Procedura de judecata a recursului

Procedura prealabila

Presedintele poate desemna un judecator pentru intocmirea unui raport asupra recursului, raport cu valoare deosebita^1 . Raportorul va verifica daca recursul indeplineste cerintele de forma, daca motivele invocate se incadreaza in cele prevazute de art. 304 si va arata pozitia jurisprudentei si a doctrinei in problemele de drept vizand solutia data prin hotararea atacata. In toate cazurile judecatorul trebuie sa manifeste atentia cuvenita pentru a nu-si spune parerea in legatura cu modul de solutionare a recursului. Este adevarat ca actuala reglementare nu mai impune o atare exigenta in mod expres, dar ea trebuie subinteleasa, caci altminteri judecatorul raportor poate fi recuzat^2 . Dupa comunicarea motivelor de recurs intimatul este obligat sa depuna intampinare cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata. Aceasta obligatie este prevazuta in mod expres de art. 308 alin. 2 C. proc. civ., astfel cum acest text a fost modificat prin Ordonanta de Urgenta nr. 138/2000. Consecintele nedepunerii intampinarii sunt aceleasi cu cele aratate in legatura cu neformularea ei in fata instantei de fond, adica decaderea intimatului din dreptul de a mai invoca anumite aparari si exceptii de procedura^3 .-------------------------- ^1) A se vedea in acelasi sens: I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, nota 509, pag. 270-271. ^2) A se vedea in acest sens G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 489. ^3) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 422.

Judecata recursului

Dupa strigarea pricinii, daca procedura de citare este legal indeplinita si nu exista alt motiv de amanare, judecata recursului incepe prin citirea raportului, daca este cazul. Se rezolva apoi exceptiile procesuale care fac inutila cercetarea in fond a recursului. Daca nu se invoca exceptii procesuale sau daca ele sunt respinse, se da cuvantul partilor, mai intai recurentului, apoi intimatului si, daca este cazul, procurorului. Cand recursul a fost introdus de catre procuror, acesta va avea cuvantul primul, apoi partea in favoarea careia a exercitat calea de atac si la sfarsit intimatul^1 . In cazul in care ar urma sa se pronunte respingerea sau admiterea in parte a recursului, instanta este obligata sa examineze toate motivele de recurs, deoarece altfel hotararea poate fi atacata pe calea contestatiei in anulare speciala, pentru al doilea motiv prevazut de art. 318 C. proc. civ.. In orice caz, chiar examinand toate motivele de recurs, instanta nu este obligata sa raspunda fiecarui argument folosit in dezvoltarea motivului, ci este in drept sa grupeze aceste argumente pentru a raspunde printr-un considerent comun^2 . Fiind o instanta de control si nu de judecata in fond, instanta de recurs va verifica hotararea atacata pe baza probelor administrate, fara a se putea, in principiu, administra

1

probe noi^3 . Aceasta regula se intemeiaza pe o ratiune precisa, anume aceea ca esentialmente recursul nu este o cale de atac devolutiva, ci un mijloc procedural prin intermediul careia nu se rejudeca cauza, ci se realizeaza doar un examen al hotararii atacate. Solutia este cu atat mai fireasca azi cand recursului i s-a conferit si caracterul unei cai extraordinare de atac^4 . Totusi, in mod exceptional art. 305 C. proc. civ. permite ca in recurs sa se produca inscrisuri noi. Deoarece aceasta regula exista si inainte de modificarea din anul 1993, fiind inscrisa in art. 306 alin. 2, iar textul nu facea nici o alta precizare, s-a decis ca "inscrisuri" sunt toate actele scrise - emanate de la partile in proces sau de la un tert - care ar fi putut inrauri solutia cauzei daca ar fi fost folosite de instanta a carei hotarare s-a atacat^5 . Nu constituie inscrisuri noi, in sensul art. 305 C. proc. civ., declaratiile martorilor, chiar autentificate la notariat; incheierea de asigurare a unei probe, cuprinzand marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri sau recunoasterea unui fapt ori a unui drept; rapoartele de expertiza; o ancheta sociala efectuata de autoritatea tutelara (solutia se bazeaza pe imprejurarea ca acestea sunt mijloace de concretizare a probelor prin declaratia martorilor, expertizei, a unei recunoasteri, a unei cercetari locale ce prezinta particularitatea ca este efectuata de un alt organ decat instanta judecatoreasca). Aceeasi ar trebui sa fie solutia si in cazul unui inceput de dovada scrisa (chiar daca este vorba de un inscris autentic sau un inscris sub semnatura privata, nule ca atare, dar valabile ca un inceput de dovada scrisa), deoarece, acesta urmeaza a fi completat cu alte mijloace de proba (martori, prezumtii etc), care sunt inadmisibile in recurs. Apreciem ca sunt si unele inscrisuri nepreconstituite ce nu pot fi primite in recurs, cum ar fi, registrele, cartile si hartiile casnice, scrisorile, intrucat acestea au natura juridica si forta probanta a unei marturisiri extrajudiciare, care, de asemenea, este inadmisibila in recurs^6 . Conceptul de inscris folosit in art. 305 C. proc. civ. nu are nici o semnificatie particulara in materia recursului, astfel cum are, de pilda, in cazul revizuirii (art. 322 pct. 5 C. proc. civ.). Jurisprudenta noastra a decis ca prin inscrisuri in sensul dispozitiilor legale ce le analizam, se inteleg "toate actele scrise - emanate de la partile in proces sau de la un tert - care ar fi putut inrauri solutia cauzei, daca ar fi fost folosite la prima instanta". Au fost asimilate cu inscrisurile si relatiile scrise solicitate de instanta de la diferite autoritati publice. In schimb, nu pot fi considerate ca inscrisuri - admisibile in recurs - declaratiile date de martori, chiar in forma autentica, dupa judecarea cauzei la instanta de fond. De asemenea, nu poate avea caracterul unui inscris, in sensul dispozitiilor art. 305 C. proc. civ., nici un raport de expertiza^7 . Legea nu face nici o distinctie in privinta partii ce poate aduce inscrisuri noi in recurs, ceea ce inseamna ca acestea pot fi depuse atat de catre recurent, in sustinerea recursului, cat si de catre intimat, in combaterea recursului. Legea nu stabileste o limita de timp privind folosirea inscrisurilor in fata instantei de recurs. Asa fiind, s-a admis de doctrina ca inscrisurile pot fi depuse in tot cursul judecarii recursului^8 . Se mai ridica problema modului in care va proceda instanta de recurs, atunci cand inscrisurile noi sunt contestate de parti, deci, problema daca instanta de recurs poate sa faca o verificare de scripte sau sa dispuna deschiderea procedurii falsului. Raspunsul ar trebui sa fie negativ, deoarece acestea sunt verificari de fapt, incompatibile cu structura recursului. Totusi, in sprijinul tezei contrare, se poate aduce ca argument faptul ca procedura verificarii de scripte si declansarea procedurii falsului sunt incidente

2

procedurale, de competenta instantei sesizate cu cererea principala (cererea de recurs). In orice caz, ni se pare ca daca recursul urmeaza sa se admita chiar si fara a se tine cont de inscrisul nou, urmeaza ca verificarea de scripte ori procedura falsului, referitoare la inscrisurile depuse in recurs, sa se faca de catre instanta care rejudeca fondul dupa casare^9 . In cursul judecarii recursului pot sa apara si unele incidente de procedura, cum sunt cele privitoare la desistare, achiesare, perimare si la suspendarea procesului civil. De asemenea, partile pot pune capat procesului civil printr-o tranzactie. Toate aceste incidente se solutioneaza de catre instanta de recurs in conformitate cu dispozitiile dreptului comun in materie^10 . In putinele cazuri in care motivele de casare vizeaza stabilirea raporturilor dintre parti, prin interpretarea actului juridic dedus judecatii, administrarea sau aprecierea probelor, instanta de recurs este sa faca o apreciere proprie atat asupra veracitatii fiecarui mijloc in parte, cat si asupra concluziilor trase de judecatorii fondului din ansamblul probelor administrate, precum si sa controleze procesul ii convingerii intime a acestora, argumentarea care a stat la baza iei, atat cu privire la respectarea legilor logicii, cat si cu privire la intima asupra existentei sau inexistentei raportului dedus judecatii^11 . Instanta de recurs pe baza reaprecierii, a aprecierii proprii a probelor administrate in instanta a carei hotarare se ataca si, eventual, pe baza inscrisurilor noi administrate direct in fata sa, poate stabili o alta situatie de fapt decat cea retinuta in hotararea atacata^12 .-------------------------- ^1) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 494. ^2) Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 806/1957, Culegere de Decizii 1957, pag. 357. ^3) A se vedea I. Stoenescu, Folosirea inscrisurilor noi in recursul civil, Justitia Noua nr.1/1955. pag. 41. ^4) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 424. ^5) Plen Trib. Supr., dec. de indr. Nr. X/1953 modificata prin dec. de indr. Nr. 11/1960, in Indrumar interdisciplinar, pag. 333-334. ^6) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 495-496. ^7) C. S. J. s. civ. dec. nr. 798/1999, in Dreptul nr.6/2000, pag. 164. A se vedea pentru unele amanunte cu privire la inscrisurile ce pot fi folosite in recurs M. Pasca, in legatura cu inscrisurile care se pot produce ca probe noi in fata instantei de recurs, Revista Romana de Drept nr. 7/1984, pag. 11-12. ^8) V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 323; I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 214. ^9) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 496. ^10) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 425. ^11) Cu adoptarea corespunzatoare actualei reglementari a recursului, vezi si G. Chivulescu, I. Mihuta, Stabilitatea si aprecierea faptelor in recurs, LP nr.5/1956, pag. 519; I. Stoenescu, Controlul judiciar in recurs asupra aprecierii probelor, Justitia Noua nr.6/1955, pag. 799.

3

^12) I. Stoenescu. S. Zilberstein, Tratat, pag. 48-49. Instanta de recurs este indreptatita sa considere netemeinica, in raport de probele administrate, aprecierea primei instante, dar aceasta apreciere considerata gresita nu poate fi inlocuita cu o alta apreciere care nu se bazeaza pe probe concrete - Trib. Supr., sec. civ. , dec. nr. 811/1972, I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 392.

Solutiile ce se pronunta de instanta de recurs

Potrivit art. 312 alin. 1 C. proc. civ., modificat, instanta poate pronunta urmatoarele solutii: - admiterea recursului, - respingerea recursului, - anularea - perimarea recursului.

In principiu solutia respingerii recursului este una care nu ridica probleme deosebite. Ea se pronunta in toate acele cazuri in care instanta de recurs gaseste hotararea atacata ca fiind legala. In acest caz hotararea atacata devine irevocabila. O atare solutie este rezultatul examinarii hotararii atacate in raport cu motivele de recurs invocate de recurent sau in raport de cele ridicate de instanta din oficiu. De aceea, in practica in asemenea imprejurari instanta dispune respingerea recursului ca nefondat. In doctrina si jurisprudenta s-a decis ca la solutia respingerii trebuie sa se opreasca instanta de recurs si atunci cand constata ca hotararea nu este motivata sau motivarea este necorespunzatoare, daca decizia incorporata in dispozitivul hotararii este legala. In acest caz instanta va mentine hotararea atacata dar va proceda la motivarea solutiei sau la substituirea acesteia cu propria sa motivare^1 . Exista insa si alte cazuri in care se poate dispune respingerea recursului fara sa se fi procedat la o prealabila examinare in fond a acestuia. Astfel, recursul poate fi respins ca tardiv introdus sau ca inadmisibil (cand a fost exercitat, de pilda, omisso medio). In fine, exista si unele situatii in care se dispune anularea recursului, o solutie cu efecte similare cu aceea a respingerii acestuia. Astfel, de pilda, recursul poate fi anulat ca netimbrat (art. 20 din Legea nr. 146/1997) sau introdus de o persoana fara calitate ori nesustinut^2 .

Daca se admite recursul si se caseaza hotararea atacata, pricina se rejudeca si numai partea care va castiga irevocabil procesul va avea dreptul la cheltuielile de judecata. Instanta de recurs nu poate inrautati situatia partii in propria sa cale de atac, de exemplu, acordandu-i reclamantului o suma mai mare, chiar daca paratul care a facut recurs nu s-a opus la discutarea pretentiilor majorate^3 . Daca hotararea atacata este nelegala, instanta de recurs va admite recursul si va casa hotararea. Desi art. 312 nu o mai spune in mod expres, hotararea atacata poate fi casata in intregul ei sau in parte. Casarea totala se refera la toate aspectele cauzei deduse judecatii, precum si la toate partile din proces. In timp ce casarea partiala desfiinteaza numai o parte din

4

hotararea atacata (casare obiectiva) sau desfiinteaza hotararea numai in favoarea unora dintre partile in proces, in cazul coparticiparii procesuale (casare subiectiva) ^4 . Distinctia intre casarea totala si casarea partiala prezinta interes pentru stabilirea limitelor in care se va face rejudecarea fondului dupa casare. In practica insa, instanta de recurs, in frecvente cazuri, nu precizeaza in dispozitivul hotararii daca este vorba despre o casare totala sau partiala. Acest lucru se va stabili prin examinarea motivelor de casare si a considerentelor deciziei prin care s-a admis recursul. Daca motivele se refera la toate aspectele hotararii recurate si din considerentele deciziei de casare rezulta ca ele au fost gasite intemeiate, casarea este totala. Cand motivele vizeaza numai unele aspecte ale hotararii (sau instanta de recurs a admis numai motive care se refera la o parte din hotararea atacata) si nu au fost invocate din oficiu alte motive de ordine publica (privitoare la toate aspectele hotararii), casarea este partiala, hotararea fiind desfiintata numai sub aspectele criticate prin motivele admise. Dar aceasta regula nu are un caracter absolut, caci hotararea poate fi criticata si pentru un singur motiv, iar daca acesta este de ordine publica poate determina nulitatea absoluta si totala a hotararii judecatoresti. Pe de alta parte, asemenea motive de ordine publica pot fi ridicate si de instanta din oficiu, iar daca sunt retinute ca intemeiate provoaca aceeasi consecinta procedurala^5 . In cazul casarii partiale, instanta care rejudeca fondul are un camp de judecata mai redus, retragandu-se din obiectivul instantei acele capete de cerere si acele probleme care au ramas rezolvate irevocabil. De exemplu, cand casarea priveste numai cererea reconventionala sau cererea de chemare in garantie, nu se mai poate cerceta din nou si cererea principala. Nu mai pot fi puse in discutie nici acele probleme care au format obiectul unor exceptii respinse si in privinta carora recursul a fost respins, precum exceptia de prescriptie, puterea de lucru judecat, necompetenta etc^6 . Casarea cu retinere constituie regula pentru tribunale si curtile de apel, deoarece art. 312 alin. 4 stabileste ca in caz de casare, ele vor judeca pricina in fond. Casarea cu trimitere reprezinta o situatie de exceptie si ea poate fi dispusa numai in cazurile strict determinate de art. 312 alin. 5 si 6 C. proc. civ. Casare cu trimitere intervine in urmatoarele cazuri: a) instanta a carei hotarare a fost recurata a solutionat procesul "fara a intra in cercetarea fondului". Necercetarea fondului reprezinta o situatie anormala in procesul de administrare a justitiei. O atare situatie este de natura sa priveze partile de beneficiul celor doua grade de jurisdictie. Ea se poate produce in cele mai varii situatii^7 . Desi suprema instanta se refera intr-una din deciziile sale numai la puterea lucrului judecat si la prescriptia dreptului la actiune, este fara indoiala ca solutia casarii cu trimitere intervine si in cazul altor exceptii, cum ar fi: lipsa de capacitate, calitate procesuala sau interes, prematuritatea, netimbrarea, inadmisibilitatea cererii. In doctrina si in practica s-a subliniat ca in aceste situatii se va casa cu chiar daca s-au administrat probe in fata primei instante, ea nu a cercetat cauza in fond, ci a facut numai verificari privitoare la aspectele legate de exceptie^8 . Aceasta situatie se poate ivi daca instanta de apel, respectiv prima instanta, in cazul hotararilor nesusceptibile de apel, a admis o exceptie procesuala peremptorie, precum lipsa de calitate procesuala sau de capacitate procesuala, lipsa de interes a cererii de apel, puterea de lucru judecat, anularea cererii ca netimbrata, anularea apelului ca neregulat introdus si exemplele ar putea continua. Astfel, intr-o speta din practica, in cazul in care litigiul a fost solutionat in sensul ca actiunea a fost respinsa constatandu-se prescris dreptul la actiune, iar instanta chiar daca a administrat probe, nu a

5

cercetat cauza in fond, ci s-a marginit sa faca doar verificarile limitate la aceste aspecte. Intr-o atare situatie, daca hotararea este casata, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, intrucat instanta a rezolvat-o fara a intra in dezbaterea fondului litigiului^9 . Exceptia nu se aplica in cazurile in care instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unor pretentii privitoare la cheltuielile de judecata, dobanzi la suma solicitata, majorari legale si penalitati, deoarece rezolvarea unor astfel de cereri este consecinta solutionarii problemelor de fond si, de obicei, nici nu necesita administrari de probe, astfel ca atunci cand capetele de cerere principale au fost cercetate si solutionate de instanta de fond, nu mai exista ratiunea casarii cu trimitere^10 . b) cand judecata s-a facut in lipsa partii, care nu a fost regulat citata la administrarea probelor si la dezbaterea fonduluiObservam insa ca legea impune o dubla conditie, anume aceea ca partea sa nu fi fost legal citata la administrarea probelor si la dezbaterea cauzei in fond^11 . Spre deosebire de apel, casarea cu trimitere intervine numai daca judecata a avut loc cu incalcarea contradictorialitatii si a dreptului de aparare la ambele termene prevazute de lege, deoarece intr-un atare caz se poate aprecia ca partea prejudiciata nu a beneficiat de ambele grade de jurisdictie^12 . Aceasta solutie nu se pronunta in cazul in care lipsa de citare sau citarea nelegala priveste un organ care, potrivit legii. trebuie ascultat de instanta de fond. In acest caz, casarea se face cu retinere deoarece nu se poate pretinde incalcarea dublului grad de jurisdictie, din moment ce acel organ nu este parte in proces. Astfel, s-a decis ca daca instanta de recurs constata ca in procesul de divort autoritatea tutelara nu a fost citata legal la judecata fondului, va casa cu retinere si va dispune citarea ei^13 . c) casarea cu trimitere pentru lipsa de competenta In cadrul dreptului procesual civil competenta este definita ca fiind aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti (unui alt organ de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala) de a judeca un anumit litigiu^14 . Deci, vorbind de competenta ne raportam la instanta judecatoreasca (sau la un alt organ de jurisdictie, ori cu activitate jurisdictionala) si nu la judecatorii care simt incadrati la acea instanta^15 . Daca se constata incalcarea competentei jurisdictionale, casarea se va face la instanta competenta din punct de vedere material sau teritorial, iar daca s-a nesocotit competenta generala dosarul va fi trimis organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii. Solutia casarii cu trimitere se impune insa, chiar daca instanta nu a intrat in cercetarea fondului, in privinta cererii care a depasit competenta generala. Deci, nu se va casa cu trimitere pe motiv ca prima instanta nu a intrat in cercetarea fondului, pentru ca aceasta instanta sa-si decline competenta, ci, instanta de recurs va casa cu trimitere la organul jurisdictional competent potrivit legii^16 . Insa instanta de recurs constata ca s-au depasit atributiile puterii judecatoresti ori ca cererea solutionata de instanta de fond era de competenta unui organ al starului fara activitate jurisdictionala sau a unui organ de jurisdictie dintr-un alt stat, va admite recursul si va casa hotararea atacata, iar in fond va respinge cererea ca inadmisibila, respectiv ca nefiind de competenta instantelor romane^17 . Daca instanta de recurs constata ca ea insasi era competenta sa solutioneze pricina in prima instanta sau in apel, va casa hotararea recurata si va solutiona cauza potrivit competentei sale (art. 312 alin. 3).--------------------------

6

^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 425. ^2) Aceasta solutie se poate pronunta numai in materia divortului, in conditiile stabilite de art.619 alin. 2 C. proc. civ. ^3) Trib. Supr. , sec. civ., dec. nr. 1010/1956, Culegere de Decizii 1956, vol. II, pag. 284. ^4) S. Zilberstein, M. Gheciu, Examen teoretic al practicii judiciare in dreptul procesual civil. Atributiile instantei de recurs, S.C.J.nr.1/1967, pag. 84. ^5) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 427. ^6) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 366. ^7) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 428. ^8) A se vedea Plen Trib. Supr., dec. de indr.nr.21/1961, in Indreptar interdisciplinar, pag. 338; Trib. Supr., sec. civ. , dec. nr. 2268/1974, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 392; S. Proca, Cu privire la forta probanta a marturisirii si la unele aspecte ale modului de solutionare a recursului in procesul civil, Justitia Noua nr.3/1964, pag. 66-67; I. Militaru, nota la dec. civ. nr.240/1971 a Trib. jud. Ilfov, Revista Romana de Drept nr.5/1972, pag. 135-136. In literatura s-a precizat insa, ca in situatia in care prima instanta, pentru a evita casarea cu trimitere, s-a oprit si asupra fondului, dar a si solutionat cererea pe baza unei exceptii, solutia care se impune este casarea cu retinere. Pe de alta parte, casarea cu trimitere nu-si gaseste justificare nici in situatia in care se invoca pentru prima oara in recurs o anumita exceptie sau aparare de fond care necesita administrarea unor probe, deoarece prima instanta a rezolvat fondul pricinii - a se vedea E. Chele, Corelatia dintre caracterul exceptional al casarii cu trimitere si principiul celor doua grade de jurisdictie, Revista Romana de Drept nr. 11/1974, pag. 49-52. ^9) Trib. Supr. , sec. civ., dec. nr. 2268/15.10.1974, I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 392, nr. 210. ^10) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 363. ^11) A se vedea pentru amanunte S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, Recursul si recursul extraordinar in procesul civil, pag. 116-118. A se vedea in acelasi sens I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 286. ^12) S. Zilberstein, M. Gheciu, Examen teoretic al practicii judiciare in dreptul procesual civil. Atributiile instantei de recurs, S.C.J. nr.1/1967, pag. 83. ^13) Plen. Trib. Supr., dec. de indr. m. 19/1962, pct.1 in Indreptar interdisciplinar, pag. 339-340. ^14) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag.136-137. ^15) V. M. Ciobanu, Interesul practic al clasificarii legilor de procedura in functie de obiectul lor de reglementare, Revista Romana de Drept, nr. 4/1983, pag. 37. ^16) A se vedea si S. Preda, nota la dec. civ. nr. 1135/1968 a Trib. jud. Dolj, Revista Romana de Drept nr. 1/1969, pag. 159-161. ^17) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 411.

