Procedura de judecata a recursului

Procedura prealabila Presedintele poate desemna un judecator pentru intocmirea unui raport asupra recursului, raport cu valoare deosebita^1 . Raportorul va verifica daca recursul indeplineste cerintele de forma, daca motivele invocate se incadreaza in cele prevazute de art. 304 si va arata pozitia jurisprudentei si a doctrinei in problemele de drept vizand solutia data prin hotararea atacata. In toate cazurile judecatorul trebuie sa manifeste atentia cuvenita pentru a nu-si spune parerea in legatura cu modul de solutionare a recursului. Este adevarat ca actuala reglementare nu mai impune o atare exigenta in mod expres, dar ea trebuie subinteleasa, caci altminteri judecatorul raportor poate fi recuzat^2 . Dupa comunicarea motivelor de recurs intimatul este obligat sa depuna intampinare cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata. Aceasta obligatie este prevazuta in mod expres de art. 308 alin. 2 C. proc. civ., astfel cum acest text a fost modificat prin Ordonanta de Urgenta nr. 138/2000. Consecintele nedepunerii intampinarii sunt aceleasi cu cele aratate in legatura cu neformularea ei in fata instantei de fond, adica decaderea intimatului din dreptul de a mai invoca anumite aparari si exceptii de procedura^3 . -------------------------^1) A se vedea in acelasi sens: I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, nota 509, pag. 270-271. ^2) A se vedea in acest sens G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 489. ^3) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 422. Judecata recursului Dupa strigarea pricinii, daca procedura de citare este legal indeplinita si nu exista alt motiv de amanare, judecata recursului incepe prin citirea raportului, daca este cazul. Se rezolva apoi exceptiile procesuale care fac inutila cercetarea in fond a recursului. Daca nu se invoca exceptii procesuale sau daca ele sunt respinse, se da cuvantul partilor, mai intai recurentului, apoi intimatului si, daca este cazul, procurorului. Cand recursul a fost introdus de catre procuror, acesta va avea cuvantul primul, apoi partea in favoarea careia a exercitat calea de atac si la sfarsit intimatul^1 . In cazul in care ar urma sa se pronunte respingerea sau admiterea in parte a recursului, instanta este obligata sa examineze toate motivele de recurs, deoarece altfel hotararea poate fi atacata pe calea contestatiei in anulare speciala, pentru al doilea motiv prevazut de art. 318 C. proc. civ.. In orice caz, chiar examinand toate motivele de recurs, instanta nu este obligata sa raspunda fiecarui argument folosit in dezvoltarea motivului, ci este in drept sa grupeze aceste argumente pentru a raspunde printr-un considerent comun^2 . Fiind o instanta de control si nu de judecata in fond, instanta de recurs va verifica hotararea atacata pe baza probelor administrate, fara a se putea, in principiu, administra probe noi^3 . Aceasta regula se intemeiaza pe o ratiune precisa, anume aceea ca

1

esentialmente recursul nu este o cale de atac devolutiva, ci un mijloc procedural prin intermediul careia nu se rejudeca cauza, ci se realizeaza doar un examen al hotararii atacate. Solutia este cu atat mai fireasca azi cand recursului i s-a conferit si caracterul unei cai extraordinare de atac^4 . Totusi, in mod exceptional art. 305 C. proc. civ. permite ca in recurs sa se produca inscrisuri noi. Deoarece aceasta regula exista si inainte de modificarea din anul 1993, fiind inscrisa in art. 306 alin. 2, iar textul nu facea nici o alta precizare, s-a decis ca "inscrisuri" sunt toate actele scrise - emanate de la partile in proces sau de la un tert - care ar fi putut inrauri solutia cauzei daca ar fi fost folosite de instanta a carei hotarare s-a atacat^5 . Nu constituie inscrisuri noi, in sensul art. 305 C. proc. civ., declaratiile martorilor, chiar autentificate la notariat; incheierea de asigurare a unei probe, cuprinzand marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri sau recunoasterea unui fapt ori a unui drept; rapoartele de expertiza; o ancheta sociala efectuata de autoritatea tutelara (solutia se bazeaza pe imprejurarea ca acestea sunt mijloace de concretizare a probelor prin declaratia martorilor, expertizei, a unei recunoasteri, a unei cercetari locale ce prezinta particularitatea ca este efectuata de un alt organ decat instanta judecatoreasca). Aceeasi ar trebui sa fie solutia si in cazul unui inceput de dovada scrisa (chiar daca este vorba de un inscris autentic sau un inscris sub semnatura privata, nule ca atare, dar valabile ca un inceput de dovada scrisa), deoarece, acesta urmeaza a fi completat cu alte mijloace de proba (martori, prezumtii etc), care sunt inadmisibile in recurs. Apreciem ca sunt si unele inscrisuri nepreconstituite ce nu pot fi primite in recurs, cum ar fi, registrele, cartile si hartiile casnice, scrisorile, intrucat acestea au natura juridica si forta probanta a unei marturisiri extrajudiciare, care, de asemenea, este inadmisibila in recurs^6 . Conceptul de inscris folosit in art. 305 C. proc. civ. nu are nici o semnificatie particulara in materia recursului, astfel cum are, de pilda, in cazul revizuirii (art. 322 pct. 5 C. proc. civ.). Jurisprudenta noastra a decis ca prin inscrisuri in sensul dispozitiilor legale ce le analizam, se inteleg "toate actele scrise - emanate de la partile in proces sau de la un tert care ar fi putut inrauri solutia cauzei, daca ar fi fost folosite la prima instanta". Au fost asimilate cu inscrisurile si relatiile scrise solicitate de instanta de la diferite autoritati publice. In schimb, nu pot fi considerate ca inscrisuri - admisibile in recurs - declaratiile date de martori, chiar in forma autentica, dupa judecarea cauzei la instanta de fond. De asemenea, nu poate avea caracterul unui inscris, in sensul dispozitiilor art. 305 C. proc. civ., nici un raport de expertiza^7 . Legea nu face nici o distinctie in privinta partii ce poate aduce inscrisuri noi in recurs, ceea ce inseamna ca acestea pot fi depuse atat de catre recurent, in sustinerea recursului, cat si de catre intimat, in combaterea recursului. Legea nu stabileste o limita de timp privind folosirea inscrisurilor in fata instantei de recurs. Asa fiind, s-a admis de doctrina ca inscrisurile pot fi depuse in tot cursul judecarii recursului^8 . Se mai ridica problema modului in care va proceda instanta de recurs, atunci cand inscrisurile noi sunt contestate de parti, deci, problema daca instanta de recurs poate sa faca o verificare de scripte sau sa dispuna deschiderea procedurii falsului. Raspunsul ar trebui sa fie negativ, deoarece acestea sunt verificari de fapt, incompatibile cu structura recursului. Totusi, in sprijinul tezei contrare, se poate aduce ca argument faptul ca procedura verificarii de scripte si declansarea procedurii falsului sunt incidente procedurale, de competenta instantei sesizate cu cererea principala (cererea de recurs). In orice caz, ni se pare ca daca recursul urmeaza sa se admita chiar si fara a se tine cont de inscrisul nou, urmeaza ca

