă; cererile de orice natură 42 Prin deciziile CurŃii ConstituŃionale nr.415/2004 (M.Of. nr.1012/2004) şi nr.491/2005 (M.Of. nr.981/2005) prevederile art.304 au fost declarate constituŃionale. 43 Pentru dezvoltări a se vedea N.Volonciu Tratat de Drept Procesual Penal, Bucureşti 2001, Editura Paidea, p. 172.

33

formulate de procuror, de părŃi şi de ceilalŃi participanŃi la proces;

concluziile procurorului şi ale părŃilor; măsurile luate în cursul

şedinŃei.

Cuprinzând o relatare fidelă a celor discutate şi dispuse în

şedinŃă, încheierea permite verificarea legalităŃii acestora cu prilejul

exercitării căilor de atac44.

La redactarea încheierii, grefierul Ńine seama de conŃinutul

înregistrărilor sau stenogramelor transcrise şi al notelor de şedinŃă.

Încheierea se întocmeşte de grefier în 24 ore de la terminarea

şedinŃei şi se semnează de preşedintele completului de judecată şi de

cel care a întocmit actul.

Legea prevede că încheierea de şedinŃă se redactează ca un act

separat numai dacă pronunŃarea nu are loc în ziua în care s-a

judecat cauza. Când pronunŃarea se face în aceeaşi zi cu judecata, nu

se întocmeşte o încheiere separată.

În practica judiciară s-a decis că lipsa încheierii de şedinŃă sau

neregularitatea întocmirii încheierii (lipsa unor menŃiuni esenŃiale),

conduce la nulitatea şedinŃei (hotărârii pronunŃate), în condiŃiile

art.197 când nu se poate stabili dacă au fost respectate

reglementările privind publicitatea şedinŃei, compunerea instanŃei,

participarea procurorului, prezenŃa inculpatului şi asistarea acestuia,

când sunt obligatorii45.

Hotărârile judecătoreşti cuprinzând soluŃiile instanŃei asupra

fondului cauzei (raportul procesual principal) rămânând definitive în

condiŃiile art.416, art.4161, art.417 se bucură de autoritate de lucru 44 Potrivit art.331 alin.2 încheierile date în primă instanŃă pot fi atacate în apel numai odată cu fondul, iar potrivit art.3851 alin.2, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinŃa sau decizia recurată, cu excepŃia cazurilor când, potrivit legii pot fi atacate separat. 45 G. Antoniu, N. Volonciu ş.a. Practică judiciară vol.IV, 1993, pag. 205. Curtea Supremă de JustiŃie; d.p. nr. 742/1993 – Buletinul jurisprudenŃei 1993, pagina 203. Curtea de Apel Bucureşti – d. nr.262/1995. secŃia a II-a pen. Culegere practică judiciară. 1995, pag. 78. Curtea de Apel Braşov, d.p. nr.10/200. Culegere de practică judiciară pe anii 2003-2004 p.304

34

judecat, pe când încheierile ce vizează, în general, raporturi

procesuale adiacente nu au caracter irevocabil şi ca atare, soluŃiile la

care se referă, pot fi modificate (se poate reveni asupra celor hotărâte

printr-o încheiere anterioară).

4. SoluŃionarea cauzei. Deliberarea.

Luarea şi pronunŃarea hotărârii judecătoreşti

SoluŃionarea cauzei presupune deliberarea şi pronunŃarea

hotărârii de îndată după încheierea dezbaterilor (art. 306).

În partea finală a art. 306 se arată că pentru motive temeinice

deliberarea şi pronunŃarea hotărârii pot fi amânate cel mult 15 zile.

Deliberarea presupune verificarea şi evaluarea de către

membrii completului de judecată a materialului probator existent la

dosar46. De la această activitate sunt excluşi ceilalŃi subiecŃi

procesuali (procurorul, grefierul, apărătorul), dispoziŃiile art. 307

arătând în mod expres că la deliberare iau parte numai judecătorii în

faŃa cărora a avut loc dezbaterile.

Pentru a se evita orice imixtiune în activitatea judecătorilor şi a

asigura libera exprimare a voinŃei lor, legea a stabilit ca deliberarea să

se desfăşoară în secret.

Luarea hotărârii înseamnă soluŃionarea propriu-zisă a cauzei

(concluzia instanŃei cu privire la conflictul de drept penal dedus în

faŃa instanŃei) – art.30847.

Această concluzie reprezintă un act de voinŃă a judecătorului,

act izvorât din convingerea sa formată după examinarea probelor legal

administrate48.

46 V.Dongoroz, op.cit. pg.148. 47 În conŃinutul dispoziŃiilor art.308 termenul „hotărâre” are înŃelesul de act procesual.

35

Întrucât prin acest act procesual al instanŃei se rezolvă fondul

cauzei (acŃiunea penală şi acŃiunea civilă), hotărârea luată reprezintă

un act jurisdicŃional care se bucură - în cazul nedeclarării căilor de

atac sau în cazul în care au fost declarate, după epuizarea lor – de

autoritate de lucru judecat.

Potrivit art. 308, hotărârea luată trebuie să fie rezultatul

acordului realizat de membrii completului de judecată cu privire la

soluŃiile date tuturor chestiunilor supuse deliberării.

ModalităŃile în care se realizează acordul de voinŃă a celor care

participă la luarea hotărârii au fost fixate prin lege. În textul art. 308

sunt prevăzute două modalităŃi: a) unanimitatea şi b) majoritatea. Din

redactarea textului rezultă că se preferă unanimitatea, legea

precizând că „hotărârea se ia cu majoritate când unanimitatea nu

poate fi întrunită”.

Dacă completul de judecată este format din doi judecători şi

unanimitatea nu poate fi întrunită, judecarea cauzei se reia în

complet de divergenŃă49.

Potrivit art. 54 din Legea nr. 304/2004, completul de divergenŃă

se constituie prin introducerea în completul de judecată a

preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanŃei, a preşedintelui de

secŃie ori a judecătorului din planificarea de permanenŃă.

Principiul independenŃei judecătorilor asigură exprimarea liberă

a opiniilor acestora. De aceea, judecătorul care are un alt punct de

vedere decât al majorităŃii, are obligaŃia de a exprima părerea sa într-

o opinie separată. Motivarea opiniei separate este obligatorie.

48 Jean Pradel. Procedure penale.Editions Cujas. Paris 1995, pag. 626. 49 Această procedură se regăseşte şi în legislaŃia altor Ńări, a se vedea pe larg J.Larguier. Procedure penale. Dalloz. Paris 1997, pag. 159.

36

Se poate întâmpla ca, în cazul unui complet format din mai mult

de doi judecători, nici o părere să nu întrunească majoritatea. Pentru

rezolvarea incidentului, în lege s-a prevăzut că în această situaŃie

judecătorul care opinează pentru soluŃia cea mai severă trebuie să se

alăture soluŃiei celei mai apropiate de părerea sa.

Minuta este actul procedural în formă scrisă în care se

consemnează rezultatul deliberării (art. 309).

Minuta trebuie să cuprindă toate menŃiunile prevăzute de lege

pentru dispozitivul hotărârii judecătoreşti50 (soluŃia dată în cauză sub

toate aspectele).

Omisiunea instanŃei de a trece în minută vreuna din menŃiunile

arătate în dispozitivul hotărârii (existenŃa unor neconcordanŃe între

minută şi dispozitiv) constituie motiv de nulitate în condiŃiile art.197

C.p.p.51

Minuta se redactează de unul din membrii completului de

judecată.

În conformitate cu prevederile art.309, partea finală, minuta se

semnează de toŃi membrii completului de judecată (deci şi de cel care

a făcut o opinie separată).

Minuta se semnează numai de judecători deoarece grefierul nu

face parte din complet52.

În practica judiciară s-a reŃinut că neîntocmirea minutei sau

nesemnarea acesteia de către toŃi judecătorii care au luat parte la

dezbateri atrage nulitatea a judecăŃii în condiŃiile art.197 când nu se

50 Dispozitivul hotărârii primei instanŃe este cel prevăzut de art.357, dispozitivul hotărârii în apel este cel prevăzut de art.383, iar dispozitivul hotărârii în recurs este cel prevăzut de art.38517. 51 În mod obişnuit în minută se menŃionează şi împrejurarea că hotărârea s-a pronunŃat în şedinŃă publică.; lipsa menŃiunii „pronunŃată în şedinŃă publică” nu se sancŃionează cu nulitatea absolută, deoarece pe de o parte, nu face parte dintre cazurile prevăzute de art.197 alin.2, iar pe de altă parte ordinea în care sunt îndeplinite actele procedurale privind soluŃionarea cauzei este următoarea: deliberarea, întocmirea minutei, pronunŃarea hotărârii, înscrierea ulterior în dispozitiv a acestei menŃiuni după redactarea hotărârii. 52 Curtea Supremă de JustiŃie, d.p. nr.27/1995. Buletinul jurisprudenŃei pe 1995, pag.241.

37

poate stabili dacă au fost respectate dispoziŃiile privind compunerea

legală a completului53; după semnare, nu se mai pot face modificări în

privinŃa celor dispuse şi consemnate în minută54.

PronunŃarea hotărârii (art. 310). După adoptarea hotărârii

aceasta trebuie pronunŃată în şedinŃă publică de către preşedintele

completului asistat de grefier.

Prin „hotărârea ce se pronunŃă” se înŃelege ceea ce a hotărât

instanŃa adică rezultatul deliberării consemnat în minută55.

PronunŃarea se face în ziua în care s-au desfăşurat dezbaterile

iar în caz de amânare în ziua fixată de instanŃă în acest scop şi

constă în citirea minutei (a soluŃiei date în cauză).

La pronunŃare, părŃile nu se mai citează deoarece data

pronunŃării a fost anunŃată la încheierea dezbaterilor. După

redactare, copii ale hotărârii primei instanŃe sau copii de pe

dispozitivul hotărârii se comunică persoanelor prevăzute de art.360 în

vederea asigurării exercitării căilor de atac.

După pronunŃare, grefierul consemnează soluŃia în condica de

şedinŃă a instanŃei.

Din modul de redactare a art.310 se deduce că pronunŃarea

hotărârii se face în şedinŃă publică indiferent de caracterul public ori

nepublic al judecăŃii.

De la data pronunŃării, în condiŃiile prevăzute de lege, începe să

curgă termenul de exercitare a căilor de atac.

Felul hotărârilor judecătoreşti (art. 311). Referindu-se la

felul hotărârilor judecătoreşti, Codul de procedură penală distinge, în

53 Curtea Supremă de JustiŃie,d.p. nr.48/1981 RRD nr.1/1982, pag.65; d.p. nr. 395/1999. Dreptul nr. 3/2000, pag. 141. Curtea Supremă de JustiŃie nr.2076/1996. Dreptul nr.11/1997, pag.127. Curtea de Apel Timişoara. D.p. nr. 51/1996. Dreptul nr. 12/1996, pag. 111. Curtea de Apel Braşov d.p. nr.464/2003 Culegere de practică judiciară 2003.2004, pag.309. 54 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr. 2467/1992. Dreptul nr. 3/1994, pag. 114. 55 Hotărârea ce se pronunŃă poate fi, potrivit art.311, o sentinŃă, o decizie sau încheiere.

38

raport de etapele judecăŃii, următoarele categorii: sentinŃele, deciziile

şi încheierile56.

Hotărârea prin care o cauză este soluŃionată în primă instanŃă

sau prin care instanŃa se dezinvesteşte, fără a soluŃiona cauza, se

numeşte sentinŃă.

Sunt hotărâri de dezinvestire: hotărârea de declinare a

competenŃei (art.42) hotărârea prin care instanŃa restituie dosarul

procurorului (art.300, art.332, art.333) ş.a.

În timp ce sentinŃele care rezolvă fondul cauzei pot fi atacate cu

o cale de atac, celelalte sentinŃe sunt atacabile numai în măsura în

care prin lege nu se dispune altfel (ex.: art.42 prevede că hotărârea de

declinare a competenŃei nu este supusă apelului şi nici recursului).

În determinarea categoriei de sentinŃă legea a avut în vedere, în

principal, activitatea de jurisdicŃie a instanŃei (de soluŃionare în fond

a cauzei). În afara acestei sarcini obişnuite, instanŃele se pronunŃă

prin sentinŃe şi în alte situaŃii (ex.: în căile extraordinare de atac -

art.386 lit.d, art. 403; procedura judiciară care se desfăşoară în faŃa

instanŃei de executare potrivit art.460, se încheie cu o sentinŃă57;

sentinŃă se pronunŃă şi în unele proceduri speciale – art.501).

Hotărârea prin care instanŃa se pronunŃă asupra apelului,

recursului, recursului în interesul legii, precum şi hotărârea

pronunŃată de instanŃa de recurs în rejudecarea cauzei, se numeşte

decizie.

Decizia este hotărârea pronunŃată, în cele mai multe ipoteze, în

ultimă instanŃă. Face excepŃie de la această regulă numai decizia

pronunŃată în apel. Cu această excepŃie, toate celelalte decizii

56 În conŃinutul dispoziŃiilor art.311 termenul hotărâre are înŃelesul de act procedural, de înscris. 57 Tribunalul Suprem d.p. nr.1377/1971 RRD nr.9/1971, pag.167.

39

enumerate de art. 311 alin.2 nu sunt supuse atacării pe cale ordinară

şi sunt susceptibile de punere de îndată în executare.

Sunt decizii şi hotărârile pronunŃate cu prilejul soluŃionării

cazurilor de contestaŃie în anulare prevăzute de art.386 lit.a-c58.

Toate hotărârile care nu sunt sentinŃe sau decizii poartă

denumirea de încheieri.

În timp ce sentinŃele şi deciziile soluŃionează, de regulă, fondul

cauzei sau alte aspecte centrale ale obiectului judecăŃii, încheierile se

referă în general la raporturi procesuale adiacente (ex.: cele privind

rezolvarea chestiunilor incidente).

Unele încheieri au legătură cu rezolvarea fondului cauzei (ex.:

cele privind chestiunile prealabile), iar altele sunt date după

rezolvarea fondului cauzei (ex.: cele privind îndreptarea erorilor

materiale) sau în căi extraordinare de atac (ex.: procedura revizuirii)59.

Încheierea, ca hotărâre judecătorească, ce cuprinde o dispoziŃie

a instanŃei – măsura luată în cursul judecăŃii nu trebuie confundată

cu acea parte a încheierii care are caracter consemnator (de proces-

verbal privind desfăşurarea şedinŃei).

De regulă încheierea se poate ataca odată cu fondul. Legea

prevede în mod expres cazurile în care încheierile pot fi atacate

separat cu recurs (ex.: art.141).

Redactarea şi semnarea hotărârii (art. 312, art. 313). După

pronunŃare, actul procesual al luării hotărârii trebuie transpus în

scris într-un act procedural.

Potrivit art. 312, cu referire la art. 310 alin.2, partea finală,

sentinŃele sau deciziile se redactează ulterior pronunŃării, într-un

interval de timp care nu trebuie să depăşească 20 de zile de la 58 În aceste cazuri hotărârile pronunŃate sunt decizii deoarece contestaŃia se adresează instanŃei de recurs 59 În dreptul francez se face distincŃie între încheierile străine de fondul cauzei şi încheierile legate de fondul cauzei (G. Stefani, G..Levasseur, B. Boulac Procedure Penale Dalloz. Paris, 1996, pag. 728)

40

pronunŃare. În majoritatea lucrărilor de specialitate se apreciază că

termenul este de recomandare.

SentinŃele şi deciziile se redactează de către unul dintre

judecătorii care au participat la soluŃionarea cauzei şi se semnează de

toŃi membrii completului de judecată şi de grefier. Redactarea constă

în motivarea dată în fapt şi în drept cauzei.

În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de

judecată de a semna, hotărârea se semnează de către preşedintele

completului. Dacă împiedicarea priveşte chiar pe acesta din urmă,

hotărârea se semnează de preşedintele instanŃei. În cazul în care

situaŃia de împiedicare de semnare a hotărârii se iveşte cu privire la

grefier, hotărârea va fi semnată de grefierul şef. Despre cauza de

împiedicare se va face menŃiune pe hotărâre.

În practica judiciară s-a reŃinut că lipsa semnăturii unuia dintre

membrii completului de judecată nu atrage nulitatea hotărârii dacă a

semnat minuta; în schimb semnarea deciziei în apel de către toŃi

judecătorii iar a minutei nu mai de către unii din cei care au semnat

decizia creează incertitudine cu privire la compunerea legală a

completului de judecată, situaŃie ce constituie motiv de casare potrivit

art. 3859 alin. 1 pct. 3; semnarea hotărârii de alŃi judecători decât cei

care au participat la dezbateri atrage nulitatea hotărârii în condiŃiile

art.197 alin.2; nesemnarea hotărârii de către grefier atrage nulitatea

hotărârii în condiŃiile art. 197 alin. 160.

În lucrările de specialitate61 se susŃine că în principiu o hotărâre

judecătorească are următoarea structură: partea introductivă

(practicaua) cuprinde menŃiuni privind denumirea instanŃei,

compunerea şi constituirea instanŃei, participarea părŃilor şi a 60 Tribunalul Suprem d.p. nr.109/1973. RRD nr.6/1973 pag.163. Tribunalul Suprem d.p. nr.4844/1970. Repertoriu de practică judiciară 1969-1975 pag. 209. CSJ d. pen. nr. 4235/2000. Buletinul jurisprudenŃei pe anul 2000. 61 Gr. Theodoru, op. cit., pag.218, Gh. MateuŃ, op. cit., pag.51

41

apărătorului, caracterul public sau nepublic al şedinŃei, date generale

privind obiectul cauzei; partea expozitivă (considerentele) cuprinde

menŃiuni privind obiectul concret al judecăŃii, starea de fapt şi

încadrarea juridică, soluŃia ce se profilează; dispozitivul (soluŃia

adoptată de instanŃă) este identic cu minuta.

42

CAPITOLUL II

JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANłĂ

SecŃiunea I

ExplicaŃii prealabile

Judecata în primă instanŃă reprezintă o etapă obligatorie a

judecăŃii. Dacă raŃiunea judecăŃii în căile de atac se poate discuta –

spune profesorul C. Bulai, judecata în primă instanŃă, datorită

caracterului său de activitate tipic jurisdicŃională, nu poate lipsi din

desfăşurarea procesului penal62.

Judecata în primă instanŃă denumită şi judecata în fond este o

judecată în drept şi în fapt a cauzei atât a laturii penale cât şi a laturii

civile a acesteia.

Sunt cazuri în care judecata în primă instanŃă nu priveşte

soluŃionarea acŃiunii penale, respectiv a acŃiunii civile; ex.:

soluŃionarea plângerilor împotriva rezoluŃiilor sau ordonanŃelor

procurorului de neîncepere a urmăririi penale (art.2781)63, admiterea

în principiu a cererii de revizuire (art.403); de asemenea, contestaŃia

la executare, deşi vizează incidente ivite în cursul executării se judecă

tot în primă instanŃă (art.460-462).

SoluŃionarea fondului cauzei nu este posibilă decât în urma

cercetării judecătoreşti, adică după readministrarea în faŃa instanŃei

în condiŃiile art.289 şi art.290 a tuturor probelor administrate în la

62 C. Bulai – Judecata în primă instanŃă, în lucrarea V. Dongoroz şi colaboratorii „ExplicaŃii teoretice” vol.II, pag. 158 63 A se vedea Al. łuculeanu. SoluŃiile pronunŃate de instanŃă în temeiul art. 2781 C.p.p. R.D.P. nr. 3/2005

43

executare, deşi vizează incidente ivite în cursul executării se judecă

tot în primă instanŃă (art.460-462).

SoluŃionarea fondului cauzei nu este posibilă decât în urma

cercetării judecătoreşti, adică după readministrarea în faŃa instanŃei

în condiŃiile art.289 şi art.290 a tuturor probelor administrate în

cursul urmăririi penale, ori această activitate este specifică judecăŃii

în primă instanŃă.

Normele care reglementează judecata în primă instanŃă sunt

prevăzute în art.313-360 C.p.p. şi se completează cu normele comune

aplicabile întregii faze a judecăŃii prevăzute de art.287-312 C.p.p.

Reglementarea cuprinsă în art.287-312 este aplicabilă judecăŃii

în primă instanŃă în măsura în care prin reglementarea specială

cuprinsă în art.313-360 nu se prevede altfel.

Normele privind judecata în primă instanŃă au fost sistematizate

de legiuitor în două secŃiuni. În secŃiunea I intitulată „Desfăşurarea

judecării cauzei” sunt cuprinse reglementările privind pregătirea

şedinŃei de judecată, cercetarea judecătorească şi dezbaterile

(art.313-342 C.p.p.), iar în secŃiunea a II-a intitulată „Deliberarea şi

hotărârea instanŃei” au fost incluse reglementările privind deliberarea

şi luarea hotărârii judecătoreşti (art.343-360).

ActivităŃile procesuale care alcătuiesc desfăşurarea judecării

cauzei au ca funcŃie specifică aflarea adevărului asupra cauzei

deduse judecăŃii pe baza materialului probator existent supus

verificării în cursul cercetării judecătoreşti şi al dezbaterilor.

În cazul actelor procesuale privind deliberarea şi luarea

hotărârii, funcŃia specifică acestora este de evaluare a datelor cauzei

şi de soluŃionare a acesteia.

44

Înlesnirea explicaŃiilor teoretice privind judecata în primă

instanŃă impune să urmărim în continuare această sistematizare.

SecŃiunea II

Desfăşurarea judecării cauzelor penale

în primă instanŃă

I. Preliminarii

ParticipanŃii la judecata în primă instanŃă. La şedinŃa de

judecată în primă instanŃă participă procurorul, părŃile şi toate

persoanele a căror prezenŃă este necesară pentru soluŃionarea cauzei

(apărători, martori, experŃi, interpreŃi etc.). CondiŃiile de participare la

judecată a acestora se stabilesc prin lege, instanŃa având obligaŃia

să-i cheme la judecată.

Dacă părŃile nu se prezintă şi nu au fost împiedicate să se

prezinte datorită unei împrejurări fortuite, instanŃa îndeplinind

procedura de citare în conformitate cu dispoziŃiile art.175-181, poate

proceda la judecarea cauzei.

În cursul judecăŃii părŃile pot fi reprezentate în condiŃiile

prevăzute de lege (art.174).

Necesitatea prezenŃei părŃilor este apreciată de instanŃă, art.183

permiŃând aducerea oricărei persoane la judecată prin mandat de

aducere întocmit potrivit art.176 dacă fiind anterior citată persoana

respectivă nu s-a prezentat, iar ascultarea sau prezenŃa ei este

necesară.

45

Aducerea silită a inculpatului nu este condiŃionată de prealabila

sa citare neurmată de prezentare dacă instanŃa constată motivat că în

interesul rezolvării cauzei prezenŃa inculpatului se impune.

PrezenŃa inculpatului. Constituind o derogare de la norma

comună – art.291, norma specială – art.314, prevede că judecata în

primă instanŃă nu poate avea loc decât în prezenŃa inculpatului când

acesta se află în stare de deŃinere. Starea de deŃinere trebuie înŃeleasă

în sensul larg al noŃiunii (stare de arest preventiv, în cauza respectivă

sau în altă cauză, situaŃia condamnatului aflat în cursul executării

pedepsei trimis în judecată pentru o nouă infracŃiune)64. Pentru

realizarea acestei dispoziŃii s-a precizat că este obligatorie nu numai

prezenŃa la judecată a inculpatului deŃinut, dar şi aducerea acestuia

la judecată. De asemenea, în cauzele cu infractori minori este

obligatorie prezenŃa inculpatului minor la judecată, cu excepŃia

cazului când acesta se sustrage (art.484)65 Nerespectarea dispoziŃiei

privind prezenŃa inculpatului la judecată, când prezenŃa este

obligatorie, se sancŃionează cu nulitatea absolută (art.197 alin.2).

Participarea şi rolul procurorului. Participarea procurorului

la şedinŃele de judecată este reglementată în art.315 C.p.p.:

a) prezenŃa procurorului este obligatorie la şedinŃele de judecată

ale judecătoriilor în cauzele în care instanŃa a fost sesizată

prin rechizitoriu pentru infracŃiuni sancŃionate de lege cu

pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare;

b) procurorul participă obligatoriu la şedinŃele care se

desfăşoară la judecătorie dacă inculpatul se află în stare de

detenŃie sau în vreuna dintre situaŃiile prevăzute în art.172

alin.2; 64 A se vedea N. Volonciu op. cit. p.176 65 Judecarea cauzei în lipsa inculpatului minor fără a exista dovezi că acesta se sustrage de la judecată încalcă dispoziŃiile art.484 C.p.p. (Curtea de Apel Braşov. d.p. nr.389/2004. Culegere pe anii 2003-2004, pag.322).

46

c) art.315 C.p.p. înscrie printre cazurile de participare

obligatorie a procurorului la şedinŃele de judecată ale

judecătoriei şi situaŃia când instanŃa înlocuieşte pedeapsa

amenzii cu închisoarea;

d) la cazurile enumerate trebuie adăugate şi alte situaŃii în care

potrivit altor dispoziŃii ale Codului de procedură penală

participarea procurorului este obligatorie când procedura

judiciară se desfăşoară în faŃa judecătoriei. Constituie

asemenea situaŃii, cele prevăzute de art.460 când instanŃă de

executare este judecătoria, cea prevăzută de art.403 când

judecătoria judecă o cerere de revizuire, cea prevăzută de

art.486 lit. d când judecătoria soluŃionează o contestaŃie în

anulare dacă hotărârea a rămas definitivă la prima instanŃă

ş.a.;

e) la şedinŃele de judecată ale judecătoriei privind alte proceduri

judiciare sau alte infracŃiuni procurorul participă când

consideră necesar (art.315 alin.2 teza II)66. Aceasta înseamnă

că el poate lipsi de la unele judecăŃi dar nu poate fi exclus

niciodată de la participare;

f) la şedinŃele de judecată ale celorlalte instanŃe participarea

procurorului este obligatorie în toate cazurile (art.315 alin.2).

DispoziŃiile relative la participarea procurorului la judecată,

când participarea este obligatorie potrivit legii, sunt prevăzute sub

sancŃiunea nulităŃii absolute (art.197 alin.2).

Privitor la rolul procurorului în art.131 din ConstituŃia României

se arată că Ministerul Public, în activitatea judiciară, reprezintă

interesele generale ale societăŃii şi apără ordinea de drept precum şi

66 Prin decizia nr.40 din 30.01.2003 Curtea ConstituŃională a statuat că dispoziŃiile art.315 alin.1 teza II sunt constituŃionale (M.Of. nr.109 din 20 februarie 2003)

47

drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor. De asemenea, în conformitate cu

art.129 din ConstituŃie, Ministerul Public poate exercita căile de atac

prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătoreşti67.

Procurorul nu este parte în procesul penal ci subiect oficial al

procesului ca şi judecătorul.

Activitatea procurorului se limitează la îndeplinirea atribuŃiilor

specifice în cursul cercetării judecătoreşti şi al dezbaterilor precum şi

în cazul exercitării căilor de atac.

Rolul procurorului este stabilit de art.316 C.p.p.

În activitatea de judecată procurorul trebuie să manifeste rol

activ în vederea aflării adevărului şi a respectării dispoziŃiilor legale.

Judecata desfăşurându-se în mod contradictoriu, cu separarea

funcŃiilor procesuale în faŃa instanŃei învinuirea este susŃinută de

procuror.

În privinŃa poziŃiei sale procesuale, în virtutea principiului

„egalităŃii armelor”, cerinŃă esenŃială a unui proces echitabil,

procurorul este egal în drepturi procesuale cu părŃile.

Procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le consideră

întemeiate, potrivit legii şi Ńinând seama de probele administrate.

Cererile şi concluziile procurorului trebuie să fie motivate.

Dacă cercetarea judecătorească nu confirmă învinuirea ori au

intervenit cauzele de încetare a procesului penal prevăzute în art.10

lit.f-h şi j procurorul pune după caz concluzii de achitare sau de

încetare a procesului penal68.

Procurorul în calitate de reprezentant al întregii societăŃi şi de

apărător al ordinii de drept precum şi al drepturilor şi libertăŃilor

67 În această privinŃă a se vedea şi Al. łuculeanu. Modificări legislative în privinŃa statutului procurorilor. Revista Dreptul nr.12/2004. 68 Prin decizia nr. 30/2003 Curtea ConstituŃională a statuat că dispoziŃiile art.316 C.p.p. sunt constituŃionale.

48

cetăŃenilor69 are obligaŃia să exercite acŃiunea penală (învinuirea) cu

obiectivitate şi fără părtinire în favoarea statului sau a oricărei părŃi

chiar şi în ipoteza în care a întocmit rechizitoriul.

Potrivit art.64 alin.2 teza finală din Legea nr.304/2004

procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii

intervenŃia procurorului ierarhic superior pentru influenŃarea în orice

formă a concluziilor.

Sesizarea primei instanŃe. Obiectul judecăŃii. Potrivit art.317

C.p.p. judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de

sesizare a instanŃei, iar în caz de extindere a procesului penal şi la

fapta şi persoana la care se referă extinderea. Prima instanŃă este de

regulă sesizată prin rechizitoriul procurorului sau plângerea

prealabilă a persoanei vătămate (art.279 alin.2 lit.a, respectiv art.2781

alin.8 lit.c). În ipoteza în care în cursul judecăŃii în primă instanŃă s-a

extins obiectul acesteia în condiŃiile art.335-337 (cu privire la alte

fapte sau alte persoane) judecata se va desfăşura şi cu privire la

aceste fapte sau persoane70.

În căile de atac judecata are ca obiect verificarea hotărârii

atacate în condiŃiile art.371 şi art.373 respectiv art.3856 şi art.3857

C.p.p.

Privitor la obiectul judecăŃii, în cazul sesizării prin rechizitoriu,

în practica judiciară s-a reŃinut că pentru sesizarea instanŃei cu

judecarea unei infracŃiuni nu este suficientă descrierea acesteia în

expunerea făcută în actul de trimitere în judecată; sesizarea este

legală numai în cazul în care şi în dispozitivul rechizitoriului este

menŃionată fapta cu încadrarea ei juridică, adică să rezulte

69 În privinŃa atribuŃiilor Ministerului Public a se vedea pe larg reglementarea cuprinsă în titlul III, capitolul 1 a Legii nr.304/2004. 70 Prin deciziile nr.83/2002 (M.Of. nr.242/2002) şi nr.195/2002 (M.Of. nr.576/2002) Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.317 sunt constituŃionale.

49

manifestarea de voinŃă a procurorului de a trimite în judecată

persoana pentru infracŃiunea săvârşită71.

Această rigurozitate urmăreşte ca obiectul procesului penal să

fie stabilit cu certitudine deoarece instanŃa va desfăşura cercetarea

judecătorească şi se va pronunŃa numai în limitele arătate, iar

precizarea faptei este necesară pentru ca inculpatul să-şi poată

formula apărarea.

DispoziŃiile relative la sesizarea instanŃei sunt prevăzute sub

sancŃiunea nulităŃii absolute (art.197 alin.2).

II. Măsuri premergătoare şedinŃei de judecată

Pentru buna desfăşurare a judecăŃii şi pentru realizarea

anumitor prevederi legale în legătură cu această fază după sesizarea

instanŃei se îndeplinesc o serie de activităŃi premergătoare (art.291,

art.313).

Astfel, în conformitate cu modificările legislative intervenite

recent în legătură cu arestarea preventivă 72, după primirea dosarului

privind o cauză în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de

arest, instanŃa este datoare să verifice, în camera de consiliu, înainte

de expirarea duratei arestării, legalitatea şi temeinicia măsurii

arestării preventive luată/prelungită în cursul urmăririi penale

dispunând potrivit art.3001 fie menŃinerea, fie revocarea arestării.

După primirea dosarului la instanŃă şi fixarea termenului de

judecată se realizează citarea persoanelor care trebuie să participe la

judecată. Totodată, se iau măsuri pentru asigurarea asistenŃei

71 Curtea Supremă de JustiŃie, Completul de 9 judecători, decizia penală nr.74/2001, Revista Dreptul nr.6/2002, pag.224 72 Legea nr.429/2003 de revizuire a ConstituŃiei României (M.Of. nr.669/2003); Legea nr.281/2003 (M.Of. nr.468/2003); O.U.G. nr.109/2003 (M.Of. nr.748/2003).

50

juridice, când aceasta este obligatorie (art.171 alin.2) şi pentru

desemnarea unui interpret, dacă este cazul (art.8)73.

Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face aleatoriu

în sistem informatizat potrivit art.53 din Legea nr.304/2004.

În cadrul măsurilor premergătoare trebuie avute în vedere şi alte

dispoziŃii legale. Astfel, în cauzele cu arestaŃi legea (art.293) prevede

că judecata se face de urgenŃă şi cu precădere. Potrivit art.313 alin.

ultim în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de

arest termenul de judecată trebuie să fie fixat înainte de expirarea

arestării şi nu mai târziu de 48 ore. În procedura judecării unor

infracŃiuni flagrante fixarea termenului de judecată nu poate depăşi

5 zile de la data primirii dosarului (art.472).

Citarea persoanelor chemate la judecată se face potrivit

normelor comune – art.291 completate cu norma specială – art.313.

În scopul exercitării dreptului la apărare legea prevede că citarea

inculpatului, trimis în judecată în stare de libertate, trebuie să se facă

în aşa fel încât citaŃia să fie înmânată acestuia cu cel puŃin 5 zile

înainte de termenul de judecată. În cazul inculpatului arestat citaŃia

trebuie înmânată înăuntrul termenului fixat în conformitate cu

art.313 alin. ultim. Odată cu citaŃia inculpatului arestat i se

comunică şi copia actului de sesizare a instanŃei. Dacă inculpatul nu

locuieşte în Ńară pentru citarea acestuia se va Ńine seama de

reglementările speciale privind asistenŃa judiciară internaŃională în

materie penală.

Legea a prevăzut şi unele sarcini pentru preşedintele

completului de judecată (art.295).

73 În practica judiciară s-a reŃinut că omisiunea primei instanŃe de a asigura folosirea unui interpret la dezbateri şi la ultimul cuvânt al inculpatului, precum şi omisiunea instanŃei de apel de a asigura folosirea unui interpret la judecarea cauzei în apel constituie o greşită aplicare a legii, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385 pct.171 (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie – S.pen., dec. nr.3447/2005 – nepublicată).

51

III. ŞedinŃa de judecată

1. Începutul şedinŃei de judecată; verificări din oficiu;

lămuriri, excepŃii, cereri.

În completarea normelor comune oricărei judecăŃi – art.297,

art.300, art.3002 legea prevede norme speciale – art.318, art.320

referitoare la unele măsuri care se iau la începutul şedinŃei de

judecată în primă instanŃă.

La termenul stabilit judecata începe după ce preşedintele

completului declară şedinŃa deschisă, anunŃă cauza conform listei de

şedinŃă (strigarea cauzei) şi dispune facerea apelului părŃilor şi a

celorlalte persoane chemate la judecată. Cu ocazia apelului se

constată cine este prezent şi cine lipseşte, iar în cazul celor lipsă

instanŃa este obligată a examina legala îndeplinire a procedurii de

citare. Chiar dacă procedura este completă absenŃa unor părŃi poate

determina amânarea judecăŃii (ex.: lipsa inculpatului arestat).

După facerea apelului preşedintele completului este obligat să

verifice identitatea inculpatului. Când inculpatul se află în stare de

deŃinere preşedintele se încredinŃează dacă i s-a înmânat copia

actului de sesizare a instanŃei în termenul prevăzut de art.313. În caz

negativ, la cererea inculpatului, judecata se amână preşedintele

înmânând copia actului respectiv74; despre aceasta se face menŃiune

în încheierea de şedinŃă.

În privinŃa celorlalte persoane prezente la apel preşedintele cere

martorilor să părăsească sala de şedinŃă atrăgându-le atenŃia să

aştepte până sunt chemate şi să nu se îndepărteze fără încuviinŃarea

sa.

74 Netrimiterea de către procuror a copiei rechizitoriului şi necomunicarea actului respectiv inculpatului arestat se sancŃionează cu nulitatea relativă (CSJ SecŃia Penală decizia nr. 4220/2000, Buletinul jurisprudenŃei, p 362).

52

PărŃile şi interpreŃii rămân în sală având dreptul de a participa

la întreaga desfăşurare a activităŃii judiciare. În cazul experŃilor

art.319 stabileşte regula ca aceştia rămân în sală, dar se prevede şi

dreptul instanŃei de a hotărî în privinŃa îndepărtării lor.

În virtutea rolului activ preşedintele este obligat la începutul

judecăŃii să aducă la cunoştinŃă inculpatului prevederile art.6 alin.

ultim teza I şi să explice persoanei vătămate că poate participa la

proces ca parte vătămată iar dacă a suferit o pagubă, să se constituie

parte civilă.

Totodată preşedintele întreabă procurorul şi părŃile dacă au de

ridicat excepŃii, de formulat cereri sau de propus noi probe.

Cererile şi excepŃiile ridicate de procuror sau de părŃi precum şi

excepŃiile ridicate din oficiu de instanŃă reprezintă chestiuni

incidente (art.302); instanŃa este obligată să pună în discuŃie

chestiunile incidente şi să se pronunŃe asupra lor prin încheiere

motivată.

La începutul judecăŃii se pot invoca orice fel de excepŃii, fie

dintre cele care trebuie ridicate şi soluŃionate la primul termen, de

regulă la începutul judecăŃii (ex.: excepŃia de necompetenŃă

teritorială), fie dintre acelea a căror invocare este posibilă oricând pe

parcursul judecăŃii (ex.: excepŃia de necompetenŃă materială).

În acest prim moment al judecăŃii se formulează şi cererile a

căror rezolvare este necesară înainte de începerea cercetării

judecătoreşti: cereri privind măsurile preventive, recuzarea

judecătorilor, constituirea de parte civilă, amânarea cauzei pentru

angajarea unui apărător în conformitate cu art.6 C.p.p., solicitarea

introducerii în cauză a părŃii responsabile civilmente etc.

53

Propunerile de administrare a unor probe noi pot fi făcute

înainte de a se începe cercetarea judecătorească; când se propun

probe noi trebuie indicate faptele şi împrejurările ce urmează a fi

dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate probele, locul unde

se află mijloacele de probă, identitatea martorilor şi experŃilor cât şi

adresa acestora.

Procurorul şi părŃile pot cere administrarea de probe noi şi în

cursul cercetării judecătoreşti.

PărŃile şi procurorul pot propune probe şi cere administrarea lor

cu respectarea cerinŃelor impuse de art.67 C.p.p.

La începutul judecăŃii, se plasează şi alte activităŃi pe care

instanŃa trebuie să le realizeze din oficiu. Astfel, în temeiul art.300

alin.1 instanŃa verifică din oficiu la prima înfăŃişare regularitatea

actului de sesizare. Formele obişnuite de sesizare a primei instanŃe

sunt: rechizitoriul şi plângerea persoanei vătămate în situaŃiile

prevăzute de art.279 alin.2 lit.a, respectiv art.2781 alin.8 lit.c. În toate

aceste cazuri instanŃa verifică din oficiu dacă au fost sau nu

respectate prevederile privind sesizarea primei instanŃe şi dispune în

conformitate cu art.300 alin.275.

Tot din oficiu şi încă de la prima înfăŃişare în temeiul art.3002 în

cauzele în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest

instanŃa legal sesizată trebuie să verifice legalitatea şi temeinicia

arestării preventive, menŃinută în conformitate cu art.3001 şi să

procedeze potrivit art.160b.

2. Activitatea de cercetare judecătorească.

GeneralităŃi. După îndeplinirea activităŃilor cu caracter

premergător şi a verificărilor cerute de lege, rezolvându-se cererile,

75 Prin decizia nr.291/2005 Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.300 sunt constituŃionale (M.Of. nr.681/2005).

54

excepŃiile şi propunerile la care se referă art.320 alin.2 şi 3, se

consideră procesul în stare de judecată ceea ce permite instanŃei să

declanşeze cercetarea judecătorească.

Cauza se află în stare de judecată dacă părŃile sunt prezente ori

deşi absente procedura de citare este îndeplinită, în afara cazurilor

când legea impune prezenŃa la judecată76.

Cercetarea judecătorească este acea parte a judecăŃii care

constă în readministrarea şi verificarea probelor din cauza penală (a

probaŃiunii din faza de urmărire penală) extinsă, când este necesar,

în instanŃă prin administrarea de probe noi. Această funcŃie a

cercetării judecătoreşti se realizează în condiŃiile specifice judecăŃii:

publicitate, oralitate, nemijlocire, contradictorialitate.

Cercetarea judecătorească are ca scop (finalitate) aflarea

adevărului şi formarea convingerii instanŃei cu privire la realitatea

situaŃiei de fapt deduse judecăŃii77.

Art.321-339 reglementează modul de desfăşurare a cercetării

judecătoreşti, dispoziŃii care se completează cu normele comune din

partea generală a Codului de procedură penală, în principal cu cele

referitoare la administrarea probelor.

Ordinea în care se efectuează actele de cercetare

judecătorească este cea prevăzută de lege fiind permise şi unele

abateri de la această ordine; art.321 autoriza instanŃa să schimbe

succesiunea actelor de cercetare judecătorească. Există însă o

limitare legată de necesitatea ascultării inculpatului, când acesta este

prezent. În consecinŃă, când inculpatul este prezent schimbarea

ordinii activităŃii de cercetare judecătorească nu poate fi dispusă

decât după ascultarea acestuia.

76 Gh. MateuŃ op.cit. pag.75 77 Cu privire la scopul şi funcŃia cercetării judecătoreşti a se vedea pe larg C.Bulai op. cit. pag.170

55

Cercetarea judecătorească începe prin citirea de către grefier

a actului de sesizare a instanŃei. Citirea actului de sesizare satisface

asigurarea dreptului la apărare garantând că inculpatul va fi pus în

cunoştinŃă de cauză cu privire la acuzaŃiile care i se aduc (inculpatul

nearestat nu primeşte o copie a actului de sesizare a instanŃei).

După citirea actului de sesizare preşedintele completului explică

inculpatului în ce constă învinuirea şi îl lămureşte cu privire la

dreptul pe care îl are de a pune întrebări coinculpaŃilor, celorlalte

părŃi, martorilor, experŃilor, precum şi de a da explicaŃii în tot cursul

cercetării judecătoreşti ori de câte ori socoteşte că este necesar

(art.322).

Primul mijloc de probă care se administrează în cadrul cercetării

judecătoreşti este ascultarea inculpatului. InstanŃa procedează la

ascultarea inculpatului în conformitate cu dispoziŃiile art.323 şi

dispoziŃiile art.71-74 C.p.p. ce urmează a fi aplicate în mod

corespunzător.

DeclaraŃia inculpatului nu trebuie privită numai ca un mijloc de

probă ci reprezintă totodată şi o manifestare a dreptului la apărare.

Inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie în legătură cu

împrejurările care formează obiectul trimiterii în judecată. Apoi i se

pot pune întrebări de către membrii completului de judecată, de către

procuror şi de către părŃi. Dreptul de a pune întrebări îl au şi ceilalŃi

inculpaŃi precum şi apărătorul inculpatului. Întrebările se pun prin

intermediul preşedintelui completului sau cu încuviinŃarea acestuia,

pot fi adresate direct.

Asupra întrebărilor puse instanŃa exercită un drept de control

putând să le respingă dacă se apreciază că nu sunt necesare în

56

cauză. Apărătorul nu are dreptul să răspundă la întrebările puse

inculpatului, darea declaraŃiei fiind un drept al inculpatului.

Inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar78.

Prin derogare de la prevederile art.71, în cauzele cu mai mulŃi

inculpaŃi legea (art.324) prevede că ascultarea fiecăruia se face în

prezenŃa celorlalŃi. Interesul aflării adevărului poate determina

ascultarea unui coinculpat fără ca ceilalŃi să fie de faŃă. În acest caz,

după ascultare instanŃa este obligată să dispună citirea declaraŃiilor

luate separat. După lecturarea declaraŃiei acestuia, coinculpaŃii pot

pune întrebări inculpatului ascultat separat. Nimic nu împiedică dacă

este necesar ca inculpatul să fie ascultat din nou în prezenŃa celorlalŃi

inculpaŃi sau a unora dintre ei.

Între declaraŃiile date de inculpat în cursul urmăririi penale şi

cele date în instanŃă pot apare neconcordanŃe, ori este posibil ca

inculpatul să nu-şi amintească anumite fapte sau împrejurări. În

asemenea situaŃii instanŃa cere explicaŃii inculpatului putând da

citire în întregime sau în parte declaraŃiilor anterioare. Pentru a

satisface principiul oralităŃii la fel se procedează şi în cazul în care

inculpatul refuză să dea declaraŃii în faŃa instanŃei (art.325).

După ascultarea inculpatului instanŃa trece la audierea

celorlalte părŃi (art.326).

Audierea părŃilor se face potrivit dispoziŃiilor prevăzute pentru

ascultarea inculpatului, dispoziŃiile art.322/324, art.325 alin.1 şi

art.76-77 C.p.p. urmând a se aplica în mod corespunzător, existând o

singură derogare: dacă o parte (alta decât inculpatul), refuză să dea

declaraŃie în faŃa instanŃei, nu se mai dispune citirea declaraŃiei dată

anterior.

78 Neascultarea inculpatului în cursul judecăŃii constituie, în contextul art. 6 C.p.p, o gravă vătămare a dreptului la apărare (CA Bacău, d. p. nr. 331/1995. RDP nr. 3/1997, p. 138).

57

DeclaraŃiile orale ale inculpatului şi ale celorlalte părŃi se

consemnează în scris în condiŃiile art.304.

În vederea audierii martorii sunt introduşi pe rând în sala de

şedinŃă. După luarea datelor de identificare şi prestarea jurământului

se trece la audierea propriu-zisă aplicându-se în mod corespunzător

dispoziŃiile art.323, art.325, 319, art.79-86 C.p.p. InstanŃa apoi

procurorul şi părŃile pot pune întrebări martorului. În privinŃa

părŃilor, în punerea întrebărilor legea fixează o ordine de preferinŃă

arătând că primul care are dreptul să pună întrebări este cel care a

propus martorul şi numai după aceea celelalte părŃi. Inculpatul are şi

el dreptul să pună întrebări martorului.

Martorul dă declaraŃia şi răspunde la întrebările ce i se pun fără

a putea citi o declaraŃie redactată anterior; el se poate servi însă de

însemnări asupra amănuntelor greu de reŃinut. Dacă martorul

posedă un înscris în legătură cu depoziŃia făcută poate să-l citească

în instanŃă. Procurorul şi părŃile au dreptul să examineze înscrisul,

iar instanŃa dispune, dacă este cazul reŃinerea înscrisului la dosar, în

original sau în copie.

DeclaraŃiile martorilor se consemnează în condiŃiile art.304

C.p.p.

Se poate întâmpla ca reaudierea unui martor din cei ascultaŃi în

cursul urmăririi penale, să nu mai fie posibilă (deces, boală, nu se

află în Ńară etc.). În acest caz, instanŃa dispune citirea declaraŃiei date

anterior cât şi punerea ei în discuŃia părŃilor şi va Ńine seama de ea la

judecarea cauzei (art.327 alin.3). InstanŃa este obligată să motiveze

împrejurarea pentru care nu a mai reaudiat martorii ascultaŃi în

cursul urmăririi penale79.

79 Nu este legală sentinŃa de condamnare întemeiată pe declaraŃiile martorilor date în cursul urmăririi penale fără ascultarea lor în instanŃă (CSJ d. pen. Nr. 1847/2000, Buletinul jurisprudenŃei pe anul 2000, p. 356)

58

DeclaraŃiile date anterior se citesc şi atunci când vin în

contradicŃie cu declaraŃiile date în cursul judecăŃii.

Lipsa martorilor (unul sau mai mulŃi) poate prilejui, motivat

luarea următoarelor măsuri: continuarea judecăŃii dacă instanŃa

apreciază că ascultarea acestora nu mai este posibilă, fie amânarea

judecăŃii. Martorul a cărui lipsă nu se justifică poate fi adus silit

(art.327 alin.5).

Atunci când este cazul instanŃa face aplicarea dispoziŃiilor

privind protecŃia datelor de identificare a martorilor şi a celor

referitoare la modalităŃile speciale de ascultare (art.861-864).

Măsuri privitoare la martori după ascultare. În urma ascultării

martorii rămân în sală la dispoziŃia instanŃei până la terminarea

activităŃii de cercetare judecătorească care se desfăşoară în şedinŃa

respectivă. InstanŃa poate dispune retragerea martorilor din sala de

şedinŃă atrăgându-le atenŃia de a nu se îndepărta fără încuviinŃare în

vederea reaudierii sau confruntării lor. De asemenea instanŃa poate

permite plecarea martorilor dacă apreciază că confruntarea sau

reaudierea lor nu mai este necesară, dar numai după ce ascultă

concluziile procurorilor şi ale părŃilor (art.328).

RenunŃarea la probe. Procurorul şi părŃile care au propus în

instanŃă potrivit art.320 ascultarea unor martori pot renunŃa la

audierea acestora. InstanŃa poate dispune ca aceştia să nu mai fie

ascultaŃi după punerea în discuŃie a renunŃării dacă audierea nu mai

este necesară (art.329).

În lege se mai arată că în cazul în care instanŃa constată în

cursul cercetării judecătoreşti, că administrarea unei probe, iniŃial

59

admise apare ca inutilă poate dispune, după ascultarea procurorului

şi a părŃilor, ca proba respectivă să nu mai fie administrată80.

În cazul cercetării judecătoreşti se procedează în continuare la

administrarea celorlalte probe. Astfel, dacă sunt necesare

lămuririle unui expert se procedează la ascultarea acestuia,

dispoziŃiile art.327 privind ascultarea martorilor aplicându-se, în mod

corespunzător şi expertului; reglementarea este aplicabilă şi

interpretului. Dacă anumite dovezi se fac prin înscrisuri, ele sunt

prezentate pentru a fi examinate de instanŃă, procuror, părŃi etc. De

asemenea, când există mijloace materiale de probă instanŃa din oficiu

sau la cerere dispune, dacă este necesar aducerea şi prezentarea

acestora (art.330).

Nerespectarea dispoziŃiilor legale privind ascultarea părŃilor,

martorilor, expertului sau interpretului atrage nulitatea actului

procesual în condiŃiile art.197 alin.4 dacă s-a produs o vătămare ce

nu poate fi înlăturată altfel.

În cursul cercetării judecătoreşti se pot efectua orice alte acte de

probaŃiune: cercetări la faŃa locului, reconstituiri etc. Aceste activităŃi

se realizează după citarea părŃilor, prin deplasarea completului de

judecată, a grefierului, a procurorului, când prezenŃa acestuia este

obligatorie etc. În aceste cazuri sunt aplicabile dispoziŃiile din partea

generală a Codului de procedură penală (art.129, art.130 etc.).

Cu ocazia unei cercetări locale instanŃa poate proceda la

efectuarea unei percheziŃii domiciliare (art.102). În celelalte situaŃii

dispoziŃia instanŃei de a se efectua o percheziŃie se comunică

procurorului în vederea aducerii la îndeplinire; de asemenea instanŃa

poate dispune ridicarea de obiecte şi înscrisuri (art.196) ş.a. 80 Având în vedere principiul disponibilităŃii specific acŃiunii civile instanŃa nu poate trece peste actul de dispoziŃie a părŃii civile în sensul renunŃării la audierea martorilor propuşi (Tribunalul Bucureşti, SecŃia I Penală, decizia nr. 56/1995. Culegere de practică judiciară, p. 112)

60

Administrarea de probe noi; amânarea sau restituirea cauzei. În

afara probelor existente la dosar, administrate în cursul urmăririi

penale şi a celor propuse la începutul judecăŃii, se pot formula cereri

pentru completarea probaŃiunii şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Potrivit art.331 admiŃând noile probe instanŃa procedează, după caz,

fie la continuarea judecăŃii, dacă probele se pot admite de îndată iar

în caz contrar amână cauza, fie la restituirea cauzei procurorului

când completarea probelor s-ar face cu mare întârziere în faŃa

instanŃei (art.333).

Terminarea cercetării judecătoreşti. Cercetarea

judecătorească se consideră ajunsă la capăt odată cu epuizarea

întregii probaŃiuni în cauză. Potrivit art.339 momentul procesual

respectiv trebuie constatat şi declarat ca atare de preşedintele

completului pentru a nu se reveni la administrarea de noi probe şi a

se trece la dezbateri cu privire la fondul cauzei.

Pentru a atrage atenŃia în privinŃa ajungerii la acest moment al

judecăŃii, preşedintele este obligat să întrebe procurorul şi părŃile

dacă mai au de dat explicaŃii sau de formulat cereri noi pentru

completarea cercetării judecătoreşti.

După această atenŃionare preşedintele declară cercetarea

judecătorească terminată, dacă survine una din următoarele situaŃii:

- nu se formulează cereri noi;

- cererile propuse sunt puse în discuŃia părŃilor şi respinse de

instanŃă;

- după admiterea cererilor, se efectuează completările solicitate,

după care fie nu se mai formulează alte cereri şi propuneri fie

acestea sunt respinse.

După terminarea cercetării judecătoreşti se trece la dezbateri.

61

3. InstituŃii conexe cercetării judecătoreşti. În cursul

cercetării judecătoreşti în legătură cu necesitatea administrării unor

probe noi ori ca urmare a readministrării probelor de la dosar, se pot

manifesta instituŃii cum ar fi: restituirea cauzei la procuror pentru

refacerea urmăririi penale când cercetarea penală a fost efectuată de

un organ necompetent, restituirea cauzei la procuror pentru

completarea urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice,

extinderea acŃiunii penale pentru alte acte materiale, extinderea

procesului penal pentru alte fapte, extinderea procesului penal cu

privire la alte persoane81.

InstituŃiile de mai sus se realizează înainte de a se declara

terminată cercetarea judecătorească. Prin natura lor juridică ele se

deosebesc de restul activităŃilor de cercetare judecătorească care în

principal constau în administrarea de probe. Aceste instituŃii

reprezintă incidente procesuale ce determină fie o întrerupere, fie o

modificare a activităŃilor de cercetare judecătorească.

Complexitatea acestor instituŃii şi natura lor juridică diferită de

restul activităŃilor de cercetare judecătorească au determinat ca

tratarea lor să se facă separat.

Restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale

(art.332). În cursul judecăŃii instanŃa poate constata din oficiu sau la

sesizare că urmărirea penală a fost efectuată de un organ

necompetent (cu încălcarea prevederilor art.197 alin.2). În acest caz

legea prevede două moduri de a proceda după cum situaŃia se

constată înainte sau după terminarea cercetării judecătoreşti.

Dacă se constată înainte de terminarea cercetării judecătoreşti

că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent,

instanŃa se desesizează şi restituie cauza la procuror pentru a lua 81 Pentru detalii a se vedea N. Volonciu op. cit.. pag.198.

62

măsuri ca urmărirea penală să fie efectuată de organul competent

(art.268 alin.1).

În ipoteza contrară cauza nu se mai restituie pentru remedierea

lipsurilor întrucât cercetarea judecătorească este încheiată

respectându-se toate garanŃiile procedurale iar cauza se află în stare

de judecată, aspecte de natură a complini nelegalitatea determinată

de necompetenŃa organului de urmărire penală82. Aceasta reprezintă

o derogare de la trăsăturile şi efectele nulităŃii absolute. La fel

procedează instanŃa şi în cazul în care în urma cercetării

judecătoreşti schimbă încadrarea juridică într-o altă infracŃiune în

raport de care se constată că urmărirea nu a fost efectuată de organul

de cercetare competent.

În practica instanŃei supreme s-a decis că restituirea nu se

justifică când în raport de încadrarea juridică iniŃială organul de

urmărire penală a fost competent, schimbarea fiind determinată de o

împrejurare ulterioară necunoscută în momentul desfăşurării

urmăririi penale83.

Nerespectarea dispoziŃiilor legale privind competenŃa organelor

judiciare fiind sancŃionată cu nulitatea absolută (art.197 alin.2),

restituirea cauzei la procuror presupune în mod obligatoriu refacerea

urmăririi penale de către organul competent.

Desesizarea instanŃei şi restituirea cauzei la procuror pentru

refacerea urmăririi penale determină reîntoarcerea procesului penal

la faza de urmărire penală.

Potrivit modificărilor aduse art.332 prin Legea nr.281/2003

hotărârea de desesizare şi restituirea cauzei în vederea refacerii

cercetării poate fi atacată cu recurs de procuror şi de orice persoană 82 I.Neagu opt.cit. pag.163 83 Tribunalul Suprem – SecŃia penală, decizia nr.610/1981. RRD nr.1/1982, pag.60; Curtea Supremă de JustiŃie – SecŃia penală, decizia nr.2342/1992. Dreptul nr.8/1993.

63

ale cărei interese au fost vătămate. InstanŃa se pronunŃă prin

sentinŃă.

Dacă hotărârea instanŃei nu este atacată dosarul se remite

procurorului de îndată, la rămânerea definitivă a hotărârii; dacă

hotărârea a fost atacată cu recurs, în caz de respingere a recursului

dosarul se trimite la procuror în cel mult 5 zile de la pronunŃare.

Dacă în cauză au fost luate măsuri preventive dispoziŃiile

art.338 se aplică în mod corespunzător.

Restituirea pentru completarea urmăririi penale (art.333).

InstanŃa se poate desesiza în tot cursul judecăŃii în primă instanŃă

atât în timpul cercetării judecătoreşti cât şi ulterior în cursul

dezbaterilor din oficiu sau la cerere dacă se constată că urmărirea

penală nu este completă, iar completarea nu s-ar putea face în faŃa

instanŃei decât cu mare întârziere (ex.: efectuarea unei expertize,

audierea unui număr mare de persoane, identificarea unor martori şi

ascultarea acestora etc.) 84.

InstanŃa poate restitui cauza procurorului numai în urma

administrării probelor în cursul cercetării judecătoreşti. Cât timp

instanŃa nu a administrat nici o probă nu are elemente pentru a

aprecia dacă urmărirea penală este sau nu completă.

Restituirea are ca obiect numai completare actelor de urmărire

penală cu privire la faptele şi persoanele cu judecarea cărora instanŃa

a fost investită iniŃial prin actul de sesizare; instanŃa nu poate

restituii cauza procurorului pentru a lămurii contradicŃiile dintre

84 Este netemeinică hotărârea de restituire când administrarea probelor se poate face în faŃa instanŃei fără ca aceasta să conducă la o mare întârziere a judecăŃii (CSJ, SecŃia Penală, decizia nr. 768/1992, nepublicată)

64

declaraŃiile succesive ale inculpatului sau martorilor ori pentru a se

lămurii dacă la săvârşirea faptei au participat şi alte persoane.85.

Restituirea se dispune motivat instanŃa fiind obligată să

menŃioneze în hotărâre temeiurile pentru care a dispus astfel şi să

indice faptele şi împrejurările ce trebuie stabilite de organul de

urmărire penală şi prin ce anume mijloace de probe.

Deşi art.333 priveşte activitatea primei instanŃe, având în vedere

că textul se referă la o hotărâre care poate fi luată în tot cursul

judecăŃii în doctrină şi în practică se admite că reglementarea în

discuŃie este incidentă şi în căile de atac, în aceste din urmă cazuri

restituirea reprezentând o soluŃie complimentară86.

Hotărârea de restituire este o sentinŃă şi constituie actul pe baza

căruia se reia urmărirea penală potrivit art.272, dispoziŃiile instanŃei

fiind obligatorii. Împotriva hotărârii de restituire se poate declara

recurs de către procuror şi orice persoană ale cărei interese au fost

vătămate, dispoziŃiile art.332 şi art.338 aplicându-se în mod

corespunzător.

Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să

procedeze la refacerea sau completarea ei când acestea au fost

dispuse de instanŃa de judecată (art.49 alin. ultim).

După completarea urmăririi penale procurorul poate da orice

soluŃie în cauză87.

Schimbarea încadrării juridice (art.334). În literatura de

specialitate se arată că „încadrarea juridică” a faptei înseamnă

85 Curtea Supremă de JustiŃie, SecŃia penală, decizia nr.256/1997. Dreptul nr.9/1998, pag.147; Curtea Supremă de JustiŃie, SecŃia Penală decizia penală nr. 2847/1997; Curtea de Apel Bucureşti, SecŃia I penală, decizia nr.562/1995, Culegere pe anul 1995, pag.214. 86 C.Bulai op.cit. pag.181; Gh. MateuŃ op.cit. pag.93. C.S.J. s.pen. d.1211/2004; C.A.Braşov d.p. 309/2004, Culegere pe anii 2003-2004, pag.296. 87 În privinŃa competenŃei organului de urmărire penală, în practica judiciară s-a reŃinut că în ipoteza cauzelor strămutate în cursul judecăŃii organul de urmărire penală căruia i se restituie cauza potrivit art.333 este procurorul care a întocmit rechizitoriul, iar nu cel din cadrul parchetului de pe lângă instanŃa la care s-a strămutat cauza (Curtea de Apel Braşov, d.p. nr.987/2003, Culegere de practică judiciară 2003-2004, pag.298).

65

stabilirea textului de lege care o prevede şi sancŃionează, iar

„schimbarea” încadrării juridice înseamnă constatarea că un alt text

de lege prevede şi sancŃionează fapta cu a cărei judecare a fost

sesizată instanŃa88.

Expresia „încadrare juridică” se deosebeşte de „calificarea faptei”

aceasta din urmă fiind stabilită de legiuitor89.

InstanŃa supremă a statuat că schimbarea încadrării juridice

implică menŃinerea aceleiaşi fapte materiale cu a cărei judecată a fost

investită instanŃa90.

Manifestând reŃineri faŃă de interpretarea restrictivă dată

prevederilor art.334 C.p.p., în doctrină a fost exprimat şi un alt punct

de vedere în sensul că acest text având caracter de garanŃie este

necesar să se dea o interpretare mai largă normelor referitoare la

schimbarea încadrării juridice91.

În practica judiciară s-a mai reŃinut că dispoziŃiile legale privind

schimbarea încadrării juridice trebuie respectate chiar şi în ipoteza în

care se face schimbarea într-o încadrare mai uşoară92.

În cazul schimbării încadrării juridice se stabileşte un alt temei

juridic al răspunderii penale decât cel arătat în actul de sesizare.

Dacă în cursul judecăŃii se constată că fapta ce urmează să

primească o altă încadrare juridică atrage competenŃa instanŃei

superioare, instanŃa, face aplicarea art.334 după care, în temeiul

art.42, îşi va declina competenŃa în favoarea acelei instanŃe soluŃia

impunându-se pentru că cercetarea judecătorească a fost efectuată

cu respectarea tuturor garanŃiilor procesuale astfel că restituirea 88 C.Bulai op.cit. pag.181. Cu privire la înŃelesul expresiei „încadrarea juridică” a se vedea în continuare SecŃiunea III. Cuprinsul hotărârii - conŃinutul expunerii. 89 I. Neagu op.cit. pag.167 90 Trib. Suprem, secŃ. pen., dec. nr.1619/1980, RRD nr.8/1981, p.67. 91 V.Dongoroz ş.a., op. cit. p.182; N.Volonciu opt.cit., p.203, Gh. MateuŃ op.cit. p.103. 92Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, SecŃia penală, decizia nr.1050/2004, Dreptul nr.7/2005, pag.275; Curtea de Apel Bucureşti, SecŃia a II-a penală, decizia nr.645/1998 Culegere pe anul 1998, pag.226.

66

cauzei la organul de urmărire penală nu mai are raŃiune93. În situaŃia

în care, după schimbarea încadrării juridice, competenŃa ar aparŃine

unei instanŃe inferioare în grad instanŃa rămână competentă să

judece fapta respectivă94.

Schimbarea încadrării juridice poate fi ridicată de instanŃă din

oficiu ori semnalată de procuror ori de părŃi şi presupune îndeplinirea

de către instanŃă a următoarelor obligaŃii:

- să pună în discuŃie noua încadrare juridică95;

- să atragă atenŃia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea

cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăŃii pentru

a-şi pregăti apărare.

Procedura este aplicabilă oricând în cursul judecăŃii în primă

instanŃă, chiar şi înainte de citirea actului de sesizare (ca o chestiune

incidentă potrivit art.302 C.p.p.), în cursul cercetării judecătoreşti cât

şi al dezbaterilor, cât şi în apel96. Dacă necesitatea schimbării

încadrării juridice apare în cursul deliberării instanŃa dispune

repunerea cauzei pe rol (art.344).