7

Judecata in fond dupa casare

O problema deosebita in privinta rejudecarii cauzei dupa casare este aceea a limitelor in care aceasta se poate realiza. In acest sens art. 315 C. proc. civ. contine unele elemente de natura a cantona limitele rejudecarii. Prima regula enuntata in aceasta materie vizeaza obligativitatea indrumarilor date de instanta de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de catre aceasta si cu privire la necesitatea administrarii unor probe. In acest sens, art. 315 alin. 1 C. proc. civ. dispune ca: "in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului". Precizarile pe care le face textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotararii pronuntate, astfel cum de altfel s-a decis in mod constant si de jurisprudenta noastra^1 . Regula cu privire la obligativitatea problemelor de drept dezlegate, este fireasca si decurge din chiar natura controlului judiciar si a principiului ierarhizarii instantelor. In masura in care norma legala, aplicabila starii de fapt constatate, ramane aceeasi, iar instanta superioara a dat o anumita interpretare textului de lege respectiv, aceasta interpretare care se propune a fi cea justa, trebuie sa se impuna judecatorilor instantei inferioare carora li se trimite cauza^2 . Asadar, singura ingradire adusa judecatilor prin care se rejudeca procesul dupa casare, este aceea ca hotararile instantei de control judiciar sunt obligatorii cu privire la aspectele de drept dezlegate^3 . Totusi, starea de fapt urmeaza sa fie stabilita definitiv numai de instanta care rejudeca, care poate ajunge, din nou, dupa rejudecare, aceeasi concluzie ca in prima hotarare^4 . Chiar daca instanta de recurs a retinut anumite situatii de fapt, acestea, in raport de dispozitiile din art. 315 alin. 1, nu sunt obligatorii pentru instanta care rejudeca, ci au doar o valoare orientativa. Cu toate acestea sunt obligatorii pentru instanta care rejudeca indicatiile referitoare la probe, deoarece ele atrag atentia instantei de rejudecare asupra necesitatii de a se clarifica alte imprejurari de fapt prin administrarea de noi probe, in vederea pronuntarii unei solutii legale si temeinice^5 . Prin urmare, modul de interpretare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept, in conditiile determinate de instanta de recurs, este obligatorie pentru judecatorii fondului. Prin urmare, instanta chemata a rejudeca cauza nu va putea refuza o atare interpretare sub pretext ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Mai mult, in opinia unor autori, "la speta respectiva, hotararea instantei judecatoresti asupra problemelor de drept are valoarea unui izvor de drept secundar si, oricum, legea este cea care prevede"^6 regula ce se impune a fi aplicata. Dupa ce se subliniaza independenta instantei de trimitere in stabilirea starii de fapt fostul Tribunal Suprem, prin mai multe decizii succesive, a statuat ca instanta care rejudeca cauza are totusi "obligatia sa ia in cercetare faptele indicate in decizia instantei superioare si sa administreze probele necesare, urmand sa dea solutia numai in raport de cercetarea aprofundata a tuturor circumstantelor de fapt ale cauzei". Mai semnificativa ni se pare insa o alta solutie a fostei instante supreme si prin care s-a precizat ca "instanta de trimitere mai este obligata sa se conformeze si indrumarilor date de instanta de control judiciar pentru corecta stabilire a situatiilor de fapt, dispunand administrarea de probe si

8

examinand apararile partilor, deoarece aceste indrumari sunt de esenta atributiilor ce revin instantei de control judiciar, astfel ca, la rejudecare, instanta de trimitere trebuie sa le dea urmare, ele fiind menite sa asigure o corecta solutionare a litigiului"^7 . Cat priveste compunerea completului care rejudeca fondul dupa casare, trebuie distins dupa cum casarea s-a facut cu retinere sau cu trimitere. In primul caz, rejudecarea fondului o poate realiza chiar completul care s-a pronuntat asupra recursului (judecatorii respectivi nefiind incompatibili, deoarece cazurile de incompatibilitate, care sunt prevazute de art. 24 C. proc. civ., sunt de stricta interpretare si nu pot fi extinse prin analogie) sau un complet format din alti judecatori (insa, printre acesti judecatori nu poate figura si cel care a pronuntat hotararea ce a fost casata, deoarece, potrivit art. 24 alin. 1 teza a doua C. proc. civ., el este incompatibil; ipoteza presupune ca dupa pronuntarea hotararii recurate, judecatorul respectiv a fost avansat la instanta ierarhic superioara). In cazul casarii cu trimitere, judecatorii care au pronuntat hotararea desfiintata sunt incompatibili si deci rejudecarea trebuie facuta de un alt complet de judecata^8 . Reamintim ca incompatibilitatea reprezinta situatia in care un judecator este oprit, in cazurile expres determinate de lege, sa participe la solutionarea unei cauze civile concrete. Cazurile de incompatibilitate sunt prevazute de art. 24 C. proc. civ. Potrivit art. 315 alin. l, decizia de casare este obligatorie, pentru instanta care rejudeca, asupra punctelor de drept dezlegate^9 . In alti termeni, modul in care instanta de recurs a solutionat, la speta, problema de drept pusa in discutie este obligatoriu pentru instanta care rejudeca^10 .

Pana la modificarile aduse de O.U.G. nr. 138/2000 Codului de procedura civila, legislatia procesual civila nu reglementa in mod expres principiul "non reformatio in peius", insa doctrina si practica judiciara erau unanime in a considera ca el isi gaseste aplicare si in procesul civil. Rejudecarea fondului dupa casare intervine ca urmare a initiativei partii de a exercita calea de atac a recursului, insa, daca ar exista posibilitatea ca ea sa-si inrautateasca situatia, ar putea fi uneori determinata sa nu-si asume un astfel de risc si sa renunte numai datorita acestui motiv la atacarea unei hotarari nelegale si prin care i s-a lezat un drept subiectiv^11 . Principiul se aplica si in cazul exercitarii recursului de catre procuror in favoarea unei parti. Deci, instanta admitand un asemenea recurs, nu va putea casa hotararea in defavoarea acelei parti. Ea va putea proceda in acest fel numai in cazul in care procurorul ar fi transformat, inauntrul termenului de exercitare a caii de atac, recursul declarat initial intr-un recurs in favoarea celeilalte parti^12 . Principiul enuntat se aplica si atunci cand recursul este declarat de procuror in favoarea uneia din parti. Instanta, admitand acest recurs nu va putea modifica sau casa hotararea in defavoarea acelei parti. Ea va putea proceda in acest fel numai in cazul in care procurorul ar fi transformat inlauntrul termenului stabilit pentru introducerea caii de atac recursul initial intr-un recurs in favoarea celeilalte parti^13 . Situatia se poate inrautati in cazul in care si partea adversa a introdus recurs, insa numai daca acesta a fost admis. Daca ambele parti au declarat recurs, insa numai unul a fost admis, iar celalalt a fost respins, partii caruia i s-a admis recursul nu i se poate agrava propria situatie la rejudecarea fondului dupa casare, deoarece aceasta rejudecare are loc tocmai ca efect al admiterii recursului ei^14 .

9

In cazul casarii cu trimitere, trebuie facuta, de asemenea, o distinctie, anume intre: a) situatia de drept comun, in care hotararea recurata si casata este o hotarare data in apel si b) situatia de exceptie, cand hotararea recurata si casata este o hotarare pronuntata intr-o materie in care legea suprima dreptul de apel^15 . In prima situatie, se vor aplica regulile care guverneaza judecata in apel, deci ar fi admisibila o cerere de interventie voluntara principala, daca exista acordul partilor. In cea de-a doua situatie, prin ipoteza, o eventuala pretentie noua nu ar mai rapi partilor un grad de jurisdictie in fond, astfel incat, cu respectarea regulilor aplicabile procedurii inaintea primei instante, reclamantul isi poate majora obiectul cererii introductive de instanta sau poate formula si alte pretentii, paratul poate introduce o cerere reconventionala, pot fi introduse cereri de atragere a tertilor la proces. De altfel, la aceeasi solutie s-ar ajunge daca aceste cereri ar fi formulate pe cale principala, dupa care s-ar invoca exceptia de conexitate. Intr-o speta s-a aratat ca daca reclamantii nu au solicitat prin actiunea initiala impartirea fructelor, ci numai a bunurilor propriu-zise, totusi, in cazul in care, dupa admiterea recursului, s-a reluat judecarea cauzei in fond, partile sunt indreptatite sa formuleze orice cerere de natura sa conduca la solutionarea justa si integrala a pricinii, inclusiv cererea de impartire a fructelor, inlaturandu-se astfel inconvenientul ce ar rezulta din judecarea separata a aceluiasi litigiu, in acelasi timp, dar in dosare separate^16 .-------------------------- ^1) A se vedea in acest sens: C. S. J., s. cont. adm., dec. nr. 2872 din 17 octombrie 2000, in B.J.C.D. 2000, pag. 788. ^2) A. Hilsenrad, I. Stoenescu, Procesul civil in R.P.R., Editura Stiintifica, Bucuresti, 1957, pag. 372. ^3) Trib. Supr. , col. civ., dec. nr. 882/1957, I. Mihuta, Al. Lesviodax, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1952-1969, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970, pag. 841, nr. 525. ^4) De ex. Jud. Targoviste, sent.civ.nr.6473 din 6 noiembrie 1981 si din 2 septembrie 1982, citate de I. P. Filipescu, V. M. Ciobanu, Aspecte ale contestarii maternitatii, Revista Romana de Drept nr.3/1986, pag. 23. ^5) Trib. Suprem, sec. civ. , dec. nr. 1270/1976, Revista Romana de Drept nr.2/1977, pag. 64, dec. nr. 211/1979, Revista Romana de Drept nr.12/1979, pag. 58 si dec. nr. 329/1986, Revista Romana de Drept nr. 12/1986, pag. 72; Trib. mun. Buc, sect. civ., dec. nr. 607/1990; C. A. Ploiesti, dec. nr. 1845/1995, in Culegere..., aprilie 1996, pag. 164, nr.56. ^6) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 500. ^7) Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 239/1978, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1975-1980, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1982, nr. 150, pag. 306-307. ^8) Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr.370/1991, Dreptul nr.10-11/1991, pag. 105. ^9) Daca insa, in urma rejudecarii dupa casare, cererea nu a fost rezolvata in fond, ci de exemplu s-a perimat, decizia instantei de recurs, in ceea ce priveste punctele de drept dezlegate, nu constituie putere de lucru judecat intr-o pricina ulterioara, obligativitatea ei pentru instanta de rejudecare ramanand fara obiect - Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 199/1960, Culegere de Decizii 1960, pag. 373-377.

10

^10) Trib. mun. Buc, sec. IV civ., dec. nr. 607/1990, in Culegere..., pag. 135-136, nr.180. ^11) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 505. ^12) Plen. Trib. Supr., dec. de indr. nr. 1/1966, pct. l, in Indreptar interdisciplinar, pag. 342-343. ^13) Plenul Trib. Supr. , dec. de indrumare din 7.03.1966, pct. 1 in G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 501 si Indreptar disciplinar pag. 156-157. ^14) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 369. ^15) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 506. ^16) Trib. Supr. , complet de sapte jud., dec. nr. 79/06.12.1976, I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1975-1980, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1982, pag. 307, nr. 152.

Hotararea instantei de recurs. Caracteristici si efecte

Hotararea instantei de recurs este destinata sa transeze orice contestatie asupra cauzei deduse in justitie. Ea are un scop precis, acela de a se pronunta asupra motivelor de recurs invocate de partea interesata si de a realiza un control judiciar eficient spre a evita trecerea in puterea lucrului judecat a unei hotarari nelegale^1 . Motivarea hotararii instantei de recurs este necesara, pe de o parte, pentru a se putea stabili felul si limitele casarii, precum si pentru a arata instantei care rejudeca fondul dupa casare care sunt dezlegarile date problemelor de drept, iar, pe de alta parte, datorita faptului ca impotriva acestei hotarari pot fi exercitate caile de atac de retractare, unele din motivele de exercitare a acestora desprinzandu-se numai din considerentele hotararii (de exemplu, cand instanta a omis sa solutioneze un motiv de casare) ^2 . O particularitate importanta a hotararilor de recurs se refera la caracterul lor irevocabil. Intr-adevar, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 C. proc. civ. sunt irevocabile hotararile date in recurs chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii. Formularea legii induce ideea incontestabila a irevocabilitatii hotararilor pronuntate in recurs, indiferent de solutia la care s-a oprit instanta: respingerea recursului, casarea cu retinere sau trimitere a cauzei^3 . In schimb: - hotararile instantei de recurs pot fi atacate cu contestatii potrivit art. 318 C. proc. civ., daca decizia data este rezultatul unei greseli materiale sau daca instanta respingand recursul sau admitandu-1 numai in parte a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare. Ca atare, se sanctioneaza omisiunea cercetarii unui motiv de recurs, argumentele putand fi grupate si raspunsul sa fie comun. Daca instanta de recurs a analizat insa complet motivul de casare, reinsusirea lui nu constituie motiv de contestatie^4 . - Pentru motivele tipice de revizuire, pot fi atacate hotararile instantei de recurs care evoca fondul, ceea ce practic inseamna ca sunt avute in vedere numai deciziile pronuntate ca urmare a judecarii fondului dupa casare cu retinere, iar in cazul deciziilor de casare

11

intermediara sau al deciziilor de respingere a recursului, numai daca solutia este rezultatul reaprecierii situatiei de fapt, eventual cu ajutorul inscrisurilor noi. Hotararile pronuntate cu privire la contestatiile in anulare sau revizuirile indreptate impotriva deciziilor instantelor de recurs nu pot fi atacate pe calea recursului, concluzie desprinsa din aplicarea principiului "accesorium sequitur principale"^5 . Solutia data recursului are consecinte si asupra cheltuielilor de judecata. Daca se respinge recursul, la cererea intimatului, instanta va obliga prin hotarare si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea recursului. Daca se admite recursul si se caseaza hotararea atacata, pricina se rejudeca si numai partea care va castiga irevocabil procesul va avea dreptul la cheltuielile de judecata^6 .-------------------------- ^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 432. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 502. ^3) A se vedea in acest sens I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 299-300. ^4) Trib. Supr. , sec. civ., dec. nr. 1271/10.11.1987, Revista romana de drept nr. 6/1988, pag. 56. ^5) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 366. ^6) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 502.

Contestatia in anulare

Consideratii generale

Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac de retractare prin intermediul careia partile sau procurorul pot obtine desfiintarea unei hotarari judecatoresti in cazurile limitativ prevazute de lege. Ea poate fi exercitata in scopul retractarii hotararilor judecatoresti pronuntate cu nesocotirea unor norme procedurale, iar nu si pentru netemeinicie^1 . Codul de procedura civila reglementeaza doua categorii de contestatii in anulare: a. contestatia in anulare de drept comun (art. 317) si b. contestatia in anulare speciala (art. 318). Acestea se deosebesc prin conditiile de admisibilitate, precum si prin motivele pentru care pot fi introduse^2 : a) pentru contestatia in anulare de drept comun, art. 317 prevede doua conditii de admisibilitate (hotararea atacata sa fie irevocabila si daca motivele mentionate in lege nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului) si doua motive ("cand hotararea a fost data de judecatori cu calcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta" si "cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii")^3 b) pentru contestatia in anulare speciala, art. 318 prevede o singura conditie de admisibilitate, care vizeaza obiectul acesteia (hotararile instantelor de recurs si ale

12

judecatoriilor pronuntate in prima instanta) si doua motive ("cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale" si "cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare"). Contestatia in anulare obisnuita sau comuna poate fi exercitata impotriva oricarei hotarari judecatoresti ramase irevocabile, in timp ce contestatia in anulare speciala poate fi exercitata numai impotriva hotararilor pronuntate de instantele de recurs sau de judecatorii in ultima instanta^4 .-------------------------- ^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 438. ^2) I. Rosetti Balanescu, Al. Velescu, s. Zilberstein, Contestatia in anulare, in volumul Studii juridice, Ed. Academiei, Bucuresti, 1960, pag. 349-391. ^3) In practica s-a apreciat ca in aceste cazuri este adusa o grava atingere dreptului la aparare. C.S.J., S.U., dec. nr. 76/1991, Dreptul nr. 2/1992, pag. 77 si sec. cont. ad dec nr. 1067/1995, Culegere de Decizii 1995, pag. 621. ^4) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 438-439.

Elementele contestatiei in anulare

1. Partile

Partile in aceasta cale de atac se numesc contestator si intimat. Contestator, poate fi, dupa caz, reclamantul sau paratul de ia instanta, apelantul sau intimatul, respectiv recurentul ori in cazul apelului si al recursului, revizuentul sau intimatul din revizuire etc^1 . O discutie se poate face in privinta intervenientului accesoriu; ni se pare ca art. 56 C. proc. civ., ca orice dispozitie legala care contine o interdictie, trebuie considerat o norma de stricta interpretare si, prin urmare, nu se aplica prin analogie si la contestatia in anulare^2 . Potrivit art. 45 C. proc. civ., procurorul poate exercita si el contestatia in anulare, indiferent de faptul ca a participat sau nu la judecarea cauzei in care s-a pronuntat hotararea atacata. Nu pot avea calitatea de contestatori tertele persoane in legatura cu care nu s-au folosit mijloacele procedurale prevazute de lege pentru a fi atrase in proces, chiar daca ar fi existat interesul sa fi participat la judecata. . Aceasta deoarece mijlocul procedural al contestatiei nu poate fi exercitat decat de partile ce au participat la activitatea judiciara. Tertele persoane se pot prevala doar de inopozabilitatea hotararii judecatoresti, iar daca executarea hotararii este de natura sa le prejudicieze interesele ele vor putea folosi calea contestatiei la executare. Regula porneste de la caracterul relativ al puterii de lucru judecat in materie civila, hotararile pronuntate nefiind opozabile, in principiu, decat partilor in litigiu si succesorilor in drepturi ai partilor. Daca se va incerca punerea in executare a hotararii impotriva unei persoane ce nu a luat parte la judecata, aceasta se va apara pe calea contestatiei la executare, invocand inopozabilitatea titlului executor^3 . Dar, calitatea de parte in proces nu este suficienta pentru exercitarea contestatiei. Contestatorul trebuie sa justifice si un interes, deoarece altfel cererea urmeaza sa fie respinsa. S-a decis astfel, ca neindeplinirea procedurii de citare fi invocata numai de cel

13

fata de care s-a savarsit aceasta neregularitate, iar nu si de celelalte parti, care au fost legal citate^4 . Deducem ca o atentie deosebita trebuie acordata cerintei interesului, avantajului pe care cineva crede ca si-l poate procura prin exercitarea unei activitati care urmareste satisfacerea unei nevoi sau prin impiedicarea unei activitati straine, care i-ar putea cauza un prejudiciu^5 . Interesul poate sa fie material, cand se urmareste obtinerea unui folos de ordin patrimonial (o suma de bani, predarea unui bun), sau moral, in situatia in care se urmareste obtinerea unei satisfactii sufletesti (de ex. punerea sub protectia legii, prin instituirea interdictiei, a alienatului sau debilului mintal). Interesul moral nu trebuie insa confundat cu prejudiciul moral si nici cu reparatia materiala a daunelor morale^6 . Si in materia contestatiei in anulare interesul trebuie analizat cu atentie. Astfel^7 : - paratul care nu a fost legal citat la termenul cand a avut loc judecata nu are interes sa atace hotararea prin care s-a respins cererea de chemare in judecata; - neindeplinirea legala a procedurii de citare poate fi invocata numai de cel fata de care s-a savarsit aceasta neregularitate, nu si de celelalte parti care au fost legal citate; - recurentul caruia i s-a admis recursul, casandu-se in totalitate hotararea recurata, ori intimatul in cazul respingerii recursului, nu au interesul sa introduca o contestatie in anulare, chiar daca judecarea recursului s-a facut cu procedura de citare neregulat indeplinita (daca insa casarea este partiala, atat recurentul, cat si intimatul au interes sa provoace rejudecarea recursului); - intimatul nu se poate plange ca instanta a omis sa cerceteze un motiv de casare, deoarece, chiar daca ramane expus posibilitatii unei rejudecari a recursului (daca recurentul se va plange pe calea contestatiei in anulare), nu suntem in prezenta unui interes de natura a justifica formularea unei contestatii in anulare.

Admitand aplicabilitatea principiului "non reformatio in peius" si in materia contestatiei in anulare, a accepta solutia contrara ar insemna sa i se rapeasca recurentului posibilitatea de a obtine desfiintarea hotararii pe calea contestatiei in anulare, intrucat ar exista tripla identitate de elemente, chiar daca pozitia procesuala a partilor ar fi inversata; s-a decis ca, daca un recurs a fost respins ca inadmisibil, partea nu poate justifica interesul^8 de a obtine, prin admiterea contestatiei in anulare, desfiintarea hotararii respective, devenind inutil sa se examineze daca la judecarea unui recurs inadmisibil s-a savarsit vreuna din neregularitatile prevazute de art. 317 si 318 C. proc. civ. ^9 -------------------------- ^1) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 427. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 527. ^3) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 371-372. ^4) Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 31/1974, Revista Romana de Drept nr.9/1974, pag.63, dec. 404/1975, Culegere de Decizii 1975, pag.248 si dec. nr. 1789/1989, Dreptul nr.6/1990, pag.73; Trib. Supr, dec. nr. 94/1980, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1980-1985, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1986, pag. 266.

14

^5) Pentru dezvoltari si referinte bibliografice a se vedea: V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 270. ^6) Pentru dezvoltari vezi I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 297. ^7) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 528. ^8) C.S.J, sec. cont. adm., dec. nr. 40/1994, Dreptul nr. 10-11/1994. ^9) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 373.

2. Obiectul

In principiu, pot forma obiect al contestatiei in anulare obisnuita sau de drept comun^1 : - hotararile instantelor de recurs - deciziile de casare cu retinere sau cu trimitere; deciziile prin care se admite recursul si se statueaza in fond; deciziile pronuntate de instantele de recurs, dupa casarea cu retinere; deciziile de respingere a recursului ca nefondat; deciziile prin care se respinge sau se anuleaza recursul in temeiul unei exceptii procesuale, fara a mai fi cercetat in fond; deciziile prin care se constata perimarea recursului; - hotararile instantelor de apel - hotararile date in apel, atacate cu recurs, dar care a fost respins deoarece avea nevoie de verificari de fapt, anulat, respins in temeiul unei exceptii procesuale, ori perimat; deciziile instantelor de apel care nu ar fi susceptibile, potrivit legii, de recurs; - hotararile primei instante - sentintele nesusceptibile de apel, atacate cu recurs, dar care a fost respins, deoarece avea nevoie de verificari de fapt, anulat, respins in temeiul unei exceptii procesuale, ori perimat; - hotararile pronuntate in cererile de revizuire, in contestatiile in anulare si in contestatiile la executare, daca sunt irevocabile. Categoria hotararilor judecatoresti ce pot forma obiectul contestatiei in anulare speciala este mai restransa, cuprinzand^2 : - hotararile pronuntate de instantele de recurs, numai in ceea ce priveste solutionarea recursului, nu si deciziile date in fond dupa casarea cu retinere; - hotararile pronuntate de judecatorie in ultima instanta, numai in ceea ce priveste solutionarea recursului, nu si deciziile date in fond dupa casarea cu retinere; - hotararile pronuntate de judecatorie in ultima instanta. Daca conditia irevocabilitatii hotararii atacate este indeplinita, nu intereseaza daca hotararea a fost pronuntata in fond, in apel, in recurs, in recursul in anulare, in revizuire, intr-o alta contestatie in anulare sau, in sfarsit, in cazul executarii silite, cu conditia ca sa nu interzica in mod expres exercitarea caii de atac. Pe de alta parte, sunt avute in vedere atat hotararile prin care s-a rezolvat in fond cererea de chemare in judecata sau calea de atac, cat si deciziile de casare intermediare sau hotararile prin care s-a luat act de tranzactia partilor sau s-a pronuntat o solutie formala (anularea cererii, respingerea ca tardiva, perimarea etc), s-a luat o masura urgenta, cu caracter vremelnic (prin ordonanta presedintiala) ori o masura de buna administrare a justitiei (rezolvarea conflictelor de competenta, stramutarea cauzelor^3 .