2

verificarea de scripte ori procedura falsului, referitoare la inscrisurile depuse in recurs, sa se faca de catre instanta care rejudeca fondul dupa casare^9 . In cursul judecarii recursului pot sa apara si unele incidente de procedura, cum sunt cele privitoare la desistare, achiesare, perimare si la suspendarea procesului civil. De asemenea, partile pot pune capat procesului civil printr-o tranzactie. Toate aceste incidente se solutioneaza de catre instanta de recurs in conformitate cu dispozitiile dreptului comun in materie^10 . In putinele cazuri in care motivele de casare vizeaza stabilirea raporturilor dintre parti, prin interpretarea actului juridic dedus judecatii, administrarea sau aprecierea probelor, instanta de recurs este sa faca o apreciere proprie atat asupra veracitatii fiecarui mijloc in parte, cat si asupra concluziilor trase de judecatorii fondului din ansamblul probelor administrate, precum si sa controleze procesul ii convingerii intime a acestora, argumentarea care a stat la baza iei, atat cu privire la respectarea legilor logicii, cat si cu privire la intima asupra existentei sau inexistentei raportului dedus judecatii^11 . Instanta de recurs pe baza reaprecierii, a aprecierii proprii a probelor administrate in instanta a carei hotarare se ataca si, eventual, pe baza inscrisurilor noi administrate direct in fata sa, poate stabili o alta situatie de fapt decat cea retinuta in hotararea atacata^12 . -------------------------^1) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 494. ^2) Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 806/1957, Culegere de Decizii 1957, pag. 357. ^3) A se vedea I. Stoenescu, Folosirea inscrisurilor noi in recursul civil, Justitia Noua nr.1/1955. pag. 41. ^4) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 424. ^5) Plen Trib. Supr., dec. de indr. Nr. X/1953 modificata prin dec. de indr. Nr. 11/1960, in Indrumar interdisciplinar, pag. 333-334. ^6) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 495-496. ^7) C. S. J. s. civ. dec. nr. 798/1999, in Dreptul nr.6/2000, pag. 164. A se vedea pentru unele amanunte cu privire la inscrisurile ce pot fi folosite in recurs M. Pasca, in legatura cu inscrisurile care se pot produce ca probe noi in fata instantei de recurs, Revista Romana de Drept nr. 7/1984, pag. 11-12. ^8) V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 323; I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 214. ^9) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 496. ^10) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 425. ^11) Cu adoptarea corespunzatoare actualei reglementari a recursului, vezi si G. Chivulescu, I. Mihuta, Stabilitatea si aprecierea faptelor in recurs, LP nr.5/1956, pag. 519; I. Stoenescu, Controlul judiciar in recurs asupra aprecierii probelor, Justitia Noua nr.6/1955, pag. 799. ^12) I. Stoenescu. S. Zilberstein, Tratat, pag. 48-49. Instanta de recurs este indreptatita sa considere netemeinica, in raport de probele administrate, aprecierea primei instante, dar aceasta apreciere considerata gresita nu poate fi inlocuita cu o alta apreciere care nu se bazeaza pe probe concrete - Trib. Supr., sec. civ. , dec. nr. 811/1972, I. Mihuta, Repertoriu

3

de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 392. Solutiile ce se pronunta de instanta de recurs Potrivit art. 312 alin. 1 C. proc. civ., modificat, instanta poate pronunta urmatoarele solutii: - admiterea recursului, - respingerea recursului, - anularea - perimarea recursului. In principiu solutia respingerii recursului este una care nu ridica probleme deosebite. Ea se pronunta in toate acele cazuri in care instanta de recurs gaseste hotararea atacata ca fiind legala. In acest caz hotararea atacata devine irevocabila. O atare solutie este rezultatul examinarii hotararii atacate in raport cu motivele de recurs invocate de recurent sau in raport de cele ridicate de instanta din oficiu. De aceea, in practica in asemenea imprejurari instanta dispune respingerea recursului ca nefondat. In doctrina si jurisprudenta s-a decis ca la solutia respingerii trebuie sa se opreasca instanta de recurs si atunci cand constata ca hotararea nu este motivata sau motivarea este necorespunzatoare, daca decizia incorporata in dispozitivul hotararii este legala. In acest caz instanta va mentine hotararea atacata dar va proceda la motivarea solutiei sau la substituirea acesteia cu propria sa motivare^1 . Exista insa si alte cazuri in care se poate dispune respingerea recursului fara sa se fi procedat la o prealabila examinare in fond a acestuia. Astfel, recursul poate fi respins ca tardiv introdus sau ca inadmisibil (cand a fost exercitat, de pilda, omisso medio). In fine, exista si unele situatii in care se dispune anularea recursului, o solutie cu efecte similare cu aceea a respingerii acestuia. Astfel, de pilda, recursul poate fi anulat ca netimbrat (art. 20 din Legea nr. 146/1997) sau introdus de o persoana fara calitate ori nesustinut^2 . Daca se admite recursul si se caseaza hotararea atacata, pricina se rejudeca si numai partea care va castiga irevocabil procesul va avea dreptul la cheltuielile de judecata. Instanta de recurs nu poate inrautati situatia partii in propria sa cale de atac, de exemplu, acordandu-i reclamantului o suma mai mare, chiar daca paratul care a facut recurs nu s-a opus la discutarea pretentiilor majorate^3 . Daca hotararea atacata este nelegala, instanta de recurs va admite recursul si va casa hotararea. Desi art. 312 nu o mai spune in mod expres, hotararea atacata poate fi casata in intregul ei sau in parte. Casarea totala se refera la toate aspectele cauzei deduse judecatii, precum si la toate partile din proces. In timp ce casarea partiala desfiinteaza numai o parte din hotararea atacata (casare obiectiva) sau desfiinteaza hotararea numai in favoarea unora dintre partile in proces, in cazul coparticiparii procesuale (casare subiectiva) ^4 . Distinctia intre casarea totala si casarea partiala prezinta interes pentru stabilirea limitelor in care se va face rejudecarea fondului dupa casare. In practica insa, instanta de recurs, in frecvente cazuri, nu precizeaza in dispozitivul hotararii daca este vorba despre o casare totala sau partiala. Acest lucru se va stabili prin examinarea motivelor de casare si a