Asupra schimbării încadrării juridice, instanŃa se pronunŃă prin

încheiere sau prin sentinŃă, dacă se dezinvesteşte97.

Dacă instanŃa reŃine şi alte acte materiale care intră în

conŃinutul faptei penale deduse judecăŃii, urmează a se aplica

dispoziŃiile art.335.

Încălcarea prevederilor legale referitoare la schimbarea

încadrării juridice atrage nulitatea actului numai atunci când s-a

93 I.Neagu – Tratat de procedură penală, Bucureşti, 1997, pag.519; V.Dongoroz – op.cit., pag.179. 94 A se vedea şi art.41 C.p.p. 95 Schimbarea încadrării juridice în lipsa inculpatului arestat preventiv încalcă dreptul la apărare şi constituie potrivit art.38515 motiv de casare/desfiinŃare a hotărârii pronunŃate de judecătorie/tribunal (C.A.Braşov d.1055/2004, Culegere de practică judiciară 2003-2004 pag.314). 96 Gh. MateuŃ, op. cit.,p . 99-104. În practica judiciară s-a reŃinut că schimbarea încadrării juridice nu se poate face anterior citirii actului de sesizare al instanŃei (Curtea de Apel Cluj, decizia nr.158/2003. RDP nr.1/2004, pag.151). 97 Prin decizia nr.124/2005 (M.Of. nr.245/2005) Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.334 sunt constituŃionale.

67

adus părŃii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea

actului (art.197 alin.1)98.

Extinderea obiectului judecăŃii. NoŃiune. În mod obişnuit

prima instanŃă judecă fapta şi persoana arătată în actul de sesizare al

instanŃei (art.337 alin.1 teza I). În cursul judecăŃii se pot descoperi

elemente noi pe care actul de sesizare iniŃial (rechizitoriul, plângerea

persoanei vătămate) nu le-a avut în vedere. Pot constitui, potrivit legii,

astfel de elemente: alte acte materiale aparŃinând infracŃiunii care se

judecă (art.335), alte infracŃiuni săvârşite de inculpat aflate în stare

de conexitate sau indivizibilitate cu infracŃiunea ce se judecă

(art.336), alte persoane care au participat la săvârşirea infracŃiunii

supuse judecăŃii (art.337).

În cazurile prevăzute de art.335-337 pentru ca instanŃa să poată

proceda la judecarea lor este permisă depăşirea limitelor sesizării

iniŃiale, ceea ce presupuse extinderea obiectului judecăŃii (art.317

alin.1 teza II).

InstituŃia extinderii obiectului judecăŃii se realizează prin două

modalităŃi: 1) extinderea acŃiunii penale; 2) extinderea procesului

penal.

Nu are importanŃă când au fost săvârşite actele materiale sau

faptele penale, singura condiŃie (pozitivă) cerută de lege este ca actele

materiale sau faptele penale să fie descoperite în cursul judecăŃii în

primă instanŃă. Desigur, este necesar să fie îndeplinită şi condiŃia

negativă privind inexistenŃa vreunuia din cazurile prevăzute de

art.10.

1) extinderea acŃiunii penale pentru alte acte materiale

(art.335). Dacă în cursul judecăŃii se descoperă în sarcina

inculpatului date cu privire la alte acte materiale care intră în 98 Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie s.p. decizia nr.1778/2005 (nepublicată).

68

conŃinutul infracŃiunii pentru care a fost trimis în judecată instanŃa

extinde prin încheiere acŃiunea penală şi cu privire la aceste acte.

Pot constitui acte materiale care intră în conŃinutul aceleiaşi

infracŃiuni, spre exemplu actele materiale care fac parte din

infracŃiunea continuată sau infracŃiunea complexă aflată în curs de

judecată. AcŃiunea penală fiind pusă în mişcare înainte de a ajunge

cauza în faza judecăŃii este suficient a se extinde această acŃiune în

cursul judecăŃii. Dreptul de extindere revine instanŃei din oficiu sau

la cererea procurorului ori a părŃilor.

După dispunerea extinderii, instanŃa procedează după caz: fie la

judecarea acŃiunii în întregul ei, fie la restituirea cauzei procurorului

în vederea completării urmăririi penale, dacă completarea

probatoriilor în faŃa instanŃei s-ar face cu mare întârziere99; în acest

din urmă caz, se aplică şi dispoziŃiile art.332 alin.3 şi 4. Dacă

instanŃa reŃine cauza spre judecată este obligată să pună în discuŃie

actele cu privire la care s-a dispus extinderea aplicându-se în mod

corespunzător şi dispoziŃiile privitoare la schimbarea încadrării

juridice.

Este posibil ca pentru unele acte care intră în conŃinutul

aceleiaşi infracŃiuni să se fi pronunŃat anterior o hotărâre definitivă.

În această ipoteză instanŃa procedează la reunirea cauzelor,

desfiinŃând hotărârea anterioară şi dă o hotărâre unică în raport de

toate actele care intră în conŃinutul infracŃiunii100.

2) extinderea procesului penal. a) extinderea procesului

penal pentru alte fapte (art.336). În cursul judecăŃii se pot

descoperi în sarcina inculpatului date cu privire la săvârşirea unei 99 În practica judiciară s-a decis că instanŃa mai întâi extinde acŃiunea penală şi apoi dispune restituirea dosarului la procuror pentru completarea urmăririi penale (Tribunalul Timiş, d.p. nr.354/1978 RRD nr.10/1978 pag.59). 100 În literatura penală s-a arătat că hotărârea anterioară se bucură de autoritate de lucru judecat şi ca atare pedeapsa stabilită iniŃial nu poate fi reexaminată în favoarea inculpatului, această pedeapsă putând fi menŃinută sau eventual mărită (Gh.MateuŃ opt. cit. pag.117).

69

alte fapte prevăzute de legea penală având legătură cu infracŃiunea

pentru care este trimis în judecată101. În acest caz procedura

extinderii procesului penal este diferită în funcŃie de prezenŃa sau

absenŃa procurorului la judecată.

Dacă procurorul participă la judecată el poate să ceară

extinderea procesului penal şi în ce priveşte fapta nouă. Dacă

procurorul nu formulează cererea extinderea nu are loc.

InstanŃa se pronunŃă asupra cererii procurorului admiŃând sau

respingând extinderea procesului penal. Dacă respinge cererea

judecata va continua.

După admiterea cererii de extindere a procesului penal, prin

încheiere, dacă procurorul declară că pune în mişcare acŃiunea

penală şi pentru fapta nouă instanŃa judecă cauza şi cu privire la

această nouă infracŃiune102; dacă procurorul nu pune în mişcare

acŃiunea penală dar cere trimiterea cauzei la organul de urmărire

penală pentru completarea urmăririi penale, instanŃa fie admite, prin

sentinŃă, cererea şi dispune trimiterea cauzei în întregime la procuror,

potrivit art.333103, fie, prin încheiere, revine asupra extinderii

procesului penal şi dispune continuarea judecării cauzei când este

posibilă disjungerea.

Dacă în urma extinderii procesului penal procurorul pune în

mişcare acŃiunea penală pentru noua infracŃiune, instanŃa trecând la

judecarea cauzei este obligată să pună în discuŃie faptele pentru care

s-a dispus extinderea făcând, dacă este cazul, şi aplicarea dispoziŃiilor

privitoare la schimbarea încadrării juridice.

101 Cazul de indivizibilitate prevăzut de art.33 lit.b Cod penal şi cazurile de conexitate prevăzute de art.34 lit.a, c, d Cod penal. 102 DeclaraŃia orală a procurorului de punere în mişcare a acŃiunii penale consemnată în încheiere constituie atât actul de inculpare cât şi actul de sesizare al instanŃei. 103 Trimiterea cauzei la procuror chiar dacă din punct de vedere procedural se realizează în condiŃiile art.333 nu are semnificaŃia unei restituiri în sensul prevăzut de lege.

70

În caz de restituire a cauzei hotărârea instanŃei poate fi atacată

cu recurs în condiŃiile prevăzute în art.332 alin.3 şi 4.

În cauzele penale în care procurorul nu participă la judecată şi

sunt întrunite condiŃiile prevăzut în art.336 extinderea procesului

penal se dispune de instanŃă din oficiu. După extindere dacă instanŃa

pune în mişcare acŃiunea penală procedează la judecarea cauzei şi

pentru faptele noi104. Dacă nu pune în mişcare acŃiunea penală

dispune trimiterea cauzei la procuror105.

Comentariile făcute anterior sunt incidente şi în aceste ipoteze

ale extinderii.

b) extinderea procesului penal cu privire la alte persoane

(art.337). În cursul judecăŃii când se descoperă date referitoare la

comiterea unei infracŃiuni săvârşite de altă persoană decât cea

trimisă în judecată procurorul poate cere extinderea procesului penal

cu privire la acea persoană. Pentru ca extinderea să fie posibilă

persoana trebuie să fi participat (în calitate de instigator, complice,

coautor)106 la săvârşirea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată sau să se descopere că a săvârşit o altă infracŃiune având

legătură cu fapta supusă judecăŃii (tăinuire, favorizare şi alte

infracŃiuni conexe)107. Dacă persoana respectivă a comis o faptă care

nu are nici o legătură cu dosarul în curs de judecată, procesul nu se

extinde108.

Procedura de extindere a procesului la alte persoane este în

general asemănătoare celei de extindere a procesului penal pentru

104 Încheierea instanŃei prin care dispune extinderea procesului penal şi punerea în mişcare a acŃiunii penale constituie atât actul de inculpare cât şi actul de sesizare. 105 Prin decizia nr.256/2001 (M.Of. nr.838/2001) şi decizia nr.152/2002 (M.Of. nr.442/2002) Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.336 sunt constituŃionale. 106 A se vedea prevederile art.33 lit.a C.p. 107 A se vedea prevederile art.34 C.p. 108 InstanŃa poate restitui cauza potrivit art.333 sau prin grija procurorului se va dispune efectuarea urmăririi penale pentru aceste noi aspecte descoperite în cursul judecăŃii.

71

alte fapte, instanŃa aplicând dispoziŃiile art.336 alin.1 în mod

corespunzător109.

Spre deosebire de extinderea procesului penal pentru alte fapte

la care instanŃa putea opera extinderea când procurorul nu a fost

prezent la judecată, în cazul extinderii cu privire la alte persoane

instanŃa nu poate dispune aceasta din proprie iniŃiativă (în art.337

nu există o dispoziŃie similară cu cea cuprinsă în alin.2 al art.336).

Extinderea procesului penal cu privire şi la alte persoane este

deci posibilă numai când procurorul participă la judecată110.

Nerespectarea normelor care reglementează procedura extinderii

atrage anularea actelor în discuŃie în conformitate cu art.197 C.p.p.

Măsuri procesuale. În toate modalităŃile de restituire a cauzei la

procuror (art.335-337) instanŃa dispune şi asupra măsurilor

preventive (art.338 alin.1). Când inculpatul este arestat instanŃa sau

procurorul trebuie să aibă în vedere şi prevederile art.338 alin.2.

Totodată în cazurile prevăzute de art.332-333, art.335-337

instanŃa dispune şi asupra măsurilor de siguranŃă reglementate în

art.113 şi art.114 C.p. cât şi asupra măsurilor asiguratorii având

legătură cu persoanele în privinŃa cărora s-a dispus restituirea ori

trimiterea cauzei la procuror.

4. Dezbaterile judiciare. NoŃiune. Dezbaterile, ca stadiu

procesual, sunt caracteristice tuturor etapelor judecăŃii având

trăsături specifice în judecata în primă instanŃă deoarece poartă

asupra chestiunilor de fond ale cauzei (soluŃionării acŃiunii penale şi

109 Fără cererea expresă de extindere a procesului penal din partea procurorului instanŃa este obligată să soluŃioneze cauza în limitele în care a fost investită prin actul de sesizare (Tribunalul Suprem s.pen. d. nr.73/1979 RRD nr.7/1979 pag.63). 110 Prin decizia nr.221/2002 (M.Of. nr.725/2002) şi d. nr.257/2004 (M.Of. nr.653/2004) Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.337 sunt constituŃionale.

72

acŃiunii civile)111. Dezbaterile reprezentând un anumit moment al

judecăŃii în fond se realizează după terminarea cercetării

judecătoreşti, în conformitate cu dispoziŃiile art.340-342 C.p.p.112

În această parte a şedinŃei de judecată se manifestă în

plenitudinea lor funcŃiile procesuale fundamentale: jurisdicŃia,

acuzarea şi apărarea. În cursul dezbaterilor se dă cuvântul

procurorului şi părŃilor pentru a expune, oral, contradictoriu şi în

condiŃii de publicitate, punctul lor de vedere în legătură cu situaŃia de

fapt şi de drept ce rezultă din cercetarea judecătorească, precum şi în

legătură cu orice altă problemă a cauzei.

Dezbaterile sunt obligatorii.

Potrivit art.340, dezbaterile încep după terminarea cercetării

judecătoreşti; legea fixează următoarea ordine în care instanŃa acordă

cuvântul: procurorul, partea vătămată, partea civilă, partea

responsabilă civilmente, inculpatul.

Procurorul pune concluzii (rechizitoriul oral) atât în privinŃa

laturii penale cât şi în privinŃa laturii civile a cauzei (art.316, art.18).

PărŃile, personal sau prin apărători ori reprezentanŃi, pun concluzii în

funcŃie de poziŃia lor procesuală asupra laturii penale (partea

vătămată, inculpatul) respectiv asupra laturii civile (partea civilă,

partea responsabilă civilmente, inculpatul.

Ordinea prevăzută de art.340 se adaptează situaŃiei procesului.

În cazurile prevăzute de art.279 alin.2 lit.a când acŃiunea penală a

fost pusă în mişcare de partea vătămată susŃinerea învinuirii se face

de partea vătămată ca titular al punerii în mişcare, respectiv al

exercitării acŃiunii penale, procurorul punând concluzii alături de

aceasta. 111 Gr.Theodoru op. cit. pag.250 112 În legislaŃia franceză expresia „dezbatere” are un înŃeles mai larg, în sensul că semnifică întreaga desfăşurare a şedinŃei de judecată (J.Pradel op.cit. pag.636).

73

Lipsa dezbaterilor, nepunerea de concluzii sau neacordarea

cuvântului procurorului, părŃilor sau apărătorilor părŃilor atrage

nulitatea hotărârii potrivit art.197 C.p.p.113

La dezbateri părŃile pot lua cuvântul personal sau prin apărător.

La cerere, cei care au vorbit deja, cu acordul preşedintelui

completului de judecată pot lua cuvântul din nou (în replică). În cazul

replicii se respectă aceiaşi ordine (cea prevăzută de lege). PărŃile au

obligaŃia de a dezbate aspectele legate de obiectul cauzei ce se judecă.

Dacă aceste limite sunt depăşite preşedintele completului are dreptul

să întrerupă pe cei care au cuvântul (acordat iniŃial sau în replică).

Legea permite şi întreruperea dezbaterilor dacă aceasta este prilejuită

de motive temeinice. Întreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile.

Încheierea dezbaterilor. Ultimul cuvânt al inculpatului.

Art.341 prevede obligaŃia pentru preşedinte ca înainte de încheierea

dezbaterilor să dea ultimul cuvânt inculpatului personal.

Această activitate, deşi face parte din stadiul dezbaterilor, este

menŃionată în lucrările de specialitate ca o importantă subdiviziune a

judecăŃii deoarece marchează terminarea şedinŃei de judecată în

primă instanŃă.

Ultimul cuvânt al inculpatului reprezintă ultima manifestare a

dreptului său la apărare în cadrul judecăŃii în primă instanŃă şi

constituie un drept unic care revine numai acestei părŃi.

Natura juridică a expunerii făcute de inculpat în cadrul

dezbaterilor este diferită faŃă de cea din ultimul cuvânt114. Astfel, în

timp ce pentru inculpat în timpul dezbaterilor poate lua cuvântul

113 Gr.Theodoru op.cit. pag.250; N.Volonciu op.cit. pag.211. CA Suceava de. pen. Nr. 666//1999. Culegere de practică. P. 146. Tribunalul Bucureşti, SecŃia a II Penală decizia nr. 29/1996. Culegere de practică, p. 182 114 Dacă dispune condamnarea inculpatului, fără a-i acorda cuvântul în cursul dezbaterilor pentru a aduce probe în apărare asupra fondului cauzei, instanŃa, chiar dacă îi acordă acestuia ultimul cuvânt, pronunŃă o hotărâre cu încălcarea art.6 din ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului (Hotărârea CEDO din 27 iunie 2000. Cauza Constantinescu împotriva României – M.Of. nr.279/2001).

74

apărătorul, în ultimul cuvânt inculpatul trebuie să vorbească

personal, dreptul la cuvânt neputând fi exercitat de apărător în

numele celui asistat. De asemenea, la ultimul cuvânt nu i se poate da

inculpatului replici. În timpul cât inculpatul are ultimul cuvânt, nu

poate fi întrerupt (nu i se pun întrebări)115. Ultimul cuvânt al

inculpatului prilejuieşte acestuia posibilitatea de a lua poziŃie faŃă de

întregul conŃinut al dezbaterilor.

Ultimul cuvânt al inculpatului este un drept şi nu o obligaŃie a

acestuia, astfel că acesta poate refuza să ia cuvântul.

Omisiunea instanŃei de a acorda ultimul cuvânt inculpatului ori

neacordarea cuvântului după regulile stabilite de art.341 este de

natură a atrage nulitatea hotărârii în condiŃiile art.197 alin.1 (dacă i

s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod)116.

Ultimul cuvânt al inculpatului poate prilejui reluarea cercetării

judecătoreşti dacă: inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi iar

acestea sunt esenŃiale pentru soluŃionarea cauzei.

După ultimul cuvânt al inculpatului, înainte de deliberare,

instanŃa, dacă socoteşte necesar poate cere părŃilor să depună

concluzii scrise. Concluziile scrise sunt de natură a ajuta instanŃa în

activitatea de deliberare, la înŃelegerea aspectelor susŃinute în mod

oral în cursul şedinŃei de judecată.

Procurorul şi părŃile pot depune concluzii scrise şi din proprie

iniŃiativă chiar dacă acestea nu au fost cerute de instanŃă.

115 V. Dongoroz ş.a., op.cit. pag.193 116 Tribunalul Suprem , SecŃia penală, Decizia nr.2669/1976 RRD nr.10/1977 pag.63. Curtea de Apel Bucureşti, SecŃia a II-a penală. Decizia nr.343/1994. Culegere de practică judiciară pe 1994 pag.230. Tribunalul Municipiului Bucureşti, SecŃia II penală Decizia nr.286/1991. Culegere de practică judiciară pe anul 1991 pag.264.

75

SecŃiunea III

I. Deliberarea şi hotărârea instanŃei (rezolvarea cauzelor)

Deliberarea (art.343-344). După terminarea şedinŃei de

judecată instanŃa deliberează adoptând o hotărâre. Deliberarea

reprezintă o consfătuire a membrilor completului de judecată asupra

problemelor dezbătute precum şi asupra soluŃiilor ce urmează a le

adopta (rezolvarea cauzei).

Procedura deliberării primei instanŃe se desfăşoară după regulile

comune examinate anterior (art.306-307).

În cazul judecăŃii în primă instanŃă deliberarea prezintă

particularităŃi în ceea ce priveşte chestiunile asupra cărora instanŃa

trebuie să se pronunŃe (obiectul deliberării) şi ordinea abordării lor117.

Art.343 prevede că în abordarea chestiunilor supuse examinării

completul deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi

asupra chestiunilor de drept.

Întrucât problematica supusă deliberării este foarte extinsă

legea le enumeră referindu-se la aspectele privitoare la rezolvarea

laturii penale a cauzei, a laturii civile şi a altor chestiuni având

implicaŃii în privinŃa soluŃionării cauzei.

În rezolvarea laturii penale deliberarea poartă asupra existenŃei

faptei şi vinovăŃiei inculpatului, asupra stabilirii pedepsei, asupra

măsurilor educative ori măsurilor de siguranŃă, când este cazul să fie

luate, precum şi asupra computării reŃinerii şi arestării preventive.

În privinŃa laturii civile completul de judecată deliberează

asupra reparării pagubei produse prin infracŃiune şi asupra măsurilor

asiguratorii. 117 Cu privire la funcŃia, finalitatea şi obiectul deliberării a se vedea V. Dongoroz ş.a., op. cit. p. 194

76

În legătură cu celelalte probleme privind soluŃionarea corectă a

cauzei instanŃa se pronunŃă asupra măsurilor preventive, mijloacelor

materiale de probă, cheltuielilor judiciare ş.a.

Reluarea cercetărilor judecătoreşti sau a dezbaterilor. Cu ocazia

deliberării se pot ivi probleme a căror elucidare nu s-a făcut în

suficientă măsură cu ocazia judecăŃii. În acest caz instanŃa dispune

fie reluarea cercetării judecătoreşti dacă este necesară administrarea

de probe noi, fie reluarea dezbaterilor dacă chestiunile urmează a fi

supuse discuŃiei procurorului şi părŃilor.

Art.344 prevede că dacă în cursul deliberării instanŃa apreciază

că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi că este necesară

reluarea cercetării judecătoreşti repune cauza pe rol118. Dacă

lămurirea acelei împrejurări se poate face numai prin reluarea

dezbaterilor, instanŃa o va pune în discuŃie în aceiaşi şedinŃă, dacă

este posibil sau în altă şedinŃă în continuare119. Dacă deliberarea a

fost amânată potrivit art.306 cauza va fi repusă pe rol.

Reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor se dispune

prin încheiere.

Luarea hotărârii (rezolvarea cauzei). Pentru ca hotărârea

judecătorească să reprezinte rezultatul acordului de voinŃă a celor ce

compun completul de judecată, legea (art.343 alin.4) impune ca toŃi

membrii completului să-şi spună părerea asupra fiecărei chestiuni

supuse deliberării. Preşedintele completului îşi spune părerea cel din

urmă.

Aceste prevederi au în prezent o aplicabilitate limitată deoarece

potrivit art.54 din Legea nr.304/2004 cauzele date în competenŃa de

118 Reluarea cercetării judecătoreşti presupune administrarea de probe noi; în acest scop se impune citarea părŃilor. Curtea de Apel Ploieşti, SecŃia penală decizia nr.22/1998, Culegere de practică judiciară pe anul 1998, pag.126. 119 Spre exemplu în cazul în care completul de judecată ajunge la concluzia că este necesară schimbarea încadrării juridice (Gr.Theodoru op.cit. pag.278).

77

primă instanŃă a judecătoriei, tribunalului şi curŃii de apel se judecă

în complet format dintr-un judecător.

Odată cu luarea hotărârii se redactează minuta. Hotărârea

primei instanŃe este o sentinŃă.

Rezolvarea laturii penale. SoluŃionarea cauzei începe prin

adoptarea unei soluŃii în privinŃa acŃiunii penale. În soluŃionarea

laturii penale prima instanŃă hotărăşte prin sentinŃă asupra învinuirii

aduse inculpatului pronunŃând după caz: condamnarea, achitarea

sau încetarea procesului penal (art.345)120.

Condamnarea se pronunŃă dacă instanŃa constată cumulativ că:

fapta există, ea constituie infracŃiune şi a fost săvârşită de inculpat;

în acest caz completul fixează şi pedeapsa în conformitate cu

dispoziŃiile legii penale.

Pedeapsa principală ce se aplică inculpatului poate fi, după caz,

detenŃiunea pe viaŃă, închisoarea121 sau amenda (art.53 C.p.)122, iar în

cazul inculpatului minor se aplică o măsură educativă: mustrarea,

libertatea supravegheată, internarea într-un centru de reeducare,

internarea într-un institut medical educativ (art.101 C.p.) ori

pedeapsa închisorii sau amenda în limitele prevăzute de art.109 C.p.

În cazurile şi condiŃiile prevăzute de lege instanŃa se pronunŃă şi

asupra pedepselor complimentare (art.64 C.p.) pedepsei accesorii

120 Dacă este sesizată prin rechizitoriu instanŃa trebuie să pronunŃe una din soluŃiile arătate de art.345 neputând dispune doar luarea unei măsuri de siguranŃă (C.S.J. Buletinul jurisprudenŃei 1995, dec. nr.1815/1995, SecŃia penală). 121 În raport de împrejurările care determină individualizarea pedepsei instanŃa poate pronunŃa pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenŃie, suspendarea condiŃionată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau executarea pedepsei la locul de muncă. 122 Deşi stabilirea pedepsei este de competenŃa instanŃei naŃionale, Curtea europeană a drepturilor omului consideră că aplicarea pedepsei închisorii pentru săvârşirea unei infracŃiuni în domeniul presei nu este compatibilă cu libertatea de exprimare garantată de art.10 din ConvenŃia europeană a drepturilor omului. În mod excepŃională o astfel de condamnare s-ar impune când sunt afectate alte drepturi fundamentale (de exemplu în cazul difuzării unui discurs prin care se incintă la violenŃă) – cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, hotărârea din 17.12.2004 publicată în M.Of. nr.501/2005.

78

(art.71 C.p.)123 şi asupra deducerii, reŃinerii şi arestării preventive

(art.88 C.p.).

În cazurile prevăzute de art.62 C.p., instanŃa prin hotărârea de

condamnare se pronunŃă şi asupra executării pedepsei închisorii

într-o închisoare militară (art.351 C.p.p.).

InstanŃa hotărăşte achitarea inculpatului când constată

intervenŃia uneia din situaŃiile prevăzute în art.10 lit.a-e C.p.p.124

Când instanŃa pronunŃă achitarea potrivit art.10 lit.b1 aplică

celui achitat o sancŃiune cu caracter administrativ în conformitate cu

art.181 şi art.91 C.p.

În cazurile cuprinse în art.10 lit.f-j instanŃa pronunŃă încetarea

procesului penal125.

Când instanŃa a dispus înlocuirea răspunderii penale odată cu

încetarea procesului penal face şi aplicarea art.91 C.p.

SoluŃiile de necondamnare pronunŃate de instanŃă sunt

simetrice cu cele de netrimitere în judecată adoptate în cursul

urmăririi penale. Astfel soluŃiei de scoatere de sub urmărire penală îi

corespunde hotărârea de achitare, iar celei de încetare a urmăririi

penale hotărârea de încetare a procesului penal.

Potrivit art.13 C.p.p. în caz de amnistie, prescripŃie sau retragere

a plângerii, precum şi în cazul existenŃei unei cauze de nepedepsire

123 În cauza Sabău şi Pârcălab împotriva României, CEDO a statuat că interzicerea drepturilor părinteşti în temeiul art.71, 64 C.p. în cazul condamnării unei persoane pentru infracŃiunea de calomnie încalcă art.8 din ConvenŃia europeană. S-a motivat că infracŃiunea care a determinat condamnarea era independentă de aspectele legate de exercitarea autorităŃii părinteşti şi că nu s-a demonstrat că retragerea, prin efectul legii, a drepturilor părinteşti ar corespunde intereselor copilului; doar un comportament nedemn poate determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părinteşti (hotărârea din 20.09.2004 publicată în M.Of. nr.484 din 2005). 124 fapta nu există, fapta nu este prevăzută de legea penală, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni, fapta nu a fost săvârşită de inculpat, faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii, există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică şi constrângerea morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beŃia, minoritatea făptuitorului, eroarea de fapt). 125 lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiŃie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale; a intervenit amnistia, prescripŃia ori decesul făptuitorului; a fost retrasă plângerea prealabilă ori părŃile sau împăcat; s-a dispus înlocuirea răspunderii penale; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat.

79

inculpatul poate cere continuarea procesului penal. Dacă ulterior se

constată vreunul dintre cazurile prevăzute de art.10 lit.a-e, instanŃa

pronunŃă achitarea, iar dacă nu se constată vreunul dintre cazurile

prevăzute de art.10 lit.a-e se pronunŃă încetarea procesului penal.

În caz de condamnare, achitare, încetare a procesului penal,

instanŃa poate lua, motivat, măsura de siguranŃă corespunzătoare.126

Rezolvarea laturii civile. SoluŃionarea laturii civile a cauzei

este strâns legată de modul de rezolvare a laturii penale. În caz de

condamnare, achitare sau încetare a procesului penal instanŃa se

pronunŃă prin aceiaşi sentinŃă şi asupra acŃiunii civile când există

constituire de parte civilă (art.346).

SoluŃiile de condamnare determină admiterea acŃiunii civile în

total sau în parte inculpatul fiind obligat la reparaŃii civile în măsura

în care răspunde din punct de vedere civil; astfel ori de câte ori

inculpatul este condamnat şi se constată că a produs o pagubă

materială şi daune morale prin săvârşirea infracŃiunii el va fi obligat

să le repare.

În literatura de specialitate127 s-a susŃinut că încetarea

procesului penal, în caz de prescripŃie, amnistie, moartea

inculpatului128 sau de înlocuire a răspunderii penale, nu determină

stingerea acŃiunii civile (exonerarea de răspundere civilă).

De asemenea pronunŃarea unei achitări presupune rezolvarea

laturii civile (art.346 alin.2). InstanŃa poate admite acŃiunea civilă în

total sau în parte când pronunŃă achitarea pentru că fapta nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni ori pentru că se 126 În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României Curtea europeană a statuat că în cazul condamnării unor ziarişti pentru infracŃiunea de calomnie şi insultă aplicarea măsurii de siguranŃă a interzicerii profesiei de jurnalist nu se justifică nefiind compatibilă cu reglementarea cuprinsă în art.10 alin.1 din ConvenŃia europeană. O astfel de sancŃiune trebuie aplicată numai în circumstanŃele excepŃionale prevăzute de art.10 alin.2 (hotărârea din 17.12.2004 publicată în M.Of. nr.501/2005). 127 Vezi Gh.MateuŃ op.cit. pag.158. N.Volonciu op.cit. pag.218. 128 Potrivit art.21 C.p.p. acŃiunea civilă rămâne în competenŃa instanŃei penale, introducându-se în cauză moştenitorii.

80

constată existenŃa unei cauze care înlătură caracterul penal al

faptei129. În aceste cazuri instanŃa poate obliga la repararea pagubei

materiale şi a daunei morale, potrivit legii civile.

În caz de încetare a procesului penal sau de achitare inculpatul

va fi obligat la reparaŃii civile numai dacă sunt îndeplinite cerinŃele

răspunderii civile delictuale; în caz contrar, inculpatul fiind exonerat

de răspundere civilă.

Cazuri în care acŃiunea civilă este respinsă. Potrivit art.346

alin.3 despăgubirile civile nu se acordă chiar dacă există constituire

de parte civilă în cazurile când achitarea se întemeiază pe dispoziŃiile

art.10 lit.a sau c. Constatarea nesăvârşirii faptei în materialitatea sa

exclude orice raport de cauzalitate între prejudiciul pretins şi fapta

provocatoare. De asemenea, sub aspect civil nu pot fi traşi la

răspundere decât cei care au săvârşit infracŃiunea sau cei care

răspund din punct de vedere civil pentru aceştia.

Cazuri în care instanŃa nu soluŃionează acŃiunea civilă.

Legea are în vedere şi anumite ipoteze în care instanŃa nu se

pronunŃă asupra acŃiunii civile alăturate acŃiunii penale. Art.346

alin.4 prevede că acŃiunea civilă nu se soluŃionează când instanŃa

pronunŃă achitarea pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală

(art. 10 lit. b) ori încetarea procesului penal pentru motivele arătate

de art.10 lit.f sau j. Acestea se menŃionează expres în dispozitivul

hotărârii. Când instanŃa nu soluŃionează acŃiunea penală, partea

civilă se poate adresa instanŃei civile pentru obŃinerea despăgubirilor

potrivit art.20 alin.1 C.p.p.130

129 La toate acestea pot fi adăugate şi alte cazuri de înlăturare a răspunderii penale (de nepedepsire) cuprinse în Codul penal sau în legile speciale (ex.: art.255 alin.2 C.p., art.15 din Legea nr.143/2000 ş.a.). 130 Potrivit art.20 alin.1 C.p.p. partea vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acŃiune în faŃa instanŃei civile dacă instanŃa penală prin hotărârea rămasă definitivă a lăsat nesoluŃionată acŃiunea civilă .

81

De asemenea, instanŃa nu soluŃionează acŃiunea civilă în caz de

încetarea procesului penal pentru împăcarea părŃilor (art.132 C.p.).

Disjungerea acŃiunii civile. InstanŃa penală fiind sesizată cu

judecarea acŃiunii civile nu se poate dezinvesti de soluŃionarea

acesteia, rezervând părŃii civile calea unei acŃiuni separate la instanŃa

civilă. InstanŃa poate însă separa rezolvarea acŃiunilor amânând pe

cea civilă într-o altă şedinŃă în scopul acordării unor priorităŃi laturii

penale. Art.347 C.p.p. prevede că în cazul în care rezolvarea

pretenŃiilor civile ar provoca întârzierea soluŃionării cauzei instanŃa

poate disjunge şi amâna rezolvarea acŃiunii civile într-o altă şedinŃă.

Disjungerea acŃiunilor nu echivalează cu o desesizare a instanŃei

penale care amână numai soluŃionarea acŃiunii civile. Disjungerea şi

amânarea rezolvării acŃiunii civile se face numai dacă altfel s-ar

întârzia soluŃionarea laturii penale (de exemplu în cazul efectuării

unei expertize).

Art.348 prevede obligaŃia rezolvării de către instanŃă a laturii

civile chiar dacă nu există constituire de parte civilă când:

a) acŃiunea civilă se porneşte şi se exercită în procesul penal din

oficiu în conformitate cu art.17 C.p.p. (cel vătămat fiind o

persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate

de exerciŃiu restrânsă)131;

b) în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrurilor,

desfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris şi restabilirea

situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii.132

131 Potrivit art.20 alin.2 C.p.p. în cazul în care acŃiunea civilă a fost exercitată din oficiu dacă se constată din probe noi că paguba materială şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenŃa poate fi cerută pe calea unei acŃiuni la instanŃa civilă. 132 În cazul în care prin împotrivirea la executare a unei hotărâri partea vătămată este lipsită de folosinŃa unui teren ce i-a fost atribuit, instanŃa trebuie să dispună din oficiu potrivit art.348 art.14 alin.3 lit.a şi art.170 restabilirea situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii chiar dacă nu există constituire de parte civilă sau partea civilă constituită nu o cere (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, SecŃia penală dec. nr.3653/2004).

82

SoluŃionarea altor chestiuni (art.349, art.350). Rezolvarea

fondului cauzei nu se poate limita doar la soluŃionarea acŃiunii

penale, respectiv a acŃiunii civile. Astfel, instanŃa trebuie să se

pronunŃe asupra măsurilor preventive, măsurilor asiguratorii,

cheltuielilor judiciare, mijloacelor materiale de probă (restituirea sau

confiscarea lor) altor chestiuni privind justa soluŃionare a cauzei.

InstanŃa se pronunŃă prin hotărâre asupra cheltuielilor judiciare

stabilind cuantumul acestora precum şi persoanele care urmează să

le suporte în conformitate cu art.189-193 C.p.p.

Art.350 cuprinde obligaŃia instanŃei de a se pronunŃa prin

hotărâre asupra luării, menŃinerii sau revocării măsurii preventive

Ńinând seama de dispoziŃiile cuprinse în partea generală a Codului de

procedură penală.

În caz de achitare sau de încetare a procesului penal instanŃa

este obligată să dispună punerea în libertate a celui arestat (nu mai

există temeiul legal al răspunderii penale).

De asemenea, instanŃa decide astfel dacă pronunŃă: o pedeapsă

cu închisoare cel mult egală cu durata reŃinerii şi arestării; o

pedeapsă cu închisoare cu suspendarea condiŃionată a executării sau

cu suspendarea executării supravegheate sau cu executarea la locul

de muncă; amenda; o măsură educativă.

Hotărârea pronunŃată în cazurile de mai sus este executorie.

Dacă s-a dispus punerea în libertate a inculpatului instanŃa

comunică de îndată aceasta administraŃiei locului de deŃinere.

După pronunŃarea unei condamnări de către prima instanŃă

este posibil ca până la rezolvarea căilor de atac durata măsurilor

preventive să egaleze durata pedepsei pronunŃate; şi în acest caz

condamnatul este liberat de îndată şi se comunică o copie de pe

83

dispozitiv sau extras administraŃiei locului de deŃinere ce cuprinde

menŃiunile prevăzute în art.140 alin.3.

În privinŃa măsurilor asiguratorii în art.353 se arată că în cazul

admiterii acŃiunii civile instanŃa examinează potrivit art.163

necesitatea luării măsurilor asiguratorii privind reparaŃiile civile dacă

ele nu au fost luate anterior133; dispoziŃia prin care s-au luat măsuri

asiguratorii este executorie. Dacă anterior au fost luate astfel de

măsuri ele se menŃin.

Când acŃiunea civilă este respinsă, dacă s-au luat anterior

măsuri asiguratorii instanŃa dispune revocarea lor. Când instanŃa nu

s-a pronunŃat asupra laturii civile potrivit art.346 alin.4 se dispune

menŃinerea măsurilor instituite anterior pentru că temeiurile

răspunderii civile se menŃin. Măsurile încetează de drept dacă

persoana vătămată nu introduce acŃiune civilă în faŃa instanŃei civile

în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În conformitate cu art.350 alin. ultim, dacă inculpatul a fost

liberat provizoriu pe cauŃiune instanŃa dispune restituirea cauŃiunii

când pronunŃă condamnarea la pedeapsa închisorii sau amenzii

potrivit art.1605 alin.4 lit.d şi e, achitarea sau încetarea procesului

penal. Totodată instanŃa dispune încetarea stării de liberare

provizorie.

II. PronunŃarea şi comunicareahotărârii. Cuprinsul hotărârii.

1.a. PronunŃarea hotărârii. În conformitate cu art.358 care

face trimitere la art.310 C.p.p. hotărârea se pronunŃă în şedinŃă

publică de către preşedintele completului asistat de grefier, iar

133 Potrivit art.163 C.p.p. modificat prin Legea nr.281/2003 măsuri asiguratorii se pot lua la cererea părŃii civile sau din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă.

84

potrivit art.358 C.p.p. ceea ce se pronunŃă este dispozitivul hotărârii

judecătoreşti, dar în realitate ceea ce se pronunŃă este minuta

(art.309); în majoritatea situaŃiilor în momentul pronunŃării hotărârea

nici nu este redactată, aceasta făcându-se ulterior dar nu mai târziu

de 20 zile de la pronunŃare.

În urma pronunŃării instanŃa nu va mai putea reveni asupra

celor stabilite prin hotărâre. La pronunŃare părŃile nu se citează.

După pronunŃare, preşedintelui îi revin unele obligaŃii. Astfel, dacă

părŃile sunt prezente la pronunŃare preşedintele trebuie să explice

celor de faŃă că pot declara apel sau recurs.

O deosebită importanŃă prezintă obligaŃiile pe care le are

instanŃa în cazurile speciale avute în vedere de art.359 C.p.p. astfel

cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003.

Potrivit acestei norme, în caz de condamnare la pedeapsa

închisorii cu suspendare condiŃionată a executării pedepsei sau cu

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ori la executarea

pedepsei la locul de muncă preşedintele atrage atenŃia celui

condamnat asupra dispoziŃiilor a căror nerespectare are ca urmare

revocarea suspendării sau a executării pedepsei la locul de muncă.

În cazul suspendării executării sub supraveghere preşedintele

face cunoscut celui condamnat măsurile de supraveghere la care este

supus şi obligaŃiile pe care trebuie să le respecte. Dacă inculpatul nu

este prezent şi instanŃa apreciază că nu este necesară chemarea lui

face o comunicare scrisă în care se atrage atenŃia potrivit celor

arătate mai sus.

În toate cazurile în care s-a pronunŃat condamnarea cu

suspendarea condiŃionată a executării pedepsei ori cu suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, instanŃa de executare aduce

85

aceasta la cunoştinŃa unităŃii unde condamnatul îşi desfăşoară

activitatea iar în cazul suspendării executării pedepsei sub

supraveghere şi organului de poliŃie din localitatea unde domiciliază

inculpatul.

1.b.Comunicarea hotărârii (art.360). Când părŃile au lipsit

atât la judecată cât şi la pronunŃare instanŃa este obligată să

comunice celor absenŃi copii după dispozitivul hotărârii. Nu se fac

comunicări celor care au lipsit numai la pronunŃare.

Pentru inculpaŃii deŃinuŃi sau aflaŃi în vreuna din situaŃiile

prevăzute de art.171 alin.2 C.p.p.134 legea prevede o derogare.

Acestora chiar dacă au fost prezenŃi la judecată dar au lipsit la

pronunŃare li se comunică copii după dispozitivul hotărârii pentru a fi

informaŃi asupra soluŃiei date de instanŃă în rezolvarea cauzei; copia

dispozitivului hotărârii se comunică şi administraŃiei locului de

deŃinere; după redactarea hotărârii inculpaŃilor susmenŃionaŃi li se

comunică o copie de pe această hotărâre.

InstanŃa pronunŃând o hotărâre asupra fondului cauzei se

desesizează. Totuşi, chiar şi după desesizare instanŃa are în

continuare dreptul de corecta erorile materiale evidente cuprinse în

hotărâre sau de a înlătura omisiunile vădite în conformitate cu

art.195 şi art.196 C.p.p., precum şi de a da interpretarea corectă

aspectelor nelămurite din hotărâre135, în cazul introducerii unei

contestaŃii la executare potrivit art.461 lit.c C.p.p.

134 Inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei instituŃii militare de învăŃământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, este arestat chiar şi în altă cauză sau instanŃa apreciază că inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea (art.171 alin.2). 135 Indicarea corectă în minută şi în considerentele hotărârii a datei de la care se deduce din durata pedepsei pronunŃate timpul arestării preventive şi menŃionarea în dispozitivul hotărârii a aceleiaşi zile şi luni dar a altui an constituie o evidentă eroare materială ce se îndreaptă de instanŃa care a pronunŃat hotărârea potrivit art.195 C.p.p. (C.S.J. secŃia penală, dec. nr.107/2004).

86

2. Cuprinsul hotărârii. Hotărârea dată după deliberare este un

act procesual fiindcă exprimă rezolvarea fondului cauzei, iar

hotărârea scrisă este un act procedural.136

Potrivit art.354 hotărârea prin care se soluŃionează fondul

cauzei, obligatoriu, cuprinde partea introductivă, expunerea şi

dispozitivul. Legea (art.355-357) prevede în detaliu care este

conŃinutul fiecăreia dintre cele trei părŃi componente ale hotărârii.

ConŃinutul părŃii introductive. În lucrările procesual penale,

partea introductivă este cunoscută sub denumirea de practicaua

hotărârii. Ea poate fi redactată în două variante în funcŃie de timpul

când a avut loc pronunŃarea. Când hotărârea se pronunŃă în ziua

când a avut loc judecata nu se mai întocmeşte o încheiere separată

potrivit art.305; în acest caz toate menŃiunile la care se referă art.305

sunt trecute în partea introductivă a hotărârii. Dacă pronunŃarea a

avut loc însă în altă zi se întocmeşte încheierea de şedinŃă potrivit

art.305, iar practicaua hotărârii are un conŃinut mai limitat

cuprinzând în conformitate cu art.355 următoarele menŃiuni:

denumirea instanŃei care a judecat cauza, data pronunŃării hotărârii,

locul unde s-a judecat cauza, precum şi numele membrilor

completului, a procurorului şi grefierului, făcându-se specificarea că

celelalte date sunt trecute în încheierea de şedinŃă. În hotărârile

instanŃelor militare se menŃionează şi gradul membrilor completului,

procurorului şi inculpatului pentru a se putea verifica respectarea

dispoziŃiilor legale în materie137.

În literatura de specialitate138 se susŃine că lipsa din partea

introductivă a unor menŃiuni esenŃiale de natură a face imposibilă

136 V.Dongoroz, op.cit. pag.201. 137 Potrivit art.58 din Legea nr.304/2004 când inculpatul este militar activ preşedintele completului de judecată precum şi procurorul trebuie să facă parte cel puŃin din aceeaşi categorie de grade. 138 Gh.MateuŃ op.cit. pag.168, Gr. Theodoru op.cit. pag.289.

87

verificarea legalităŃii judecăŃii şi a luării hotărârii cum sunt cele

privind numele, prenumele judecătorilor şi procurorului, prezenŃa

inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, când sunt

obligatorii potrivit legii şi publicitatea şedinŃei de judecată atrage

nulitatea absolută a judecăŃii dacă aceste menŃiuni nu pot fi

constatate din celelalte părŃi ale hotărârii ori din cuprinsul încheierii.

În practica judiciară139 s-a reŃinut că menŃiunea din partea

introductivă în sensul că „inculpatul a fost prezent şi a pus concluzii

la judecată” are caracter de autenticitate; acest aspect nu poate fi

combătut cu probe cum ar fi menŃiunea din caietul grefierului în

sensul că „inculpatul a lipsit de la judecată”. În cazul în care

menŃiunile din hotărâre nu au fost îndreptate potrivit procedurii

prevăzute de art.195 C.p.p. acestea fac dovadă până la înscrierea în

fals.

ConŃinutul expunerii. Este de regulă partea cea mai extinsă a

hotărârii, cuprinzând analiza motivată a cauzei şi justificarea soluŃiei

adoptate de instanŃă. Expunerea este cunoscută şi sub denumirea de

considerente sau motivarea hotărârii140.

Potrivit art.386 C.p.p. expunerea cuprinde: datele privind

identitatea părŃilor; descrierea faptei ce face obiectul învinuirii cu

arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită precum şi

încadrarea juridică141 dată acesteia prin actul de sesizare; analiza

probelor care au existat ca temei pentru soluŃionarea laturii penale a

cauzei cât şi a celor care au fost înlăturate, motivarea soluŃiei cu

privire la latura civilă precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe

139 Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie completul de 9 judecători, dec. nr.110/2004. 140 I.Neagu op.cit. pag.187. 141 Deşi legea nu precizează după părerea noastră în noŃiunea de „încadrare juridică” se cuprinde denumirea infracŃiunii (forma consumată), sau rămânerea infracŃiunii în fază de tentativă, după caz, textul legal care o reglementează, împrejurările care constituie circumstanŃe atenuate sau agravante, una din formele pluralităŃii de infracŃiuni sau a participaŃiei penale cu indicarea textului legal ce se aplică, după caz.

88

care se sprijină soluŃia dată. În caz de condamnare expunerea trebuie

să mai cuprindă faptele reŃinute de instanŃă în sarcina inculpatului,

forma şi gradul de vinovăŃie, circumstanŃele agravante sau atenuante,

starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunŃată şi

actele din care rezultă durata. Dacă instanŃa reŃine în sarcina

inculpatului numai o parte prin faptele ce formează obiectul învinuirii

se va arăta pentru care anume fapte s-a pronunŃat condamnarea şi

pentru care încetarea procesului sau achitarea.

Hotărârea nu poate face o simplă enunŃare sau referire la

aspectele menŃionate ci trebuie să arate motivele pentru care ele au

fost reŃinute de instanŃă ca atare142.

Expunerea trebuie să fie concordantă cu dispozitivul (minuta).

Potrivit art.3859 pct.9 hotărârea este supusă casării dacă nu

corespunde motivelor pe care se întemeiază soluŃia ori motivarea

soluŃiei contrazice dispozitivul hotărârii.

ConŃinutul dispozitivului reprezintă concluzia logică şi firească

a aspectelor reŃinute şi analizate în expunere exprimând soluŃia

instanŃei în rezolvarea cauzei sub toate aspectele. Potrivit art.309

între conŃinutul dispozitivului şi minuta care consemnează rezultatul

deliberării trebuie să existe o concordanŃă deplină143. De asemenea,

nu pot exista contradicŃii între acestea şi expunere.

În conformitate cu art.357, astfel cum a fost modificat prin

Legea nr.281/2003 dispozitivul cuprinde datele prevăzute în art.70

referitoare la persoana inculpatului, soluŃia dată de instanŃă cu

privire la infracŃiune indicându-se, în caz de condamnare, denumirea

faptei penale şi textul de lege în care se încadrează (pedeapsa 142 Omisiunea instanŃei de a descrie faptele reŃinute în sarcina inculpatului şi de a arăta în ce constau aceste fapte potrivit probelor administrate constituie o nerezolvare a fondului cauzei ce impune desfiinŃarea hotărârii primei instanŃe şi trimiterea cauzei spre rejudecare (Tribunalul Sibiu, dec.pen. nr.6/1991 Dreptul nr.9/1991 pag.87). 143 Este nulă hotărârea care în dispozitiv cuprinde o altă pedeapsă decât cea prevăzută în minută (C.S.J. SecŃia penală, dec. nr.2467/1992. Dreptul nr.3/1994, pag.14).

89

principală, complimentară, accesorie, măsura educativă, măsura de

siguranŃă)144, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului penal

cauza pe care întemeiază potrivit art.11 precum şi soluŃia dată cu

privire la repararea pagubei materiale şi a daunei morale145. Când se

face aplicarea art.867 din Codul penal, dispozitivul va menŃiona

măsurile de supraveghere prevăzute în art.863 alin.1 C.p. la care

trebuie să se supună condamnatul precum şi obligaŃiile stabilite de

instanŃă potrivit art.863 alin.3 C.p.

Deoarece instanŃa are obligaŃia să se pronunŃe şi asupra

aspectelor adiacente, dispozitivul mai cuprinde, după caz, cele

hotărâte cu privire la: deducerea reŃinerii şi arestării preventive,

indicându-se partea din pedeapsă executată în acest mod; măsurile

preventive; măsurile asiguratorii; cheltuielile judiciare; restituirea

lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării; rezolvarea altor probleme

privind justa soluŃionare a cauzei146.

Când instanŃa pronunŃă pedeapsa închisorii sau pedeapsa

închisorii cu executare la locul de muncă, în hot6ărâre se va face

menŃiune că persoana condamnată este lipsită de drepturile arătate

în art.71 din Codul penal pe durata prevăzută în acelaşi articol.

144 NereŃinerea în minută şi în dispozitiv a denumirii infracŃiunii şi a textului de lege în care se încadrează şi în baza cărora s-a dispus condamnarea atrage nulitatea absolută a hotărârii cu consecinŃa casării hotărârii, respectiv rejudecării cauzei (Tribunalul Suprem, SecŃia penală, dec. nr.1282/1985. Culegere de decizii pe anul 1985, pag.355); de asemenea omisiunea de a face aplicarea art.37 C.p. în minută şi în dispozitiv atrage casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei (Tribunalul Suprem, SecŃia penală, dec. nr.2443/1976. Culegere de decizii pe anul 1976, pag.182); s-a mai decis că omisiunea instanŃei de a menŃiona în dispozitiv drepturile interzise ca pedeapsă complementară limitându-se doar la indicarea textului legal atrage nulitatea hotărârii în condiŃiile prevăzute de art.197 C.p.p. (Tribunalul Suprem, SecŃia penală dec. nr.608/1979. Culegere de decizii pe anul 1979 pag.356). 145 Omisiunea de a preciza în dispozitiv în soluŃionarea laturii civile care sunt actele a căror anulare s-a dispus atrage nulitatea hotărârii (Tribunalul Suprem, SecŃia penală dec. nr.2723/1982 Culegere de decizii pe anul 1982, pag.331).; de asemenea, atrage nulitatea hotărârii omisiunea instanŃei de a menŃiona în dispozitiv numele părŃii responsabil civilmente obligată la despăgubiri deoarece prejudiciază partea civilă împiedicând-o să pună în executare hotărârea (Repertoriu de practică judiciară pe anii 1981-1985, pag. 284). 146 Omisiunea de a menŃiona în dispozitiv confiscarea bunului dobândit prin infracŃiune atrage nulitatea hotărârii şi rejudecarea cauzei (Tribunalul Suprem, SecŃia penală, dec. nr.364/1982, Culegere de decizii pe anul 1982, pag.330).

90

Dispozitivul va menŃiona obligatoriu că hotărârea este supusă

apelului sau recursului cu arătarea termenului de exercitare a

acestuia.

În dispozitiv se va mai menŃiona totodată data pronunŃării

hotărârii (pentru a se fixa momentul de la care începe să curgă

termenul de apel sau recurs) cât şi împrejurarea că pronunŃarea s-a

făcut în şedinŃă publică147.

147 Pentru detalii cu privire la necesitatea pronunŃării hotărârii judecătoreşti în şedinŃă publică a se vedea Philippe Pedrot. Le principe de la publicite jugement în Droites et libertes fundamentaux. Dalloz. Paris 1996 pag.351.

91

CAPITOLUL III

JUDECATA ÎN APEL

SecŃiunea 1

ConsideraŃii generale privind căile ordinare de atac

Cu ocazia judecării cauzelor penale în primă instanŃă se pot

comite greşeli în corecta stabilire a faptelor şi consecventa aplicare a

dispoziŃiilor legale. Remedierea erorilor necesită supunerea pricinii

unei noi judecăŃi. InstituŃia care creează această posibilitate este

calea de atac. Ea constituie un mijloc procedural indispensabil pentru

garantarea drepturilor individuale împotriva hotărârilor judecătoreşti

greşite.

Exercitarea căii de atac îndeplineşte două sarcini: a) repararea

greşelilor în hotărârea judecătorească; b) realizarea uniformităŃii în

interpretarea şi aplicarea legilor148.

Căile de atac constituie remedii procesuale deschise de lege

procurorului, părŃilor şi terŃilor în vederea obŃinerii unei noi hotărâri,

într-un litigiu asupra căruia există deja hotărârea unei instanŃe dar

cei în cauză nu sunt mulŃumiŃi de soluŃia pronunŃată.

Judecata în orice cale de atac are întotdeauna caracterul unei

activităŃi procesuale de control judecătoresc149.

Folosirea căilor de atac beneficiază de reglementare

constituŃională. Potrivit art.129 din ConstituŃia României împotriva

148 D.Mihăescu, V.Rămureanu, Căile de atac în procesul penal. Bucureşti, 1970, p.5. 149 V.Dongoroz ş.a., op.cit., p.206.

92

hotărârii judecătoreşti părŃile interesate şi Ministerul Public pot

exercita căile de atac, în condiŃiile legii.

Principiul existenŃei şi necesităŃii căilor de atac este afirmat şi în

Pactul internaŃional referitor la drepturile civile şi politice, care în

art.14 enunŃă regula că „orice persoană declarată ca răspunzând de

săvârşirea unei infracŃiuni are dreptul în conformitate cu normele

prescrise de lege să ceară examinarea de către o jurisdicŃie superioară

a declarării vinovăŃiei sale şi a pedepsei aplicate”, precum şi în

ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul nr.7, art.2 în

care se arată că „orice persoană declarată vinovată de săvârşirea unei

infracŃiuni de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea de

către o jurisdicŃie superioară a hotărârii de condamnare”.

Cu toate aspectele critice legate de căile de atac în nici o

concepŃie juridică nu se admite în principiu suficienŃa unei aprecieri

(judecăŃi) unice într-o aşa zisă „primă şi ultimă” instanŃă150.

În procesul penal român actual apelul şi recursul reprezintă

singurele căi de atac ordinare împotriva hotărârilor instanŃelor de

judecată. Sistemul procesual din Ńara noastră, clădit pe structura

judiciară a dublului sau triplului grad de jurisdicŃie151, consideră

apelul sau, după caz, recursul ca judecăŃi subsecvente. Fără a

constitui etape obligatorii în evoluŃia procesuală, apelul sau recursul

reprezintă grade de jurisdicŃie în care se realizează controlul

jurisdicŃional iniŃiat de procuror sau de părŃi. Judecata nu trece

automat prin toate gradele de jurisdicŃie din oficiu, ci numai în

măsura în care calea de atac se exercită de cei îndreptăŃiŃi.

Împrejurarea că împotriva unei hotărâri nedefinitive se foloseşte

o cale de atac ordinară nu schimbă natura juridică a acesteia, chiar 150 J. Pradel. Procedure penale. Editions Cujas Paris 1995, 9. 696 151 De câte ori în practică s-a încercat adăugarea unui grad suplimentar de jurisdicŃie la cele admise de lege, calea de atac a fost respinsă ca inadmisibilă (Trib. Maramureş, dec.pen. nr.203/1970, RRD nr.1/1971, p.135).

93

dacă persoana care o utilizează (voit sau din necunoaştere) ar încerca

să imprime justiŃiei o altă esenŃă sau natură juridică. Corect s-a

apreciat în practica judiciară că o cale de atac nu se caracterizează

după titulatura dată de petiŃionar, ci în raport cu solicitarea din

conŃinut152.

În doctrină s-au propus diverse clasificări ale căilor de atac în

funcŃie de diferite criterii de diferenŃiere153. Clasificarea admisă de

legea noastră, ducând şi la cele mai importante consecinŃe practice,

împarte căile de atac în ordinare şi extraordinare. Apelul şi recursul

ca remedii procesuale unice ale hotărârilor judecătoreşti nedefinitive,

reprezintă singurele căi de atac ordinare în procesul penal român, iar

contestaŃia în anulare, revizuirea, recursul în interesul legii reprezintă

căi extraordinare de atac.

În sistemul procesual actual prin folosirea apelului se reeditează

posibilitatea unei noi judecăŃi de fond cu toate implicaŃiile ce decurg

pentru stabilirea pe bază de probe a altei situaŃii de fapt.

Spre deosebire de acesta, recursul constituie un remediu

procesual al încălcărilor de lege care conduce la casarea (anularea)

hotărârilor fără a se mai pune în discuŃie starea de fapt stabilită

anterior.

Apelul este o cale de atac de reformare (de infirmare) în urma

parcurgerii căreia ori se validează prima judecată ori se desfiinŃează

hotărârea anterioară. Spre deosebire, recursul este o cale de atac în

anulare (casaŃie) în care instanŃa de control judiciar repară în

principal erorile de drept.

152 Câtă vreme prin cererea intitulată de cel condamnat „ContestaŃie la executare”, se solicită de către inculpat rejudecarea cauzei fiind judecat în lipsă şi cu procedura de citare nelegal îndeplinită, instanŃa, constatând că nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de art.461 C.p.p. pentru a se introduce contestaŃie la executare, trebuia să dea cererii greşit intitulate caracterizarea corectă şi să înainteze cauza spre soluŃionare instanŃei competente (Trib. Hunedoara, dec. pen. nr.278/1970, RRD nr.12/1970, p.177. 153 A se vedea V. Papadopol. C. Turianu. Apelul penal. Bucureşti 1994

94

SecŃiunea II

Hotărârile judecătoreşti penale supuse apelului

Apelul fiind o cale ordinară de atac se poate declara numai

împotriva hotărârilor nedefinitive, pronunŃate în primă instanŃă154.

Din conŃinutulart.361 C.p.p. se desprinde clar această idee,

pentru că textul exclude din rândul hotărârilor apelabile deciziile,

arătând expres că sunt supuse apelului sentinŃele şi încheierile date

de prima instanŃă.

Există hotărâri judecătoreşti pentru care legea nu specifică felul

judecăŃii (dacă procedura reprezintă o judecată în primă instanŃă sau

nu). Problema prezintă importanŃă, întrucât în cazul acestor hotărâri,

în lipsa precizărilor necesare, urmează a se lămuri dacă împotriva lor

se poate folosi calea de atac ordinară. Intră în această discuŃie alături

de alte hotărâri, de exemplu, hotărârea prin care se soluŃionează un

conflict de competenŃă. Chestiunea s-a analizat în doctrină şi s-a

ajuns la concluzia că într-o asemenea situaŃie hotărârea nu este

susceptibilă de a fi atacată pe cale ordinară155.

Atacarea cu apel a sentinŃelor şi încheierilor este concepută

diferit de lege în ce priveşte modalitatea de exercitare a căii de atac

ordinare. SentinŃa fiind o hotărâre prin care prima instanŃă se

pronunŃă asupra cauzei deduse în faŃa sa, este susceptibilă de a fi

atacată cu apel imediat şi independent. Încheierile pronunŃate în

cursul judecăŃii nu au, în general, o poziŃie procesuală de sine

stătătoare, fiind hotărâri care pregătesc soluŃionarea cauzei. În

consecinŃă. cea mai mare parte a încheierilor nu justifică un apel 154 Dacă sentinŃa judecătoriei este definitivă calea ordinară de atac împotriva ei este inadmisibilă (Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.2864/1972, RRD nr.2/1973, p.168). 155 Gr. Theodoru, Hotărârile penale supuse recursului, RRD nr.7/1969, p.5-6.

95

îndreptat numai împotriva lor, separat de cel împotriva hotărârii care

rezolvă fondul cauzei. Art.361 alin.3 C.p.p., prevede că apelul declarat

împotriva sentinŃei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar

dacă acestea au fost date după pronunŃarea sentinŃei.

În art.361 C.p.p. se înscrie ca regulă generală principiul atacării

cu apel a tuturor sentinŃelor, dacă legea nu prevede altfel. De aceea,

trebuie cunoscute cu exactitate toate situaŃiile în care o sentinŃă nu

poate fi apelată şi aceste cazuri sunt grupate tot de art.361 în cinci

categorii mari, aşa cum se arată mai jos.

a) sentinŃe pronunŃate de judecătorii privind infracŃiunile

menŃionate în art.279 alin.2 lit.a. Este cazul unui număr redus de

infracŃiuni cu plângere prealabilă pentru care sesizarea se face

nemijlocit la instanŃă. Cazurile acestea de acŃiune penală directă,

cum mai sunt cunoscute, se referă în genere la fapte penale de

minimă gravitate, în care situaŃia de fapt în mod obişnuit poate fi mai

uşor stabilită, motiv pentru care legiuitorul din raŃiuni de simplificare

a mecanismelor procesuale a considerat că o repetare a judecării

cauzei în apel în circumstanŃe asemănătoare judecăŃii în primă

instanŃă, nu se mai impune sub aspect faptic judecata de fond fiind

în primă şi ultimă instanŃă156. Evident excluderea apelului în această

ipoteză nu înlătură posibilitatea introducerii unui recurs şi casarea

hotărârii viciate în cazul încălcărilor de drept anume prevăzute pentru

exercitarea acestei căi de atac.

b) sentinŃe pronunŃate de tribunale militare privind infracŃiunile

menŃionate în art.279 alin.2 lit.a şi infracŃiunile contra ordinii şi

disciplinei militare sancŃionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel

mult 2 ani.

156 O asemenea derogare pentru faptele penale uşoare există în multe alte legislaŃii şi se regăsea în condiŃii apropiate actualei reglementări şi în codul nostru din 1936.

96

c) sentinŃele pronunŃate de curŃile de apel şi Curtea Militară de

Apel. Abandonarea apelului exercitabil împotriva acestor sentinŃe se

sprijină pe argumentări de alt ordin. Deşi faptele judecate în primă

instanŃă la nivelul curŃilor de apel sunt de mare gravitate, frecvenŃa

lor în condiŃii obişnuite este foarte redusă, ceea ce face ca practic un

număr limitat de sentinŃe să rămână în afara circuitului obişnuit.

Într-adevăr, atât infracŃiunile contra siguranŃei statului cât şi cele

contra păcii şi omenirii în condiŃii normale sunt foarte rare, pe de altă

parte şi cazurile de competenŃă personală date în atribuŃiile acestor

instanŃe nu sunt numeroase.

Apelul constituie într-un anumit sens o reeditare a judecăŃii de

fond, în toate aceste cazuri instanŃa superioară s-ar transforma într-o

instanŃă care ar trebui să stabilească situaŃia de fapt şi să judece în

mod curent fondul cauzei, ceea ce nu este de dorit.

d) sentinŃe pronunŃate de secŃia penală a Înaltei CurŃi de CasaŃie

şi JustiŃie157. Argumente de ordin organizatoric evident vin să pledeze

împotriva folosirii apelului în asemenea cazuri.

În actuala organizare judecătorească parcurgerea a trei paliere

în cadrul Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie nu este posibilă.

Dacă o cauză se judecă în primă instanŃă de o secŃie a Înaltei

CurŃii de CasaŃie şi JustiŃie, apelul nu mai este posibil. Singura cale

de atac ordinară folosită rămâne recursul.

e) sentinŃe de dezinvestire. Este de menŃionat că nici o hotărâre

de dezinvestire nu poate fi atacată cu apel, după cum există sentinŃe

de dezinvestire care nu pot fi atacate cu nici o cale de atac ordinară

(de exemplu, o sentinŃă de declinare de competenŃă). În schimb legea

nu interzice ca împotriva sentinŃelor de dezinvestire (cu excepŃiile

157 Regula potrivit căreia sunt suspuse apelului numai sentinŃele pronunŃate de judecătorii şi tribunale fiind excluse cele pronunŃate de curŃile de apel şi instanŃa supremă este consacrată şi în dreptul francez (J. Pradel. op.cit., p. 706)

97

anume prevăzute de lege) să nu se poată folosi cealaltă cale ordinară

de atac, respectiv recursul.