15

Instanta suprema s-a pronuntat in sensul ca nu este admisibila contestatia in anulare^4 . Dupa cum am aratat atunci cand ne-am ocupat de stramutare, este greu de conceput sa existe o situatie in care legea sa accepte o situatie in care sa admita existenta unei hotarari in conditii de neregularitate procedurala, care sa nu poata fi remediata in nici un mod. in realitate, art.40 C. proc. civ. are in vedere caile ordinare de atac, iar hotararea de stramutare este un caz tipic in care ar trebui sa se admita contestatia, fiindca partea nu a avut acces la nici o cale ordinara de atac^5

In sfarsit, deoarece in sens larg si incheierile judecatoresti sunt hotarari, si ele pot fi atacate pe calea contestatiei in anulare. Desigur nu este vorba de incheierile premergatoare care fac corp comun cu hotararea, ci de unele incheieri care se pronunta inaintea sau in urma judecatii^6 .-------------------------- ^1) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.373. ^2) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.373. ^3) In sensul admisibilitatii contestatiei in anulare impotriva hotararii de stramutare, vezi Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 38/1978, Culegere de Decizii 1978, pag.276 (solutie implicita) si V. M. Ciobanu, Unde probleme referitoare la hotararea de stramutare a pricinilor civile, A.U.B., 1983, pag.68-71. in sens contrar I. Stoenescu, Contestatia in anulare in procesul civil, Justitia Noua nr. 2/1960, pag.270; Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1962, pag.79; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 530. ^4) C.S.J.. sec. com. dec. nr. 580/1994, Dreptul nr.6/1995, pag.94 ^5) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 420. ^6) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 420.

3. Cauza

In cadrul procesului civil este indispensabil elementul care practic raspunde la intrebarea pentru ce se judeca partile?. Raspunzand la aceasta intrebare aflam cauza actiunii civile. In materia pe care o studiem, cauza contestatiei in anulare este nelegalitatea hotararii ce se ataca, nelegalitate constand intr-una din deficientele indicate limitativ de art. 317 si de art. 318 C. proc. civ. sub denumirea de motive, care reprezinta aspecte diferite ale aceleiasi cauze^1 .-------------------------- ^1) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.373; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 531

16

Contestatia in anulare obisnuita

Contestatia in anulare obisnuita reprezinta acea cale extraordinara de atac prin intermediul careia partile pot obtine retractarea unei hotarari judecatoresti irevocabile in cazurile prevazute de art. 317 C. proc. civ., dar numai daca motivele care o legitimeaza nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului .-------------------------- ^1) A se vedea de asemenea V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 335.

Motive

Neregulata citare a partii

Primul motiv de contestatie se refera la situatia in care partea nu a fost regulat citata pentru ziua cand s-a judecat pricina. Asa fiind, in acest caz calea contestatiei in anulare poate fi exercitata numai de partea fata de care s-a produs o atare neregularitate procedurala, iar nu si de catre partea adversa^1 . Fiind vorba de nerespectarea regulilor privitoare la procedura citarii, este necesar ca dispozitiile art. 317 C. proc. civ. sa fie combinate cu cele privitoare la procedura citarii. intr-adevar, pentru a ne putea da seama ca ne aflam in fata unei neregulate citari "pentru ziua cand s-a judecat pricina", trebuie avute in vedere cerintele legii privitoare la procedura citarii. Neregulata citare poate avea loc ori de cate ori se incalca dispozitiile legii procesuale privitoare la procedura citarii si, prin aceasta, dreptul partilor de a avea putinta sa-si apere interesele^2 . Asemenea situatii pot exista cand: - partea nu este citata la domiciliul indicat. Contestatia este admisibila daca citarea s-a facut la o alta adresa decat cea reala, chiar daca s-ar proba cu martori ca partea avea cunostinta de termen, deoarece dovada indeplinirii actului de procedura nu se poate face prin probe extrinseci. In cazul in care partea a fost citata la adresa unde isi avea domiciliul in timpul procesului initial, dar intre timp a intervenit schimbarea de domiciliu, necunoscuta de instanta, judecarea unei cai extraordinare de atac care nu este la indemana partilor, fara citarea partii la noul domiciliu este nevalabila si intr-o atare situatie contestatia in anulare este admisibila^3 . - citatia nu cuprinde elementele esentiale - cand s-a considerat in mod gresit ca partea are termenul in cunostinta (se apreciaza ca avocatul nu poate lua termen in cunostinta daca nu are imputernicire valabila din care sa rezulte dreptul de reprezentare si deci partea trebuie citata^4 ); - agentul de procedura nu a inmanat citatia in conditiile legii, cand citarea prin publicitate s-a facut cu rea credinta. Contestatia in anulare poate fi folosita insa si atunci cand reclamantul nu a fost de rea-credinta, si nu s-au respectat conditiile prevazute de art. 95 alin. 1, in sensul de a se cere reclamantului sa dovedeasca ca nu a facut tot ce i-a stat in putinta pentru aflarea domiciliului. Daca a facut insa aceasta dovada contestatia este

17

inadmisibila^5 . Consideram ca aceeasi ar trebui si fie solutia cand partea a fost citata pentru o anumita ora, iar judecarea a avut loc inainte de acea ora. - sotul a fost citat prin publicitate in procesul de divort, desi i se cunostea adresa, stiind ca se afla in penitenciar^6 etc.In doctrina s-a mai remarcat, pe buna dreptate, ca desi legea se refera la neregulata citare, contestatia in anulare poate fi exercitata, in temeiul art. 317 alin. 1 C. proc. c civ., si in acele situatii in care litigiul s-a judecat in lipsa partii care n-a fost citata deloc^7 . In legatura cu determinarea acestui motiv de contestatie doctrina a adus precizari importante^8 . - In primul rand, este de remarcat ca textul are in vedere nesocotirea dispozitiilor procedurale privitoare la citare doar in cazurile in care legea impune solutionarea cauzei cu citarea partilor. Prin urmare, legea nu vizeaza acele situatii in care, potrivit unor reguli derogatorii de la dreptul comun, litigiul se solutioneaza fara citarea partilor. - A doua precizare importanta vizeaza sfera de aplicare a acestui motiv de contestatie in anulare. In aceasta privinta se remarca ca legea nu vizeaza neregularitatea citarii in general, ci numai nesocotirea dispozitiilor privitoare la citare "pentru ziua cand s-a judecat pricina". In atare conditii se ridica problema de a determina semnificatia sintagmei folosite de legiuitor in art. 317 alin. 1 C. proc. civ., respectiv cea privitoare la "ziua cand s-a judecat pricina". Prin urmare, neregulata citare a partii la unul din termenele ce au precedat dezbaterea in fond nu constituie un temei pentru exercitarea contestatiei in anulare. Daca procedura a continuat sa fie neregulat indeplinita la toate termenele urmatoare, inclusiv la cel cand s-a dat hotararea, iar partea neregulat citata a lipsit la aceste termene, contestatia in anulare este admisibila si vizeaza atat hotararea, cat si incheierile premergatoare. Daca insa la un termen ulterior procedura a fost regulat indeplinita sau procedura s-a acoperit prin prezenta partii in instanta, contestatia in anulare devine inadmisibila. Din coroborarea art. 317cu art. 89 alin. 2 C. proc. civ., potrivit caruia, "infatisarea partii in instanta, in persoana sau prin mandatar, acopera orice vicii de procedura", rezulta o conditie subinteleasa, anume ca partea neregulat citata sa fi lipsit la dezbateri; daca a fost prezenta, ar fi avut numai dreptul sa solicite un termen in vederea pregatirii apararii^9 .-------------------------- ^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 440. ^2) C.S.J., S.U., dec. nr. 76/1991, Dreptul nr. 2/1992, pag. 77. ^3) Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 220/1973, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag.368. ^4) A. Sitaru, nota la dec. civ. nr.131/1972 a Trib. Jud. Brasov, Revista Romana de Drept nr.9/1973, pag.115-117. ^5) Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 334/1965, Culegere de Decizii 1965, pag.267. ^6) Trib. reg. Brasov, dec. civ. nr. 2340/1995, nepublicata. ^7) Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 77; I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 328. ^8) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 441. ^9) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 532. Incalcarea normelor de competenta

18

Cel de-al doilea motiv de contestatie in anulare vizeaza nesocotirea normelor de ordine publica privitoare la competenta. In cadrul dreptului procesual civil competenta este definita ca fiind aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti (unui alt organ de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala) de a judeca un anumit litigiu^1 . Deci, vorbind de competenta ne raportam la instanta judecatoreasca (sau la un alt organ de jurisdictie, ori cu activitate jurisdictionala) si nu la judecatorii care simt incadrati la acea instanta^2 . Potrivit art. 105 alin. 1 C. proc. civ: "Actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent sunt nule". Astfel cum s-a subliniat deja in acest caz ne aflam in prezenta unei nulitati neconditionate^3 . In raport cu motivul de contestatie in anulare referitor la lipsa de competenta a instantei care a judecat pricina, trebuie sa decidem ca mijlocul procedural al contestatiei in anulare poate fi exercitat de oricare dintre parti, iar nu numai de partea chemata in fata unei instante necompetente in mod absolut^4 . Folosirea acestui motiv priveste, de regula, hotararile nesusceptibile de recurs. Pentru exercitarea contestatiei in anulare impotriva hotararilor de fond pronuntate cu incalcarea competentei absolute ar trebui ca partea, instanta din oficiu sau procurorul, daca a participat la judecata, sa nu fi invocat exceptia de necompetenta si ca recursul partii sa fi fost respins fara a fi cercetat in fond. Se considera ca daca exceptia. de necompetenta, a fost invocata, dar instanta a respins-o, partea nu va putea folosi contestatia in anulare, care este o cale de retractare, iar nu de reformare, neputandu-se concepe ca aceeasi instanta sa revina asupra propriei solutii^5 . Prin urmare, daca exceptia de necompetenta a fost invocata in fata instantei de fond, iar aceasta a respins-o, calea contestatiei in anulare devine inadmsibila. In sprijinul acestei solutii se mai invoca si faptul ca in caz contrar aceeasi instanta - contestatia in anulare fiind o cale de atac de retractare - ar fi chemata din nou sa se pronunte asupra propriei sale competente, implicit asupra solutiei adoptate deja. In cazul in care un litigiu a fost dedus in fata unei instante absolut necompetente, impiedicarea de a-l judeca poate fi semnalata instantei prin intampinare sau de oricare din parti, oral, in tot cursul judecatii in fata instantei de fond. Chiar daca partea a fost regulat citata, si prezenta la judecarea pricinii nu a invocat necompetenta absoluta, ea o poate ridica pentru prima oara in recurs. Oricum, este desigur rar ca o contestatie in anulare sa fie folosita pentru desfiintarea unei hotarari date de o instanta de fond cu incalcarea competentei absolute^6 . Semnalam insa ca, referitor la regimul probelor, art. 160 C. proc. civ. cuprinde o reglementare distincta. Astfel potrivit acestui text: "In cazul declararii necompetentei, dovezile administrate in instanta necompetenta raman castigate judecatii si instanta competenta nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice". In baza acestui text procedural, constatam ca principiul in materie este acela al conservarii si valorificarii probelor deja administrate in fata instantei necompetente^7 . Desi aceste dispozitii reprezinta o abatere de la principiul nemijlocirii, instanta care judeca pricina fiind pusa in situatia de a aprecia probe ce nu au fost administrate nemijlocit in fata ei, totusi masura luata de legiuitor trebuie privita ca un ajutor dat partilor litigante pentru evitarea unor cheltuieli inutile si a pierderii corelative de timp. Fata de formularea generala a textului, socotim ca el se va aplica atat in cazul in

19

care prima instanta, admitand exceptia de necompetenta si-ar declina competenta, cit si in cazul in care necompetenta ar fi constatata de instanta ce judeca contestatia in anulare^8 .In legatura cu acest al doilea motiv de contestatie in anulare obisnuita mai este de observat ca legea a retinut ca temei al acestei cai extraordinare de atac doar nesocotirea regulilor de competenta absoluta, respectiv a regulilor de competenta generala, a regulilor de competenta materiala sau de atributiune si a regulilor de competenta teritoriala exceptionala^9 . Motivul prevazut de art. 317 pct. 2 C. proc. civ. nu poate fi utilizat pentru invocarea incalcarii normelor referitoare la incompatibilitate, deoarece acestea, chiar daca sunt asezate de legiuitor in Cartea I a codului, intitulata "Competenta instantelor judecatoresti", sunt norme de organizare judecatoreasca, iar nu de competenta. Aceeasi este solutia si in cazul celorlalte norme privind compunerea si constituirea instantei^10 .-------------------------- ^1) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag.136-137. ^2) V. M. Ciobanu, Interesul practic al clasificarii legilor de procedura in functie de obiectul lor de reglementare, Revista Romana de Drept, nr. 4/1983, pag. 37. ^3) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 207; I. Les, in Sanctiunile procedurale in materie civila, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, pag. 60. ^4) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 440. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 532; I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 332; I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 440; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 73 ^6) I. Stoenescu, S. Zilbersein, Tratat de Drept procesual civil, vol. II, Universitatea Bucuresti, 1981, pag. 69. ^7) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 150. ^8) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 207-208; a se vedea, in acelasi sens, Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. I, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1960, pag. 357. ^9) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 443. ^10) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.376.

Conditii de admisibilitate

In afara de motivele analizate in subcapitolul anterior, art. 317 alin. 2 C. proc. civ. mai prevede doua ipoteze de admisibilitate a contestatiei in anulare.

20

Prima ipoteza, vizata de art. 317 alin. 2 C. proc. civ., este aceea privitoare la respingerea recursului, motivat de faptul ca instanta avea nevoie de "verificari de fapt", pentru solutionarea acestuia. Daca asemenea verificari de fapt sunt posibile a fi facute pe calea recursului partea nu are deschisa calea de atac a contestatiei in anulare. Aceeasi solutie se impune si atunci cand instanta de recurs a respins motivele invocate de recurent ca neintemeiate. De data aceasta principiul autoritatii lucrului judecat se opune la reexaminarea aceluiasi motiv pe calea contestatiei in anulare^1 . Reamintim in acest sens ca elementele lucrului judecat sunt acelea care structureaza institutia juridica la care ne referim si care-i determina efectele. Aceste elemente rezulta din art. 1201 C. civ., text care se refera la tripla identitate de parti (eadem conditio personarum), obiect (eadem res) si cauza {eadem causa) ^2 . Puterea de lucru judecat - "res iudicatapro veritate habetur", este reglementata in art. 1201 C. civ., ca o prezumtie legala absoluta irefragabila si in art. 166 C. proc. civ., ca o exceptie de fond, peremptorie si absoluta^3 .Avand in vedere cele de mai sus, daca partea a invocat motivele de nulitate a hotararii pe calea apelului sau recursului, dar nu a putut obtine luarea lor in considerare pentru ca impuneau verificari de fapt, in afara dosarului, incompatibile cu structura acestor cai de atac (de exemplu, cand s-a obtinut cu rea-credinta citarea prin publicitate, iar in recurs, paratul-recurent sustine ca reclamantul-intimat cunostea domiciliul sau, insa nu poate face aceasta dovada decat cu martori, recursul va fi respins, intrucat necesita verificari de fapt, contestatia in anulare devenind admisibila; daca impotriva unei hotarari de divort se declara recurs, invocandu-se necompetenta teritoriala, deoarece sotii nu au avut domiciliul comun, iar pentru dovedirea acestui fapt sunt necesare si alte probe decat eventualele inscrisuri, solutia este aceeasi), atunci va putea invoca din nou motivele respective prin intermediul contestatiei in anulare^4 . In legatura cu cea de-a doua ipoteza a art. 317 alin. final C. proc. civ. - cand recursul a fost respins fara sa fi fost judecat in fond - se admite ca legiuitorul a vizat situatiile in care recursul a fost anulat ca neregulat introdus sau ca netimbrat, ori s-a perimat, asadar, termenul "respins" se interpreteaza intr-un sens mai larg. Se observa ca se recunoaste dreptul de a folosi contestatia in anulare unei parti care, din proprie culpa, a impiedicat cercetarea in fond a recursului, deoarece nu l-a timbrat, l-a introdus neregulat (direct la instanta de recurs) sau l-a lasat sa se perime, ceea ce echivaleaza cu o indepartare de la principiul situat in prima parte a textului de lege, conform caruia, nu exista optiune intre recurs si contestatie in anulare. Instanta de recurs, oprindu-se la o solutie de respingere formala a recursului, nu a fost in masura sa examineze temeinicia motivului de nulitate invocat, astfel incat nu exista putere de lucru judecat, dar aceasta imprejurare se datoreaza culpei procesuale a recurentului. De aceea, in ansamblul art. 317 C. proc. civ., aceasta dispozitie este nelogica^5 . Partea nu are un drept de optiune intre apel si contestatie in anulare, aceasta din urma respingandu-se ca inadmisibila daca motivele pentru care a fost introdusa puteau fi valorificate pe calea apelului. Este limpede, de asemenea, ca legea interzice optiunea intre recurs si contestatia in anulare, dand prioritate recursului, deci partea este obligata sa valorifice eventualele motive de contestatie prin intermediul recursului, ambele aspecte de nelegalitate vizate de art. 317 C. proc. civ. constituind in acelasi timp si motive de casare. Aceasta cerinta trebuie examinata in corelatie cu art. 317 alin. final C. proc. civ. Deci, practic, avand in aceasta restrangere, pot fi atacate pe calea contestatiei in

21

anulare obisnuite deciziile instantelor de recurs, indiferent de solutia ce o cuprind, precum si hotararile pronuntate in urma unei alte contestatii in anulare, a unei revizuiri sau a unei contestatii la titlu, daca nu sunt susceptibile de a fi atacate pe calea recursului^6 . Se admite unanim ca daca un recurs a fost respins ca tardiv introdus, contestatia in anulare nu devine admisibila, deoarece ar insemna sa se admita o eludare directa a interdictiei prevazute de art. 317 alin. 1 C. proc. civ., din moment ce un recurs tardiv este socotit ca si cum nu ar fi fost introdus, aceeasi solutie se preconizeaza si pentru situatia in care s-a introdus un recurs tardiv, netimbrat sau neregulat, care a fost anulat ca atare, intrucat si ici exista o eludare directa a interdictiei respective. Avand in vedere ca, formal, s-ar putea aplica art. 317 alin. final C. proc. civ., recursul fiind anulat a neregulat introdus sau ca netimbrat, iar nu respins ca tardiv, in practica se resping ca inadmisibile contestatiile in anulare introduse in astfel de conditii, pe ideea abuzului de drept procedural. insa, teoria abuzului de drept procedural nu este suficient reglementata si, in orice caz, nu cunoaste o asemenea solutie. De aceea, poate fi pusa sub semnul intrebarii insasi utilitatea sistemului ales de legiuitor^7 .-------------------------- ^1) A se vedea in acest sens: I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 74. ^2) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 282. ^3) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 234. ^4) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.376. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 534; Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 377. ^6) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 421. ^7) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 534-535.

Contestatia in anulare speciala Partile si obiectul contestatiei in anulare speciale

Exercitarea contestatiei in anulare este supusa tuturor conditiilor necesare pentru promovarea cailor de atac. Un rol particular revine interesului judiciar, acesta trebuind sa fie prezent si in momentul exercitarii contestatiei in anulare speciale. Prin urmare, in cazul admiterii in intregime a recursului partea castigatoare nu se va mai putea plange pe calea contestatiei in anulare pe motiv ca instanta de casare a omis sa cerceteze vreunul din motivele de casare sau pentru ca dezlegarea recursului este rezultatul unei greseli materiale. In mod obisnuit, interesul formularii contestatiei in anulare speciale este al recurentului^1 . Iar aceasta asertiune este valabila in special in ceea ce priveste omisiunea de cercetare a unui motiv de casare. Contestatia in anulare speciala este deschisa si Ministerului Public.

22

-------------------------- ^1) V .M. Ciobanu, in Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, pag. 428.

Motive de admisibilitate

Greseala materiala in recurs

Primul motiv prevazut de art. 318 C. proc. civ. - dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale - are in vedere erori materiale in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului^1 ce au avut drept consecinta darea unor solutii gresite. Este deci vorba despre acea greseala pe care o comite instanta, prin confundarea unor elemente importante si care determina solutia pronuntata^1 . Fiind vorba de un text de exceptie, notiunea de greseala materiala nu trebuie interpretata extensiv^3 si deci, pe aceasta cale nu pot fi valorificate greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da partilor posibilitatea de a se plange aceleiasi instante care a dat hotararea de modul in care a apreciat probele^4 si a stabilit raporturile dintre parti, ar insemna sa se deschida dreptul partilor de a provoca rejudecarea caii de atac, astfel incat contestatia in anulare ar deveni o cale ordinara de atac, mai rea decat recursul la recurs, care, cel putin s-ar adresa unei instante superioare^5 . Greselile materiale avute in vedere de art.318 nu trebuie confundate cu greselile materiale la care se refera art.281 si care pot fi indreptate din oficiu sau in urma unei simple cereri. Daca din eroare in dispozitivul deciziei instantei de recurs s-a scris un alt numar de sentinta decat al celei atacate cu recurs, dar controlul s-a facut asupra sentintei atacate, greseala materiala se indreapta potrivit art. 281 si nu pe calea contestatiei in anulare^6 . Asadar, sintagma "greseala materiala" are un continut diferit in cele doua situatii mentionate. In primul rand, greselile materiale vizate de art. 281 C. proc. civ. sunt erori de calcul, privitoare la numele partilor sau alte asemenea erori evidente, in timp ce greselile vizate de art. 318 C. proc. civ. nu au un atare caracter. Acestea din urma sunt greseli evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei. Pe de alta parte, art. 281 C. proc. civ. are in vedere greselile strecurate direct in hotararea judecatoreasca, in timp ce art. 318 C. proc. civ. vizeaza greselile savarsite in legatura cu dezlegarea data recursului^7 .Sunt greseli materiale, in sensul art. 318 C. proc. civ., respingerea unui recurs ca tardiv, in raport cu data inregistrarii la instanta, desi din plicul atasat la dosar rezulta ca recursul a fost depus recomandat la oficiul postal, inauntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate ca la dosar se gasea chitanta de plata a taxei de timbru, ori nu s-a observat ca pentru unul din motivele de casare nu era necesara timbrarea; anularea gresita a recursului ca fiind facut de un mandatar fara calitate, desi la dosar se afla procura data reprezentantului partii; pronuntarea asupra legalitatii unei alte hotarari decat cea recurata. Nu pot fi invocate pe calea contestatiei in anulare^8 :

23

-neconcordanta dintre motivare, prin care recursul este declarat fondat si dispozitiv, prin care recursul este respins ca neintemeiat; - omisiunea solutionarii cererii privind cheltuielile de judecata^9 ; - modul in care instanta de recurs a rezolvat exceptia de tardivitate a recursului, luand in considerare o comunicare a hotararii, care, totusi, era viciata, privind solutionarea unui incident de procedura^10 etc. - neobservarea cererii expres formulate de catre creditor de a se include in obiectul executarii silite si a cheltuielilor efectuate cu urmarirea silita etc.