4

considerentelor deciziei prin care s-a admis recursul. Daca motivele se refera la toate aspectele hotararii recurate si din considerentele deciziei de casare rezulta ca ele au fost gasite intemeiate, casarea este totala. Cand motivele vizeaza numai unele aspecte ale hotararii (sau instanta de recurs a admis numai motive care se refera la o parte din hotararea atacata) si nu au fost invocate din oficiu alte motive de ordine publica (privitoare la toate aspectele hotararii), casarea este partiala, hotararea fiind desfiintata numai sub aspectele criticate prin motivele admise. Dar aceasta regula nu are un caracter absolut, caci hotararea poate fi criticata si pentru un singur motiv, iar daca acesta este de ordine publica poate determina nulitatea absoluta si totala a hotararii judecatoresti. Pe de alta parte, asemenea motive de ordine publica pot fi ridicate si de instanta din oficiu, iar daca sunt retinute ca intemeiate provoaca aceeasi consecinta procedurala^5 . In cazul casarii partiale, instanta care rejudeca fondul are un camp de judecata mai redus, retragandu-se din obiectivul instantei acele capete de cerere si acele probleme care au ramas rezolvate irevocabil. De exemplu, cand casarea priveste numai cererea reconventionala sau cererea de chemare in garantie, nu se mai poate cerceta din nou si cererea principala. Nu mai pot fi puse in discutie nici acele probleme care au format obiectul unor exceptii respinse si in privinta carora recursul a fost respins, precum exceptia de prescriptie, puterea de lucru judecat, necompetenta etc^6 . Casarea cu retinere constituie regula pentru tribunale si curtile de apel, deoarece art. 312 alin. 4 stabileste ca in caz de casare, ele vor judeca pricina in fond. Casarea cu trimitere reprezinta o situatie de exceptie si ea poate fi dispusa numai in cazurile strict determinate de art. 312 alin. 5 si 6 C. proc. civ. Casare cu trimitere intervine in urmatoarele cazuri: a) instanta a carei hotarare a fost recurata a solutionat procesul "fara a intra in cercetarea fondului". Necercetarea fondului reprezinta o situatie anormala in procesul de administrare a justitiei. O atare situatie este de natura sa priveze partile de beneficiul celor doua grade de jurisdictie. Ea se poate produce in cele mai varii situatii^7 . Desi suprema instanta se refera intr-una din deciziile sale numai la puterea lucrului judecat si la prescriptia dreptului la actiune, este fara indoiala ca solutia casarii cu trimitere intervine si in cazul altor exceptii, cum ar fi: lipsa de capacitate, calitate procesuala sau interes, prematuritatea, netimbrarea, inadmisibilitatea cererii. In doctrina si in practica s-a subliniat ca in aceste situatii se va casa cu chiar daca s-au administrat probe in fata primei instante, ea nu a cercetat cauza in fond, ci a facut numai verificari privitoare la aspectele legate de exceptie^8 . Aceasta situatie se poate ivi daca instanta de apel, respectiv prima instanta, in cazul hotararilor nesusceptibile de apel, a admis o exceptie procesuala peremptorie, precum lipsa de calitate procesuala sau de capacitate procesuala, lipsa de interes a cererii de apel, puterea de lucru judecat, anularea cererii ca netimbrata, anularea apelului ca neregulat introdus si exemplele ar putea continua. Astfel, intr-o speta din practica, in cazul in care litigiul a fost solutionat in sensul ca actiunea a fost respinsa constatandu-se prescris dreptul la actiune, iar instanta chiar daca a administrat probe, nu a cercetat cauza in fond, ci s-a marginit sa faca doar verificarile limitate la aceste aspecte. Intr-o atare situatie, daca hotararea este casata, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, intrucat instanta a rezolvat-o fara a intra in dezbaterea fondului litigiului^9 . Exceptia nu se aplica in cazurile in care instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unor pretentii privitoare la cheltuielile de judecata, dobanzi la suma solicitata, majorari legale si penalitati, deoarece rezolvarea unor astfel de cereri este consecinta solutionarii problemelor

5

de fond si, de obicei, nici nu necesita administrari de probe, astfel ca atunci cand capetele de cerere principale au fost cercetate si solutionate de instanta de fond, nu mai exista ratiunea casarii cu trimitere^10 . b) cand judecata s-a facut in lipsa partii, care nu a fost regulat citata la administrarea probelor si la dezbaterea fondului Observam insa ca legea impune o dubla conditie, anume aceea ca partea sa nu fi fost legal citata la administrarea probelor si la dezbaterea cauzei in fond^11 . Spre deosebire de apel, casarea cu trimitere intervine numai daca judecata a avut loc cu incalcarea contradictorialitatii si a dreptului de aparare la ambele termene prevazute de lege, deoarece intr-un atare caz se poate aprecia ca partea prejudiciata nu a beneficiat de ambele grade de jurisdictie^12 . Aceasta solutie nu se pronunta in cazul in care lipsa de citare sau citarea nelegala priveste un organ care, potrivit legii. trebuie ascultat de instanta de fond. In acest caz, casarea se face cu retinere deoarece nu se poate pretinde incalcarea dublului grad de jurisdictie, din moment ce acel organ nu este parte in proces. Astfel, s-a decis ca daca instanta de recurs constata ca in procesul de divort autoritatea tutelara nu a fost citata legal la judecata fondului, va casa cu retinere si va dispune citarea ei^13 . c) casarea cu trimitere pentru lipsa de competenta In cadrul dreptului procesual civil competenta este definita ca fiind aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti (unui alt organ de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala) de a judeca un anumit litigiu^14 . Deci, vorbind de competenta ne raportam la instanta judecatoreasca (sau la un alt organ de jurisdictie, ori cu activitate jurisdictionala) si nu la judecatorii care simt incadrati la acea instanta^15 . Daca se constata incalcarea competentei jurisdictionale, casarea se va face la instanta competenta din punct de vedere material sau teritorial, iar daca s-a nesocotit competenta generala dosarul va fi trimis organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii. Solutia casarii cu trimitere se impune insa, chiar daca instanta nu a intrat in cercetarea fondului, in privinta cererii care a depasit competenta generala. Deci, nu se va casa cu trimitere pe motiv ca prima instanta nu a intrat in cercetarea fondului, pentru ca aceasta instanta sa-si decline competenta, ci, instanta de recurs va casa cu trimitere la organul jurisdictional competent potrivit legii^16 . Insa instanta de recurs constata ca s-au depasit atributiile puterii judecatoresti ori ca cererea solutionata de instanta de fond era de competenta unui organ al starului fara activitate jurisdictionala sau a unui organ de jurisdictie dintr-un alt stat, va admite recursul si va casa hotararea atacata, iar in fond va respinge cererea ca inadmisibila, respectiv ca nefiind de competenta instantelor romane^17 . Daca instanta de recurs constata ca ea insasi era competenta sa solutioneze pricina in prima instanta sau in apel, va casa hotararea recurata si va solutiona cauza potrivit competentei sale (art. 312 alin. 3). -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 425. ^2) Aceasta solutie se poate pronunta numai in materia divortului, in conditiile stabilite de art.619 alin. 2 C. proc. civ. ^3) Trib. Supr. , sec. civ., dec. nr. 1010/1956, Culegere de Decizii 1956, vol. II, pag. 284. ^4) S. Zilberstein, M. Gheciu, Examen teoretic al practicii judiciare in dreptul procesual civil. Atributiile instantei de recurs, S.C.J.nr.1/1967, pag. 84.