Atacarea cu apel a sentinŃelor. Procedura noastră penală

cunoaşte o mare varietate de sentinŃe care pot fi atacate cu apel.

Apelul intentat împotriva sentinŃelor este imediat şi independent de

alte hotărâri pronunŃate în cauză. SentinŃele susceptibile de a fi

apelate pot fi grupate în următoarele categorii:

a) sentinŃe prin care se soluŃionează acŃiunile deduse în

faŃa primei instanŃe; sunt de amintit în acest cadru, în primul rând,

sentinŃele care rezolvă acŃiunea penală prin darea unei soluŃii de

condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. Rezolvarea

concomitentă a acŃiunii civile nu dă prilejul pronunŃării unei hotărâri

separate, prin aceiaşi sentinŃă soluŃionându-se ambele laturi ale

cauzei penale. Subzistă astfel posibilitatea apelării sentinŃelor în ce

priveşte latura penală şi latura civilă, în mod concomitent sau

separat.

Există situaŃii când latura civilă se rezolvă separat, după

soluŃionarea laturii penale, prin darea unei noi sentinŃe. De exemplu,

după încetarea procesului penal prin moartea inculpatului, se

continuă acŃiunea civilă împotriva moştenitorilor (art.21); sau

disjungându-se acŃiunea civilă în condiŃiile art.347 aceasta se rezolvă

ulterior prin pronunŃarea unei sentinŃe separate. În aceste cazuri,

sentinŃa care soluŃionează numai latura civilă este apelabilă în egală

măsură158.

b) sentinŃe pronunŃate în căile de atac extraordinare, sau

în legătură cu punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti

ori în anumite proceduri speciale. În cadrul căilor extraordinare de

atac se pot pronunŃa sentinŃe susceptibile de apelare. Astfel, art.392 158 Verzi şi V. Papadopol. C. Turianu. op.cit. , p. 34

98

alin. ultim prevede că sentinŃa dată în contestaŃia în anulare poate fi

atacată cu apel159. De asemenea, în procedura de revizuire,

respingerea în principiu a revizuirii (art.403 alin.3) şi admiterea în

fond a revizuirii (art.406) sunt sentinŃe apelabile160.

În diverse proceduri privind executarea hotărârilor judecătoreşti

se pronunŃă o seamă de hotărâri, de regulă de către instanŃa de

executare sau instanŃa corespunzătoare acesteia de la locul de

executare, care sunt sentinŃe supuse apelului. Asemenea sentinŃe se

pot da în cazul ivirii următoarelor situaŃii: incidente apărute cu ocazia

punerii în executare a unor măsuri de siguranŃă (de ex. încetarea sau

înlocuirea internării medicale – art.434); schimbări în executarea

unor hotărâri (de ex. revocarea sau anularea suspendării condiŃionate

– art.447); amânarea sau întreruperea executării pedepsei închisorii –

art.454, art.456; înlăturarea sau modificarea pedepsei în cazul legilor

penale noi – art.458; în cazurile de contestaŃii la executare – art.461-

463, cu rezerva de la art.461 lit.c, când contestaŃia se poate rezolva şi

de instanŃa de apel sau recurs printr-o decizie.

SentinŃă se pronunŃă şi în alte proceduri speciale: reabilitarea

(art.501), constatarea rezultatelor reconstituirii unui dosar sau

înscris (art.512). Hotărârile pronunŃate în aceste cazuri, pot fi atacate

cu apel.

Atacarea cu apel a încheierilor. Sub aspectul modalităŃilor de

realizare a apelului, încheierile pot fi grupate în următoarele categorii:

încheieri supuse apelului odată cu fondul, încheieri atacabile imediat,

dar judecate după soluŃionarea cauzei şi încheieri care nu pot fi

apelate.

159 Această normă mai precizează că decizia dată în apel poate fi atacată cu recurs. 160 Vezi art. 407 C.p.p.

99

a) Încheieri atacate cu apel odată cu fondul.

Regula generală în materia încheierilor o reprezintă atacarea

acestora odată cu fondul (art.361 alin.2). Intră în această categorie

majoritatea încheierilor ce se dau în cursul judecăŃii în scopul

pregătirii soluŃionării cauzei. Astfel, se atacă odată cu fondul

încheierile prin care s-a dispus asupra apărărilor formulate de părŃi şi

asupra probelor prin care acestea se dovedesc (de ex. admiterea sau

respingerea cererii de amânare pentru citare cu încălcarea art.291);

încheierile prin care se iau măsuri pentru buna desfăşurare a

procesului penal (de ex. dispunerea reunirii cauzelor în caz de

conexitate – art.36), încheierile prin care se iau unele măsuri

procesuale (de ex. aplicarea unei măsuri asiguratorii – art.163)161.

Unele încheieri se dau după ce prima instanŃă a pronunŃat o

sentinŃă (de ex. în cazul îndreptării erorilor materiale evidente din

cuprinsul hotărârii – art-195). Aceste încheieri se atacă odată cu

fondul, întrucât se prevede că apelul declarat se consideră făcut şi

împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după

pronunŃarea sentinŃei.

b) Încheieri atacabile cu apel separat, apelul urmează a fi

judecat numai după soluŃionarea cauzei.

Asupra cheltuielilor judiciare cuvenite martorului, expertului,

interpretului sau apărătorului, prima instanŃă se poate pronunŃa prin

încheiere. Această încheiere este atacabilă cu apel, de titularii arătaŃi

în lege (art. 262 lit. d) de îndată ce a avut loc pronunŃarea, sau cel

mai târziu 10 zile de la pronunŃare, dar judecarea apelului nu se va

face imediat pentru a nu stânjeni soluŃionarea fondului cauzei.

Potrivit legii, apelul declarat împotriva încheierii se judecă după 161 În cele arătate nu s-a avut în vedere ipoteza plângerii făcute împotriva măsurii asiguratorii. Dacă s-a făcut o asemenea plângere, ea se rezolvă potrivit art. 168 C.p.p., iar încheierea dată în soluŃionarea plângerii se poate ataca cu recurs separat de hotărârea asupra fondului.

100

rezolvarea cauzei, cu excepŃia cazului când judecarea pricinii a fost

suspendată (art.363 alin. ultim).

c) Încheieri care nu pot fi atacate cu apel.

Pentru ca o încheiere să nu fie apelabilă legea trebuie să prevadă

expres aceasta. Astfel, art.52 alin. ultim stabileşte că încheierile prin

care s-a admis sau s-a respins abŃinerea, ca şi aceea prin care s-a

admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac. De asemenea,

în cadrul procedurii speciale a înlocuirii sau reconstituirii unui dosar

judiciar sau înscris dispărut, instanŃa dă potrivit art.509 o încheiere,

care în conformitate cu acelaşi text nu este supusă nici unei căi de

atac.

SecŃiunea III

Aspecte legate de declararea apelului

Preliminarii. Apelul fiind o cale de atac ordinară prin care se

realizează controlul jurisdicŃional s-a cristalizat de multă vreme şi s-a

admis în toate sistemele procesuale concepŃia că el poate fi exercitat

de procuror şi părŃi162. Codul nostru actual a lărgit această concepŃie

permiŃând declararea apelului, în anumite cazuri şi de către martori,

experŃi, interpreŃi, apărători, cu privire la cheltuielile judiciare

cuvenite acestora, precum şi de orice alte persoane ale căror interese

legitime au fost vătămate prin hotărârea instanŃei.

Pot declara concomitent apel şi mai mulŃi titulari, soluŃionarea

unuia din apeluri nefiind o piedică în rezolvarea celorlalte. Astfel,

dacă după admiterea apelului procurorul cerând agravarea pedepsei,

162 pentru declararea apelului nu e suficient ca cineva să fie parte, el trebuie să justifice şi un interes (vezi, P.Bouzat, J.Pinatel, Traite de droit penal, vol. II Paris, Dalloz, 1970, p. 1150).

101

apelul inculpatului parvine cu întârziere spre judecare, calea de atac

nu se poate respinge ca lipsită de obiect163.

Potrivit art.366 C.p.p., apelul se declară, de regulă, prin cerere

scrisă, intentarea sa orală fiind posibilă numai într-o ipoteză.

Procurorul şi părŃile dacă sunt prezente, declară apel oral în şedinŃa

în care s-a pronunŃat hotărârea. Dar şi în acest caz, instanŃa are

obligaŃia să consemneze declararea orală a apelului într-un proces-

verbal.

Întrucât cererea de apel se depune totdeauna în scris, cu

excepŃia menŃionată se presupune că ea se redactează şi se semnează

de către cel interesat. Legea a reglementat minuŃios acele situaŃii în

care apelantul nu poate semna actul prin care se declară apelul.

Astfel, art.366 alin.2 prevede că pentru persoana care nu poate să

semneze, cererea va fi atestată de un grefier de la instanŃa a cărei

hotărâre se atacă sau de apărător. Atestarea cererii poate fi făcută şi

de primarul sau secretarul consiliului local din localitatea de

domiciliu a apelantului, ori de funcŃionarul desemnat de aceştia.

Chiar dacă cererea scrisă nu este semnată sau atestată în modul

menŃionat, ea se va lua în considerare, deoarece la termenul de

judecată poate fi confirmată în instanŃă de parte ori de reprezentantul

ei.

InstanŃa la care se depune apelul. Apelul se judecă la

instanŃa superioară, dar cererea se introduce la instanŃa a cărei

hotărâre se atacă. Această instanŃă înaintează apoi cererea de recurs

împreună cu întreg dosarul cauzei la instanŃa ierarhic superioară.

DeŃinuŃii pot declara apel şi la administraŃia locului de deŃinere,

care este obligată a înregistra şi înainta cererea de îndată instanŃei la

care se declară apelul (art.367). Dacă apelul se declară oral, se 163 Tribunalul Suprem, SecŃia Penală, decizia nr. 1442/1969, nepublicată.

102

consemnează într-un proces-verbal constatator care se înaintează la

instanŃă competentă în aceleaşi condiŃii.

RenunŃarea la apel. Controlul jurisdicŃional nerealizându-se

din oficiu, ci numai la iniŃiativa participanŃilor în cauză, declararea

apelului reprezintă un drept asupra căruia titularul poate renunŃa

sau reveni asupra renunŃării. În consecinŃă, art.368 C.p.p. a

reglementat modul în care se manifestă această facultate.

RenunŃarea la apel este anterioară intentării apelului şi constă

în manifestarea de voinŃă a titularului, că înŃelege să nu folosească în

cauză calea ordinară de atac. La apel pot renunŃa oricare dintre părŃi,

procurorul nu poate face însă o asemenea declaraŃie.

RenunŃarea la apel este dublu condiŃionată:

- ea poate avea loc numai în interiorul termenului de apel,

adică după pronunŃarea hotărârii şi până la expirarea

termenului; nu se poate renunŃa la calea de atac cu

anticipaŃie, înainte de a se fi pronunŃat o hotărâre

judecătorească; la fel, nu e posibilă o asemenea declaraŃie nici

după epuizarea termenului, pentru că nimeni nu poate

renunŃa la un drept din exercitarea căruia a decăzut;

- renunŃarea trebuie făcută expres, respectiv în termeni care să

nu fie echivoci sau legaŃi de condiŃionări; de pildă, nu se

poate renunŃa la calea de atac, cu condiŃia ca o altă parte din

proces să nu declare apel.

RenunŃarea nu are caracter definitiv câtă vreme nu s-a epuizat

termenul de apel, asupra renunŃării putându-se reveni înăuntrul

termenului. După expirarea termenului nu se poate reveni asupra

renunŃării, pentru că aceasta ar echivala cu declararea apelului peste

limitele îngăduite de lege.

103

RenunŃarea la apel are caracter definitiv cât priveşte apelul

referitor la latura civilă a cauzei. Când partea civilă a renunŃat la apel

nu are posibilitatea să revină asupra renunŃării; chiar dacă termenul

de declarare a apelului nu a expirat încă.

RenunŃarea sau revenirea asupra acesteia poate fi făcută

personal de parte sau prin mandatar special.

Retragerea apelului. Spre deosebire de renunŃare, retragerea

presupune prealabila introducere a acestuia, putând fi retrase numai

apelurile declarate164.

Retragerea apelului poate privi fie latura civilă a pricinii, fie

latura penală, fie ambele ei laturi. Art.369 prevede că oricare dintre

părŃi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie făcută

personal de parte sau prin mandatar special. Simpla retragere a

apelului făcută chiar de apărător, fără a prezenta un mandat special

nu poate fi considerată legală165.

DeclaraŃia de retragere se face fie la instanŃa a cărei hotărâre se

atacă fie la instanŃa de apel. Dacă cererea de retragere a apelului este

depusă la prima instanŃă, aceasta o va trimite împreună cu întreg

dosarul cauzei instanŃei de apel, singura competentă a lua act de

retragere, întrucât prima instanŃă, prin darea hotărârii, s-a

dezinvestit de judecarea cauzei166. InstanŃa superioară, luând act de

retragerea apelului pronunŃă o decizie potrivit dispoziŃiilor art.381

alin.2 C.p.p.

Apelul poate fi retras de părŃile aflate în stare de deŃinere printr-

o declaraŃie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de

164 SentinŃele în privinŃa cărora inculpatul a retras apelul nu pot fi atacate cu recurs (CSJ, SecŃia Penală, decizia nr. 1507/1998. nepublicată) 165 Aşa s-a hotărât într-o speŃă în care inculpaŃii lipsă la judecată nu au formulat nici o critică la adresa primei hotărâri, iar apărătorul lor a declarat oral că aceştia înŃeleg să retragă calea de atac (Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.2539/1979, RRD nr.7/1980, p.57). 166 I. Popa, D.V. Mihăescu, Unele implicaŃii ale retragerii recursului penal la prima instanŃă, RRD nr.12/1973, p.96-103.

104

conducerea locului de deŃinere. DeclaraŃia se înaintează de îndată la

una din instanŃele arătate mai sus.

Retragerea apelului este limitată în timp de închiderea

dezbaterilor la instanŃa de apel. După acest moment apelul nu mai

poate fi retras şi instanŃa urmează a se pronunŃa în cauză.

Art.369 cuprinde dispoziŃii în legătură cu retragerea apelului în

anumite situaŃii speciale. Astfel, reprezentanŃii legali pot retrage

apelul în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei cu respectarea

condiŃiilor prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu are dreptul

să retragă apelul declarat personal şi cu atât mai puŃin apelul

introdus de reprezentantul său legal.

Procurorul nu poate retrage apelul declarat. Întrucât pot apărea

totuşi situaŃii în care retragerea apelului procurorului se impune,

legea a acordat această posibilitate exclusiv procurorului ierarhic

superior, care exercită în felul acesta un control asupra modului cum

procurorii folosesc calea de atac.

Apelul declarat de procuror şi retras poate fi însuşit de partea în

favoarea căreia a fost declarat (art.369 alin.4). Calea de atac declarată

de procuror în defavoarea unui inculpat şi retrasă ulterior nu poate fi

extinsă de instanŃă în defavoarea celorlalŃi inculpaŃi din cauză167.

Modificarea orală a motivelor de apel de către procurorul de

şedinŃă nu echivalează cu retragerea apelului, chiar atunci când

acesta fiind introdus în defavoarea inculpatului se exercită ulterior

prin invocarea opusă a unor motive în favoarea inculpatului,

schimbarea motivării neavând nici o relevanŃă juridică168.

167 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec.nr.4855/1971, RRD nr.2/1972, p.168-169. 168 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec.nr.808/1980, RRD nr.4/1981, p.118.

105

SecŃiunea IV

Persoanele care pot declara apel

Motivarea apelului

Potrivit art.362 pot declara apel următoarele persoane:

procurorul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea

civilmente responsabilă, martorii, experŃii, interpreŃii, apărătorii

precum şi alte persoane.

a) Procurorul poate declara apel atât în privinŃa laturii penale a

cauzei, cât şi privinŃa laturii civile (art.362 lit.a). Posibilitatea

procurorului de a ataca hotărârile judecătoreşti sub orice aspect

rezultă din poziŃia procesuală a acestuia. procurorul, spre deosebire

de ceilalŃi îndrituiŃi nu exercită apelul în nume propriu. În

conformitate cu art.129 din ConstituŃia României, folosirea căilor de

atac de către procuror reprezintă o modalitate de realizare a

atribuŃiilor Ministerului Public potrivit art.131.

În privinŃa laturii civile procurorul va declara apel în limitele

stabilite de art.17 şi art.18 C.p.p.

Deşi procurorul exercită funcŃia acuzării, nu trebuie să se

conchidă că acesta face apel exclusiv în sensul agravării situaŃiei

inculpatului. Apelul procurorului poate avantaja sau dezavantaja

situaŃia oricăreia dintre părŃi, dacă prin rezolvarea cauzei s-a ajuns la

o situaŃie care după opinia acestui organ este nelegală sau

netemeinică169. Atât timp cât apelul parchetului vizează hotărârea în

întregul ei fără nici o limitare, chiar dacă motivele de desfiinŃare

depuse ulterior se referă la unele aspecte determinate, aceasta nu

169 Ex.: apelul procurorului pentru majorarea despăgubirilor acordate părŃii civile, în condiŃiile art.18 alin.2 C.p.p.

106

opreşte pe procuror ca în susŃinerea apelului să invoce şi alte motive

pentru care pretinde desfiinŃarea hotărârii atacate170.

b) Inculpatul poate apela hotărârea de asemenea sub ambele

sale laturi (penală şi civilă – art.362 lit.b). Împotriva sentinŃei de

achitare sau încetare a procesului penal inculpatul poate declara apel

şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal, în

vederea creării unei situaŃii mai avantajoase (de ex. în locul achitării

pe motiv că fapta nu e prevăzută de legea penală să obŃină o achitare

pe motivul inexistenŃei faptei).

Inculpatul nu poate însă apela hotărârea primei instanŃe fără un

interes procesual legitim. Astfel, în practică s-a decis că inculpatul nu

poate ataca cu apel hotărârea, numai pe considerentul că prima

instanŃă a greşit achitând un coinculpat, atâta vreme cât această

soluŃie nu se repercutează asupra aspectelor în care este implicat

apelantul171.

c) Potrivit art.362 alin.1 lit.c, partea vătămată are dreptul de a

face apel în următoarele condiŃii:

- cauza trebuie să fie din acelea în care acŃiunea penală se

exercită la plângere prealabilă;

- apelul acestei părŃi nu poate viza decât latura penală a cauzei.

Prin decizia nr.100 din 9 martie 2004172 Curtea ConstituŃională

a statuat că prevederile art.362 alin.1 lit.c sunt neconstituŃionale,

urmând ca persoana vătămată să poată exercita calea de atac, în

privinŃa laturii penale, indiferent de modul în care se pune în mişcare

acŃiunea penală.

d) Partea civilă şi partea civilmente responsabilă, întrucât sunt

părŃi angajate în procesul penal numai în legătură cu exercitarea 170 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1962/1975, RRD nr.6/1976, p.53. 171 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.3239/1974, RRD nr.10/1975, p.70. 172 Publicată în M.Of. nr.261 din 24.03.2004.

107

acŃiunii civile, au posibilitatea de a declara apel exclusiv privitor la

latura civilă a cauzei (art.362 alin.1 lit.d).

Prin decizia nr.482/2004 Curtea ConstituŃională a statuat că

această reglementare este neconstituŃională în măsura în care nu

permite părŃii civile şi părŃii responsabile civilmente să exercite apelul

şi în privinŃa laturii penale173.

De altfel, în practica judiciară anterioară deciziei CurŃii

ConstituŃionale se acceptase ideea că în apelul părŃii civile pot fi

vizate aspecte ale laturii penale în măsura în care acestea urmează să

aibă consecinŃe asupra laturii civile174.

e) Martorul, expertul, interpretul şi apărătorul pot face apel cu

privire la cheltuielile judiciare cuvenite. Aceste persoane, fără a fi

părŃi în proces, sunt subiecŃi procesuali, ale căror drepturi sau

interese legitime pot fi nesocotite cu ocazia soluŃionării cauzei în

primă instanŃă (de ex. necuprinderea în cheltuielile judiciare a

remuneraŃiei cuvenite expertului pentru munca depusă în această

calitate). Reglementarea este judicioasă pentru că permite rezolvarea

în acelaşi cadru a tuturor problemelor adiacente procesului penal,

evitând angajarea persoanelor respective în calea unei acŃiuni civile

ulterioare şi separate.

Este de menŃionat, că apărătorul făcând apel în acest cadru,

acŃionează în nume propriu pentru apărarea intereselor sale şi nu

declară apelul în calitate de apărător al unei părŃi pentru promovarea

intereselor acesteia.

f) Orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate

(art.362 alin.1 lit.f). Problema limitelor în care se poate folosi apelul în

temeiul art.362 lit.f se reduce în cele din urmă la satisfacerea

173 Decizia nr.482/2004 a CurŃii ConstituŃionale a fost publicată în M.Of. nr.1200/2004. 174 Tribunalul Suprem, SecŃia Penală, decizia nr. 3242/1974. RRD nr. 11/1975, p. 74.

108

condiŃiei de vătămare a unor interese legitime printr-o măsură sau

act al instanŃei.

Art.362, extinzând sfera titularilor apelului, permite să

folosească această cale de atac orice persoană ale cărei interese

legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al

instanŃei. În literatura de specialitate s-a susŃinut că poate exercita

apel o persoană, chiar străină de cauză, dacă instanŃa a dispus greşit

confiscarea specială a unui obiect pe care l-a socotit al inculpatului şi

care în realitate aparŃinea apelantului. În astfel de cazuri, în lipsa

prevederilor art.362 lit.f, persoana ar fi trebuit să introducă o acŃiune

civilă, pe care să o intenteze pe cale separată.

În practică s-a decis că persoanele care nu au calitatea nici de

inculpaŃi, nici de părŃi civilmente responsabile şi ale căror interese

legitime au fost vătămate prin aplicarea unui sechestru penal pe

bunuri care – potrivit susŃinerilor acestor persoane – le aparŃin în

exclusivitate, au drept de apel în baza art.362 lit.f175.

Apelul este declarat în general de cei îndreptăŃiŃi. El poate fi

declarat pentru titulari şi de reprezentanŃii lor legali sau de către

apărător176. Pentru inculpat are dreptul de a face apel şi soŃul

acestuia (art.362 alin.2). Procurorul declară apel numai personal.

Apelul declarat de soŃi nu se poate face decât în numele şi

interesul inculpatului, nu şi în interesul celui care exercită calea de

atac. De aceea, în practica judiciară s-a reŃinut că dacă inculpatul

este decedat şi soŃia sa a făcut apel în calitate de moştenitoare, apelul

este inadmisibil. De asemenea, s-a reŃinut că este inadmisibil apelul

introdus de tatăl inculpatului major, apelantul nefiind reprezentant

175 Trib. Suprem, secŃ.pe. dec. nr.972/1971, RRD nr.4/1972, p.168-169. 176 V. Rămureanu, Reprezentarea inculpatului în căile de atac şi în unele proceduri complimentare, RRD nr.9/1973, p.26-34.

109

legal al părŃii şi nici enumerat de art362 printre cei care pot face

apel177.

Nu poate declara apel nici persoana care susŃine că a suferit o

vătămare din partea inculpatului pentru o faptă pentru care acesta

nu a fost trimis în judecată, întrucât un asemenea apelant neavând o

calitate procesuală nu poate figura ca parte civilă în cauză178.

În cauzele cu minori s-a ridicat în practică întrebarea dacă

autoritatea tutelară poate declara apel. Răspunsul a fost negativ, pe

de o parte pentru că rolul autorităŃii tutelare fiind acela de a sprijini

instanŃa în luarea măsurilor celor mai potrivite faŃă de inculpatul

minor, poziŃia acesteia nu poate fi echivalentă cu aceea a unei părŃi;

pe de altă parte, autoritatea tutelară nu se încadrează nici în

prevederile art.362 lit.e, deoarece nu poate justifica vătămarea unui

interes legitim prin măsura luată de instanŃă179.

Motivarea apelului. Persoanele care introduc apelul, exercitând

calea de atac, aduc hotărârii atacate anumite critici. Acestea

constituie motivele de apel.

Motivele de apel se formulează în scris prin însăşi cererea de

apel introdusă. Se pot formula motive de apel şi într-un memoriu

separat care urmează a se depune la instanŃa de apel cel mai târziu

până în ziua judecăŃii (art.374).

Spre deosebire de recurs, la care motivele invocate trebuie

bazate pe una din împrejurările expres prevăzute în art.3859 C.p.p.,

în ipoteza apelului pot fi formulate orice critici la adresa primei

hotărâri. Apelantul nefiind obligat a se înscrie în cazuri prestabilite de

lege, poate evidenŃia orice nemulŃumire în legătură cu aspectele de

177 Trib. Braşov, dec. pen. nr.677/1983, RRD nr.1/1985, p.69. 178 Trib. Satu-Mare, dec. pen. nr.448/1971, RRD nr.5/1972, p.164. 179 Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.2801/1973, RRD nr.1/1974, p.148-150.

110

fapt sau de drept şi modul lor defectuos de rezolvat de către prima

instanŃă.

Pentru a evita orice urmă de formalism, teoretic s-ar putea

susŃine că apelul nici nu trebuie motivat cu anticipaŃie. Chiar în lipsa

unor motive scrise depuse cu anticipaŃie odată cu declararea apelului,

apelantul în ziua judecaŃii, prin luarea sa de cuvânt de la dezbateri,

poate învedera în concluziile sale aspectele din hotărârea atacată pe

care le consideră necorespunzătoare. Apelantul este interesat să arate

pe ce îşi întemeiază solicitarea desfiinŃării soluŃiei anterioare şi

înlocuirea ei cu o altă rezolvare.

Punctul de vedere se sprijină şi pe argumentul de text din teza

finală a art.374 care prevede că motivele de apel se pot formula şi oral

în ziua judecăŃii. Această teză e valabilă pentru toŃi apelanŃii. În

practică s-a admis că procurorul poate invoca în scris sau verbal,

până la încheierea dezbaterilor şi alte motive decât cele formulate

anterior de aceasta chiar dacă adresa iniŃială de declarare a apelului

nu a fost motivată180.

În virtutea rolului activ, instanŃa de apel nu este Ńinută a judeca

apelul în limitele motivelor invocate, fiind obligată a examina din

oficiu legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele.

Apelul poate fi admis, chiar dacă criticile aduse de recurent se

resping ca neîntemeiate, dacă instanŃa de apel constată din oficiu

nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii atacate sub alte aspecte decât

cele formulate prin motivele de apel.

180 Trib. Suceava, dec. pen. nr.677/1983, RRD nr.1/1985, p.69.

111

SecŃiunea V

Termenul de apel

Art.363 C.p.p., prevede că apelul se poate declara în 10 zile181.

Acesta este termenul general aplicabil de câte ori legea nu dispune

astfel. Dacă termenul de apel expiră într-o zi nelucrătoare, calea de

atac declarată în ziua următoare se consideră introdusă în termen182.

În afara termenului general, există situaŃii când se prevăd şi alte

termene de apel. Acestea, de regulă sunt mai scurte decât termenul

general. De exemplu, termenul de apel în cadrul producerii speciale

aplicabile unor infracŃiuni flagrante este de 3 zile (art.477)183.

Verificarea introducerii în termen a căii ordinare de atac este un

atribut exclusiv al instanŃei competente a judeca apelul184.

Pentru calcularea termenului de apel prezintă importanŃă

stabilirea exactă a momentului de la care acesta începe să curgă (dies

a quo). În consecinŃă, art.363 face precizările în acest sens, arătând

datele diferite de la care curge termenul, după caz.

Pentru procuror termenul curge de la pronunŃare, în toate

cazurile când acesta a participat la judecată. Dacă procurorul nu a

fost prezent la şedinŃă, cauza fiind dintre acelea la care participarea

acestuia nu era obligatorie, instanŃa după redactarea hotărârii trimite

de îndată dosarul la parchetul corespunzător. Procurorul are

îndatorirea să verifice dosarele putând exercita dreptul de apel şi în

181 Termenul de apel fiind un termen procedural urmează a se calcula pe zile libere. 182 Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.1265/1983, RRD nr.7/1984, p.70. 183 Dacă urmărirea penală şi trimiterea în judecată s-au făcut după procedura specială, însă judecata a avut loc după normele comune, termenul de apel este cel obişnuit de 10 zile şi nu cel derogatoriu prevăzut de art.477 (Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.1614/1976, RRD nr.5/1977, p.71). 184 Greşit a procedat instanŃa care primind o cerere din conŃinutul căreia rezultă că are caracterul unei căi ordinare de atac, după expirarea termenului, a reŃinut-o şi soluŃionat-o ca o contestaŃie la executare, motivând netrimiterea cauzei la instanŃă superioară pe motiv de tardivitate (Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.701/1971, RRD nr.7/1971, p.160).

112

cauzele respective. În aceste cazuri termenul de apel curge din

momentul înregistrării de către parchetul respectiv a adresei de

trimitere a dosarului. După examinarea termenului de apel,

procurorul are obligaŃia să restituie dosarul cauzei la instanŃă,

indiferent dacă a fost declarat sau nu apel.

În legătură cu calcularea termenului, pentru procuror există o

particularitate de care urmează a se Ńine seama şi în ce priveşte

momentul epuizării termenului (dies ad quem). Potrivit art.187

alin.2, actele procurorului capătă dată certă prin trecerea lor în

registrul de ieşire al unităŃii Ministerului Public şi dacă data este

înăuntrul termenului cerut de lege, actul se consideră realizat în

termen. Regula nu se aplică însă în cazul exercitării căilor de atac.

Pentru ca apelul să nu fie tardiv, procurorul trebuie să sesizeze

înăuntrul termenului legal însăşi instanŃa.

Pentru părŃi termenul de apel curge, după caz, de la

pronunŃarea hotărârii sau de la comunicarea acesteia.

Pentru cei care au fost prezenŃi la dezbateri sau la pronunŃare,

termenul curge de la pronunŃare. CondiŃia de prezenŃă este

alternativă, nefiind necesar ca cel care declară apel să fi fost prezent

în ambele momente procesuale (dezbateri şi pronunŃare). Pentru

partea prezentă la dezbateri, dar absentă la pronunŃare, există

obligaŃia de a se interesa de modul cum s-a soluŃionat cauza, întrucât

instanŃei nu-i revine îndatorirea comunicării hotărârii pronunŃate.

Pentru partea care a lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunŃare,

precum şi pentru inculpatul deŃinut ori pentru inculpatul militar,

rezervist concentrat, elev al unei instituŃii militare de învăŃământ, ori

pentru inculpat internat într-un centru de reeducare/institut

medical-educativ, termenul curge de la comunicarea copiei de pe

113

dispozitiv. Dacă partea a fost reprezentată prin apărător, ea se

consideră ca şi cum ar fi fost de faŃă şi ca atare comunicarea nefiind

necesară termenul curge de la pronunŃarea hotărârii185.

În practică s-a ridicat problema de a şti care sunt consecinŃele

nerespectării de către instanŃă a obligaŃiei de comunicare a hotărârii.

S-a decis că o comunicare făcută eronat la o altă adresă, duce la

concluzia că termenul de apel nu a expirat, chiar dacă, în raport cu

data la care s-a făcut comunicarea nelegală, acest termen a fost cu

mult depăşit186.

Încheierile prin care s-a dispus asupra cheltuielilor de judecată

pot fi atacate cu apel de cei prevăzuŃi în art.362 lit.e de îndată după

pronunŃarea încheierii şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunŃarea

sentinŃei prin care s-a soluŃionat cauza. Judecarea apelului se face

după soluŃionarea cauzei, afară de cazul când pricina a fost

suspendată (art. 363 alin. ultim).

Repunerea în termen. Termenul de apel fiind un termen

peremptoriu, nerespectarea lui duce la decăderea din dreptul

exercitării căii de atac, căci un apel introdus după epuizarea

termenului este în principiu respins ca tardiv. Totuşi, în mod

excepŃional, legea înlătură efectul amintit pentru persoana decăzută

din motive neimputabile acesteia. Art.364 prevede instituŃia repunerii

în termen, prin intermediul căreia cel care a pierdut termenul poate

declara apel şi ulterior, acoperindu-se astfel decăderea rezultată din

nerespectarea iniŃială a termenului.

185 Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.10/1979, RRD nr.1/1979, p.73. 186 Trib.Suprem, secŃ. milit. dec. nr.30/1977, RRD nr.2/1978, p.57.

114

Pentru a opera repunerea în termen trebuie să se constate că

întârzierea în declararea apelului a fost determinată de o cauză

temeinică de împiedicare187.

În practică şi doctrină s-au concretizat anumite opinii în

legătură cu interpretarea corectă a expresiei „cauze temeinice de

împiedicare” a declarării apelului. Astfel s-a hotărât că amânarea

pronunŃării de 7 ori timp de o lună şi jumătate cu aceiaşi motivare -

nevoia de timp pentru deliberare deci, cu încălcarea art. 306 C.p.188,

sau că elementele survenite în viaŃa personală a inculpatei după

judecată - s-a căsătorit şi s-a mutat în altă localitate aşteptând

comunicarea hotărârii iar inculpata nu avea nici un fel de pregătire189

constituie o asemenea cauză; omisiunea primei instanŃe de a trece în

condica de şedinŃe rezultatul deliberării, motiv pentru care inculpatul

a crezut că soluŃia nu s-a pronunŃat încă, constituie o împrejurare de

natură a constitui o împiedicare temeinică190.

Pentru repunerea în termen, legea condiŃionează introducerea

cererii într-un interval care să nu depăşească 10 zile de la începerea

executării pedepsie sau a despăgubirilor civile.

Până la soluŃionarea apelului introdus în condiŃiile repunerii în

termen instanŃa superioară poate dispune, dacă este cazul, asupra

suspendării hotărârii atacate.

Considerăm că în mod judicios s-a indicat în doctrină, ca în

baza rolului activ, judecătorul delegat cu executarea, când constată

că hotărârea primei instanŃe puse în executare nu a fost atacată cu

apel de către cei împotriva cărora se îndrepta, să dispună ca organul

care procedează la executare să atragă atenŃia celor interesaŃi că pot 187 Cererea de repunere în termen nu poate fi admisă dacă partea nu dovedeşte existenŃa unei cauze de împiedicare a declarării apelului (Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.631/1980, RRD nr.2/1981, p.70). 188 Curtea de Apel Suceava, decizia penală nr. 34/1998. Culegere de decizii,p. 168 189 Curtea de Apel Suceava, decizia penală nr. 436/1999. Culegere de practică judiciară, p. 157 190 Vezi, M.Basarab, Drept procesual penal, Cluj, p.324.

115

introduce apel în următoarele 10 zile de la începerea executării, dacă

pot dovedi existenŃa unor împiedicări în exercitarea normală a căii de

atac191.

Apelul peste termen. Este o formă specială a apelului obişnuit

şi nu constituie o cale de atac deosebită, deoarece – în afara unor

caractere distinctive – este supus aceloraşi reguli procedurale ca şi

apelul ordinar192. Apelul peste termen este reglementat în art.365

C.p.p. şi este instituit în favoarea celor judecaŃi în lipsă, care

beneficiază de un termen suplimentar de apel.

Apelul peste termen poate fi introdus de oricare parte din proces

cu condiŃia să fi lipsit atât la judecată193 cât şi la pronunŃarea

hotărârii. El constituie un remediu procesual care se bazează pe

împrejurarea că partea lipsă nu a cunoscut data când a început să

curgă termenul de apel194.

Legea nu fixează data la care apelul peste termen poate fi

declarat, dar apare evident că nu poate fi vorba de întrebuinŃarea

acestei instituŃii, câtă vreme partea mai este în drept a folosi în

termen apelul ordinar. Apelul peste termen are însă o limită până la

care se exercită şi anume nu mai târziu de 10 zile de la data după

caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării

dispoziŃiilor privind despăgubirile civile. Apelul peste termen poate fi

introdus desigur şi înainte de începerea executării.

Cererea părŃii care foloseşte instituŃia nu trebuie intitulată în

mod necesar „apel peste termen”, fiind de obligaŃia instanŃei să-l

191 V. Dongoroz ş.a., ExplicaŃii teoretice, vol.II, p.222. 192 Deşi calea de atacl peste termen se exercită împotriva unei hotărâri având autoritate de lucru judecat, ea nu constituie o cale de atac extraordinară (Florian Grigorescu, Unele aspecte teoretice şi practice ale recursului peste termen, RRD nr.10/1974, p.24-27). 193 CondiŃia ca partea să fi lipsit la judecată, nu trebuie înŃeleasă ca referindu-se la toate termenele când procesul a fost pe rolul primei instanŃe, ci numai la data când au avut loc dezbaterile (Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.4995/1972, RRD nr.8/1973, p.173). 194 V.Dongoroz ş.a., ExplicaŃii teoretice, vol.II, p.222.

116

considere ca atare, dacă sunt satisfăcute condiŃiile prevăzute de

art.365 C.p.p. În practică s-a decis, că dacă inculpatul a lipsit la

judecată şi pronunŃare şi a declarat apel după epuizarea termenului

legal, dar înainte de începerea executării hotărârii, instanŃa nu avea

dreptul să respingă apelul ca tardiv, având obligaŃia soluŃionării lui

din oficiu, ca un apel peste termen195.

Uneori părŃile folosesc greşit căi extraordinare de atac împotriva

hotărârilor rămase definitive în faŃa primei instanŃe, în cauze judecate

şi pronunŃate în lipsa lor. În practică s-a statuat, că deşi părŃile

intitulau impropriu cererile lor drept căi de atac extraordinare,

acestea trebuie considerate apeluri peste termen, dacă sunt întrunite

condiŃiile legale ale folosirii instituŃiei. Greşita denumire a actului prin

care se exercită o cale de atac nu schimbă caracterul acesteia, atunci

când ea este dată prin lege196.

Apelul peste termen nu suspendă executarea hotărârii atacate,

dar instanŃa superioară poate aprecia şi decide suspendarea acesteia.

SecŃiunea VI

Efectele apelului

1. Efectul suspensiv. Apelul este o cale ordinară de atac

îndreptată împotriva hotărârilor nedefinitive. Aceste hotărâri, câtă

vreme nu au obŃinut autoritate de lucru judecat, nu pot fi puse în

executare. Art.370 prevede, că apelul declarat în termen este

suspensiv de executare atât în ce priveşte latura penală cât şi latura

civilă, afară de cazul când legea dispune altfel. 195 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.678/1972, C.D. din anul 1972, p.458. 196 Vezi, Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.1004/1975, RRD, nr.2/1976, p.70; Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1561/1971, RRD nr.9/1971, p.164 etc.

117

Efectul suspensiv al apelului este general, absolut şi constant,

împiedicând ca hotărârea judecătorească să devină definitivă.

Cum în sistemul nostru actual majoritatea hotărârilor în primă

instanŃă sunt în principiu apelabile, caracterul suspensiv al apelului

se manifestă în general, afară de cazurile când legea îl înlătură

expres.

Efectul suspensiv este absolut pentru că se produce ori de câte

ori se declară apel, chiar când acesta este neîntemeiat sau neregulat

introdus.

Până când respingerea apelului nu se pronunŃă de către

instanŃa superioară, hotărârea primei instanŃe nu devine executorie

datorită acestui efect.

Efectul suspensiv este constant manifestându-se în permanenŃă,

deci din primul moment al declarării apelului şi până la soluŃionarea

căii de atac.

În raport de prevederile art.362 C.p.p., efectul suspensiv al

apelului poate fi integral sau parŃial. Astfel, spre exemplu, apelul

procurorului suspendă executarea tuturor dispoziŃiilor din hotărârea

atacată, iar apelul părŃii civile şi a părŃii responsabile civilmente

suspendă numai executarea laturii civile.

În cazul apelului efectul suspensiv operează „ope legis” fiind de

esenŃă acestuia197. Spre deosebire, în căile extraordinare de atac

suspendarea executării hotărârii judecătoreşti atacate nu este

obligatorie în toate cazurile, fiind lăsată la aprecierea organelor

angrenate în procedura judiciară.

Efectul suspensiv al apelului nu se aplică în cazurile când legea

dispune altfel în mod expres. NecesităŃile reglementării anumitor

situaŃii sau instituŃii au determinat ca în codul nostru să se prevadă 197 V.Dongoroz, op.cit., p.322.

118

şi unele situaŃii de acest fel. De exemplu, calea de atac nu are efect

suspensiv, când se exercită în condiŃiile apelului peste termen

(art.365).

În cazurile respective sau în condiŃiile art.350 C.p.p., hotărârea

primei instanŃe se poate pune în executare de îndată, independent de

introducerea apelului. Cele dispuse nu capătă autoritate de lucru

judecat decât după soluŃionarea apelului şi rămânerea definitivă a

hotărârii.

2. Efectul devolutiv. Acest efect are drept consecinŃă repunerea

cauzei în discuŃia instanŃei sesizate cu judecarea căii de atac.

Etimologic noŃiunea derivă din verbul latin devolvo (vere, volutum)

care înseamnă a transmite, a face să treacă ceva de la un subiect la

altul; în speŃă este vorba de transmiterea dreptului de a judeca

pricina de la instanŃa inferioară la cea superioară198.

Reexaminarea cauzei de către instanŃa de apel este un drept al

acesteia dat prin lege. Îndrituirea nu se poate realiza din oficiu,

instanŃa urmând să fie investită în acest sens în condiŃiile art.362

C.p.p. Investirea instanŃei de apel are loc numai prin declararea de

către titular a căii de atac.

Efectul devolutiv poate avea consecinŃe integrale sau parŃiale,

după cum reexaminarea cauzei de către instanŃa de apel se face ex

integro (examinarea cauzei sub toate aspectele) sau in partibus199

(examinarea priveşte doar unele aspecte de fapt şi de drept ale laturii

penale sau civile). De aceea, legea a trebuit să precizeze limitele

efectului devolutiv al apelului. Art.371 alin.1 prevede, că instanŃa de

judecată apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la

198 Vezi Tr.Pop, opt. cit., p.364. 199 V. Dongoroz, op. cit., p.322.

119

persoana la care se referă declaraŃia de apel; judecata are loc numai

în raport de calitatea pe care apelantul o are în procesul penal.

Acest text fixează o primă limitare a efectului devolutiv al

apelului cu privire la persoane; cu alte cuvinte, apelul nu profită

decât aceluia care l-a declarat. De pildă, inculpatul declarând apel,

instanŃa nu va examina pricina decât cu privire la soluŃia pronunŃată

faŃă de el (aspectele de fapt şi de drept).

În al doilea rând, efectul devolutiv este mărginit de limitele

poziŃiei procesuale a apelantului, determinate prin art.362 (apelul

devoluează cauza numai în privinŃa persoanei la care se referă

declaraŃia de apel). De exemplu, instanŃa de apel – în urma apelului

declarat de partea civilă – nu va avea dreptul să judece decât în

legătură cu starea de fapt şi de drept referitoare la inculpat şi la

partea responsabilă civilmente care răspund de producerea pagubei.

În raport de calitatea pe care o are apelantul, calea de atac

devoluează:

- fondul cauzei, când este introdus de procuror/părŃi;

- chestiuni adiacente, când este introdus de martor, expert,

apărător, etc.

Dacă sub aspectul persoanelor efectul devolutiv este în principiu

limitat, nu aceiaşi este situaŃia în privinŃa aspectelor devoluate prin

motivele invocate de cei care au declarat apelul. Art.371 alin.2

prevede că în cadrul limitelor arătate instanŃa este obligată, ca în

afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de apelant, să

examineze cauza sub toate aspectele legalităŃii şi temeiniciei hotărârii

atacate200.

200 Lărgirea examinării pe care o practică instanŃa de apel asupra tuturor motivelor posibile, rămâne însă conjugată cu limitarea devoluŃiunii avute în vedere în art.371 alin.1 (cu privire la persoane şi calitatea procesuală).

120

În conformitate cu aceasta, în practică s-a decis că atunci când

inculpatul a fost judecat în primă instanŃă pentru două fapte, fiind

condamnat pentru una şi achitat pentru cealaltă, iar procurorul în

apelul său a invocat nelegalitatea şi netemeinicia în raport cu soluŃia

condamnării, solicitând majorarea pedepsei, instanŃa de apel poate

constata şi greşita pronunŃare a achitării desfiinŃând hotărârea şi sub

acest aspect201.

3. Regula neagravării situaŃiei în propriul apel („non

reformatio in pejus”). Această regulă reprezintă un vechi principiu

procesual aplicabil în materia căilor de atac, care stabileşte că nimeni

nu-şi poate crea o situaŃie defavorabilă prin intermediul exercitării

propriei sale căi de atac202. Art.372 alin.1 stabileşte că instanŃa de

apel soluŃionând cauza nu poate crea o situaŃie mai grea pentru

partea care a declarat apel.

ExplicaŃia se găseşte în dreptul părŃilor de a supune hotărârea

atacată unui control jurisdicŃional. Folosirea căii de atac nu poate

crea titularului o situaŃie mai grea, pentru că astfel s-ar putea

determina abŃinerea părŃii de la exercitarea drepturilor sale

procesuale de teama asumării acestui risc.

Regula „non reformatio in pejus” este limitată la folosirea căii

proprii de atac. Precizarea devine necesară pentru înŃelegerea corectă

a dispoziŃiei legale. Folosirea de către o parte a unei căi de atac nu

exclude posibilitatea agravării situaŃiei sale în calea folosită de către

altcineva. De pildă, declarând apel atât inculpatul cât şi procurorul

situaŃia inculpatului se poate agrava dar nu ca o consecinŃă a

apelului declarat de inculpat – care poate fi respins – ci ca efect al

admiterii apelului procurorului.

201 Trib. Dolj, dec. pen. nr.600/1969, RRD nr.1/1970, p.171. 202 Regula „non reformation in pejus” se găseşte reglementată, în diverse variante, în toate legislaŃiile procesuale.

121

Neagravarea situaŃiei în propriul apel priveşte numai soluŃia203.

Astfel, instanŃa care la condamnat iniŃial pe inculpat pentru o singură

delapidare, nu poate rejudecând cauza în urma admiterii apelului

inculpatului, să reŃină în sarcina acestuia mai multe fapte în concurs,

chiar dacă ar menŃine pedeapsa, căci ar crea o situaŃie mai grea

apelantului204.

Aplicarea regulii „non reformatio in pejus” ar putea duce la

menŃinerea unor aspecte de încălcare a legii sau de netemeinicie a

hotărârii atacate, care însă nu se pot înlătura pe calea ordinară a

apelului. Singurele remedii procesuale prin care hotărârea s-ar putea

schimba ar fi fie cealaltă cale de atac ordinară recursul, fie o cale de

atac extraordinară.

Regula interzice agravarea efectivă a situaŃiei apelantului. Astfel,

în urma admiterii apelului inculpatului, cauza a fost trimisă la

procuror spre completarea urmăririi, iar prin noul rechizitoriu

inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru o altă infracŃiune, în

afara celei care a formulat obiectul judecăŃii anterioare. În acest caz

nu se poate subscrie fără serioase rezerve la susŃinerea instanŃei că

nu a fost încălcat principiul „non reformatio in pejus”205.

Regula are caracter absolut, depăşind chiar eventualele

modificări legislative în privinŃa tratamentului penal al cauzei.

Se creează o situaŃie mai grea inculpatului, dacă în apelul său

se reŃine o infracŃiune pentru care nu a fost trimis în judecata primei

instanŃe206.

Se încalcă principiul „non reformatio in pejus”, când în caz de

concurs de infracŃiuni instanŃa superioară aplică în apelul

203 V.Dongoroz , op.cit., p.295. 204 Trib. Timiş, dec. pen. nr.341/1977, RRD nr.12/1977, p.52. 205 Trib. NeamŃ, dec. nr.256/1983, RRD nr.3/1984, p.77. 206 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.951/1975, RRD nr.4/1976, p.56.

122

inculpatului un spor207. Acelaşi principiu nu permite înlocuirea

suspendării condiŃionate a executării pedepsei cu executarea acesteia

de către condamnat la locul de muncă208.

Aspectele de drept procesual pot şi ele determina o agravare a

situaŃiei inculpatului. Aşa s-a decis în cazul când instanŃa superioară

a schimbat încadrarea dintr-o infracŃiune la plângere prealabilă în

alta la care acŃiunea penală se exercită din oficiu209.

Deşi în practică majoritatea împrejurărilor de agravare a

situaŃiei în propriul apel vizează pe inculpat, aceasta nu exclude

aplicarea principiului în egală măsură tuturor părŃilor. Astfel, în

apelul părŃii civile care are în vedere numai obligarea inculpatului –

achitat pentru lipsa unui element constitutiv al infracŃiunii – la plata

despăgubirilor, nu se poate schimba temeiul achitării reŃinându-se

inexistenŃa faptei, pentru că prin aceasta se creează o situaŃie mai

grea pentru partea civilă care a declarat apelul, întrucât achitarea în

temeiul art.10 lit.a obligă instanŃa penală să refuze acordarea

despăgubirilor civile210.

Pot constitui agravări ale situaŃiei părŃii civile în urma unui apel,

împrejurări cum ar fi: înlăturarea solidarităŃii inculpaŃilor la plata

despăgubirilor civile, obligarea părŃii la plata cheltuielilor judiciare

când anterior fusese absolvită de o asemenea îndatorire etc. Pentru

partea vătămată principiul capătă anumite particularităŃi, având în

vedere că aceasta poate exercita deseori apelul, nu pentru a-şi crea o

situaŃie mai bună, ci pentru o corectă realizare a actului de justiŃie.

De aceea, s-a arătat pe bună dreptate că nu se poate considera

agravată situaŃia apelantului parte vătămată, dacă în urma căii de 207 Trib. Suprem, în complet de 7 judecători, dec. pen. nr.56/1976, RRD nr.4/1977, p.63; Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.2/1987, p.73. 208 Trib. Suprem, secŃ. pen. dec. nr.726/1984, RRD nr.4/1985, p.71. 209 Trib. Timiş dec. pen. nr.69/1978, RRD nr.1/1979, p.44. 210 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1417/1973, RRD nr.9/1973, p.159.

123

atac inculpatul ar fi achitat sau i s-ar micşora pedeapsa aplicată de

prima instanŃă211.

Regula „non reformatio in pejus” este aplicabilă tuturor

titularilor care pot exercita apelul, cu excepŃia procurorului.

Excluderea este pe deplin întemeiată, fiindcă raŃiunile care justifică

admiterea regulii respective pentru părŃi nu găsesc explicaŃie în

ipoteza apelului introdus de procuror. Acesta nu urmăreşte prin apel

obŃinerea unei situaŃii mai favorabile pentru sine, ci exercită căile de

atac în scopul justei soluŃionări a cauzelor penale.

Totuşi, implicaŃii ale regulii „non reformatio in pejus” există şi în

cazul procurorului, având în vedere că acesta poate exercita apelul în

favoarea unei părŃi. În asemenea situaŃii art.372 alin.2 a asimilat

apelul procurorului cu cel introdus de partea însăşi212, prevăzând că

instanŃa de apel nu poate agrava situaŃia părŃii în favoarea căreia

procurorul a declarat apel.

4. Efectul extensiv. Acest efect al apelului este consacrat în

art.373 C.p.p., unde se arată că instanŃa de apel examinează cauza

prin extindere şi cu privire la părŃile care nu au declarat apel sau la

care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinŃa lor fără să le

poată crea însă o situaŃie mai grea.

Efectul extensiv este prevăzut de lege pentru a oferi posibilitatea

ca o cale de atac introdusă de o parte să folosească tuturor părŃilor

care aparŃin aceluiaşi grup procesual (consortium litis), cu privire la

care există o indivizibilitate de situaŃie sau care au un interes comun

cu apelantul (de exemplu, apelul unui inculpat sau a unei părŃi civile

se poate extinde la alt inculpat sau alte părŃi civile; tot astfel, apelul

211 Vezi, I.Tanoviceanu, V.Dongoroz, Tratat de drept şi procedură penală, vol.V, Bucureşti 1927, p.456. 212 Noul cod de proc.pen. şi codul de procedură anterior – prezentare comparativă, Bucureşti, p.306.

124

inculpatului cu privire la latura civilă se poate extinde asupra părŃii

civilmente responsabile şi invers).

Temeiul juridic al efectului extensiv constă în necesitatea de a

da o rezolvare concordantă cauzelor penale în care există grupuri

procesuale şi el se aplică exclusiv părŃilor, neputând viza situaŃia

altor apelanŃi (martori, experŃi, interpreŃi sau alŃi titulari indicaŃi de

art.362 lit.e C.p.p.)213.

Între membrii grupurilor procesuale există o anumită

solidaritate procesuală. Această solidaritate are ca rezultat

răsfrângerea oricărui act procesual îndeplinit de unul din membrii

grupului asupra celorlalŃi, atunci când priveşte un aspect obiectiv214.

Solidaritatea procesuală trebuie deosebită de celelalte aspecte de

solidaritate derivate din reglementările de drept material (de exemplu,

în cazul rixului - art.322 C.p.). În rezolvarea efectului extensiv al

apelului se va avea în vedere numai solidaritatea procesuală215.

Apelul declarat de unul din membrii grupului procesual, putând

avea consecinŃe asupra celorlalŃi, impune schimbarea soluŃiilor şi în

privinŃa acestora. Dacă modificările nu ar opera cu privire la părŃile

care nu au declarat apel, pentru persoane aflate în situaŃii identice

sau asemănătoare cu cea a apelanŃilor, s-ar putea ajunge în cauză la

rezolvări discordante216.

Apelul declarat de o parte profită şi celor care nu au declarat

apel217.

În cazul intervenirii unei legi mai favorabile ulterior judecării

cauzei în primă instanŃă, s-a hotărât că nu există nici un impediment

213 Gh.Brenciu, V. Panturescu, ConsideraŃii asupra efectului extensiv al recursului penal, RRD nr.2/1975, p.10-13. 214 V. Dongoroz ş.a., ExplicaŃii teoretice, p.229. 215 M.C.Ardeleanu, Cu privire la efectul extensiv al recursului în cazul infracŃiunii de încăierare (art.322 C.p.), RRD nr.3/1980, p.35-36. 216 Gh.Chivulescu, Efectul extensiv al recursului penal şi limitele sale, RRD nr.6/1969, p.73. 217 Trib. Suprem, secŃ.pen. complet milit. dec. nr.88/1970, Repert.pract., vol.I, p.374.

125

ca normele acesteia să fie aplicate ca urmare a efectului extensiv al

apelului şi inculpatului care nu a declarat apel218.

Efectul extensiv al apelului are o singură limitare principală.

InstanŃa de apel judecând apelul cu privire la părŃile care nu l-au

declarat sau la care apelul nu se referă şi modificând soluŃia dată

anterior în privinŃa acestora, nu le poate crea o situaŃie mai grea. Din

moment ce situaŃia celui care a folosit calea de atac nu poate fi

agravată, nici situaŃia celorlalŃi, în folosul cărora se extinde calea de

atac nu poate fi evident înrăutăŃită.

SecŃiunea VII

Procedura de judecare a apelului.

SoluŃiile pronunŃate în apel.

1. Judecarea apelului.

Judecarea apelului se face având în vedere toate dispoziŃiile

generale înserate în primul capitol al titlului referitor la judecată

(art.287-312). Suplimentar urmează a se Ńine seama şi de dispoziŃiile

art.375-383 a căror analiză se face mai jos.

Ca şi judecata în primă instanŃă, apelul are aceleaşi trei mari

diviziuni: o etapă premergătoarea, judecata propriu-zisă a apelului,

deliberarea şi soluŃionarea cauzei.

În cadrul primului paragraf nu sunt prezentate decât primele

două etape. Aspectele legate de soluŃionarea cauzei, se vor analiza în

paragraful următor, referitor la rezolvarea apelului.

218 Vezi G.Antoniu, V.Papadopol, M.Popovici, B.Ştefănescu, Îndrumările date de Plenul Tribunalului Suprem şi noua legislaŃie penală, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1971, p.324-344.

126

După investirea instanŃei de apel ca urmare a declarării acestei

căi de atac şi primirea dosarului cauzei, se fixează termen pentru

judecată (art.375). La înaintarea dosarului către instanŃa de apel,

prima instanŃă Ńine seamă, când este cazul, de eventualele limitări în

timp impuse de lege (de ex. în cadrul procedurii urgente, art.477

alin.2 prevede obligaŃia înaintării dosarului în următoarele 24 de ore

de la declararea apelului).

Judecarea apelului se face cu aplicarea tuturor dispoziŃiilor

corespunzătoare valabile la citarea în primă instanŃă.

PrezenŃa inculpatului arestat la judecarea apelului este

obligatorie (art.375 alin.3). Regula este de generală aplicaŃie219.

Lipsa la judecată a celorlalte părŃi regulat citate, indiferent că

sunt apelanŃi sau intimaŃi, nu împiedică judecarea apelului.

Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie

oricare ar fi obiectul cauzei (art.376).

DispoziŃia art.376 este utilă, întrucât este înlăturată astfel orice

nedumerire sau echivoc care s-ar putea ivi faŃă de participarea

procurorului în unele situaŃii, cum ar fi cazul când apelul vizează

exclusiv latura civilă a cauzei, cheltuielile de judecată pretinse de un

martor etc.

În apel părŃile dobândesc o denumire proprie: apelant (cel care a

declarat apelul) şi intimat (cel la care se referă apelul).

Judecarea apelului în şedinŃă cunoaşte aceleaşi activităŃi de

început cu caracter preliminar şi organizatoric ca şi şedinŃa în primă

instanŃă, cu excluderea aspectelor care nu sunt corespunzătoare

apelului (de pildă, nu se face strigarea nominală a martorilor şi

înlăturarea lor din sala de şedinŃă). Acesta rezultă implicit din

219 Aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie şi în cazul în care este arestat în altă cauză (CSJ, SecŃia Penală, decizia nr. 2439/2001. Buletinul jurisprudenŃei, p. 1092)

127

începutul dispoziŃiei nr.377 C.p.p. După apelul părŃilor şi constatările

de rigoare asupra caracterului complet al procedurii de citare, părŃile

pot formula cereri sau ridica excepŃii (de exemplu, se poate cere

amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, se pot formula cereri de

recuzare a unui membru al completului de judecată, etc.).

Dacă judecata se amână pentru diferite motive, grefierul

întocmeşte o încheiere potrivit art.305. În caz de amânare, părŃile

prezente iau termenul în cunoştinŃă şi nu se mai citează ulterior,

chiar dacă lipsesc la vreunul din acele termene (art.291 alin.3); în

schimb militarii şi deŃinuŃii trebuie citaŃi la fiecare termen.

Cu prilejul judecării, instanŃa de apel verifică hotărârile atacate

pe baza lucrărilor şi materialului probator existent la dosar şi a

oricăror înscrisuri noi.

În literatura de specialitate s-a precizat că prin „înscrisuri noi”

trebuie înŃelese numai actele şi documentele care se cuprind în

categoria înscrisurilor ca mijloace de probă în sensul legii de

procedură penală şi care nu au fost înfăŃişate primei instanŃe220.

O problemă pusă în legătură cu prezentarea înscrisurilor noi

este de a şti până când acestea se pot depune. În lipsa unor dispoziŃii

exprese, se conchide că ele pot fi deduse în faŃa instanŃei de apel

oricând, până la încheierea dezbaterilor.

La apel cercetarea judecătorească poate lipsi. Ea este prezentă

în situaŃia în care, cu prilejul judecării apelului, instanŃa

administrează probe noi pe care le consideră necesare (deci nu numai

înscrisuri). În acest sens, în cazul în care se invocă probe noi, trebuie

să se arate aceste probe şi mijloacele de probă cu ajutorul cărora pot

fi administrate. Probele noi pot fi invocate şi de instanŃă din oficiu cât

şi de apelant în motivele de apel. 220 I.Neagu, opt.cit, p.556; Gr. Theodoru, op.cit., p.166.

128

Administrarea probelor are loc fără ca, în prealabil, să se admită

apelul.

În apel activitatea de judecată este concentrată în principal la

momentul dezbaterilor. Dezbaterile, ca şi la prima instanŃă, constau

în cuvântul procurorului şi părŃilor, cu deosebirea că ordinea în care

se dă cuvântul este diferită.

Art.377 prevede că preşedintele completului dă cuvântul părŃilor

în următoarea ordine: apelant, intimat, procuror.

Dacă apelul este declarat de procuror sau dacă apelul acestuia

figurează printre căile de atac ale celorlalŃi titulari, primul cuvânt se

acordă procurorului. ParticipanŃii au dreptul la replică.

Art.377 alin.4 C.p.p., prevede că inculpatul are cel din urmă

cuvânt. Această dispoziŃie sub aspectul mecanismului procesual se

aseamănă cu norma înscrisă în art.341, dar ca natură este diferită de

ceea ce constituie la prima instanŃă ultimul cuvânt al inculpatului.

Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate, dispoziŃia înscrisă în

art.377 alin.4, devine aplicabilă numai în măsura în care a avut loc

un schimb de replici221. Pe de altă parte, dreptul acesta al

inculpatului de a vorbi cel din urmă poate fi exercitat şi prin apărător,

nefiind un drept exclusiv personal, aşa cum se subliniază expres în

art.341.

2. SoluŃiile pronunŃate în apel (rezolvarea apelului).

GeneralităŃi. După judecarea apelului completul deliberează în

vederea adoptării unei soluŃii. Deliberarea poartă asupra verificării

hotărârii judecătoreşti atacate, atât în lumina motivelor invocate de

221 V. Dongoroz, ExplicaŃii teoretice, p.232.

129

părŃi cât şi cu privire la toate celelalte aspecte pe care instanŃa de

apel este obligată să le observe din oficiu în virtutea rolului său activ.

InstanŃa deliberează pe baza lucrărilor materialului din dosar, a

eventualelor înscrisuri noi depuse de părŃi şi probelor noi

administrate.

Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută.

În soluŃionarea apelului, instanŃa poate da o nouă apreciere

probelor dosarului fiind obligată să se pronunŃe asupra tuturor

motivelor de apel222.

SoluŃiile la judecata în apel prevăzute în art.379 pot fi grupate în

două mari categorii în funcŃie de respingerea sau admiterea apelului.

Respingerea apelului. Potrivit art.379 există trei situaŃii în care

se respinge apelul şi anume când este: a) tardiv; b) inadmisibil; c)

neîntemeiat.

Declararea apelului peste termenul legal duce la tardivitatea

acestuia, iar termenul fiind peremptoriu instanŃa are obligaŃia

respingerii apelului, de plano, fără a se mai examina legalitatea şi

temeinicia lui. Apelul introdus tardiv nu permite investirea instanŃei

superioare cu dreptul de control al hotărârii primei instanŃe. Efectul

depăşirii termenului fixat de lege prin exercitarea apelului se poate

înlătura numai în cazul repunerii în termen sau a apelului peste

termen.

Inadmisibilitatea apelului este determinată de folosirea lui în

afara condiŃiilor stabilite de lege. Inadmisibilitatea se poate manifesta

în deosebi în legătură cu două aspecte principale: apelul se exercită

222 Nerespectarea acestei obligaŃii atrage la casarea deciziei instanŃei de apel în temeiul art. 3859 pct. 171 C.p.p. şi rejudecarea apelului (CSJ, SecŃia Penală, decizia nr. 1071/1999. Buletinul jurisprudenŃei, p. 1090)

130

împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apelare; apelul se declară

cu depăşirea limitelor în care se poate introduce de diferiŃi apelanŃi223.

De exemplu, se respinge ca inadmisibil apelul declarat împotriva

sentinŃei pronunŃate de judecătorie cu privire la o infracŃiune pentru

care instanŃa a fost sesizată prin plângere prealabilă. Dacă în cursul

judecăŃii în primă instanŃă partea vătămată a declarat că revine

asupra cererii făcute la urmărirea penală de a i se acorda despăgubiri

şi susŃine că nu mai are pretenŃii faŃă de inculpat, prin aceasta pierde

calitatea de parte civilă şi în consecinŃă apelul său împotriva sentinŃei

prin care nu i s-au acordat despăgubiri este inadmisibil224.

Apelul inadmisibil sau apelul tardiv nu produce efectul extensiv.

Dacă hotărârea atacată este legală şi temeinică, criticile aduse

prin apel fiind neîntemeiate, hotărârea primei instanŃe se menŃine, iar

apelul se respinge ca neîntemeiat.