Numai o greseala materiala esentiala, care a determinat o solutie eronata, poate fi invocata pe calea contestatiei in anulare. Greselile la care se refera art. 318 C. proc. civ. trebuie sa fie evidente si savarsite de instanta ca urmare a omiterii sau confundarii unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei, cum ar fi neobservarea faptului ca la dosar exista chitanta privind plata taxei de timbru ori recipisa de expediere a recursului prin posta si inauntrul termenului legal^11 . Mai este de specificat ca contestatia in anulare speciala nu poate fi exercitata pentru remedierea unor greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale de drept substantial sau procedural. Contestatia in anulare se infatiseaza, in cazul analizat, ca o cale de atac extraordinara de retractare creata de lege doar pentru remedierea unor greseli materiale, iar nu si pentru reformarea unor greseli de fond^12 . In fine, in legatura cu acest prim motiv de contestatie in anulare speciala trebuie sa precizam ca greselile materiale trebuie apreciate in raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronuntarii hotararii. Aceasta deoarece numai in acest mod se poate hotari daca dezlegarea data recursului este sau nu rezultatul unei greseli materiale^13 . Pentru a putea fi exercitata contestatia in anulare, este necesar ca recursul sa fi fost respins in fond, iar nu ca tardiv^14 , ori neregulat introdus sau ca netimbrat. De asemenea, contestatia in anulare este inadmisibila daca se invoca nepronuntarea instantei de recurs asupra unei exceptii, precum tardivitatea, perimarea, inadmisibilitatea etc.-------------------------- ^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 446. ^2) C.S.J., sec. com, dec. nr. 305/1996, Dreptul nr. 8/1996, pag. 130-131. ^3) I. Stoenescu, Contestatia in anulare in procesul civil, Justitia Noua nr. 2/1960, pag.463. ^4) Trib. Suprem , sec. civ., dec. nr. 1018/1977, Revista Romana de Drept nr. 1/1978, pag. 64; dec. nr. 1599/1977, Revista Romana de Drept nr. 3/1978, pag. 61. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 536-537. ^6) Trib. Jud. Hunedoara. dec. civ. nr.74/1983, Revista Romana de Drept nr.4/1983, pag.67. ^7) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 446-447. ^8) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 537; Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 378. ^9) C.S.J., sec. civ., dec. nr. 2086/1995, Dreptul nr. 3/1996, pag. 89.

24

^10) C.S.J., sec. cont. ad., dec. nr. 40/1994, Culegere de Decizii 1994, pag. 626; dec. nr. 773/1995, Culegere de Decizii 1995, pag. 619. ^11) A se vedea in acest sens C. S. J. s. com. dec. nr. 305/1996, in C. Crisu, S. Crisu, Practica si literatura juridica, 1994-1997, Argessis, 1998, pag. 235-236. ^12) A se vedea de asemenea C. S. J. s. com. dec. nr. 368/1997, in C. Crisu, S. Crisu, Practica si Literatura juridica, 1994-1997, Argessis, 1998, pag. 231-232. ^13) A se vedea in acest sens: V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 341; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 75. ^14) Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 1809/1957, Culegere de Decizii 1957, pag. 364.

Omisiunea cercetarii unui motiv de casare

Art. 315 alin. final C. proc. civ. prevede ca, la rejudecarea fondului dupa casare, instanta va tine seama "de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata"; cu atat mai mult, vor fi repuse in discutie toate motivele invocate prin cererea de recurs, dar pe care instanta de recurs le-a socotit inutile de a mai fi examinate, in raport de solutia casarii totale^1 . Contestatia in anulare poate fi exercitata pentru acest motiv numai in situatia in care instanta a dispus respingerea recursului sau admiterea lui doar in parte. Aceasta concluzie se desprinde cu deosebita claritate chiar din dispozitiile art. 318 C. proc. civ. Drept urmare, daca casarea este totala partea nu are deschisa calea contestatiei in anulare, caci ea poate repune in discutia instantei toate motivele invocate; chiar exercitata in astfel de coditii, contestatia va fi respinsa ca lipsita de interes. Aceeasi este solutia si daca motivul de casare omis vizeaza insasi partea din hotarare care a fost casata (avem in vedere casarea partiala a hotararii), in acele situatii in care s-au dedus judecatii mai multe capete de cerere, ori o cerere de chemare in judecata a fost introdusa de mai multi reclamanti sau impotriva mal multor parati, precum si atunci cand mai multe cereri de chemare au fost conexate si, in raport de unul din capetele de cerere sau de o cerere, casarea a fost totala, desi in ansamblul hotararii, casarea a fost partiala^2 . Nu constituie motiv de contestatie neinsusirea motivului de recurs de catre instanta, daca aceasta l-a analizat complet^3 . De asemenea, nu este admisibila contestatia daca nu se invoca omisiunea cercetarii unui motiv de recurs, ci nepronuntarea instantei de recurs asupra unei exceptii precum tardivitatea sau perimarea ori inlaturarea pretinselor deficiente de judecata in fata instantei de recurs^4 . -------------------------- ^1) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 537-538. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 537-538. ^3) Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1271/E/1987, Revista Romana de Drept nr.6/1988, pag.56. ^4) I. Rosetti-Balanescu, Al. Velescu, S. Zilberstein, Contestatia in anulare. in volumul Studii juridice, Ed. Academiei, Bucuresti, 1960, pag.381; C.S.J., completul de 7 jud., dec. nr. 89/1993, Culegere de Decizii 1993, pag.152.

25

Sesizarea instantei

Codul de procedura civila nu contine dispozitii detaliate cu privire la modul de solutionare a contestatiei in anulare. In lipsa unor prevederi amanuntite trebuie sa conchidem ca normele speciale cuprinse in art. 319-321 C. proc. civ. se completeaza in mod corespunzator cu dispozitiile dreptului comun^1 . Fiind o cale de atac de retractare, contestatia in anulare este de competenta instantei care a pronuntat hotararea ce se ataca, indiferent de motivul invocat (art. 319 alin. 1 C. proc. civ.). Daca insa a fost sesizata o alta instanta, aceasta isi va declina competenta, neexistand o dispozitie legala care sa sanctioneze cu nulitatea introducerea neregulata a cererii, asa cum exista in materia apelului si a recursului^2 . Aceasta regula este determinata de insasi natura contestatiei de a constitui o cale extraordinara de retractare, iar nu de reformare. Prin intermediul contestatiei nu se realizeaza un control judiciar obisnuit, astfel ca, in toate cazurile, competenta apartine instantei care a pronuntat hotararea, iar nu unei instante superioare^3 .

Efectul cererii de contestatie in anulare consta in reinvestirea instantei care a pronuntat hotararea atacata, deschizand posibilitatea acestei instante de a-si retracta propria hotarare. Cererea nu suspenda executarea silita, iar legea nu cuprinde nici o dispozitie asemanatoare celor din art. 325 C. proc. civ. (in materia revizuirii), art. 300 C. proc. civ. (in materia recursului), art. 401 C. proc. civ. (in materia contestatiei la executare), care sa permita instantei sesizate sa acorde suspendarea executarii silite a hotararii atacate. Instanta sesizata cu o astfel de cerere (de suspendare a executarii silite) este indreptatita sa o rezolve, aplicand prin analogie prevederile din materia altor cai de atac1. De altfel, instanta are dreptul sa desfiinteze insusi titlul executoriu, cu atat mai mult are dreptul sa impiedice provizoriu executarea lui^4 . Dar, calitatea de parte in proces nu este suficienta pentru exercitarea contestatiei. Contestatorul trebuie sa justifice si un interes, deoarece altfel cererea urmeaza sa fie respinsa. S-a decis astfel, ca neindeplinirea procedurii de citare fi invocata numai de cel fata de care s-a savarsit aceasta neregularitate, iar nu si de celelalte parti, care au fost legal citate^5 .-------------------------- ^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 448. ^2) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.379. ^3) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 449. ^4) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.381. ^5) Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 31/1974, Revista Romana de Drept nr.9/1974, pag.63, dec. 404/1975, Culegere de Decizii 1975, pag.248 si dec. nr. 1789/1989, Dreptul nr.6/1990, pag.73; Trib. Supr, dec. nr. 94/1980, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1980-1985, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1986, pag. 266.

Procedura de judecata a contestatiei in anulare

26

Privire generala

Legea nu cuprinde dispozitii speciale privitoare la continutul de exercitare a contestatiei in anulare. In lipsa unor asemenea precizari Se vor aplica dispozitiile art. 82-84 C. proc. civ. si ale art. 112 C. proc. civ Drept urmare, cererea pentru exercitarea contestatiei va trebui sa cuprind toate elementele de identificare a partilor, pentru ca acestea sa poata fi citate-aratarea hotararii contestate; a motivelor contestatiei si a semnaturii contestatorului^1 .Intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata. Aceasta va cuprinde: exceptiile procesuale ce vizeaza cererea contestatorului (de exemplu, exceptia de tardivitate, lipsa de interes, lipsa de calitate procesuala activa etc), raspunsul la fiecare motiv de contestatie, eventualele mijloace de proba in combaterea contestatiei si semnatura. Cand contestatorul nu justifica interesul de a ataca hotararea, contestatia in anulare va fi respinsa ca fiind lipsita de interes. Contestatia in anulare mai poate fi respinsa ca inadmisibila, ca tardiv formulata, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala, anulata ca netimbrata sau ca introdusa de o persoana care nu a facut dovada calitatii de reprezentant (in conditiile prevazute de art. 161 C. proc. civ.), ori sa se perime^2 .-------------------------- ^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 450. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 545.

Posibile solutii

In caz de admitere a contestatiei in anulare pentru primul motiv prevazut de art. 317 C. proc. civ., se anuleaza hotararea pronuntata in urma unei proceduri neregulate si se trece la judecata din nou a pricinii. Este nelegala hotararea prin care se admite contestatia in anulare, daca instanta, dupa anularea hotararii atacate, nu se mai preocupa de soarta litigiului, care ramane astfel nesolutionat^1 .

In aceasta privinta trebuie sa distingem intre diferitele ipoteze ce se pot ivi^2 : a) In cazul admiterii contestatiei pentru neregulata citare a partii instanta va trebui sa anuleze hotararea atacata spre a rejudeca cauza. In cazul admiterii contestatiei in anulare pe motiv de necompetenta absoluta se va anula hotararea atacata si se va dispune declinarea competentei in favoarea instantei sau organului cu atributii jurisdictionale competent potrivit legii^3 . Trimiterea dosarului se va face in acest caz, ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 158 C. proc. civ., dar numai dupa ce hotararea de declinare a ramas irevocabila. b) In cazul admiterii contestatiei in anulare speciale pentru motivul ca dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale instanta competenta va desfiinta hotararea pronuntata in recurs si va proceda la rejudecarea acestei cai de atac. Observam ca in aceasta situatie se poate pune problema pronuntarii a doua hotarari - una de retractare a deciziei atacate si una asupra rejudecarii recursului^4 .

27

c) In cazul admiterii contestatiei pentru omisiunea cercetarii vreunuia dintre motivele de casare instanta va proceda la anularea totala sau numai partiala a hotararii atacate, in functie de natura casarii. Astfel, in cazul unei casari totale hotararea va fi retractata in intregime, iar in cazul unei casari partiale se va proceda la anularea partiala a deciziei atacate, partea din hotarare ramasa in fiinta urmand a fi modificata in mod corespunzator.

Daca partea invoca mai multe motive care ar atrage competente diferite, nu opereaza prorogarea de competenta. De exemplu, sa presupunem ca partea nu a fost legal citata la termenul cand a avut loc judecata apelului, iar recursul pe care 1-a declarat impotriva hotararii instantei de apel a fost anulat, din eroare, ca netimbrat, desi la dosar exista chitanta de plata a taxei de timbru. Primul motiv de contestatie in anulare (citarea neregulata inaintea instantei de apel) este de competenta instantei de apel, iar cel de-al doilea (dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale) este de competenta instantei de recurs, neputand opera prorogarea de competenta nici in favoarea instantei de apel, dar nici a celei de recurs. intr-o astfel de situatie, judecata contestatiei in anulare indreptata impotriva hotararii instantei de recurs ar putea fi suspendata, in baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., pana la ramanerea irevocabila a hotararii ce se va pronunta cu privire la contestatia in anulare introdusa impotriva hotararii instantei de apel, deoarece, in caz de admitere a acesteia din urma, recursul exercitat impotriva hotararii instantei de fond, ce ulterior a fost desfiintata, ar ramane lipsit de obiect^5 . Desi legea nu o prevede expres, instanta sesizata cu o contestatie in anulare poate acorda, la cerere, suspendarea executarii hotararii atacate^7 .Impotriva hotararii date intr-o contestatie in anulare poate fi introdusa o cerere de revizuire sau chiar o contestatie in anulare, in conditiile si pentru motivele prevazute de lege. De asemenea, hotararea poate forma obiectul unei cereri de indreptare a greselilor materiale strecurate in cuprinsul ei. in masura in care este susceptibila de executare silita, hotararea data intr-o contestatie in anulare mai poate forma obiectul si al unei contestatii la titlu, daca se cere instantei care a pronuntat-o sa lamureasca intelesul, intinderea si aplicarea dispozitivului. Calea de atac declarata impotriva unei hotarari date intr-o contestatie in anulare se va judeca potrivit dispozitiilor legale ce reglementeaza calea de atac respectiva, in cazul in care s-a atacat cu contestatie in anulare o hotarare pronuntata intr-o materie in care legea prevede un termen de recurs special, impotriva hotararii date in contestatie, recursul se poate introduce in termenul de drept comun, norma speciala fiind derogatorie si de stricta interpretare, neaplicandu-se decat situatiilor in vederea carora a fost edictata^7 .-------------------------- ^1) T. S., s. civ., dec. nr. 2749/28.11.1973, Culegere de decizii 1973, pag. 328. ^2) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 451. ^3) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 451. ^4) A se vedea in sensul ca instanta se pronunta asupra retractarii hotararii atacate printr-o incheiere de admitere in principiu G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 541. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 539-540. ^6) I. Stoenescu, nota la ordonanta nr.20.777/1956 si incheierea din 14 dec. 956 (dosar nr.20782/1956) a Trib. reg. Craiova, Justitia Noua nr.5/1957, pag.894).

28

^7) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.382-383.

Revizuirea

Consideratii generale

Ea poate fi definita ca acea cale extraordinara de atac de retractare prin intermediul careia se poate obtine desfiintarea unei hotarari judecatoresti definitive si reinnoirea judecatii in cazurile expres determinate de lege^1 . Este important de retinut ca hotararea atacata prin intermediul revizuirii nu este criticata in raport de materialul dosarului existent la data pronuntarii acelei hotarari, ci numai pe baza unor imprejurari noi, necunoscute de instanta la data pronuntarii. Deci, in cadrul revizuirii, nu se pune problema realizarii unui control judiciar, ci a unei noi judecati, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecatii finalizata cu pronuntarea hotararii a carei revizuire se solicita^2 . Motivele caracteristice de revizuire presupun ca hotararea a fost justa in raport de actele dosarului existente la data pronuntarii hotararii, insa ulterior s-au descoperit materiale noi sau se constata ca probele care au fundamentat-o au fost false, astfel incat situatia de fapt retinuta de instanta, vazuta prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realitatii, impunandu-se retractarea hotararii respective. Daca se invoca motivul privitor la contrarietatea de hotarari, cererea de revizuire este de competenta unei instante superioare, nemaiputandu-se vorbi de o retractare propriu-zisa, dar si in acest caz revizuirea conduce in final la o solutie ce echivaleaza cu o retractare, deoarece instanta superioara nu exercita un control judiciar, ci, in situatia in care admite cererea de revizuire, procedeaza la anularea pura si simpla a celei de-a doua hotarari^3 . Revizuirea este reglementata in art. 322-328 C. proc. civ. Retractarea unei hotarari judecatoresti definitive produce efecte grave pentru parti si pentru stabilitatea raporturilor juridice civile. De aceea, legea admite revizuirea numai in cazurile strict determinate de lege^4 .

In doctrina se subliniaza constant ca revizuirea, spre deosebire de recurs, vizeaza hotarari prin care s-a rezolvat fondul pretentiei ce a fost dedusa judecatii. In realitate, o analiza atenta a prevederilor art.322 in intregul sau ne conduce la cateva concluzii^5 : a) spre deosebire de recurs, care, in principiu, urmareste remedierea erorilor de drept, revizuirea are drept scop, de regula, indepartarea erorilor savarsite in legatura cu starea de fapt stabilita in hotararea definitiva. Datorita acestui fapt, cele doua cai de atac complementare si deci pot fi exercitate concomitent^6 ; b) revizuirea poate fi exercitata chiar daca partea nu a uzat apel deci nu exista conditia restrictiva de la contestatia in anulare de drept comun; in jurisprudenta mai veche s-a decis chiar ca cererea de revizuire se poate face si inainte de expirarea termenului de apel, considerandu-se ca hotararea a fost cunoscuta de revizuent ca definitiva, urmare a renuntarii sale ia apel^7 .

29

c) revizuirea se poate exercita asupra unor hotarari definitive, dar si asupra unor hotarari irevocabile, pentru aceleasi motive;d) conditia de a fi vorba de o hotarare de fond este prevazuta de art. 322 in mod explicit numai in cazul hotararilor pronuntate de catre instantele de recurs. Aceasta interpretare rezulta, ni se pare, neindoielnic din modul de redactare al textului. Asa fiind, in ce priveste aceasta categorie de hotarari, pot fi atacate pe calea revizuirii hotararile pronuntate de tribunale si curtile de apel in urma rejudecarii fondului dupa casare, nu si acelea prin care recursul a fost respins sau a fost admis, dar s-a casat cu trimitere in vederea rejudecarii^8 . Revizuirea este o cale extraordinara nesuspensiva de executare silita. Cu toate acestea, art. 325 C. proc. civ. ii confera instantei dreptul de a dispune suspendarea executarii hotararii a carei revizuire se cere, dar numai sub conditia depunerii unei cautiuni. Asupra cererii de suspendare instanta se pronunta printr-o incheiere, care poate fi atacata cu recurs, in mod separat (art. 325 si 403 alin. 3 C. proc. civ.) ^9 .-------------------------- ^1) Gh. I. Chivulescu, Revizuirea in dreptul procesual al R.P.R., Ed. stiintifica, Bucuresti, 1961, pag. 207-297; Fl. Magureanu, Drept procesual civil roman, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag. 120-136; I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 454. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 560. ^3) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. A V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 383-384. ^4) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 454. ^5) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 432-433. ^6) Cas. I., dec. nr. 806/1936. Codul 1944, pag. 131, nr.14: P. Perju, Sinteza teoretica de practica a instantelor judecatoresti din circumscriptia Curtii de Apel Suceava in materia Dreptului procesual civil, Dreptul nr. 1/1995, pag. 85. ^7) Cas. III, dec. nr. 1117/1937, Codul 1944, pag. 131. ^8) C.S.J., sec. civ., dec. nr. 1800/1992. Dreptul nr.8/1993, pag. 86-87 si sec. cont. ad., dec. nr.389/1992, Culegere de Decizii 1990-1992, pag.653. ^9) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 454.

Subiectele revizuirii

Simpla calitate de parte in procesul respectiv nu este suficienta pentru a introduce o cerere de revizuire, cel nemultumit de hotarare trebuind sa justifice si un interes, in sensul de folos practic. Interesul consta in avantajul pe care cineva crede ca si-l poate procura prin exercitarea unei activitati care urmareste satisfacerea unei nevoi sau prin impiedicarea unei activitati straine, care i-ar putea cauza un prejudiciu^1 . Interesul poate sa fie material, cand se urmareste obtinerea unui folos de ordin patrimonial (o suma de bani, predarea unui bun), sau moral, in situatia in care se urmareste obtinerea unei satisfactii sufletesti (de ex. punerea sub protectia legii, prin

30

instituirea interdictiei, a alienatului sau debilului mintal). Interesul moral nu trebuie insa confundat cu prejudiciul moral si nici cu reparatia materiala a daunelor morale^2 . Exemple in materia revizuirii^3 : - reclamantul nu ar avea interesul sa ceara revizuirea unei hotarari care i-a acordat o suma mai mare decat cea solicitata, - debitorul nu ar avea interesul sa formuleze o cerere de revizuire a unei hotarari pe motiv ca bunul la a carui predare a fost obligat a pierit, - cel ce a castigat procesul nu s-ar putea plange ca hotararea s-a bazat pe un inscris ce a fost ulterior declarat fals etc. Revizuirea poate fi exercitata chiar daca partea nu a uzat apel, deci nu exista conditia restrictiva de la contestatia in anulare de drept comun^4 . In mod exceptional, revizuirea poate fi exercitata si de alte persoane sau organe carora, desi nu au participat la judecata, legea le confera legitimare procesuala activa, precum: a) procurorul (art. 45 alin. 3 C. proc. civ.). S-a sustinut ca procurorul nu ar putea introduce o cerere de revizuire pentru motivul prevazut de art. 322 pct. 8 argumentandu-se ca textul referindu-se la "o imprejurare mai presus de vointa partii" (impiedicate sa se prezinte la termenul de judecata si sa instiinteze instanta) numai partea ar fi in masura sa aprecieze daca s-a aflat sau nu intr-o situatie mai presus de vointa sa. O asemenea teza nu poate fi primita, caci ea ar insemna practic ca instanta sa nu poata face in aceasta privinta nici o apreciere si sa admita cererea de revizuire a partii in mod automat, pe baza aprecierii exclusive a revizuentului. Se face abstractie de faptul ca o "imprejurare mai presus de vointa partii", considerata in practica cel mai adesea ca echivalenta ou imprejurarea de forta majora, este un fapt obiectiv ce poate fi stabilit independent de aprecierea partii. Iata de ce socotim ca nu exista nici o restrictie in folosirea de catre procuror a revizuirii pentru oricare dintre motivele prevazute de art. 322 c. proc. civ^5 . b) creditorii chirografari (art. 974 C. civ.) c) succesorii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, daca transmisiunea a avut loc dupa pronuntarea hotararii atacate^6 .-------------------------- ^1) Pentru dezvoltari si referinte bibliografice a se vedea: V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 270. ^2) Pentru dezvoltari vezi I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 297. ^3) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 560. ^4) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 432-433. ^5) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 333. ^6) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 560.

Obiectul revizuirii

31

Din dispozitiile legale mentionate se poate trage concluzia ca legea are in vedere doua importante categorii de hotarari judecatoresti^1 :

a) categoria hotararilor "ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare". Din modul de formulare a legii pare a rezulta ca toate hotararile judecatoresti ce se pot integra in cele doua ipoteze - definitive in instanta de apel sau prin neapelare - sunt susceptibile de revizuire. In sfera hotararilor ramase definitive prin neapelare trebuie incluse nu numai hotararile impotriva carora nu s-a exercitat calea ordinara de atac ci si hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, intrucat si acestea sunt definitive potrivit art. 377 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ..

b) categoria hotararilor pronuntate de instantele de recurs si prin care se evoca fondul cauzei. Astfel, cum judicios s-a remarcat, in acest caz conditia existentei unei hotarari de fond este prevazuta explicit de lege (art. 322 alin. 1 C. proc. civ.). In aceasta categorie intra toate hotararile prin care tribunalele si curtile de apel rejudeca fondul dupa casare. Revizuirea este admisibila si in cazul hotararilor prin care instanta suprema casand hotararea atacata statueaza asupra fondului cauzei in conditiile determinate de art. 314 C. proc. civ. Hotararile pronuntate de instanta suprema, in conditiile art. 314 C. proc. civ. - cand caseaza hotararea atacata in scopul aplicarii corecte a legii la imprejurari de fapt ce au fost deplin stabilite - beneficiaza incontestabil de atributul de a constitui veritabile hotarari de fond. De aceea, in doctrina s-a considerat ca si aceste hotarari indeplinesc cerintele prevazute de art. 322 alin. 1 C. proc. civ. ^2 .