6

^5) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 427. ^6) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 366. ^7) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 428. ^8) A se vedea Plen Trib. Supr., dec. de indr.nr.21/1961, in Indreptar interdisciplinar, pag. 338; Trib. Supr., sec. civ. , dec. nr. 2268/1974, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 392; S. Proca, Cu privire la forta probanta a marturisirii si la unele aspecte ale modului de solutionare a recursului in procesul civil, Justitia Noua nr.3/1964, pag. 66-67; I. Militaru, nota la dec. civ. nr.240/1971 a Trib. jud. Ilfov, Revista Romana de Drept nr.5/1972, pag. 135-136. In literatura s-a precizat insa, ca in situatia in care prima instanta, pentru a evita casarea cu trimitere, s-a oprit si asupra fondului, dar a si solutionat cererea pe baza unei exceptii, solutia care se impune este casarea cu retinere. Pe de alta parte, casarea cu trimitere nu-si gaseste justificare nici in situatia in care se invoca pentru prima oara in recurs o anumita exceptie sau aparare de fond care necesita administrarea unor probe, deoarece prima instanta a rezolvat fondul pricinii - a se vedea E. Chele, Corelatia dintre caracterul exceptional al casarii cu trimitere si principiul celor doua grade de jurisdictie, Revista Romana de Drept nr. 11/1974, pag. 4952. ^9) Trib. Supr. , sec. civ., dec. nr. 2268/15.10.1974, I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag. 392, nr. 210. ^10) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 363. ^11) A se vedea pentru amanunte S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, Recursul si recursul extraordinar in procesul civil, pag. 116-118. A se vedea in acelasi sens I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 286. ^12) S. Zilberstein, M. Gheciu, Examen teoretic al practicii judiciare in dreptul procesual civil. Atributiile instantei de recurs, S.C.J. nr.1/1967, pag. 83. ^13) Plen. Trib. Supr., dec. de indr. m. 19/1962, pct.1 in Indreptar interdisciplinar, pag. 339-340. ^14) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag.136-137. ^15) V. M. Ciobanu, Interesul practic al clasificarii legilor de procedura in functie de obiectul lor de reglementare, Revista Romana de Drept, nr. 4/1983, pag. 37. ^16) A se vedea si S. Preda, nota la dec. civ. nr. 1135/1968 a Trib. jud. Dolj, Revista Romana de Drept nr. 1/1969, pag. 159-161. ^17) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 411. Judecata in fond dupa casare O problema deosebita in privinta rejudecarii cauzei dupa casare este aceea a limitelor in care aceasta se poate realiza. In acest sens art. 315 C. proc. civ. contine unele elemente de natura a cantona limitele rejudecarii.

7

Prima regula enuntata in aceasta materie vizeaza obligativitatea indrumarilor date de instanta de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de catre aceasta si cu privire la necesitatea administrarii unor probe. In acest sens, art. 315 alin. 1 C. proc. civ. dispune ca: "in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului". Precizarile pe care le face textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotararii pronuntate, astfel cum de altfel s-a decis in mod constant si de jurisprudenta noastra^1 . Regula cu privire la obligativitatea problemelor de drept dezlegate, este fireasca si decurge din chiar natura controlului judiciar si a principiului ierarhizarii instantelor. In masura in care norma legala, aplicabila starii de fapt constatate, ramane aceeasi, iar instanta superioara a dat o anumita interpretare textului de lege respectiv, aceasta interpretare care se propune a fi cea justa, trebuie sa se impuna judecatorilor instantei inferioare carora li se trimite cauza^2 . Asadar, singura ingradire adusa judecatilor prin care se rejudeca procesul dupa casare, este aceea ca hotararile instantei de control judiciar sunt obligatorii cu privire la aspectele de drept dezlegate^3 . Totusi, starea de fapt urmeaza sa fie stabilita definitiv numai de instanta care rejudeca, care poate ajunge, din nou, dupa rejudecare, aceeasi concluzie ca in prima hotarare^4 . Chiar daca instanta de recurs a retinut anumite situatii de fapt, acestea, in raport de dispozitiile din art. 315 alin. 1, nu sunt obligatorii pentru instanta care rejudeca, ci au doar o valoare orientativa. Cu toate acestea sunt obligatorii pentru instanta care rejudeca indicatiile referitoare la probe, deoarece ele atrag atentia instantei de rejudecare asupra necesitatii de a se clarifica alte imprejurari de fapt prin administrarea de noi probe, in vederea pronuntarii unei solutii legale si temeinice^5 . Prin urmare, modul de interpretare a unui anumit text de lege ori aplicarea unui anumit principiu de drept, in conditiile determinate de instanta de recurs, este obligatorie pentru judecatorii fondului. Prin urmare, instanta chemata a rejudeca cauza nu va putea refuza o atare interpretare sub pretext ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Mai mult, in opinia unor autori, "la speta respectiva, hotararea instantei judecatoresti asupra problemelor de drept are valoarea unui izvor de drept secundar si, oricum, legea este cea care prevede"^6 regula ce se impune a fi aplicata. Dupa ce se subliniaza independenta instantei de trimitere in stabilirea starii de fapt fostul Tribunal Suprem, prin mai multe decizii succesive, a statuat ca instanta care rejudeca cauza are totusi "obligatia sa ia in cercetare faptele indicate in decizia instantei superioare si sa administreze probele necesare, urmand sa dea solutia numai in raport de cercetarea aprofundata a tuturor circumstantelor de fapt ale cauzei". Mai semnificativa ni se pare insa o alta solutie a fostei instante supreme si prin care s-a precizat ca "instanta de trimitere mai este obligata sa se conformeze si indrumarilor date de instanta de control judiciar pentru corecta stabilire a situatiilor de fapt, dispunand administrarea de probe si examinand apararile partilor, deoarece aceste indrumari sunt de esenta atributiilor ce revin instantei de control judiciar, astfel ca, la rejudecare, instanta de trimitere trebuie sa le dea urmare, ele fiind menite sa asigure o corecta solutionare a litigiului"^7 . Cat priveste compunerea completului care rejudeca fondul dupa casare, trebuie distins dupa cum casarea s-a facut cu retinere sau cu trimitere. In primul caz, rejudecarea fondului o poate realiza chiar completul care s-a pronuntat asupra recursului (judecatorii respectivi