Spre deosebire de situaŃiile anterioare în care respingerea

apelului nu implică o judecată asupra hotărârii atacate, în acest

ultim caz instanŃa de apel trebuie să examineze şi fondul cauzei.

În literatura de specialitate s-a ridicat problema respingerii

apelului când lipseşte interesul pentru apelant avându-se în vedere

că una din raŃiunile fundamentale ale existenŃei căilor de atac este

folosirea lor în interesul părŃilor225. Cu privire la aceasta s-a susŃinut

că soluŃia respingerii apelului pe considerentul lipsei de interes nu

poate fi acceptată atâta vreme cât respingerea apelului fără

examinarea fondului este permisă numai în cazul tardivităŃii şi

inadmisibilităŃii226.

223 Apelul declarat după dezbaterii chiar înainte de pronunŃarea hotărârii nu poate fi respins ca inadmisibil deoarece un asemenea caz de inadmisibilitate nu este prevăzut de lege. (CSJ, SecŃia Penală, decizia nr. 2342/1999. Buletinul jurisprudenŃei, p. 1090) 224 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec. nr.6064/1971, RRD nr.6/1972, p.169. 225 D.Mihăescu, op.cit, p.181. 226 R.Lucinescu. Cu privire la respingerea recursului ca lipsit de interes. RRD nr.1/1971, p.95.

131

Admiterea apelului. Art.379 pct.2 prevede că în caz de

admitere a apelului consecinŃa este desfiinŃarea hotărârii atacate.

Art.382 completează dispoziŃia de mai sus, precizând că desfiinŃarea

poate fi totală sau parŃială.

În cazul desfiinŃării totale hotărârea se infirmă în întregime, dar

în limitele prevăzute de art.371 şi art.373 adică Ńinându-se seama de

efectul devolutiv şi efectul extensiv al apelului.

DesfiinŃarea parŃială are un caracter limitat, fiind supuse

acesteia numai anumite aspecte ale hotărârii. DesfiinŃarea parŃială

este menŃionată de art.382 alin.2 şi priveşte unele fapte sau persoane

ori anumite aspecte ale laturii penale sau civile sub condiŃia ca o

astfel de desfiinŃare să nu împiedice justa soluŃionare a cauzei.

Judecata în apel a inculpatului în stare de arest nu împiedică,

în caz de desfiinŃare a hotărârii, menŃinerea de către instanŃa de apel

a măsurii de prevenŃie.

Pentru admiterea apelului şi desfiinŃarea hotărârii atacate

art.379 pct.2 nu pune expres o condiŃie generală presupunând că

hotărârea poate fi necorespunzătoare din orice punct de vedere.

CondiŃia fiind îndeplinită, instanŃa desfiinŃează hotărârea,

aceasta constituind modalitatea generală de admitere a apelului.

În concret art.379 pct.2 prevede că în urma admiterii apelului şi

desfiinŃării primei hotărâri, instanŃa de control judiciar are la

îndemână două variante: a) pronunŃarea unei noi hotărâri de către

instanŃa de apel; b) dispunerea unei noi judecăŃi de către instanŃa a

cărei hotărâri a fost desfiinŃată (eventual o altă instanŃă

corespunzătoare).

132

Admiterea apelului, desfiinŃarea hotărârii primei instanŃe şi

pronunŃarea unei noi hotărâri de către instanŃa de apel (art.379

pct.2 lit.a).

În urma judecării apelului instanŃa superioară poate constata

viciile pe care le prezintă hotărârea primei instanŃe, fie pe baza

motivelor invocate de apelanŃi, fie din oficiu. În toate cazurile

hotărârea atacată urmează a fi desfiinŃată.

EvidenŃierea şi stabilirea lipsurilor pe care le prezintă hotărârea

atacată este posibilă chiar în cazul judecării apelului fără a mai fi

nevoie de o altă judecată în fond.

Complexitatea cauzelor penale nu permite de fiecare dată ca

natura juridică reformatoare a apelului să se manifeste pe o bază atât

de simplă. Deseori, desfiinŃarea hotărârii primei instanŃe şi înlocuirea

ei cu altă hotărâre impune o nouă judecată în fond. De pildă,

necesitatea unei noi judecăŃi în fond apare când starea de fapt este

pusă sub semnul îndoielii sau urmează să se schimbe, respectiv

adevărul se conturează sub alt aspect ceea ce presupune o nouă

probaŃiune în cauză, administrarea altor mijloace de probă,

implicarea unor fapte sau persoane noi.

În asemenea ipoteze, frecvent întâlnite în cauză apelul îşi

dublează valenŃele pentru că pe lângă natura sa de cale de atac

îmbracă practic şi formele de judecată în primă instanŃă. De aceea, se

obişnuieşte a se spune că apelul repetă la un nivel superior judecata

în fond.

De câte ori are loc judecarea în fond a cauzei de către instanŃa

de apel după desfiinŃarea hotărârii, aceasta se realizează potrivit

dispoziŃiilor cuprinse în partea specială, titlul II cap. 1 şi 2 care se

133

aplică în mod corespunzător (art.384 C.p.p.). Pentru pronunŃarea noii

hotărâri instanŃa de apel v-a proceda potrivit art.345 şi următ. C.p.p.

Admiterea apelului, desfiinŃarea hotărârii primei instanŃe şi

dispunerea rejudecării de către instanŃa a cărei hotărâri a fost

desfiinŃate (art.379 pct.2 lit.b). Extrapolând o terminologie uzitată în

limbajul de specialitate se poate spune că apare în acest caz o

desfiinŃare a hotărârii cu trimitere spre o nouă judecată tot la prima

instanŃă.

Cazurile de trimitere spre o rejudecare a cauzei de către prima

instanŃă sunt limitativ înscrise în lege. În urma admiterii apelului

rejudecarea cauzei de către prima instanŃă este posibilă numai în

următoarele ipoteze:

- judecarea cauzei la prima instanŃă a avut loc în lipsa unei

părŃi nelegal citate;

- judecarea cauzei a avut loc în absenŃa părŃii care deşi legal

citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinŃa

instanŃa despre această imposibilitate;

- hotărârea primei instanŃe a lăsat nerezolvat fondul cauzei227;

- hotărârea instanŃei a fost desfiinŃată pentru motive de

incompetenŃă. În această ultimă ipoteză instanŃa de apel va

dispune rejudecarea cauzei de către instanŃa competentă,

după lege.

InstanŃa de trimitere este totdeauna prima instanŃă sau una

corespunzătoare (având competenŃă, potrivit legii) care va judeca

potrivit tuturor regulilor aplicabile judecăŃii în primă instanŃă.

SentinŃa pronunŃată va putea fi atacată din nou cu apel.

227 NepronunŃarea de către instanŃa de fond cu privire la una din infracŃiunile imputate echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei şi impune trimiterea cauzei la prima instanŃă spre rejudecare. (Tribunalul Bucureşti, SecŃia I Penală, decizia nr. 940/1997. Culegere de practică., p. 184)

134

SecŃiunea VIII

Alte aspecte legate de rezolvarea cauzei în apel.

SoluŃii şi chestiuni complimentare. Dacă hotărârea este

desfiinŃată pentru că s-a constatat existenŃa vreuneia din situaŃiile

arătate în art.333 se dispune restituirea cauzei procurorului pentru a

lua măsuri în vederea completării urmăririi penale.

Restituirea are loc cu indicarea faptelor şi împrejurărilor ce

urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă ce se vor folosi.

InstanŃa de apel nu poate restitui dosarul procurorului când constată

că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necorespunzător

pentru că potrivit art.332 reluarea urmăririi penale este posibilă

numai dacă nu s-a depăşit momentul cercetării judecătoreşti.

Hotărârea prin care instanŃa de apel dispune restituirea pentru

completarea urmăririi poate fi atacată cu recurs de procuror şi orice

persoană ale cărei interese au fost vătămate.

Deliberând asupra apelului instanŃa face când este cazul

aplicarea dispoziŃiilor privitoare la reluarea dezbaterilor şi a celor

privitoare la repararea pagubei228, la măsurile asiguratorii, la

cheltuielile judiciare şi la orice alte probleme ce ar putea influenŃa

soluŃionarea completă a apelului. De asemenea, instanŃa de apel

verifică dacă s-a făcut o justă aplicare de către prima instanŃă a

dispoziŃiilor privitoare la computarea reŃinerii şi arestării preventive şi

adaugă dacă este nevoie timpul de arestare scurs după pronunŃarea

hotărârii atacate.

228 Când prin sentinŃă acŃiunea civilă a fost respinsă, în lipsa apelului părŃii civile, apelul procurorului nu poate conduce la obligarea inculpatului la despăgubiri civile (CSJ, SecŃia Penală, decizia nr. 313/2001. Curierul judiciar nr. 6/2002, p. 108)

135

În caz de desfiinŃare a hotărârii primei instanŃe când inculpatul

se află în stare de arest se va examina dacă menŃinerea măsurii

preventive se mai justifică. InstanŃa de apel poate menŃine starea de

arest dacă aceasta este necesară pe timpul rejudecării cauzei. Când

desfiinŃarea hotărârii atacate este urmată de pronunŃarea unei

achitări ori pronunŃării încetarea procesului penal, punerea în

libertate a inculpatului arestat devine obligatorie, prevederile art.140

şi art.350 urmând a fi aplicate în mod corespunzător.

ConŃinutul hotărârii instanŃei de apel. Hotărârea instanŃei de

apel se materializează într-o decizie al cărei conŃinut este dat de

art.393 C.p.p. Ca orice hotărâre judecătorească decizia cuprinde trei

părŃi: partea introductivă, expunerea şi dispozitivul.

În partea introductivă a deciziei se includ toate menŃiunile

prevăzute în art.355 şi a căror analizări s-au făcut cu ocazia studiului

hotărârii date în primă instanŃă. În expunere se indică temeiurile de

fapt şi de drept care au dus după caz la respingerea sau admiterea

apelului precum şi temeiurile care au prilejuit adoptarea oricărei

soluŃii din cele arătate în art.379 pct.2. InstanŃa de apel are obligaŃia

să motiveze soluŃia numai în raport cu criticile formulate de apelant şi

cu aspectele în privinŃa cărora a infirmat soluŃia în baza efectului

devolutiv al apelului229. Dispozitivul cuprinde soluŃia dată de instanŃa

de apel, data pronunŃării deciziei şi menŃiunea că pronunŃarea s-a

făcut în şedinŃă publică.

Afară de acest conŃinut general, art.383 prevede că decizia mai

cuprinde după caz următoarele menŃiuni:

- când inculpatul s-a aflat în stare de deŃinere expunerea şi

dispozitivul vor preciza timpul care se deduce din pedeapsă;

229 Trib. Suprem, secŃ.pen., dec. nr.127/1974, RRD nr.1/1975, p.67

136

- când s-a dispus rejudecarea trebuie indicat ultimul act

procedural valabil de la care procesul penal urmează a se

relua;

- când după desfiinŃarea hotărârii primei instanŃe s-a dispus

restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi

penale se Ńine seama şi de dispoziŃiile art.333 alin.2

indicându-se motivele restituirii şi faptele ce urmează a fi

constatate cu precizarea mijloacelor de probă care se vor

administra.

Rejudecarea cauzei după desfiinŃarea hotărârii primei

instanŃe. Limitele rejudecării. Rejudecarea după desfiinŃarea

hotărârii primei instanŃe nu înseamnă o activitate procesuală de

acelaşi volum şi întindere ca judecata anterioară. Este firesc ca

activitatea de rejudecare să cunoască anumite limite rezultate din

controlul judiciar efectuat de instanŃa de apel230. Aceste limitări sunt

de ordin procesual sau substanŃial.

Sub aspect procesual limitarea activităŃii de rejudecare are în

vedere prevederea din hotărârea instanŃei de apel ce indică ultimul

act procedural rămas valabil de la care procesul penal îşi reia cursul.

În aceeaşi concepŃie practica a hotărât că instanŃa de trimitere

aflându-se în faŃa unor probe valabil administrate anterior nu are

obligaŃia să le readministreze, cu excepŃia situaŃiilor în care aceasta

ar fi necesar pentru aflarea adevărului231. Dimpotrivă dacă prima

instanŃă nu a fost corect constituită, probele nefiind administrate

legal se reia întreaga cercetare judecătorească, începând cu

ascultarea inculpatului232.

230 V.Dongoroz ş.a., opt.cit, p.246. 231 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.3292/1972. Culegere de decizii pe 1972, p.180. 232 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.1717/1978, Repert.pract. vol.II, p.354.

137

Sub aspect substanŃial, având în vedere că deseori desfiinŃarea

hotărârii are un caracter parŃial, art.385 alin.3 precizează că atunci

când desfiinŃarea priveşte numai unele fapte sau persoane, ori are în

vedere numai latura penală sau civilă, instanŃa care rejudecă se

pronunŃă în limitele în care hotărârea a fost desfiinŃată233.

Regula înscrisă în art.385 alin.1 obligă instanŃa de trimitere, ca

în cadrul rejudecării să se conformeze hotărârii instanŃei de apel în

măsura în care situaŃia de fapt se schimbă. În practică s-a ridicat

problema dacă conformarea trebuie să fie riguroasă sau i se va da

curs în principiu şi s-a considerat că interpretarea din urmă este cea

corectă. De pildă, dacă instanŃa de apel a indicat lămurirea

contradicŃiei dintre două declaraŃii prin efectuarea unei confruntări,

instanŃa de trimitere – cu acordul părŃilor – poate renunŃa la

efectuarea acestui mijloc probatoriu, când adevărul a fost aflat prin

administrarea de probe care înlătură contradicŃia anterioară.

IndicaŃiile instanŃei de apel nu mai sunt obligatorii, în măsura în

care situaŃia de fapt avută în vedere cu ocazia judecării apelului se

schimbă în urma cercetării judecătoreşti efectuate în cadrul

rejudecării. ObligaŃia instanŃei de rejudecare de a se conforma

hotărârii instanŃei de apel se menŃine, numai dacă situaŃia de fapt

rămâne aceeaşi234. Pornind de la această teză trebuie considerată

întemeiată orice cerere a părŃilor de administrare a unor noi probe,

prin care se tinde la modificarea situaŃiei anterioare de fapt. Este

greşită hotărârea prin care s-a respins cererea de audiere a unor

martori, cu motivarea că faptele au fost stabilite de instanŃa

233 Se pot administra probe în cadrul rejudecării după desfiinŃare, numai privitor la faptele şi persoanele la care se referă partea din hotărâre care a făcut obiectul desfiinŃării (Trib. Braşov, dec.pen. nr.284/1972, RRD nr.11/1972, p.169). 234 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1111/1976, Culegeri de decizii din anul 1976, p.479.

138

superioară şi că instanŃa de trimitere trebuie să se conformeze

acesteia potrivit art.385 C.p.p.235

Dacă hotărârea a fost desfiinŃată în apelul procurorului declarat

în defavoarea inculpatului sau în apelul părŃii vătămate, instanŃa de

rejudecare poate pronunŃa o pedeapsă mai grea decât cea arătată în

art.372 alin.2 şi art.373 neaplicându-se regula „non reformatio in

pejus” (art.385 alin.2). Pera contrario agravarea situaŃiei inculpatului

nu poate avea loc în cadrul rejudecării cauzei în alte ipoteze.

Norma înscrisă în art.385 alin.2 are drept scop nu numai

precizarea unei excepŃii a neaplicării regulii „non reformatio in pejus”,

care s-ar fi desprins oricum din reglementările cuprinse în art.372.

RaŃiunea dispoziŃiei din art.385 alin.2 trebuie căutată în limitarea

care s-a dorit a se face între aspectele susceptibile de a fi modificate

în urma rejudecării, în raport cu cele care nu mai pot fi schimbate

intrând în autoritate de lucru judecat.

În conformitate cu aceasta în practică s-a hotărât, că din

moment ce instanŃa superioară a respins calea de atac a inculpatului

şi a admis pe cea a procurorului, desfiinŃând hotărârea atacată

numai cu privire la o pedeapsă, instanŃa care a rejudecat a procedat

corect şi a respectat dispoziŃiile art.385, când nu a examinat şi alte

aspecte intrate în puterea lucrului judecat236.

În apel se pronunŃă o decizie, atât când instanŃa respinge apelul,

cât şi atunci când admite calea de atac şi desfiinŃează hotărârea

primei instanŃe impunând în locul ei o altă hotărâre.

Dimpotrivă, când instanŃa de apel admite calea de atac şi

desfiinŃează hotărârea primei instanŃe trimiŃând cauza spre o

rejudecare (art.379 pct.2 lit.b), judecata se reia la primul nivel. Ca

235 Trib.Suprem, secŃ.milit., dec. nr.77/1982, RRD nr.10/1983, p.73-74. 236 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.1400/1975, RRD nr.6/1976, p.53.

139

atare, hotărârea pronunŃată de prima instanŃă va fi o sentinŃă,

împotriva căreia, în lipsa unei interdicŃii exprese, se poate declara din

nou apel, potrivit principiului general înscris în art.361 ce permite

apelarea oricărei sentinŃe pronunŃate în prima instanŃă.

140

CAPITOLUL IV

JUDECATA ÎN RECURS

SecŃiunea I

NoŃiuni introductive

În urma noii organizări judecătoreşti din România a fost

necesară o restructurare esenŃială a căilor de atac, fiind obligatorie

schimbarea în mod corespunzător a mecanismului gradelor de

jurisdicŃie. Această cerinŃă a impus o concepŃie şi reglementare cu

totul diferită a recursului penal, aliniindu-l. în mare, modului în care

fusese conceput în tradiŃia juridică românească, dar conferindu-i şi

numeroase valenŃe noi237.

Calea de atac a recursului, în reglementarea actuală introdusă

prin Legea nr.45/1993 este aşezată conceptual în mod diferit faŃă de

felul în care instituŃia a fost disciplinată în codul din 1969. Aceasta a

impus nevoia unor modificări ale Codului de procedură penală în care

să se reflecte măsuri de tehnică legislativă şi redacŃională

corespunzătoare.

În cadrul capitolului referitor la căile de atac în locul primei

secŃiuni care se referea la recurs a fost trecut apelul. Noua

reglementare a fost intercalată între fostele art.385 şi art.386 prin

folosirea sistemului de indici. În felul acesta s-a ajuns ca normarea

complexă şi amplă a recursului să fie înscrisă în 19 articole distincte

237 Vezi Gh. MateuŃ. Noua reglementare a recursului. Dreptul nr.2/1995. Gr.Theodoru. ContribuŃii la caracterizarea recursului în actuala reglementare. RDP nr.1/1996.

141

înseriate toate la art.385 cu indici corespunzător de la art.3851 la

art.38519.

În urma modificărilor aduse legislaŃiei prin Legea nr.45/1993,

recursul reprezintă diferenŃiat al doilea sau al treilea grad de

jurisdicŃie în funcŃie de posibilitatea intentării sau nu a apelului

împotriva primei hotărâri atacate238.

În succesiunea normală a procedurii judiciare recursul urmează

apelului şi în această ordine reprezintă cel de-al treilea grad de

jurisdicŃie. O asemenea alcătuire a procesului nu este însă

obligatorie, iar uneori nici nu se poate realiza, întrucât legea nu

permite apelarea anumitor hotărâri. Hotărârile care nu pot fi atacate

cu apel nu pot rămâne însă pronunŃate în primă şi în ultimă instanŃă.

În aceste cazuri recursul va fi posibil şi fără intervenŃia apelului

reprezentând al doilea şi ultimul grad de jurisdicŃie.

Recursul constituie întotdeauna ultima cale de atac ordinară dar

el nu se poate intenta atâta timp cât hotărârea primei instanŃe poate

fi apelată.

Recursul este o cale de atac în anulare şi are drept scop în caz

de admitere casarea primei soluŃii şi înlocuirea ei cu una diferită.

Referitor la exercitarea acestei căi de atac se pune problema de a

determina până unde merg posibilităŃile de control asupra hotărârii

atacate, respectiv de a stabili dacă prin recurs se poate invoca orice

viciu al hotărârii atacate.

ConcepŃia juridică europeană asupra acestei căi de atac

porneşte de la teza că prin recurs nu se rejudecă litigiul respectiv

fondul cauzei ci doar se fac aprecieri asupra hotărârii date (dacă

corespunde sau nu legii). Se mai susŃine că recursul reprezintă un

mijloc de a repara ilegalităŃile, în cazuri strict determinate, fără a 238 Vezi N.Volonciu. ConsideraŃii privind sistemul gradelor de jusridicŃie. RDP nr.2/1995.

142

duce la o judecată care să poarte asupra fondului. InstanŃa de casare

nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăŃiei şi pedepsei aplicate

aşa cum acest lucru este posibil în cazul apelului judecând exclusiv

dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este

corespunzătoare. Când instanŃa de recurs apreciază că legea a fost

corect aplicată respinge calea de atac, iar în caz de violare a legii

admite recursul şi casează hotărârea nelegală239.

Întrucât aspectele de drept se diferenŃiază uneori destul de dificil

de latura faptică, practic o „casare pură” devine aproape imposibilă.

De aceea, se pune problema de a şti cât de departe se poate merge cu

teza recursului de drept.

Reglementarea română a ocolit sistemul „casării pure” tinzând

către admiterea măcar în anumite limite a împrejurărilor legate de

aspectele de fapt sau a formulării unor cazuri de recurs în care

diferenŃierile sunt greu de făcut respectiv suprapunerile sunt nu

numai de neînlăturat dar deseori şi necesare.

Trecând în revistă cele 22 de puncte ale art.3859 în care sunt

formulate cazurile de recurs regăsim unele în care implicarea laturii

faptice legate de aflarea adevărului nu poate rămâne străină

examinărilor (ex. pct.10, pct.13, pct.15, pct.18 etc.).

Teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea

hotărârilor penale, chiar cu unele atenuări ale principiului, reprezintă

esenŃa recursului numai în cazurile când acesta realizează o cale de

atac care depăşeşte al doilea grad de jurisdicŃie.

Legea a admis pentru recurs două naturi juridice diferite, care

fac ca această cale de atac să se deosebească, după cum constituie o

cale de atac ordinară care survine după ce anterior s-a judecat cauza

în apel, ori dimpotrivă calea recursului – deşi ordinară – intervine ca 239 J.Pradel. op.cit.p.722

143

cel de al doilea grad de jurisdicŃie împotriva sentinŃelor pronunŃate în

primă instanŃă.

Din art.3851 rezultă regula de principiu, că recursul constituie o

cale de atac ordinară îndreptată împotriva unei decizii pronunŃate în

apel numai în condiŃiile prevăzute la lit.e din această normă. Numai

în ipoteza corespunzătoare recursul reprezintă al treilea grad de

jurisdicŃie şi se exercită în cazurile numeroase, dar exclusiv prevăzute

în art.3859 C.p.p. Când recursul se face în asemenea ipoteză nu pot fi

invocate alte motive decât se prevăd în unul din cele 22 puncte

limitativ indicate.

În cazurile prevăzute de art.361 lit.a-d nu se poate face apel

împotriva celor patru categorii de sentinŃe arătate. Exact în aceleaşi

situaŃii însă, art.3851 C.p.p. arată că împotriva sentinŃelor mai înainte

precizate se poate face recurs. În aceste cazuri recursul constituie

singura cale de atac ordinară exercitabilă împotriva hotărârilor

pronunŃate de prima instanŃă.

Un asemenea recurs nu îndeplineşte funcŃiile unei judecăŃi în al

treilea grad de jurisdicŃie şi este firesc să dobândească o natură

juridică diferită de aceeaşi cale de atac exercitată la al treilea nivel de

judecată.

Pentru a nu exista dubii cu privire la o asemenea interpretare în

aşezarea gradelor de jurisdicŃie, cu consecinŃele lor normale asupra

esenŃei juridice a căilor de atac realizate la fiecare nivel, legea a

intervenit textual, cu precizările care se impuneau. Art.3856 alin.3

prevede expres că recursul declarat împotriva hotărârii, care potrivit

legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare

prevăzute în art.3859, iar instanŃa este obligată, în afara temeiurilor

144

invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga

cauză sub toate aspectele.

În acest recurs criticile formulate de titulari pot purta asupra

oricăror aspecte, fără a exista cazuri dinainte stabilite şi restrânse

sau în cea mai mare măsură la aspectele de drept240.

SecŃiunea II

Hotărârile care pot fi atacate cu recurs

Toate hotărârile judecătoreşti, indiferent de categoria din care

fac parte, sunt susceptibile de recurare. De aceea, pot fi atacate cu

recurs atât sentinŃele cât şi deciziile, respectiv încheierile. Pentru

fiecare categorie de hotărâri există limitări şi un regim juridic de

atacare corespunzător. Sediul materiei se află în art.3851 care oferă

liniile directoare în această privinŃă.

Potrivit art.3851 C.p.p., astfel cum a fost modificat prin Legea

nr.141/1996 şi Legea nr.281/2003, pot fi atacate cu recurs:

a) sentinŃele pronunŃate de judecătorii, în cazul infracŃiunilor

menŃionate în art.279 alin.2 lit.a, precum şi în alte cazuri

prevăzute de lege;

b) sentinŃele pronunŃate de tribunalele militare în cazul

infracŃiunilor menŃionate în art.279 alin.2 lit.a şi al

infracŃiunilor contra ordinii şi disciplinei militare sancŃionate

de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

240 Când recursul îndeplineşte funcŃiile unei judecăŃi în apel controlul judiciar vizează atât situaŃia de fapt cât şi chestiunile de drept, ceea ce presupune o nouă judecată în fond. Pentru aceasta, când decide asupra temeiului unei acuzaŃii instanŃa trebuie să procedeze la administrarea de probe (audierea acuzatului, a eventualilor martori etc.). În consecinŃă neprocedând astfel şi respingând calea de atac a inculpatului instanŃa de control judiciar a încălcat art.6 din CEDO (vezi Hotărârea din 1.12.2005, a CurŃii europene a drepturilor omului, cauza Ilişescu şi Chiforec contra României).

145

c) sentinŃele pronunŃate de curŃile de apel şi Curtea Militară de

Apel;

d) sentinŃele pronunŃate de SecŃia penală a Înaltei CurŃi de

CasaŃie şi JustiŃie;

e) deciziile pronunŃate, ca instanŃe de apel, de tribunale,

tribunalele militare teritoriale, curŃile de apel şi Curtea

Militară de Apel, cu excepŃia deciziilor prin care s-a dispus

rejudecarea cauzelor.

Cele patru categorii de sentinŃe la care face referire art.3851

lit.a-d reprezintă un segment relativ redus de cazuri din numărul

total al sentinŃelor posibile.

Calea de atac a recursului nu poate funcŃiona direct împotriva

altor sentinŃe decât cele anume precizate în art.3851 C.p.p. lit.a-d

prin saltul peste grad normal de jurisdicŃie care urmează, respectiv

cel al apelului. Această teză este enunŃată în art.3851 alin.4

arătându-se expres că „nu pot fi atacate cu recurs sentinŃele în

privinŃa cărora părŃile nu au folosit apelul ori când apelul a fost retras

dacă legea prevede această cale de atac. Pentru a se ajunge la casarea

unei sentinŃe este deci obligatorie trecerea prin calea de atac a

apelului ori de câte ori acest lucru este posibil.

SentinŃele recurabile avute în vedere de art.3851 lit.a-d se referă

la hotărâri prin care judecătoriile, tribunalele militare, curŃile de apel,

respectiv SecŃia penală a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie rezolvă

fondul cauzei241.

În art.3851 lit.a în afara sentinŃelor pronunŃate de judecătorii în

cazul infracŃiunilor menŃionate în art.279 alin.2 lit.a se au în vedere

şi alte sentinŃe prevăzute de lege.

241 Este de observat că posibilitatea atacării cu recurs a unor sentinŃe subzistă practic pentru hotărârile instanŃelor de toate gradele cu excepŃia tribunalului şi a Tribunalului Militar Teritorial.

146

Legiuitorul a considerat că celelalte ipoteze eventuale pe care

le-a apreciat recurabile în cazul sentinŃelor se referă la hotărâri din

această categorie, dar prin care instanŃa se dezinvesteşte, fără a

soluŃiona fondul cauzei (art.311 alin.1).

În art.361 se stabileşte regula generală că nici o sentinŃă de

dezinvestire nu este supusă apelului. Când legiuitorul a dorit ca o

hotărâre de dezinvestire să nu fie supusă nici unei căi de atac a

spus-o expres (de ex. art.42 alin.4 referitor la declinarea de

competenŃă). Per a contrario celelalte sentinŃe de dezinvestire nu pot

fi atacate cu apel, recursul fiind însă posibil în toate cazurile.

Se aminteşte în acest context sentinŃa de restituire pentru

completarea urmăririi penale (art.333 alin.3), sentinŃa de dezinvestire

pe motiv că cercetarea a fost efectuată de un organ necompetent

(art.332 alin.3) ş.a.242

Din modul în care această normă completatoare se plasează în

redactarea art.3851, prin înserarea dispoziŃiei la lit.a s-ar putea

considera că întreaga reglementare se reduce la nivelul cadrului avut

în vedere în economia generală a textului. Această interpretare

restrictivă ar conduce la concluzia că cele exprimate anterior cu

privire la recurarea altor sentinŃe decât cele care soluŃionează fondul

cauzei, se aplică exclusiv în cadrul hotărârilor pronunŃate de

judecătorii nu şi de instanŃe de alt grad.

În realitate este vorba de o inadvertenŃă în sistematizarea normei

art.3851, legiuitorul neavând motive să considere, că ceea ce a

prevăzut valabil pentru judecătorie nu ar fi în egală măsură aplicabil

şi pentru sentinŃele de acest gen pronunŃate de alte instanŃe

(tribunale, curŃi de apel etc.)243.

242 A se vedea şi ipotezele prevăzute de art.300 alin.2, art.285 teza I partea finală etc. 243 În acest sens a se vedea şi Gr.Theodoru, op.cit., pag.383.

147

Cu toate că în art.3851 C.p.p., există o singură ipoteză de recurs

împotriva deciziilor şi mult mai numeroase pentru sentinŃe, regula

generală o constituie prima situaŃie. Legiuitorul a considerat

conceptual diferit recursul actual de modul său anterior de

reglementare dându-i în principiu natura juridică corespunzătoare

acceptării acestei instituŃii ca a doua cale de atac ordinară, ceea ce

duce la realizarea recursului ca o formă de judecată constituind al

treilea grad de jurisdicŃie.

Toate deciziile pronunŃate în apel sunt recurabile, cu excepŃia

acelora care dispun reluarea ciclului procesual de la nivelul primei

instanŃe.

Este normal, ca în cazul când apelul a omologat sentinŃa,

eventual greşită a primei instanŃe, calea de atac a recursului să fie

deschisă şi rostul celui de al treilea grad de jurisdicŃie să fie întrutotul

justificat.

Potrivit art.3851 alin.4 teza II persoanele prevăzute în art.362

pot declara recurs împotriva deciziei pronunŃate în apel chiar dacă nu

au folosit apelul dacă prin decizia pronunŃată de instanŃa de apel a

fost modificată soluŃia din sentinŃă şi numai cu privire la această

modificare.

Încheierile pot fi şi ele atacate cu recurs. Întrucât încheierile în

mod obişnuit sunt hotărâri intermediare celor care rezolvă fondul

cauzei sau adiacente numai problemelor legate de esenŃa litigiului,

este firesc să aibă în principiu acelaşi regim şi în recurs ca în cadrul

apelului.

Regula este că încheierile nu se atacă separat decât dacă legea

permite expres aceasta. Art.3851 alin.2 prevede că încheierile pot fi

atacate cu recurs numai odată cu sentinŃa sau decizia recurată. Cele

148

două variante au în vedere că încheierile se pronunŃă ori în cadrul

unei judecăŃi în primă instanŃă ori în cadrul unui apel şi ca atare

premerg fie o sentinŃă fie o decizie. Orice încheiere pronunŃată în una

din situaŃiile prevăzute în art.3851 lit.a-d, în care sentinŃa primei

instanŃe este recurabilă, pot fi atacate cu recurs odată cu sentinŃele

respective. În toate celelalte cazuri, încheierile se atacă odată cu

deciziile pronunŃate de instanŃele de apel.

Dacă recursul se declară împotriva unei sentinŃe sau decizii

calea de atac se consideră exercitată şi împotriva încheierilor, chiar

dacă acestea au fost date ulterior pronunŃării hotărârilor recurate

(art.3851 alin.3)244.

Spre deosebire de apel, la care nu se manifestă abateri de la

regula că încheierile se atacă odată cu fondul cauzei, în cazul

recursului există derogări anume prevăzute de lege, când se permite

atacarea separată a unei încheieri, fără a fi necesară desfăşurarea

integrală a judecăŃii în gradul de jurisdicŃie corespunzător şi abia

ulterior odată cu sentinŃa sau decizia să fie atacate toate hotărârile

adiacente aşa cum consacră teza generală.

Cazurile în care legea permite expres introducerea separată a

unor recursuri sunt destul de numeroase. Astfel, art.141 alin.1 C.p.p.

prevede că încheierea dată în primă instanŃă şi în apel prin care se

dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menŃinerea unei

măsuri preventive poate fi atacată separat cu recurs. InstanŃa poate

lua cu titlu procesual măsura de siguranŃă prevăzută de art.113 sau

art.114 C.p. Încheierea instanŃei de judecată poate fi atacată separat

cu recurs (art.162 alin.6 C.p.p.) ş.a.

244 De pildă după o sentinŃă recurabilă (art.3851 lit.a-d) se pronunŃă o încheiere în care se îndreaptă o eroare materială evidentă din aceste hotărâri potrivit art.195 alin.3. Deşi încheierea s-a dat anterior sentinŃei atacarea oricăreia din hotărâri presupune că exercitarea căii de atac se îndreaptă şi împotriva încheierii.

149

SecŃiunea III

Declararea şi titularii recursului.

Termenul de recurs

Problematica declarării recursului şi efectele acestuia este în

mare măsură asemănătoare cu cea a apelului. Apropierea este

explicabilă în sistemul nostru judiciar prin natura juridică mai

apropiată a recursului faŃă de apel, în procesul penal român ambele

căi de atac având caracter ordinar (recursul în casare neconstituind o

cale extraordinară de atac ca în multe alte legislaŃii).

Această caracteristică face să se înŃeleagă uşor asemănarea

dintre modul în care codul român reglementează declararea şi efectele

apelului şi cele ale recursului. Similitudinile dintre art.3852 – 3858 şi

normele echivalente de la apel (art.362-373) merg frecvent atât de

departe încât anumite dispoziŃii de la recurs au deseori caracter de

trimitere la cele de la instituŃia apelului cu precizarea că aplicarea lor

se face în mod corespunzător.

Cu privire la titularii recursului aceştia sunt identici cu cei de la

apel. Art.3852 prevede că pot face recurs persoanele arătate în art.362

normă care se aplică în mod corespunzător245.

În literatura de specialitate s-a subliniat că pentru a se putea

declara recurs de către persoanele autorizate de lege acestea trebuie

să îndeplinească în principiu două importante condiŃionări: a) să fi

avut calitatea de parte în cauză în momentul când s-a pronunŃat

hotărârea care face obiectul recursului; b) titularul să aibă un interes 245 Pentru detalii a se vedea explicaŃiile date în cap.III „Judecata în apel” – SecŃiunea IV.

150

real în exercitarea căii de atac şi în obŃinerea pe calea casării a unei

alte hotărâri. Aceste condiŃionări se aplică în mod corespunzător şi

procurorului.

Cu privire la primul aspect al problemei edificator este

următorul exemplu: dacă împotriva unei sentinŃe declară apel numai

procurorul pe latura penală evident că faŃă de partea civilă hotărârea

rămâne definitivă cu privire la latura civilă. În aceste condiŃii partea

civilă nu mai poate face recurs împotriva deciziei pronunŃate în apel

chiar dacă ar avea un interes care s-ar repercuta asupra drepturilor

sale pentru că nu era parte în cauză în momentul când s-a dat în apel

decizia care formează obiectul recursului.

În legătură cu interesul recurentului se poate exemplifica

următorul caz: inculpatul faŃă de care s-a pronunŃat o încetare a

procesului penal pentru un motiv prevăzut de lege nu mai poate face

recurs pentru a obŃine încetarea procesului şi pentru alt motiv (de

ex.: împlinirea termenului de prescripŃie).

Potrivit art.3853 alin.1 termenul de recurs este de 10 zile dacă

legea nu dispune astfel.

Împrejurarea că pentru recurs funcŃionează acelaşi termen ca

pentru apel constituie un factor de simplificare a formelor

procedurale care nu obligă justiŃiabilul să reŃină intervale de timp

diferite în cazul folosirii căilor de atac. Subliniem această măsură

legislativă pentru că numeroase reglementări termenul de apel şi

recurs sunt diferenŃiate246.

DispoziŃiile art.366-365 privind data de la care curge termenul,

repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac se

aplică în mod corespunzător (art.3853 alin.2).

246 De pildă în legislaŃia franceză apelul are un termen de 10 zile iar recursul de regulă 5 zile; în reglementarea belgiană are un termen destul de variabil pentru diferite ipoteze dar recursul se poate declara întotdeauna în 15 zile.

151

În legătură cu termenul de la care curge recursul, regulile

pentru determinarea lui dies a quo sunt tot aşa de simple ca şi în

cazul apelului menŃinuse regula generală potrivit căreia momentul

iniŃial se consideră cel al pronunŃării, pentru cei prezenŃi la dezbateri

şi pronunŃare şi cel al comunicării, pentru persoanele prevăzute în

art.363 alin.3 teza II.

Spre deosebire de apel în care în afara termenului general de 10

zile există relativ puŃine abateri de la regulă în cazul recursului

derogările sunt mai numeroase. Astfel, termenul de recurs împotriva

încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării

inculpatului este de 24 ore (art.159 alin.8); termenul de recurs

împotriva sentinŃelor pronunŃate potrivit procedurii speciale aplicabile

unor infracŃiuni flagrante este de 3 zile (art.477); împotriva hotărârilor

care se pronunŃă potrivit art.303 alin. ultim (suspendarea judecăŃii)

termenul de recurs este de 5 zile etc.

Recursul se declară în condiŃiile prevăzute în art.366 şi art.367

care se aplică în mod corespunzător (art.3844 alin.1) părŃile pot

renunŃa la recurs potrivit dispoziŃiilor art.368 şi pot retrage

recursul247 în condiŃiile art.369 care se aplică în mod corespunzător.

De asemenea în privinŃa recursului se aplică în mod

corespunzător şi dispoziŃiile art.364-365 privind repunerea în termen

şi declararea peste termen a apelului (art.3853 alin. ultim).

Toate aceste norme subliniază că la baza declarării, renunŃării şi

retragerii apelului şi recursului precum şi repuneri în termen cât şi

declarării peste termen a apelului şi recursului stau aceleaşi raŃiuni

care duc la reglementări comune248.

247 Legea nu prevede posibilitatea revenirii asupra retragerii recursului ca în cazul renunŃării la recurs. O astfel de cerere este deci inadmisibilă (Curtea Supremă de JustiŃie, dec. pen. nr.7/1999. Buletinul jurisprudenŃei, p.228). 248 Într-o speŃă instanŃa supremă a admis recursul procurorului şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanŃa de apel apreciindu-se că această instanŃă a încălcat prevederile art.369 şi art.484 C.p.p. când a luat act de declaraŃia

152

SecŃiunea IV

Efectele recursului

Efectul suspensiv al recursului. Asemănător apelului şi

recursul suspendă executarea hotărârii atacate, atât cu privire la

latura penală cât şi cu privire la latura civilă (art.3855 C.p.p.).249

Efectul suspensiv al recursului este o regulă care cunoaşte derogări.

Acestea sunt destul de numeroase, cazurile când legea permite

executarea hotărârilor recurate fiind mai frecvente decât în materia

apelului.

Astfel, în afara recursului peste termen, care are aceeaşi bază

legală ca şi apelul peste termen (art.365), recursul nu suspendă

executarea hotărârii când se declară împotriva:

- încheierii date în primă instanŃă sau în apel, prin care s-a

dispus luarea unei măsuri de prevenŃie (art.141 alin.3);

- încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării

inculpatului (art.159 alin.9);

- încheierii prin care s-a confirmat măsura internării medicale

ca măsură de siguranŃă (art.162 alin.6);

- încheierii prin care instanŃa soluŃionează recursul introdus

împotriva luării unei măsuri asiguratorii (art.168 alin.2);

inculpatului minor de retragere a apelului în lipsa reprezentantului legal şi reprezentantului autorităŃii titulare (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, dec.pen. nr.2704/2004, nepublicată). 249 Prin decizia nr.349/2004 Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.3855 C.p.p. sunt constituŃionale (M.Of. nr.952/2004).

153

- încheierii prin care instanŃa250 pronunŃă suspendarea

judecăŃii (art.303 alin.3).

Există situaŃii, când caracterul suspensiv al recursului este

limitat cu privire la persoana care exercită recursul. În acest sens,

art.450 alin.4 prevede, că recursul declarat împotriva unei hotărâri

prin care instanŃa se pronunŃă asupra liberării condiŃionate,

suspendă executarea numai dacă este introdus de procuror.

În doctrină s-a precizat, că suspendarea executării hotărârii în

caz de introducere a recursului, nu se manifestă numai referitor la

pedepsele şi măsurile de siguranŃă luate de instanŃă în rezolvarea

laturii penale, ci în mod egal cu privire la executarea obligaŃiilor

dispuse pe linia soluŃionării laturii civile sau a cheltuielilor judiciare.

De asemenea, s-a emis opinia că dacă recursul nu s-a introdus în

termen, lipsa efectului suspensiv ar trebui să se manifeste imediat şi

nu în momentul respingerii ca tardivă a căii de atac.

În practică s-a apreciat că dacă s-a folosit o cale de atac

inexistentă, prin multiplicarea gradelor de jurisdicŃie peste cele

permise de lege (de exemplu un recurs la recurs) efectul suspensiv al

căii de atac, nu trebuie să se manifeste.

Efectul devolutiv al recursului. InstanŃa judecă recursul

numai cu privire la persoana care l-a declarat, la persoana la care se

referă declaraŃia de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care

recurentul o are în proces (art.3856 alin.1 C.p.p.)251. Sub aceste

aspecte există un paralelism între calea de atac a recursului şi a

250 Este de menŃionat, că norma amintită se referă expres la încheierea dată în primă instanŃă. Considerăm pe cale de interpretare, că nimic nu se opune la atacarea cu recurs şi a unei eventuale suspendări pronunŃate în judecarea unui apel, pentru că ceea ce legiuitorul a urmărit evident, a fost de a nu permite recursul la recurs, împotriva unui ultim grad de jurisdicŃie. 251 DeclaraŃia de recurs şi nu motivele de recurs constituie actul de sesizare a instanŃei de recurs în raport de care devoluează judecata. În consecinŃă, dacă în declaraŃia de recurs procurorul a nominalizat un singur inculpat, iar pentru ceilalŃi inculpaŃi a utilizat formularea „şi alŃii” declaraŃia de recurs produce efecte numai faŃă de inculpatul nominalizat dacă motivele de recurs nu au fost depuse înăuntrul termenului prevăzut de lege (C.S.J. dec. pen. nr.167/2002. Buletinul jurisprudenŃei 1990-2003, p.1106).

154

apelului, întrucât privitor la cea din urmă norma sus-amintită este în

esenŃă aceeaşi cu cea din art.371 alin.1.

Pentru recurs există însă şi o altă limitare în ce priveşte efectul

devolutiv, care nu se întâlneşte în cazul apelului şi aceasta se referă

la motivele pe temeiul cărora se exercită calea de atac. Având în

vedere că recursul nu permite reexaminarea cauzei sub toate

aspectele, ci controlul se efectuează numai în limitele permise de

motivele de casare prevăzute în art.3859, devoluŃiunea vizează

exclusiv aspectele care se constituie ca ipoteze considerate de lege

cazuri de exercitare a căii de atac (art.3856 alin.2).

Limitarea devoluŃiunii cauzei în recurs numai la cazurile anume

prevăzute în art.3859 C.p.p. are în vedere mecanismul obişnuit, când

recursul urmează apelului constituind cel de-al treilea grad de

jurisdicŃie. În asemenea cazuri, apelul permiŃând judecarea cauzei în

condiŃii apropiate cu cele de la prima instanŃă, cu extinderea

examinării fondului litigiului pe toate aspectele, este normal ca

devoluŃiunea în faŃa instanŃei de recurs să fie limitată numai pe

aspectele anume avute în vedere de lege (cazurile cuprinse în

art.3859).

Când recursul constituie cel de-al doilea grad de jurisdicŃie,

hotărârea primei instanŃe neputând fi atacată cu apel, legea nu mai

prevede limitarea devolutivă anterior menŃionată. Dimpotrivă art.3856

alin.3 precizează, că recursul declarat împotriva unei hotărâri care

potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, nu este limitată la motivele

de casare prevăzute în art.3859, iar instanŃa este obligată, în afara

temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze

întreaga cauză sub toate aspectele.

155

Această ultimă variantă a recursului îl apropie ca natură

juridică de apel, respectiv îi conferă o esenŃă asemănătoare cu ceea ce

era recursul până la modificările aduse prin Legea nr.45/1993,

transformându-l în singurul remediu ordinar, posibil şi care

realizează totdeauna şi exclusiv un sistem de jurisdicŃie în dublu

grad252.

Efectul extensiv al recursului. InstanŃa de recurs examinează

cauza prin extindere, cu privire la părŃile care nu au declarat recurs

sau la care aceasta nu se referă (art.3857 C.p.p.). Aceleaşi raŃiuni care

justifică extinderea apelului la grupul procesual având calitatea

identică celui care a introdus apelul sau la care acesta se referă,

trebuie luate în considerare şi în cazul recursului. Altfel, ar fi posibil

să se ajungă la tratamente juridice diferite, aplicate unor părŃi care

au în cadrul litigiului poziŃii egale, cu drepturi, obligaŃii şi răspunderi

identice.

Pe cât de necesară această extindere în rezolvarea în condiŃii

egale a situaŃiilor create în grupurile procesuale, pe atât se impune

folosirea ei exclusivă în folosul celor asupra cărora se răsfrâng

efectele sale. Ca şi în cazul apelului, o anumită limitare a extinderii se

impune şi ea constă în necreerea unor situaŃii mai grave celor care

sunt vizaŃi de extindere. Efectul extensiv nu poate constitui decât un

beneficiu de care se bucură membrii unui grup procesual şi niciodată

un dezavantaj. Ar fi cu totul inadmisibil, ca persoane care nu au

declarat recurs şi cu privire la situaŃia cărora nimeni nu a obiectat

formulând o cale de atac, să se afle în poziŃii care decurg din jocul

exclusiv al căilor de atac exercitate de alŃii sau împotriva altora.

Recursul procurorului produce de asemenea efect extensiv.

Pentru a nu fi limitat în această privinŃă de împlinirea termenului de 252 A se vedea şi decizia CurŃii ConstituŃionale nr.307/2001 (M.Of. nr.108/2002).

156

recurs s-a prevăzut, că procurorul poate cere extinderea recursului

declarat în termen, chiar după ce termenul limită de introducere a

recursului a expirat. Limitarea extinderii recursului în defavoarea

părŃilor constituie o regulă, care este valabilă şi în cazul avut anterior

în vedere (art.3857 alin.2 C.p.p.).

Principiul „non reformatio in pejus”. Acest principiu se

manifestă la recurs în aceleaşi condiŃii ca şi în cazul apelului.

Art.3858 învederează cele două aspecte specifice regăsite şi în art.373,

care prezintă laturile asemănătoare în esenŃă ale acestui principiu,

după cum calea de atac a fost folosită de parte sau de către procuror,

dar în favoarea unei părŃi.

Potrivit cu aceste două ipoteze mari se formează şi regula

neagravării situaŃiei cuiva în propriului recurs.

Astfel, pe de o parte se prevede că instanŃa superioară, casând

hotărârea, nu poate crea o situaŃie mai grea pentru cel care a declarat

recurs253; pe de altă parte se admite că în recursul declarat de

procuror în favoarea unei părŃi, instanŃa de recurs nu poate agrava

situaŃia acesteia254.

SecŃiunea V

Cazurile în care se poate face recurs

a) Enumerare. ConcepŃia nouă pe care o întâlnim la actualul

recurs, aşa cum a fost remodelat prin Legea nr.45/1993, se vădeşte

cel mai mult prin încercarea de limitare a căii de atac, care să nu aibă

253 Regula este valabilă şi în privinŃa laturii civile. Astfel în cazul casării cu trimitere instanŃa de rejudecare nu poate obliga pe inculpat la despăgubiri în cazul în care prin hotărârea atacată cererea de despăgubiri a fost respinsă (C.S.J. dec. pen. nr.2386/1999. Buletinul jurisprudenŃei, p.333). 254 Pentru detalii a se vedea cap.III SecŃiunea VI.

157

cuprinderea foarte largă a apelului şi să nu ducă la o nouă judecată

în esenŃă asemănătoare cu cea în primă instanŃă. Această limitare

este posibilă, chiar necesară, când recursul nu constituie a doua cale

de atac ordinară şi se exercită ducând la realizarea celui de al treilea

grad de jurisdicŃie.

Limitarea se face în sensul înscrierii în lege cu anticipaŃie a

tuturor cauzelor în care se poate declara recursul, ipoteze care permit

examinarea cauzei numai sub aspectul motivelor legal admise şi

casării cauzei în caz de constatare a unor asemenea cazuri.

Stabilirea cazurilor de recurs este tradiŃională în reglementarea

acestei căi de atac regăsindu-se la timpul său şi în codul din 1936,

care prevedea nu mai puŃin de 16 asemenea cazuri de aşa-numită

nulitate. Art.474 din Codul de procedură penală anterior arăta că

hotărârile sunt supuse casării în 8 cazuri de nulităŃi de formă şi 8

cazuri de nulităŃi de fond, împărŃirea lor fiind de natură a crea un

sistem mai uşor şi practic de sistematizare al cazurilor de recurs.

În art.3859 C.p.p.255 sunt prevăzute un număr de 22 de cazuri în

care se poate face recurs:

1. nu au fost respectate dispoziŃiile privind competenŃa după

materie sau după calitatea persoanei;

2. instanŃa nu a fost sesizată legal;

3. instanŃa nu a fost compusă potrivit legii, ori s-au încălcat

prevederile art.292 alin.2 sau a existat un caz de incompatibilitate;

4. şedinŃa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile

când legea prevede astfel;

5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau

inculpatului, când aceasta era obligatorie potrivit legii;

255 Astfel cum a fost modificat prin Legea nr.141/1996.

158

6. urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa

apărătorului, când prezenŃa acestuia era obligatorie;

7. judecata s-a făcut fără efectuarea anchetei sociale în cauzele

cu infractori minori;

8. când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului

în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de art.117 alin.1 şi 2;

9. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluŃia

ori motivarea soluŃiei contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta nu

se înŃelege;

10. instanŃa nu s-a pronunŃat asupra unei fapte reŃinute în

sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele

probe administrate ori asupra unor cereri esenŃiale pentru părŃi, de

natură să garanteze drepturile lor şi să influenŃeze soluŃia procesului;

11. instanŃa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau

introdusă tardiv;

12. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei

infracŃiuni sau când instanŃa a pronunŃat o hotărâre de condamnare

pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în

judecată, cu excepŃia cazurilor prevăzute în art.334-337;

13. când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu

este prevăzută de legea penală;

14. când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu

prevederile art.72 C.p. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege;

15. când persoana condamnată a fost înainte judecată în mod

definitiv pentru aceeaşi faptă sau dacă există o cauză de înlăturare a

răspunderii penale, pedeapsa a fost graŃiată ori a intervenit decesul

inculpatului;

159

16. când în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru motivul

că fapta săvârşită de el nu este prevăzută de legea penală sau când,

în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că

există autoritatea de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a

răspunderii penale ori a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa

a fost graŃiată;

17. când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică;

17’. când hotărârea este contrară legii sau a fost făcută o greşită

aplicare a legii;

18. când s-a comis o eroare gravă de fapt ;

19. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în

sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat;

20. când a intervenit o lege penală mai favorabilă

condamnatului;

21. când judecata în primă instanŃă sau apelul s-a judecat în

lipsa unei părŃi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în

imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinŃa instanŃa despre

această imposibilitate.

b) ObservaŃii referitoare la cazurile de recurs. În legătură cu

numeroase cazuri care permit casarea hotărârilor sunt de făcut

observaŃii cu caractere variate a căror înŃelegere corectă este de

natură a sistematiza situaŃii la prima vedere foarte eterogene.

Astfel, pentru o mai uşoară reŃinere şi reducere a numărului

mare de ipoteze, cazurile pot fi grupate uneori în funcŃie de anumiŃi

factori comuni.

De exemplu, în primele opt cazuri de recurs întâlnim fie un caz

de nulitate absolută dintre cele pe care art.197 alin.2 le prevede

160

expres şi care ne sunt bine cunoscute (incompetenŃă materială sau

personală, reaua compunere a instanŃei, lipsa procurorului sau

apărătorului în cazurile de participare obligatorie a acestora, lipsa

anchetei sociale etc.) sau nerespectarea unor prevederi obligatorii ale

legii (încălcarea nemijlocirii judecăŃii în caz de schimbare a

completului de judecată, neefectuarea unor expertize obligatorii,

nerespectarea interdicŃiilor de participare la cauză a unor organe

judiciare incompatibile).

InstanŃa are obligaŃia soluŃionării cauzei fără a lăsa în suspensie

nimic din ceea ce Ńine de rezolvare. De aceea, constituie motiv de

casare atât nemotivarea hotărârii cât şi nepronunŃarea asupra

faptelor reŃinute, iar când motivarea contrazice dispozitivul, echivocul

cu privire la corecta şi exacta rezolvare a cauzei se amplifică (vezi

pct.9 şi 10). Foarte asemănătoare este situaŃia în caz de nerezolvarea

a unor cereri esenŃiale ale părŃilor, care se repercutează fie asupra

drepturilor acestora, fie asupra soluŃiei din cauză256.

Există cazuri în care art.3859 a avut în vedere, ca motive de

casare, aspecte de evidentă lipsă a legalităŃii penale. Se înscriu în

perimetrul acestor cazuri împrejurări ca: neîntrunirea elementelor

constitutive ale infracŃiunii pentru o faptă considerată penală;

condamnarea inculpatului pentru fapte care nu intră în ilicitul penal;

încadrarea juridică greşită a unei fapte penale; neaplicarea corectă în

timp a legii penale neavându-se în vedere norma cea mai favorabilă

(mitior lex); aplicarea în alte limite ale unor pedepse. Toate aceste

neajunsuri ale hotărârii izvorăsc în cele din urmă din nesocotirea 256 InstanŃa de apel nu a examinat cererea principală formulată de inculpat privind aplicarea art.181 C.p. Într-o asemenea situaŃie este evidentă cauza de nepronunŃare la care se referă art385 9 pct.10 teza II, fiind inevitabilă o casare cu trimitere spre rejudecare (Curtea de Apel Braşov, dec. pen. nr.174/1997. Culegere de practică judiciară, p.208). Într-o altă speŃă s-a considerat că omisiunea instanŃei de apel de a se pronunŃa asupra motivelor invocate de procuror în apel în favoarea inculpatului de natură a influenŃa soluŃia poate fi invocată de inculpat în recurs chiar în lipsa recursului procurorului şi chiar dacă inculpatul nu declarase anterior apel (C.S.J., dec. pen. nr.4219/2000. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, p.1103).

161

principiului legalităŃii incriminării şi pedepsei (nullum crimen sine

lege; nulla poena sine lege).

Trebuie semnalate şi numeroase cauze în care, fără a exista

încălcări ale legii de procedură sancŃionate cu nulitatea absolută, se

manifestă totuşi vicii procesuale care influenŃează major mecanismul

judiciar şi justifică eventuale casări ale unor hotărâri. De exemplu,

vicii de citare257 sau absenŃe ale părŃilor care nu au putut pune în

vedere instanŃei lipsa lor; nejudecarea în primă instanŃă în limitele

faptelor şi persoanelor prevăzute în actul de sesizare (cu excepŃia

cazurilor de extindere a acŃiunii penale sau a procesului penal);

folosirea unor căi de atac inadmisibile sau tardive ş.a.

Deşi majoritatea cazurilor de recurs constituie temeiuri de

folosire a căii de atac atât în favoarea cât şi defavoarea inculpatului,

uneori delimitarea este categorică şi făcută chiar prin ipoteza legii. De

exemplu, cazul de la art.3859 pct.15 prevede situaŃii în care orice

recurs introdus pe acele temeiuri nu poate fi decât profitabil

inculpatului. Dimpotrivă, cazul de la pct.16 înscrie împrejurări a

căror constatare duce la o casare ce creează inculpatului o situaŃie

mai grea.

Marea majoritate a cazurilor cuprinse în art.3859 se referă la

împrejurări, care Ńin nu de starea de fapt şi corecta stabilire a acestei,

ci se polarizează în jurul modului judicios în care latura de drept a

cauzei a fost rezolvată (corecta aplicare a legii) şi mai ales prin

evitarea oricărei încălcări a normelor de drept de natură a influenŃa

rezolvarea cauzei.

În trecut, teoria aşa-zisă a casării pure în care singura evaluare

purta asupra modului corect de aplicare a legii, fără nici o preocupare 257 InstanŃa de recurs va admite recursul inculpatului, va casa decizia instanŃei de apel şi va trimite cauza spre rejudecare dacă constată că au fost încălcate dispoziŃiile referitoare la citarea părŃilor (Curtea de Apel Suceava, dec. pen. nr.314/1998. Culegere de practică judiciară, p.173).

162

pentru fondul cauzei şi aspectele sale faptice, a fost evident amendată

serios de teoria, practica şi legislaŃia modernă.

Acest lucru se întrevede destul de clar în formularea câtorva din

numeroasele puncte ale art.3859 şi unde starea de drept e greu să fie

separată sau izolată de suportul său faptic.

În plus, în legislaŃia română ca şi în alte legislaŃii a apărut un

caz tipic de recurs, având o strictă implicaŃie faptică şi urmărind în

principal să înlăture prin casare, o eroare judiciară ce s-ar realiza

prin rămânerea definitivă a unei hotărâri consacrând cu evidenŃă non

adevărul stării de fapt. Astfel, în fostul art.474 la II, pct.6 se prevedea

un motiv de nulitate bazat pe eroarea grosieră de fapt. Ideea este

reluată şi de art.3859 pct.18 care evocă pentru motivele de recurs

eroarea gravă de fapt.

Ceea ce a vrut legiuitorul prin intermediul acestui text a fost nu

de a repune în examinare şi stabilire starea de fapt, ori de câte ori ea

nu corespunde realităŃii, pentru că aceasta nici nu s-ar fi putut face

fără administrarea de probe, activitate pe care recursul nu o

cuprinde.

Motivul de recurs se bazează pe o gravă eroare de fapt unde

adevărul de multe ori e de notorietate sau atât de evident încât nu

mai trebuie dovedit sau demonstrat258.

În jurisprudenŃa noastră veche au fost reŃinute ca erori grosiere,

situaŃii cum ar fi de exemplu condamnarea în contumacie a unei

persoane decedate sau condamnarea pe baza unei grosolane erori de

identificare a unei persoane care semăna cu adevăratul infractor (în

cazul unor gemeni) etc.

258 Există eroare gravă de fapt când situaŃia de fapt reŃinută prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Ca să constituie caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică esenŃială – să fi influenŃat asupra soluŃiei şi evidentă, adică vădită (Curtea de Apel Bucureşti – SecŃia a II-a penală, dec. nr.1404/2000. Culegere de practică judiciară, p.354).

163

Cazurile din art.3859, aflate în număr aşa de mare, au fost

individualizate cu minuŃiozitate, în primul rând pentru că ele

constituie o enumerare limitativă la care nu se pot adăuga alte

situaŃii. Evident, sub aspectul unor forme mai puŃin riguroase şi cu

formulări elastice, s-ar fi putut găsi modalităŃi în care redactarea să

nu pară atât de apropiată de o formulă din ştiinŃele exacte. Cu toate

acestea, legea a preferat o asemenea polarizare a textului, cu

înscrierea fiecărei situaŃii într-un caz distinct, însemnat cu indicativul

unui punct, determinând cele 22 de ipoteze deosebite şi numerotate

corespunzător.

ExplicaŃia unei asemenea tehnici legislative, uzitate în

majoritatea legislaŃiilor, Ńine de mânuirea cu uşurinŃă a textului în

motivarea şi dezbaterea recursului, limitarea la analiză şi

soluŃionarea numai a anumitor aspecte şi reglementarea într-un mod

exact, dar diferenŃiat al luării în considerare din oficiu sau numai la

cererea celor interesaŃi a unora dintre cazuri.

Semnificativă în această ultimă direcŃie este îndeosebi

redactarea alin.3 din art.3859.

Se desprind trei categorii distincte de situaŃii:

a) anumite cazuri de recurs se iau în considerare totdeauna din

oficiu. Aceasta obligă instanŃa de recurs să examineze respectivele

aspecte, chiar dacă părŃile nu le cer sau invocă prin motivele de

recurs. Există o asemenea situaŃie cu privire la cazurile înscrise la

punctele: 1-7, 10, 13, 14, 171, 19 şi 20.

Dacă există o nulitate absolută, după cum rezultă şi din art.197

alin.2 şi 3 , ea se poate invoca în orice stadiu al procesului, de către

oricine, nu numai cel interesat şi chiar din oficiu; aceeaşi obligaŃie

164

revine instanŃei de recurs şi în vederea evitării condamnării cuiva,

pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală etc.

b) cazurile din a doua grupă se iau şi ele în considerare din

oficiu, dar nu totdeauna, ci numai când au influenŃat pronunŃarea

hotărârii în defavoarea inculpatului. Sunt înscrise în această

categorie ipotezele enumerate la punctele: 11, 12, 15, 17 şi 18.

De exemplu, chiar fără ca inculpatul să ceară, instanŃa

examinează din oficiu dacă apelul a fost introdus în termen, dar nu

va lua în considerare eventuala tardivitate a apelului din oficiu,

pentru că această situaŃie nu influenŃează hotărârea în defavoarea

inculpatului.

Dacă, dimpotrivă, procurorul introduce un recurs pe motiv de

tardivitate a apelului, instanŃa de recurs constatând aceasta poate

casa decizia instanŃei de apel, întrucât nu a avut în vedere motivul de

recurs de la art.3859 pct.11 din oficiu, ci la cerere şi motivarea

expresă a recurentului.

c) din cele două examinări lipsesc anumite cazuri şi anume cele

înscrise la punctele: 8, 9, 16 şi 21. În tăcerea legii şi printr-un

raŃionament per a contrario faŃă de cele arătate în art.3859 alin.3

rezultă că, în cazurile respective, împrejurările nu pot fi luate în

considerare de instanŃa de recurs niciodată din oficiu şi numai la

invocarea lor expresă de către cei interesaŃi.

De pildă, împrejurarea că într-o cauză nu s-a făcut expertiză

psihiatrică obligatorie nu se va examina niciodată din oficiu. În

schimb, motivul poate fi învederat instanŃei de recurs de către orice

recurent interesat în ridicarea acestui motiv. Dacă instanŃa va

constata încălcarea dispoziŃiilor legale din art.117 alin.1 sau 2 C.p.p.,

poate dispune casarea hotărârii atacate.

165

De câte ori instanŃa ia în considerare motivele de casare din

oficiu este obligată să le pună în discuŃia părŃilor (art.3859 alin.4).

Pentru cazul prevăzut mai sus, respectiv când motivul de casare se

invocă de părŃi sau procuror, nu a fost nevoie de un text expres de

lege, care să oblige instanŃa la o anumită conduită, întrucât în

virtutea contradictorialităŃii orice susŃinere, cerere sau argumentare a

unei părŃi poate fi discutată, combătută, completată sau contestată

de toate celelalte părŃi.

Cazurile de casare prevăzute în art.3859 pot fi invocate atât cu

privire la soluŃionarea laturii penale cât şi a laturii civile a cauzei.

c) Motivarea recursului. Strâns legate de reglementarea

cazurilor de recurs sunt şi dispoziŃiile care se referă la motivarea

recursului. Art.38510 alin.1 C.p.p., înscrie principiul că recursul

trebuie motivat.

Recurentul formulează motivele de recurs în scris, având

latitudinea să le cuprindă fie în cererea de recurs, fie într-un

memoriu separat, care trebuie depus la instanŃa de recurs cu cel

puŃin 5 zile înaintea primului termen de judecată (art.38510 alin.2

C.p.p.)259.