In alta formulare, hotararile supuse revizuirii sunt^3 : a) hotararea de fond a primei instante, pronuntata cu ocazia primei judecati sau ca urmare a rejudecarii fondului dupa casarea cu trimitere (aceasta din urma ipoteza vizeaza situatia in care instanta de apel a desfiintat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare primei instante, precum si situatia in care dreptul de apel este suprimat), care au ramas definitive prin neapelare, prin anularea sau respingerea in temeiul unei exceptii procesuale a apelului, ori prin perimarea acestuia; b) hotararile de fond ale instantelor de apel, pronuntate in primul ciclu procesual sau dupa casarea cu trimitere; c) hotararea instantei de recurs prin care se evoca fondul. in primul rand, este vorba de deciziile instantei de recurs date ca urmare a rejudecarii fondului dupa casarea cu retinere, deoarece pot fi administrate probe noi si pot fi reapreciate probele administrate de instantele de fond. in mod exceptional, sunt supuse revizuirii si hotararile date asupra recursului, indiferent ca acesta a fost admis sau respins ca nefondat, daca la judecarea recursului au fost produse inscrisuri noi. De exemplu, intimatul din recurs are interes sa solicite revizuirea unei decizii de casare intermediara, pe motiv ca inscrisul in baza caruia s-a admis recursul a fost declarat ulterior fals, pentru a evita rejudecarea fondului si a obtine respingerea recursului. Daca insa a intervenit deja o hotarare dupa casare, cererea de revizuire va fi indreptata impotriva acesteia; d) hotararea data in fond, dupa sau o data cu admiterea cererii de revizuire; e) hotararea data in fond, ca urmare a admiterii unei contestatii in anulare;

32

f) hotararile de fond pronuntate in contestatiile la executare. Pot forma obiect al revizuirii hotararile pronuntate in contestatiile la executare propriu-zise, formulate de terti, dar si in cele prin care debitorul a invocat o aparare de fond. Desi face parte din categoria cailor extraordinare de atac de retractare revizuirea este distincta de contestatia in anulare. Contestatia in anulare si revizuirea au o finalitate comuna; retractarea unei hotarari gresite si pronuntarea unei solutii noi. Motivele care stau la baza acestor cai de atac sunt insa principial diferite. Contestatia in anulare se intemeiaza pe neregularitati de ordin procedural, in timp ce revizuirea isi are legitimarea in savarsirea unor greseli care se raporteaza, de regula, la elementele de fapt ale judecatii. In plus, legea nu conditioneaza admisibilitatea revizuirii de exercitarea in prealabil a apelului sau recursului, asa cum o face in cazul contestatiei in anulare. Desigur ca in cazul in care hotararea este nedefinitiva, partea va introduce apel, dar daca a expirat termenul de apel, se va putea plange pe calea revizuirii^4 .

Pe de alta parte, se subliniaza constant ca revizuirea, spre deosebire de recurs, vizeaza hotarari prin care s-a rezolvat fondul pretentiei ce a fost dedusa judecatii^5 . In realitate, o analiza atenta a prevederilor art.322 in intregul sau ne conduce la cateva concluzii^6 : a) spre deosebire de recurs, care, in principiu, urmareste remedierea erorilor de drept, revizuirea are drept scop, de regula, indepartarea erorilor savarsite in legatura cu starea de fapt stabilita in hotararea definitiva. Datorita acestui fapt, cele doua cai de atac complementare si deci pot fi exercitate concomitent^7 ; b) revizuirea poate fi exercitata chiar daca partea nu a uzat apel deci nu exista conditia restrictiva de la contestatia in anulare de drept comun; in jurisprudenta mai veche s-a decis chiar ca cererea de revizuire se poate face si inainte de expirarea termenului de apel, considerandu-se ca hotararea a fost cunoscuta de revizuent ca definitiva, urmare a renuntarii sale ia apel^8 . c) revizuirea se poate exercita asupra unor hotarari definitive, dar si asupra unor hotarari irevocabile, pentru aceleasi motive; d) conditia de a fi vorba de o hotarare de fond este prevazuta de art. 322 in mod explicit numai in cazul hotararilor pronuntate de catre instantele de recurs. Aceasta interpretare rezulta, ni se pare, neindoielnic din modul de redactare al textului. Asa fiind, in ce priveste aceasta categorie de hotarari, pot fi atacate pe calea revizuirii hotararile pronuntate de tribunale si curtile de apel in urma rejudecarii fondului dupa casare, nu si acelea prin care recursul a fost respins^9 sau a fost admis, dar s-a casat cu trimitere in vederea rejudecarii^10 .

Nu pot forma obiect al revizuirii^11 : a) hotararile de prima instanta prin care nu s-a rezolvat fondul, precum si hotararea de declinare a competentei, cea de rezolvare a unui conflict de competenta, hotararea de expedient, hotararea prin care se anuleaza sau se respinge apelul in temeiul unei exceptii procesuale, ori se constata perimarea acestuia, precum si hotararea prin care se desfiinteaza sentinta apelata si se trimite cauza spre rejudecare, in cazurile prevazute de art. 297 C. proc. civ.; b) hotararile pronuntate de instantele de recurs, prin care recursul a fost respins fara a se evoca fondul, mentinandu-se situatia de fapt stabilita de instanta a carei hotarare a fost recurata;

33

c) ordonanta presedintiala, deoarece instanta doar ia masuri urgente si vremelnice fara a prejudeca fondul. Daca situatia de fapt se schimba, instanta poate reveni, printr-o noua ordonanta presedintiala, asupra masurii luate; de asemenea, ordonanta presedintiala nu are putere de lucru judecat fata de procesul de fond; d) ordonanta de adjudecare care, nefiind un veritabil act jurisdictional, nu este supusa decat caii de atac expres prevazute de lege (practica judiciara si majoritatea doctrinei au adoptat insa solutia contrara); e) hotararea pronuntata in materie de divort (art. 619 alin. ultim C. proc. civ.). insa, revizuirea este admisibila daca vizeaza rezolvarea unor capete accesorii, textul mentionat avand in vedere numai solutia instantei privitoare la desfacerea casatoriei^12 .-------------------------- ^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 455. ^2) A se vedea pentru o solutie contrara I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 363. ^3) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. A V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 384-385. ^4) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. A V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 385-386. ^5) A se vedea A. Hilsenrad, I. Stoenescu, Procesul civil in R.P.R., Editura Stiintifica, Bucuresti, 1957, pag.384, Ilie Stoenescu, Gratian Porumb, Drept procesual civil, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1966, pag.337 si Probleme noi ale revizuirii in procesul civil, Justitia Noua nr.8/1965, pag.35; Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1962, pag.92; I. Stoenescu, S. Zilbersein, Tratat de Drept procesual civil, vol. II, Universitatea Bucuresti, 1981, pag.82. ^6) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 432-433. ^7) Cas. I., dec. nr. 806/1936. Codul 1944, pag. 131, nr.14: P. Perju, Sinteza teoretica de practica a instantelor judecatoresti din circumscriptia Curtii de Apel Suceava in materia Dreptului procesual civil, Dreptul nr. 1/1995, pag. 85. ^8) Cas. III, dec. nr. 1117/1937, Codul 1944, pag. 131. ^9) C.S.J., sec. cont. ad., dec. nr. 389/1992, Dreptul nr.8/1993. pag.87 si dec. nr.41/1994, Dreptul nr. 10-11 /1994. pag. 110. ^10) C.S.J., sec. civ., dec. nr. 1800/1992. Dreptul nr.8/1993, pag. 86-87 si sec. cont. ad., dec. nr.389/1992, Culegere de Decizii 1990-1992, pag.653. ^11) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. A V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 385-386. ^12) I. Stoenescu, Aspecte ale revizuirii in procesul civil, Justitia Noua 11/1964, pag. 17, nota 8; A. Ionescu, I.T. Rotaru, Admisibilitatea cererii de revizuire in materia divortului, Revista Romana de Drept nr. 6/1983, pag. 29-32.

Motivele de revizuire

34

Motivele de revizuire sunt prevazute in mod limitativ in art. 322 C. proc. civ. O privire generala asupra motivelor de revizuire releva caracterul eterogen al acestora . Le vom analiza pe rand.

1. Daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire

Potrivit art. 322 pct. 1 C. proc. civ. revizuirea se poate cere "daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire". Textul citat vizeaza o ipoteza riguros determinata si care implica urmatoarele cerinte^1 : - hotararea sa cuprinda dispozitii potrivnice; dispozitiile potrivnice sa fie cuprinse in chiar dispozitivul hotararii^2 - dispozitiile potrivnice sa fie ireconciliabile, adica sa nu poata fi aduse la indeplinire.

Spre exemplu: - se admite cererea principala, insa reclamantul este obligat la plata cheltuielilor de judecata; - paratul a fost obligat a plata sumei cerute de reclamant, insa i s-a admis si cererea reconventionala prin care acesta a invocat compensatia judiciara - se admite cererea in revendicare, dar si cererea reconventionala prin care paratul a solicitat sa se constate uzucapiunea cu privire la imobilul revendicat etc^3 . - s-a admis atat cererea reclamantului, cat si cererea intervenientului principal care are acelasi obiect, astfel incat este necesar sa se puna de acord toate solutiile pronuntate^4 .

Revizuirea este inadmisibila daca se invoca simpla neclaritate a dispozitivului, fara ca acesta sa cuprinda dispozitii potrivnice, fiind necesara doar lamurirea intelesului, intinderii si aplicarii dispozitivului, care se poate obtine pe calea contestatiei la executare (contestatie la titlu) ^5 . Contradictiile dintre dispozitiv si considerente nu se incadreaza in motivul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 1 C. proc. civ. Solutia este aceeasi si atunci cand contradictiile se ivesc intre diferitele considerente ale hotararii. Astfel cum am aratat deja mai este necesar ca dispozitiile potrivnice sa nu poata fi aduse la indeplinire. In caz contrar, revizuirea nu este admisibila^6 .-------------------------- ^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 457. ^2) A se vedea C. S. J., S. U. dec. nr. 75/1991, in C. Crisu, N. Crisu Magraon, S. Crisu, Doctrina si Jurisprudenta romana 1989-1994, Argessis, 1995, pag. 797. ^3) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 562. ^4) V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 436. ^5) In acest sens a se vedea: S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, I. Bacanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. II, pag. 234-235. ^6) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 457-458.

35

2. Daca instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut

Pentru acest motiv in unele ipoteze care se desprind din analiza art. 299 si art. 322 C. proc. civ., partea are optiune intre recurs si revizuire^1 . Mai mult, in literatura si in jurisprudenta mai veche^2 , cu privire la ipoteza "ultra petita", s-a decis aproape constant ca recursul nu este admisibil, deoarece este deschisa calea revizuirii, care permite instantei sa repare greseala savarsita. Acest motiv de revizuire cuprinde trei ipoteze, toate reprezentand o nesocotire a aceluiasi principiu procedural: disponibilitatea procesuala. Prima ipoteza vizeaza situatia in care instanta s-a pronuntat extra petita, adica asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Pentru a se stabili daca instanta a dispus extra petita este necesar sa ne raportam in toate cazurile la pretentiile formulate de parti, respectiv de reclamant prin cererea de chemare in judecata, de parat prin cererea reconventionala, precum si de terti sau de parti prin alte cereri incidente, cum sunt interventiile principale, cererile de chemare in judecata a altor persoane ori de chemare in garantie^3 . Inainte de a analiza in profunzime cele trei (sub)cazuri, mai aratam ca motivul de revizuire pe care il studiem vizeaza si cererile accesorii, in masura in care acestea nu au ramas fara obiect ca urmare a solutiei date cererii principale, precum si cererile cu caracter subsidiar, in masura in care cererea principala a fost, dupa caz, admisa sau respinsa^4 . Spre exemplu, daca s-a cerut rezolutiunea unui contract, precum si restabilirea situatiei anterioare incheierii acestuia, respingerea capatului principal face inutila cercetarea celui accesoriu, astfel incat partea nu s-ar putea plange ca instanta ar fi savarsit o minus petita; daca paratul introduce o cerere reconventionala subsidiara, prin care solicita ca in eventualitatea admiterii cererii In revendicare a reclamantului, acesta sa fie obligat sa-i plateasca suma ce reprezinta cheltuielile pe care le-a facut cu repararea imobilului in litigiu, respingerea cererii in revendicare lasa fara obiect cererea subsidiara formulata de parat; daca reclamantul cere, in principal, anularea contractului, iar, in subsidiar, rezolutiunea lui, admiterea capatului de cerere principal face inutila cercetarea capatului subsidiar. De asemenea, nu se poate vorbi de o extra petita sau de o minus petita in cazul prevazut de art. 306 alin. 2 C. proc. civ. ^5

2.a) instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut

Aceasta prima ipoteza vizeaza situatia in care instanta s-a pronuntat, din eroare, si asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita). De exemplu, a acordat cheltuieli de judecata sau executia provizorie a hotararii fara sa se fi cerut, ori intr-o cerere prin care reclamantul a solicitat sa se stabileasca paternitatea fata de parat, admitand cererea, instanta a incuviintat copilului sa poarte numele paratului^6 . In cazul de casare pe care il studiem s-ar putea incadra o situatie din materia conflictelor de munca. Astfel, pe de o parte, in practica judiciara s-a decis ca nu poate atrage concedierea disciplinara atitudinea critica a unui lider sindical, chiar daca a depasit anumite limite, determinata de situatia conflictuala creata de unitate (patron) in vaditul dezinteres fata de probleme grave ale salariatilor. Intr-o opinie, o astfel de interpretare, care ia in considerare dezinteresul vadit fata de problemele personalului, are valabilitate

36

generala, pentru oricare alt salariat (fara a fi lider sindical sau fara a fi membru de sindicat) ^7 . Dezinteresul; trebuie sa fie intr-adevar "vadit", iar nu o apreciere de rea-credinta, sicanatorie, generata doar de orgoliile de "organizatori" ale liderilor de sindicat. Pe de alta parte, apreciem ca daca instanta este sesizata cu un conflict de munca referitor la o concediere disciplinara a liderului de sindicat, urmeaza a se pronunta exclusiv asupra acestei masuri, iar nu asupra capacitatii organizatorice a managerului, a modului de organizare etc., deoarece in caz contrar s-ar ajunge la o periculoasa "extra petita", care constituie motiv de revizuire.

Revizuirea nu este insa admisibila daca instanta a comis o greseala de judecata, in sensul ca a primit si solutionat o cerere cu incalcarea unor dispozitii legale, de exemplu: - daca reclamantul si-a modificat cererea de chemare in judecata dupa prima zi de infatisare si, desi paratul s-a opus, instanta a solutionat si capatul de cerere formulat dupa termenul prevazut de lege; - daca instanta de apel primeste o cerere noua, inadmisibila in apel; - cand instanta, in loc sa dispuna judecarea separata a cererii reconventionale sau a cererii de interventie fortata, ce a fost formulata peste termen, a judecat-o impreuna cu cererea principala, desi partile nu au fost de acord cu aceasta etc. In toate aceste situatii, cel interesat are la indemana, dupa caz, apelul sau recursul. Cu atat mai mult este inadmisibila revizuirea cand se pretinde ca instanta a admis un capat de cerere, in mod nelegal, intrucat pretentia formulata ar fi fost contrara dreptului substantial^8 .

2.b) instanta nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut

Ipoteza a doua are in vedere situatia in care instanta nu s-a pronuntat asupra tuturor cererilor formulate in proces, indiferent daca ele au caracter principal, accesoriu sau incidental (minus petita) ^9 . In acest caz principiul disponibilitatii a fost ignorat de judecatori prin aceea ca ei au omis sa se pronunte asupra unei pretentii care a fost dedusa in justitie. Este vorba aici de situatii diametral opuse celor vizate de prima ipoteza, aceea cand instanta a dispus extra petita. Din acest punct de vedere nu prezinta interes daca instanta a omis sa examineze un capat de cerere formulat prin actiunea principala, printr-o cerere reconventionala sau prin alte cereri cu caracter incident^10 . Ipoteza de revizuire pe care o analizam are in vedere situatia in care instanta a omis sa solutioneze un capat de cerere, mai exact, cand nu s-a pronuntat asupra tuturor cererilor formulate in termen, indiferent daca ele au caracter principal, accesoriu sau incidental. De exemplu, instanta nu s-a pronuntat asupra cheltuielilor de judecata solicitate, asupra cererii reconventionale, a cererii de interventie voluntara sau fortata , asupra cererii de incuviintarea a executiei vremelnice etc. Deci nu este vorba de situatia in care instanta a rezolvat toate capetele de cerere, dar pretentiile au fost admise numai in parte^12 , spre exemplu, daca reclamantul a solicitat 100.000 lei cu titlu de despagubiri, insa instanta i-a acordat numai 50.000 lei, ori daca reclamantul, revendicand un imobil, a cerut si obligarea paratului la restituirea fructelor culese, dar instanta, desi a admis capatul principal, l-a respins pe cel accesoriu, cu motivarea ca nu s-a dovedit reaua-credinta a posesorului^13 .

37

De asemenea, revizuirea pe acest motiv nu poate fi primita nici atunci cand unele capete de cerere accesorii au fost rezolvate implicit prin respingerea capatului principal (de ex., daca s-a respins cererea de stabilire a paternitatii in afara casatoriei, implicit a fost respinsa si cererea prin care se solicita pensie de intretinere si nu s-ar putea face revizuire pentru ca instanta nu s-a pronuntat asupra acestui capat de cerere) ^14 .

2.c) instanta a dat mai mult decat s-a cerut

Ipoteza a treia vizeaza situatia in care instanta a dat reclamantului mai mult decat a cerut (plus petita). S-a aratat in doctrina ca instanta de divort nu savarseste o plus petita daca acorda, in limitele stabilite de lege, o pensie de intretinere mai mare decat solicitase reclamantul^15 . In concluzie, in acest motiv de recurs instanta n-a dispus in afara unei pretentii formulate de parte si nici nu a omis sa solutioneze un capat de cerere, ci admitand cererea a acordat mai mult decat s-a cerut^16 . Ipoteza vizeaza acele situatii in care, desi nu a intervenit o majorare a pretentiilor deduse judecatii, se acorda mai mult decat s-a solicitat. Astfel: - victima unui accident de circulatie cere obligarea paratului la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de despagubiri, iar instanta, tinand cont de concluziile raportului de expertiza, in ceea ce priveste intinderea prejudiciului, ii acorda 150.000 lei, cu toate ca reclamantul nu si-a marit valoarea pretentiei formulate; - reclamantul pretinde numai dreptul de uzufruct, dar instanta ii recunoaste dreptul de proprietate; Totusi, nu se poate imputa instantei de recurs ca a dat mai mult decat s-a cerut, daca ea a statuat in limitele obiectului cererii formulate in fata instantei de fond^17 . De asemenea, nu se poate invoca prin acest motiv faptul ca instanta suprema a casai cu trimitere la o alta instanta decat cea care a pronuntat hotararea casata, fara sa existe cerere de stramutare, deoarece art. 313 C. proc. civ. ingaduie o atare solutie^18 . - reclamantul cere obligarea paratului sa-i lase imobilul in posesie, iar instanta ii recunoaste dreptul de proprietate, fara sa fi intervenit o transformare a cererii posesorii intr-o cerere petitorie; - un copartas pretinde o cota de 1/3 din imobilul supus impartelii, iar instanta ii stabileste o cota de 1/2 etc^19 .-------------------------- ^1) A se vedea cu privire la critica acestei duale reglementari I. Les, Comentariile Codului de procedura civila, vol. II, pag. 83-84; V. M. Ciobanu, in Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, pag. 390; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 480; V. Daghie, Caile de atac de reformare in procesul civil, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 128. ^2) V. G. Cadere, Tratat de procedura civila, Ed. A II-a, Bucuresti, 1935, pag. 434. ^3) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 458. ^4) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 386. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 563. ^6) V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 437.

38

^7) Ion Traian Stefanescu, Tratat elementar de Drept al muncii, Editura Lumina Lex Bucuresti, 1999, pag. 230 ^8) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 564. ^9) Partea a carei cerere nu a fost din eroare rezolvata nu este insa obligata sa foloseasca calea revizuirii, ci poate lua ulterior calea unei cereri principale - vezi Gh. I. Ghivulescu, I. V. Socec, Revizuirea in dreptul procesual al R. P. R., Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1961, pag. 224; Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 780/19.55. Culegere de Decizii 1955, vol. II, pag.185; Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 735/1983, Culegere de Decizii 1983, pag.161. ^10) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 458. ^11) Plen. Trib. Supr., dec. de indr.nr.20/1960, pct. 1. in Indreptar interdisciplinar, pag.300-301. ^12) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 438. ^13) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 565. ^14) V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 438. ^15) I. Stoenescu, Aspecte ale revizuirii in procesul civil, Justitia Noua 11/1964, pag.21. ^16) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 458-459. ^17) Trib. Supr., sec. civ., dec nr. 833/1989, Dreptul nr.7/1990, pag.70. ^18) C.S.J.. sec. civ., dec. nr. 2636/1994. Culegere de Decizii 1994. pag.125. ^19) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 566.

3. Daca obiectul pricinii nu se afla in fiinta

In cazul in care bunul cerut dispare in cursul litigiului, art. 132 alin. 2 pct. 3 C. proc. civ. permite reclamantului sa-si modifice cererea de chemare in judecata si dupa prima zi de infatisare, solicitand valoarea obiectului pierit; daca insa reclamantul nu si-a modificat cererea, indiferent ca a cunoscut sau nu disparitia bunului, el poate sa introduca o cerere de revizuire, art. 322 pct. C. proc. civ. nefacand nici o distinctie in functie de momentul in care a disparut bunul, interesand doar imprejurarea ca bunul nu mai este in fiinta data introducerii revizuirii^1 . Remarcam in primul rand ca si in acest caz prima zi de infatisare are o mare importanta in faza de desfasurare a procedurii orale a procesului civil, dar ea nu trebuie confundata cu primul termen de judecata^2 . Este prima zi de infatisare termenul la care sunt indeplinite cele doua conditii, chiar daca taxele de timbru s-au achitat dupa acest termen. In schimb, termenul la care partile nu au putut pune concluzii deoarece cauza s-a amanat pentru lipsa de aparare sau pentru ca cererea de chemare in judecata nu a fost comunicata paratului ori pentru ca, fata de

39

obiectul cererii, completul de judecata nu era legal constituit nu poate fi socotit prima zi de infatisare^3 . Nu poate fi considerata prima zi de infatisare termenul la care partile nu au putut pune concluzii deoarece: - cauza s-a amanat pentru lipsa de aparare^4 ; - cererea de chemare in judecata nu a fost comunicata paratului^5 ; - pentru ca fata de obiectul cererii, completul de judecata nu era legal constituit^6 .

Acest motiv de revizuire presupune ipoteza in care printr-o hotarare cu o singura condamnare, debitorul a fost obligat sa predea creditorului un bun cert si determinant, care insa a pierit dupa pronuntarea hotararii. S-a decis ca in situatia in care, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, s-a decis anularea masurii desfacerii contractului de munca ai salariatei contestatoare si reintegrarea ei in postul detinut, imprejurarea ca intre timp, postul in care urma a se efectua reintegrarea s-a desfiintat, nu justifica admiterea cererii de revizuire impotriva unitatii, intemeiata pe dispozitiile art.322 pct.3 C. proc. civ. ^7 . Subliniem ca daca obiectul pricinii nu se mai afla in fiinta, partea interesata nu este obligata sa ia calea revizuirii, ci poate sa introduca o cerere pe cale principala, avand ca obiect contravaloarea bunului pierit. Se poate totusi discuta daca nu s-ar putea invoca exceptia lipsei de interes a cererii, partea avand la indemana calea revizuirii. Insa, de regula, creditorul apeleaza la calea cererii principale, in acele situatii in care termenul de revizuire a expirat, aceasta si in considerarea diferentelor de taxe de timbru^8 .-------------------------- ^1) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 566; V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 439; Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 388. ^2) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 240. ^3) A se vedea Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1027/1972, Revista Romana de Drept nr.1/1973, pag. 164; Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr.829/1979, Revista Romana de Drept nr.5/1980, pag. 59; Trib. jud. Cluj, dec. civ. nr.61/1979, Revista Romana de Drept nr.7/1979, pag. 53. ^4) A se vedea, Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1027/1972, Revista Romana de Drept nr. 1/1973, pag. 164. ^5) A se vedea, Trib. jud. Hunedoara, dec. nr. 889/1979, Revista Romana de Drept nr. 5/1980, pag. 59. ^6) A se vedea, Trib. jud. Cluj, dec. civ. nr. 61/1979, Revista Romana de Drept nr. 7/1979, pag. 53. ^7) C.A. Alba Iulia, dec. civ. nr. 714/1995 cu nota aprobativa de Gr. Giurca si nota explicativa de S. Beligradeanu, Dreptul nr. 6/1996, pag. 226-227. ^8) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 566.

4. Daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat irevocabil pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii

40

4.a) Daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat irevocabil pentru o infractiune privitoare la pricina

Revizuirea poate fi exercitata, pentru acest motiv, doar daca sunt intrunite cumulativ conditiile pe care le analizam in continuare. O prima conditie vizeaza existenta unei hotarari de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului. Aceasta inseamna ca nu se poate invoca drept temei al revizuirii un alt act decat o hotarare penala de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului^1 . Mai mult, ceea ce prezinta interes in civil nu este tragerea la raspundere penala a celui ce a savarsit fapta prevazuta de legea penala, ci faptul ca hotararea se bazeaza pe un material probator care nu corespunde realitatii, ori ca insusi cel care a pronuntat hotararea nu a dat dovada de corectitudine si impartialitate. De aceea, in doctrina si jurisprudenta s-a subliniat ca revizuirea nu va fi admisa decat daca infractiunea savarsita de judecator, martor sau expert a fost determinanta pentru solutia la care s-a oprit instanta a carei hotarare se ataca cu revizuire^2 . A doua conditie a revizuirii pentru motivul analizat este ca hotararea de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului sa fi ramas definitiva. Solutia legii este judicioasa, intrucat atata timp cat hotararea penala de condamnare nu a ramas definitiva faptuitorul se bucura in continuare de prezumtia de nevinovatie. Reluam ideea exprimata de doctrina penala potrivit cu care, prin adoptarea prezumtiei de nevinovatie ca principiu de baza, distinct de celelalte drepturi care garanteaza libertatea persoanei, dreptul la aparare, respectarea demnitatii umane, se produc o serie de restructurari ale procesului penal si a conceptiei organelor judiciare care trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte^3 : - vinovatia se stabileste in cadrul unui proces cu respectarea garantiilor procesuale, deoarece simpla invinuire nu inseamna si stabilirea vinovatiei; - sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face in fiecare etapa a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii si definitive pentru urmatoarea faza a procesului; - pana la adoptarea unei hotarari de condamnare si pana la ramanerea definitiva a acesteia, inculpatul are statutul de persoana nevinovata. Dupa adoptarea unei hotarari definitive de con damnare, prezumtia de nevinovatie este rasturnata cu efecte erga omnes; - hotararea de condamnare trebuie sa se bazeze pe probe certe de vinovatie, iar in caz de indoiala ce nu poate fi inlaturata prin probe, trebuie sa se pronunte o solutie de achitare; - luarea masurilor preventive nu se poate face decat in cazurile strict enumerate si in conditiile stabilite de lege, asigurandu-se caracterul de exceptie a restrangerii libertatilor individului pana la stabilirea deplina a vinovatiei . Prin modificarile aduse Codului prin Ordonanta nr. 138/2000 s-a prevazut ca, in cazul in care, in ambele situatii prevazute la pct. 4 al art. 322 (cand judecatorul a fost condamnat definitiv, ori in cazul inscrisului fals), constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, instanta de revizuire se va pronunta mai intai pe cale incidentala, asupra existentei sau inexistentei infractiunii invocate, urmand ca la judecarea cererii sa fie citat si cel invinuit de savarsirea infractiunii^4 .

41

Asadar, ivirea unor situatii in care urmarirea sau condamnarea nu mai este legalmente posibila nu justifica sub nici o forma concluzia inadmisibilitatii cererii de revizuire, deoarece altfel ar insemna ca erorile judiciare, a caror inlaturare se urmaresc, sa ramana in fiinta, ceea ce este de neconceput. In literatura si practica s-au dat mai multe solutii^5 , dar opinia dominanta este in sensul ca instanta de revizuire este singura indreptatita sa verifice si sa constate, pe cale incidentala, daca s-a savarsit sau nu infractiunea ce se pretinde^6 . Deci, in opinia instantei supreme si a altor autori^7 , in mod indreptatit se apreciaza ca nu se poate admite cererea de revizuire numai pe baza ordonantei date de procuror in temeiul art. 181 C. proc. pen. - care nu poate fi opusa cu putere de lucru judecat -, ci instanta de revizuire trebuie sa administreze nemijlocit probele care duc la o asemenea constatare (evident ca si ordonanta procurorului poate servi ca proba). In fine, revizuirea poate fi exercitata, in temeiul art. 322 pct. 4 C. proc. civ., numai daca judecatorul, martorul sau expertul^8 a fost condamnat definitiv pentru o infractiune in legatura cu pricina. Aceasta conditie a revizuirii este determinata in mod expres chiar de art. 322 pct.4 C. proc. civ. Legea are in vedere orice infractiune in legatura cu solutionarea cauzei, cum ar fi savarsirea infractiunilor de fals, uz de fals, marturie mincinoasa, luare de mita etc. Mai remarcam ca aceasta cerinta nu este suficienta caci legea mai impune si conditia ca judecatorul, martorul sau expertul sa fi "luat parte la judecata".

4.b) Daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii

Ipoteza a doua vizeaza situatia in care hotararea atacata s-a bazat pe un inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii. Prin sintagma "inscris declarat fals" nu trebuie inteles inscrisul despre care partea ar pretinde ca ar fi fals, simpla afirmatie a partii interesate in acest sens nefiind suficienta, ci este necesar ca falsitatea inscrisului sa fie constatata printr-o hotarare judecatoreasca (in principiu, o hotarare penala). In principiu, falsul trebuie sa fie constatat printr-o hotarare penala irevocabila, fara insa a fi necesar ca aceasta sa-1 condamne pe autorul falsului, dar el poate rezulta si dintr-o hotarare civila (concluzie desprinsa din interpretarea literala atat a art. 322 pct. 4 teza II, cat si a art. 324 teza finala C. proc. civ.) ^9 . Totusi, daca datorita unui impediment legal (amnistie, decesul faptuitorului etc.) constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, instanta civila sesizata cu cererea de revizuire se va pronunta, pe cale incidentala, asupra falsului invocat (vezi si art. 184 C. proc. civ.) ^10 .-------------------------- ^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 459. ^2) C.A. Galati, dec. nr. 185/1907, in R. Dimiu, Pandectele alfabetice, pag.424, nr.23; a se vedea si S. Zilberstein, in Justitia Noua nr.2/1962, pag.31; Trib. jud. Bistrita-Nasaud, dec. civ. nr.263/1971, Revista Romana de Drept nr.11/1972, pag.167; S. Ciocoiu, nota la dec. civ. nr.2377/1979 a Trib. jud. Dolj, Revista Romana de Drept nr.3/1981, pag.46-47. ^3) Gr. Gr. Theodoru, Principiul procesual al prezumtiei de nevinovatie, in Studii si cercetari juridice nr. 1/1971, pag. 3; D. Pavel, Consideratii asupra prezumtiei de nevinovatie, in Revista Romana de Drept, nr. 10/1978, pag. 10 si urm.; A. St. Tulbure,

42

Prezumtia de nevinovatie in Constitutia Romaniei si in perspectiva modernizarii legii procesual penale, Dreptul, nr. 9/1993, pag. 48. ^4) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. A V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 388. ^5) A se vedea Trib. reg. Tg. Mures, dec. civ. nr.591/1956, Justitia Noua nr.5/1956, pag.913; Gh. I. Chivulescu, I. V. Socec, Revizuirea in dreptul procesual al R. P. R., Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1961, pag.231-232; S. Zilberstein, Justitia Noua nr.2/1962, pag.37-38; L. Horer, Observatii in legatura cu cererea de revizuire in materie civila invocata pe baza art.322 pct.4 C. proc. civ., Justitia Noua nr.2/1963, pag.77-80: Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 1477/19o2, Culegere de Decizii 1962, pag.330; Trib. jud. Ilfov, dec. civ. nr. 198/1970 cu notele critice I. Militaru si S. Munteanu, Revista Romana de Drept nr.7/I971. pag. 124-131: Trib. jud. Arges, dec. civ. nr. 1527/1977 cu nota critica M.Negoescu, C.Sorescu si nota aprobativa S. Serban, Revista Romana de Drept nr.1/1980, pag.49-53; Trib. Jud. Dolj, dec. civ. nr.2377/1979 cu nota critica S. Ciocoi, Revista Romana de Drept nr.3/1981, pag. 44-46. ^6) Plen. Trib. Supr., dec. nr.4/1964, Culegere de Decizii 1964, pag.264; Trib. Supr., sec. civ., dec. nr.965/1970, Revista Romana de Drept nr.l/1971. pag.153, dec. nr.2072/1979, Culegere de Decizii 1979, dec. nr.884/1980. Culegere de Decizii 1980. dec. nr. 1406/1981, Revista Romana de Drept nr.7/1982, pag.90, dec. nr.2113/1988. Revista Romana de Drept nr.9-12/1989, pag.141-142. ^7) M. Marcu, C.Ciocu, Propuneri "de lege ferenda" in materia revizuirii in procesul civil, Revista Romana de Drept nr.6/1981 pag.49-50. ^8) In doctrina s-a propus ca in categoria persoanelor vizate de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. sa fie inclus si procurorul. A se vedea in acest sens Gh. I. Chivulescu, I. V. Socec, Revizuirea in dreptul procesul al R.P.R., Editura Stiintifica, Bucuresti, 1961, pag. 228; S. Zilberstein, Aspecte ale revizuirii in procesul civil, in Justitia Noua nr. 2/1962, pag. 31-32. ^9) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 569. ^10) Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 468/1967, Revista Romana de Drept nr.6/1967, pag. 168 si sec. civ., dec. nr.846/1975, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag.396, dec. nr. 1814/1978, Revista Romana de Drept nr.3/1979, pag.61.

5. Daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a revizuit hotararea unei instante penale sau administrative pe care ea s-a intemeiat

5.a.) Prima ipoteza se refera la descoperirea de inscrisuri doveditoare, deci cand partea care a pierdut procesul dovedeste existenta unor inscrisuri care au fost retinute de partea adversa sau care nu au putut fi prezentate dintr-o imprejurare mai presus de vointa ei. Pentru a se putea invoca acest motiv si a se admite cererea de revizuire, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii^1 :

43

- partea interesata sa prezinte un inscris nou, care nu a fost folosit in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata. Deci, in masura in care inscrisul a facut obiect de cercetare si era cunoscut de instanta, acesta nu mai poate fi considerat inscris nou^2 . In plus, inscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercita calea de atac, iar nu sa se pretinda instantei sa-l administreze din oficiu; Subliniem ca legea are in vedere doar un singur mijloc de proba, respectiv acela al inscrisurilor, iar nu si declaratiile de martor^3 chiar luate in forma autentica, marturisirea sau rapoartele de expertiza. In practica s-au respins cererile de revizuire intemeiate pe expertiza nu pentru ca aceasta nu se incadreaza, ca mijloc de proba, in categoria inscrisurilor, ci pentru ca s-a efectuat dupa pronuntarea hotararii atacate. Revizuirea nu este admisibila nici in temeiul unui inceput de dovada scrisa, deoarece presupune completarea cu martori si prezumtii . Pentru determinarea notiunii de "inscrisuri" instanta suprema a emis solutii^5 . S-a decis ca ordonanta sau rezolutia de scoatere de sub urmarire penala poate constitui un inscris doveditor in sensul art.322 pct.5, insa trebuie indeplinite si celelalte conditii la care ne referim in text^6 .

- inscrisul sa aiba forta probanta prin el insusi, fara sa fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de proba. Revizuirea nu este admisibila nici in temeiul unui inceput de dovada scrisa, deoarece acesta presupune completarea cu martori si prezumtii; Intr-adevar, inceputul de dovada scrisa cere indeplinirea a trei conditii^7 : a) sa existe o scriptura (scriere). Este considerata ca atare orice fel de scriere, insemnari, note, declaratii extrajudiciare, chitante care atesta primirea unei sume de bani etc. O copie la indigo sau o fotocopie nu pot fi considerate un inceput de dovada scrisa deoarece pot ascunde o frauda^8 . b) scriptura sa emane de la partea careia i se opune - conditie care este indeplinita daca inscrisul este scris in intregime de catre parte, chiar daca nu este semnat^9 . c) ea sa faca demn de crezare faptul pretins. Daca nu face demn de crezare faptul pretins, inscrisul nu isi pierde valoarea probatorie. Scrierea se poate referi si la un fapt conex din care se pot trage concluzii privitoare la existenta faptului pretins. In plus, s-a decis in practica judecatoreasca^10 faptul ca inscrisul emanand de la partea careia i se opune si care, desi nu atesta existenta unei obligatii a acesteia, este totusi de natura sa o faca verosimila constituie un inceput de dovada scrisa. Refuzul de a raspunde la interogatoriu sau raspunsul fragmentar poate constitui un inceput de dovada scrisa^11 . Existand inceput de dovada, este admisibila proba cu martori, prin derogare de la art.1191 Cod civil, cat priveste dovada actelor juridice^12 .

- inscrisul invocat sa fi existat la data cand a fost pronuntata hotararea ce se cere a fi revizuita^13 . Ca urmare, nu se poate cere revizuirea unei hotarari pe baza unor inscrisuri aparute dupa pronuntarea acesteia, textul referindu-se exclusiv la situatia in care inscrisul exista in momentul judecarii pricinii finalizate prin hotararea atacata, concluzie desprinsa din imprejurarea ca art. 322 pct. 5 teza 1 C. proc. civ. vorbeste de descoperirea inscrisului care a fost retinut de adversar sau care nu a putut fi infatisat dintr-o cauza mai presus de vointa partii interesate. Aceasta cerinta este esentiala, deoarece altfel un proces definitiv castigat ar putea fi supus revizuirii pe baza de acte si dovezi posterior confectionate si autoritatea de lucru

44

judecat ar deveni iluzorie^1 . Si in legatura cu aceasta conditie insa instanta suprema a dat o interpretare mai larga, apreciind ca este indeplinita chiar daca inscrisul poarta o data ulterioara pronuntarii hotararii a carei revizuire se solicita, cu conditia insa sa se refere la situatii atestate de alte inscrisuri preexistente^15. In practica judiciara s-a aratat^16 ca nu constituie motiv de revizuire descoperirea oricaror acte, ci numai a acelora retinute de partea potrivnica sau a celor ce nu au putut fi produse datorita fortei majore. Forta majora se defineste ca fiind o imprejurare de origine externa, cu caracter exceptional, care este absolut imprevizibila si inevitabila. Pentru ca un eveniment sau o imprejurare sa fie calificate caz de forta majora este necesar sa indeplineasca urmatoarele trei conditii^17 : sa fie externa, imprevizibila si inevitabila (irezistibila). Cu titlu de exemplu, poate sa constituie forta majora un eveniment natural sau de alta natura, cum ar fi o catastrofa naturala, un cutremur, o inundatie, o ploaie torentiala, un incendiu catastrofal, o conflagratie - in masura in care sunt intrunite conditiile pe care le-am specificat mai sus. Dupa cum s-a aratat intr-o decizie a Tribunalului Suprem^18 , "in cazul unor alunecari de teren frecvente, susceptibile deci de a fi prevazute, urmarile lor pagubitoare pot fi prevenite si evitate: Astfel, daca se invedereaza puternica probabilitate a producerii unei alunecari de teren, caracterul imprevizibil al fenomenului se inlatura". Cu alte cuvinte, atunci cand anumite rezultate pagubitoare pot fi cunoscute si evitate, dar nu au fost evitate, nu ne aflam intr-un caz de forta majora. Nu este insa mai putin adevarat ca insasi calificarea ca "forta majora" a unor situatii sau fenomene este relativa: ceea ce astazi este de neinvins, maine poate fi stapanit de om^19 . Aprecierea invincibilitatii imprejurarii se realizeaza in abstracto, avand in vedere conditia si posibilitatea unei persoane capabile, care depune diligenta si prudenta maxima de care este in stare^20 . Aprecierea caracterului de forta majora a unei situatii trebuie sa se faca in conformitate cu prevederile legale. Nu poate fi admisa cererea de revizuire in cazul in care actul exista si putea fi procurat sau cand inscrisul se afla la parte si a omis sa-1 depuna^21 . Au existat si solutii discutabile, cand inscrisul putea fi procurat la data judecatii si totusi revizuirea s-a admis, instanta apreciind ca este suficienta descoperirea unui inscris nou^22 , sau s-a admis gresit revizuirea, pe motiv ca salariata se afla in concediu si actul nu a putut fi produs in instanta^23 .

- inscrisul nu a putut fi invocat in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata, fie pentru ca a fost retinut de partea potrivnica, fie dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor. Nu intereseaza daca retinerea inscrisului de catre partea adversa a fost intentionata sau involuntara^24 . Din interpretarea literala a art. 322 pct. 5 teza I si a art. 324 pct. 4 C. proc. civ. (care se refera la "descoperirea" inscrisului), mai rezulta ca este necesar ca revizuientul sa nu fi cunoscut faptul retinerii inscrisului de catre adversar in momentul judecarii fondului; in caz contrar, el ar fi putut uza de prevederile art. 172 C. proc. civ. Cat priveste imprejurarea mai presus de vointa partii, aceasta urmeaza a fi apreciata de instanta de revizuire, insa partea interesata trebuie sa o dovedeasca;

45

- inscrisul sa fie determinant, in sensul ca, daca ar fi fost cunoscut de instanta cu ocazia judecarii fondului, solutia ar fi fost alta decat cea pronuntata^25 . Cu alte cuvinte, hotararea desfiintata sau modificata trebuie sa fi avut un rol determinant in pronuntarea hotararii a carei retractare se urmareste, adica sa fi constituit chiar suportul ei probator . Mai recent instanta suprema s-a oprit la o alta formulare a conditiei si anume "inscrisul trebuie sa aiba o importanta deosebita, daca nu chiar hotaratoare, pentru dezlegarea pricinii". In masura in care din considerentele hotararii atacate rezulta ca aceasta se mentine pe simple temeiuri de drept, indiferent de actele noi descoperite, cererea de revizuire trebuie respinsa^27 . Din analiza acestor conditii de admisibilitate, reiese ca sfera de aplicare a revizuirii pentru inscrisuri noi este foarte limitata. Daca una din conditiile aratate mai sus nu este indeplinita, cererea de revizuire urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila, iar nu ca nefondata^28 . Spre exemplu, am aratat ca inscrisul trebuie sa fi existat la data judecatii. Prin urmare, orice alte inscrisuri aparute dupa pronuntarea hotararii, indiferent care ar fi natura acestora, nu pot constitui temei pentru exercitarea unei cereri de revizuire^29 . Cu toate acestea, o interpretare mai larga, care depaseste limitele textului, intalnim in unele solutii ale instantei supreme, care a decis ca o hotarare judecatoreasca intervenita dupa solutionarea litigiului in fond poate fi considerata in anumite situatii ca act nou, care sa poata fi invocat intr-o cerere de revizuire si anume atunci cand acea hotarare a fost obtinuta pe baza unei cereri introdusa inainte de solutionarea definitiva a litigiului in care se cere revizuirea. Intr-o atare situatie, apreciaza instanta suprema^30 , hotararea invocata ca act nou nu putea fi infatisata in acel litigiu, intrucat nu era in putinta partii sa determine pronuntarea ei la o data anterioara, spre a fi in masura a se servi de ea. In doctrina s-au manifestat rezerve fata de sustinerea ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi considerata niciodata act nou in raport de art.322 pct.5, din moment ce, din punct de vedere probator, hotararea reprezinta inscris autentic^31 . De asemenea, in unele decizii ale instantei supreme se poate intalni o interpretare mai larga, dar in alt sens, admitandu-se ca sunt situatii in care pot fi invocate in revizuire si inscrisuri inexistente in momentul pronuntarii hotararii atacate. Astfel, s-a decis ca o hotarare judecatoreasca intervenita dupa solutionarea litigiului in fond poate fi invocata intr-o cerere de revizuire, ca act nou, daca a fost obtinuta pe baza unei cereri introduse inainte de solutionarea definitiva a litigiului in care se cere revizuirea, hotararea respectiva neputand fi infatisata in acel litigiu, intrucat nu era in putinta partii sa determine pronuntarea ei la o data anterioara. De asemenea, instanta suprema a mai statuat ca, in cazul in care paternitatea a fost stabilita pe baza unui act de expertiza medico-legala, hotararea poate fi revizuita pe baza unui nou aviz de interpretare corecta din punct de vedere stiintific, efectuata ulterior si care nu a putut fi invocata in litigiu, deoarece nu era cunoscuta eroarea de ordin stiintific din actul initial de expertiza. in ce ne priveste, fata de redactarea actuala a textului de lege, in doctrina s-a considerat ca aceste doua solutii trebuie primite cu multa rezerva^32 .

Subliniem ideea subinteleasa ca inscrisul invocat ca temei al revizuirii trebuie prezentat de partea care exercita aceasta cale extraordinara de atac. Aceasta cerinta nu este prevazuta in mod expres de lege, dar ea rezulta implicit din faptul ca partea trebuie sa faca dovada imposibilitatii de a fi prezentat inscrisul in fata instantei a carei hotarare se

46

ataca. De aceea si doctrina noastra se pronunta in sensul ca o atare conditie este indispensabila^33 .-------------------------- ^1) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 570-571; V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996; Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 388-389. ^2) CS.J., sec. civ., dec. nr. 1512/1992, Culegere de Decizii 1990-1992. pag.302 si dec. nr.394/1995, Culegere de Decizii 1995, pag. 127. ^3) Trib. reg. Brasov, dec. civ. nr. 1426/1955, Legalitatea Populara nr.5/1955, pag.551; Trib. reg. Cluj, dec. civ. nr.4444/1955 cu nota D. Barbieru, Justitia Noua nr.4/1956, pag.635. ^4) I. Stoenescu, Aspecte ale revizuirii in procesul civil, J.N. nr. 2/1962, pag.25. ^5) A se vedea si Plen. Trib. Supr., dec. de indr. nr.X/1953, pct. 1 si 2, in Indreptar interdisciplinar, pag.333 ^6) Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1486/1983, Culegere de Decizii 1983, pag. 164 si dec. nr. 1041 /1976, Culegere de Decizii 1976, pag.260 ^7) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Editura National, Bucuresti, 1997, pag. 193. ^8) Tribunalul Suprem, col. civ., dec. nr. 1055/1961, in Justitia Noua nr. 7/1962, pag. 135-137. ^9) Tribunalul Suprem, col. civ., dec. nr. 1260/1965, in Justitia Noua nr. 3/1966, pag. 158. ^10) Tribunalul Judetean Brasov, decizia civila nr. 1575/1981, in Revista Romana de Drept nr. 11/1982, pag. 65. ^11) Tribunalul Suprem, dec. de indrumare nr. 3/1956, in Indrumar interdisciplinar, pag. 309-311. ^12) Romul Petru Vonica, Dreptul contractelor comerciale, Editura Holding Reporter, 1999, pag.102 ^13) A se vedea Gh. I. Chivulescu, I. V. Socec, Revizuirea in dreptul procesual al R. P. R., Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1961, pag.241-243; C.S.J.. sec. civ., sec. nr. 371/l995,Culegere de Decizii 1995, pag.125; Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 951/1961, Justitia Noua nr.5/1962, pag. 137 si sec. civ., dec. nr. 99/1981, Revista Romana de Drept nr.9/1981, pag.68, precum si Trib. pop. rai. Gura Humorului, sent. civ. nr. 1327/1957 cu nota V. Pata, Justitia Noua nr.5/1958, pag.911; I. Barbulescu, nota critica la sent.civ.nr.5141/1958 a Trib. pop. oras Arad, Legalitatea Populara nr.8/1960. pag.129; Trib. jud. Satu Mare, dec. civ. nr.458/1971, Revista Romana de Drept nr.7/l972,p.l55;Trib. jud. Maramures, dec. civ. nr.215/1977.Revista Romana de Drept nr. 12/19 77, pag.48; Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr.404/1980, Revista Romana de Drept nr.1/1981, pag.67; Trib. Jud. Maramures, dec. civ. nr.778/1988, Revista Romana de Drept nr.11/1988, pag.76; C. A. Brasov', dec. nr.253/R/1994, in Culegere.... pag.56, nr.28. ^14) Cas. III, dec. nr. 98/1934, Codul 1944, pag.133, nr.7. ^15) C.S.J., sec. civ., dec. nr. 470/1990, Dreptul nr. 1/1991, pag.67. ^16) Cas. III, dec. nr. 98/!934, Codul 1944, pag.133, nr.6. ^17) Liviu Pop, Teoria generala a obligatiilor, Editura Lumina Lex, 1998, pag. 370.