8

nefiind incompatibili, deoarece cazurile de incompatibilitate, care sunt prevazute de art. 24 C. proc. civ., sunt de stricta interpretare si nu pot fi extinse prin analogie) sau un complet format din alti judecatori (insa, printre acesti judecatori nu poate figura si cel care a pronuntat hotararea ce a fost casata, deoarece, potrivit art. 24 alin. 1 teza a doua C. proc. civ., el este incompatibil; ipoteza presupune ca dupa pronuntarea hotararii recurate, judecatorul respectiv a fost avansat la instanta ierarhic superioara). In cazul casarii cu trimitere, judecatorii care au pronuntat hotararea desfiintata sunt incompatibili si deci rejudecarea trebuie facuta de un alt complet de judecata^8 . Reamintim ca incompatibilitatea reprezinta situatia in care un judecator este oprit, in cazurile expres determinate de lege, sa participe la solutionarea unei cauze civile concrete. Cazurile de incompatibilitate sunt prevazute de art. 24 C. proc. civ. Potrivit art. 315 alin. l, decizia de casare este obligatorie, pentru instanta care rejudeca, asupra punctelor de drept dezlegate^9 . In alti termeni, modul in care instanta de recurs a solutionat, la speta, problema de drept pusa in discutie este obligatoriu pentru instanta care rejudeca^10 . Pana la modificarile aduse de O.U.G. nr. 138/2000 Codului de procedura civila, legislatia procesual civila nu reglementa in mod expres principiul "non reformatio in peius", insa doctrina si practica judiciara erau unanime in a considera ca el isi gaseste aplicare si in procesul civil. Rejudecarea fondului dupa casare intervine ca urmare a initiativei partii de a exercita calea de atac a recursului, insa, daca ar exista posibilitatea ca ea sa-si inrautateasca situatia, ar putea fi uneori determinata sa nu-si asume un astfel de risc si sa renunte numai datorita acestui motiv la atacarea unei hotarari nelegale si prin care i s-a lezat un drept subiectiv^11 . Principiul se aplica si in cazul exercitarii recursului de catre procuror in favoarea unei parti. Deci, instanta admitand un asemenea recurs, nu va putea casa hotararea in defavoarea acelei parti. Ea va putea proceda in acest fel numai in cazul in care procurorul ar fi transformat, inauntrul termenului de exercitare a caii de atac, recursul declarat initial intrun recurs in favoarea celeilalte parti^12 . Principiul enuntat se aplica si atunci cand recursul este declarat de procuror in favoarea uneia din parti. Instanta, admitand acest recurs nu va putea modifica sau casa hotararea in defavoarea acelei parti. Ea va putea proceda in acest fel numai in cazul in care procurorul ar fi transformat inlauntrul termenului stabilit pentru introducerea caii de atac recursul initial intr-un recurs in favoarea celeilalte parti^13 . Situatia se poate inrautati in cazul in care si partea adversa a introdus recurs, insa numai daca acesta a fost admis. Daca ambele parti au declarat recurs, insa numai unul a fost admis, iar celalalt a fost respins, partii caruia i s-a admis recursul nu i se poate agrava propria situatie la rejudecarea fondului dupa casare, deoarece aceasta rejudecare are loc tocmai ca efect al admiterii recursului ei^14 . In cazul casarii cu trimitere, trebuie facuta, de asemenea, o distinctie, anume intre: a) situatia de drept comun, in care hotararea recurata si casata este o hotarare data in apel si b) situatia de exceptie, cand hotararea recurata si casata este o hotarare pronuntata intr-o materie in care legea suprima dreptul de apel^15 . In prima situatie, se vor aplica regulile care guverneaza judecata in apel, deci ar fi admisibila o cerere de interventie voluntara principala, daca exista acordul partilor. In cea de-a doua situatie, prin ipoteza, o eventuala pretentie noua nu ar mai rapi partilor un grad

9

de jurisdictie in fond, astfel incat, cu respectarea regulilor aplicabile procedurii inaintea primei instante, reclamantul isi poate majora obiectul cererii introductive de instanta sau poate formula si alte pretentii, paratul poate introduce o cerere reconventionala, pot fi introduse cereri de atragere a tertilor la proces. De altfel, la aceeasi solutie s-ar ajunge daca aceste cereri ar fi formulate pe cale principala, dupa care s-ar invoca exceptia de conexitate. Intr-o speta s-a aratat ca daca reclamantii nu au solicitat prin actiunea initiala impartirea fructelor, ci numai a bunurilor propriu-zise, totusi, in cazul in care, dupa admiterea recursului, s-a reluat judecarea cauzei in fond, partile sunt indreptatite sa formuleze orice cerere de natura sa conduca la solutionarea justa si integrala a pricinii, inclusiv cererea de impartire a fructelor, inlaturandu-se astfel inconvenientul ce ar rezulta din judecarea separata a aceluiasi litigiu, in acelasi timp, dar in dosare separate^16 . -------------------------^1) A se vedea in acest sens: C. S. J., s. cont. adm., dec. nr. 2872 din 17 octombrie 2000, in B.J.C.D. 2000, pag. 788. ^2) A. Hilsenrad, I. Stoenescu, Procesul civil in R.P.R., Editura Stiintifica, Bucuresti, 1957, pag. 372. ^3) Trib. Supr. , col. civ., dec. nr. 882/1957, I. Mihuta, Al. Lesviodax, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 19521969, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1970, pag. 841, nr. 525. ^4) De ex. Jud. Targoviste, sent.civ.nr.6473 din 6 noiembrie 1981 si din 2 septembrie 1982, citate de I. P. Filipescu, V. M. Ciobanu, Aspecte ale contestarii maternitatii, Revista Romana de Drept nr.3/1986, pag. 23. ^5) Trib. Suprem, sec. civ. , dec. nr. 1270/1976, Revista Romana de Drept nr.2/1977, pag. 64, dec. nr. 211/1979, Revista Romana de Drept nr.12/1979, pag. 58 si dec. nr. 329/1986, Revista Romana de Drept nr. 12/1986, pag. 72; Trib. mun. Buc, sect. civ., dec. nr. 607/1990; C. A. Ploiesti, dec. nr. 1845/1995, in Culegere..., aprilie 1996, pag. 164, nr.56. ^6) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 500. ^7) Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 239/1978, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1975-1980, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1982, nr. 150, pag. 306-307. ^8) Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr.370/1991, Dreptul nr.10-11/1991, pag. 105. ^9) Daca insa, in urma rejudecarii dupa casare, cererea nu a fost rezolvata in fond, ci de exemplu s-a perimat, decizia instantei de recurs, in ceea ce priveste punctele de drept dezlegate, nu constituie putere de lucru judecat intr-o pricina ulterioara, obligativitatea ei pentru instanta de rejudecare ramanand fara obiect - Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 199/1960, Culegere de Decizii 1960, pag. 373-377. ^10) Trib. mun. Buc, sec. IV civ., dec. nr. 607/1990, in Culegere..., pag. 135-136, nr.180. ^11) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 505. ^12) Plen. Trib. Supr., dec. de indr. nr. 1/1966, pct. l, in Indreptar interdisciplinar, pag. 342-343. ^13) Plenul Trib. Supr. , dec. de indrumare din 7.03.1966, pct. 1 in G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 501 si Indreptar disciplinar pag. 156-157.