Potrivit art.38510 alin.2, în caz de nemotivare a recursului ori de

depăşire a termenului de depunere a memoriului privind motivele de

recurs, instanŃa va lua în considerare numai acele aspecte a căror

examinare intră în obligaŃiile instanŃei din oficiu (art.3859 alin.3)260,

ceea ce trebuie recunoscut reprezintă dezavantaje destul de mari

pentru părŃi şi mai ales pentru inculpat.

259 Motivele trebuie formulate anterior, pentru a putea fi avute în vedere în raportul care se va susŃine eventual cu ocazia judecării recursului. 260 Recursul nemotivat nu poate fi susŃinut oral în faŃa instanŃei; vor fi luate în discuŃie numai cazurile de casare pe care instanŃa trebuie să le examineze din oficiu (C.S.J. dec. nr.1626/1994. Buletinul jurisprudenŃei 1990-2003, p.1097).

166

În mod practic, este greu de presupus că părŃile interesate nu

invocă motivele pe care îşi întemeiază calea de atac261. În felul acesta,

ele capătă siguranŃa examinării acestor motive şi mai ales a aprecierii

lor ca fiind de natură a încălca legea şi interesele recurentului, pentru

a ajuta şi orienta activitatea de control a instanŃei de recurs chiar şi

în aspectele care urmează a fi luate în considerare din oficiu.

Toate obligaŃiile recurentului de a motiva recursul prin formele

prescrise de art.38510 alin.2 sunt de avut în vedere numai în cazul

recursului făcut împotriva deciziei pronunŃate în apel, respectiv când

recursul constituie al treilea grad de jurisdicŃie.

Art.38510 alin.3 prevede că în cazul prevăzut de art.3856 alin.3,

respectiv când instituŃia apelului nu poate fi folosită şi recursul

constituie singura cale de atac ordinară, obligaŃiile recurentului de a

motiva recursul încetează, acesta putând motiva recursul şi oral în

ziua judecăŃii.

Evident, nimic nu opreşte pe recurent să motiveze în scris şi cu

cât mai mare grija calea de atac declarată, indiferent în ce situaŃie

s-ar afla262.

SecŃiunea VI

Judecarea recursului

Dacă aspectele privitoare la activităŃile care premerg judecarea

recursului sunt destul de apropiate de ceea ce se petrece la orice

judecată (se fixează termen de judecată, se desemnează un complet,

261 Motivarea trebuie să evoce corect cazul de recurs invocat şi să indice dispoziŃia legală care în opinia recurentului a fost încălcată. 262 Prin decizia nr.335/2004 Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.38510 sunt constituŃionale (M.Of. nr.1026/2004).

167

se dispune citarea părŃilor etc.), în schimb desfăşurarea şedinŃei şi

soluŃiile pe care instanŃa le poate pronunŃa în rezolvarea cauzei, se

diferenŃiază destul de mult de formele procesuale ale judecăŃii în

primă instanŃă sau în apel.

Judecarea recursului se face cu citarea părŃilor, inclusiv a

inculpatului arestat. Acesta în principiu trebuie adus la judecată,

art.38511 prevăzând că exceptând judecarea recursului împotriva

încheierilor privind măsurile preventive, judecarea recursului nu

poate avea loc decât în prezenŃa inculpatului, când acesta se află în

stare de deŃinere.

Deşi, prezenŃa inculpatului arestat la judecarea recursului

împotriva încheierilor privind măsurile preventive nu este obligatorie,

dacă instanŃa consideră necesară prezenŃa poate dispune aducerea

inculpatului.

Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie

în toate cazurile.

În activitatea premergătoare şedinŃei de judecată poate intra o

componentă care nu se întâlneşte decât în această cale de atac.

Potrivit art.38512, preşedintele instanŃei de recurs poate delega pe

unul din judecătorii completului, să întocmească un raport scris

asupra recursului.

Având în vedere că destule recursuri pot ajunge până la nivelul

instanŃei supreme, în lege se precizează că la Înalta Curte de CasaŃie

şi JustiŃie, raportul poate fi întocmit de un judecător care este

membru al completului sau de un magistrat asistent.

168

Spre deosebire de alte legislaŃii, în reglementarea noastră

întocmirea raportului nu este obligatorie263. În mod obişnuit, raportul

se va întocmi în funcŃie de complexitatea pricinii şi problematica

juridică mai mult sau mai puŃin complicată a cauzei pe care o invocă

chiar recurentul în motivele de recurs.

Raportul trebuie să cuprindă pe scurt obiectul procesului,

soluŃiile pronunŃate de instanŃele care au judecat anterior cauza şi

faptele reŃinute de ultima instanŃă. Toate relatările raportului

urmează a se referi numai la aspectele necesare a fi supuse

examinării în vederea rezolvării cauzei în recurs. De pildă, dacă

motivele de recurs invocate şi criticile formulate de recurent vizează

exclusiv aspectele laturii penale, în raportul întocmit nu se vor face

referiri la modul de rezolvare a acŃiunii civile.

Raportul trebuie să mai conŃină observaŃii asupra condiŃiilor de

admisibilitate a recursului, precum şi expunerea motivelor de recurs,

cu referiri, dacă este cazul, la jurisprudenŃă şi doctrină, fără a se

arăta opinia raportului. Dacă această exprimare ar avea totuşi loc,

raportorul, prin atitudinea sa, devine incompatibil, întrucât s-a

pronunŃat cu anticipaŃie asupra cauzei (art.47 C.p.p.).

Deoarece asupra cazurilor de recurs prevăzute în art.3859 alin.2

instanŃa este obligată a se pronunŃa din oficiu, raportul analizează şi

semnalează orice implicaŃie care se manifestă în această privinŃă,

chiar dacă motivul nu a fost avut în vedere de recurenŃi. InstanŃa de

recurs pe baza semnalărilor din raport, are obligaŃia să pună în

discuŃia părŃilor toate aceste aspecte şi abia după aceea să se

pronunŃe asupra lor.

263 O asemenea opinie împărtăşea şi Codul de procedură penală din 1936, care în art.483 prevedea că delegarea unui consilier, pentru a face un raport asupra recursului, are loc numai în cauzele pe care preşedintele le considera complicate.

169

Magistratul raportor face parte în mod obligatoriu din

compunerea instanŃei de judecată, iar în caz de imposibilitate se

numeşte un nou raportor cu cel puŃin 48 de ore înainte de judecată

(art.38512 alin.5 C.p.p.).

Judecarea recursului demarează la termenul fixat prin

realizarea corespunzătoare a momentului organizatoric al şedinŃei.

După ce şedinŃa a fost declarată deschisă, se face apelul nominal al

celor citaŃi, instanŃa constatând şi prezenŃa apărătorului în condiŃiile

în care asistenŃa juridică este obligatorie.

Pot fi introduse de părŃi sau procuror orice solicitări sau cereri

prealabile şi există posibilitatea ridicării unor excepŃii. De pildă, în

acest moment se poate face o cerere de recuzare a judecătorului

incompatibil, după cum se permite şi ridicarea excepŃiei de

neconstituire corespunzătoare a instanŃei.

Intrarea în fondul cauzei nu se face ca la judecata în prima

instanŃă prin citirea actului de sesizare a instanŃei, care constituie

cum se ştie momentul de marcare a începutului cercetării

judecătoreşti.

Este de semnalat, că în recurs întreaga cercetare judecătorească

lipseşte, pentru că în cadrul judecării acestei căi de atac nu se

administrează probe (nici cele vechi şi cu atât mai puŃin altele noi).

Există în lege chiar o prohibiŃie expresă în acest sens, întrucât din

art.38514 rezultă că toate verificările instanŃei de recurs se fac numai

pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, la care se pot

ataşa numai înscrisuri noi264. În acest context instanŃa este obligată

să se pronunŃe asupra tuturor motivelor de recurs invocate de

procuror şi de părŃi. 264 Limitarea stabilită pentru recurs la art.38414 este identică cu cea fixată de art.378 pentru apel. Pentru discuŃiile care s-au purtat în jurul conceptului de înscrisuri noi, a se vedea precizările făcute în capitolul precedent, SecŃiunea VII – judecarea apelului.

170

La judecarea recursului intrarea în fondul cauzei, după

parcurgerea momentului organizatoric iniŃial este marcat de citirea

raportului, ori de câte ori s-a întocmit un asemenea act.

După citirea raportului, preşedintele completului dă cuvântul

celor interesaŃi pentru a pune concluzii. Aceasta înseamnă, că în

absenŃa cercetării judecătoreşti se păşeşte la momentul dezbaterilor.

Spre deosebire de ordinea în care se dă cuvântul la prima

instanŃă, dezbaterile din recurs au o altă succesiune. Prima dată se

dă cuvântul totdeauna recurentului, apoi intimatului şi în sfârşit

procurorului. Dacă între recursurile declarate se află şi recursul

procurorului, primul care ia cuvântul este acesta.

Procurorul şi părŃile au dreptul la replică cu privire la

chestiunile ivite cu ocazia dezbaterilor. Dreptul la replică este deci o

caracteristică a dezbaterilor care au loc la orice judecată, inclusiv în

recurs, succesiunea luărilor de cuvânt în cadrul replicii urmând

ordinea fixată pentru punerea concluziilor. Ca şi în apel inculpatul

are cel din urmă cuvântul.

SecŃiunea VII

SoluŃionarea recursului

După terminarea dezbaterilor în cadrul şedinŃei de judecată

instanŃa de recurs deliberează şi se pronunŃă asupra cauzei. Regulile

generale ale deliberării şi pronunŃării sunt cele obişnuite şi nu este

cazul a mai fi amintite.

Atât în cadrul judecării în şedinŃă cât şi cu ocazia deliberării, în

vederea unei corecte soluŃionări a cauzei, instanŃa de recurs verifică

171

hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialelor din dosarul cauzei

şi a oricăror înscrisuri noi prezentate în faŃa organului judiciar.

Aceste verificări se referă exclusiv la aspectele devoluate prin calea de

atac şi numai în măsura circumscrierii lor cazurile de recurs invocate

de către recurent sau care urmau să fie examinate de instanŃă

obligatoriu şi din oficiu.

Cele mai importante aspecte legate de deliberare şi de luarea

unei hotărâri au în vedere soluŃiile instanŃei de recurs, care sunt

foarte diferite de rezolvările primei instanŃe şi prezintă diferenŃe chiar

faŃă de soluŃiile preconizate în apel.

PosibilităŃile de rezolvare ale instanŃei de recurs sunt înscrise în

art.38515, care prevede că în urma deliberării completul de judecată

pronunŃă una din următoarele soluŃii:

1. respinge recursul menŃionând hotărârea atacată:

a) dacă recursul este tardiv sau inadmisibil265;

b) dacă recursul este nefondat.

2. admite recursul casând hotărârea atacată şi:

a) menŃine hotărârea primei instanŃe, când apelul a fost greşit

admis;

b) achită pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal în

cazurile prevăzute în art.11;

c) dispune rejudecarea de către instanŃa a cărei hotărâre a fost

casată pentru vreunul din cazurile de nulitate prevăzute de art.197

alin.2 cu excepŃia cazului de incompetenŃă, când se dispune

rejudecarea de către instanŃa competentă. Rejudecarea de către

instanŃa a cărei hotărâre a fost casată se dispune şi în cazurile când

judecarea la acea instanŃă a avut loc în lipsa unei părŃi nelegal citate,

265 Prin decizia nr.635/2005, Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.38515 pct.1 lit.a sunt constituŃionale (M.Of. nr. 1153/2005).

172

sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a

înştiinŃa instanŃa despre această imposibilitate, ori unei părŃi i s-a

respins în mod nejustificat o cerere de amânare şi din această cauză

nu a putut să-şi facă apărarea sau prin hotărâre nu a fost rezolvat

fondul cauzei;

d) dispune rejudecarea de către instanŃa de recurs în celelalte

cazuri decât cele prevăzute la litera c.

În legătură cu respingerea recursului şi menŃinerea hotărârii

atacate ipotezele sunt identice cu cele de apel şi aspectele de

tardivitate, inadmisibilitate sau de nefondare a căii de atac au fost

suficient examinate şi explicate, motiv pentru care nu impun alte

comentarii266.

Admiterea recursului duce totdeauna la casarea hotărârii

atacate. Legea menŃionează ipotezele de admitere în patru situaŃii

care pot fi şi ele grupate în două mari categorii, după cum în urma

admiterii recursului mai are sau nu loc o rejudecare a cauzei.

În primele două cazuri de admitere a recursului o rejudecare a

cauzei nu se impune, întrucât dacă instanŃa de recurs casează decizia

pronunŃată în apel, considerând-o greşită, validează hotărârea primei

instanŃe, care devine astfel executorie prin rămânerea ei definitivă la

momentul pronunŃării casării hotărârii date de apel.

În mod identic, când prin decizia pronunŃată în recurs se

dispune achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal ori

rejudecarea cauzei nu mai este necesară.

Ultimele două cazuri de admitere a recursului şi de casare a

hotărârii conduc la rejudecarea cauzei. În ipotezele de la lit.c această

rejudecare se face prin trimiterea cauzei la instanŃa a cărei hotărâre a 266Recursul se respinge ca tardiv potrivit art.38515 pct.1 lit.a atunci când a fost declarat după expirarea termenului de 10 zile chiar dacă la termenul de judecată inculpatul a declarat că îşi retrage recursul (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, dec.pen. nr.4049/2004).

173

fost casată, afară de cazul incompetenŃei acesteia. În toate celelalte

ipoteze rejudecarea o înfăptuieşte însăşi instanŃa de casare. Deci, ca

şi în reglementarea anterioară există o casare cu trimitere şi una cu

rejudecare fără trimitere.

Trimiterea cauzei spre rejudecare la instanŃa a cărei hotărâri a

fost casată se dispune în următoarele cazuri:

- a avut loc o încălcare a legii sancŃionată cu nulitate absolută

prevăzută de art.197 alin.2 C.p.p.;

- judecata a avut loc în faŃa instanŃei la care se trimite cauza în

lipsa unei părŃi nelegal citate;

- judecata a avut loc la instanŃa menŃionată, în absenŃa părŃii

care, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta

şi de a înştiinŃa instanŃa despre această imposibilitate;

- părŃii i s-a respins nejustificat o cerere de amânare motiv care

a împiedicat exercitarea dreptului la apărare;

- hotărârea casată nu a rezolvat fondul cauzei.

Când recursul reprezintă al doilea grad de jurisdicŃie, respectiv

în lipsa apelului ce constituie unicul remediu ordinar de atac, casarea

se concentrează asupra unei singure hotărâri, aceasta fiind numai

hotărârea primei instanŃe267. Când însă recursul, urmând apelului,

realizează al treilea grad de jurisdicŃie, în cadrul său se pot constata

situaŃii diferite de viciere a hotărârilor anterior pronunŃate,

împrejurare care va determina ca şi trimiterea cauzei să se facă la

instanŃe deosebite.

267 InstanŃa de recurs după ce a casat hotărârea prin care s-a dispus achitarea inculpatului, când hotărăşte condamnarea acestuia, asemenea unei judecăŃi în fond trebuie să analizeze atât chestiunile de drept cât şi situaŃia de fapt şi să studieze în ansamblu problema vinovăŃiei inculpatului administrând, la nevoie, mijloace de probă în acest sens. Toate acestea nu pot fi tranşate fără o apreciere nemijlocită a declaraŃiilor inculpatului prin ascultarea acestuia şi, dacă se impune, prin administrarea de probe în apărare. Neprocedând astfel instanŃa de recurs a încălcat art.6 din CEDO (vezi Hotărârea CurŃii europene a drepturilor omului în cauza Constantinescu contra României – M.Of. nr.279/2001).

174

Această împrejurare o are în vedere art.38515 pct.2 lit.c alin.2

făcând precizările care se impun. Astfel, când recursul priveşte atât

hotărârea primei instanŃe, cât şi hotărârea instanŃei de apel, în caz de

administrare şi dispunerea rejudecării de către instanŃa a cărei

hotărâre a fost casată, cauza se trimite:

- la prima instanŃă dacă ambele hotărâri au fost casate;

- la instanŃa de apel când a fost casată numai hotărârea

acesteia.

Casarea hotărârii şi dispunerea unei rejudecări poate fi

determinată şi de necesitatea administrării de probe. În asemenea

cazuri rejudecarea are loc la însăşi instanŃa de recurs afară de o

singură excepŃie care are în vedere instanŃa supremă. Având în vedere

că legea a dorit ca administrarea probelor în cadrul rejudecării să nu

aibă loc departe de locul unde acestea se află şi să existe un acces cât

mai uşor la ele cât şi posibilităŃi sporite de a le deduce în instanŃă

prin mijloacele de probă, în art.38515 pct.2 lit.c alin.3 s-a înscris o

normă corespunzătoare în acest sens.

Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie dacă admite recursul, când

este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către

instanŃa a cărei hotărâre a fost casată sau, când interesele justiŃiei o

cer, de către o altă instanŃă egală în grad.

Prin admiterea recursului şi casarea cu trimitere în vederea

rejudecării cauzei de către o altă instanŃă ciclul procesului se reia de

la gradele de jurisdicŃie corespunzătoare nivelului instanŃei de

trimitere.

Dacă instanŃa de recurs casează ambele hotărâri trimiterea la

prima instanŃă presupune reluarea cauzei de la nivelul fondului.

Hotărârea nouă va fi o sentinŃă, care permite atacarea ei cu apel ca şi

175

în cadrul ciclului anterior al judecăŃii, iar decizia pronunŃată de

instanŃa de apel este susceptibilă în continuare de recurare.

În ipoteza când s-a casat numai decizia instanŃei de apel,

procesul se reîntoarce din al treilea grad de jurisdicŃie la al doilea

nivel reluându-se doar judecarea apelului cu pronunŃarea deciziei

corespunzătoare. Împotriva deciziei adoptate în al doilea apel, se

poate invoca oricare motiv înscris în art.3859 C.p.p., fiind deschisă

posibilitatea folosirii din nou a recursului ca o cale de atac ordinară.

Rejudecarea cauzei la instanŃa de trimitere se face după regulile

judecării fondului sau ale apelului, după cum casarea cu trimitere s-a

făcut către prima instanŃă sau către instanŃa de apel.

În toate celelalte cazuri de admitere a recursului în afara celor

expres avute în vedere de art.38515 pct.2 lit.c, se dispune casarea

hotărârii şi rejudecarea cauzei de către însăşi instanŃa de recurs.

Când instanŃa de recurs casează hotărârea şi reŃine cauza spre

rejudecare, se pronunŃă şi asupra probelor ce urmează a fi

administrate fixând termen pentru rejudecare (art.38516)268.

ReŃinerea cauzei spre rejudecare de către instanŃa de recurs face

ca faza de judecată a procesului penal să se epuizeze, fiind parcurse

toate gradele de jurisdicŃie posibile. După rejudecarea cauzei de către

instanŃa de recurs se pronunŃă o decizie, care are caracterul unei

hotărâri penale definitive nesusceptibile de a mai fi atacată pe cale

ordinară.

268 În acest caz instanŃa de rejudecare trebuie să pronunŃe una din soluŃiile prevăzute de art.345 C.p.p. vizând rezolvarea fondului cauzei (C.S.J. dec. nr.2064/1996. Buletinul jurisprudenŃei 1990-2003, p.1100).

176

SecŃiunea VIII

Alte aspecte legate de soluŃionarea recursului

a) SoluŃiile şi chestiunile complimentare evocate în cazul

apelului pot interveni şi în cadrul rejudecării de către instanŃa de

recurs, aplicându-se în mod corespunzător regimul juridic prevăzut

de art.380 şi 381 C.p.p. Astfel, instanŃa de recurs poate dispune cu

ocazia rejudecării restituirea cauzei la procuror pentru completarea

urmăririi penale potrivit art.333; de asemenea, deliberând asupra

recursului instanŃa poate face aplicaŃia dispoziŃiilor privitoare la

reluarea dezbaterilor, la repararea pagubei, la cheltuielile judiciare şi

altele.

Totodată instanŃa deliberează şi hotărăşte asupra oricărei alte

probleme de care depinde soluŃionarea recursului.

Rejudecarea cauzei după casare de către instanŃa de recurs se

desfăşoară potrivit dispoziŃiilor cuprinse în partea specială, titlul II,

cap.I şi II, care se aplică în mod corespunzător (art.38519 C.p.p.)269.

b) ConŃinutul deciziei pronunŃate în recurs. Decizia instanŃei

de recurs trebuie să cuprindă în partea introductivă menŃiunile

prevăzute de art.355, iar în expunere temeiurile de fapt şi de drept

care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea recursului,

precum şi temeiurile care au dus la adoptarea soluŃiilor prevăzute de

art.38515 pct.2. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluŃia dată de

instanŃa de recurs, data pronunŃării deciziei şi menŃiunea că

pronunŃarea s-a făcut în şedinŃa publică (art.38517 alin.3 C.p.p.).

Dacă inculpatul s-a aflat în stare de deŃinere în cursul judecării

recursului, motivarea şi dispozitivul deciziei trebuie să menŃioneze

269 Prin decizia nr.57/2005 Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.38519 sunt constituŃionale (M.Of. nr.166/2005).

177

timpul de arestare care se compună din pedeapsă. Aceleaşi menŃiuni

sunt necesare şi în deciziile în care instanŃa de recurs preocupându-

se de starea de libertate a inculpatului, în etapele anterioare ale

judecăŃii sau în cursul urmăririi penale, constată vicii cu privire la

modul în care s-a dispus computarea în pedeapsă a măsurilor de

prevenŃie şi casează o hotărâre greşit pronunŃată mai înainte în acest

sens.

De asemenea, prevederile art.383 alin.3 şi 4 se aplică în mod

corespunzător.

Când instanŃa de recurs reŃine cauza spre rejudecare, în decizie

se menŃionează probele ce urmează a fi administrate (art.38517 alin.4

C.p.p.).

c) Casarea hotărârilor atacate şi limitele rejudecării. Potrivit

art.38517 alin.1 în caz de admitere a recursului hotărârea atacată se

casează în întregime, dar în limitele prevăzute în art.3856 şi art.3857

C.p.p. Limitarea efectului devolutiv al recursului cu privire la

persoanele recurente, calitatea lor procesuală, motivele de recurs sau

necrearea unor situaŃii mai grave, pune în discuŃie problema

desfiinŃării în întregime sau numai în parte a hotărârilor atacate,

precum şi consecinŃele decurgând ulterior pentru o rejudecare a

cauzei în care a avut loc după caz o casare totală sau parŃială.

În doctrina şi jurisprudenŃa s-a precizat, că o casare are caracter

total când hotărârea este afectată în întregul său de un viciu, dar şi

atunci când violările de lege sunt legate de aspecte care determină un

regim juridic penal greşit mai ales sub aspect sancŃionator.

Casarea are caracter parŃial când aspectul de nulitate se referă

numai la unele dispoziŃii ale hotărârii atacate.270 În asemenea cazuri

270 De exemplu, în caz de condamnare se casează numai dispoziŃia privitoare la măsura de siguranŃă a confiscării speciale greşit aplicate.

178

dispoziŃiile hotărârii care nu au făcut obiectul casării îşi conservă

întreaga autoritate.

Cu privire la întinderea casării, art.38517 alin.2 trimite la

normele corespunzătoare de desfiinŃare prin apel a hotărârilor

atacate, în conformitate cu cele înscrise în art.382 alin.2 şi 3. Rezultă

că pe lângă casarea în întregime a unei hotărâri, ea poate produce

efecte uneori numai referitor la unele fapte sau persoane, ori numai

în ce priveşte latura penală sau civilă, dacă aceasta nu împiedică

justa soluŃionare a cauzei. De asemenea, dacă în timpul judecării

recursului inculpatul se află în stare de deŃinere, instanŃa de casare

poate menŃine măsura arestării.

Limitele rejudecării după casare. Limitele rejudecării înscrise

în art.38518 pentru recurs sunt în principiu reglementate asemănător

cu limitele rejudecării cauzelor în apel, astfel cum se dispune în

art.385 C.p.p. De aceea, explicaŃiile şi observaŃiile făcute la expunerea

apelului sunt de avut în vedere şi în cadrul rejudecării după

casare271.

InstanŃa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii

instanŃei de recurs, în măsura în care situaŃia de fapt rămâne cea

avută în vedere la soluŃionarea recursului.

Când hotărârea este desfiinŃată numai cu privire la unele fapte

sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă,

instanŃa de rejudecare se pronunŃă în limitele în care hotărârea a fost

casată272.

271 Vezi Cap.III „Judecata în apel”, SecŃiunea VIII. 272 InstanŃa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanŃei de casare astfel încât dacă hotărârea a fost desfiinŃată numai cu privire la unele persoane instanŃa de rejudecare se va pronunŃa numai în aceste limite (Curtea de Apel Bucureşti. SecŃia a II-a, dec. pen. nr.252/2000 Culegere de decizii, p.347).

179

CAPITOLUL V

CONTESTAłIA ÎN ANULARE

SecŃiunea I

GeneralităŃi privind căile extraordinare de atac

Principiile legalităŃii şi aflării adevărului obligă instanŃele

judecătoreşti la o corectă rezolvare a pricinilor supuse judecăŃii, în

conformitate cu toate normele de drept şi în deplină concordanŃă cu

realitatea faptelor petrecute.

Realizarea justiŃiei a demonstrat, că în unele situaŃii apar totuşi

împrejurări, care învederează caracterul nelegal şi greşit al unor

hotărâri definitive. De aici izvorăşte necesitatea existenŃei remediului

în măsură să permită supunerea acestor cauze unei noi proceduri

judiciare, spre a se îndrepta eventualele greşeli din activitatea

anterioară de jurisdicŃie. Remediul procedural constă în instituirea

unor căi de atac extraordinare.

Întrucât erorile strecurate în corecta activitate jurisdicŃională pot

fi diferite fiind imputabile, după caz, instanŃelor, părŃilor sau ambelor

categorii de subiecŃi, legea a instituit un sistem complex şi

cuprinzător de căi de atac extraordinare. În sistemul nostru procesual

actual sunt prevăzute mai multe căi de atac extraordinare:

contestaŃia în anulare, revizuirea şi recursul în interesul legii273.

273 Reglementarea privind recursul în anulare (art.409-414) a fost abrogată prin Legea nr.576/2004 (M.Of. nr.1223/2004).

180

O primă categorie de erori pot decurge din imposibilitatea pentru

părŃi de a-şi face apărarea în faŃa instanŃei, fie din vina acesteia (de

exemplu, procedura de citare pentru termenul de judecată nu a fost

legal îndeplinită) fie fără o vină imputabilă cuiva (de exemplu, partea

nu s-a prezentat la judecată fiind împiedicată de a veni şi de a

încunoştinŃa despre absenŃă). Înlăturarea hotărârii definitive

pronunŃate în asemenea condiŃii viciate are loc prin intermediul

contestaŃiei în anulare.

Pot apare erori în soluŃionarea definitivă a cauzei din

necunoaşterea de către instanŃă a unor împrejurări de fapt, care dacă

ar fi fost cunoscute duceau la o altă rezolvare. Aceste erori de fapt –

denumite şi „erori judiciare” – pot fi reparate pe calea revizuirii, care

constituie o procedură specifică înlăturării efectelor unor astfel de

erori.

Asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii penale şi a legii

de procedură penală pe întreg teritoriul Ńării se face de Înalta Curte de

CasaŃie şi JustiŃie fiind sesizată de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie prin recurs în

interesul legii pentru a se pronunŃa asupra chestiunilor de drept

care au primit o soluŃie diferită din partea instanŃelor.

Calea de atac extraordinară reprezintă o instituŃie de reluare a

unui proces penal care a epuizat integral faza judecăŃii (uneori chiar

executarea). Procesul nu trece într-o altă fază, ci se reia repetând un

ciclu care de regulă a mai fost parcurs. Aşa se explică faptul, că după

admiterea căii de atac extraordinare subzistă posibilităŃi pentru

reluarea urmăririi penale, a judecăŃii în primă instanŃă, a apelului şi

chiar a recursului. Fiecare cale extraordinară de atac promovează o

etapă de judecată distinctă situată în afara ciclului ordinar.

181

Căile extraordinare de atac nu reprezintă grade de jurisdicŃie

suplimentare, pentru că ele nu constituie posibilităŃi obişnuite la care

părŃile pot recurge, când consideră că hotărârea pronunŃată este

criticabilă. Astfel, reluându-se pe calea revizuirii un proces penal,

aceasta nu presupune judecarea cauzei într-o nouă treaptă de

jurisdicŃie, ci în caz de admitere în principiu a căii de atac, se repetă

faza judecăŃii, menŃinându-se în cadrul respectiv posibilitatea

parcurgerii din nou a tuturor gradelor de jurisdicŃie (judecata în

primă instanŃă, apel, recurs).

În concluzie, căile extraordinare de atac nu fac parte din

mecanismul normal, obişnuit al procesului penal, ele reprezentând

proceduri cu caracter excepŃional.

Căile de atac ordinare se deosebesc de cele ordinare274:

- căile ordinare de atac sunt îndreptate împotriva hotărârilor

nedefinitive, iar cele extraordinare contra hotărârilor definitive.

Hotărârea penală definitivă are autoritate de lucru judecat.

Împotriva hotărârilor nedefinitive se poate exercita căile de atac

ordinare, iar acestea fac parte din ciclul obişnuit al procesului penal,

construit în sistemul dublului sau triplului grad de jurisdicŃie. În

antiteză, căile excepŃionale de atac nu fac parte din ciclul procesual

normal, reprezentând mijloace de reluare a activităŃilor deja efectuate,

fără ca ele să constituie desfăşurarea unei cauze penale în alt grad de

jurisdicŃie.

Din această deosebire esenŃială a căilor de atac rezultă

prioritatea celor ordinare faŃă de cele extraordinare. O cale de atac

extraordinară nu poate fi folosită câtă vreme se menŃine posibilitatea

atacării hotărârii pe cale ordinară. Calea extraordinară nu poate fi

274 Vezi I.Neagu op.cit. p.270. Gh.MateuŃ.op.cit.p.184. Gr.Theodoru.op.cit.p.450.I.Tanoviceanu.V.Dongoroz.op.cit. p. 415, N. Volonciu, op.cit., p.318.

182

exercitată nici concomitent cu cea ordinară, neputându-se introduce

când cea din urmă se mai află în curs de rezolvare.

- în privinŃa cazurilor în care se permite folosirea căilor de atac,

în timp ce pentru recurs legea fie că nu enumeră anticipat şi limitativ

motivele, când hotărârea nu este apelabilă, fie că instituie un număr

foarte mare de cazuri când recursul urmează unui apel; privitor la

căile extraordinare codul fixează în general un număr restrâns de

cazuri în care acestea pot fi introduse; astfel, cazurile de contestaŃie

sunt în număr de patru şi restrictiv determinate în art.386 lit.a-d, pe

când revizuirea se poate introduce în alte cazuri în număr de cinci,

aşa cum prevede art.394 lit.a-e.

- efectul suspensiv; în timp ce la recurs operează o suspendare

legală (de drept) şi obligatorie, la căile de atac extraordinare

suspendarea are caracter judiciar şi facultativ.

- sfera persoanelor îndrituite a folosi căile extraordinare de atac

este mult mai redusă decât cea a titularilor apelului sau recursului.

DispoziŃiile largi ale art.362 C.p.p., care prevăd apelanŃii sau

recurenŃii, sunt inaplicabile în cazul căilor extraordinare de atac.

Astfel, nu pot exercita o asemenea cale, în nici o situaŃie, martorii,

experŃii, interpreŃii sau apărătorul în nume propriu. Există cazuri

când o cale de atac extraordinară nu poate fi introdusă de procuror

(de exemplu, contestaŃia în anulare sprijinită pe motivele prevăzute în

art.386 lit.a şi b). În sfârşit, în cazul recursului în interesul legii

acesta nu poate fi folosit de nici un participant în cauza penală (parte

sau procuror), singurul titular fiind exclusiv procurorul general.

- între căile de atac ordinare şi extraordinare sunt diferenŃieri şi

în privinŃa termenului de exercitare. Pentru apel şi recurs termenul

este totdeauna precis determinat având o durată relativ scurtă (10

183

zile, uneori chiar mai puŃin). În nici un caz, nu este posibilă folosirea

unei căi de atac ordinare oricând.

Pentru căile extraordinare de atac regula de mai sus este

inaplicabilă,posibilitatea exercitării oricând a acestor căi derivând din

esenŃa lor extraordinară (există şi situaŃii când exercitarea căii de atac

extraordinare este limitată în timp).

- o ultimă deosebire importantă între căile de atac ordinare şi

extraordinare se manifestă în legătură cu organul căruia îi revine

competenŃa soluŃionării cauzei. Apelul şi recursul fiind mijloace de

realizare a controlului jurisdicŃional în cadrul dublului sau triplului

grad de jurisdicŃie, se judecă totdeauna la instanŃa ierarhic

superioară. Această regulă generală şi absolută nu se aplică în cazul

căilor extraordinare de atac, pentru care legea fixează reguli de

competenŃa de la caz la caz.

SecŃiunea II

ContestaŃia în anulare. NoŃiune şi caracterizare.

Astfel cum este reglementată în prezent, contestaŃia în anulare

constituie o cale de atac extraordinară, fiind o instituŃie juridică cu

tradiŃie şi evoluŃie destul de îndelungată în legislaŃia română.

ContestaŃia a fost reglementată prima oară în legislaŃia noastră

prin Codul de procedură penală din 1936.

În Codul de procedură penală anterior, instituŃia era prevăzută

sub o dublă formă: contestaŃie contra hotărârii şi contestaŃie contra

executării. Ambele forme erau considerate ca făcând parte din căile

extraordinare de atac.

184

În actualul cod contestaŃia în anulare a preluat principiile de

bază ale fostei contestaŃii contra hotărârii, pe care le-a lărgit şi le-a

sistematizat de aşa manieră încât a creat o cale de atac extraordinară

independentă. InstituŃia contestaŃiei la executare a fost separată

complet de contestaŃia în anulare, încetând să mai fie reglementată ca

o cale de atac. Fiind un mijloc jurisdicŃional de rezolvare a

incidentelor şi situaŃiilor cu caracter contencios ce se ivesc în cursul

executării penale, contestaŃia la executare a fost reglementată separat

în titlul referitor la executarea hotărârilor judecătoreşti (art.461 şi

următ. C.p.p.).

ContestaŃia în anulare este o cale de atac extraordinară având o

natură juridică mixtă de anulare şi retractare275.

Caracterul de anulare al acestei căi de atac extraordinare derivă

din împrejurarea că prin exercitarea ei se urmăreşte desfiinŃarea

hotărârii definitive contestate, ca o consecinŃă a îndeplinirii unor acte

procedurale cu încălcarea legii. Anularea are drept efect repunerea

cauzei în aceeaşi etapă a judecăŃii în care aceasta s-a aflat înainte de

rămânerea definitivă a hotărârii (în cele mai multe cazuri se reia

judecata în recurs).

ContestaŃia în anulare are drept temei numai nulitatea actelor

de procedură efectuate, nu şi greşita soluŃionare a fondului cauzei.

Odată constată nulitatea actului procesual, hotărârea atacată nu mai

este verificată cu privire la alte aspecte de legalitate sau temeinicie,

neputându-se ajunge pe această cale procesuală la reformarea

hotărârii. În consecinŃă, contestaŃia în anulare este o cale de

retractare, care pune instanŃa în situaŃia de a verifica ea însăşi

condiŃiile legale în care a dat hotărârea şi de a o infirma eventual, fără

275 Vezi V.Dongoroz, op.cit., p.318.

185

însă a putea extinde controlul asupra temeiniciei sau legalităŃii

soluŃiei pronunŃate276.

Caracterul de cale de atac de retractare al contestaŃiei în anulare

rezultă din faptul că aceasta se adresează totdeauna instanŃei care a

pronunŃat hotărârea definitivă provocând un autocontrol

judecătoresc277.

ContestaŃia în anulare manifestă în anumite cazuri şi elementele

unei excepŃii procesuale. De pildă, în primele două cazuri de

contestaŃie (art.386 lit.a şi b) se urmăreşte – ca şi în cazul unei

excepŃii – repunerea părŃii lipsă la judecarea recursului în dreptul de

a se rejudeca pricina în faŃa aceleiaşi instanŃe în prezenŃa

contestatorului.

Majoritatea contestaŃiilor în anulare se îndreaptă împotriva

deciziilor prin care o instanŃă rezolvă în mod definitiv fondul cauzei.

În practică s-a pus problema dacă alte hotărâri, adiacente soluŃionării

fondului cauzei, pot fi contestate. În speŃă, s-a decis (dar soluŃia este

discutabilă) inadmisibilitatea contestaŃiei în anulare împotriva deciziei

prin care s-a dispus de către instanŃa de recurs restituirea cauzei la

procuror pentru completarea urmăririi penale potrivit art.333

C.p.p.278

276 D.V.Mihăescu, V. Rămureanu, op.cit., p.19-20. 277 V.Dongoroz ş.a., ExplicaŃii teoretice, vol.II, p.247. 278 Tribunalul Timiş, decizia penală nr.778/1971, RRD nr.12/1972, p.146 (cu notă critică de R.Lucinescu; în acelaşi sens vezi M.Popovici, V.Papadopol. Repertoriu practică judiciară vol.I, p.102).

186

SecŃiunea III

Cazurile de contestaŃie în anulare

Fiind o cale de atac extraordinară în cazul contestaŃiei în

anulare s-a renunŃat la posibilitatea invocării oricăror motive care

afectează corectitudinea hotărârii atacate stabilindu-se prin lege

cazurile de folosire a acestei instituŃii.

Art.386 prevede 4 cazuri de contestaŃie în anulare şi atât

practica judiciară cât şi literatura de specialitate au refuzat în mod

constant admiterea exercitării acestei căi de atac în alte situaŃii decât

cele expres şi limitativ indicate în Codul de procedură penală.

Astfel, s-a respins contestaŃia pe motivul neanalizării de către

instanŃa de recurs a motivelor de casare formulate de părŃi

arătându-se că această situaŃie nu figurează printre cazurile înscrise

în art.386 C.p.p.279

Primul caz de contestaŃie se poate utiliza, când procedura de

citare a părŃii pentru termenul în care s-a judecat cauza de către

instanŃa de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii (art.386 lit.a

C.p.p.)280.

Neîndeplinirea procedurii legale de citare trebuie să aibă loc în

cadrul judecării recursului. Dacă viciile de citare apar la o altă

judecată ele pot fi remediate prin intermediul după caz al apelului

sau recursului. Dacă viciul de citare se produce însă într-o etapă

procedurală în care neobservarea ei a dus la o hotărâre definitivă,

singurul remediu procedural rămâne folosirea căii de atac

extraordinare a contestaŃiei în anulare. 279 Tribunalul Suprem, secŃ.pen., dec. nr.872/1976 Repertoriul de practică judiciară, vol.I, p.79. 280 Pentru o mai largă documentare în legătură cu acest caz de contestaŃie a se vedea I.Neagu. Unele consideraŃii privind contestaŃia în anulare în materie penală introdusă în temeiul art.386 lit.a C.p.p. A.U.B. pe anul 1975 p.105 şi urm.

187

În legătură cu interpretarea corectă a normei care configurează

primul caz de contestaŃie s-au ridicat numeroase probleme referitor la

ceea ce trebuie să se înŃeleagă prin expresia „procedura de citare a

părŃii nu a fost îndeplinită conform legii”.

Trebuie subliniat în primul rând că ipoteza legală nu este

satisfăcută când partea a fost prezentată la judecată, chiar dacă

procedura de citare a fost viciată; în asemenea caz, partea nu are un

temei efectiv de a introduce contestaŃie, nefiind vătămată în mod

real281.

Împrejurările în care procedura de citare nu a fost legal

îndeplinită în faŃa instanŃei de recurs pot fi foarte variate.

Gama situaŃiilor începe cu însăşi omisiunea citării282 şi continuă

cu orice alte nerespectări procedurale care au determinat absenŃa

părŃilor. Pot constitui vicii ale unei corecte citări: menŃiunile greşite

trecute într-o citaŃie cu privire la calitatea procesuală a părŃii;

indicarea greşită a adresei inculpatului; chemarea greşită a

inculpatului pentru o altă dată decât cea la care are loc şedinŃa de

judecată; neindicarea locului unde partea urmează să se prezinte în

cazul recursului care nu se judecă la sediul instanŃei283 etc.

Pentru a invoca motivul de contestaŃie, partea trebuie să fie

implicată în cauză ca recurent sau intimat. Câtă vreme contestatarul

nu a făcut recurs, nu a fost implicat în recursurile declarate de alŃii şi

nici nu s-a făcut o extindere a altor recursuri asupra lui, contestaŃia

în anulare este inadmisibilă.284

Al doilea caz de contestaŃie are în vedere situaŃia când partea

dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanŃa 281 Potrivit regulii generale înscrise în art.297 alin.2 părŃile se pot prezenta şi participa la orice judecată, chiar dacă nu au fost citate sau nu au primit citaŃia. 282 Împrejurarea nu se va avea desigur în vedere în cazul când partea avea obligaŃia luării termenului în cunoştinŃă. 283 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec. nr.3931/1972 RRD nr.9/1973 p.156. 284 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1946/1974. RRD nr.2/1975, p.69.

188

de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinŃa

instanŃa despre această împiedicare (art.386 lit.b).

Motivul de contestaŃie se referă de asemenea la împrejurarea

apărută în cursul judecării recursului, situaŃia neconstituind caz de

contestaŃie în ipoteza intervenirii în cadrul judecăŃii în primă instanŃă

sau în apel. Împrejurarea are drept consecinŃă, ca şi în primul caz,

lipsa contestatorului la termenul la care a avut loc judecarea cauzei.

În timp ce în cazul precedent vinovăŃia pentru absenŃa părŃii la

judecată revenea instanŃei care nu procedase la o legală citare, în cel

de-al doilea caz lipsa contestatorului nu poate fi imputată instanŃei,

care nu a cunoscut motivul absenŃei. Pentru a constitui o cauză de

contestaŃie, lipsa nu trebuie să fie imputabilă nici părŃii. Dacă partea

nu s-a prezentat în recurs din vină proprie, nu poate invoca vreo

vătămare procedurală în judecarea sa în lipsă şi ca atare nu are la

îndemână vreun remediu procesual.

Cazul de contestaŃie analizat este dublu condiŃionat: partea

trebuie să dovedească imposibilitatea prezentării sale şi totodată

dovada imposibilităŃii încunoştinŃării instanŃei despre împiedicarea

intervenită. Dovada imposibilităŃii prezentării neurmată de dovada

imposibilităŃii de încunoştinŃare a instanŃei despre împiedicarea

prezentării nu duce la admiterea contestaŃiei285.

Împiedicarea prezentării nu trebuie să fie în mod necesar

consecinŃa unei stări de forŃă majoră şi deci o împiedicare absolută.

Nu este indicat ca legea să anticipeze în acest mod fără a lăsa

posibilitatea pentru instanŃă să aprecieze în concret faŃă de situaŃia

reală din speŃă dacă a existat sau nu pentru contestator posibilitatea

efectivă a prezentării.

285 Tribunalul Dolj, dec. pen. nr.1602/1969, RRD nr.7/1970, p.184.

189

Împiedicarea trebuie să fie obiectivă şi neprevizibilă. Pot

constitui asemenea împrejurări situaŃii cum ar fi: o calamitate

naturală, întreruperea circulaŃiei între anumite localităŃi, boala gravă

a celui în cauză, un accident, etc.

Imposibilitatea prezentării la judecată nu se poate baza pe

împrejurarea că contestatorul s-a aflat în deplasare în interes de

serviciu pentru că această împrejurare era previzibilă cât şi de

înlăturat prin grija celui în cauză286.

Împrejurarea care a determinat imposibilitatea prezentării părŃii

în faŃa instanŃei poate determină şi împiedicarea comunicării către

instanŃă a motivului de neprezentare. De pildă, o calamitate naturală

poate întrerupe nu numai circulaŃia între localităŃi dar şi

comunicaŃiile poştale, telegrafice, telefonice etc. Motivul de

împiedicare a prezentării nu se confundă cu imposibilitatea de

comunicare. Potrivit legii cele două condiŃii fiind cumulative trebuie

dovedite separat în aşa fel încât să rezulte că partea s-a aflat nu

numai în neputinŃa de prezentare dar şi de încunoştinŃare a instanŃei

despre absenŃă.

Al treilea caz de contestaŃie survine când instanŃa de recurs

nu s-a pronunŃat asupra unei cauze de încetare a procesului penal

din cele prevăzute în art.10 lit.f-i1, cu privire la care existau probele

necesare prevăzute în dosarul pricinii (art.386 lit.c C.p.p. modificat

prin Legea nr.281/2003).

Acest caz de contestaŃie a lărgit bazele reglementării anterioare a

contestaŃiei contra hotărârii.

Motivul de contestaŃie poate surveni tot cu ocazia judecării

recursului şi se întemeiază pe culpa instanŃei privind nepronunŃarea

286 Gr.Theodoru.p.cit.p.461.

190

asupra unul element esenŃial al cauzei pentru care existau toate

probele doveditoare.

NepronunŃarea poartă asupra oricărei cauze de încetare a

procesului penal cu excepŃia celei prevăzute în art.10 lit.j, care

constituie un motiv separat de contestaŃie.

NepronunŃarea de către instanŃa de recurs asupra cazurilor de

încetare a procesului penal urmează a se interpreta în sens larg287.

Aceasta înseamnă că se va considera o nepronunŃare a instanŃei orice

situaŃie în care se omite a se da un răspuns problemei, indiferent că

motivul de încetare a procesului penal a fost invocat de părŃi, ori în

absenŃa intervenŃiei exprese a acestora, instanŃa de recurs a analizat

şi statuat din oficiu asupra tuturor aspectelor referitoare la legalitatea

şi corectitudinea hotărârii atacate.

Motivul de contestaŃie prevăzut de art.386 lit.c evidenŃiază

caracterul de retractare al contestaŃiei, prin condiŃionarea admiterii ei

de existenŃa în dosar a probelor necesare cunoaşterii situaŃiei care

duce la încetarea procesului penal. Numai în acest caz,

nepronunŃarea este imputabilă instanŃei şi prejudiciind interesele

părŃii îi dă dreptul de a face contestaŃie.

În legătură cu „existenŃa la dosar” a probelor necesare

pronunŃării încetării procesului, aceasta depinde de motivul concret

de încetare. Astfel, se poate face contestaŃia când instanŃa de recurs,

nu a pronunŃat încetarea procesului penal deşi la dosar a existat

actul de deces al inculpatului.

În practică s-a hotărât, că este admisibilă contestaŃia în anulare

întemeiată pe împăcarea părŃilor intervenită în recurs, situaŃie care a

287 ContestaŃia în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art.386 lit.c C.p.p. împotriva deciziei prin care a fost respins recursul contra încheierii prin care s-a dispus menŃinerea arestării preventive este inadmisibilă întrucât pe calea contestaŃiei în anulare poate fi pus în discuŃie numai o hotărâre care priveşte fondul cauzei (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie dec.pen. nr.663/2005, nepublicată).

191

fost adusă la cunoştinŃa instanŃei printr-o cerere depusă la

registratura acesteia288.

Nu constituie temei de contestaŃie, omisiunea instanŃei de

recurs de a lua în considerare împrejurarea că pentru aceleaşi fapte

pentru care inculpatul a fost condamnat, contestatorul a mai fost

cercetat, dispunându-se, la vremea respectivă, încetarea urmăririi

penale289.

Al patrulea caz de contestaŃie se bazează pe intervenŃia

autorităŃii de lucru judecat, motiv care interzice exercitarea acŃiunii

penale, de două ori pentru aceeaşi faptă şi în legătură cu acelaşi

făptuitor (art.10 lit.j). NepronunŃarea încetării procesului penal în cea

de-a doua cauză constituie o împrejurare care permite introducerea

unei contestaŃii în anulare290.

Art.386 lit.d C.p.p. prevede, că se poate face contestaŃie când

împotriva unei persoane s-au pronunŃat două hotărâri definitive

pentru aceeaşi faptă.

Invocarea autorităŃii lucrului judecat într-o cauză necesită

existenŃa unei hotărâri definitive într-un proces anterior.

În timp ce pentru invocarea autorităŃii de lucru judecat se cere o

singură hotărâre definitivă, pentru existenŃa acestui caz de

contestaŃie urmează ca ambele hotărâri să fie definitive. Dacă există o

singură hotărâre definitivă, al doilea proces poate fi stins prin

ordonanŃa de încetare a urmăririi penale dată de procuror sau prin

hotărârea de încetare a procesului penal pronunŃată de instanŃă.

În practica judiciară şi teoria procesuală au apărut unele

precizări în legătură cu aplicarea art.386 lit.d.

288 Trib. Satu Mare, dec.pen. nr.225/1972, RRD nr.12/1972, p.161. 289 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.440/1975, C.D. pe anul 1975, p.520. 290 Trib. Mun. Buc., secŃ.II pen. dec.nr.109/1979, RRD nr.12/1979, p.43.

192

Astfel, în legătură cu existenŃa celor două hotărâri definitive s-a

subliniat necesitatea ca ambele să fie hotărâri penale.

Cazul de contestaŃie prevăzut de art.386 lit.d nu trebuie

confundat cu cazul de revizuire stabilit de art.394 lit.e, referitor la

caracterul neconciliant a două hotărâri definitive. În cazul invocării

ultimului motiv, cele două hotărâri definitive de regulă nu se

conciliază, cea de-a doua cuprinzând o soluŃie diferită faŃă de prima

hotărâre. Totuşi, cele două situaŃii sunt diferite ca natură juridică,

întrucât în cazul revizuirii se cere hotărârilor să privească persoane

diferite şi acelaşi fapt, ori aceeaşi persoană dar fapte diferite, pe când

în cazul contestaŃiei în anulare identitatea de fapte şi persoane

trebuie să subziste spre a se putea reŃine autoritatea de lucru

judecat291.

SecŃiunea IV

Procedura de exercitare a contestaŃiei în anulare

Introducerea contestaŃiei. ContestaŃia în anulare se introduce

prin cererea făcută de titularii îndrituiŃi a folosi această cale de atac.

Cererea de contestaŃie poate fi introdusă de oricare parte în proces,

personal, prin apărător sau reprezentant legal. Procurorul poate face

şi el contestaŃie, dar posibilităŃile lui de folosire a acestei căi de atac

sunt mai reduse.

Din cele patru motive de contestaŃie procurorul nu poate folosi

decât ultimele două cazuri (art.386 lit.c şi d). Primele două cazuri de

contestaŃie sunt inoperante în privinŃa procurorului, pentru că, pe de

o parte, acesta nu este citat în cauză, pe de altă parte, participarea lui 291 Gh.Chivulescu, V.Socec, Revizuirea în dreptul procesual penal, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961, p.19.

193

în recurs fiind obligatorie, instanŃa nu trece la judecarea cauzei în

absenŃa acestuia.

Procurorul nu poate folosi primele două cazuri de contestaŃie

nici în favoarea părŃilor, pentru că motivele înscrise în art.386 lit.a şi

b pot fi învederate numai de cei interesaŃi292.

Deşi nici legea nu specifică expres, în literatura de specialitate

s-a precizat şi argumentat293 că cererea de contestaŃie trebuie

introdusă în scris.

Cererea de contestaŃie în anulare bazată pe art.386 lit.a-c

trebuie să arate toate cazurile pe care le poate invoca contestatorul şi

toate motivele aduse în sprijinul acestora (art.387 alin.2 C.p.p.).

DispoziŃia are drept scop evitarea posibilităŃii de reiterare a cazurilor

şi motivelor odată soluŃionate (repetarea cazurilor şi motivelor de

contestaŃie rezolvate şi introducerea unor contestaŃii repetate).

Partea este obligată a formula toate motivele de contestaŃie

cunoscute, iar instanŃa, în virtutea rolului activ, trebuie să atragă

atenŃia contestatorului asupra acestei obligaŃii şi asupra

consecinŃelor nerespectării ei. Încălcarea art.387 alin.2 duce la

inadmisibilitatea oricărei contestaŃii introduse ulterior de aceeaşi

parte.

Termenul de introducere al cererii de contestaŃie în anulare

este reglementat în mod diferenŃiat de art.388 C.p.p.:

a) când cererea se întemeiază pe unul din primele trei cazuri de

contestaŃie, se poate introduce de persoana împotriva căreia

se face executarea, cel mai târziu în zece zile de la începerea

executării hotărârii definitive atacate;

292 ContestaŃia în anulare poate fi introdusă de procuror sau de părŃi. Este inadmisibilă contestaŃia în anulare formulată de o instanŃă de judecată care sesizează altă instanŃă de judecată prin declinarea competenŃei (Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie dec.pen. nr.4903/2004, nepublicată). 293 D.V.Mihăescu, V.Rămureanu, op.cit., p.65-66.

194

b) în aceleaşi cazuri, când cererea de contestaŃie este introdusă

de celelalte părŃi, ea se poate face în termen de 30 zile de la

data pronunŃării hotărârii atacate a cărei anulare se cere;

c) când se invocă drept motiv de contestaŃie autoritatea lucrului

judecat (art.386 lit.d) nu se prevede pentru introducerea

cererii un termen, legea specificând că ea se poate face

oricând.

În legătură cu termenul indicat la lit.a este de menŃionat că el

specifică doar pragul limită al lui dies ad quem, fără a fixa şi

momentul începerii scurgerii termenului. Precizarea se impune,

pentru a se conchide că introducerea cererii de contestaŃie în anulare

este posibilă în orice moment după rămânerea definitivă a hotărârii

atacate, sesizarea putând fi făcută şi înainte de începerea executării.

Deşi textul art.388 C.p.p. prevede că termenele sunt aplicabile

părŃilor, redactarea nu trebuie să ducă la concluzia excluderii

procurorului de la această reglementare, mai ales că în privinŃa

procurorului legea nu cuprinde dispoziŃii în materie. Rezultă, că

dispoziŃiile art.378 se referă în mod corespunzător şi la procuror, cu

excepŃia termenului de 10 zile, care nu îi este aplicabil. În consecinŃă,

dacă procurorul invocă motivul prevăzut de art.386 lit.c, poate

introduce contestaŃia în 30 de zile de la pronunŃarea hotărârii

atacate, iar în legătură cu autoritatea de lucru judecat oricând.

CompetenŃa de judecată, compunerea completului de

judecată. CompetenŃa judecării contestaŃiei este reglementată în

concordanŃă cu natura juridică a acestei căi de atac de anulare şi

retractare. Aceasta impune ca judecarea contestaŃiei să se facă de

către instanŃa care a rezolvat pentru ultima dată cauza cu

nerespectarea dispoziŃiilor legale.

195

Art.389 prevede că cererea de contestaŃie în anulare pentru

cazurile înscrise în art.386 lit.a-c introduce la instanŃa de recurs care

a pronunŃat hotărârea a cărei anulare se cere, iar pentru cazul

prevăzut de art.386 lit.d instanŃa unde a rămas definitivă ultima

hotărâre294.

Compunerea completului de judecată nu este menŃionată în

lege, dar practica judiciară şi doctrina au stabilit, pornind de la

natura juridică a contestaŃiei, că retractarea hotărârii atacate revine

unui complet de judecată constituit în acelaşi fel ca cel care a

pronunŃat hotărârea supusă anulării295.

SecŃiunea V

Procedura de judecată.

SoluŃionarea contestaŃiei în anulare.

După introducerea cererii de contestaŃie în anulare, instanŃa

sesizată poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere.

Asupra acestei chestiuni instanŃa nu poate decide decât după luarea

concluziilor procurorului (art.390). Concluziile procurorului pot fi

exprimate oral (de exemplu, dacă problema suspendării se ridică în

cadrul judecării cererii de contestaŃie) sau scris (de exemplu, prin

actul cu care acesta a sesizat instanŃa cu o contestaŃie).

Asupra suspendării instanŃa se pronunŃă atât la cerere cât şi din

oficiu. Deşi legea se referă la suspendarea executării, ceea ce

presupune ca executarea să fie în curs, este unanim admis că

instanŃa poate dispune măsura şi când executarea hotărârii nu a

294 Vezi art.416-417 C.p.p. privind rămânerea definitivă a hotărârilor judecătoreşti. 295 Vezi D.V.Mihăescu, V.Rămureanu, op.cit., p.74 şi următ.

196

început încă. Suspendarea în acest caz determină nu o întrerupere a

executării, ci o amânare a acesteia până după rezolvarea contestaŃiei.

Suspendarea se pronunŃă de instanŃă prin încheiere. Întrucât în

majoritatea ipotezelor judecarea contestaŃiei – şi deci rezolvarea

problemelor suspendării – are loc în faŃa instanŃei de recurs,

încheierile pronunŃate în această materie nu pot fi atacate cu recurs,

pentru că potrivit legii sunt susceptibile de recurare numai încheierile

primei instanŃe şi instanŃei de apel. Încheierea prin care se dispune

asupra suspendării executării, poate fi atacată cu recurs numai dacă

s-a invocat cel de-al patrulea caz de contestaŃie (art.386 lit.d) şi doar

în ipoteza când competenŃa de judecată revine primei instanŃe sau

instanŃei de apel.

Procedura de judecată a contestaŃiei este diferenŃiată în funcŃie

de cauza invocată drept temei al căii de atac. Există două ipoteze

diferite după cum contestaŃia se întemeiază pe: A) primele trei cazuri

(art.386 lit.a-c); B) ultimul caz (art.386 lit.d).

Ipoteza A. Când contestaŃia s-a introdus pentru un motiv din

cele prevăzute în art.386 lit.a-c, judecarea propriu-zisă este precedată

de o procedură prealabilă, aşa numită admitere în principiu a

contestaŃiei. Procedura este asemănătoare cu cea existentă în cadrul

revizuirii.

Între admiterea în principiu proprie revizuirii şi procedura

corespunzătoare din domeniul contestaŃiei există totuşi unele

diferenŃe. Spre deosebire de revizuire verificarea făcută de instanŃă în

cadrul admiterii în principiu a contestaŃiei nu poate fi considerată o

parte a judecării acesteia ci o procedură prealabilă întrucât instanŃa

examinează întrunirea condiŃiilor legale fără citarea părŃilor şi fără

contradictorialitatea prevăzută de lege în mod obişnuit (art.391

197

alin.1); de asemenea, în acest cadru nu se administrează probe, iar

hotărârea de admitere sau respingere nu poate fi atacată cu apel sau

recurs.

În cadrul examinării în principiu instanŃa constată dacă cererea

de contestaŃie este făcută în termen, dacă motivele invocate se

încadrează în prevederile art.386 şi dacă în sprijinul contestaŃiei sau

depus ori se invocă dovezi care sunt la dosar. În ipoteza întrunirii

tuturor acestor condiŃii prealabile instanŃa admite în principiu

contestaŃia, prin încheiere şi dispune citarea părŃilor interesate în

vederea judecării sau respinge în principiu contestaŃia în anulare,

prin decizie.

La termenul fixat instanŃa ascultă părŃile şi concluziile

procurorului, iar dacă găseşte contestaŃia întemeiată desfiinŃează

hotărârea atacată şi procedează, fie de îndată fie acordând un termen,

la rejudecarea recursului sau la rejudecarea cauzei după casare; în

urma dezbaterilor instanŃa poate pronunŃa şi respingerea cererii

(art.392).

Când inculpatul se află în stare de deŃinere soluŃionarea

contestaŃiei se face în condiŃiile art.375 alin.2 şi 3 C.p.p.

Rejudecarea se desfăşoară în conformitate cu dispoziŃiile

obişnuite aplicabile recursului296.

InstanŃa de recurs investită cu rejudecarea cauzei care a făcut

obiectul deciziei desfiinŃate, nu poate da o soluŃie care ar produce

părŃii contestatoare o situaŃie mai grea decât cea din hotărârea

retractată. Deşi în materia contestaŃiei legea nu prevede expres,

practica judiciară a hotărât, de multă vreme şi în mod constant,

aplicarea regulii „non reformatio in pejus”.

296 Vezi cap.IV secŃiunea VII „SoluŃionarea recursului” şi secŃiunea VIII „Limitele rejudecării după casare”.

198

Ipoteza B. Când contestaŃia în anulare se întemeiază pe cauza

prevăzută de art.386 lit.d procedura prealabilă admiterii în principiu

nu se mai efectuează, după introducerea cererii fixându-se un termen

şi trecându-se de îndată la judecarea cauzei. Procedura de judecată

în acest caz este asemănătoare cu cea examinată în ipoteza

precedentă, cu unele particularităŃi determinate de existenŃa

autorităŃii lucrului judecat.

Judecarea contestaŃiei are loc cu citarea numai a părŃilor

interesate în cauza în care s-a pronunŃat ultima hotărâre. DispoziŃia

este evidentă, citarea părŃilor interesate în prima hotărâre rămasă

definitivă neimpunându-se din moment ce această hotărâre nu poate

fi atacată prin contestaŃie introdusă.

După ascultarea părŃilor prezente şi a concluziilor procurorului,

instanŃa, dacă găseşte contestaŃia întemeiată, desfiinŃează după caz

prin decizie sau prin sentinŃă ultima hotărâre sau acea parte din

ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

Hotărârea instanŃei de contestaŃie va fi decizie sau sentinŃă

corespunzător cu hotărârea a cărei anulare se cere pe motivul

încălcării autorităŃii de lucru judecat.

Căi de atac. Art.394 alin.4 prevede că sentinŃa dată în

contestaŃie este supusă apelului iar decizia dată în apel este supusă

recursului. În consecinŃă hotărârile date în contestaŃiile introduse

pentru primele trei cazuri nu pot fi atacate pe cale ordinară297. De

asemenea, deciziile pronunŃate în recurs în soluŃionarea cazului

prevăzut de art.386 lit.d nu pot fi atacate cu recurs. Singurele ipoteze

concrete de declarare a unei căi de atac împotriva hotărârii

pronunŃată în contestaŃie subzistă când această cale de atac se

297 Recursul declarat împotriva unei decizii prin care s-a respins contestaŃia întemeiată pe cazurile prevăzute de art.386 lit.a-c este inadmisibil (C.S.J. – secŃ.pen. dec. nr.46/2000. Buletinul jurisprudenŃei 1990-2003. Bucureşti, 2004, p.1103).

199

îndreaptă împotriva hotărârii primei instanŃe sau a instanŃei de apel

care rămânând definitivă a încălcat autoritatea de lucru judecat a

unei alte hotărâri definitive298.

Prin decizia nr.525/2004299 Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.394 alin.4 sunt constituŃionale.

298 Decizia pronunŃată în soluŃionarea contestaŃiei în anulare care se referă la o hotărâre pronunŃată în recurs nu poate fi atacată cu recurs (C.S.J. – secŃ.pen. dec. nr.631/1996. Buletinul jurisprudenŃei 1990-2003, p.1108). 299 Publicată în M.Of. nr.89/2005.

200

CAPITOLUL VI

REVIZUIREA CAUZELOR PENALE

SecŃiunea I

Natura juridică şi caracteristicile revizuirii.

Natura juridică a revizuirii. Oricât de corect ar fi reglat

mecanismul justiŃiei prin dispoziŃiile legii de procedură penală,

subzistă posibilitatea ca ceea ce a reŃinut justiŃia printr-o hotărâre

definitivă să fie contrazis de realitatea împrejurărilor stabilite ulterior.

Organele judiciare pot fi duse în eroare de materialul probator care

este rezultatul unor fraude procesuale (mărturii mincinoase,

ascunderi de probe materiale, înscrisuri false, corupŃie procesuală)

sau rezultatul înşelător al unui concurs de aparenŃe şi coincidenŃe

considerate mai convingătoare decât o probă300.

Principial nu se poate admite că activitatea de justiŃie este

întotdeauna infailibilă. Posibilitatea stabilirii eronate a unor situaŃii

de fapt bazată pe neputinŃa cunoaşterii anumitor împrejurări a căror

dezvăluire are loc ulterior, explică necesitatea introducerii în

procedura judiciară a unei căi de atac menite a corecta erorile

judiciare.

Natura juridică a revizuirii este strâns legată de posibilitatea

intervenirii unor erori judiciare. Orice revizuire presupune o eroare 300 V.Dongoroz, ExplicaŃii teoretice vol.II, p.257.

201

care decurge din inexacta stabilire a situaŃiei de fapt301. A menŃine o

hotărâre judecătorească, cu toate că ea s-a dovedit că este viciată sub

aspectul stabilirii adevărului, înseamnă a sacrifica principiul „res

judicata pro veritate habetur”, interesele justiŃiei şi ale cetăŃenilor.