47

^18) Tribunalul Suprem, sectia civila, dec. nr. 1096/12.07.1978, in Revista Romana de Drept nr. 1/1979, pag. 55. ^19) Sanda Ghimpu, Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii, Tratat, vol. I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, pag. 317. ^20) Alexandru Ticlea, Contractul individual de munca, Editura Lumina Lex, 2003, pag. 350. ^21) C A. Galati dec. civ. nr.390/1994, Sinteza 1994, pag. 109, nr.64. ^22) vezi Trib jud. Sibiu, dec. civ. nr. 169/1991, Dreptul nr.7/1992, pag.60. ^23) vezi Trib. jud. Suceava, sec. civ., dec. nr.1333/1992. Dreptul nr.2/1993, pag.70. ^24) I. Stoenescu, Aspecte ale revizuirii in procesul civil, J.N. nr. 2/1962, pag.27. ^25) Cas. III, dec. nr. 632 bis/1924, in R.Dimiu, Pandectele alfabetice, pag. 424, nr.19; Trib. Supr., col. civ., dec. nr.666/1955, Legalitatea Populara nr.3/1955, pag.309, completul de jud. , dec. nr. 1/1977, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1975-1980, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1982, pag.311 si sec. civ., dec. nr. 226/1987, Revista Romana de Drept nr.9/1987, pag.78. ^26) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 462-463. ^27) Cas. III, dec. nr. 1311/1925, in R. Dimiu, Pandectele alfabetice, pag.424, nr.21. ^28) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 390. ^29) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 460-461. ^30) Trib. Supr.. sec. civ., dec. nr.1716/1974, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag.396. dec. nr. 793/1985, Culegere de Decizii 1985, pag.219 si dec. nr. 1592/1988. Revista Romana de Drept nr.3/1989, pag.74. ^31) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 442.. ^32) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 571. ^33) I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 380; V. M. Ciobanu, in Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, pag. 444; I. Les, Comentariile Codului de procedura civila, vol. II, pag. 154.

6. Daca statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, disparutii, incapabilii sau cei pusi sub curatela nu au fost aparati de loc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa-i apere

Constatam ca legea se refera la un cerc de persoane juridice si de persoane fizice precis determinate, astfel ca o extindere a dispozitiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ. peste limitele sale nu poate fi justificata^1 . Spre exemplu, s-a decis ca nu se poate admite revizuirea pe acest motiv cand minorul, in timp ce procesul era in curs, a devenit major^2 .

48

Pe de alta parte, textul mentionat este incident in doua situatii strict determinate: lipsa totala de aparare sau apararea cu viclenie a persoanelor anterior mentionate. a) Revizuirea este admisibila daca se constata lipsa totala de aparare, indiferent de cauza care a dus la aceasta situatie, deci chiar si in cazul unei lipse nejustificate a aparatorului. In schimb, cererea de revizuire urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila daca s-a facut apararea in scris, printr-un memoriu depus la dosar, ori in cazul unei aparari incomplete sau gresite^3 .Prima ipoteza - lipsa totala de aparare - implica neacordarea asistentei juridice necesare in cazul persoanelor fizice si juridice determinate de art. 322 pct. 6 C. proc. civ. In aceasta ipoteza revizuirea poate fi exercitata indiferent de motivul pentru care apararea partii nu s-a realizat. Revizuirea nu poate fi solicitata insa in cazul in care partile au fost aparate in proces, dar apararea formulata de aparatorii lor a fost incompleta sau gresita. In acest caz nu se poate sustine ca instanta a pronuntat hotararea fara a fi avut cunostinta de apararea partii si deci cererea de revizuire este inadmisibila . Aceeasi solutie se impune si in cazul unei aparari incomplete sau gresite^5 . b) In ce priveste apararea cu viclenie ea trebuie sa provina de la cei insarcinati sa apere pe revizuent si sa constea in manopere dolosive care au determinat in mod evident, pierderea procesului^6 .-------------------------- ^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 462. ^2) Cas. I, dec. nr. 650/1938, Codul 1944. pag.133, nr.6. ^3) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 572. ^4) Cas. I, dec. nr. 332/1937, Codul 1944, pag.133, nr.8; Trib. Supr., completul de jud. , dec. nr. 25/1979, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1975-1980, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1982, pag. 312. ^5) In sensul ca o aparare gresita ar justifica revizuirea, vezi Curtea Craiova, sec. civ., dec. nr. 621/1949, Justitia Noua nr.1/1950, pag. 111. ^6) Gh. I. Chivulescu, I. V. Socec, Revizuirea in dreptul procesual al R. P. R., Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1961, pag.255.

7. Daca exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate

Daca din diferite motive partea interesata nu a invocat exceptia puterii lucrului judecat (si nici procurorul sau instanta din oficiu) situatia creata poate fi inlaturata pe calea extraordinara a revizuirii. De aceea, in termeni semnificativi s-a spus ca revizuirea pentru contrarietate de hotarari reprezinta "constatarea cu intarziere a autoritatii lucrului judecat"^1 .

Revizuirea in temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibila doar daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii^2 : a) Existenta unor hotarari judecatoresti definitive. Revizuirea poate fi exercitata numai cu conditia ca hotararile potrivnice sa fie definitive si ele sa fie pronuntate de instante

49

care fac parte din sistemul organelor judiciare, iar nu si in cazul in care una dintre hotarari a fost pronuntata de un organ administrativ cu atributii jurisdictionale^3 . b) Hotararile judecatoresti in cauza trebuie sa fie potrivnice. Prin hotarari potrivnice trebuie sa intelegem acele hotarari care, in dispozitivul lor, cuprind masuri care nu se pot aduce la indeplinire. Se cere sa fie vorba de hotarari definitive contradictorii, chiar daca prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii; daca hotararile nu sunt contradictorii, deci s-a pronuntat in ambele cereri aceeasi solutie, revizuirea nu este admisibila. Daca va fi cazul, debitorul se va opune la executarea celei de-a doua hotarari pe calea contestatiei la executare^4 . O atare contrarietate subzista si in cazul in care prin una din hotarari instanta nu s-a pronuntat asupra fondului cauzei, ci a respins actiunea pe baza unei exceptii peremptorii. Totusi in jurisprudenta noastra s-a decis in mod intemeiat ca revizuirea este inadmisibila in cazul in care una dintre hotarari este pronuntata in baza unei cereri de ordonanta presedintiala. intr-adevar, ordonanta presedintiala are ca obiect numai luarea unor masuri vremelnice, astfel ca prin ea nu se dezleaga fondul cauzei, iar asupra unor asemenea masuri se poate reveni in acelasi cadru procesual^5 . Potrivit art. 322 pct.7 alin.2 motivul poate fi invocat si in cazul in care hotararile definitive sunt date de instante de recurs. Pe de alta parte, se pune problema daca motivul poate fi invocat in cazul in care contrarietatea exista intre o hotarare a instantei judecatoresti si hotararea unui alt organ de jurisdictie. Initial s-a raspuns negativ, pentru ca ulterior sa se decida ca revizuirea este admisibila. S-a decis insa ca nu este admisibila revizuirea daca se invoca contrarietatea intre o ordonanta presedintiala si o hotarare pronuntata potrivit procedurii de drept comun. Au existat si discutii in legatura cu revizuirea in ipoteza in care contrarietatea exista intre o hotarare civila si o hotarare penala^6 . S-a decis ca pentru a se putea formula revizuirea pentru acest motiv, contrarietatea trebuie sa existe intre dispozitivele celor doua hotarari, iar nu intre considerente^7 . Revizuirea pentru acest motiv poate fi solicitata si in cazul in care hotararile potrivnice sunt pronuntate de instantele de recurs.

c) Existenta triplei identitati de parti, obiect si cauza. Conditia enuntata este fundamentala, caci finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autoritatii lucrului judecat. Reamintim astfel ca: c1) art. 1201 C. civ. pretinde ca judecata sa aiba loc "intre aceleasi parti, facute de ele sau contra lor in aceeasi calitate". Acest text evoca, astfel cum judicios s-a remarcat, un principiu juridic, logic si moral^8 . Este vorba aici de aplicatiunea principiului relativitatii lucrului judecat. Acest principiu reprezinta o transpunere pe plan procesual a unui cunoscut principiu de drept civil si in conformitate cu care conventiile n-au efect decat intre partile contractante (art. 973 C.civ.). Cele doua parti constituie elementul subiectiv al actiunii, iar fara ele activitatea judiciara nici nu poate fi intretinuta^9 . Dar conditia identitatii partilor pentru existenta lucrului judecat are in vedere nu prezenta lor fizica la proces, ci prezenta juridica, adica participarea la proces in nume propriu sau in calitate de reprezentant^10 .

50

c2) conceptul de obiect al actiunii civile se raporteaza la pretentia afirmata in justitie, adica la ceea ce se pretinde de reclamant prin cererea de chemare in judecata, adica plata unei sume de bani, predarea unui bun mobil sau imobil^11 . In sens mai larg, obiect al procesului il constituie ceea ce partile inteleg sa supuna judecatii, ceea ce ele pretind ca judecatorii sa verifice, sa aprecieze, sa constate, sa judece. Deci, actiunea aduce in discutie o problema de fapt si o problema de drept, pe care judecatorii sunt chemati sa le rezolve prin hotarare judecatoreasca^12 , tocmai pentru a asigura protectia dreptului subiectiv. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca obiectul din cea de-a doua actiune sa fie identic. Acest lucru se poate verifica prin raportarea statuarilor cuprinse in dispozitivul hotararii cu obiectul determinat in cea de-a doua actiune. Asa fiind, daca se reclama un obiect pe baza unui contract de imprumut, iar apoi invocandu-se un contract de vanzare, nu exista identitate de cauza^13 . Instanta suprema a decis ca exista identitate de obiect chiar daca aceasta este diferit formulat in cele doua cereri, cand rezulta ca scopul final al reclamantului este acelasi^14 .

c3) cauza este un element-conditie a actiunii civile ce raspunde la intrebarea: pentru ce se judeca partile? ^15 . Cauza nu se confunda cu dreptul subiectiv, dar nici cu mijloacele de dovada ale faptelor pe care reclamantul isi intemeiaza pretentiile. Ea rezida in fundamentul juridic al actiunii si se materializeaza practic, astfel cum sustin si alti autori^16 in "situatia de fapt calificata juridic". Ca sa dam un exemplu, intr-o cerere de revendicare in materie civila obiectul il constituie bunul revendicat si dreptul de proprietate asupra acelui bun, cauza actiunii fiind reprezentata de detinerea abuziva a bunului de catre parat si vointa de a face ca aceasta detinere sa inceteze, cauza cererii de chemare in judecata o reprezinta vanzarea-cumpararea^17 . Este limpede ca, cauza actiunii (causa petendi) nu este acelasi lucru cu cauza raportului juridic sau a obligatiunii puse in discutie (causa debendi), aceasta din urma constituind fundamentul dreptului invocat de cel ce formuleaza pretentia. Altfel spus, cauza dreptului (causa debendi) constituie cauza cererii de chemare in judecata, iar nu a actiunii civile in totalitatea ei. De exemplu, in cazul in care se revendica un bun de la o persoana, cauza actiunii o constituie detinerea abuziva a bunului de acea persoana si vointa de a face ca aceasta detinere sa inceteze, stabilindu-se o stare corespunzatoare dreptului pretins, iar cauza cererii de chemare in judecata poate fi contractul, uzucapiunea, succesiunea etc^18 . Aceasta cauza a cererii de chemare in judecata - temeiul juridic - poate fi pusa in discutia partilor de catre instanta, intereseaza institutia puterii lucrului judecat si a litispendentei, iar nu cauza actiunii^19 . Conditiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt totusi indeplinite in acele cazuri in care solutiile contradictorii au fost pronuntate in aceeasi cauza pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de caile de atac exercitate de parti^20 .

d) In cel de-al doilea proces sa nu se fi invocat exceptia puterii lucrului judecat, sau daca a fost ridicata, aceasta sa nu fi format obiect de dezbatere. S-a aratat^21 ca aplicarea consecventa a principiului puterii lucrului judecat confera judecatorului posibilitatea de a "invoca si din oficiu existenta lucrului judecat intr-o cauza ce-i vine spre solutionare, chiar daca partea angajata in noul proces nu ridica sau nu vrea

51

sa se prevaleze de hotararea anterioara. Nu se poate face analogie cu situatia in care partea care a obtinut cistig de cauza renunta la executarea, inauntrul termenului de prescriptie, a hotararii pe care o obtinuse, aceasta renuntare fiind o remitere de datorie". Cu privire la autoritatea de lucru judecat instantele au statuat intr-o serie de decizii-jalon, dintre care selectam urmatoarele: - Daca reclamantul care a pierdut procesul introduce o noua actiune prin care cheama in judecata, alaturi de fostul parat, un al doilea parat, paratii pot invoca autoritatea lucrului judecat din prima hotarare^22 . - Nu este necesar ca obiectul sa fie formulat identic in ambele actiuni^23 . - Nu intereseaza faptul ca scopul nu este acelasi^24 . - Nu exista identitate de cauza intre actiunea petitorie si actiunea posesorie^25 . - Nu exista putere de lucru judecat cu privire la un capat de cerere pe care prima hotarare nu l-a rezolvat. Hotararea de anulare a unei actiuni ca netimbrata nu are efect de lucru judecat^26 . - Nu exista putere de lucru judecat atunci cand hotararea definitiva constata nulitatea actului de instrainare pentru ca nu intruneste o anumita cerinta imperativa a legii, iar actiunea ulterioara se refera la rezolutiunea promisiunii de vanzare sinalagmatica, rezultand din acelasi act, pe motiv ca vanzarea nu s-a realizat din culpa celeilalte parti contractante, intrucat nu exista identitate de obiect si cauza^27 . - Cand ambele actiuni au acelasi obiect, adica daune, faptul ca in a doua actiune cuantumul daunelor este diferit, prin aceasta nu se poate spune ca s-a schimbat obiectul actiunii, astfel incat exista autoritate de lucru judecat^28 . - Autoritatea de lucru judecat poate exista nu numai in ce priveste fondul pricinii, ci si cu privire competenta instantei daca aceasta a facut obiectul judecatii si daca hotararea data a ramas definitiva, fie prin epuizarea cailor de atac, fie prin nefolosirea lor^29 .

Cum spuneam, conditia este ca in cel de-al doilea proces sa nu se fi invocat exceptia puterii lucrului judecat, sau daca a fost ridicata, aceasta sa nu fi format obiect de dezbatere. Daca exceptia a fost respinsa partea interesata se poate plange doar pe calea recursului, iar nu a revizuirii. Intr-adevar, daca s-ar admite ca cererea de revizuire este admisibila in orice imprejurare ar insemna sa se nesocoteasca puterea de lucru judecat a celei de-a doua hotarari, ceea ce este contrar finalitatii urmarite de lege^30 . Doctrina a mai specificat ca trebuie ca hotararile sa fie pronuntate in dosare diferite. Revizuirea nu se poate cere pentru contrarietate de hotarari pronuntate in acelasi proces, spre exemplu, daca dupa casarea unei hotarari, rejudecandu-se fondul sau declarandu-se un al doilea recurs (impotriva hotararii date in fond dupa casare) se revine asupra solutiei pronuntate in primul recurs^31 .-------------------------- ^1) V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 352. ^2) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 463-464. ^3) A se vedea in acest sens Trib. Suprem, col. civ. dec. nr. 1446/1962, in Culegere de Decizii 1962, pag. 336.

52

^4) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 573. ^5) Trib. Suprem, s. civ. dec. nr. 699/1970 Culegere de Decizii 1970, pag. 249. ^6) vezi O. Gidei, Consideratii asupra revizuirii unor hotarari definitive potrivnice, Revista Romana de Drept nr.9/1980, pag.19-22. ^7) Trib. Supr., col. civ., dec. nr.719/1968, CD. 1968. p.225; Trib. Jud. Cluj, dec.civ. nr.693/1989. Dreptul nr. 1-2/190, p. 139. ^8) I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 93. ^9) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 109. ^10) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 234. ^11) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 110-111. ^12) E. Herovanu, Principiile procedurii judiciare, Institutul de arte grafice "Lupta", Bucuresti, 1932, vol. I, pag. 202-204. ^13) N. Volonciu, Tratat de Procedura penala. Partea generala, Ed. Paidea, 1996, pag. 247. ^14) A se vedea V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, 1997, pag. 275. ^15) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 111. ^16) A se vedea in acest sens P. Vasilescu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. III, 1939, pag. 726 ^17) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, 1997, pag. 276. ^18) V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag.263. ^19) A se vedea si P. Vasilescu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, 1939, pag. 217-218. ^20) C. S. J., s. cont. adm., dec. nr. 4155 din 3 decembrie 2000, in B. J. C. D. 2000, pag. 1015. ^21) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 526. ^22) Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 1160/1960, Culegere de Decizii1960. ^23) Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 242/1955, Culegere de Decizii1955, vol. 2, pag. 215 ^24) Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 432/1962, Justitia Noua nr. 10/1963, pag. 161 ^25) Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 816/1955, Culegere de Decizii 1955, vol. 2, pag. 230 ^26) Trib. Suprem col. civ., dec. nr. 780/1955, Culegere de Decizii 1955, vol. 2, pag. 135 ^27) Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 118/1958, Legalitatea Populara nr. 6/1958, pag. 110. ^28) Cas., 13 iunie 1911, Buletinul Curtii de Casatie 1911, pag. 819. ^29) Cas. I, 14 octombrie 1924, Jurisprudenta generala 1925, nr. 387.

53

^30) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 464. ^31) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 573.

8. Daca partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa

Cele doua conditii sunt cerute cumulativ, astfel incat daca una din ele lipseste revizuirea nu poate fi primita^1 . Imprejurarea mai presus de vointa partii care este invocata in sprijinul cererii de revizuire se apreciaza de catre instanta. Intr-o speta, instanta suprema a decis ca perioada dupa internarea in spital in care partii i s-a recomandat tratament n-ar putea fi considerata in nici un o imprejurare mai presus de vointa sa. Totusi, in alte decizii s-a circumstantiat solutia, fata. de particularitatile cauzei si de caracteristicile bolii psihice de care suferea partea. In orice caz, s-a decis ca neprezentarea la judecata, chiar si din cauze obiective, nu constituie motiv de revizuire^2 . Intr-un caz instanta a decis ca nu exista forta majora si revizuirea nu este admisibila chiar daca autovehiculul cu care se deplasa partea spre sediul instantei a avut un accident, din moment ce ea nu a fost ranita si putea sa se deplaseze cu un alt mijloc ori sa instiinteze instanta prin telefon sau telegrama^3 ; aceeasi solutie s-a dat in caz de neprezentare din cauza timpului nefavorabil^4 .-------------------------- ^1) Trib. Supr., sec. civ.,. dec. nr. 1299/1970,in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 389. ^2) Trib. Supr., col. civ., dec. nr.1632/1962, Justitia Noua nr.l2/1963, pag.171. ^3) Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr.291/1984, Revista Romana de Drept nr.7/1984, pag.58. ^4) C. A. Galati, dec. civ. nr.467/R/1995, Sinteza 1995, pag. 142, nr.76

Termenul de revizuire

Potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este - in principiu - de o luna^1 si se va socoti^2 : - in cazurile prevazute de art. 322 pct. 1, 2 si 7 alin. (1), de la comunicarea hotararii definitive, iar cand hotararile au fost date in instanta de recurs dupa evocarea fondului, de Ia pronuntare; pentru hotararile prevazute la pct. 7 alin. (2), de la pronuntarea ultimei hotarari; - in cazul prevazut de art. 322 pct. 3, de la cel din urma act de executare. Textul are in vedere ultimul act de executare savarsit in procedura concreta de executare silita pornita de creditor pentru recuperarea bunului la a carui predare a fost obligat debitorul prin hotarare, deci un act material de urmarire din cadrul executarii silite directe;

54

- in cazul prevazut de art. 322 pct. 4, din ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori de hotararea care a declarat fals inscrisul. Daca nu exista o astfel de hotarare, termenul curge de la data cand partea a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data procedurii acestora; - in cazurile prevazute de art. 322 pct. 5 din ziua in care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca, ori, dupa caz, din ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere; - in cazurile prevazute de art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotararii definitive catre stat ori catre celelalte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica. Textul nu acopera situatia in care se ataca hotararea unei instante de recurs, deoarece o astfel de hotarare nu se mai comunica. S-a aratat ca pentru o astfel de ipoteza, termenul de o luna trebuie socotit de la pronuntare; in cazul disparutilor si al incapabililor, termenul de revizuire este de 6 luni si curge de la intoarcerea disparutului, respectiv de la dobandirea capacitatii; - in cazul prevazut de art. 322 pct. 8, termenul de revizuire este de 15 zile si se socoteste de la incetarea impiedicarii^3 .