10

^14) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 369. ^15) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 506. ^16) Trib. Supr. , complet de sapte jud., dec. nr. 79/06.12.1976, I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 19751980, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1982, pag. 307, nr. 152. Hotararea instantei de recurs. Caracteristici si efecte Hotararea instantei de recurs este destinata sa transeze orice contestatie asupra cauzei deduse in justitie. Ea are un scop precis, acela de a se pronunta asupra motivelor de recurs invocate de partea interesata si de a realiza un control judiciar eficient spre a evita trecerea in puterea lucrului judecat a unei hotarari nelegale^1 . Motivarea hotararii instantei de recurs este necesara, pe de o parte, pentru a se putea stabili felul si limitele casarii, precum si pentru a arata instantei care rejudeca fondul dupa casare care sunt dezlegarile date problemelor de drept, iar, pe de alta parte, datorita faptului ca impotriva acestei hotarari pot fi exercitate caile de atac de retractare, unele din motivele de exercitare a acestora desprinzandu-se numai din considerentele hotararii (de exemplu, cand instanta a omis sa solutioneze un motiv de casare) ^2 . O particularitate importanta a hotararilor de recurs se refera la caracterul lor irevocabil. Intr-adevar, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 C. proc. civ. sunt irevocabile hotararile date in recurs chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii. Formularea legii induce ideea incontestabila a irevocabilitatii hotararilor pronuntate in recurs, indiferent de solutia la care s-a oprit instanta: respingerea recursului, casarea cu retinere sau trimitere a cauzei^3 . In schimb: - hotararile instantei de recurs pot fi atacate cu contestatii potrivit art. 318 C. proc. civ., daca decizia data este rezultatul unei greseli materiale sau daca instanta respingand recursul sau admitandu-1 numai in parte a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare. Ca atare, se sanctioneaza omisiunea cercetarii unui motiv de recurs, argumentele putand fi grupate si raspunsul sa fie comun. Daca instanta de recurs a analizat insa complet motivul de casare, reinsusirea lui nu constituie motiv de contestatie^4 . - Pentru motivele tipice de revizuire, pot fi atacate hotararile instantei de recurs care evoca fondul, ceea ce practic inseamna ca sunt avute in vedere numai deciziile pronuntate ca urmare a judecarii fondului dupa casare cu retinere, iar in cazul deciziilor de casare intermediara sau al deciziilor de respingere a recursului, numai daca solutia este rezultatul reaprecierii situatiei de fapt, eventual cu ajutorul inscrisurilor noi. Hotararile pronuntate cu privire la contestatiile in anulare sau revizuirile indreptate impotriva deciziilor instantelor de recurs nu pot fi atacate pe calea recursului, concluzie desprinsa din aplicarea principiului "accesorium sequitur principale"^5 . Solutia data recursului are consecinte si asupra cheltuielilor de judecata. Daca se respinge recursul, la cererea intimatului, instanta va obliga prin hotarare si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea recursului. Daca se admite recursul si se caseaza hotararea atacata, pricina se rejudeca si numai partea care va castiga irevocabil procesul va avea dreptul la cheltuielile de judecata^6 . --------------------------

11

^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 432. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 502. ^3) A se vedea in acest sens I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 299-300. ^4) Trib. Supr. , sec. civ., dec. nr. 1271/10.11.1987, Revista romana de drept nr. 6/1988, pag. 56. ^5) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 366. ^6) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 502. Contestatia in anulare Consideratii generale Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac de retractare prin intermediul careia partile sau procurorul pot obtine desfiintarea unei hotarari judecatoresti in cazurile limitativ prevazute de lege. Ea poate fi exercitata in scopul retractarii hotararilor judecatoresti pronuntate cu nesocotirea unor norme procedurale, iar nu si pentru netemeinicie^1 . Codul de procedura civila reglementeaza doua categorii de contestatii in anulare: a. contestatia in anulare de drept comun (art. 317) si b. contestatia in anulare speciala (art. 318). Acestea se deosebesc prin conditiile de admisibilitate, precum si prin motivele pentru care pot fi introduse^2 : a) pentru contestatia in anulare de drept comun, art. 317 prevede doua conditii de admisibilitate (hotararea atacata sa fie irevocabila si daca motivele mentionate in lege nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului) si doua motive ("cand hotararea a fost data de judecatori cu calcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta" si "cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii")^3 b) pentru contestatia in anulare speciala, art. 318 prevede o singura conditie de admisibilitate, care vizeaza obiectul acesteia (hotararile instantelor de recurs si ale judecatoriilor pronuntate in prima instanta) si doua motive ("cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale" si "cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de casare"). Contestatia in anulare obisnuita sau comuna poate fi exercitata impotriva oricarei hotarari judecatoresti ramase irevocabile, in timp ce contestatia in anulare speciala poate fi exercitata numai impotriva hotararilor pronuntate de instantele de recurs sau de judecatorii in ultima instanta^4 . -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 438. ^2) I. Rosetti Balanescu, Al. Velescu, s. Zilberstein, Contestatia in anulare, in volumul Studii juridice, Ed. Academiei, Bucuresti, 1960, pag. 349-391.

12

^3) In practica s-a apreciat ca in aceste cazuri este adusa o grava atingere dreptului la aparare. C.S.J., S.U., dec. nr. 76/1991, Dreptul nr. 2/1992, pag. 77 si sec. cont. ad dec nr. 1067/1995, Culegere de Decizii 1995, pag. 621. ^4) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 438-439. Elementele contestatiei in anulare 1. Partile Partile in aceasta cale de atac se numesc contestator si intimat. Contestator, poate fi, dupa caz, reclamantul sau paratul de ia instanta, apelantul sau intimatul, respectiv recurentul ori in cazul apelului si al recursului, revizuentul sau intimatul din revizuire etc^1 . O discutie se poate face in privinta intervenientului accesoriu; ni se pare ca art. 56 C. proc. civ., ca orice dispozitie legala care contine o interdictie, trebuie considerat o norma de stricta interpretare si, prin urmare, nu se aplica prin analogie si la contestatia in anulare^2 . Potrivit art. 45 C. proc. civ., procurorul poate exercita si el contestatia in anulare, indiferent de faptul ca a participat sau nu la judecarea cauzei in care s-a pronuntat hotararea atacata. Nu pot avea calitatea de contestatori tertele persoane in legatura cu care nu s-au folosit mijloacele procedurale prevazute de lege pentru a fi atrase in proces, chiar daca ar fi existat interesul sa fi participat la judecata. . Aceasta deoarece mijlocul procedural al contestatiei nu poate fi exercitat decat de partile ce au participat la activitatea judiciara. Tertele persoane se pot prevala doar de inopozabilitatea hotararii judecatoresti, iar daca executarea hotararii este de natura sa le prejudicieze interesele ele vor putea folosi calea contestatiei la executare. Regula porneste de la caracterul relativ al puterii de lucru judecat in materie civila, hotararile pronuntate nefiind opozabile, in principiu, decat partilor in litigiu si succesorilor in drepturi ai partilor. Daca se va incerca punerea in executare a hotararii impotriva unei persoane ce nu a luat parte la judecata, aceasta se va apara pe calea contestatiei la executare, invocand inopozabilitatea titlului executor^3 . Dar, calitatea de parte in proces nu este suficienta pentru exercitarea contestatiei. Contestatorul trebuie sa justifice si un interes, deoarece altfel cererea urmeaza sa fie respinsa. S-a decis astfel, ca neindeplinirea procedurii de citare fi invocata numai de cel fata de care s-a savarsit aceasta neregularitate, iar nu si de celelalte parti, care au fost legal citate^4 . Deducem ca o atentie deosebita trebuie acordata cerintei interesului, avantajului pe care cineva crede ca si-l poate procura prin exercitarea unei activitati care urmareste satisfacerea unei nevoi sau prin impiedicarea unei activitati straine, care i-ar putea cauza un prejudiciu^5 . Interesul poate sa fie material, cand se urmareste obtinerea unui folos de ordin patrimonial (o suma de bani, predarea unui bun), sau moral, in situatia in care se urmareste obtinerea unei satisfactii sufletesti (de ex. punerea sub protectia legii, prin instituirea interdictiei, a alienatului sau debilului mintal). Interesul moral nu trebuie insa confundat cu prejudiciul moral si nici cu reparatia materiala a daunelor morale^6 . Si in materia contestatiei in anulare interesul trebuie analizat cu atentie. Astfel^7 : - paratul care nu a fost legal citat la termenul cand a avut loc judecata nu are interes sa atace hotararea prin care s-a respins cererea de chemare in judecata;