Finalitatea revizuirii constă în înlăturarea erorii judiciare, iar

funcŃia procesuală a instituŃiei constă în descoperirea, adunarea şi

deducerea în faŃa justiŃiei a unui material probator cu totul inedit sau

cel puŃin necunoscut instanŃei, care să permită constatarea erorii

judiciare şi înlăturarea ei.

Revizuirea are o natură juridică deosebită în raport de celelalte

căi extraordinare de atac. În timp ce contestaŃia are în vedere motive

legate de greşeli de ordin procesual fără o raportare la fondul cauzei,

revizuirea se sprijină pe lipsurile de fond în aprecierea şi soluŃionarea

pricinii. Revizuirea se diferenŃiază de recursul în interesul legii prin

faptul că temeiurile promovării nu se referă la chestiuni de drept care

au primit soluŃii diferite din partea instanŃelor ci la elemente

exterioare cauzei pe care instanŃele nu le-au cunoscut.

Caracteristicile revizuirii. Cele mai importante caracteristici

sunt următoarele302:

a) revizuirea se poate folosi în orice cauză indiferent de

gravitatea faptei penale la care se referă hotărârea definitivă;

în alte sisteme de drept de regulă revizuirea poate fi utilizată

numai pentru fapte având o anumită gravitate;

b) revizuirea permite introducerea căii de atac în favoarea cât şi

în defavoarea unei părŃi; există sisteme de drept care admit

revizuirea numai în favoarea condamnatului;

301 P.Bouzat, J.Pinatel, op.cit., vol.II, p.1167. 302 N. Volonciu.op.cit.,p.475.

202

c) reglementarea revizuirii admite sistemul competenŃei

unitare; potrivit acestuia atât judecata în principiu a cererii

de revizuire cât şi rejudecarea cauzei în fond se desfăşoară în

faŃa aceleiaşi instanŃe; în sistemele de competenŃă divizată

instanŃa care admite revizuirea în principiu anulează

hotărârea definitivă şi trimite cauza spre rejudecare altei

instanŃe;

d) revizuirea se mai caracterizează printr-o procedură mijlocită

constând în efectuarea înaintea judecării a unor acte de

cercetare realizate de procuror sau de organele de cercetare;

în sistemul procedurii nemijlocite revizuentul va sesiza direct

instanŃa, judecata nefiind precedată de o procedură

prealabilă.

SecŃiunea II

Hotărârile supuse revizuirii şi cazurile de revizuire

1. Hotărârile supuse revizuirii. Pot fi supuse revizuirii

hotărârile judecătoreşti definitive pronunŃate de oricare instanŃă

penală română303. Hotărârile judecătoreşti străine nu pot forma

obiectul revizuirii în Ńara noastră nici chiar atunci când au fost

recunoscute de o instanŃă română pentru că prin procedura de

recunoaştere instanŃa nu a rezolvat fondul cauzei304.

Hotărârile definitive supuse acestui remediu procesual trebuie

să conŃină o rezolvare a fondului pricinii, respectiv instanŃa să fi

pronunŃat condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

303 C.A.Cluj. s.pen. d.nr.469/1998. Culegere de practică judiciară.p.332. 304 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.57/1971. Repertoriul de practică judiciară pe anii 1969-1975 (Repertoriu I), p.386.

203

Nu pot fi supuse revizuirii hotărârile de dezinvestire, hotărârile prin

care se rezolvă o cerere de abŃinere sau recuzare, hotărârile prin care

se iau sau se revocă măsuri de prevenŃie sau prin care se dispune

suspendarea procesului penal, hotărârile prin care se rezolvă

conflictele de competenŃă, cereri de strămutare, hotărâri prin care se

rezolvă aspecte de executare (contestaŃia la executare, amânarea sau

întreruperea executării pedepsei)305.

Art.393 C.p.p. prevede că hotărârile judecătoreşti definitive pot fi

supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la

latura civilă. În plus art.408 face precizarea că în rezolvarea laturii

civile se aplică în mod corespunzător regulile cuprinse în Codul de

procedură penală în secŃiunea referitoare la revizuirea laturii penale.

Reglementarea anterioară nu răspundea la întrebarea dacă o

hotărâre definitivă poate fi supusă revizuirii parŃiale. Actualul cod de

procedură penală, art.393 alin.2 precizează că dacă o hotărâre

priveşte mai multe infracŃiuni sau mai multe persoane revizuirea se

poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

2. Cazurile de revizuire cunoscute sub denumirea de motive

sau temeiuri de revizuire necesită o reglementare ce implică două

tendinŃe principale; pe de o parte sistemul trebuie organizat cu

prudenŃă şi circumspecŃie, pentru a nu permite prea uşor anularea

hotărârilor judecătoreşti care au obŃinut autoritate de lucru

judecat306; pe de altă parte cazurile trebuie să corespundă unor

situaŃii obiective în care repararea erorilor judiciare se impune în mod

necesar iar interesul aflării adevărului să nu fie frânat de dorinŃa

menŃinerii în orice condiŃii a hotărârilor definitive.

305 Tribunalul Suprem, secŃ.pen., dec. nr.520/1977. Culegere de decizii, p.377. C.A.Bucureşti.s.II pen.d.nr.925/1997. Culegere de practică.p.339. 306 J.Pinatel, P.Bouzat, op.cit., vol.II, p.1167.

204

Art.394 C.p.p. învederează cinci situaŃii care permit introducerea

revizuirii307.

a) Primul caz cuprins în art.394 alin.1 lit.a prevede că

revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanŃă la soluŃionarea cauzei.

DispoziŃia se conjugă cu prevederile alin.2 care completează

ipoteza de mai sus precizând că motivul constituie cauză de revizuire

dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori

de condamnare.

Prin conŃinutul său larg acest caz de revizuire are folosinŃa cea

mai frecventă şi a impus numeroase lămuriri în practica judiciară şi

în literatura de specialitate.

O primă chestiune se referă la descoperirea de fapte sau

împrejurări noi; acestea urmează a fi dovedite tot prin fapte probatorii

adică prin probe în sensul art.63 C.p.p.

Noi trebuie să fie probele şi nu mijloacele de probă prin care se

administrează probele. Împrejurarea că revizuentul în dovedirea

susŃinerilor sale propune audierea unor noi martori nu îndeplineşte

condiŃiile prevăzute de art.394 alin.1 lit.a fiind inadmisibil ca pe calea

revizuirii să se prelungească probaŃiunea unei cauze pentru fapte

stabilite anterior308.

Probele noi trebuie să aibă ca obiect elemente de bază în

soluŃionarea cauzei şi anume împrejurări legate de existenŃa faptei, a

vinovăŃiei făptuitorului ori existenŃa unei cauze de încetare a

procesului penal nereferindu-se la elemente accesorii cum ar fi

307 Nu poate fi admisă revizuirea întemeiată pe alte cazuri decât cele limitativ prevăzute în lege (Trib. Timiş dec.pen. nr.956/1970 RRD nr.8/1971 p.163). 308 Trib.Suprem secŃ.pen., dec. nr.1643/1976, RRD nr.5/1977 p.71.

205

cauzele de agravare sau atenuare309; revizuirea urmează a fi admisă

doar în cazul în care se ajunge la o soluŃie diametral opusă soluŃiei

iniŃiale.

Sistemul revizuirii totale se aplică şi în rezolvarea laturii civile pe

bază de fapte sau împrejurări noi310. Este inadmisibilă cererea de

revizuire prin care se tinde a se dovedi că despăgubirile civile au fost

greşit stabilite în ceea ce priveşte întinderea lor câtă vreme se

pretinde că prejudiciul a fost mai mic şi nu inexistent311.

Probele noi trebuie să nu fi fost cunoscute anterior, respectiv

cunoaşterea lor trebuie să aibă loc pentru prima dată în procedura

revizuirii.

Ceea ce este determinant în aplicarea art.394 alin.1 lit.a este

aspectul că faptul pretins nou să nu fie cunoscut312. Dacă în faŃa

instanŃei s-a relevat un fapt care nu a fost reŃinut împrejurarea nu

poate fi invocată ulterior în revizuire ca o probă nouă313. Dacă totuşi

fapta a fost învederată, dar instanŃa nu a reŃinut-o pentru

imposibilitatea obiectivă a administrării probei (martorul nu a putut fi

audiat) aceiaşi împrejurare poate fi considerată probă nouă în

momentul când a devenit administrabilă (există posibilitatea audierii

martorului)314.

Împăcarea părŃilor despre care instanŃa nu a avut cunoştinŃă

întrucât părŃile fiind bolnave nu s-au prezentat la instanŃă, dar s-au

împăcat prin act autentic în faŃa notarului, poate constitui un fapt

309 D.V.Mihăescu, V.Rămureanu, op.cit, p.168. 310 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.187/1972. Culegeri de decizii, p.466. C.Furtună. Gh.Brenciu. AcŃiunea civilă în procesul penal. Craiova. 1995. 311 Trib.Timiş, dec. pen. nr.421/1980, RRD nr.2/1981, p.70. 312 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec.nr.2499/1976, Repertoriul de practică judiciară pe anii 1975-1980 (Repertoriu II), p.360. 313 C.A.Bucureşti. s.II pen. D.nr.32/1997. Culegere de practică judiciară.p.366. 314 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec.nr.911/1955, Culegere de decizii, p.230.

206

nou determinant în revizuirea hotărârii prin care inculpatul a fost

condamnat315.

Există posibilitatea ca unele împrejurări noi să fie invocate în

revizuire ca urmare a unor descoperiri ştiinŃifice de dată recentă faŃă

de care instanŃa să fi avut anterior o altă reprezentare eventual

eronată, datorită limitelor cunoaşterii ştiinŃifice316.

În legătură cu probele noi se mai pune şi problema eficienŃei

probatorii a acestora. Altfel spus chestiunea care se ridică este de a

şti dacă noile probe trebuie să demonstreze certitudinea erorii

judiciare sau numai posibilitatea ei.

Legea stabileşte că probele noi constituie temei de revizuire dacă

pe baza lor se poate dovedi netemeinicia hotărârii atacate (de

achitare, de încetare a procesului penale ori de condamnare).

DispoziŃiile legii lasă să se înŃeleagă că este suficient ca noile probe să

determine un dubiu serios cu privire la temeinicia hotărârii supuse

revizuirii, de natură a zdruncina încrederea în justeŃea soluŃiei

pronunŃate317.

b) Al doilea caz de revizuire este aplicabil când un martor, un

expert sau un interpret a săvârşit infracŃiunea de mărturie

mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere (art.394 alin.1 lit.b).

Spre deosebire de cazul precedent, unde revizuirea se întemeia

pe lipsa unui probe, în situaŃia analizată proba folosită în

soluŃionarea cauzei a fost denaturată de o activitate infracŃională.

315 Jud.Mediaş, sent.pen. nr.559/1970, RRD nr.4/1971, p.121. 316 Cu titlu de curiozitate exemplificăm din literatura de specialitate cazul farmacistului Duval condamnat în FranŃa la închisoare pe viaŃă pentru omor prin otrăvire cu arsenic întrucât în corpul victimei s-au găsit urme ale acestei substanŃe; după 24 de ani de executare condamnatul a făcut cerere de revizuire pe baza ultimelor descoperiri ale toxicologiei care indicau posibilitatea existenŃei naturale a unor cantităŃi de arsenic în corpul uman. Cererea de revizuire a fost respinsă iniŃial; abia după ce ştiinŃa a demonstrat neîndoielnic că în corpul omenesc pot apare până la 3 mgr de arsenic pe cale naturală s-a admis revizuirea acestei cauze. 317 D.V.Mihăescu. V.Rămureanu. op.cit. p.186.

207

Împrejurarea trebuie să fi rămas necunoscută instanŃei care a

rezolvat cauza.

Mărturia mincinoasă trebuie să se fi produs în cauza supusă

revizuirii şi nu în altă cauză, iar denaturarea probei să fi dus la darea

unei hotărâri judecătoreşti nelegale sau netemeinice (art.394 alin.3).

Prin acest motiv de revizuire se poate ajunge la schimbarea încadrării

juridice, redozarea pedepsei sau alt tratament juridic aplicat cauzei,

întrucât temeiul de revizuire nu necesită adoptarea unei soluŃii

diametral opuse faŃă de hotărârea atacată.

Mărturia mincinoasă trebuie să fi influenŃat hotărâtor

soluŃionarea cauzei, pentru că legea permite folosirea acestui motiv de

revizuire numai dacă „a dus” la darea unei hotărâri greşite (influenŃa

probei mincinoase a fost determinantă în momentul soluŃiei iniŃiale).

Cea mai importantă condiŃionare a admiterii acestui caz de

revizuire este de ordin formal. Potrivit art.395 alin.1 mărturia

mincinoasă invocată drept temei de revizuire nu se poate dovedi decât

prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanŃa procurorului, dacă

prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei318. Hotărârea

judecătorească, deşi legea nu o precizează, trebuie să fie definitivă,

stabilind mărturia mincinoasă fără posibilitatea de îndoială.

Restrângerea procedurii de probare a mărturiei mincinoase se

impune din mai multe puncte de vedere. În primul rând ea constituie

o barieră care împiedică invocarea lesnicioasă a motivului; astfel,

părŃile ar putea introduce cererea de revizuire cu uşurinŃă, în ideea

dovedirii ulterioare, în cadrul judecării revizuirii, a relei credinŃe a

unui martor expert sau interpret. În al doilea rând, procedura de

revizuire este degrevată de rezolvarea unui aspect adiacent, greoi şi

318 Trib.Braşov, dec. pen. nr.28/1969, RRD nr.2/1970, p.169. T.Bucureşti. s.II pen. sentinŃa nr.125/1998. Culegere de practică judiciară. p.45.

208

complicat, cum este cel al dovedirii neîndoielnice a denaturării unei

probe. În sfârşit, stabilirea certă şi cu toate garanŃiile procesuale a

infracŃiunii de mărturie mincinoasă se poate realiza cel mai bine pe

calea desfăşurării obişnuite a unui proces separat.

Reglementarea română actuală nu cere ca hotărârea de

constatare a mărturiei mincinoase să fie una exclusiv de condamnare,

(de ex. mărturia mincinoasă a fost săvârşită în condiŃii de existenŃă a

unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei – eroare de

fapt, constrângere morală etc.). De asemenea, prin ordonanŃa

procurorului se poate dispune scoaterea de sub urmărire penală sau

încetarea urmăririi penale pentru mărturia mincinoasă (de ex. în

condiŃiile art.10 lit.b1 sau art.10 lit.g).

DeclaraŃia mincinoasă a martorului nu trebuie să constituie

obligatoriu o infracŃiune, determinată fiind constatarea pe cale

judiciară a denaturării adevărului319.

Art.395 alin.2 admite că mărturia mincinoasă se poate constata

în procedura de revizuire sau prin alte dovezi decât hotărârea

judecătorească sau ordonanŃa procurorului. Aceasta este posibil când

nu s-a putut examina fondul cauzei potrivit art.395 alin.1.

Este de observat că legea foloseşte expresii diferite: organele

judiciare menŃionate la art.395 alin.1 „nu pot” sau „nu au putut”

examina fondul cauzei. Aceasta întrucât cauzele de înlăturare a

răspunderii penale – moartea făptuitorului, amnistia, prescripŃia etc.

– pot interveni diferenŃiat, fie înainte de începerea noului proces

penal, fie după declanşarea lui.

Când dovada mărturiei mincinoase nu se poate face prin

hotărâre judecătorească sau ordonanŃa procurorului, caracterul

319 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec.nr.339/1982 RRD nr.4/1983, p.76.

209

mincinos al declaraŃiei urmează să rezulte şi din alte elemente

probatorii, în cursul procedurii de revizuire320.

c) Al treilea caz de revizuire survine când un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a fost declarat fals

(art.394 alin.1 lit.c).

Cazul este foarte apropiat de cel precedent bazându-se tot pe

faptul că proba care a determinat soluŃionarea eronată a cauzei a fost

denaturată. În afara declaraŃiilor mincinoase ale unor martori pot

duce la erori judiciare şi înscrisurile false; de aceea, regimul juridic al

acestui caz de revizuire este conceput în aceleaşi condiŃii, motiv

pentru care reglementările şi explicaŃiile enunŃate la cazul anterior

urmează a se avea în vedere în mod corespunzător321.

Principial este de admis, că erorile judiciare pot fi determinate de

orice probe denaturate şi nu numai de declaraŃiile mincinoase ale

unor martori, experŃi sau interpreŃi, ori de falsitatea unor înscrisuri.

Totuşi, legislaŃia noastră nu reglementează expres, într-un regim

juridic special, decât cazul acestora, pentru alte împrejurări

avându-se în vedere primul motiv de revizuire, care prin conŃinutul

lui larg prezintă temeiul general de înglobare a tuturor situaŃiilor.

d) Al patrulea caz prevede că revizuirea poate fi întemeiată în

ipoteza în care un membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracŃiune în legătură cu cauza a cărei revizuiri se cere (art.394

alin.1 lit.d).

Practica judiciară şi istoria procesului penal au demonstrat, că

în unele cazuri greşita soluŃionare a pricinilor penale s-a datorat şi

unor manifestări de abuz sau corupŃie din partea organelor judiciare

320 Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, secŃ.pen., dec. nr.5896/2004, nepublicată. 321 A se vedea şi I.Neagu. Unele aspecte procedurale privind falsul în înscrisuri. A.U.B., 1974. p.123.

210

care au desfăşurat activitatea în cauza respectivă. Probabilitatea este

desigur foarte redusă în condiŃiile unui mecanism procesual corect şi

bine pus la punct, dar nu poate fi exclusă cu desăvârşire, motiv

pentru care un astfel de caz este reglementat – în diverse variante

apropiate ca esenŃă – în toate legislaŃiile.

Împrejurarea că un organ judiciar a săvârşit o infracŃiune în

rezolvarea unei cauze penale nu duce la prezumŃia că acesta ar fi

procedat identic şi în alte cauze. Dacă ar fi aşa, s-ar naşte un drept

foarte larg şi nedeterminat pentru toate persoanele a căror cauză a

fost vreodată în instrumentarea acelui organ judiciar, ceea ce desigur

este inacceptabil.

De asemenea, faptul că un judecător, procuror, sau organ de

cercetare a săvârşit o infracŃiune în legătură cu o cauză, nu poate

crea prin ea însăşi, ipso facto, un temei de revizuire a acelei pricini.

Motivul este întemeiat numai dacă comiterea infracŃiunii a dus la

darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice în cauză (art.394 alin.3).

În consecinŃă, dacă judecătorul a primit mită pentru a achita pe

inculpat şi totuşi l-a judecat corect, dând soluŃia cuvenită, partea nu

poate, în caz de condamnare a judecătorului pentru luarea de mită,

cere revizuirea procesului invocând acest motiv.

Când cererea de revizuire este întemeiată pe art.394 lit.d,

instanŃa are obligaŃia să verifice dacă infracŃiunea săvârşită de

organul judiciar a determinat nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii

atacate. Într-o speŃă, s-a susŃinut că instanŃa trebuie să ceară spre

verificare dosarul prin care fostul lucrător din cadrul organului de

cercetare fusese condamnat pentru exercitarea de violenŃe cu ocazia

ascultării unui martor, pentru a putea conchide dacă în felul acesta

211

martorul a dat declaraŃii nereale, de natură a influenŃa soluŃia

pronunŃată în cauza a cărei revizuire se cere322.

Şi în acest caz sunt aplicabile prevederile art.395 alin.1 care

pretind dovedirea infracŃiunii comise de organul judiciar pentru o

hotărâre judecătorească sau prin ordonanŃa procurorului, respectiv în

împrejurările arătate în art.395 alin.2 C.p.p.

e) Al cincilea caz de revizuire se întemeiază pe existenŃa a două

sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive care nu se pot concilia

(art.394 alin.1 lit.e).

Din punct de vedere istoric cazul este cel mai vechi, în practica

legislativă fiind de multă vreme unanim admis că atunci când două

hotărâri sunt neconciliabile, subzistă cu siguranŃă o eroare judiciară.

Astfel apare logic şi evident, că într-o asemenea situaŃie este posibil

să fie greşite ambele hotărâri sau numai una din ele; dar se exclude

cu desăvârşire ca ambele să cuprindă soluŃia justă. De aceea,

revizuirea acestor hotărâri se impune cu necesitate.

Pot constitui exemple de inconciabilitate situaŃii cum ar fi cele

când: hotărârile condamnă ca autor exclusiv al aceleiaşi fapte

materiale două persoane diferite; într-o cauză se condamnă un

inculpat pentru o anumită faptă, iar în altă cauză se achită cineva pe

considerentul că acea faptă este inexistentă; autorul este condamnat

printr-o hotărâre, iar complicele judecat ulterior este achitat de o altă

hotărâre care stabileşte că fapta nu este prevăzută de legea penală; o

persoană este condamnată în hotărâri diferite pentru fapte pe care

le-a comis în acelaşi timp, dar localizate spaŃial la distanŃe foarte

mari; o hotărâre condamnă o persoană pentru tăinuire la o

infracŃiune pe care a doua hotărâre o stabileşte ca nesăvârşită etc.

322 Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.1136/1975, Repert.pract. vol.II, p.361.

212

Spre deosebire de celelalte cazuri de revizuire în care era atacată

o singură hotărâre definitivă, în cazul prevăzut de art.394 alin.1 lit.e

sunt supuse revizuirii toate hotărârile judecătoreşti care nu se pot

concilia.

Hotărârile inconciliabile supuse revizuirii trebuie să prezinte

următoarele caracteristici:

- să aibă caracter penal; problema inconciliabilităŃii nu se pune

într-o hotărâre judecătorească penală şi una civilă;

- să conŃină o rezolvare a fondului cauzei; nu se poate reŃine

caracterul neconciliant dintre o hotărâre care rezolvă fondul

cauzei şi una de declinare a competenŃei;

- inconciliabilitatea să rezulte din dispozitivul hotărârilor

judecătoreşti şi se referă la situaŃii de fapt nu de drept323.

Prin decizia nr.250/2004 Curtea ConstituŃională a statuat că

prevederile art.394 C.p.p. sunt constituŃionale324.

SecŃiunea III

Introducerea cererii de revizuire

Persoanele care pot cere revizuirea potrivit art.396 C.p.p. pot

cere revizuirea cauzei oricare parte din proces în limitele calităŃii sale

procesuale, soŃul sau rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi

după moartea acestuia, procurorul din oficiu şi organele de conducere

ale unităŃilor la care se referă art.145 C.p.

Întrucât hotărârile judecătoreşti sunt supuse revizuirii atât cu

privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă a cauzei,

323 Traian Pop, op.cit., vol.IV, p.517. 324 Publicată în M.Of. nr.728/2004.

213

dreptul de a introduce revizuirea este asigurat tuturor părŃilor. Legea

pune o singură condiŃie şi anume părŃile să folosească instituŃia în

limitele calităŃii procesuale; partea civilă şi partea responsabilă

civilmente se limitează la latura civilă, iar partea vătămată la latura

penală a cauzei. În legătură cu partea vătămată în literatura de

specialitate s-a emis părerea că revizuirea introdusă de aceasta, din

moment ce nu e limitată expres, poate avea în vedere latura penală a

oricărei cauze şi nu numai pe aceea în care acŃiunea penală se pune

în mişcare la plângerea prealabilă325.

Revizuirea este singura cale de atac extraordinară pe care o pot

exercita soŃul sau rudele apropiate celui interesat şi numai când

acesta este condamnat. NoŃiunea de rudă apropiată este lămurită de

art.149 C.p.

Pentru substituŃii procesuali legea permite introducerea cererii

de revizuire chiar şi după moartea celui condamnat, fie în scopul

reabilitării memoriei defunctului fie sub aspectele intereselor izvorâte

din latura civilă a cauzei.

Procurorul poate din oficiu cere revizuirea în favoarea sau în

defavoarea oricărei părŃi.

Când vreo faptă sau împrejurare care ar motiva revizuirea este

cunoscută de conducerea unităŃilor la care se referă art.145 C.p.p.

aceasta este obligată să sesizeze parchetul.

Cererea de revizuire. În conformitate cu art.397 cererea de

revizuire se redactează în scris. În cuprins se arată cazul pe care se

întemeiază cererea şi se menŃionează mijloacele de probă prin

intermediul cărora se dovedeşte motivul invocat.

Cererea astfel întocmită se adresează procurorului de la

parchetul de pe lângă instanŃa care a judecat cauza în primă 325 D.V.Mihăescu. V.Rămureanu. op.cit. p.219.

214

instanŃă. Dacă procedura de revizuire se declanşează de procuror din

oficiu, competenŃa revine acestui organ judiciar.

În consecinŃă, nelegal a procedat instanŃa care a trecut la

soluŃionarea revizuirii fără a trimite cauza procurorului competent326.

Termenul de revizuire. Cererea de revizuire urmează a se

introduce într-un termen fixat în mod diferenŃiat de art.398 C.p.p. În

fixarea acestui termen nu are importanŃă cine introduce cererea de

revizuire ci împrejurarea dacă aceasta este sau nu în favoarea

inculpatului (art.398 alin.2)327.

Cererea de revizuire introdusă în favoarea condamnatului se

poate face oricând pentru că interesul înlăturării erorii judiciare în

asemenea situaŃie este atât de mare încât legea a înŃeles să nu

limiteze acest act de echitate de un anumit termen. Pentru a marca

suplimentar neîngrădirea în timp a cererii de revizuire, legea a

adăugat că ea se poate introduce de către condamnat chiar după

executarea pedepsei sau de către rude sau soŃ chiar şi după moartea

condamnatului. În schimb în defavoarea condamnatului, acelui

achitat sau a celui faŃă de care s-a încetat procesul penal, revizuirea

se poate cere numai în termen de 1 an.

În cazul întemeierii cererii pe art.394 lit.a (probe noi) sau pe

următoarele trei cazuri de revizuire (art.394 lit.b, c, d), când cele

invocate nu sunt constatate prin hotărâre judecătorească definitivă

termenul începe să curgă de la data în care faptele sau împrejurările

determinate ale cererii au fost cunoscute de revizuent.

În cazurile prevăzute de art.394 lit.b, c şi d, dacă sunt constate

prin hotărâre definitivă termenul curge de la data cunoaşterii de către

326 Trib. Jud. Hunedoara, dec.pen. nr.260/1973 RRD nr.9/1973, p.159. 327 Prin decizia nr.52/2005 Curtea ConstituŃională a statuat că prevederile art.398 alin.2 sunt constituŃionale (M.Of. nr.145/2005).

215

revizuent a hotărârii definitive prin care se constată una din situaŃiile

prevăzute.

Termenul de 1 an curge în aceleaşi condiŃii şi pentru procuror.

În art.398 nu se prevede nimic despre termenul în care

revizuirea poate fi introdusă pe motivul arătat la lit.e. Tăcerea legii nu

este întâmplătoare pentru că scurgerea unui termen în condiŃiile în

care hotărârile nu s-ar concilia nici nu s-ar justifica întrucât într-o

asemenea situaŃie activitatea de justiŃie fiind nesatisfăcătoare ambele

hotărâri urmează a fi desfiinŃate.

În afara termenului de un an, pentru revizuirea în defavoarea

inculpatului legea fixează şi o condiŃie negativă. Revizuirea va fi

posibilă numai dacă nu a intervenit o cauză care împiedică punerea

în mişcare a acŃiunii penale sau continuarea procesului penal

(art.398 alin.4). De exemplu, dacă în interval de un an, de la

achitarea definitivă a inculpatului procurorul descoperă probe noi de

vinovăŃie, cauza nu se va revizui dacă a survenit amnistierea

infracŃiunii, moartea făptuitorului sau orice altă piedică în exercitarea

din nou a acŃiunii penale.

SecŃiunea IV

Procedura prealabilă în faŃa procurorului

Dacă cererea de revizuire s-a făcut de către un solicitant,

procurorul va dispune începerea procedurii prin rezoluŃie, iar în caz

de sesizare din oficiu va întocmi un proces verbal328.

După introducerea cererii de revizuire, procurorul o examinează

şi dacă aceasta nu îndeplineşte condiŃiile legale, cheamă pe revizuent 328 În absenŃa unei reglementări exprese se aplică prin analogie normele de la începerea urmăririi penale (art.228).

216

în vederea completării sau precizării acesteia (art.397 alin.3), iar dacă

este cazul îl şi ascultă (art.399 alin.1)329.

De cele mai multe ori pot exista dubii în legătură cu veridicitatea

celor arătate în cererea de revizuire. De aceea s-a prevăzut că dacă

este necesar procurorul dispune prin ordonanŃă efectuarea de

cercetări.

Totodată când necesităŃile impun, procurorul cere şi dosarul

iniŃial al cauzei.

Cercetarea seamănă cu cea întreprinsă în cadrul urmăririi

penale, principala sarcină fiind strângerea şi verificarea probelor

legate de temeinicia cauzei de revizuire invocate. Deosebirea

fundamentală faŃă de cercetările din cadrul urmăririi penale rezultă

din obiectivul diferit al celor două activităŃi. În cadrul cercetărilor

efectuate potrivit art.399 nu se iau de pildă, măsuri preventive faŃă de

cel în defavoarea căruia s-a făcut cererea, nu se pot iniŃia măsuri

asiguratorii şi alte asemenea activităŃi care depăşesc obiectul

cercetărilor efectuate în cadrul revizuirii. Pentru efectuarea

cercetărilor procurorul poate delega organul de cercetare penală;

dispoziŃiile art.217 alin. ultim se aplică în mod corespunzător.

Termenul de efectuare a cercetărilor este de 2 luni de la data

introducerii cererii de revizuire.

La terminarea cercetărilor procurorul întocmeşte concluzii de

revizuire în care sintetizează rezultatele cercetărilor şi opinia sa în

legătură cu temeinicia cererii de revizuire330. Concluziile procurorului

nu pot fi echivoce sau să nu exprime un punct de vedere.

329 În practică s-a hotărât că, dacă în cererea de revizuire condamnatul a arătat că se află în posesia unor probe de natură să stabilească adevăratul făptuitor şi solicită audierea sa de procuror spre a-i comunica datele noi pe care le deŃine, audierea este necesară pentru a cunoaşte probele noi şi a se obŃine explicaŃii în legătură cu cele menŃionate în cererea scrisă (Trib.Suprem, secŃ.pen., dec. nr.2833/1971, RRD nr.10/1971 p.162). 330 Concluziile procurorului pot fi pozitive sau negative (V.Dongoroz ş.a. ExplicaŃii teoretice vol.II, p.269).

217

Aceste concluzii împreună cu întreg materialul cauzei se

înaintează instanŃei. Ele se întocmesc şi se înaintează chiar dacă

procurorul este de părere că cererea de revizuire este neîntemeiată,

fiind obligat a sesiza instanŃa în toate cazurile331. Singura în măsură

a hotărî asupra netemeiniciei cererii (respingerii ei) este instanŃa de

judecată.

Hotărârea prin care se soluŃionează cererea de revizuire adresată

direct instanŃei, fără parcurgerea procedurii în faŃa procurorului este

contrară legii şi urmează a fi casată332.

SecŃiunea V

Judecarea în principiu a revizuirii

În sistemul nostru procesual judecarea revizuirii are două

momente distincte: judecarea în principiu a cererii şi judecarea cauzei

în fond. Rezolvarea acestor două etape diferite se face de către aceiaşi

instanŃă (sistemul competenŃei unitare)333.

Competentă în materie de revizuire este instanŃa care a judecat

cauza în primă instanŃă (art.401 C.p.p.). DispoziŃia este în

concordanŃă cu natura juridică a revizuirii care fiind o cale de

retractare a hotărârii urmează a fi soluŃionată de aceiaşi instanŃă care

a judecat anterior cauza. În caz de inconciliabilitate a hotărârilor

competenŃa se determină potrivit dispoziŃiilor art.35 C.p.p. fiind

331 Dacă inculpatul a cerut revizuirea sub ambele aspecte ale cauzei – penal şi civil – chiar dacă procurorul în concluziile sale a apreciat că cererea se justifică numai sub aspect civil, instanŃa soluŃionează cauza cu privire la ambele laturi ale procesului penal. Trib.Suprem, dec.pen. nr.133/1973. Reportoriu de practică judiciară, vol.II, p.384. 332 C.S.J. s..pen. dec.nr. 2236/2002 nepublicată. 333 Există legislaŃii care admit sistemul competenŃei divizate. În aceste sisteme admiterea în principiu se judecă de instanŃa ierarhic superioară, cum este de pildă în sistemul francez (vezi P.Bouzat, J.Pinatel, op.cit., vol.II, p.1173).

218

aplicabile regulile de preferinŃă sau prioritate admise de lege în caz de

conexitate şi indivizibilitate.

În literatura de specialitate şi practica judiciară s-au ridicat

numeroase probleme privind competenŃa instanŃei.

Când potrivit criteriilor din art.30 pot fi competente mai multe

organe, în practică s-a decis că cererea de revizuire se va judeca de

către instanŃa care se află la locul săvârşirii infracŃiunii334.

În stabilirea competenŃei la revizuire nu este determinant

organul în faŃa căruia a rămas hotărârea definitivă335. CompetenŃa

revizuirii revine instanŃei care a judecat în fond chiar dacă este vizată

îndreptarea exclusivă a hotărârii instanŃei de recurs336.

Compunerea completului de judecată este cea prevăzută de lege

pentru judecarea în primă instanŃă fiind diferenŃiată în funcŃie de

gradul instanŃei şi natura cauzei.

Participarea la judecarea cauzei a unui judecător care a făcut

parte din completul anterior nu constituie un motiv de

incompatibilitate din moment ce pronunŃarea se face asupra unor

aspecte necunoscute mai înainte337.

La judecarea în principiu a cererii de revizuire participarea

procurorului este obligatorie, o asemenea interpretare decurgând din

dispoziŃiile art.403 care impun instanŃei ascultarea concluziilor

procurorului.

Investirea instanŃei făcându-se prin concluziile procurorului

judecarea cererii de revizuire nu poate depăşi cazurile de revizuire la

care acestea se referă. Luarea în considerare din oficiu sau la cererea

părŃii interesate a unor împrejurări ce nu au fost sesizate

334 Trib.Suprem, dec.pen. nr.1505/1977, RRD nr.1/1978, p.69. 335 Trib.Suprem, dec.pen. nr.1745/1979, RRD nr.4/1980, p.65. 336 Trib.Suprem, dec.pen. nr.305/1979, RRD nr.10/1979, p.69. 337 Trib.Suprem, dec.pen. nr.2487/1974, RRD nr.4/1975, p.65.

219

procurorului şi nu au făcut obiectul cercetărilor acestuia nu este

posibil, pentru că s-ar depăşi limitele reglementărilor în materie. În

practică s-a decis că trimiterea dosarului la procuror spre a se face

cercetări cu privire la alte cazuri de revizuire pe care partea le-a

relevat în instanŃă, nu este admisibilă338.

Măsuri premergătoare. La primirea lucrărilor trimise de

procuror, se fixează termen de judecată pentru examinarea cererii de

revizuire, în vederea admiterii în principiu. Totodată se dispune

citarea la judecată a părŃilor interesate.

Persoana în favoarea sau defavoarea căreia s-a cerut revizuirea

poate să se afle în stare de deŃinere, fie în executarea hotărârii

atacate, fie în altă cauză. În acest caz, încunoştinŃarea despre

termenul de judecată este necesară pentru că legea obligă

participarea arestaŃilor la judecată. Totodată se iau măsuri pentru

desemnarea unui apărător din oficiu.

Nerespectarea acestui caz de asistenŃă juridică obligatorie

constituie un motiv de nulitate absolută339.

ŞedinŃa de judecată. Spre deosebire de admiterea în principiu a

contestaŃiei care nu are loc cu citarea părŃilor şi în contradictoriu

rezolvarea în principiu a cererii de revizuire reprezintă o şedinŃă de

judecată propriu-zisă la care participă părŃile interesate şi procurorul.

Scopul acestei activităŃi de judecată este examinarea de către

instanŃă, în condiŃiile de oralitate, publicitate şi contradictorialitate a

împrejurării dacă cererea de revizuire este făcută potrivit prevederilor

legii şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de

procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu a

cererii. InstanŃa poate verifica oricare din probele pe care se

338 Trib.Dolj, dec.pen. nr.330/1971, RRD nr.8/1971, p.146. 339 Trib.Timiş, dec.pen. nr.1220/1969, RRD nr.5/1970, p.170.

220

întemeiază cererea sau care au fost adunate de procuror cu ocazia

cercetării. De asemenea, când este necesar, instanŃa poate administra

şi noi probe, fie din oficiu, fie la cererea procurorului sau a părŃilor

participante la judecată.

Examinarea şi verificarea probelor în cadrul admiterii în

principiu (art.403) nu duce la o rejudecare a fondului, activitatea

neconfundându-se cu rejudecarea cauzei în fond în condiŃiile

prevăzute de art.405 C.p.p.340 (regulile privind judecarea în primă

instanŃă).

Dacă procurorul nu l-a chemat pe condamnat în vederea

completării sau precizării cererii potrivit art.397 alin.3 instanŃa va

suplini aceasta neputând respinge cererea cu motivarea că nu sunt

întrunite condiŃiile prevăzute de art.397 C.p.p.341

Cu ocazia administrării probelor poate fi ascultat orice martor

cu excepŃia persoanelor prevăzute în art.394 lit.b şi d (martori, experŃi

sau interpreŃi vinovaŃi de mărturie mincinoasă şi alte persoane, care

au săvârşit infracŃiuni în pricina supusă revizuirii).

Când cererea de revizuire a fost făcută pentru un condamnat

decedat sau când condamnatul care a făcut cererea sau în favoarea

căruia s-a făcut revizuirea a decedat după introducerea cererii,

judecata, prin derogare de la dispoziŃiile art.10 alin.1 lit.g, îşi va urma

cursul. Dacă instanŃa va admite în principiu cererea de revizuire,

după rejudecarea cauzei va hotărî potrivit dispoziŃiilor art.13 alin.2 şi

3 care se aplică în mod corespunzător.

SoluŃiile pe care le poate pronunŃa instanŃa în cadrul acestei

judecăŃi sunt: admiterea sau respingerea în principiu a cererii de

340 Trib. Suprem, secŃ.pen., dec. nr.1478/1977, RRD nr.1/1978, p.62. 341 Trib. Suprem, dec.pen. nr.1715/1974, Repertoriu de practică judiciară I, p.383.

221

revizuire. Hotărârea judecătorească dată în caz de admitere în

principiu este o încheiere, iar în caz de respingere o sentinŃă.

Dacă soluŃia este de admitere în principiu a cererii de revizuire,

odată cu pronunŃarea ei sau ulterior acestui moment, instanŃa poate

lua diverse măsuri (art.404). Astfel, instanŃa poate dispune

suspendarea executării hotărârii iar dacă sunt întrunite condiŃiile

legale şi este cazul, poate lua oricare dintre măsurile preventive342. În

urma admiterii în principiu a cererii de revizuire întemeiate pe

caracterul neconciliant al mai multor hotărâri, cauzele în care acestea

au fost pronunŃate se reunesc în vederea rejudecării.

SecŃiunea VI

Rejudecarea fondului cauzei

Rejudecarea cauzei reprezintă al doilea moment al judecăŃii în

revizuire, distinct de judecarea în principiu, atât sub aspect

procedural cât şi a soluŃiilor pronunŃate. Rejudecarea cauzei este

condiŃionată de admiterea în principiu a cererii de revizuire. Dacă

cererea a fost respinsă în principiu, rejudecarea nu mai are loc.

Rejudecarea echivalează cu o nouă judecare a cauzei în primă

instanŃă343. Art.405 alin.1 prevede că rejudecarea cauzei se face

potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanŃă,

fiind vorba, desigur, de o aplicare corespunzătoare, compatibilă cu

specificul revizuirii344.

342 Nu va fi cazul luării unor asemenea măsuri de exemplu, dacă persoana la care se referă cererea de revizuire este în curs de executare a unei pedepse cu închisoare. 343 Tr.Pop, op.cit., vol.IV, p.498. 344 D.V.Mihăescu, V.Rămureanu, op.cit., p.271.

222

Inculpatul arestat va fi adus obligatoriu la rejudecare. În cadrul

cercetării judecătoreşti se pot administra orice probe noi, dacă

acestea sunt necesare lămuririi cauzei şi sunt admise de instanŃă. În

ce priveşte probele deja administrate (fie cu ocazia judecăŃii

anterioare, fie în etapa judecăŃii în principiu) există o anumită

limitare a principiului nemijlocirii prin dispoziŃiile art.405 alin.2.

Legea prevede că instanŃa administrează probele deja cunoscute,

numai dacă găseşte necesar. În tot cazul, instanŃa este obligată a

reconsidera în lumina noilor probe, starea de fapt reŃinută din probele

anterior administrate, în aşa fel încât concluzia formată la rejudecare

să rezulte din totalitatea acestora.

În literatura de specialitate345 s-a conchis că instanŃa nu se

poate desesiza cu ocazia rejudecării trimiŃând cauza la procuror în

condiŃiile art.333. Argumentul principal invocat este că această

desesizare este specifică numai ciclului obişnuit al procesului penal şi

nu trebuie să funcŃioneze în cadrul excepŃional al revizuirii.

Rejudecarea se termină prin adoptarea uneia din următoarele

soluŃii:

a) dacă instanŃa constată cererea de revizuire întemeiată,

anulează hotărârea atacată în măsura în care a fost admisă revizuirea

(art.406 alin.1). Admiterea revizuirii poate să nu ducă la anularea

hotărârii în integritatea sa (de ex.: admiterea revizuirii laturii penale

lasă neatinsă hotărârea sub aspectele sale civile). În cazul admiterii

revizuirii întemeiate pe art.394 lit.e, instanŃa anulează toate

hotărârile care nu se pot concilia şi pronunŃă o nouă hotărâre potrivit

dispoziŃiilor art.346-353, care se aplică în mod corespunzător.

Efectul extensiv este propriu şi căii de atac a revizuirii,

dispoziŃiile art.373 aplicându-se în această materie. Ca urmare, dacă 345 Gh. Chivulescu, I.V.Socec, op.cit., p.182.

223

cererea de revizuire s-a admis, instanŃa este obligată să examineze

consecinŃele acesteia şi cu privire la părŃile care nu au făcut cerere

sau la care cererea nu se referă şi să extindă efectele revizuirii la ele,

fără însă să le creeze o situaŃie mai grea.

În cazul admiterii revizuirii, eroarea judiciară trebuie reparată

sub toate aspectele posibile. Se impune deci anularea retroactivă a

hotărârii revizuite şi a efectelor sale. Efectul retroactiv este una din

caracteristicile care deosebeşte revizuirea de reabilitare346.

Consacrarea principiului de mai sus este dată de art.406 alin.3

care prevede că instanŃa, dacă este cazul, dispune restituirea

amenzilor plătite a averii confiscate şi a cheltuielilor judiciare pe care

cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era Ńinut să le suporte.

Pentru cei condamnaŃi la pedeapsa închisorii cu executarea pedepsei

la locul de muncă, se va dispune restituirea cotei făcute venit la

bugetul statului şi calcularea ca vechime şi continuitate în muncă a

duratei pedepsei executate.

b) instanŃa respinge revizuirea când în urma rejudecării constată

că pretinsa eroare judiciară nu s-a comis (art.406 alin. ultim). Cererea

de revizuire neafectând hotărârea atacată, aceasta se menŃine. Dacă

în cursul procedurii s-a dispus suspendarea executării hotărârii

atacate, ea încetează ope legis, prin respingerea cererii de revizuire,

chiar dacă nu se menŃionează expres în hotărârea de respingere.

În conformitate cu art.407 sentinŃele instanŃei de revizuire, pe

care aceasta le pronunŃă potrivit art.403 alin.3 şi art.406 alin.1 sunt

susceptibile de a fi atacate ca şi hotărârile la care se referă revizuirea,

iar deciziile date de apel sunt supuse recursului. Rezultă, că pot fi

atacate cu apel sentinŃele de respingere în principiu a cererii de

revizuire şi cele prin care se anulează hotărârea după rejudecare; nu 346 P.Bouzat, J.Pinatel, op.cit., vol.II, p.1175.

224

pot fi însă apelate încheierile de admitere în principiu. Cu privire la

sentinŃa de respingere a revizuirii după rejudecare art.407 nu se

pronunŃă expres. Considerăm, că în acest caz nu poate fi aplicabilă

decât regula ce se degajă din principiul general statuat în art.361

alin.1, după care sentinŃele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu

prevede altfel. Tăcerea art.407 C.p.p. nu poate fi reŃinută decât ca o

simplă inadvertenŃă de text347, orice altă interpretare fiind absurdă348.

347 În acelaşi sens Gr. Theodoru, Hotărârile penale supuse recursului, RRD nr.7/1969, p.14. 348 V.Dongoroz ş.a., ExplicaŃii teoretice, vol.II, p.277.

225

CAPITOLUL VII

RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

Recursul în interesul legii apare în multe legislaŃii ca o cale de

atac extraordinară cu un conŃinut şi o natură juridică cu totul aparte.

Principala sa caracteristică se bazează pe faptul că în caz de admitere

casarea hotărârii definitive este pur teoretică, fiind pronunŃată fără să

urmeze o altă rejudecare şi care nu are alt scop decât de a da

satisfacŃie principiilor de drept şi de a indica instanŃelor

jurisprudenŃa instanŃei supreme.

Recursul în interesul legii reprezintă o instituŃie tradiŃională în

legislaŃia română, Codul de procedură penală din 1936

reglementându-l într-o formă evoluată şi diferenŃiată faŃă de modelele

clasice occidentale. Codul din 1936 instituia recursul în interesul legii

în două modalităŃi distincte după cum această instituŃie se exercita

într-o speŃă concretă sau avea caracter de indicaŃie generală în

privinŃa jurisprudenŃei instanŃei supreme, faŃă de diverse chestiuni cu

privire la care interpretările celorlalte instanŃe erau neunitare.

În art.496 al Codului din 1936 se prevedea că dacă împotriva

unei hotărâri definitive supuse casării (deci în care existau vicii dintre

cele care constituiau motive de recurs), nici una din părŃi nu declara

recurs, Ministerul Public putea face recurs din oficiu în interesul legii.

Dacă în urma admiterii recursului în interesul legii hotărârea era

226

casată, părŃile nu se puteau raporta la această decizie pentru a o

opune executării hotărârii. Casarea nu se răsfrângea în principiu

asupra părŃilor decât în anumite cazuri.

În art.497 al fostului Cod se reglementa cea de-a doua

modalitate a recursului în interesul legii, care practic nu se manifesta

ca o cale de atac îndreptată împotriva unui caz concret, cu rezolvarea

corespunzătoare a unei anumite speŃe. În acest cadru juridic instanŃa

supremă îşi manifesta punctul de vedere teoretic cu privire la

interpretarea corectă a unor chestiuni care primiseră soluŃionări

diferite din partea celorlalte instanŃe.

IniŃial, în Codul de procedură penală din 1969 recursul în

interesul legii nu era reglementat.

După o absenŃă de 45 de ani din legislaŃie, recursul în interesul

legii a fost reintrodus prin Legea nr.45/1993, reglementarea fiind

ulterior modificată prin Legea nr.281/2003.

În reglementarea actuală s-a optat pentru forma procesuală

admisă de art.497 din fostul cod care considera recursul în interesul

legii ca un instrument de îndrumare al jurisprudenŃei în general.

În tradiŃia juridică românească acest model procesual are o

anumită continuitate, el manifestându-se pe calea activităŃii specifice

de îndrumare pe care Tribunalul Suprem trebuia să o exercite prin

aşa numitele decizii de îndrumare după ce art.497 a fost abrogat349.

Între fostele decizii de îndrumare şi actualul recurs în interesul

legii există numeroase diferenŃe.

IniŃiativa deciziei de îndrumare nu aparŃinea procurorului

general sau ministrului justiŃiei, astfel cum aceasta este posibil în

cazul recursului în interesul legii.

349 ConstituŃia din 1965 prevedea în art.95 că în vederea aplicării unitare a legilor în activitatea de judecată Tribunalul Suprem emite în plenul său decizii de îndrumare.

227

În legătură cu forŃa juridică a deciziilor de îndrumare au fost

vehiculate în teorie şi practică numeroase opinii mergând până la

punerea în discuŃie a faptului dacă acestea constituie sau nu izvor de

drept350. În prezent, această problemă este tranşată clar de lege prin

precizările făcute în art.4142 C.p.p.

Art.4142 prevede că procurorul general direct sau ministrul

justiŃiei prin intermediul procurorului general are dreptul, pentru a

asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi de

procedură penală pe întreg teritoriul Ńării, să ceară Înaltei CurŃi de

CasaŃie şi JustiŃie să se pronunŃe asupra chestiunilor de drept care

au primit o soluŃionare diferită din partea instanŃelor judecătoreşti.

Deciziile prin care se soluŃionează sesizările se pronunŃă de

SecŃiile Unite şi sunt obligatorii. Hotărârile se publică în Monitorul

Oficial precum şi pe pagina de internet a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi

JustiŃie. Ele se aduc la cunoştinŃă instanŃelor şi de Ministerul

JustiŃiei.

SoluŃiile se pronunŃă numai în interesul legii, nu au efect asupra

hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaŃia

părŃilor din acele procese.

Potrivit Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară în cazul

în care Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie judecă în SecŃii Unite

şedinŃa de judecată este prezidată de preşedintele instanŃei iar la

şedinŃa de judecată participă procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

La judecată trebuie să ia parte cel puŃin 2/3 din numărul

judecătorilor, iar decizia poate fi luată numai cu majoritatea voturilor

celor prezenŃi.

350 Vezi şi Gr.Theodoru.op.cit.p.523.

228

În aplicarea art.4142 C.p.p., admiŃând recursul în interesul legii

declarat de procurorul general, SecŃiile Unite ale Înaltei CurŃi de

CasaŃie şi JustiŃie au statuat că :

- în cazul producerii unui accident de circulaŃie având ca

urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de

asigurare obligatorie de răspundere civilă cu societatea de asigurare

potrivit Legii nr.136/1995, această societate participă în procesul

penal în calitate de asigurator de răspundere civilă şi nu în calitate de

parte responsabilă civilmente (decizia nr.I/2005);

- infracŃiunile prevăzute în Legea nr.78/2000 pentru prevenirea,

descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie precum şi orice alte

cauze derivate din cele prevăzute în această lege se judecă în primă

instanŃă la judecătorii, tribunale şi curŃi de apel de complete formate

dintr-un singur judecător; în cazul infracŃiunilor de corupŃie săvârşite

de alte persoane decât cele menŃionate în Legea nr.78/2000,

completele de judecată se constituie potrivit dispoziŃiilor cu caracter

general cuprinse în Legea nr.304/2004 (decizia nr.V/2005);

- în cazul infracŃiunilor prevăzute de art.279 alin.2 lit.a C.p.p.

săvârşite de poliŃişti care au calitatea de organe de cercetare penală

ale poliŃiei judiciare, plângerea prealabilă se adresează procurorului,

iar acesta după efectuarea urmăririi penale poate sesiza instanŃa de

judecată prin rechizitoriu (decizia nr.VIII/2005);

- încheierea prin care se dispune în cursul urmăririi penale

respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetarea arestării

preventive nu poate fi atacată separat cu recurs; încheierea dată în

primă instanŃă şi în apel prin care se dispune respingerea cererii de

revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi

atacată separat cu recurs (decizia nr.XII/2005);

229

- plângerea adresată direct instanŃei de judecată împotriva

rezoluŃiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanŃei ori după

caz a rezoluŃiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau

încetare a urmăririi penale date de procuror fără ca acestea să fie

atacate în prealabil potrivit art.278 C.p.p. la procurorul ierarhic

superior este inadmisibilă (decizia nr.XIII/2005);

- în cauzele în care acŃiunea penală s-a stins în faza de urmărire

penală printr-o rezoluŃie de netrimitere în judecată adoptată de

procuror, acesta are calitatea de a exercita în faŃa instanŃei civile

acŃiunea pentru desfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris

falsificat, numai în cazurile prevăzute de art.45 alin.1 C.p.civ.; în

toate celelalte cazuri această acŃiune aparŃine părŃilor (decizia

nr.XV/2005);

- în cazul în care judecătorul sau instanŃa se pronunŃă prin

încheiere asupra măsurilor preventive este obligatorie întocmirea unei

minute sub sancŃiunea nulităŃii absolute (decizia nr.XVII/2005).

230

CAPITOLUL VIII

EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR PENALE

SecŃiunea I

NoŃiuni introductive privind executarea hotărârilor penale

1. Punerea în executare, fază a procesului penal

Realizarea legilor penale nu se obŃine numai prin soluŃionarea

pe cale jurisdicŃională a conflictului născut din încălcarea legii, ci

reclamă şi o efectivă aplicare a sancŃiunilor şi dispoziŃiilor pe care

judecata le-a pronunŃat prin hotărârea care a pus capăt definitiv

acestui conflict351.

Punerea în executare a hotărârii constituie o fază distinctă a

procesului penal, pentru că obiectul său este deosebit în raport de cel

pe care şi-l propune urmărirea penală şi judecată. De asemenea,

diferite sunt raporturile juridice procesuale de executare faŃă de cele

care se instituie în cursul urmăririi penale sau judecăŃii. Ca

argument de text şi de sistematizare poate fi invocat sistemul părŃii

speciale a Codului de procedură penală care după ce reglementează

urmărirea penală şi judecata în primele două titluri, dispun asupra

executării în Titlul III (art.415-464), deci într-o diviziune separată,

ceea ce învederează concepŃia legiuitorului de a considera această

351 V.Dongoroz ExplicaŃii teoretice, vol.II, pg.349.

231

activitate judiciară cu totul distinctă de celelalte faze ale procesului

penal.

Faza procesuală a punerii în executare se plasează după

rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti şi potrivit art.419 C.p.p.

debutează prin primele activităŃi judiciare pe care le întreprinde la

instanŃa de executare judecătorul delegat cu efectuarea punerii în

executare.

Limita ultimă a acestei faze se epuizează odată cu începerea

executării efective a sancŃiunilor sau a dispoziŃiilor cuprinse în

hotărâre. Executarea propriu-zisă nu aparŃine procesului penal, în

mod just deosebindu-se în literatura de specialitate, executarea

pedepsei de punerea în executare352.

În afara dispoziŃiilor generale (art.415-419) şi comune (art.460-

464), normele cuprinse în Titlul III al PărŃii speciale pot fi grupate în

două mari categorii: după cum ele reglementează activităŃi de punere

în executare a hotărârilor definitive (art.420-446) sau proceduri

judiciare privind executarea (art.447-459).

DistincŃia este importantă pentru că numai normele din prima

categorie constituie dispoziŃii care reglementează desfăşurarea

procesului penal şi pot fi considerate ca făcând parte din ultima fază

a procesului.

Dimpotrivă, celelalte norme nu reglementează activităŃi din

cadrul procesului penal, ci proceduri judiciare prin care se rezolvă

diverse cereri sau incidente survenite în cursul executării.

Normele procesuale amintite nu acoperă nevoile de reglementare

ale executării hotărârilor penale. De aceea, ele se împletesc cu

normele care reglementează regimul juridic al executării efective a

352 V.Dongoroz, op.cit. pg. 293; I.Neagu, op. cit., pg.234.

232

pedepselor353 şi a celorlalte dispoziŃii din hotărâre şi care aparŃin

dreptului execuŃional şi altor ramuri de drept.

2. Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale

NoŃiune. Pentru ca hotărârile penale să poată fi puse în

executare cauza penală trebuie să ajungă în stadiul de lucru judecat,

hotărârile căpătând acea autoritate (putere) ce decurge din situaŃia

juridică respectivă.

Prin lucru judecat se înŃelege situaŃia juridică rezultată din

soluŃionarea definitivă şi irevocabilă a unui conflict dedus înaintea

judecăŃii. Este deci lucru judecat ceea ce instanŃele hotărăsc în mod

definitiv, în fapt şi în drept, asupra învinuirii care formează obiectul

procesului penal354.

Lucru judecat (res judicata) respectiv soluŃia cuprinsă în

hotărârea definitivă se consideră că reflectă adevărul şi dă rezolvarea

legală cuvenită cauzei (res judicata pro veritate habetur).

Efectele lucrului judecat. SituaŃia de lucru judecat face ca

hotărârea judecătorească să capete anumită putere cunoscută sub

denumirea de autoritate de lucru judecat. Această autoritate a

hotărârilor penale atrage consecinŃe care se manifestă atât sub

aspectul unui efect pozitiv cât şi pe o anumită latură negativă.

a) cel mai important efect al hotărârii definitive penale care

capătă autoritate de lucru judecat este cel executoriu. Pentru ca

hotărârea penală să fie pusă în executare nu trebuie ca titularul

acŃiunii penale să ceară aceasta în mod expres, respectiv hotărârea să

353 Legea nr.23/1969 privind executarea pedepselor. Această reglementare a fost înlocuită cu Legea nr.294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare ce intră în vigoare la 1 sept. 2006 (M.Of. nr.552/2005). 354 V.Dongoroz, op. cit., pg.343.

233

fie investită cu formulă executorie. Autoritate de lucru judecat a

hotărârii penale naşte obligaŃia pentru organul competent de a pune

de îndată în executare dispoziŃiile cuprinse în hotărârea

judecătorească.

b) al doilea efect al autorităŃii de lucru judecat se manifestă în

sens negativ şi constituie o piedică a continuării exercitării acŃiunii

penale; efectul poate fi invocat pe cale de excepŃie. Acest efect se

materializează prin împiedicarea aducerii din nou spre rezolvare a

procesului în care s-a adoptat o soluŃie definitivă şi irevocabilă; este

vorba în acest caz de aplicarea regulii non bis in idem consacrată în

art.10 lit.j; efectul este eventual producându-se numai dacă în cauza

definitiv soluŃionată s-ar încerca o nouă exercitare a acŃiunii penale.

CondiŃiile de existenŃă ale autorităŃii de lucru judecat.

Pentru a se putea invoca autoritatea de lucru judecat se cer întrunite

cumulativ următoarele condiŃii355: a) existenŃa unei hotărâri definitive;

b) noua acŃiune penală să fie îndreptată împotriva aceleiaşi persoane;

c) să privească acelaşi fapt material.

a) autoritatea de lucru judecat decurge din puterea pe care o au

exclusiv hotărârile judecătoreşti. De aceea dispoziŃiile organelor

judiciare, luate pe altă cale nu au o asemenea autoritate (de exemplu:

rezoluŃiile sau ordonanŃele de netrimitere în judecată adoptate de

procuror în cursul urmăririi penale).

b) pentru ca autoritatea de lucru judecat să opereze trebuie să

existe o identitate referitoare la persoana inculpatului. Ceea ce legea

interzice este tragerea repetată la răspundere penală a aceleiaşi

persoane. În civil nu există decât o autoritate de lucru judecat relativă

(inter parters). În penal lucru judecat are o autoritate mai categorică

355 Vezi şi Gr.Theodoru.op.cit.p.438.

234

în sensul că soluŃia pronunŃată în cauză produce efecte faŃă de toată

lumea (erga omnes).

c) autoritatea de lucru judecat în materie penală se bazează pe

existenŃa aceluiaşi fapt material. În materie civilă ea este condiŃionată

de dubla identitate a obiectului şi cauzei. Potrivit dreptului civil

excepŃia lucrului judecat se poate invoca dacă litigiul dedus din nou

în faŃa instanŃei priveşte acelaşi obiect, pretenŃie formulată prin

cerere (dreptul asupra unui bun, rezilierea unui contract etc.) şi se

sprijină pe aceeaşi cauză, temeiul juridic al dreptului pretins.

În materie penală este suficientă numai identitatea de obiect,

respectiv referirea la aceeaşi faptă materială. Identitatea de cauză nu

este necesară, art.10 lit.j C.p.p., prevăzând expres că autoritatea de

lucru judecat produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar

da o altă încadrare juridică356.

SecŃiunea II

Alte aspecte generale privind

executarea hotărârilor penale

Caracterul executor al hotărârilor. Art.415 alin.1 C.p.p.

fixează regula că hotărârile penale devin executorii la data când au

rămas definitive. De aici concluzia că dispoziŃiile unei hotărâri pot fi

puse în executare dacă sunt definitive. Hotărârile pronunŃate în

primă instanŃă sunt susceptibile în general de apelare sau recurare,

efectul suspensiv al căii de atac ordinare împiedicând în majoritatea

situaŃiilor punerea în executare a dispoziŃiilor din hotărâre.

356 A se vedea şi A. Tulbure. Autoritatea de lucru judecat în procesul penal R.D.P. nr.4/1999; D.Lupaşcu. Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale. Juridica nr.3/2000.

235

NecesităŃile procedurii judiciare determină în anumite situaŃii că

apelul sau recursul să nu fie suspensiv de executare. În asemenea

cazuri cele hotărâte de instanŃă vor fi puse în executare chiar dacă

împotriva hotărârii s-a declarat apel sau recurs. Potrivit art.415 alin.2

hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune

aceasta.

Apelul sau recursul nu este suspensiv de executare când calea

de atac este folosită peste termen, în condiŃiile legii. De asemenea,

legea deşi admite atacarea cu recurs a numeroase încheieri cele

dispuse de instanŃă prin hotărâre se vor executa deşi a fost folosită

calea de atac ordinară357. SituaŃii de felul acesta apar când se declară

recurs împotriva încheierilor prevăzute la art.141 alin.3, art.159

alin.9, art.162 alin.6, art.168 alin.2, art.303 alin.3 ş.a.

Legea de procedură penală nu a permis punerea în executare a

hotărârilor pronunŃate în primă instanŃă cu privire la fondul cauzei,

până la epuizarea posibilităŃilor de trecere a cauzei prin gradele de

jurisdicŃie.

În schimb cu privire la alte aspecte, în mod obişnuit adiacente

raportului procesual principal, cele statuate de prima instanŃă pot fi

şi uneori trebuie puse în executare, chiar dacă hotărârea nu este

definitivă.

Rămânerea definitivă a hotărârilor penale. Întrucât pentru

punerea în executare a hotărârilor condiŃia esenŃială este ca acestea

să fie definitive, prezintă mare însemnătate a se şti cu exactitate

momentul în care o anumită hotărâre poate fi considerată ca atare.

357 Pentru detalii a se vedea cap.IV „Judecata în recurs”.

236

Fixarea în timp a momentului în care rămân definitive hotărârile

instanŃelor penale se face prin art.416-417 C.p.p.358

Hotărârea primei instanŃe dobândeşte autoritate de lucru

judecat la momente destul de diferenŃiate în funcŃie de diverse

situaŃii. Legea (art.416) deosebeşte şase momente la care hotărârea

primei instanŃe devine definitivă şi anume:

a) hotărârea primei instanŃe rămâne definitivă în momentul

pronunŃării când nu este supusă apelului sau recursului (de

exemplu: hotărârea de declinare a competenŃei – art.42 alin. ultim

C.p.p.).

b) hotărârea primei instanŃe devine definitivă la data expirării

termenului de apel când nu s-a declarat apel în termen. Curgerea

termenului de apel face ca la epuizarea lui hotărârea să fie definitivă.

Aceeaşi dată, pentru aceleaşi raŃiuni, este valabilă şi în ipoteza când

deşi s-a declarat apel, acesta a fost retras înăuntrul termenului.

c) dacă retragerea apelului are loc după expirarea termenului de

apel, hotărârea se consideră definitivă când apare această

manifestare de voinŃă359. Într-o asemenea situaŃie hotărârea rămâne

definitivă la data retragerii apelului întrucât retragerea fiind

irevocabilă nu mai permite declanşarea unei noi căi de atac.

d) hotărârea primei instanŃe rămâne definitivă la data expirării

termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă

apelul a fost respins, când singura cale de atac contra hotărârii

atacate este recursul şi acesta nu s-a declarat în cadrul termenului

prevăzut de lege.

358 A se vedea şi I.Florean. ImportanŃa pe care o prezintă data rămânerii definitive a hotărârilor definitive. Dreptul nr.3/1997. 359 Hotărârea rămâne definitivă la data când s-a făcut declaraŃia de retragere a apelului şi nu la data când instanŃa de apel a luat act de această retragere (Trib.Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1579/1972, Repertoriul de practică I, p.378).