Si in materia revizuirii se poate solicita repunerea in termen. Repunerea in termen^4 este posibilitatea pe care o are instanta de a inlatura decaderea partii, atunci cand constata ca au existat motive obiective care au impiedicat-o sa introduca actul procedural in termenul legal, in dreptul material, art. 19 al decretului nr. 167/1958 da acest drept instantei pentru a inlatura prescriptia dreptului la actiune. Textul cere numai o "justificare temeinica", dar nu un caz de forta majora, aceasta potrivit art. 15, avand un efect mai energic, anume suspendarea prescriptiei^5 . Deci, partea care a fost decazuta din dreptul de a exercita o cale de atac sau de a indeplini un alt act de procedura, va trebui sa solicite instantei repunerea in termen, dovedind ca a fost impiedicata de o imprejurare mai presus de vointa ei. Spre exemplu, s-a decis ca neglijenta manifestata de prepusul recurentei, prin inregistrarea corespondentei dupa 3 zile de la primirea ei nu poate constitui o imprejurare de impiedicare a introducerii in termen a recursului, mai presus de vointa parti. Prin aceeasi cerere si in acelasi termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, partea va solicita repunerea in termen si va formula si calea de atac sau va cere incuviintarea indeplinirii altui act de procedura. Asupra repunerii in termen se va pronunta instanta competenta sa solutioneze calea de atac ori sa indeplineasca actul de procedura cu privire la care a operat decaderea. Astfel, cererea de repunere in termenul de recurs, se va judeca de catre instanta de recurs, desi, potrivit art.302 C. proc. civ., cererea de recurs se depune, sub sanctiunea nulitatii, la instanta a carei hotarare se ataca^6 . In practica judiciara s-a ridicat problema de a sti care este instanta in drept sa solutioneze cererea de repunere in termen. Pornindu-se de la prevederea art. 302 c. proc. civ. potrivit careia recursul se depune la instanta de fond, unele instante au considerat ca aceasta instanta ar fi competenta sa rezolve cererea de repunere in termenul de recurs. Solutia este evident gresita. Repunerea in termen reprezinta un incident procedural care nu poate fi decat de competenta instantei care va solutiona cererea cu privire la care

55

partea va fi repusa in termen. Astfel, cererea de repunere in termenul de recurs se va judeca de instanta de recurs^7 . Repunerea in termen in cazul revizuirii e posibila in conditiile stabilite de art. 103 C. proc. civ., daca partea nu a putut exercita calea de atac in termenul prevazut de lege, dintr-o imprejurare mai presus de vointa ei. intr-o asemenea situatie, partea interesata trebuie sa solicite repunerea in termenul de revizuire in cel mult 15 zile de la incetarea impiedicarii si, in acelasi termen, sa formuleze si cererea de revizuire. Intr-un caz de interes pentru practica s-a decis ca, dat fiind ca repunerea in termen nu se poate dispune decat pentru motive temeinice de fapt, eroarea de drept nu poate fi considerata ca indeplineste aceasta conditie si deci nu este de natura sa o justifice^8 .-------------------------- ^1) Pentru o aplicatie a se vedea: C.S.J., sec. civ., dec. nr. 1083/1994, Culegere de Decizii 1994, pag. 126. ^2) Comentariile sunt preluate din Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. A V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 392. ^3) C.S.J., sec. civ., dec. nr. 660/1990, Dreptul nr. 2-3/1991, pag. 70. ^4) A se vedea, si M. Petrescu, In legatura cu repunerea in termen, Justitia Noua nr. 4/1966, pag. 98; N. Dogaru si M. Bilca, Data de la care incepe sa curga termenul inauntrul caruia se poate cere repunerea in termen, "Revista Romana de Drept" nr. 8/ 1968, pag. 70; * * *, Repunerea in termen, Probleme de drept din practica de casare a tribunalelor regionale raportate la practica Tribunalului Suprem, "Justitia Noua" nr. 9/1963, pag. 74-75 si "Justitia Noua" nr. 11/1964, pag. 39 ; Cu privire la repunerea in termen pentru cerere de reexaminare la Arbitrajul de Stat, a se vedea si Decizia PAS nr. 3225/1968, Arbitrajul de Stat nr. 1/1969, pag. 85. ^5) Prin decizia de indrumare nr. 7/1963, Plenul Trib. Supr. a statuat ca, in mod implicit, a fost abrogat ultimul alineat al art. 700 c. civ. din materia optiunii succesorale, fiind inlocuit cu art. 19 al decretului nr. 167/1958 (Culegere de Decizii pe anul 1963, pag. 15-17). ^6) Vezi Trib. Supr., col. civ., dec. nr.865/1961, Culegere de Decizii 1961, pag. 319; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 436. Solutia este desigur astazi valabila si in cazut apelului. ^7) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 436. ^8) T. S., col. civ., dec. nr. 1465/1968, Revista Romana de Drept nr. 3/1969, pag. 170.

Procedura de solutionare a cererilor de revizuire

Cererea de revizuire se judeca conform dispozitiilor prevazute pentru cererea de chemare in judecata (art. 326 alin. 1 C. proc. civ.). La cererea revizuentului, instanta poate suspenda executarea hotararii atacate, sub conditia ca acesta sa depuna o cautiune, in cuantumul stabilit de judecator (art.325). In practica s-a decis ca incheierea de respingere a cererii de suspendate a executarii nu poate fi atacata cu recurs - intrucat este vorba nu de un drept al partii, ci de o facultate lasata exclusiv la aprecierea instantei si

56

deci necenzurabila -, dar partea interesata ar putea cere instantei de recurs, in fata careia s-ar plange de solutia data in revizuire, sa dispuna suspendarea executarii^1 . Reluarea judecatii se face, in principiu, in limitele in care a fost investita initial instanta si ale temeiului pe care s-a formulat cererea de revizuire, nefiind posibil sa se solutioneze si o cerere reconventionala pe care revizuientul a formulat-o dupa depunerea cererii de revizuire^2 . In practica este insa posibil ca partea sa invoce doua sau mai multe motive de revizuire in sprijinul cererii sale. De aceea, se ridica problema determinarii instantei competente in cazul in care pentru unul dintre motivele invocate ar fi atrasa competenta unei alte instante, cum se poate intampla in cazul prevazut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Se poate produce si intr-o asemenea imprejurare o prorogare de competenta ? Jurisprudenta noastra a raspuns negativ la aceasta intrebare si aceasta tocmai in considerarea caracterului de ordine publica al regulilor de competenta in materie. Intr-o asemenea imprejurare instanta superioara va solutiona motivul de revizuire intemeiat pe dispozitiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar instanta de fond va rezolva cererea bazata pe celelalte motive. Daca s-ar accepta solutia contrara partea interesata ar putea proceda formal la invocarea mai multor motive, cu scopul de a obtine astfel solutionarea cererii de revizuire de o instanta superioara^3 . Daca se constata ca doua hotarari sunt contradictorii numai cu privire la un capat de cerere, cea de-a doua hotarare se va anula partial, in masura in care a incalcat puterea de lucru judecat dedusa din prima hotarare^4 . Problema care se mai ridica in cazul judecatii revizuirii se refera la imprejurarea daca instanta rezolva cererea printr-o singura hotarare sau, in doua etape, prin doua hotarari distincte. Desi in principiu, s-a consacrat solutia ca nu se cere ca mai intai sa se admita in principiu revizuirea, iar apoi sa se treaca la judecata propriu-zisa, socotim util sa infatisam unele precizari facute in doctrina, in legatura cu acest aspect si cu solutiile pe care le pronunta instanta, in raport cu fiecare motiv de revizuire^5 : - in cazul primului motiv, instanta va da o singura hotarare, prin care va inlocui dispozitivul ce continea dispozitii potrivnice cu un dispozitiv clar, univoc; - in cazul celui de-al doilea motiv, daca s-a invocat extra petita sau plus petita, instanta va pronunta o singura hotarare, prin care va modifica dispozitivul in limitele obiectului stabilit de reclamant. Daca insa s-a invocat minus petita, instanta va solutiona in fond capatul de cerere omis si va pronunta o noua hotarare, care o va completa pe cea dintai; - in cazul motivului trei. Jupa dezbateri contradictorii cu privire la pieirea lucrului si la stabilirea despagubirii, instanta va modifica hotararea atacata, in sensul ca va obliga paratul la plata echivalentului; - in cazul motivului patru, daca se invoca condamnarea judecatorului se va da mai intai o hotarare prin care se va desfiinta hotararea atacata, iar dupa rejudecarea procesului se va pronunta o noua hotarare. Daca se invoca faptul ca materialul probator care a stat la baza hotararii este fals (in inteles larg, intelegand si condamnarea martorului sau expertului ca si declararea ca fals a unui inscris), instanta va da mai intai o incheiere interlocutorie. constatand ca cererea de revizuire este in principiu admisibila, fiind intrunite cerintele legii, iar apoi va administra probe noi, in completarea sau in combaterea celor vechi. in raport de noua situatie de fapt, dupa dezbateri, va mentine vechea solutie, caz in care va respinge cererea de revizuire, sau va da o alta solutie,

57

situatie in care va admite cererea de revizuire, consemnand in dispozitiv aceasta noua solutie^6 ; - in cazul motivului cinci, daca se invoca inscrisuri noi si instanta nu este in masura sa rezolve deodata fondul, se va da mai intai o incheiere de admitere in principiu daca sunt indeplinite cerintele textului, iar apoi, dupa administrarea probelor si concluziile partilor, va da o singura hotarare prin care admite cererea de revizuire si solutioneaza litigiul, daca ajunge la concluzia ca hotararea atacata era gresita, ori o respinge atunci cand stabileste ca solutia era legala si temeinica. Daca se invoca desfiintarea hotararii pe care s-a bazat hotararea atacata, judecarea se face deodata cand nu mai sunt probe noi de administrat, ori se va da o incheiere de admitere in principiu si dupa administrarea probelor devenite necesare, se va da o singura hotarare de admitere sau respingere a cererii de revizuire^7 ; - in cazul motivului sase daca se constata lipsa de aparare sau apararea cu viclenie pun hotarare se va desfiinta hotararea atacata, iar dupa rejudecare se va pronunta o noua hotarare de fond; - in cazul motivului sapte, instanta de revizuire va pronunta o singura hotarare, prin care va anula a doua hotarare, ca fiind pronuntata cu incalcarea puterii lucrului judecat^8 . Daca s-a dispus anularea celei de-a doua hotarari, instanta a carei hotarare a fost anulata nu mai este indreptatita sa procedeze la rejudecarea cauzei pentru a constata ea puterea de lucru judecat. Deci, instanta de revizuire nu este indreptatita sa verifice care dintre cele doua hotarari este legala si temeinica, ci in mod automat, daca sunt indeplinite conditiile pe care le-am aratat, va anula a doua hotarare. Daca cauza a fost judecata si in recurs, iar cererea de revizuire este gasita intemeiata, se dispune atat anularea hotararii de fond, cat si a instantei de recurs, chiar in ipoteza in care instanta de recurs a confirmat doar sentinta instantei de fond^9 ; Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea daca exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade diferite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate. Prin alin. (2) al aceluiasi articol, se arata ca aceste dispozitii sunt aplicabile si in cazul in care hotararile potrivnice sunt date de instante de recurs. Textul de lege citat trebuie interpretat in sensul ca se poate cere revizuirea pentru contrarietatea de hotarari numai atunci cand hotararile despre care se sustine ca se contrazic, au fost pronuntate in solutionarea a doua sau mai multe cazuri distincte, dar, deoarece acestea au avut acelasi obiect si s-au purtat intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate, trebuie privite ca fiind una si aceeasi pricina^10 . - in cazul motivului opt, daca este intemeiat, instanta da o hotarare prin care retracteaza hotararea atacata si trece apoi la rejudecarea in fond a procesului, pronuntand o noua hotarare. In situatia in care insa revizuentul nu solicita probe, este posibil sa se dea o singura hotarare, cu un dispozitiv complex, in care mai intai sa se admita cererea de revizuire, iar apoi sa se arate solutia de fond, care poate fi aceeasi ca si in hotararea atacata.

Precizam ca legea impune ca in cazul admiterii cererii sa se faca mentiune in josul originalului hotararii revizuite despre hotararea pronuntata in revizuire (art. 327 alin. 2 C. proc. civ.). Potrivit art.328 alin. 1, hotararea asupra revizuirii este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotararea revizuita. Este vorba deci de calea de atac pe care legea o ingaduie, iar nu doar de calea de atac pe care partea a exercitat-o impotriva acelei

58

hotarari. Astfel se face o aplicatiune a principiului accesorium sequitur principale. Prin urmare, ori de cate ori partea avea deschisa calea de atac a apelului sau recursului impotriva hotararii de fond, ea va putea ataca in mod corespunzator, prin aceleasi cai de atac, si hotararea pronuntata in revizuire^11 . Deci, dupa caz, hotararea va putea fi atacata pe calea apelului sau recursului. Insa hotararea pronuntata intr-o cerere de revizuire ce a avut ca obiect o decizie a instantei de recurs prin care s-a evocat fondul este irevocabila si deci nu mai poate fi atacata nici cu recurs^12 . Potrivit art. 328 alin. 2 C. proc. civ: "Daca revizuirea s-a cerut pentru hotarari potrivnice calea de atac este recursul". Textul este interpretat insa in sensul ca si in cazul contrarietatii de hotarari recursul poate fi exercitat numai in conditiile art. 328 alin. 1 C. proc. civ., adica numai in masura in care si hotararea retractata era susceptibila de apel sau recurs^13 . Prin urmare, este evident ca legiuitorul a urmarit, in acest caz, sa suprime calea apelului, iar nu sa deschida calea recursului la recurs^14 .-------------------------- ^1) Trib. jud. Timis, dec. civ. nr.267/1970, Revista Romana de Drept nr.7/1971, pag. 153. ^2) Trib. jud. Alba, dec. civ. nr. 326/1988, Revista Romana de Drept nr. 8/1988, pag. 70. ^3) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 465. ^4) Trib. Suprem, completul de 7 judecatori, dec. nr. 16/1972, I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 397. ^5) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag.454; Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 1077/1964, Culegere de Decizii 1964, pag.263. ^6) Daca nu exista hotarare penala de condamnare sau care sa constate falsul, se vor administra mai intai probe pentru constatarea infractiunii. ^7) V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1997, pag. 455. ^8) Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 86/1957 cu nota Al. Velescu, Justitia Noua nr.4/1958, pag.706, dec. nr. 889/1966, Justitia Noua nr.12/1966, pag. 154, dec. nr. 1309/1978, Culegere de Decizii 1978, pag.285 si dec. nr. l761/1980, Revista Romana de Drept nr.6/1981, pag.83. Daca se constata ca doua hotarari sunt contrare numai cu privire la un capat de cerere, a doua hotarare urmeaza sa fie anulata partial - Trib. Supr., dec. nr. 16/1972. in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 397. ^9) Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1815/1986, Revista Romana de Drept nr.6/1987, pag.75. ^10) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. A V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 395. ^11) A se vedea C. S. J., s. civ., dec. nr. 749 din 7 martie 2000, in B. J. C. D. 2000, pag. 231. ^12) Vezi si Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1407/1989, Dreptul nr.4/1990, pag.75-76. ^13) C. S. J., completul de 9 judecatori, dec. nr. 17 din 6 martie 2000, in B. J. C. D. 2000, pag. 64.

59

^14) A se vedea in acest sens V. M. Ciobanu, in Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, pag. 456.

Recursul in interesul legii

Aceasta cale de atac extraordinara este reglementata de art. 329 c. proc civ. Dispozitiile citate contureaza nu numai cadrul de exercitare si scopul recursului in interesul legii, ci exprima si conceptia legiuitorului cu privire la aceasta institutie procesuala. Exercitarea acestei cai extraordinare de atac urmareste sa fixeze jurisprudenta asupra problemelor de drept care au fost solutionate in mod diferit, in scopul de a se asigura o interpretare si aplicare uniforma a legii, cu efecte numai pentru viitor^1 . Existenta unei jurisprudente neunitare in una si aceeasi materie submineaza autoritatea justitiei, iar o asemenea situatie trebuie evitata. Daca interesul privat al partilor le-a determinat sa taca asupra erorilor judecatorilor, interesul general al legii reclama pronuntarea unor decizii care sa asigure suprematia ei, fara insa a prejudicia drepturile dobandite de parti in timpul procesului. Cum insa Curtea nu se putea sesiza din oficiu, interventia publica a fost asigurata prin declansarea acestui control de catre procurorul general sau de catre colegiile directoare ale Curtilor de Apel^2 . Pe de alta parte, scopul recursului in interesul legii nu poate afecta stabilitatea raporturilor sociale proteguite prin hotarari judecatoresti care au intrat deja in puterea lucrului judecat^3 . Tocmai de aceea legea precizeaza fara echivoc ca solutiile pronuntate nu au efect asupra hotararilor examinate. Este si motivul pentru care se considera de doctrina ca recursul in interesul legii nici nu intruneste exigentele unei cai de atac propriu-zise^4 . Partilor din procesele respective le sunt opozabile numai efectele hotararilor irevocabile pronuntate in acele procese, deci chiar daca aceste hotarari au fost atacate pe calea recursului in interesul legii, ele vor putea fi puse in executare silita, daca este cazul, fara a interesa dezlegarea, data de catre Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie problemei de drept^5 .

Acest recurs special, astfel cum este in prezent reglementat, prezinta urmatoarele caracteristici^6 : a) legitimarea procesuala activa apartine numai procurorului general, care poate exercita calea de atac din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, si colegiilor de conducere ale curtilor de apel (art.329 alin. 1 C. proc. civ.). Desigur si alte persoane sau organe ar putea semnala procurorului general ori ministrului justitiei necesitatea exercitarii caii de atac, dar aceasta nu implica si obligativitatea exercitarii, iar refuzul nu ar putea fi atacat pe calea contenciosului administrativ. Procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie este indreptatit sa aprecieze asupra necesitatii de exercitare a recursului in interesul legii. Simpla existenta a doua hotarari care sa fi statuat in mod diferit asupra unor probleme de drept nu justifica prin ea insasi exercitarea recursului in interesul legii^7 .

b) prin recursul in interesul legii se solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea

60

instantelor judecatoresti, scopul sau, stabilit prin art.329 alin. 1, fiind de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriu! tarii. Rezulta clar din dispozitia art.329 alin. 1 ca sunt supuse acestei cai de atac numai hotararile instantelor judecatoresti541, spre deosebire de reglementarile anterioare care permiteau exercitarea ei si impotriva hotararilor unor instante speciale de casare. Subliniem ideea ca recursul in interesul legii poate avea ca obiect numai acele parti din hotararile atacate care se refera la "chestiunile de drept" ce au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. Este semnificativa in aceasta privinta constatarea unor autori, anume in sensul ca recursul in interesul legii se poate sprijini pe un singur motiv, anume "gresita interpretare si aplicare a legii de catre unele instante judecatoresti". Opinia este impartasita si de alt autor doctrinar^8 . Este adevarat ca textul nu mai vorbeste de atacarea hotararilor irevocabile, asa cum era in reglementarea anterioara anului 1948, insa, pentru a se evidentia ca o dispozitie legala a fost interpretata si aplicata in mod diferit, trebuie sa se arate si hotararile judecatoresti care au solutionat neunitar problema de drept respectiva. Ar fi greu de admis ca obiectul recursului in interesul legii il constituie insasi dispozitia legala sau problema de drept (cu atat mai putin prevederea legala), ci solutiile neunitare date asupra problemei de drept, iar aceste solutii sunt cuprinse in hotararile judecatoresti. Este necesar sa fie vorba de mai multe hotarari judecatoresti, pronuntate de instante judecatoresti diferite, altfel nu am fi in prezenta unei jurisprudente neunitare pe intreg teritoriul tarii. Nu trebuie insa ca toate hotararile sa fie irevocabile^9 .Faptul ca este vorba de o cale extraordinara de atac nu duce in mod automat la concluzia ca hotararea trebuie sa fie irevocabila, deoarece si revizuirea intra in categoria acelorasi cai de atac si totusi prin intermediul ei pot fi atacate hotarari definitive. S-a apreciat, fata de redactarea textului, ca pot fi atacate si hotararile definitive, nu numai cele irevocabile^10 .

c) examinarea recursului in interesul legii se face de Inalta Curte de Casatie si Justitie in Sectiuni Unite, participarea procurorului si concluziile sale fiind obligatorii (art.329 alin.2 C. proc. civ. 545;

d) decizia ce se pronunta asupra recursului in interesul legii nu va produce nici un efect in privinta partilor din procesele in care s-au dat hotararile ce au format obiectul recursului in interesul legii (art.329 alin.3). Exercitarea caii de atac este de ordine publica si de interes public, iar partile din proces nu intervin in aceasta activitate, deoarece decizia care se pronunta nu le afecteaza, fata de ele isi produc efectele hotararile cu privire la care se exercita calea de atac. De aceea, desi textul nu o prevede in mod expres, partile nu trebuie citate. Partilor din procesele respective le sunt opozabile numai efectele hotararilor irevocabile pronuntate in acele procese, deci chiar daca aceste hotarari au fost atacate pe calea recursului in interesul legii, ele vor putea fi puse in executare silita, daca este cazul, fara a interesa dezlegarea data, de catre Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, problemei de drept ce a fost solutionata neuniform. Cu alte cuvinte, recursul in interesul legii nu duce la desfiintarea hotararilor ce au format obiectul lui. Asa fiind, deoarece solutiile pronuntate de instanta suprema nu afecteaza nici situatia juridica a partilor din proces, acestea nu vor putea invoca in favoarea lor solutia adoptata

61

de instanta suprema spre a nu se supune hotararii prin care s-a dezlegat in mod definitiv si irevocabil raporturile litigioase dintre ele. Aceasta consecinta era prevazuta in mod expres in reglementarea anterioara celei instituite prin Ordonanta de Urgenta nr. 138/2000. Noi credem ca solutia se impune in continuare, in lipsa oricarei precizari legislative, caci este singura in concordanta cu finalitatea recursului in interesul legii. Renuntarea la formularea anterioara se datoreaza, dupa parerea noastra, faptului ca solutia decurge in mod logic din faptul ca deciziile pronuntate "nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate"^11 .

e) dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante, fiind aduse la cunostinta lor de Ministerul Justitiei (art.329 alin.2 si 3 C. proc. civ.). Fata de dispozitia art.329 C. proc. civ., se poate trage concluzia ca deciziile pronuntate in solutionarea recursurilor in interesul legii se apropie de actele normative, fiindca au un caracter general - abstract si un caracter de obligativitate. Sigur ca problema este delicata in raport cu dispozitiile art.4 C. civ. care interzic judecatorului sa se pronunte in hotarare pe cale de dispozitii generale si reglementare. Totusi, in conditiile actuale ale reglementarii competentei, dispozitia ce analizam este singura care da posibilitatea Inaltei Curti de a urmari aplicarea corecta si unitara a legilor de catre toate instantele, din moment ce in materie civila Curtea apare ca instanta de recurs de exceptie.

f) in lipsa unei prevederi contrare, recursul in interesul legii se poate exercita oricand.

Hotararea pronuntata asupra recursului in interesul legii are un caracter particular in raport cu toate celelalte sentinte sau decizii judecatoresti. Printr-o asemenea hotarare nu se urmareste, astfel cum am aratat deja, retractarea, anularea sau reformarea unei decizii pronuntate de o instanta superioara. O asemenea hotarare are un efect limitat, acela de a determina o jurisprudenta unitara cu privire la acele probleme de drept substantial sau procedural care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. Este ceea ce rezulta in mod neindoielnic si din dispozitiile art. 329 alin. 3 C. proc. civ. ^12 Sa mai aratam in final ca dispozitia actuala este criticata pentru neconstitutionalitate, deoarece, pe de o parte, ar incalca principiul independentei judecatorilor si supunerii lor numai legii, iar, pe de alta parte, pentru ca instanta suprema ar apare ca o creatoare a unor izvoare directe (principale de drept). In acelasi timp insa dispozitia este aparata, aratandu-se, pe de o parte, ca ea nu incalca principiul independentei, deoarece art.329 alin.3 se situeaza in planul relatiilor ce se stabilesc intre instantele judecatoresti de nivel inferior si instanta suprema care solutioneaza o cale extraordinara de atac, in cadrul carora instantele inferioare trebuie sa se supuna hotararilor instantei superioare, iar. pe de alta parte, ca nu conduce la o interventie a instantei supreme in atributiile puterii legiuitoare deoarece scopul caii de atac este nu de a crea norme de drept, ci interpretarea si aplicarea unitara a legii pe intreg teritoriul tarii si deci art. 329 alin.3 stabileste numai forta interpretarii judecatoresti pe care Inalta Curte, in cadrul unei cai de atac, o da unor texte de lege^1 .-------------------------- ^1) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 600.

62

^2) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 397. ^3) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 469. ^4) V. M. Ciobanu, G. Boroi, M. Nicolae, Modificarile aduse Codului de procedura civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 (II), in Dreptul nr. 2/2001, pag. 20 ^5) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 397. ^6) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 458 si urm; I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 472; Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 397-398; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 600 si urm.; I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 410 si urm. ^7) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 472-473. ^8) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 472. ^9) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 601. ^10) I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 411-412. ^11) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 475. ^12) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 474. ^13) C. Doldur, Dispozitiile art.329 alin.3 fraza finala din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.59/1993, sunt constitutionale?. Dreptul nr.7/1994, pag.14-16.

63