13

- neindeplinirea legala a procedurii de citare poate fi invocata numai de cel fata de care s-a savarsit aceasta neregularitate, nu si de celelalte parti care au fost legal citate; - recurentul caruia i s-a admis recursul, casandu-se in totalitate hotararea recurata, ori intimatul in cazul respingerii recursului, nu au interesul sa introduca o contestatie in anulare, chiar daca judecarea recursului s-a facut cu procedura de citare neregulat indeplinita (daca insa casarea este partiala, atat recurentul, cat si intimatul au interes sa provoace rejudecarea recursului); - intimatul nu se poate plange ca instanta a omis sa cerceteze un motiv de casare, deoarece, chiar daca ramane expus posibilitatii unei rejudecari a recursului (daca recurentul se va plange pe calea contestatiei in anulare), nu suntem in prezenta unui interes de natura a justifica formularea unei contestatii in anulare. Admitand aplicabilitatea principiului "non reformatio in peius" si in materia contestatiei in anulare, a accepta solutia contrara ar insemna sa i se rapeasca recurentului posibilitatea de a obtine desfiintarea hotararii pe calea contestatiei in anulare, intrucat ar exista tripla identitate de elemente, chiar daca pozitia procesuala a partilor ar fi inversata; s-a decis ca, daca un recurs a fost respins ca inadmisibil, partea nu poate justifica interesul^8 de a obtine, prin admiterea contestatiei in anulare, desfiintarea hotararii respective, devenind inutil sa se examineze daca la judecarea unui recurs inadmisibil s-a savarsit vreuna din neregularitatile prevazute de art. 317 si 318 C. proc. civ. ^9 -------------------------^1) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 427. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 527. ^3) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 371372. ^4) Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 31/1974, Revista Romana de Drept nr.9/1974, pag.63, dec. 404/1975, Culegere de Decizii 1975, pag.248 si dec. nr. 1789/1989, Dreptul nr.6/1990, pag.73; Trib. Supr, dec. nr. 94/1980, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1980-1985, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1986, pag. 266. ^5) Pentru dezvoltari si referinte bibliografice a se vedea: V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 270. ^6) Pentru dezvoltari vezi I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 297. ^7) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 528. ^8) C.S.J, sec. cont. adm., dec. nr. 40/1994, Dreptul nr. 10-11/1994. ^9) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 373. 2. Obiectul In principiu, pot forma obiect al contestatiei in anulare obisnuita sau de drept comun^1 :

14

- hotararile instantelor de recurs - deciziile de casare cu retinere sau cu trimitere; deciziile prin care se admite recursul si se statueaza in fond; deciziile pronuntate de instantele de recurs, dupa casarea cu retinere; deciziile de respingere a recursului ca nefondat; deciziile prin care se respinge sau se anuleaza recursul in temeiul unei exceptii procesuale, fara a mai fi cercetat in fond; deciziile prin care se constata perimarea recursului; - hotararile instantelor de apel - hotararile date in apel, atacate cu recurs, dar care a fost respins deoarece avea nevoie de verificari de fapt, anulat, respins in temeiul unei exceptii procesuale, ori perimat; deciziile instantelor de apel care nu ar fi susceptibile, potrivit legii, de recurs; - hotararile primei instante - sentintele nesusceptibile de apel, atacate cu recurs, dar care a fost respins, deoarece avea nevoie de verificari de fapt, anulat, respins in temeiul unei exceptii procesuale, ori perimat; - hotararile pronuntate in cererile de revizuire, in contestatiile in anulare si in contestatiile la executare, daca sunt irevocabile. Categoria hotararilor judecatoresti ce pot forma obiectul contestatiei in anulare speciala este mai restransa, cuprinzand^2 : - hotararile pronuntate de instantele de recurs, numai in ceea ce priveste solutionarea recursului, nu si deciziile date in fond dupa casarea cu retinere; - hotararile pronuntate de judecatorie in ultima instanta, numai in ceea ce priveste solutionarea recursului, nu si deciziile date in fond dupa casarea cu retinere; - hotararile pronuntate de judecatorie in ultima instanta. Daca conditia irevocabilitatii hotararii atacate este indeplinita, nu intereseaza daca hotararea a fost pronuntata in fond, in apel, in recurs, in recursul in anulare, in revizuire, intr-o alta contestatie in anulare sau, in sfarsit, in cazul executarii silite, cu conditia ca sa nu interzica in mod expres exercitarea caii de atac. Pe de alta parte, sunt avute in vedere atat hotararile prin care s-a rezolvat in fond cererea de chemare in judecata sau calea de atac, cat si deciziile de casare intermediare sau hotararile prin care s-a luat act de tranzactia partilor sau s-a pronuntat o solutie formala (anularea cererii, respingerea ca tardiva, perimarea etc), s-a luat o masura urgenta, cu caracter vremelnic (prin ordonanta presedintiala) ori o masura de buna administrare a justitiei (rezolvarea conflictelor de competenta, stramutarea cauzelor^3 . Instanta suprema s-a pronuntat in sensul ca nu este admisibila contestatia in anulare^4 . Dupa cum am aratat atunci cand ne-am ocupat de stramutare, este greu de conceput sa existe o situatie in care legea sa accepte o situatie in care sa admita existenta unei hotarari in conditii de neregularitate procedurala, care sa nu poata fi remediata in nici un mod. in realitate, art.40 C. proc. civ. are in vedere caile ordinare de atac, iar hotararea de stramutare este un caz tipic in care ar trebui sa se admita contestatia, fiindca partea nu a avut acces la nici o cale ordinara de atac^5 In sfarsit, deoarece in sens larg si incheierile judecatoresti sunt hotarari, si ele pot fi atacate pe calea contestatiei in anulare. Desigur nu este vorba de incheierile premergatoare care fac corp comun cu hotararea, ci de unele incheieri care se pronunta inaintea sau in urma judecatii^6 . -------------------------^1) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.373.