237

Aceeaşi dată se ia ca termen de rămânere definitivă a hotărârii şi

când s-a introdus recurs împotriva celor dispuse de prima instanŃă

dar calea de atac declarată a fost retrasă înăuntrul termenului de

recurs.

e) hotărârea primei instanŃe rămâne definitivă la data retragerii

recursului declarat împotriva hotărârilor menŃionate anterior (lit.d);

adică hotărâri nespuse apelului sau cu apelul respins, dacă

retragerea a avut loc după expirarea termenului de recurs.

f) hotărârile primei instanŃe rămân definitive la data pronunŃării

hotărârii instanŃei de recurs privind hotărârile menŃionate la lit.d

când este respinsă calea de atac.

Hotărârea primei instanŃe rămâne definitivă la datele arătate

numai dacă cu privire la aceiaşi latură a cauzei sau la aceiaşi faptă,

ipotezele avute în vedere sunt îndeplinite faŃă de toate părŃile care au

dreptul să facă apel sau recurs. Astfel, hotărârea rămâne definitivă

diferenŃiat, la momente diferite în funcŃie de ipotezele concrete

survenite. De exemplu dacă doi inculpaŃi îşi retrag apelul unul

înăuntrul termenului de apel celălalt după expirarea acestuia, pentru

primul hotărârea este definitivă în momentul epuizării termenului de

apel, iar pentru al doilea la data retragerii apelului.

Hotărârea instanŃei de apel. Această hotărâre rămâne

definitivă potrivit art.4161 C.p.p. la trei momente diferite şi anume:

a) data expirării termenului de recurs când apelul a fost admis

fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen.

La aceiaşi dată rămâne definitivă hotărârea instanŃei de apel şi

când recursul declarat împotriva hotărârii care a admis apelul fără

trimitere pentru rejudecare a fost retras înăuntrul termenului.

238

b) data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii

menŃionate mai sus dacă această retragere s-a produs după expirarea

termenului de recurs.

c) data pronunŃării instanŃei de recurs, atunci când aceasta a

respins recursul declarat împotriva hotărârii de admitere a apelului

fără trimiterea pentru rejudecare.

Hotărârea instanŃei de recurs. Spre deosebire de hotărârea

primei instanŃe şi a instanŃei de apel, care devin definitive la momente

diferite, hotărârea instanŃei de recurs capătă autoritate de lucru

judecat într-un singur moment şi anume la data pronunŃării acesteia.

Pentru ca hotărârea instanŃei de recurs să devină definitivă la

data pronunŃării, pricina trebuie să se afle în una din următoarele

ipoteze:

a) recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faŃa instanŃei

de recurs, fără rejudecare;

b) cauza a fost rejudecată de către instanŃa de recurs după

admiterea recursului;

c) recursul a fost respins dar hotărârea cuprinde obligarea la

plata cheltuielilor judiciare360.

În orice altă ipoteză hotărârea instanŃei de recurs nu este

executorie şi deci momentul rămânerii definitive trebuie căutat în

dispoziŃiile care au fost examinate anterior. De exemplu, instanŃa de

recurs a admis recursul şi a dispus rejudecarea cauzei de către

instanŃa a cărei hotărâre a fost casată (art.38515 pct.2 lit.c); în orice

caz hotărârea instanŃei la care s-a trimis poate deveni definitivă în

oricare din momentele fixate de lege pentru hotărârile pronunŃate în

primă instanŃă sau apel (art.416 sau art.4161).

360 Este vorba de cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului şi care se adaugă celor fixate de prima instanŃă, eventual de instanŃa de apel.

239

InstanŃa de executare. Executarea definitivă a hotărârilor

penale se face de organul care a judecat cauza în primă instanŃă

(art.418 alin.1). InstanŃa de executare este totdeauna prima instanŃă,

indiferent că cele dispuse au fost pronunŃate de această instanŃă, de

instanŃa de apel sau instanŃa de recurs361. ExcepŃie constitui acele

puŃine cauze în care Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie judecă în

primă instanŃă, pentru că potrivit art.418 alin.2 acest organ nu pune

în executare hotărârile sale. Hotărârile pronunŃate în primă instanŃă

de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie se pun în executare după caz de

Tribunalul Bucureşti sau Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

Dacă hotărârea a rămas definitivă în faŃa primei instanŃe

situaŃia nu comportă precizări pentru că hotărârea se va pune în

executare de însăşi instanŃa care a pronunŃat-o. Când însă hotărârea

rămâne definitivă în faŃa instanŃei superioare aceasta trimite de

îndată instanŃei de executare un extras al hotărârii cu toate datele

necesare punerii în executare (art.418 alin.3).

Există situaŃii când o hotărâre se pune în executare fără a fi

definitivă. DispoziŃiile art.418 sunt aplicabile şi în cazul acestor

hotărâri, nedefinitive, dar executorii (ex art.162, art.168 etc).

În final, este de menŃionat că instanŃele iau în cursul procesului

penal şi alte decizii ce trebuie executate şi care nu se referă la

raportul juridic procesual principal, neavând nimic în comun cu faza

de punere în executare. Aceste hotărâri se execută chiar de instanŃa

care le-a pronunŃat. Se pot da ca exemplu: hotărârea de declinare a

competenŃei, hotărârea de restituire a dosarului la procuror,

încheierea privind luarea unei măsuri preventive ş.a.

Judecătorul delegat cu executarea. Punerea în executare a

hotărârilor definitive nu se face de oricare judecător de la instanŃa de 361 Trib.Suprem, secŃ.pen. dec. nr.1331/1984, RRD nr.8/1985, p.70-71.

240

executare. InstanŃa de executare deleagă pe unul din judecătorii săi

pentru realizarea acestei activităŃi (art.419).

Judecătorul delegat îndeplineşte procedura de punere în

executare a hotărârii definitive rezolvând nelămuririle sau

împiedicările ivite. Dacă se ridică probleme pe care judecătorul

delegat consideră că nu le poate rezolva acesta sesizează instanŃa de

executare, care va proceda potrivit art.460, aplicabil în general în

orice procedură de executare.

SecŃiunea III

Punerea în executare a pedepselor

Potrivit art.53 C.p. pedepsele sunt: principale, complimentare şi

accesorii. Acestea din urmă, datorită naturii lor, nu trebuie puse în

executare, condamnarea la pedeapsa închisorii atrăgând de drept

interzicerea tuturor drepturilor care formează conŃinutul pedepsei362.

În consecinŃă, Codul de procedură penală nu a reglementat

decât punerea în executare a pedepselor principale (art.420-425) şi

punerea în executare a pedepselor complimentare (art.426-428).

Punerea în executare a pedepselor principale. În conformitate

cu sistemul sancŃionator prevăzut de Codul penal sunt pedepse

principale: detenŃiunea pe viaŃă, închisoarea şi amenda (art.53 C.p.).

Decretul-Lege nr.61/1990 a abrogat expres art.54 C.p., abolind

pedeapsa cu moartea pe care a înlocuit-o cu pedeapsa detenŃiunii pe

viaŃă. Corespunzător acestor reglementări Codul de procedură penală

cuprinde dispoziŃii referitoare la punerea în executare a celor trei

pedepse. 362 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.545/1978, RRD nr.9/1978, p.65.

241

Punerea în executare a pedepsei închisorii şi a detenŃiunii

pe viaŃă. Pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă363 se

pun în executare prin emiterea de către instanŃa de executare a unui

mandat de executare în trei exemplare.

ConŃinutul mandatului de executare este dat în art.420 şi

cuprinde: denumirea instanŃei care a emis mandatul, data emiterii,

datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art.70,

numărul şi data hotărârii care se execută şi denumirea instanŃei care

a pronunŃat-o, pedeapsa pronunŃată şi textul de lege aplicat, durata

reŃinerii şi arestării preventive deduse din pedeapsă, menŃiunea dacă

cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare şi de deŃinere

precum şi semnătura preşedintelui instanŃei care a emis mandatul.

Unul din cele trei exemplare ale mandatului rămâne la instanŃă

fiind ataşat dosarului cauzei pentru a se şti că hotărârea a fost pusă

în executare. Celelalte două exemplare se trimit după caz organului

de poliŃie când condamnatul a fost judecat în stare de libertate,

comandantului locului de deŃinere când condamnatul este arestat

sau comandantul unităŃii militare unde cel condamnat efectuează

serviciul militar (art.421).

a) condamnatul liber; organul de poliŃie procedează la arestarea

acestuia pe baza mandatului de executare. Cu ocazia arestării un

exemplar al mandatului se înmânează condamnatului, măsura

constituind o garanŃie care permite folosirea, în caz de necesitate, a

contestaŃiei la executare (de exemplu: în mandat s-a dedus greşit

durata arestării preventive). Condamnatul este condus de organul de

poliŃie la cel mai apropiat loc de deŃinere unde este predat împreună

cu ultimul exemplar al mandatului de arestare. 363 În cazul unei condamnări la pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă se poate aplica atât pedeapsa complimentară prevăzută de art.64 C.p.cât şi cea prevăzută de art.67 C.p. (Curtea Supremă de JustiŃie. SecŃia penală, dec. nr.366/1998 în I.Neagu; C.Anastasiu; Codul de procedură penală adnotat. 2003, p.312).

242

Persoana supusă executării poate ridica obiecŃii cu privire la

identitate. În acest caz potrivit art.423 organul de poliŃie procedează

conform reglementărilor referitoare la executarea mandatului de

arestare preventivă, aplicându-se în mod corespunzător prevederile

art.153 C.p.p.

Dacă în grija condamnatului se află un minor, o persoană pusă

sub interdicŃie sau căreia i s-a constituit o curatelă ori o persoană

bolnavă sau care are nevoie de ajutor se aplică în mod corespunzător

prevederile art.161 C.p.p. în vederea luării măsurilor de ocrotire.

Dacă persoana condamnată nu a fost găsită organul de poliŃie

însărcinat cu executarea mandatului încheie un proces-verbal prin

care se constată această situaŃie şi ia măsuri pentru darea în

urmărire a celui dispărut. Un exemplar al mandatului însoŃit de un

exemplar al procesului-verbal se trimite instanŃei care a emis

mandatul de executare.

Dacă cel condamnat refuză să se supună mandatului de

executare ori încearcă să fugă se aplică prevederile art.184 alin.5

C.p.p.

b) condamnatul s-a judecat în stare de arest sau se află arestat

în altă cauză în momentul punerii în executare a hotărârii; în astfel

de situaŃii cele două exemplare ale mandatului se trimit

comandantului locului de deŃinere unde se află cel arestat.

Înmânarea către condamnat a unui exemplar al mandatului este

obligatorie, aceasta făcându-se de comandantul locului de deŃinere.

c) condamnatul militar; mandatele se trimit comandantului

unităŃii militare unde persoana condamnată efectuează serviciul

militar. Comandantul unităŃii militare înmânează un exemplar al

mandatului persoanei condamnate şi ia măsuri pentru trimiterea

243

acesteia la locul de executare a pedepsei împreună cu celălalt

exemplar al mandatului.

În toate cele trei ipoteze comandantul locului de deŃinere

consemnează într-un proces-verbal data de la care persoana

condamnată a început executarea pedepsei.

Acest ciclu procedural se finalizează prin trimiterea de către

administraŃia locului de deŃinere a unei copii a procesului-verbal de

începere a executării pedepsei, instanŃei de executare, prin aceasta

atestându-se punerea efectivă în aplicare a hotărârii judecătoreşti.

Punerea în executare a pedepsei la locul de muncă. Pentru

punerea în aplicare a pedepsei cu executarea la locul de muncă

instanŃa emite un mandat care cuprinde pe lângă menŃiunile

prevăzute în art.420 şi următoarele date: denumirea şi sediul unităŃii

unde se execută pedeapsa, dispoziŃiile de executare a pedepsei către

conducerea unităŃii şi de reŃinere şi vărsare la bugetul statului a cotei

de retribuŃie prevăzute de lege.

Mandatul de executare se emite în acest caz în patru exemplare

(art.4221), unul din ele rămânând la dosarul cauzei. Celelalte

exemplare se trimit la unitatea unde se va executa pedeapsa,

condamnat, organul de poliŃie din localitatea unde îşi are sediul

unitatea.

Deosebit de comunicarea mandatului, instanŃa de executare

trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii primăriei în a cărei

circumscripŃie teritorială îşi are domiciliul condamnatul.

Schimbarea locului de muncă pentru motive independente de

voinŃa condamnatului se face fie la sesizarea unităŃii fie la cererea

condamnatului pe calea contestaŃiei la executare (incident ivit în

cursul executării). Schimbarea locului de muncă presupune

244

modificarea dispozitivului hotărârii şi nu poate fi dispusă de

judecătorul delegat cu executarea ci numai de către instanŃa de

executare364.

Punerea în executare a amenzii penale. Realizarea acestei

proceduri de către instanŃă are un caracter subsidiar, executarea

având loc numai în măsura în care amenda nu este achitată de

condamnat de bună voie.

Art.425 prevede că obligaŃia achitării amenzii revine

condamnatului în termen de cel mult trei luni ce curge de la

rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, termen în care

urmează a se face dovada achitării amenzii prin depunerea la

instanŃa de executare a recipisei de plată a amenzii.

Când cel condamnat se găseşte în imposibilitatea de a achita

integral amenda în termenul prevăzut de lege, instanŃa de executare,

la cererea condamnatului poate dispune eşalonarea în rate lunare a

plăŃii amenzii pe cel mult doi ani.

InstanŃa trece la punerea în executare a amenzii numai dacă cel

condamnat nu îndeplineşte singur obligaŃia de plată, aceasta

constatându-se din nedepunerea în termen a recipisei de plată a

amenzii în integralitate sau a oricărei rate lunare.

Punerea în executare se realizează după cum urmează:

a) când cel condamnat realizează venituri din muncă ori este

pensionar instanŃa comunică unităŃii care face plata drepturilor

băneşti cuantumul amenzii de executat precum şi dispoziŃia de a

efectua reŃinerile în contul amenzii şi a le vărsa la bugetul statului.

Dacă în raport de cuantumul amenzii şi de veniturile condamnatului

rezultă că amenda nu poate fi achitată în întregime în termen de doi

ani, executarea ei se face asupra altor bunuri ale condamnatului. În 364 Trib. Suprem, secŃ.pen. dec. nr.498/1981, RRD nr.12/1981, p.108.

245

acest caz instanŃa de executare comunică organului financiar al

primăriei localităŃii în care domiciliază condamnatul un extras de pe

acea parte a dispozitivului hotărârii care priveşte aplicarea amenzii.

b) când condamnatul nu se găseşte în vreuna dintre situaŃiile

prevăzute mai sus instanŃa comunică organului financiar al primăriei

localităŃii în care domiciliază condamnatul un extras de pe acea parte

din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii.

Punerea în executare a pedepselor complimentare. Potrivit

art.53 C.p.p. pedepsele complimentare sunt: interzicerea unor

drepturi365 şi degradarea militară.

Pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi366 se pune în

executare prin trimiterea de către instanŃa de executare a unei copii

de pe dispozitivul hotărârii367 primăriei localităŃii unde îşi are

domiciliul condamnatul şi organului care supraveghează exercitarea

acestor drepturi (art.426). Primăria primind copia actului prin care

s-a aplicat pedeapsa complimentară aduce aceasta la cunoştinŃa

serviciilor competente pentru luarea în evidenŃă şi pentru a proceda

în consecinŃă.

Pedeapsa degradării militare se pune în executare prin

trimiterea de către instanŃa de executare a unei copii de pe hotărâre

comandantului unităŃii militare din care a făcut parte cel condamnat

în scopul realizării efective a degradării militare potrivit cu normele

prevăzute în regulamentele militare.

Întrucât pedeapsa degradării militare poate fi aplicată şi

rezerviştilor, instanŃa poate trimite copia hotărârii comandantului 365 Aplicând pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi instanŃa nu poate interzice în bloc toate drepturile prevăzute de art.64 C.p. ci trebuie să arate care anume din acestea vor fi interzise (Curtea de Apel Timişoara. dec. pen. nr.380/2001. I.Neagu, C.Anastasiu, op. cit. p.316). 366 Art.64 C.p. prevede că instanŃa poate pronunŃa ca pedeapsă complimentară interzicerea dreptului de a alege şi de a fi ales, interzicerea dreptului de a ocupa anumite funcŃii, a drepturilor părinteşti, a dreptului de a fi tutore sau curator. 367 Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării pedepsei (art.66 C.p.).

246

centrului militar în circumscripŃia căruia domiciliază condamnatul

(art.427).

SecŃiunea IV

Punerea în executare a măsurilor de siguranŃă

Art.112 C.p. enumără următoarele măsuri de siguranŃă:

obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea de a

ocupa o funcŃie sau de a exercita o profesie, meserie sau altă

ocupaŃie, interzicerea de a se afla în anumite localităŃi, expulzarea

străinilor, confiscarea specială; interdicŃia de a reveni în locuinŃă.

Punerea în executare a măsurilor de siguranŃă este reglementată

de art.429-439 C.p.p.

Obligarea la tratament medical. Este o măsură care poate fi

luată când făptuitorul din cauza unei boli ori intoxicări cronice prin

alcool, stupefiante sau alte asemenea substanŃe, prezintă pericol

pentru societate (art.113 C.p.).

Măsura de siguranŃă se pune în executare prin comunicarea

unei copii de pe dispozitivul hotărârii judecătoreşti şi unei copii de pe

raportul medico-legal DirecŃiei sanitare din judeŃul pe teritoriul căruia

locuieşte persoana respectivă când aceasta se află în stare de libertate

sau administraŃiei locului de deŃinere când măsura de siguranŃă

însoŃeşte pedeapsa închisorii ori priveşte o persoană aflată în stare de

deŃinere368.

Când cel obligat la tratament se găseşte în stare de libertate

DirecŃia sanitară fixează unitatea la care urmează a se face

368 InstanŃa nu trebuie să precizeze condiŃiile în care urmează a se efectua tratamentul medical, stabilirea acestora fiind de competenŃa organelor de specialitate (Trib.Suprem, secŃ. pen. dec. nr.3334/1974, RRD nr.6/1975, p.69).

247

tratamentul medical şi încunoştinŃează despre aceasta persoana faŃă

de care s-a luat măsura. Totodată instanŃa comunică persoanei că

este obligată să se prezinte la unitatea sanitară stabilită de DirecŃia

sanitară atrăgându-i atenŃia că în caz de nerespectare se va dispune

internarea medicală (art.429).

InstanŃa de executare trebuie Ńinută la curent cu modul în care

se desfăşoară tratamentul medical. Art.430 prevede că unitatea

sanitară la care se efectuează tratamentul medical comunică instanŃei

de executare:

a) dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a

urma tratamentul;

b) sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare;

c) când măsura dispusă de instanŃă nu mai este necesară însă

este indicat un alt tratament;

d) este necesară internarea medicală.

Pentru a facilita comunicarea unităŃii sanitare cu organele

judecătoreşti, în cazul în care unitatea sanitară se află departe de

instanŃa de executare, art.430 alin.2 prevede adresarea comunicării

în cazurile prevăzute la lit.b-d, judecătoriei în a cărei rază teritorială

se află unitatea sanitară.

Comunicările pe care unitatea sanitară le face potrivit art.430

sunt obligatorii şi pentru administraŃia locului de deŃinere când

măsura de siguranŃă s-a luat faŃă de o persoană aflată în stare de

deŃinere.

InstanŃa competentă primind o comunicare care necesită luarea

unor măsuri noi în legătură cu tratamentul medical, ascultă

concluziile procurorului iar dacă consideră necesar şi pe cel în cauză

248

după care dispune înlocuirea tratamentului sau internarea medicală

(art.431 C.p.p.)369.

Internarea medicală. Când făptuitorul este bolnav mintal ori

toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate

se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate

până la însănătoşire (art.114 C.p.).

Potrivit art.432 C.p.p. măsura de siguranŃă a internării medicale

se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a

unei copii de pe raportul medico-legal DirecŃiei sanitare din judeŃul

unde îşi are domiciliul persoana faŃă de care s-a luat măsura.

Primind comunicarea instanŃei de executare, DirecŃia sanitară

are obligaŃia să stabilească unitatea370 aducând aceasta la cunoştinŃa

instanŃei. Unitatea sanitară la care s-a făcut internarea efectuează

tratamentul medical până când se apreciază că internarea nu mai

este necesară. În acest moment unitatea are obligaŃia încunoştinŃării

judecătoriei în a cărei circumscripŃie teritorială se află pentru a decide

asupra măsurilor care se impun (art.433).

Judecătoria după primirea încunoştinŃării ascultă concluziile

procurorului, ale apărătorului şi dacă este necesar ale persoanei

internate dispunând fie încetarea internării fie înlocuirea acesteia cu

obligarea la tratament medical371. CompetenŃa de rezolvare a înlocuirii

sau încetării măsurii revine judecătoriei chiar dacă măsura a fost

dispusă de o instanŃă superioară.

InstanŃa poate fi investită şi prin cererea persoanei internate ori

prin sesizarea procurorului. În aceste cazuri instanŃa este obligată a

cere avizul unităŃii sanitare unde se află cel internat. 369 Având în vedere prevederile art.162 C.p.p. astfel cum au fost modificate prin Legea nr.281/2003 considerăm că în mod corespunzător şi în situaŃia prevăzută de art.431 este obligatorie ascultarea celui în cauză în prezenŃa apărătorului. 370 Stabilirea unităŃii sanitare nu constituie un atribut al instanŃei ci al DirecŃiei sanitare judeŃene (Trib. Timiş, sent.pen. nr.54/1982, RRD nr.1/1983, p.71). 371 Vezi comentariile făcute în legătură cu prevederile art.431 C.p.p.

249

O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus înlocuirea

sau încetarea internării medicale se comunică instanŃei de executare

(art.434).

Măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale

poate fi luată în cursul urmăririi penale sau judecăŃii şi în mod

provizoriu (art.162). Potrivit art.435 C.p.p. punerea în executare a

acestor măsuri se realizează de către instanŃa care a dispus măsura.

DiferenŃa are în vedere stadiul de soluŃionare al procesului, respectiv

faza procesuală în care acesta se găseşte.

DispoziŃiile art.430-434 care au format obiectul consideraŃiilor

de mai sus se aplică în mod corespunzător.

Executarea expulzării. CetăŃeanului străin sau persoanei fără

cetăŃenie care nu are domiciliul în Ńară i se poate interzice în baza art.

117 C.p. rămânerea pe teritoriul Ńării. Efectuarea expulzării se

realizează prin organele de poliŃie care au dreptul de a conduce pe cel

expulzat până la graniŃă şi al depune peste hotarele Ńării.

Executarea expulzării este reglementată în art. 438 C.p.p. în

două variante după cum măsura de siguranŃă însoŃeşte sau nu

pedeapsa închisorii.

Când prin hotărârea de condamnare s-a luat şi măsura

expulzării, în mandatul de executare a pedepsei se face menŃiune ca

la data liberării condamnatului acesta să fie predat organului de

poliŃie care va proceda la efectuarea expulzării.

Dacă expulzarea nu însoŃeşte pedeapsa închisorii instanŃa

comunică direct organului de poliŃie măsura adoptată, de îndată ce

hotărârea a rămas definitivă372.

372 CetăŃeanului străin a cărui expulzare s-a dispus nu i se poate aplica pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi (Curtea Supremă de JustiŃie, dec. pen. nr.281/1999. I.Neagu, C.Anastasiu, op. cit. p.319).

250

Executarea confiscării speciale (art. 439). Confiscarea specială

este o măsura de siguranŃă. Categoriile de lucruri supuse confiscării

speciale sunt prevăzute în art. 118 C.p.

Când lucrurile confiscate sunt dintre acelea care urmează a fi

preluate sau valorificate potrivit dispoziŃiilor legale, ele se predau

organelor în drept. De exemplu monezile de aur deŃinute în mod ilegal

se predau la unitatea bancară competentă.

Dacă lucrurile confiscate sunt dintre acelea cu privire la care s-a

dispus distrugerea (de exemplu o monedă falsă) aceasta se face în

prezenŃa, după caz, a procurorului sau judecătorului în funcŃie de

faza procesuală în care s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate.

Cu ocazia distrugerii lucrurilor se întocmeşte un proces verbal

care se depune la dosarul cauzei.

DispoziŃiile din Codul de procedură penală privitoare la

executarea confiscării sunt corelate cu normele art. 118 C.p. în care

de regulă măsura are ca obiect anumite lucruri. În practica judiciară

s-a dispus însă constant că dacă lucrurile confiscate nu se găsesc se

va dispune obligarea inculpatului la plata contravalorii obiectelor373.

Deşi, este vorba de plata unei sume de bani aceasta nu schimbă

natura juridică a obligaŃiei şi fiind o sancŃiune penală ea rămâne cu

caracter strict personal374 neputând fi imputată solidar

coinculpaŃilor375 şi cu atât mai puŃin părŃii responsabile civilmente376.

Executarea celorlalte măsuri de siguranŃă. Măsura de

siguranŃă a interzicerii de a se afla în anumite localităŃi se pune în

executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii

373 Curtea Supremă de JustiŃie, dec. pen. 1970/1999, I.Neagu, C.Anastasiu, op. cit. p.320. 374 Tribunalul Suprem, SecŃia penală decizia nr. 448/1977. RRD nr. 12/1977, p. 44 375 Tribunalul Ilfov decizia penală nr. 116/1979. RRD nr. 2/1980, p. 60 376 Tribunalul Bucureşti, SecŃia II-a decizia penală nr. 728/1979. Repertoriu practică judiciară vol. II, p. 76

251

organului în drept să aducă la îndeplinire această măsură şi să

supravegheze respectarea ei (art. 436 C.p.p.).

Organul căruia i s-a făcut comunicarea are îndatorirea să

asigure executarea măsurii luate şi să sesizeze organul de urmărire

penală în caz de sustragere de la executarea măsurii de siguranŃă.

Revocarea, amânarea şi întreruperea anumitelor măsuri de

siguranŃă. Revocarea măsurilor de siguranŃă este aplicabilă numai

măsurilor prevăzute de art. 113 - 116 C.p. Poate fi deci revocată

obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea unei

funcŃii sau profesii şi interzicerea de a se afla în anumite localităŃi.

Măsurile expulzării şi confiscării speciale nu pot fi revocate.

Revocarea este motivată de împrejurarea că temeiurile care au

impus luarea măsurilor de siguranŃă au încetat. Revocarea poate fi

cerută de persoana cu privire la care s-a luat măsura de siguranŃă

sau de procuror. Cererea se adresează instanŃei în a cărei

circumscripŃie teritorială locuieşte persoana supusă măsurii.

SoluŃionarea cererii se face cu citarea celui interesat, ascultându-se

concluziile apărătorului şi procurorului.

Dacă revocarea se referă la măsura internării medicale iar cel

interesat nu are apărător i se asigură un avocat din oficiu (art. 437).

Codul de procedură penală nu prevede un termen în care se

admite revocarea măsurilor de siguranŃă. Reglementarea din art. 115

alin. 2 C.p. de a solicita revocarea în termen de un an se referă

exclusiv la interzicerea unei funcŃii sau profesii. De aceea în practică

s-a hotărât că este nelegală respingerea ca prematură a unei cereri de

revocare a măsurii internării medicale pe motivul că nu a trecut un

an de la luarea măsurii377.

377 Tribunalul Bucureşti, SecŃia a II-a, decizia penală nr. 724/1985. RRD nr. 5/1986, p. 83

252

Amânarea sau întreruperea operează numai în legătură cu

interzicerea de a se afla în anumite localităŃi. Această măsură de

siguranŃă poate fi amânată sau întreruptă de organul care are

îndatorirea să asigure executarea interdicŃiei, în caz de boală sau

pentru orice alt motiv care justifică amânarea sau întreruperea (art.

436 alin. 3).

Executarea interdicŃiei de a reveni în locuinŃa familiei. Prin

Legea nr.197/2000 a fost introdusă în Codul penal o nouă măsură de

siguranŃă: interdicŃia de reveni în locuinŃa familiei pe o perioadă

determinată (art. 1181).

În mod corespunzător prin Legea nr. 281/2003 în Codul de

procedură penală a fost introdus art. 4391 ce reglementează

executarea acestei măsuri de siguranŃă. În conformitate cu aceste

prevederi executarea interdicŃiei de a reveni în locuinŃa familiei

dispusă de instanŃă prin hotărâre, se face prin trimiterea unei copii

de pe dispozitivul hotărârii organului de poliŃie în a cărei

circumscripŃie teritorială se află locuinŃa familiei. Organul de poliŃie

are îndatorirea să asigure executarea măsurii de siguranŃă şi să

sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la

executarea măsurii (art. 4391 alin. 3).

Dacă cel condamnat se află într-un loc de detenŃie, o copie de pe

dispozitivul hotărârii se trimite comandantului locului de detenŃie iar

în mandatul de executare a pedepsei închisorii se face menŃiune să i

se pună în vedere, la data liberării, să se prezinte la organul de poliŃie

în a cărei circumscripŃie teritorială se află locuinŃa familiei. Organul

de poliŃie va proceda potrivit art. 4391 alin. 3.

253

SecŃiunea V

Punerea în executare a dispoziŃiilor privind înlocuirea

răspunderii penale şi a celor prin care s-au aplicat sancŃiunile

prevăzute în art. 181 C.p.

Punerea în executare a dispoziŃiilor privind înlocuirea

răspunderii penale. Răspunderea penală poate fi înlocuită cu

răspunderea care atrage o sancŃiune cu caracter administrativ ce se

aplică de instanŃa de judecată conform art. 90 - 91 C.p. (mustrare,

mustrare cu avertisment, amendă). Înlocuirea răspunderii penale

fiind o cauză de împiedicare a exercitării acŃiunii penale, instanŃa este

obligată să dispusă încetarea procesului penal. Potrivit art. 440 C.p.p.

odată cu încetarea procesului penal instanŃa urmează să ia unele

măsuri pentru punerea în aplicare a dispoziŃiilor art. 90 - 91 C.p.

Executarea mustrării sau mustrării cu avertisment se face

Ńinând seama de dispoziŃiile art. 487 C.p.p.

SancŃiunea administrativă a mustrării sau a mustrării cu

avertisment se va executa de îndată în şedinŃa în care s-a pronunŃat

hotărârea. Dacă din orice împrejurări sancŃiunea nu poate fi

executată de îndată, se fixează un termen pentru care se dispune

aducerea condamnatului.

Dacă instanŃa aplică amenda aceasta se execută în aceleaşi

condiŃii cu amenzile judiciare cu luarea în considerare a dispoziŃiilor

art. 442 şi art. 443 C.p.p.

Punerea în executare a dispoziŃiilor prin care s-au aplicat

sancŃiuni în conformitate cu art. 181 C.p. Cu ocazia judecăŃii când

instanŃa constată că fapta nu constituie infracŃiune, întrucât aduce

254

atingere minimă uneia din valorile apărate de lege iar în conŃinutul ei

concret este lipsită de importanŃă astfel că nu prezintă pericol social,

dispune aplicarea normelor înscrise în art. 181 C.p. În acest caz, pe

plan procesual acŃiunea penală se stinge în baza art. 10 lit. b1 iar

soluŃia pronunŃată de instanŃa va fi achitarea. Achitând pe inculpat

instanŃa este totuşi obligată să aplice una din sancŃiunile cu caracter

administrativ prevăzute în art. 91 C.p.

Potrivit art. 4411 C.p.p. în privinŃa executării mustrării,

mustrării cu avertisment sau amenzii dispoziŃiile comentate anterior

adică reglementările prevăzute de art. 487 respectiv art. 442 şi art.

443 C.p.p. se aplică în mod corespunzător378.

SecŃiunea VI

Punerea în executare a amenzilor judiciare şi a cheltuielilor

judiciare avansate de stat

Punerea în executare a amenzii judiciare. Faptele prevăzute în

art. 198 C.p.p. săvârşite de anumiŃi participanŃi la activitatea

procesuală penală constituie abateri judiciare sancŃionate cu amendă.

Amenda poate fi aplicată în cursul urmăririi penale de organul de

urmărire penală prin ordonanŃă iar în cursul judecăŃii de instanŃă

prin încheiere potrivit procedurii judiciare privitoare la amenda

judiciară (art. 199 C.p.p.).

În conformitate cu art. 442 C.p.p. amenda judiciară se pune în

executare de către organul judiciar care a aplicat-o. Punerea în

executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte a

378 Pentru faza urmăririi penale punerea în executare a sancŃiunilor aplicate de procuror în conformitate cu art. 181 C.p. se face potrivit art. 2491 C.p.

255

dispozitivului ordonanŃei sau încheierii care priveşte aplicarea

amenzii judiciare, organului care potrivit legii execută amenda

penală.

Organul care primeşte această comunicare execută amenda

judiciară.

Punerea în executare a cheltuielilor de procedură (art. 443)

Această procedură este asemănătoare cu cea prevăzută pentru

punerea în executare a amenzii judiciare. Art. 443 alin. 1 prevede că

dispoziŃia din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat379 se pune în executare potrivit normelor

înscrise în art. 442 C.p.p.

Obligarea unor persoane la suportarea judiciare avansate de stat

se poate dispune şi de procuror printr-o soluŃie de netrimitere în

judecată. Potrivit art. 443 alin. 2 în aceste cazuri cheltuielile de

procedură stabilite de procuror380 se pun în executare de către acesta

aplicându-se în mod corespunzător dispoziŃiile art. 442.

Executarea cheltuielilor judiciare indiferent de cine au fost

dispune se face de către organul care, potrivit legii, execută amenda

penală.

SecŃiunea VII

Punerea în executare a dispoziŃiilor civile din hotărâre

Codul de procedură penală reglementează în art. 444 - 446 trei

modalităŃi distincte de punere în executare a dispoziŃiilor civile, după

cum acestea se referă la restituirea lucrurilor sau valorificarea celor 379 Obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se face în cursul judecăŃii potrivit art. 191 - 192 alin. 1 -4 C.p.p. 380 A se vedea prevederile art. 192 alin. 5 C.p.p.

256

neridicate, declararea unui înscris ca fiind fals, despăgubirile civile şi

cheltuielile judiciare cuvenite părŃilor.

Când prin hotărârea penală s-a dispus restituirea unor lucruri

care se află în păstrare sau la dispoziŃia instanŃei de executare,

restituirea se face de către judecătorul însărcinat cu executarea, prin

remiterea acelor lucruri persoanei îndrept. În acest scop, se face

încunoştinŃarea persoanelor cărora urmează a li se restitui lucrurile.

Acestea au obligaŃia de a se prezenta pentru primirea lucrurilor în cel

mult 6 luni de la încunoştinŃare. Dacă persoanele chemate nu se

prezintă în termen, lucrurile trec în patrimoniul statului. InstanŃa

constată neprezentarea prin încheiere dispunând prin acelaşi act

predarea lucrurilor organelor în drept a le prelua sau valorifica

potrivit dispoziŃiilor legale.

Este posibil ca procedura de mai sus să nu se poată realiza,

deoarece instanŃa nu cunoaşte persoanele cărora trebuie să le

restituie lucrurile şi deci nu a făcut încunoştinŃările impuse de lege.

În acest caz, dacă la epuizarea unui termenului de 6 luni de când

hotărârea a rămas definitivă, nimeni nu a reclamat predarea

lucrurilor, acestea trec în patrimoniul statului, instanŃa procedând în

aceleaşi condiŃii care au fost arătate anterior.

Restituirea lucrurilor poate interveni şi în cursul urmăririi

penale. În această situaŃie, dispoziŃia este luată de procuror cu

respectarea tuturor prevederilor aplicabile şi pentru instanŃă.

Procurorul se pronunŃă în raport de prevederile art. 245 sau art. 249

ori art. 2491, după caz, prin rezoluŃie sau ordonanŃă.

DispoziŃiile hotărârii penale (art.348) care declară un înscris ca

fiind fals, în total sau în parte, se pun în executare de către

judecătorul delegat. Se face menŃiunea despre falsitatea actului pe

257

fiecare pagină a acestuia în caz de anulare totală sau numai pe

paginile care conŃin falsul, în caz de anulare parŃială. Înscrisul

declarat fals rămâne la dosarul cauzei.

Uneori este necesar ca despre înscrisul fals să se facă menŃiune

şi în scriptele unei unităŃi din cele prevăzute în art. 145 C.p. În

asemenea situaŃii în vederea realizării menŃiunii, instanŃa trimite

unităŃii o copie de pe hotărâre.

Cei interesaŃi pot cere eliberarea unei copii de pe înscrisul sub

semnătura privată care a fost declarat fals. InstanŃa dispune

eliberarea copiilor numai când constată existenŃa unui interes legitim.

InstanŃa poate dispune restituirea înscrisurilor parŃial falsificate.

Înscrisul declarat fals în integralitate nu se restituie.

DesfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris a ridicat

numeroase probleme în cazul soluŃiilor de netrimitere în judecată.

Întrucât în această situaŃie desfiinŃarea înscrisului revine

instanŃei civile381, în vederea interpretării şi aplicării unitare a legii

Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie a decis că „în cauzele în care

acŃiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o rezoluŃie

sau ordonanŃă de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta

are calitatea de a exercita în faŃa instanŃei civile acŃiunea pentru

desfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris falsificat, numai în

cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 C.p.civ.; în celelalte cazuri acŃiunea

aparŃine părŃilor382”.

Este posibil ca în legătură cu falsificarea unui înscris să nu

existe parte civilă şi nimeni să nu pretindă desfiinŃarea acestuia.

Chiar şi într-o asemenea situaŃie, deci nu numai în ipotezele

prevăzute de art. 17 cu referire la art. 14 C.p.p., instanŃa urmează din 381 Curtea de Apel Bucureşti - SecŃia a II-a penală, decizia nr. 2070/2000. Culegere de practică judiciară pe anul 2000, p. 231 382 Decizia nr. XV din 21 noiembrie 2005 a Înaltei CurŃii de CasaŃie şi JustiŃie - SecŃiile Unite

258

oficiu să dispună desfiinŃarea înscrisului întrucât el prezintă pericol

prin posibilitatea eventualei lui folosiri sau încercării de folosire

ulterioară.

DispoziŃiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile

şi la cheltuielile de judecată cuvenite părŃilor se execută potrivit legii

civile (art. 446 C.p.p.).

SecŃiunea VIII

Schimbări şi incidente legate de executarea hotărârilor

În cursul executării pot apare împrejurări de natură a determina

schimbări în modul de executare a hotărârilor definitive. De exemplu

în termenul de încercare acordat în cazul suspendării condiŃionate a

executării unei pedepse, condamnatul săvârşeşte o nouă infracŃiune,

care atrage revocarea suspendării. De asemenea, pedepsele aplicate

prin hotărârea judecătorească se înlătură sau modifică dacă în urma

pronunŃării lor intervin legi noi care dezincriminează fapta ori prevăd

pedepse mai uşoare. IntervenŃia unei amnistii sau graŃieri duce în

mod similar la înlăturarea sau modificarea pedepselor.

Punerea în executare şi executarea pedepselor pot fi amânate iar

executarea acestora poate fi întreruptă. La fel pot apare numeroase

incidente care necesită şi luarea altor măsuri.

Procedura după care se realizează schimbările în legătură cu

executarea pedepselor şi se soluŃionează incidentele este reglementată

în art. 447 - 462 C.p.p.

259

1. Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei

sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere;

revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă

A. Revocarea sau anularea suspendării condiŃionate a

executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub

supraveghere (art. 447). InstituŃia suspendării condiŃionate este un

instrument important de individualizare a pedepsei. Potrivit art. 81

C.p. instanŃa când apreciază scopul pedepsei poate fi atins şi fără

executarea acesteia şi sunt întrunite condiŃiile legale dispune

suspendarea condiŃionată a suspendării pedepsei.

Suspendarea executării este condiŃionată de nesăvârşirea unei

nou infracŃiuni în termenul de încercare care este de 2 ani plus

cuantumul pedepsei pronunŃate cu suspendare. Dacă pedeapsa este

amenda termenul de încercare este de 1an. Dacă înăuntrul termenul

de încercare condamnatul nu a săvârşit din nou o infracŃiune şi nici

nu s-a pronunŃat revocarea suspendării potrivit art. 83 şi art. 84 C.p.

el este reabilitat de drept. În caz contrar instanŃa revocă suspendarea

dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte

cu pedeapsa aplicată pentru noua infracŃiune (art. 83 C.p.). De

asemenea dacă până la expirarea termenului de încercare

condamnatul nu a îndeplinit obligaŃiile civile stabilite prin hotărâre

instanŃa poate dispune revocarea suspendării, afară de cazul când

dovedeşte că nu a avut posibilitatea de a îndeplini aceste obligaŃii (art.

84 C.p.). Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o

infracŃiune înainte de pronunŃarea suspendării aceasta se anulează în

condiŃiile art. 85 C.p.

260

InstanŃa Ńinând seama de persoana condamnatului şi

comportamentul său după comiterea faptei, poate aprecia că

pronunŃarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi

fără executarea pedepsei. În asemenea caz ca un mod deosebit de

individualizare se foloseşte instituŃia suspendării executării pedepsei

sub supraveghere reglementată prin art. 861 şi urm. C.p.

În cazul aplicării instituŃiei legea determină un termen de

încercare variabil de 2 - 5 ani fixat de instanŃă la care se adaugă

cuantumul pedepsei închisorii pronunŃate. Pe durata termenului de

încercare condamnatul trebuie să se supună măsurilor de

supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 şi anumitor obligaŃii

stabilite de instanŃă în conformitate cu art. 863 alin. 3.

DispoziŃiile art.83, art.84, respectiv art.85 C.p.p. privind

revocarea suspendării se aplică în mod corespunzător şi în cazul

suspendării executării pedepsei sub supraveghere. De asemenea,

instanŃa poate revoca suspendarea dacă cel condamnat nu

îndeplineşte măsurile sau obligaŃiile stabilite de instanŃă.

Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei

indiferent că este vorba de o suspendare condiŃionată sau o

suspendare sub supraveghere se pronunŃă de instanŃa care judecă ori

a judecat în primă instanŃă infracŃiunea ce ar atrage revocarea sau

anularea (art. 447 alin. 1).

Sesizarea instanŃei în vederea revocării sau anulării suspendării

se poate face din oficiu sau de către procuror383.

Când revocarea suspendării condiŃionate sau a executării

pedepsei sub supraveghere este bazată pe nerespectarea, până la

expirarea termenului de încercare de către condamnat a obligaŃiilor 383 În cazul revocării conform art.83 C.p. a suspendării executării pedepsei nu se mai poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art.861 C.p. Revocarea pedepsei se face prin executarea pedepsei în regim de penitenciar (Curtea Supremă de JustiŃie, dec.pen. nr.2481/1999. I.Neagu, C.Anastasiu, op.cit. p.323).

261

civile decurgând din hotărâre competenŃa revine instanŃei care a

pronunŃat în primă instanŃă suspendarea. InstanŃa este sesizată în

acest caz de procuror sau de partea interesată.

B. Revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de

muncă (art. 4471). Executarea pedepsei la locul de muncă reprezintă

o modalitate de executare a pedepsei închisorii prin prestarea unei

munci cu acordul scris al unităŃii şi cu îndeplinirea celorlalte condiŃii

prevăzute de art. 867C.p.

În art. 869 sunt înscrise ipotezele care duc la revocarea

obligatorie sau facultativă a executării pedepsei la locul de muncă

(săvârşirea unei noi infracŃiuni după condamnare, sustragerea de la

prestarea activităŃilor în cadrul unităŃii, neîndeplinirea

corespunzătoare a îndatoririlor de serviciu ori a obligaŃiilor stabilite

prin hotărârea de condamnare).

Revocarea executării pedepsei la locul de muncă duce la

executarea pedepsei sau a restului de pedeapsă neexecutată, într-un

loc de detenŃie384.

Executarea pedepsei la locul de muncă poate fi anulată în

cazurile prevăzute de art. 8610 C.p. (de exemplu se descoperă, mai

înainte ca pedeapsa să fi fost executată ori considerată ca executată,

că cel condamnat a mai săvârşit o infracŃiune, dacă nu sunt

îndeplinite condiŃiile prevăzute de art. 867 C.p.).

Potrivit art. 4471 C.p.p. revocarea sau anularea obligării la

muncă se dispune după caz de către instanŃa de executare sau de

către instanŃa corespunzătoare în a cărei circumscripŃie teritorială se

află unitatea la care se prestează munca ori de către instanŃa care

judecă sau a judecat în primă instanŃă infracŃiunea ce ar putea 384 Dacă nu se face dovada sustragerii condamnatului de la executarea pedepsei la locul de muncă cererea de revocare trebuie respinsă nefiind aplicabile prevederile art.869 C.p. (Curtea de Apel Piteşti, dec.pen. nr.669/1998, I.Neagu, C.Anastasiu, op.cit. p.325).

262

atrage revocarea sau anularea. Sesizarea instanŃei se face din oficiu

de către procuror, de unitatea la care se prestează munca, de organul

de poliŃie sau în cazul prevăzut de art. 869 alin. 4 chiar de

condamnat.

În procedura de revocare a executării pedepsei la locul de muncă

părŃile interesate se citează potrivit art. 460 C.p.p. iar instanŃa, în

baza rolului activ, va administra probe din care se desprind

împrejurările necesare soluŃionării cauzei385.

Înlocuirea pedepsei detenŃiunii pe viaŃă cu pedeapsa închisorii

se dispune din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui

condamnat de către instanŃa de executare, iar dacă cel condamnat se

află în stare de deŃinere, de către instanŃa corespunzătoare în a cărei

circumscripŃie se află locul de deŃinere (art. 448).

Hotărârea de înlocuire rămasă definitivă se pune în executare

potrivit dispoziŃiilor art. 420 - 423 C.p.

2. Alte schimbări în executarea unor hotărâri

Modificarea pedepselor în caz de concurs de infracŃiuni,

recidivă sau acte care intră în conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. Cu

ocazia punerii în executare sau ulterior în cursul executării pot apare

situaŃii de natură a duce la modificarea pedepsei pronunŃate prin

hotărârea definitivă. Potrivit art. 449 C.p.p. aceste situaŃii constatate

pe baza altei hotărârii definitive sunt: concurs de infracŃiuni, recidiva,

acte care intră în conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni.

Art. 449 alin. 2 prevede că instanŃa competentă să modifice

pedeapsa este instanŃa de executare a ultimei hotărâri sau în cazul

când cel condamnat se află în stare de deŃinere ori în executarea 385 Tribunalul Timiş, decizia nr. 932/1975. RRD nr. 4/1976, p. 45

263

pedepsei la locul de muncă, instanŃa corespunzătoare în a cărei

circumscripŃie teritorială se află locul de deŃinere ori după caz

unitatea unde se execută pedeapsa386.

Sesizarea instanŃei competente să modifice pedeapsa se face din

oficiu, la cererea celui condamnat sau la cererea procurorului.

Înlocuirea pedepsei amenzii. Înlocuirea pedepsei amenzii în

cazul prevăzut de art. 631 C.p. (cel condamnat se sustrage cu rea

credinŃă de la executarea amenzii) se dispune de instanŃa de

executare. Aceasta poate înlocui amenda neplătită cu pedeapsa

închisorii în limitele prevăzute pentru infracŃiunea săvârşită, Ńinând

seama de partea de amendă care a fost achitată.

Sesizarea instanŃei de executare se face din oficiu sau de către

organul care potrivit legii, execută amenda (art. 4491 C.p.p.).

Liberarea condiŃionată. Este o instituŃie reglementată în

art.59-61 C.p. care permite liberarea condiŃionată a condamnatului

înainte de executarea pedepsei în condiŃiile prevăzute de lege. Dacă în

intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei

pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit o nouă infracŃiune pedeapsa se

consideră în întregime executată. În caz contrar, se poate menŃine

sau revoca liberarea condiŃionată. Pentru ca cel condamnat să

beneficieze de liberare condiŃionată, trebuie să fie stăruitor în muncă,

disciplinat, să dea dovezi temeinice de îndreptare şi să execute o

anumită durată din pedeapsă. La soluŃionarea cererii instanŃa va

avea în vedere şi antecedentele penale ale condamnatului.

InstanŃa sesizată, la cererea condamnatului sau la propunerea

făcută potrivit dispoziŃiilor legii privind executarea pedepselor

386 În cazul în care condamnatul care a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin hotărâri definitive pentru infracŃiuni aflate în concurs, judecate separat se află în detenŃie instanŃa competentă să judece cererea de modificare a pedepsei este instanŃa corespunzătoare în a cărei circumscripŃie teritorială se află locul de deŃinere în momentul introducerii cererii (Curtea Supremă de JustiŃie, SecŃia Penală, decizia nr. 205/1998. Buletinul jurisprudenŃei 1990 - 2003, p. 1116)

264

procedează potrivit art. 450 C.p.p. dispunând liberarea condiŃionată

sau respingerea acesteia.

Liberarea condiŃionată se dispune de către judecătoria în a cărei

circumscripŃie teritorială se află locul de deŃinere iar în cazul prevăzut

de art. 62 alin. 3 C.p. (condamnatul devine inapt serviciului militar)

de către tribunalul militar în a cărei circumscripŃie teritorială se află

închisoarea militară.

Când instanŃa constată neîndeplinirea condiŃiilor pentru

acordarea liberării, prin hotărârea de respingere fixează termenul

după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită,

termen care nu poate fi mai mare de 1 an. Termenul de reînnoire nu

poate fi apropiat de momentul epuizării executării integrale a

pedepsei pentru că practic condamnatul nu mai beneficiază de

liberare condiŃionată.

InstanŃa competentă să dispună liberarea condiŃionată se

pronunŃă şi asupra revocării liberării condiŃionate în cazul în care

instanŃa care a judecat pe condamnat pentru altă infracŃiune nu s-a

pronunŃat în această privinŃă.

Hotărârea instanŃei poate fi atacată cu recurs în termen de 3

zile. Recursul declarat de procuror este suspensiv de executare.

InstanŃa în faŃa căreia hotărârea a rămas definitivă este obligată

să comunice locul de deŃinere o copie de pe dispozitivul hotărârii prin

care să dispus revocarea liberării condiŃionate.

În practica judiciară au fost abordate numeroase aspecte privind

liberarea condiŃionată. În legătură cu fixarea termenului de reînnoire

a propunerii sau cererii de liberare condiŃionată s-a statuat că este

nelegală fixarea unui termen de reexaminare a cererii care

265

corespunde unei date la care pedeapsa este executată387. Dacă în

urma recursului condamnatului împotriva hotărârii de respingere se

casează hotărârea cu trimitere instanŃa care rejudecă încalcă

principiul non reformatio in pejus fixând un termen de reînnoire al

cererii mai mare decât cel iniŃial388.Cererea condamnatului formulată

în cadrul unei contestaŃii la executare de a se constata îndeplinirea

condiŃiilor prevăzute de art. 59 şi urm. C.p. este inadmisibilă389.

Încetarea executării pedepsei la locul de muncă. Este o

instituŃie asemănătoare liberării condiŃionate de care beneficiază cel

condamnat să execute pedeapsa la locul de muncă dacă a executat

cel puŃin două treimi din pedeapsă, a dat dovezi temeinice de

îndreptare, a avut o bună conduită, a fost disciplinat şi stăruitor în

muncă.

Încetarea poate fi cerută de conducerea unităŃii în care se

prestează munca sau de condamnat (art. 8611 C.p.).

Potrivit art. 4501 C.p. încetarea executării pedepsei la locul de

muncă se dispune de judecătoria în a cărei circumscripŃie teritorială

se află unitatea unde condamnatul execută pedeapsa. DispoziŃiile art.

450 alin. 2, 3 şi 4 privitoare la liberarea condiŃionată se aplică în mod

corespunzător. Astfel instanŃa fixează în aceleaşi condiŃii termenul

după expirarea căruia cererea conducerii unităŃii sau a

condamnatului poate fi reînnoită. De asemenea, trebuie reŃinut că

termenul în care se poate declara recurs este de 3 zile şi că recursul

declarat de procuror este suspensiv de executare.

InstanŃa în faŃa căreia hotărârea a rămas definitivă este obligată

să comunice unităŃii unde se prestează munca precum şi organului

387 Tribunalul Alba, decizia penală nr. 1202/1972. RRD nr. 1/1973, p. 148 388 Tribunalul Timiş, decizia penală nr. 1409/1976. RRD nr. 3/1977, p. 61 389 Curtea Supremă de JustiŃie, SecŃia Penală, decizia nr. 750/1993. Buletinul jurisprudenŃei 1990-2003, p. 1115

266

de poliŃie o copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus încetarea

executării la locul de muncă.

Înlocuirea şi reducerea pedepsei pentru militari. Executarea

pedepsei închisorii care nu depăşeşte 2 ani de către militarii în

termen se face într-o închisoare militară în cazurile prevăzute de lege

(art. 62 C.p.).

Este posibil ca cel condamnat să devină militar în cursul

judecăŃii la o instanŃă civilă sau după rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare. În aceste cazuri, dacă sunt întrunite condiŃiile legii,

executarea pedepsei închisorii urmează a se înlocuii cu executarea

într-o închisoare militară. Înlocuirea se dispune la sesizarea

comandantului de către tribunalul militar în a cărei circumscripŃie

teritorială se află unitatea militară din care face parte condamnatul

(art. 451 C.p.p.)390.

Înlocuirea executării pedepsei într-o închisoare militară cu

executarea într-un loc de deŃinere în cazul condamnaŃilor care au fost

trecuŃi în rezervă înainte de începerea executării pedepsei se dispune

de către instanŃa militară arătată mai sus din oficiu sau la sesizarea

comandantului unităŃii militare din care face parte persoana

condamnată.

Dacă militarul condamnat a executat în unitatea militară

jumătate din pedeapsă şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea

neexecutată din pedeapsă se reduce cu o treime. Dacă cel condamnat

s-a evidenŃiat în mod deosebit reducerea poate fi chiar mai mare

ajungând până la cuprinderea întregului rest de pedeapsă (art. 62

alin. 2 C.p.). 390 InstanŃa civilă care judecându-l pe inculpatul devenit militar a dispus înlocuirea executării pedepsei închisorii cu executarea într-o închisoare militară a încălcat normele cuprinse în art. 451 C.p.p. Înlocuirea nu poate fi dispusă decât de tribunalul militar în a cărei circumscripŃie teritorială se găseşte unitatea militară din care face parte persoana condamnată, la sesizarea comandantului unităŃii (Curtea Supremă de JustiŃie, SecŃia Penală, decizia nr. 2585/1999. Buletinul jurisprudenŃei 1990- 2003, p. 1116)

267

Reducerea pedepsei intră în competenŃa tribunalului militar de

la locul unde se află închisoarea militară. Sesizarea instanŃei se face

numai de către comandantul închisorii militare (art. 452 C.p.p.).

Militarii care execută pedeapsa potrivit art. 62 C.p. într-o

închisoare militară dacă devin inapŃi serviciului militar sunt liberaŃi

condiŃionat. CompetenŃa de a dispune liberare revine tribunalului

militar în a cărei circumscripŃie teritorială se află închisoarea

teritorială.

În cazul în care înainte de începerea executării pedepsei într-o

închisoare militară, condamnatul a fost trecut în rezervă, pedeapsa se

execută într-un loc de detenŃie.

3. Amânarea şi întreruperea executării pedepsei

închisorii sau a detenŃiunii pe viaŃă

A. Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenŃiunii

pe viaŃă. Anumite împrejurări pot determina ca cel condamnat la

privaŃiune de libertate să aibă dreptul a cere amânarea executării

pedepsei.

Amânarea exectutării pedepsei nu poate fi dispusă decât în

cazul în care executarea efectivă a pedepsei nu a început. Când

condamnatul este arestat în vederea executării pedepsei, solicitarea

se transformă în cerere de întrerupere a executării pedepsei. Nu este

posibilă amânarea altor sancŃiuni dispuse de instanŃă in afara

pedepsei cu închisoarea sau a detenŃiunii pe viaŃă.

Art. 463 prevede următoarele trei cazuri în care executarea

pedepsei poate fi amânată:

268

a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale391, că

cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitatea de a executa pedeapsa. Amânarea exacutării

pedepsei se acordă până când condamnatul se va găsi în

situaŃia de a putea executa pedeapsa. InstanŃa este obligată

sa precizeze prin hotărâre un termen, adică data până când

s-a luat această măsură.392 În cazul acordării mai multor

amânări succesive, următoarea amânare se dispune în

continuare cu începere de la data expirării celei precedente.393

b) Când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de

un an. În aceste cazuri executarea pedepsei se amână până la

încetarea cauzei care a determinat amânarea. Daca amânarea

s-a cerut în vederea îngrijirii de către mamă a copilului mai

mic de un an, amânarea se acordă până ce copilul împlineşte

vârsta de un an.394 Cererea de amânare poate fi admisă

indiferent de gravitatea infracŃiunii pentru care s-a pronunŃat

condamnarea.395 În practica judiciară396 s-a mai reŃinut că se

poate cere o amânare peste acel termen pentru îngrijirea

copilului dupâ împlinirea vârstei de către copil, dar numai în

baza art. 453, lit.c;

c) Când din cauza unor împrejurări speciale executarea

imediată e pedepsei ar avea consecinŃe grave pentru

condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz

executarea poate fi amânată doar o singură dată şi pentru o

391 Expertiza trebuie efectuată, după sesizarea instanŃei, în cursul judecării cauzei; este nelegala hotarârea care a avut în vedere o alta expertiză privind acelaşi condamnat, efectuată în altă cauză (Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penala nr.359/2000. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, pag.118) 392 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr.1839/1992. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, pag.1117 393 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr.2661/2002. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, pag.1119 394 Tribunalul Bacau, decizia penală nr.1435/1968. RRD nr. 4/1969, pag. 181 395 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr.351/1991. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, pag.1116 396 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr.1806/2000. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, pag.1118

269

perioadă de timp de cel puŃin trei luni. Este inadmisibilă

repetarea cererii pe acest considerent. Faptul că soŃia

condamnatului, mamă a doi copii minori, nu este încadrată în

muncă din motive medicale şi urmează să nască, poate

constitui o situaŃie care ar putea avea consecinŃe grave

pentru familia condamnatului.397 Dimpotrivă, în practică s-a

decis că nu sunt îndeplinite cerinŃele art.453, lit.c în situaŃia

în care soŃia condamnatului este încadrată în muncă şi

câştigă corespunzător pentru întreŃinerea sa şi a copiilor.

JurisprudenŃa a considerat o situaŃie specială şi a acordat

amânarea când cel condamnat, elev, mai avea trei luni pâna

la terminarea studiilor, spre a nu se împiedica încheierea

situaŃiei şcolare.398

Amânarea executării pedepsei se aplică potrivit art.453, alin.3 şi

în cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă.

Oricare dintre cele trei ipoteze prevăzute în art.453,alin.1, lit. a-c,

poate determina o amânare a executării pedepsei la locul de muncă.

În situaŃia prevăzută la art.453, lit.b (condamnata este gravidă

sau are un copil mai mic de un an) executarea pedepsei poate fi

amânată pe o perioadă stabilită de normele legale privind concediul ce

se acordă mamei salariate înainte şi după ce a născut.399

Potrivit art.454 Cpp, competentă a se pronunŃa asupra acordării

amânării executării pedepsei este instanŃa de executare. În lipsa unei

prevederi legale, practica judiciară a statuat că, în acest caz,

397 Tribunalul Bucureşti, secŃia II. decizia penală nr.1313/1978.Repertoriu de practică judiciară vol.2, pag.23 398 Tribunalul Maramureş, decizia penală nr.282/1987. RRD nr. 11/1987, pag.76 399 Invocarea normelor legale privind concediul ce se acordă salariatelor înainte şi după naştere, poate fi luată în discuŃie numai în cazul când persoana comdamnată execută pedeapsa la locul de muncă, nu şi în cazul în care pedeapsa este executată într-un loc de detenŃie (Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr.3210/1998. Buletinul jurisprudenŃei 1990/2003, pag.1117)

270

completul de judecată se compune în acelaşi fel ca la judecata în

primă instanŃă.400

InstanŃa competentă este sesizată prin cerere, pentru oricare

motiv din cele prevăzute în art.453. Pot face cerere de amânare a

executării pedepsei procurorul, condamnatul şi persoanele arătate în

art.362, alin. ultim (reprezentantul legal al condamnatului,

apărătorul sau soŃul). Când se invocă drept temei de amânare

împrejurarea că executarea deândată a pedepsei închisorii ar avea

consecinŃe grave pentru unitatea la care lucrează condamnatul,

cererea de amânare poate fi introdusă la instanŃă şi de conducerea

acelei unităŃi.401

InstanŃa de executare Ńine evidenŃa amânărilor acordate şi la

expirarea termenului ia masuri pentru emiterea mandatului de

executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia masuri pentru aducerea

lui la îndeplinire (art.454, alin.2).

Împotriva hotărârii prin care s-a soluŃionat o cerere de amânare

a executării pedepsei se pot declara căile de atac prevăzute în titlul II

(art.460, alin.5).

B. Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a

detenŃiunii pe viaŃă. Spre deosebire de amânare, care se acordă

înainte de începerea executării pedepsei, întreruperea intervine în

cursul executării. Cazurile pentru care se poate dispune întreruperea

executării pedepselor privative de libertate sunt aceleaşi pe care

art.453 le prevede pentru amânare. De asemenea sunt aceleaşi şi

persoanele îndreptăŃite a introduce cererea de întrerupere.

Deşi legea prevede că întreruperea se dispune până când

condamnatul se va găsi în situaŃia de a executa pedeapsa, aceasta nu

400 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.1435/1968. RRD nr.11/1968, pag.171 401 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.3871/1971. RRD nr.1/1972, pag.153

271

poate fi interpretată în sensul că s-ar decide fără a se stabili o durată

exactă a măsurii.402 A admite contrariul înseamnă a înlătura definitiv

sancŃiunea. De aceea, după trecerea unei perioade, trebuie verificat

dacă motivul de întrerupere mai subzistă şi dacă cel condamnat se

află în situaŃia de a relua executarea pedepsei.403 Stabilind o dată de

control, instanŃa poate întrerupe pedeapsa, dacă este cazul, până la o

altă dată de control.404

Împrejurările pe care se întemeiază cererea de întrerupere nu

pot fi determinate de cei interesaŃi. Astfel condamnatul nu va

beneficia de întreruperea executării în cazul unei stări de boală pe

care şi-a provocat-o singur, în scopul introducerii cererii.

În cazul întreruperii întemeiate pe art.453, lit.c, pentru dovedirea

împrejurării invocate, este necesară efectuarea unei anchete

sociale.405 În cazul prevăzut de art.453, lit.a, expertiza medico-legală

este obligatorie, cheltuielile necesare expertizei fiind avansate de

stat.406 O cerere de întrerupere întemeiată pe existenŃa unei boli nu

poate fi respinsă fără efectuarea unei expertize medico-legale,

motivându-se că anterior a mai fost respinsă o astfel de cerere, în

atare situaŃie neexistând autoritate de lucru judecat. 407

InstanŃa competentă să dispună asupra întreruperii executării

pedepsei este instanŃa de executare408 sau instanŃa corespunzătoare

în grad, în a cărei circumscripŃie teritorială se află locul de deŃinere409

sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă,

402 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.30/1983. RRD nr.4/1984, pag.72 403 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.304/1974. RRD nr.7/1974, pag.63 404 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.1096/1978. RRD nr.11/1978, pag.65 405 Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.1386/2000 si nr.757/2000,Buletin Jurisprudentei 1990/2003,pag.1121-1122 406 Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.5540/2001, Buletinul Jurisprudentei 1990/2003, pag.1123 407 Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.1706/2002, Buletinul Jurisprudentei 1990/2003, pag.1123 408 Această instanŃă este competentă chiar dacă inculpatul se află în stare de libertate în urma unei întreruperi anterioare (Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.2757/1999, Buletinul Jurisprudentei 1990/2003,pag.1120) 409 În acest caz legea are în vedere locul de deŃinere unde condamnatul se află la data introducerii cererii (Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.228/2000, Buletinul Jurisprudentei 1990/2003,pag.1121)

272

corespunzătoare în grad instanŃei de executare (art.456). Pentru

determinarea competenŃei de soluŃionare a unei cereri de întrerupere

trebuie avut în vedere locul de deŃinere în care se găseşte petiŃionarul

condamnat în momentul introducerii cererii.410

InstanŃa competentă să soluŃioneze întreruperea executării

pedepsei este abilitată să dispună şi asupra prelungirii acesteia.411

InstanŃa care a acordat întreruperea comunică măsura

administraŃiei locului de deŃinere sau, după caz, unităŃii unde

condamnatul execută pedeapsa şi poliŃiei. Întreruperea se comunică

de asemenea instanŃei de executare, când amânarea a fost dispusă de

instanŃa corespunzătoare de la locul de detenŃie sau de la locul unde

se află unitatea în care se prestează munca (art.457).

EvidenŃa întreruperilor acordate este Ńinută de instanŃa de

executare, administraŃia locului de deŃinere şi unitatea unde

condamnatul execută pedeapsa.

La expirarea termenului de întrerupere condamnatul trebuie să

se prezinte la locul de executare. Dacă acesta nu se prezintă,

administraŃia locului de deŃinere trimite de îndată o copie de pe

mandatul de executare poliŃiei, menŃionând cât a mai rămas de

executat din durata pedepsei.

Daca cel condamnat să execute pedeapsa la locul de muncă nu

se prezintă la unitate, la expirarea termenului de întrerupere,

conducerea unităŃii comunică de îndată această împrejurare instanŃei

de executare.

AdministraŃia locului de deŃinere sau unitatea unde se execută

pedeapsa la locul de muncă trebuie să comunice instanŃei de

executare şi data la care a reînceput executarea pedepsei.

410 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.1874/1985, RRD nr 5/1986, pag.83 411 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.578/1977. Culegere de decizii pe anul 1977, pag.380

273

4. Înlăturarea sau modificarea pedepsei.

Aplicarea amnistiei şi graŃierii

A1. Înlăturarea pedepselor. Legea penală nu se aplică faptelor

săvârşite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute în legea nouă.

De asemenea, după rămânerea definitivă a hotărârii este posibil ca

legea să nu mai prevadă ca infracŃiune fapta pentru care s-a

pronunŃat condamnarea (art.12 Cp).

CompetenŃa înlăturării pedepsei în aceste cazuri revine instanŃei

de executare, iar dacă cel condamnat se află în executarea pedepsei,

instanŃei corespunzătoare în grad în a cărei circumscripŃie teritorială

se află locul de deŃinere sau locul unde se execută pedeapsa la locul

de muncă (art.458).

Aplicarea dispoziŃiilor privitoare la înlăturarea pedepsei se

realizează din oficiu. InstanŃa poate fi sesizată şi prin cererea

procurorului sau a condamnatului.

A2. Modificarea pedepsei poate interveni ca urmare a înscrierii

în legea nouă a unei pedepse mai uşoare decât cea avută în vedere de

legea veche şi care se află în curs de executare sau urmează a se

executa. CondiŃiile în care se poate reduce pedeapsa, în asemenea

situaŃii, sunt prevăzute în art.14 si art.15 Cp.

Aplicarea dispoziŃiilor privitoare la modificarea [pedepselor se

realizează din oficiu precum şi la cererea procurorului sau a

condamnatului. Când o rudă apropiată celui condamnat solicită

modificarea pedepsei în condiŃiile art.14 Cp, instanŃa nu o poate

respinge pentru că cel care a solicitat modificarea pedepsei nu

figurează printre subiecŃii prevăzuŃi de lege pentru introducerea

274

cererii; în acest caz instanŃa urmează să examineze cererea şi să

decidă în legătură cu modificarea pedepsei din oficiu.412

B. Aplicarea amnistiei şi graŃierii. Înlăturarea sau modificarea

pedepsei poate avea loc şi printr-o amnistie sau graŃiere. Aplicarea

amnistiei, când intervine după rămânerea definitivă a hotărârii

precum şi aplicarea graŃierii, se realizează de către un judecător de la

instanŃa de executare, iar dacă cel condamnat se află în executarea

pedepsei, de către un judecător de la instanŃa corespunzătoare în a

cărei rază teritorială se află locul de deŃinere sau unitatea unde se

execută pedeapsa la locul de muncă (art.459).

Dacă actul de clemenŃă intervine anterior rămânerii definitive a

hotărârii, acest incident se rezolvă potrivit art.10, lit.g (încetarea

urmăririi penale sau a procesului penal).

În practica judiciară s-a decis că, dacă amnistia intervine în

cursul soluŃionării unei căi de atac, instanŃa nu poate respinge

recursul cu motivarea că incidenŃa actului de clemenŃă urmează e fi

constatată de judecătorul delegat de la instanŃa de executare.413 De

asemenea constatarea graŃierii se face pe cale judecătorească dacă

actul de clemenŃă a intervenit anterior rămânerii definitive a hotărârii

de condamnare.414

SecŃiunea IX

DispoziŃii comune privind executarea hotărârilor penale

Procedura la instanŃa de executare. În majoritatea cazurilor

competenŃa de rezolvare a situaŃiilor legate de executare se realizează

de către instanŃa de executare sau instanŃa corespunzătoare în a 412 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.81/1972, RRD nr 9/1972, pag.171 413 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.2889/1974, Repertoriul de practica judiciara, vol.2, pag.28 414 Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.2393/2000. I.Neagu. C.Anastasiu. Op.cit, pag. 339

275

cărei circumscripŃie teritorială se află locul de deŃinere ori unitatea

unde se execută pedeapsa la locul de muncă. Art.460 Cpp cuprinde

dispoziŃiile comune care se aplică în procedurile desfăşurate în faŃa

instanŃelor menŃionate.

Chiar atunci când instanŃa de executare acŃioneaza prin

judecătorul delegat, acesta are posibilitatea să sesizeze oricând

instanŃa de executare pentru a rezolva eventualele nelămuriri sau

împiedicări ivite în cursul executării.415

După ce se dispune citarea părŃilor interesate se iau măsuri

pentru desemnarea unui apărător din oficiu în cazurile când apărarea

este obligatorie în conformitate cu art.171 Cpp. Prin modificările

aduse art.460 de O.U. nr.109/2003, s-a prevăzut că aducerea

inculpatului arestat la judecată este obligatorie în toate cazurile;

anterior modificării, prezenŃa condamnatului arestat era necesară

numai când i se putea agrava situaŃia sau când instanŃa aprecia că se

impune prezenŃa inculpatului la judecată.

Participarea procurorului este obligatorie în toate cazurile.

La judecarea situaŃiilor legate de executare se aplică în mod

corespunzător toate dispoziŃiile care reglementează judecarea cauzelor

penale dacă acestea nu contravin prevederilor art.460-464 Cpp.

În cadrul procedurii instanŃa nu poate decide înainte de a lua

concluziile procurorului şi de a asculta părŃile. Hotărârea pronunŃată

este o sentinŃă.

SoluŃia adoptată se comunică şi instanŃei de executare ori de

câte ori soluŃionarea cazului se face de instanŃa locului de deŃinere

sau de executare a pedepsei la locul de muncă.

ContestaŃia la executare este un procedeu jurisdicŃional de

rezolvare a plângerilor îndreptate împotriva actelor de executare, 415 V Dongoroz si alŃii. ExplicaŃtii teoretice, vol.2, pag.354

276

respectiv o activitate contencioasă privitoare la incidentele intervenite

în cursul executării care necesită intervenŃia organelor

jurisdicŃionale.416

ContestaŃia poate fi folosită numai în cazul aspectelor ce se

referă la executarea unor hotărâri judecătoreşti definitive fără a se

putea aduce modificări în privinŃa soluŃiei instanŃei.417

Art.461 prevede următoarele patru cazuri în care se poate face

contestaŃie la executare:

a) s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă. După cum se

ştie, pot fi puse în executare numai hotărârile care au căpătat

autoritate de lucru judecat. De la această regulă fac excepŃie

hotărârile care sunt executorii chiar dacă nu sunt definitive

(ex: hotărârea prin care s-a confirmat măsura internării

medicale –art.162, alin.6).

Invocarea motivului prevăzut la litera a apare mai frecvent când,

după rămânerea definitivă e hotărârii primei instanŃe, prin nefolosirea

unei căi de atac, se admite o repunere în termen. În practică au fost

şi cazuri de greşită punere în executare a unor hotărâri nedefinitive.

De exemplu, s-au pus în executare hotărâri pronunŃate împotriva

inculpatului care a lipsit în primă instanŃă atât la dezbateri cât şi la

pronunŃare, fără a i se comunica o copie de pe dispozitiv (spre a putea

curge termenul de recurs).

b) executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea

prevăzută în hotărârea de condamnare. Acest motiv de

contestaŃie poate apare ca urmare a unor insuficiente

precizări în legătură cu datele de identitate privitoare la

persoana condamnatului. De exemplu, în cazul unor nume

416 V Dongoroz si alŃii. Op.cit pag.354 417 Curtea Suprema de Justitie,dec. pen. nr.4607/1999, Buletinul Jurisprudentei 1990/2003, pag.1115

277

comune şi cu acelaşi domiciliu, este posibil ca organul de

poliŃie care execută mandatul de executare să aresteze din

eroare alte persoane. Persoana supusă executării are

posibilitatea de a ridica, potrivit art.423, obiecŃii în legătură

cu identitatea; exercitarea contestaŃiei are loc numai dacă

aceste obiecŃii nu sunt rezolvate în mod corespunzător.

c) se iveşte o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută

sau o împiedicare la executare. De exemplu, contestatorul

poate invoca faptul că hotărârea nu prevede clar şi explicit

durata timpului de prevenŃie ce urmează a fi scăzută din

pedeapsă418 ori datorită unei redactări echivoce a

dispozitivului nu se înŃelege dacă un obiect aflat în posesia

condamnatului urmează sau nu a fi restituit părŃii civile.

Cât priveşte împiedicările la executare pot fi şi ele diferite. De

exemplu, în urma declanşării unei căi extraordinare de atac,

executarea hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii a fost

suspendată fără ca cel condamnat să fie pus în libertate de la locul de

deŃinere.

d) se invocă amnistia, prescripŃia, graŃierea sau orice altă cauză

de stingere ori micşorare a pedepsei precum şi orice alt

incident ivit în cursul executării. Nu se poate face contestaŃie

la executare dacă amnistia sau graŃierea a intervenit anterior

judecăŃii sau în cursul acesteia. Cât priveşte prescripŃia,

legea are în vedere prescrierea pedepsei.

Constituie alt incident ivit în cursul executării ce permite

introducerea unei contestaŃii împrejurarea ca ulterior condamnării

definitive cu reŃinerea stării de recidivă, fapta penală care a 418 ContestaŃia prin care se solicită reducerea din pedeapsă a timpului executat anterior la locul de muncă se referă la un incident ivit în cursul executării întemeiat de dispozitiile art.461, lit.d (Tribunalul Suprem, decizia penala nr.1074/1981, RRD nr 2/1982, pag.67)

278

reprezentat primul termen al recidivei a fost amnistiat.419 Există temei

de contestaŃie la executare şi atunci când judecătorul delegat cu

executarea nu a făcut aplicarea amnistiei pe cale administrativă.420

ContestaŃia întemeiată pe art.461, li.d are in vedere orice ală

cauză de stingere ori micşorare a pedepsei şi poate fi introdusă în

legătură cu orice incident ivit în cursul executării.

ContestaŃia la executare se introduce la instanŃa de executare

sau la instanŃa corespunzătoare în circumscripŃia căreia se află locul

de deŃinere. Această regulă are o excepŃie pentru cazul prevăzut de

art.461, lit.c. SituaŃia respectivă privind o nelămurire în legătură cu

hotărârea ce se execută, singurul organ capabil să clarifice sensul

exact al celor dispuse este instanŃa care a pronunŃat hotărârea.

Rezolvarea contestaŃiei se face după procedura comună

prevăzută de art.460 Cpp.

Este posibil ca datele şi situaŃiile de existenŃa cărora depinde

soluŃionarea contestaŃiei privind cazul arătat la art.461, lit.d să nu

rezulte din hotărârea pusă în executare. În acest caz, contestarea lor

se face la instanŃa competentă să judece contestaŃia (art.462, alin.2).

Modul de compunere al instanŃei care rezolvă contestaŃia la

executare trebuie să fie acelaşi cu cel al organului care judecă cauza

în primă instanŃă.421

Se poate face contestaŃie şi privitor la executarea dispoziŃiilor

civile din hotărârea penală, fiind valabile primele trei motive din

art.461 (lit.a-c). Ultimul caz de contestaŃie nu este aplicabil la latura

civilă a cauzei, referindu-se exclusiv la aspectele legate de pedeapsă.

ContestaŃia având ca obiect punerea în executare a dispoziŃiilor civile 419 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.1173/1977, RRD nr 1/1978, pag.67 420 Tribunalul Suprem, decizia penală nr.1463/1986, RRD nr 3/1987, pag.75 421 Tribunalul Suprem, Completul de 7 judecători, decizia penală nr.31/1985, CD 1985, pag.359

279

se introduce la instanŃa de executare sau instanŃa care a pronunŃat

hotărârea ce se execută. Procedura de judecată este cea prevăzută în

art.460, alin.1 şi 2 Cp.p.

ContestaŃia împotriva actelor de executare se soluŃionează de

către instanŃa civilă potrivit legii civile.422

Dacă după soluŃionarea definitivă procesului penal se iveşte o

nelămurire în legătură cu rezolvarea laturii civile a procesului penal

se face contestaŃie potrivit legii civile soluŃionându-se de către

instanŃa civilă.423

Conform art.461 C.p.p. contestaŃiile (cu excepŃia celor privitoare

la înŃelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului) se îndreaptă la

instanŃa care execută hotărârea.

ContestaŃia contra amenzilor judiciare se soluŃionează de către

instanŃa care le-a pus în executare (art.464 C.p.p.).

422 De exemplu, contestaŃia introdusă împotriva unui act de executare civilă şi anume procesul verbal de sechestru (Curtea de Apel Cluj, decizia penală nr.939/1999, RDP nr 3/2000, pag.161) 423 Curtea de Apel Ploiesti, decizia penală nr.1381/1999, Culegere de practica judiciara 1999, pag.108

280

CAPITOLUL IX

PROCEDURI SPECIALE

SecŃiunea I

ConsideraŃii introductive

Codul de procedură penală concepe procedurile speciale într-o

dublă accepŃie. Într-un prim sens, proceduri speciale sunt acelea în

care procesul penal nu se desfăşoară după normele comune ori

cuprind reguli derogatorii în legătură cu realizarea diferitelor

instituŃii procesuale. Acestea sunt procedurile speciale propriu-

zise(art. 465-479; art.480-493). Într-un al doilea sens, noŃiunea se

referă la diverse proceduri judiciare care, fără a realiza sarcinile

fundamentale ale procesului penal, rezolvă pe cale jurisdicŃională

anumite probleme adiacente raportului juridic procesual principal.424

În literatura de specialitate s-a arătata că uneori dispoziŃiile care

constituie proceduri speciale privesc activităŃi procesuale din faza de

după executare sau activităŃi necesare rezolvării unor situaŃii

speciale.425 Justificarea existenŃei unor astfel de proceduri este foarte

eterogenă, reglementările putând fi determinate de cele mai diverse

motivaŃii.

Astfel este posibil ca printr-o procedură specială să se rezolve

solicitările adresate de un subiect îndrituit în urma soluŃionării cauzei

uneori a executării hotărârii (de exemplu, formularea unor reparaŃii

decurgând dintr-o arestare pe nedrept sau introducerea unei cereri de

424 I.Neagu – Tratat de drept procesual penal,vol.2, pag.370 425 V. Dongoroz si altii – Explicatii teoretice, vol.2, pag.361

281

reabilitare). La fel unele proceduri speciale pot satisface necesităŃile

de înlocuire sau reconstituire într-o cauză a înscrisurilor judiciare

dispărute, realizarea asistenŃei judiciare internaŃionale.

SecŃiunea II

Urmărirea şi judecarea unor infracŃiuni flagrante

GeneralităŃi. Săvârşirea infracŃiunilor în condiŃii de flagranŃă

justifică necesitatea unei reglementări speciale a urmăririi şi judecării

acestora. CondiŃiile manifeste în care a avut loc infracŃiunea fac mai

uşoară probaŃiunea excluzând aproape cu desăvârşire posibilitatea

ivirii oricăror erori judiciare.426 De asemenea, datorită împrejurării că

infracŃiunea flagrantă provoacă o evidentă şi imediată tulburare a

ordinei de drept la care opinia publică reacŃionează deîndată,

promptitudinea tragerii la răspundere penală se impune cu atât mai

mult. Aceste argumente determină ca trăsătura esenŃială a procedurii

speciale aplicabile în acest caz să fie urgenŃa. De altfel, în vocabularul

de specialitate aceasta procedură specială este cunoscută şi sub

denumirea de procedură urgentă.

Scurtarea duratei activităŃii judiciare nu trebuie să aducă

atingere garanŃiilor care asigură drepturile procesuale ale părŃilor şi

nici nu trebuie să afecteze buna realizare a actului de justiŃie.427

InfracŃiunea flagrantă. NoŃiune. InfracŃiunea flagrantă este

definită şi determinată în trăsăturile ei prin art.465 Cpp. Este

flagrantă infracŃiunea descoperită în momentul săvârşirii ei sau

imediat după săvârşire. De asemenea, se consideră flagrantă şi

426 P.Bouzat, J.Pinatel – op.cit., vol.2, pag 1003 427 A se vedea pe larg A.Crisu. Proceduri speciale. Bucuresti 2000

282

infracŃiunea al cărui făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit

de persoana vătămată, de martori oculari sau de strigatul public, ori

este surprins aproape de locul comiterii infracŃiunii cu arme,

instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune

participant la infracŃiune.

Conceptul legii este foarte larg, îmbrăŃişând punctul de vedere

unanim acceptat în doctrină că infracŃiunea flagrantă nu poate fi

redusă la situaŃia prinderii infractorului în momentul săvârşirii faptei.

Alături de această flagranŃă propriu-zisă, legea admite şi alte situaŃii,

indicate limitativ, asimilate cu starea de flagranŃă propriu-zisă,

constituind aşa-zisa cvasi-flagranŃă.

Conceptul juridic de flagranŃă se bazează pe ideea de relaŃie

infracŃiune – infractor. Starea de flagranŃă nu se poate stabili numai

pe baza elementului obiectiv al faptei, fiind necesară întotdeauna şi

prezenŃa în relaŃie a făptuitorului. În lipsa acestuia, infracŃiunea nu

se consideră flagrantă.

Potrivit art.465, aln.3, în cazul săvârşirii unei infracŃiuni

flagrante, orice persoană are dreptul să prindă pe făptuitor şi să-l

conducă înaintea autorităŃii. DispoziŃia se justifică pe deplin, având în

vedere caracterul manifest în care s-au petrecut faptele. Această

situaŃie nu trebuie confundată cu celelalte măsuri prevăzute de lege

vizând privarea de libertate a infractorului (de exemplu, măsurile

privative de libertate, măsura prinderii făptuitorului de către

comandantul navei în condiŃiile art.215 C.p.p., arestarea în vederea

punerii în executare a unui mandat de executare a pedepsei, etc.)428

Cazurile şi condiŃiile de aplicare ale procedurii speciale.

Art.466 Cpp, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003,

428 Prinderea făptuitorului de către o persoană particulară nu are caracterul de act procesual (V.Dongoroz si altii –op.cit, pag 367)

283

prevede trei condiŃii cumulative pentru realizarea acestei proceduri

speciale:

a) infracŃiunea să fie flagrantă; urmează a se avea în vedere

toate observaŃiile şi precizările făcute anterior în legătură cu

aceasta;

b) infracŃiunea să fie pedepsită de lege cu închisoare mai mare

de un an şi cel mult 12 ani. S-a dorit prin aceasta aplicarea

procedurii speciale numai într-o anumită gamă de gravitate a

infracŃiunilor; în art.466 se mai precizează că procedura

specială se aplică şi formelor agravate ale acestor infracŃiuni;

c) infracŃiunea trebuie să fie săvârşită în municipii sau oraşe, în

mijloace de transport în comun, bâlciuri, târguri, porturi,

aeroporturi sau gări, precum şi în orice alt loc aglomerat. Cu

privire la bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gări, legea

precizează că pentru aplicarea procedurii speciale nu este

necesar ca acestea să aparŃină unor municipii sau oraşe. De

aceea, dacă infracŃiunea se săvârşeşte în locurile respective

aflate pe teritoriul unei comune, procedura specială este

aplicabilă.429

Urmărirea penală în cazul aplicării procedurii speciale. Prima

activitate în urmărirea infracŃiunilor flagrante este constatarea

acestora. Constatarea se face prin întocmirea unui proces verbal în

care se consemnează fapta, declaraŃiile făptuitorului şi a celorlalte

persoane ascultate (art.467). Dacă este necesar, organul de urmărire

penală strânge şi alte probe (ridică corpuri delicte, dispune efectuarea

unor constatări tehnico-ştiinŃifice sau medico-legale, etc.).

429 Există unele acte normative care permit aplicarea acestei proceduri şi fără îndeplinirea tuturor condiŃiilor prevazute de art.446 Cpp (exemplu: Legea nr 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie)

284

Actul de constatare are o importanŃă deosebită, consemnările

sale înlocuind declaraŃiile scrise ale învinuitului, celorlalte părŃi sau

martorilor. După întocmire, procesul verbal se citeşte învinuitului

precum şi celorlalte persoane ascultate, atrăgându-li-se atenŃia că pot

completa declaraŃiile sau pot face obiecŃii cu privire la modul de

consemnare.

Procesul verbal se semnează de organul de urmărire penală, de

învinuit şi de celelalte persoane ascultate. Dosarul nu mai trebuie să

cuprindă declaraŃiile scrise ale învinuitului, celorlalte părŃi sau

martorilor din moment ce conŃinutul procesului verbal este certificat

prin semnăturile persoanelor ascultate.

Dacă ulterior aceste persoane sunt ascultate, cele arătate se vor

consemna în acte separate potrivit reglementărilor referitoare la

declaraŃiile învinuitului, celorlalte părŃi sau martorilor.

În cazul procedurii urgente, procesul verbal întocmit în

conformitate cu art.467, constituie şi actul de începere a urmăririi

penale.

În practică s-a ridicat problema de a şti dacă, în cazul unor

infracŃiuni flagrante dintre cele prevăzute în art.209, alin.3, pentru

care urmărirea penală se efectuează de procuror, este posibilă

aplicarea procedurii speciale. InstanŃa noastră supremă a admis

competenŃa oricărui organ care are dreptul să urmărească o cauză,

motivând că, din moment ce art.467 nu face distincŃie, o asemenea

diferenŃiere nu este cazul a se face.430

Spre deosebire de procedura obişnuită, unde măsura reŃinerii

nu este obligatorie (art.143), în cadrul procedurii speciale învinuitul

este întotdeauna reŃinut (art.468, modificat prin Legea nr.281/2003

şi O.U. nr.109/2003). 430 Tribunalul Surprem, decizia penala nr.1659/1970, RRD nr.12/1971, pag.135

285

La sesizarea organului de cercetare penală sau din oficiu

procurorul poate solicita instanŃei arestarea învinuitului; măsura nu

poate depăşi 10 zile; termenul curge de la expirarea celor 24 ore.

Procurorul, apreciind că sunt suficiente motive pentru punerea

în mişcare a acŃiunii penale, dă rechizitoriul prin care pune în

mişcare acŃiunea penală şi dispune trimiterea în judecată a

inculpatului. Dosarul se trimite instanŃei înainte de expirarea celor 10

zile. În cazul în care procurorul nu dispune trimiterea în judecată în

termen de 3 zile de la data reŃinerii se aplică art.146 şi urm. C.p.p.

Când cercetarea este complexă, în temeiul art.469, procurorul

trimite cauza organului de cercetare care este obligat să finalizeze

urmărirea penală şi să înainteze dosarul procurorului în termen de 3

zile de la arestare în vederea emiterii rechizitoriului.

Nerespectarea acestui termen are drept consecinŃă trecerea

cauzei în procedura de drept comun.

Art.470 reglementează modul în care procurorul verifică

lucrările de cercetare penală în vederea trimiterii în judecată a celui

în cauză. Potrivit procedurii obişnuite verificarea se face în 15 zile de

le primirea dosarului. În procedura specială procurorul este obligat să

se pronunŃe asupra dosarului în cel mult 2 zile de la primire.

SoluŃiile preconizate sunt cele prevăzute în mod obişnuit în

Codul de procedură penală: trimiterea în judecată, scoaterea de sub

urmărire penală, încetarea urmăririi penale, restituirea cauzei la

organul de cercetare, potrivit art.265 C.p.p. Dacă procurorul restituie

cauza organului de cercetare pentru completare sau refacerea

urmăririi penale, ancheta se efectuează în continuare potrivit

procedurii de drept comun.

286

Când procurorul adoptă soluŃia trimiterii în judecată, odată cu

întocmirea rechizitoriului şi înaintării dosarului la instanŃă, se

formulează şi propunerea arestării preventive a inculpatului. Spre

deosebire de art.264, care prevede că rechizitoriul trebuie trimis la

instanŃă împreună cu dosarul în termen de 24 de ore, art.470 prevede

că procurorul trebuie să procedeze de îndată la trimiterea dosarului şi

a rechizitoriului.

Judecarea infracŃiunilor flagrante. InstanŃa este obligată să

verifice dacă sunt întrunite toate condiŃiile pentru judecarea cauzei

potrivit procedurii speciale. (art.472). CompetenŃa de judecată este

cea obişnuită. Când instanŃa constată lipsa condiŃiilor legale pentru

judecarea cauzei privind procedura specială, judecata se desfăşoară

potrivit dispoziŃiilor obişnuite.

Dacă subzistă condiŃiile pentru judecarea cauzei potrivit

procedurii speciale, se fixează termenul de judecată care nu trebuie

să depăşească 5 zile de la primirea dosarului. Inculpatul arestat este

adus la judecată. Celelalte părŃi nu se citează, iar martorii se aduc cu

mandat de aducere (art.472). Participarea procurorului este

obligatorie.

Art.473 prevede că instanŃa, procedând la judecarea cauzei,

ascultă pe inculpat, martorii prezenŃi şi persoana vătămată, dacă este

de faŃă, iar în continuare, judecata desfăşurând-se în baza lucrărilor

de la dosar.

Dacă pentru rezolvarea cauzei se impune administrarea de

probe noi, instanŃa poate din oficiu sau la cerere să facă aceasta.

Măsurile luate de instanŃă pot fi aduse la îndeplinire şi prin organele

de poliŃie. Dacă administrarea probelor impune amânarea cauzei,

287

termenele acordate trebuie să fie scurte şi să nu depăşească în total

10 zile.

Starea de arest a inculpatului se impune numai când judecata

rămâne în limitele procedurii speciale. Pot interveni situaŃii care

implică depăşirea acestor limite. În asemenea situaŃii instanŃa este

obligată să se pronunŃe asupra menŃinerii stării de arest sau punerii

în libertate a inculpatului. Potrivit art.474, instanŃa procedează astfel:

a) când se desesizează pentru incompetenŃă; b) când dispune

judecarea potrivit procedurii obişnuite; c) când amână cauza pentru

administrarea de probe noi.

În privinŃa pronunŃării hotărârii, instanŃa este obligată să se

pronunŃe asupra cauzei în ziua în care s-au încheiat dezbaterile sau

cel mai târziu în următoarele 2 zile. Inculpatul arestat este adus la

pronunŃare (art.475). Redactarea hotărârii trebuie realizată în termen

de 24 de ore.

În art.475 se mai arată că, dacă instanŃa pronunŃă pedeapsa

închisorii, iar în cursul judecăŃii inculpatul a fost puc în libertate, se

poate dispune arestarea inculpatului. Dimpotrivă, instanŃa dispune

punerea în libertate a inculpatului arestat dacă intervine una din

situaŃiile prevăzute în art.350, alin, 2 şi 3.

Cu privire la rezolvarea laturii civile, aceasta este condiŃionată în

art.465 de îndeplinirea următoarelor cerinŃe: a) persoana vătămată să

fie prezentă la instanŃă; b) să se constituie parte civilă; c) soluŃionarea

acŃiunii civile să fie posibilă fără amânarea judecăŃii. Dacă persoana

vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu sau cu

capacitate restrânsă, instanŃa examinează acŃiunea civilă chiar în

lipsa acesteia şi chiar dacă nu s-a constituit parte civilă (art.17 Cpp),

dar numai în măsura în care soluŃionarea acŃiunii civile nu duce la

288

amânarea cauzei; în caz contrar instanŃa rezervă soluŃionarea acŃiunii

civile pe calea unei acŃiuni separate.

În materia apelului şi recursului există de asemenea unele

dispoziŃii speciale. Astfel, termenul comun de apel şi recurs de 10 zile

este înlocuit cu termenul de 3 zile, care curge potrivit art.477, de la

pronunŃare. InstanŃa a cărei hotărâre este atacată trimite dosarul la

instanŃa de control judiciar în termen de 24 ore. Pentru judecarea

apelului sau recursului legea precizează ca aceasta să se facă de

urgenŃă.

Dacă urmărirea penală s-a desfăşurat potrivit procedurii

speciale, dar judecata a avut loc după regulile obişnuite, termenul de

apel sau de recurs este de 10 zile.431

În anumite situaŃii procedurale speciale, adică în caz de concurs

de infracŃiuni sau în cazurile de indivizibilitate sau conexitate, se

aplică reglementarea prevăzută de art.478 C.p.p.

Astfel, în caz de concurs de infracŃiuni, când procedura specială

se aplică numai unora dintre infracŃiuni, se procedează la disjungere.

În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă disjungerea nu este

posibilă, urmărirea şi judecata se desfăşoară potrivit procedurii

obişnuite.

Cazuri de neaplicare a procedurii speciale. Art.479 prevede

două situaŃii când infracŃiunea, deşi flagrantă şi întrunind condiŃiile

prevăzute de art. 466 şi urm., nu se urmăreşte şi judecă potrivit

procedurii speciale:

a) infracŃiunea este săvârşită de minori;

b) infracŃiunea este una din cele prevăzute expres în art. 279

C.p.p.

431 Curtea Sprema de Justitie, decizia penala nr.2079/1996, Buletinul jurisprudentei 1990/2003, pag.1124

289

Organul de urmărire penală este obligat să constate săvârşirea

infracŃiunilor flagrante, chiar în lipsa plângerii. Dacă infracŃiunile

sunt dintre acelea arătate în art.279, alin.2, lit.a, constatările se

trimit, la cerere, instanŃei competente.

In cazul infracŃiunilor arătate în art.279, alin.2, lit.b şi c, după

constatarea infracŃiunii în condiŃiile art.467, organul de cercetare

penală cheamă şi întreabă persoana vătămată dacă face plângere

prealabilă, punându-i în vedere că procedura specială se aplică

numai când plângerea se introduce în termen de 24 ore de la

săvârşirea infracŃiunii.

SecŃiunea III

Procedura în cauzele cu infractori minori

GeneralităŃi. În dreptul penal infractorii minori se bucură de un

tratament juridic diferenŃiat în raport de ceilalŃi infractori. Starea de

minoritate atrage necesitatea unei reglementări deosebite şi pe plan

procesual penal, procedura specială instituită de lege Ńinând seama

de toate particularităŃile urmăririi sau judecării învinuiŃilor sau

inculpaŃilor minori432. Este de reŃinut că dispoziŃiile speciale ce

urmează a fi analizate în cadrul acestei proceduri speciale se aplică

numai în cazurile în care minor este învinuitul sau inculpatul.

Urmărirea şi judecarea infracŃiunilor săvârşite de minori precum

şi punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceştia se fac

potrivit procedurii obişnuite cu derogările şi completările prevăzute de

432 În privinŃa minorilor care nu răspund penal a se vedea Legea nr. 272/2004 privind protecŃia drepturilor copilului, (M.Of. 557/04)

290

art. 481 - 493 C.p.p. şi SecŃiunea IV1 a cap. I din titlul IV al părŃii

generale (art. 480)433.

Urmărirea penală a infractorilor minori. Această fază a

procesului penal se desfăşoară potrivit regulilor de competenŃă şi

procedură obişnuite fiind valabile dispoziŃiile comune aplicabile în

orice urmărire penală. Suplimentar organul de urmărire este obligat

să aplice şi următoare norme derogatorii:

a) potrivit art. 481 alin.1 organul de urmărire penală ascultare

sau confruntare a învinuitului sau inculpatului minor ce nu a

împlinit 16 ani dacă consideră necesar citează delegatul autorităŃii

tutelare, părinŃii, ori în lipsa acestora tutorele, curatorul sau

persoana în îngrijirea căreia se află minorul.

Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică îndeplinirea

acestor activităŃi.

Având în vedere că asistenŃa învinuitului sau a inculpatului

minor este obligatorie (art. 171) în raport de prevederile art. 172

modificat prin Legea nr. 281/2003 organul de urmărire penală va

asigura prezenŃa apărătorului la ascultarea inculpatului. De

asemenea, potrivit art. 160f învinuiŃilor sau inculpaŃilor minori

reŃinuŃi sau arestaŃi preventiv li se asigură în toate cazurile asistenŃa

juridică obligatorie, organul judiciar fiind obligat să ia măsură pentru

desemnarea unui apărător din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul.

b) organul de urmărire penală are obligaŃia să dispună

efectuarea în timpul urmării penale a unei anchete sociale cu privire

la infractorul minor. Ancheta socială se efectuează de către

persoanele desemnate de autoritatea tutelară de pe lângă primăria în

a cărei rază teritorială domiciliază minorul. 433 SecŃiunea IV1 a fost introdusă prin Legea nr. 281/2003 şi se referă la reŃinerea şi arestarea preventivă a minorilor. Pentru dezvoltări în această privinŃă a se vedea Al.łuculeanu. Noi reglementări privind ocrotirea libertăŃii persoanei. Regia Autonomă Monitorul Oficial. Bucureşti 2004.

291

Ancheta socială constă în strângerea de date cu privire la

purtarea pe care minorul o are în mod obişnuit, la starea fizică şi

mintală a acestuia, la antecedentele sale, la condiŃiile în care a fost

crescut şi în care a trăit, la modul în care părinŃii tutorele sau

persoanele în îngrijirea cărora se află minorul îşi îndeplinesc

îndatoririle faŃă de acesta şi în general cu privire la orice elemente

care pot servi la luarea unor măsuri sau aplicarea unor sancŃiuni faŃă

de minori (art.482).

Dispunerea şi efectuarea anchetei sociale este obligatorie în

toate cazurile, neîndeplinirea dispoziŃiilor referitoare la aceasta fiind

prevăzută cu sancŃiunea nulităŃii absolute (art. 197 alin. 2). Necitarea

persoanelor arătate la art. 481 la efectuarea prezentării materialului

de urmărire penală şi neefectuarea anchetei sociale în cazul unui

inculpat care era minor la data săvârşirii faptei determină restituirea

cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale434.

Obligativitatea anchetei sociale se impune chiar când inculpatul

a devenit major până la sesizarea instanŃei435; practica judiciară

susŃine obligativitatea anchetei sociale şi pentru cazul concursului de

infracŃiuni când unele din fapte au fost săvârşite în perioada

minorităŃii; în schimb în cazul infracŃiunii continuate dacă unele din

componente sunt din timpul minorităŃii iar altele ulterioare acesteia,

lipsa anchetei sociale nu determină nulitatea hotărârii pentru că

infractorul este tras la răspundere pentru o infracŃiune unică

considerată săvârşită în timpul majoratului436.

De asemenea, în practica judiciară s-a mai reŃinut că folosirea

de către organul de urmărire penală a unei anchete sociale efectuate

434 Curtea de Apel Iaşi decizia penală nr. 295/2000. Culegere de practică judiciară pe anul 2000, p. 293 435 Tribunalul Suprem. Decizia penală nr. 3510/1972. RRD nr. 5/1973, p. 129 436 Plenul Tribunalului Suprem, decizia nr. 6/1973. Culegeri de decizii pe anul 1973, p. 37

292

în altă cauză nu satisface dispoziŃiile imperative ale art. 482 C.p.p. şi

se sancŃionează cu nulitate absolută437.

c) alte particularităŃi procedurale sunt legate de prezentarea

materialului de urmărire penală. În conformitate cu art. 481 alin. 2

citarea autorităŃii tutelare, a părinŃilor, tutorelui, curatorului,

persoanei în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul devine

obligatorie la prezentarea materialului de urmărire penală.

Neprezentarea celor citaŃi nu împiedică însă efectuarea prezentării

materialului de urmărire penală.

Problema principală care se pune în acest caz este îndeplinirea

prezentării materialului de urmărire penală către inculpatul minor în

prezenŃa apărătorului. În această situaŃie nulitatea absolută va

interveni ca o consecinŃă a nerespectării normelor care impun

exceptând cazurile prevăzute de art.254, obligativitatea prezentării

materialului de urmărire penală în prezenŃa apărătorului (art.250,

art.257, art.172 alin.5)438.

Judecarea infractorilor minori. Sub aspectul organizatoric în

conformitate cu Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în

Ńara noastră funcŃionează instanŃe specializate pentru minori. Legea

prevede că în cadrul curŃilor de apel, tribunalelor şi judecătoriilor

funcŃionează după caz secŃii sau complete specializate în cauze cu

minori. De asemenea, potrivit legii se pot înfiinŃa şi tribunale

specializate. ComponenŃa completelor se stabileşte de colegiul de

conducere al instanŃei. InstanŃa va judeca atât infracŃiunile săvârşite

de minori cât şi infracŃiunile săvârşite asupra minorilor.

Întrucât procesul penal are o anumită durată în timp este

posibil ca infractorul minor să împlinească vârsta de 18 ani în cursul

437 Tribunalul Bucureşti - SecŃia I Penală. decizia nr. 172/1996. Culegere de practică judiciară, p. 179 438 Plenul Tribunalului Suprem, Decizia de îndrumare nr. 3/1972. RRD nr. 6/1972, p. 113

293

desfăşurării procesului. În consecinŃă, trebuie să se ştie dacă în

asemenea condiŃii procedura specială se mai menŃine ori se trece la

procedura de drept comun.

Art. 483 precizează în această privinŃă că inculpatul care a

săvârşit infracŃiunea în timpul cât era minor este judecat potrivit

procedurii obişnuite dacă la data sesizării instanŃei împlinise vârsta

de 18 ani. Dimpotrivă dacă minorul împlineşte această vârstă după

sesizarea instanŃei, rămâne competentă aceeaşi instanŃă, completul

nu se schimbă iar judecata se face cu aplicarea dispoziŃiilor

speciale439.

Potrivit art. 484 alin. 1 judecarea minorului se face numai în

prezenŃa acestuia cu excepŃia cazului când se sustrage de la judecată.

Împrejurarea că minorul a fost legal citat şi asistat în instanŃă de un

apărător din oficiu nu înlătură nelegalitatea hotărârii dacă nu se

stabileşte că acesta s-a sustras de la judecată440. Sustragerea nu

poate fi dedusă din simpla absenŃă a minorului la judecată

împrejurarea urmând a fi stabilită cu certitudine de organul judiciar.

La judecată vor fi citate părŃile precum şi autoritatea tutelară,

părinŃii şi dacă este cazul tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea

ori supravegherea căreia se află minorul şi serviciul de reintegrare

socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancŃiunilor

neprivative de libertate cât şi alte persoane a căror prezenŃă este

considerată necesară. Omisiunea nerespectării acestei obligaŃii

439 Chiar dacă la data judecării cauzei inculpatul a devenit major acesta nu poate fi judecat potrivit procedurii obişnuite pentru că la momentul sesizării instanŃei era minor (Curtea de Apel Bucureşti - SecŃia a II Penală, decizia nr. 417/1997, RDP nr. 3/1998, p. 145) 440 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr. 1039/2000. Buletinul jurisprudenŃei pe anul 2000, p. 370

294

constituie motiv de nulitate a hotărârii în condiŃiile art. 197 alin. 4

C.p.p.441.

Persoanele citate au dreptul şi îndatorirea să dea lămuriri, să

formuleze cereri, să prezinte propuneri în privinŃa măsurilor ori

sancŃiunilor ce urmează a fi luate. Neprezentarea persoanelor legal

citate nu împiedică judecarea cauzei. În schimb judecată nu poate

avea loc în lipsa procurorului.

Judecata în cauzele cu minori nu este publică şi se desfăşoară

separat de celelalte şedinŃe (art. 485); pot participa la judecată toate

persoanele citate, apărătorii părŃilor, precum şi alte persoane cărora

instanŃa le-a dat încuviinŃare.

Nerespectarea dispoziŃiilor privitoare la nepublicitatea judecăŃii

minorilor atrage nulitatea hotărârii numai dacă prin aceasta s-a

produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel442.

Dacă instanŃa apreciază că cercetarea judecătorească şi

dezbaterile ar putea avea o influenŃă negativa asupra minorului are

dreptul după ascultarea acestuia să-l îndepărteze din sala de

judecată. Această măsură specială este aplicabilă inculpatului care

nu a împlinit 16 ani.

Când în cauză sunt atât inculpaŃi minori cât şi inculpaŃi majori,

dacă disjungerea este posibilă nu se ridică probleme deosebite

întrucât pentru fiecare se aplică procedura corespunzătoare. Dacă

disjungerea nu este posibilă se aplică procedura obişnuită, completul

441 Nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea hotărârii numai dacă este invocată în cursul efectuării actului sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când inculpatul nu a fost prezent la efectuarea actului (Curtea de Apel Bucureşti - SecŃia a II Penală, decizia nr. 1784/2000, Culegere de practică judiciară, p. 340) 442 Tribunalul Suprem, decizia penală nr. 1335/1978. RRD nr. 5/1979, p.81; Tribunalul Suprem, decizia nr. 3954/1972. RRD nr. 5/1973, p. 146

295

constituindu-se însă potrivit art. 483 C.p.p. În acest caz, pentru

inculpaŃii minori se aplică dispoziŃiile speciale derogatorii443.

DispoziŃiile speciale referitoare la judecarea minorilor în primă

instanŃă prevăzute în art. 483 - 489 se aplică în mod corespunzător şi

la judecata în instanŃa de apel şi de recurs (art. 493). Pentru aceasta

este necesar ca inculpatul să nu fi devenit major înainte de sesizarea

instanŃei de apel sau de recurs444.

Punerea în executarea a hotărârilor în cauzele cu minori. În

urma modificărilor aduse regimului sancŃionator al minorilor prin

Legea nr. 104/1992 acestora li se pot aplica atât pedepse (închisoarea

sau amenda), cât şi măsuri educative.

Cu privire la punerea în executare a pedepselor principale nu

există aspecte particulare, executarea pedepselor pentru minori

având acelaşi regim juridic ca şi în cazul condamnaŃilor majori. În

schimb, întrucât în cazul măsurilor educative organul care dispune

măsura trebuie să o şi îndeplinească, se impune ca în cadrul

normelor referitoare la procedura specială aplicabilă în cauzele cu

minori, să fie înscrise dispoziŃii privind punerea în executare a

măsurilor educative.

Potrivit art. 487 alin. 1 când s-a luat faŃă de minor măsura

educativă a mustrării aceasta se execută de îndată în şedinŃa în care

s-a pronunŃat hotărârea. În lege se mai arată că dacă măsura

mustrării nu poate fi executată de îndată, se fixează un termen

pentru aducerea minorului cu citarea părinŃilor şi dacă este cazul a

tutorelui, curatorului ori persoanei în îngrijirea sau supravegherea

căreia se află minorul.

443 Dacă judecata s-a desfăşurat în şedinŃă nepublică sunt aplicabile prevederile art. 197 alin .2 (Curtea de Apel Bacău. Decizia penală nr. 840/1998. I. Neagu, C.Anastasiu. Op. Cit. p. 354) 444 Plenul Tribunalului Suprem. Decizia nr. 1/1971. RRD nr. 4/1971, p. 85

296

Procedura este asemănătoarea şi în cazul celorlalte măsuri

educative.

Art.488 arată că dacă instanŃa a luat măsura libertăŃii

supravegheate, aceasta se pune în executare chiar în şedinŃa în care

a fost pronunŃată dacă minorul şi persoana ori reprezentatul

instituŃiei căreia i s-a încredinŃat supravegherea sunt de faŃă. Când

punerea în executare nu se face în aceiaşi şedinŃă se fixează un

termen pentru aducerea minorului şi a persoanei ori a

reprezentantului instituŃiei căreia i s-a încredinŃat supravegherea.

Libertatea supravegheată poate fi revocată sau înlocuită de către

instanŃa care a luat măsura în conformitate cu art. 489.

Cu privire la măsura internării într-un instituit medical

educativ, nu se prevăd dispoziŃii speciale de punere în executare.

Măsura se dispune de instanŃa competentă să judece cauza penală,

prevederile art. 432 privind punerea în executare a măsurii de

siguranŃă a internării medicale urmând a se aplica prin analogie.

În cazul în care s-a luat faŃă de un minor măsura internării într-

un centru de reeducare punerea în executare se face potrivit art. 490.

Minorul internat într-un centru de reeducare poate fi liberat

înainte de a deveni major. Liberarea şi revocarea liberării precum şi

ridicarea sau prelungirea internării se dispun din oficiu sau la

sesizare de către instanŃa care a judecat cauza în primă instanŃă (art.

491). Reglementarea este aplicabilă şi în cazul ridicării, prelungirii ori

înlocuirii internării minorului într-un institut medical educativ.

Potrivit art.4911 executarea măsurii internării într-un centru de

reeducare poate fi amânată sau întreruptă aplicându-se procedura

cuprinsă în art.453-455 C.p.p. În cazul săvârşirii unei noi infracŃiuni

de minorul liberat sau de minorul faŃă de care s-a luat măsuri

297

educative se pune problema revocării sau menŃinerii măsurii.

Chestiunea se rezolvă de către instanŃa competentă să judece noua

infracŃiune în conformitate cu art. 492 C.p.p.

SecŃiunea IV

Procedura reabilitării judecătoreşti

Potrivit art. 133 C.p. reabilitarea este instituŃia care face să

înceteze decăderile, interdicŃiile şi incapacităŃile care rezultă din

condamnare. Reabilitarea este de două feluri: de drept (art. 134 C.p.)

şi judecătorească (art. 135 - 138 C.p.).

În primul caz reabilitarea producând efecte prin voinŃa legii nu

se impune o reglementare procedurală a acesteia. Dimpotrivă

reabilitarea judecătorească fiind pronunŃată la cerere de către o

instanŃă este necesară fixarea în Codul de procedură penală a

cadrului procesual în care aceasta se realizează.

CompetenŃa judecării cererii de reabilitare revine instanŃei care a

judecat în primă instanŃă cauza în care s-a pronunŃat condamnarea

fie instanŃei corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază

condamnatul (art. 494).

Deşi suficient de clare normele de competenŃă privind

reabilitarea judecătorească au necesitat o serie de explicaŃii şi

interpretări în practica judiciară. Astfel, prin „instanŃa care a judecat

în primă instanŃă cauza” se înŃelege în caz de schimbare a

reglementării competenŃei materiale, acea instanŃă care are dreptul

potrivit dispoziŃiilor în vigoare să judece în fond cauza şi nu instanŃa

care iniŃial a soluŃionat dosarul. De exemplu dacă la data formulării

298

cererii de reabilitare competenŃa judecării cauzei revine judecătoriei şi

nu tribunalului care anterior a judecat cauza tot judecătoria va

soluŃiona şi reabilitarea445. În practica judiciară s-a pus problema de

a se lămurii ce se înŃelege prin „instanŃa corespunzătoare” atunci

când condamnarea a fost pronunŃată de o instanŃă militară.

Chestiunea a fost lămurită de instanŃa supremă, specificându-se că

este vorba de instanŃa civilă de acelaşi grad, în a cărei rază teritorială

domiciliază condamnatul446. Art. 494 folosind expresia „instanŃă

corespunzătoare” are în vedere instanŃa egală în grad de jurisdicŃie şi

nu priveşte caracterul militar sau civil al instanŃei447. În consecinŃă

când condamnarea a fost pronunŃată de tribunalul militar, instanŃa

corespunzătoare în a cărei circumscripŃie teritorială domiciliază

inculpatul este judecătoria.

Potrivit art. 495 cererea de reabilitare se face de condamnat.

După moartea acestuia pot face cerere soŃul cât şi rudele apropiate

ale condamnatului. Dacă moarte survine după introducerea cererii,

soŃul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare

pornită anterior decesului.

Cererea de reabilitare trebuie să cuprindă: a) adresa

condamnatului sau a persoanei care face cererea; b) condamnarea

pentru care se cere reabilitarea şi fapta pentru care s-a pronunŃat

condamnarea; c) localităŃile unde condamnatul a locuit şi locurile de

muncă pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la

introducerea cererii; d) temeiurile cererii; e) indicaŃii pentru

445 Tribunalul Suprem, decizia penală nr. 400/1983. RRD nr. 1/1984, p. 59 446 Plenul Tribunalului Suprem. Decizia de îndrumare nr. 8/1969. RRD nr. 9/1969, p. 117 447 Tribunalul Suprem, decizia nr. 3975/1973. RRD nr. 11/1974, p. 75

299

identificarea dosarului şi orice alte date utile pentru soluŃionarea

cererii448.

În urma introducerii cererii se fixează termen pentru soluŃionare

şi se dispune citarea petiŃionarului şi a persoanelor a căror ascultare

se consideră necesară. De asemenea, se i-au măsuri pentru aducerea

dosarului de condamnare şi se cere copia fişei cu antecedentele

penale ale condamnatului.

Cererea de reabilitare poate fi retrasă de petiŃionar sau de

reprezentantul său legal449.

Înainte de trece la soluŃionarea cererii în fond instanŃa o poate

respinge pentru neîndeplinirea condiŃiilor de formă în următoarele

cazuri (art. 497):

a) cererea a fost introdusă înainte de termenul legal. Termenele

după care se poate introduce cererea sunt prevăzute de art. 135 C.p.

Aceste termene se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea

pedepsei sau de la data când aceasta s-a prescris (art. 136 C.p.).

Cererea respinsă pentru neîndeplinirea termenelor legale poate fi

repetată după împlinirea acestora.

În practica judiciară s-a stabilit că în cazul liberării condiŃionate

termenul de reabilitate începe să curgă de la data când se împlineşte

durata pedepsei aplicate iar nu de la data liberării condiŃionate450.

În cazul pluralităŃii de condamnări succesive termenul după

expirarea căruia condamnatul poate fi reabilitat este cel prevăzut

448 Este nelegală hotărârea prin care s-a respins cererea de reabilitare pentru motivul că petiŃionarul nu a depus copia sentinŃei de condamnare. În condiŃiile de formă prevăzute de art. 495 nu figurează obligaŃia prezentării unei asemenea copii, condamnatul trebuind numai să dea indicaŃii utile pentru identificarea dosarului (Tribunalul Braşov, decizia penală nr. 595/1973. RRD nr. 2/1974, p. 167) 449 Tribunalul Timiş, decizia penală nr. 78/1978. Repertoriu de practică judiciară II, p. 339 450 Curtea Supremă de JustiŃie, decizia penală nr. 1011/1998. I. Neagu, C. Anastasiu. Op. Cit. p. 360

300

pentru pedeapsa cea mai mare şi curge de cât a luat sfârşit

executarea ultimei pedepse451.

b) lipseşte din cerere menŃiunea prevăzută de art. 495 lit. a

(adresa petiŃionarului) iar petiŃionarul nu se prezintă la termenul de

înfăŃişare. Cele două condiŃii sunt cumulative. Simpla neprezentare a

petiŃionarului nu îndreptăŃeşte respingerea cererii pentru

neîndeplinirea condiŃiilor de formă. Cererea se poate respinge numai

dacă petiŃionarul absent nu a indicat adresa sa452.

c) lipseşte din cerere vreuna din menŃiunile prevăzute în art. 495

lit. b - e şi petiŃionarul nu le-a completat la prima înfăŃişare şi nici la

termenele acordate în vederea completării.

În urma respingerii cererii pentru situaŃiile prevăzute mai sus

(lit. b şi c) cererea poate fi repetată oricând, desigur sub condiŃia

completării lipsurilor menŃionate.

La termenul fixat instanŃa ascultă persoanele citate concluziile

procurorului şi verifică dacă sunt îndeplinite condiŃiile cerute de lege

pentru admiterea reabilitării. Aceste condiŃii sunt prevăzute de art.

137 C.p. Dacă la dosar nu există suficiente date cu privire la

îndeplinirea condiŃiilor de reabilitare, instanŃa dispune completarea

materialului probator de către cel interesat, putând când consideră

necesar, să ceară şi alte relaŃii de la organele competente (art. 498).

O condiŃie a reabilitării este achitarea integrală a despăgubirilor

civile şi a cheltuielilor de judecată. Potrivit art. 137 C.p. instanŃa

poate dispune reabilitarea şi în lipsa îndeplinirii acestei condiŃii când

se constată că nu este datorată relei voinŃe a condamnatului (art.

499) în acest caz instanŃa poate acorda un termen pentru achitarea în

451 Tribunalul Suprem. decizia penală nr. 2768/1975. Repertoriu de practică judiciară II, p. 388 452 Tribunalul Bucureşti - SecŃia I -a penală. decizia nr. 1133/1969. RRD nr.3/1970, p. 160

301

întregime sau în parte a sumei datorate; termenul nu poate fi mai

mare de 6 luni.

Dacă înainte de judecarea cererii de reabilitare a fost pusă în

mişcare acŃiunea penală pentru altă infracŃiune examinarea cererii de

reabilitare formulată de petiŃionar se suspendă până la soluŃionarea

cauzei privind noua învinuire (art. 500), reabilitarea judecătorească se

anulează când după acordarea ei se descoperă că cel reabilitat mai

suferise anterior o condamnare. CompetenŃa anulării aparŃine

instanŃei prevăzută de art.494, sesizarea instanŃei se face de

procuror.

SecŃiunea V

Repararea pagubei materiale sau a daunei morale

în cazul condamnării pe nedrept sau al privării

ori restrângerii libertăŃii în mod ilegal453

Scopul procesului penal este de a pedepsi numai pe cei vinovaŃi.

Cu toate acestea întrucât există şi riscul producerii unor erori

judiciare în legislaŃie a fost reglementată răspunderea pentru o astfel

de situaŃie.

Potrivit art. 48 alin. 3 din ConstituŃia României statul răspunde

patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Răspunderea statului este stabilită în condiŃiile legii.

CondiŃiile acestei răspunderi în procesul penal sunt stabilite de

art. 504 - 507.

453 În urma modificării art. 5 C.p.p. prin Legea nr. 281/2005 privitor la regula de bază a procesului penal a garantării libertăŃii persoanei în mod corespunzător a fost modificată şi reglementarea cuprinsă în cap. IV din titlul IV al părŃii speciale a Codului de procedură penală intitulată iniŃial „Repararea pagubei în cazul condamnării sau al luării unei măsuri preventive pe nedrept”

302

Art.504 prevede în alin.1 că persoana care a fost definitiv

condamnată are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite

dacă în urma rejudecării s-a pronunŃat o hotărâre definitivă de

achitare454.

Art.504 alin.2 teza I extinde dreptul la reparaŃii şi în cazul

privării de libertate a persoanei în cursul procesului penal în mod

nelegal.

În opinia noastră textul are în vedere atât măsurile privative de

libertate: reŃinerea şi arestarea preventivă cât şi, în contextul art. 5

C.p.p. care se referă la „orice ce alt mod” de privare de libertate, la

măsura de siguranŃă a internării medicale şi la măsurile educative

care se pot lua faŃă de infractorul minor: internarea într-un centru de

reeducare şi internarea într-un institut medical educativ.

Reglementarea a fost inspirată de art. 5 paragraful 5 din

ConvenŃia europeană a drepturilor omului potrivit căruia „orice

persoană care este victima unei deŃineri sau arestări nelegale are

dreptul la despăgubiri”455.

Potrivit legii (art. 504 alin. 2 teza 2) are dreptul la repararea

pagubei şi persoana căreia în cursul procesului penal i s-a restrâns

libertatea în mod nelegal; în contextul art.5 C.p.p. care se referă la

„orice formă” de restrângere a libertăŃii suntem de părere că norma în

discuŃie are în vedere atât măsurile preventive, restrictive de libertate

(obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi Ńara),

măsurile de siguranŃă (obligarea la tratament medical) cât şi alte

454 Textul are în vedere toate ipotezele de la art. 10 lit. a - e; anterior modificării textul viza doar ipotezele de la art. 10 lit. a şi c 455 Potrivit jurisprudenŃei CurŃii europene a drepturilor omului, aplicarea art.5 paragraful 5 permite celui în cauză o reparaŃie urmare unei privări de libertate în condiŃii contrare dispoziŃiilor, paragrafelor 1-4, iar obligaŃia de reparaŃie presupune în mod obligatoriu existenŃa unui prejudiciu material sau moral care trebuie reparat. (pe larg în această privinŃă a se vedea C. Bârsan. ConvenŃia europeană a drepturilor omului - comentariu pe articole - vol. I Bucureşti 2005, p. 277-386).

303

măsuri procesuale privind restrângerea libertăŃii de mişcare luate în

conformitate cu art. 1602 sau art. 1604 C.p.p.

Potrivit art. 504 alin. 3 privarea sau restrângerea de libertate în

mod nelegal se stabileşte prin:

a) ordonanŃa procurorului de revocare a măsurii privative sau

restrictive de libertate;

b) ordonanŃa procurorului de scoatere de sub urmărire penală

sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută de art. 10

lit. j.

Scoaterea de sub urmărire penală priveşte cazurile prevăzute de

art.10 lit.a-e C.p.p.

c) hotărârea instanŃei de revocare a măsurii privative sau

restrictive de libertate;

d) hotărârea instanŃei de achitare sau de încetare a procesului

penal pentru cauza prevăzută de art. 10 lit. j.

De asemenea, are dreptul la repararea pagubei şi persoana care

a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripŃia, amnistia

sau dezincriminarea faptei.

Repararea pagubei se cuvine persoanei care a fost victima erorii

judiciare ce nu i se poate imputa. Legea nr. 303/2004 prevede că

pierde dreptul de a cere despăgubiri persoana care în cursul

procesului a contribuit în orice mod la săvârşirea erorii judiciare456.

Art. 505 C.p.p. stabileşte felul şi întinderea reparaŃiei.

În privinŃa întinderii reparaŃiei în lege se precizează că trebuie să

se Ńină seama: a) atât de durata privării sau a restrângerii de libertate

suportate; b) cât şi de consecinŃele produse asupra persoanei sau

familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.

456 Vechiul text (art. 504 alin. 3) prevedea că nu are dreptul la repararea pagubei persoana care în cursul urmării penale sau judecăŃii cu intenŃie sau din culpă a stânjenit sau a încercat să stânjenească aflarea adevărului

304

În legătură cu felul reparaŃiei rezultă că în primul rând

acoperirea pagubei se face: a) prin plata unei sume de bani.

În raport de condiŃiile celui îndreptăŃit la repararea pagubei şi de

natura daunei produse legea prevede alte două modalităŃi de

acoperire a pagubei: b) constituirea unei rente viagere; c) obligaŃia ca,

pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate a

fost restrânsă să fie încredinŃat unui institut de asistenŃă socială şi

medicală.

Persoanelor private de libertate, încadrate în muncă anterior

privării de libertate, li se calculează la vechimea în muncă şi timpul

cât a fost private de libertate în mod nelegal. ReparaŃia este suportată

de stat prin Ministerul FinanŃelor Publice.

AcŃiunea pentru repararea pagubei materiale sau a daunei

morale este o acŃiune civilă de competenŃa instanŃei civile457.

Potrivit art. 506 acŃiunea poate fi pornită de victima erorii

judiciare iar după moartea acesteia acŃiunea poate fi continuată sau

pornită de persoanele care se aflau în întreŃinerea sa. Persoana

îndreptăŃită se adresează tribunalului în a cărui circumscripŃie

domiciliază chemând în judecată statul care este citat prin Ministerul

FinanŃelor Publice.

AcŃiunea este scutită de taxa de timbru.

Termenul în care se poate declanşa acŃiune este de 18 luni de la

rămânerea definitivă după caz a hotărârilor instanŃei de judecată sau

a ordonanŃelor procurorului prevăzute în art. 504.

Dacă repararea pagubei a fost acoperită de stat acesta are

acŃiune în regres împotriva celor care cu rea credinŃă sau din gravă

neglijenŃă au provocat situaŃia generatoare de pagube materiale sau

457 Tribunalul Suprem - SecŃia civilă, decizia nr. 177/1970. Repertoriul de practică judiciară I, p. 154

305

daune morale (condamnare pe nedrept, privare ori restrângere a

libertăŃii în mod nelegal).

AcŃiunea în regres se poate îndrepta împotriva lucrătorilor din

Ministerul AdministraŃiei şi Internelor care funcŃionează în cadrul

poliŃiei judiciare (organele de cercetare penală) precum şi împotriva

magistraŃilor (judecători şi procurori)458.

SecŃiunea VI

Procedura în caz de dispariŃie a înscrisurilor judiciare

Preliminarii. În cursul urmăririi sau judecăŃii este posibilă

dispariŃia unui dosar judiciar sau a unui act care aparŃine unui

dosar. În acest caz organul de urmărire penală sau preşedintele

instanŃei la care se găsea dosarul sau actul dispărut întocmeşte un

proces verbal în care constată dispariŃia459 şi arată măsurile luate

pentru găsirea lui (art. 508).

Pe baza procesului verbal constatator al dispariŃiei se

procedează la înlocuirea sau reconstituirea actului dispărut,

aplicându-se procedura specială prevăzută de art. 509 - 512 C.p.p.

Procedura specială nu este incidentă dacă refacerea actului este

posibilă pe calea procedurii obişnuite. De exemplu dacă din dosar

dispare declaraŃia unui martor şi există posibilitatea reaudierii

acestuia se va lua o nouă declaraŃie martorului, potrivit procedurilor

obişnuite.

Înlocuirea sau reconstituirea dosarului sau actului dispărut

trebuie să fie reclamată de un interes justificat. DispoziŃia de

458 A se vedea şi Al. łuculeanu. Reperarea prejudiciului în cazul erorilor judiciare. Revista Pro-Lege nr.3/2004. 459 A se vedea P.Perju. Refacerea înscrisurilor dispărute. RRD nr.10/1968.

306

înlocuire sau reconstituire este luată în faza de urmărire penală de

procuror prin ordonanŃă iar în faza judecăŃii de instanŃă prin

încheiere. Încheierea se dă fără citarea părŃilor afară de cazul în care

instanŃa consideră necesară chemarea acestora. Încheierea nu este

supusă nici unei căi de atac.

Înlocuirea înscrisului dispărut are lor când există copii oficiale

de pe acel înscris. Organul judiciar i-a măsuri pentru obŃinerea copiei

care Ńine loc înscrisului original până la găsirea acestuia.

Celui care a predat copia oficială a înscrisului i se eliberează o

copie certificată de organul judiciar.

Reconstituirea este o procedură folosită în cazul când nu există

o copie oficială de pe înscrisul dispărut. Dacă a dispărut dosarul

penal în întregime operaŃiunea presupune reconstituirea tuturor

înscrisurilor pe care le conŃine. În vederea reconstituirii pot fi folosite

orice mijloace de probă.

Rezultatul reconstituirii se constată după caz prin ordonanŃa

organului de urmărire penală confirmată de procuror460 sau prin

hotărârea instanŃei dată cu citarea părŃilor. Spre deosebire de

încheierea prin care se dispune reconstituirea, care nu poate fi

atacată prin nici o cale, hotărârea de constatare a rezultatelor

reconstituirii este supusă apelului iar hotărârea pronunŃată în apel

este supusă recursului.

CompetenŃa înlocuirii sau reconstituirii în caz de dispariŃie a

înscrisurilor judiciare revine organului judiciar în faŃa căruia cauza

este pendinte. În cauzele definitive înlocuirea sau reconstituirea se

efectuează de către instanŃa la care se găseşte dosarul spre

conservare.

460 Când reconstituirea se constată prin ordonanŃa procurorului confirmarea se face de conducătorul parchetului.

307

DispariŃia înscrisurilor judiciare poate fi constatată şi de alte

organe judiciare decât cele în faŃa cărora cauza este pendinte. În

aceste cazuri organul care a constatat dispariŃia are obligaŃia de a

trimite la organul competent toate materialele necesare realizării

activităŃii respective pentru a face înlocuirea sau reconstituirea.

În privinŃa asistenŃei judiciare internaŃionale în materie penală,

condiŃiile şi modalităŃile de realizare a acesteia, sunt cele prevăzute

prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃională

în materie penală461, reglementare care a abrogat prevederile din

Codul de procedură penală şi din alte legi privitoare la comisia

rogatorie în străinătate, extrădarea şi recunoaşterea hotărârilor

penale sau altor acte judiciare străine462.

461 Publicată în M. Of. nr.594/2004 462 A se vedea N. Volonciu. Al. łuculeanu. Aplicarea legii procesual penale în spaŃiu, în lucrarea Drept procesual penal. Partea generală. Editura UniversităŃii Titu Maiorescu, 2004, p. 22 şi urm.