15

^2) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.373. ^3) In sensul admisibilitatii contestatiei in anulare impotriva hotararii de stramutare, vezi Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 38/1978, Culegere de Decizii 1978, pag.276 (solutie implicita) si V. M. Ciobanu, Unde probleme referitoare la hotararea de stramutare a pricinilor civile, A.U.B., 1983, pag.68-71. in sens contrar I. Stoenescu, Contestatia in anulare in procesul civil, Justitia Noua nr. 2/1960, pag.270; Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1962, pag.79; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 530. ^4) C.S.J.. sec. com. dec. nr. 580/1994, Dreptul nr.6/1995, pag.94 ^5) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 420. ^6) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 420. 3. Cauza In cadrul procesului civil este indispensabil elementul care practic raspunde la intrebarea pentru ce se judeca partile?. Raspunzand la aceasta intrebare aflam cauza actiunii civile. In materia pe care o studiem, cauza contestatiei in anulare este nelegalitatea hotararii ce se ataca, nelegalitate constand intr-una din deficientele indicate limitativ de art. 317 si de art. 318 C. proc. civ. sub denumirea de motive, care reprezinta aspecte diferite ale aceleiasi cauze^1 . -------------------------^1) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.373; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 531

Contestatia in anulare obisnuita Contestatia in anulare obisnuita reprezinta acea cale extraordinara de atac prin intermediul careia partile pot obtine retractarea unei hotarari judecatoresti irevocabile in cazurile prevazute de art. 317 C. proc. civ., dar numai daca motivele care o legitimeaza nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului . -------------------------^1) A se vedea de asemenea V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 335.

Motive Neregulata citare a partii

16

Primul motiv de contestatie se refera la situatia in care partea nu a fost regulat citata pentru ziua cand s-a judecat pricina. Asa fiind, in acest caz calea contestatiei in anulare poate fi exercitata numai de partea fata de care s-a produs o atare neregularitate procedurala, iar nu si de catre partea adversa^1 . Fiind vorba de nerespectarea regulilor privitoare la procedura citarii, este necesar ca dispozitiile art. 317 C. proc. civ. sa fie combinate cu cele privitoare la procedura citarii. intr-adevar, pentru a ne putea da seama ca ne aflam in fata unei neregulate citari "pentru ziua cand s-a judecat pricina", trebuie avute in vedere cerintele legii privitoare la procedura citarii. Neregulata citare poate avea loc ori de cate ori se incalca dispozitiile legii procesuale privitoare la procedura citarii si, prin aceasta, dreptul partilor de a avea putinta sa-si apere interesele^2 . Asemenea situatii pot exista cand: - partea nu este citata la domiciliul indicat. Contestatia este admisibila daca citarea s-a facut la o alta adresa decat cea reala, chiar daca s-ar proba cu martori ca partea avea cunostinta de termen, deoarece dovada indeplinirii actului de procedura nu se poate face prin probe extrinseci. In cazul in care partea a fost citata la adresa unde isi avea domiciliul in timpul procesului initial, dar intre timp a intervenit schimbarea de domiciliu, necunoscuta de instanta, judecarea unei cai extraordinare de atac care nu este la indemana partilor, fara citarea partii la noul domiciliu este nevalabila si intr-o atare situatie contestatia in anulare este admisibila^3 . - citatia nu cuprinde elementele esentiale - cand s-a considerat in mod gresit ca partea are termenul in cunostinta (se apreciaza ca avocatul nu poate lua termen in cunostinta daca nu are imputernicire valabila din care sa rezulte dreptul de reprezentare si deci partea trebuie citata^4 ); - agentul de procedura nu a inmanat citatia in conditiile legii, cand citarea prin publicitate s-a facut cu rea credinta. Contestatia in anulare poate fi folosita insa si atunci cand reclamantul nu a fost de rea-credinta, si nu s-au respectat conditiile prevazute de art. 95 alin. 1, in sensul de a se cere reclamantului sa dovedeasca ca nu a facut tot ce i-a stat in putinta pentru aflarea domiciliului. Daca a facut insa aceasta dovada contestatia este inadmisibila^5 . Consideram ca aceeasi ar trebui si fie solutia cand partea a fost citata pentru o anumita ora, iar judecarea a avut loc inainte de acea ora. - sotul a fost citat prin publicitate in procesul de divort, desi i se cunostea adresa, stiind ca se afla in penitenciar^6 etc. In doctrina s-a mai remarcat, pe buna dreptate, ca desi legea se refera la neregulata citare, contestatia in anulare poate fi exercitata, in temeiul art. 317 alin. 1 C. proc. c civ., si in acele situatii in care litigiul s-a judecat in lipsa partii care n-a fost citata deloc^7 . In legatura cu determinarea acestui motiv de contestatie doctrina a adus precizari importante^8 . - In primul rand, este de remarcat ca textul are in vedere nesocotirea dispozitiilor procedurale privitoare la citare doar in cazurile in care legea impune solutionarea cauzei cu citarea partilor. Prin urmare, legea nu vizeaza acele situatii in care, potrivit unor reguli derogatorii de la dreptul comun, litigiul se solutioneaza fara citarea partilor. - A doua precizare importanta vizeaza sfera de aplicare a acestui motiv de contestatie in anulare. In aceasta privinta se remarca ca legea nu vizeaza neregularitatea citarii in general, ci numai nesocotirea dispozitiilor privitoare la citare "pentru ziua cand s-a judecat pricina". In atare conditii se ridica problema de a determina semnificatia sintagmei folosite de

17

legiuitor in art. 317 alin. 1 C. proc. civ., respectiv cea privitoare la "ziua cand s-a judecat pricina". Prin urmare, neregulata citare a partii la unul din termenele ce au precedat dezbaterea in fond nu constituie un temei pentru exercitarea contestatiei in anulare. Daca procedura a continuat sa fie neregulat indeplinita la toate termenele urmatoare, inclusiv la cel cand s-a dat hotararea, iar partea neregulat citata a lipsit la aceste termene, contestatia in anulare este admisibila si vizeaza atat hotararea, cat si incheierile premergatoare. Daca insa la un termen ulterior procedura a fost regulat indeplinita sau procedura s-a acoperit prin prezenta partii in instanta, contestatia in anulare devine inadmisibila. Din coroborarea art. 317cu art. 89 alin. 2 C. proc. civ., potrivit caruia, "infatisarea partii in instanta, in persoana sau prin mandatar, acopera orice vicii de procedura", rezulta o conditie subinteleasa, anume ca partea neregulat citata sa fi lipsit la dezbateri; daca a fost prezenta, ar fi avut numai dreptul sa solicite un termen in vederea pregatirii apararii^9 . -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 440. ^2) C.S.J., S.U., dec. nr. 76/1991, Dreptul nr. 2/1992, pag. 77. ^3) Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 220/1973, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1969-1975, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1976, pag.368. ^4) A. Sitaru, nota la dec. civ. nr.131/1972 a Trib. Jud. Brasov, Revista Romana de Drept nr.9/1973, pag.115-117. ^5) Trib. Supr., col. civ., dec. nr. 334/1965, Culegere de Decizii 1965, pag.267. ^6) Trib. reg. Brasov, dec. civ. nr. 2340/1995, nepublicata. ^7) Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. II, pag. 77; I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 328. ^8) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 441. ^9) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 532. Incalcarea normelor de competenta Cel de-al doilea motiv de contestatie in anulare vizeaza nesocotirea normelor de ordine publica privitoare la competenta. In cadrul dreptului procesual civil competenta este definita ca fiind aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti (unui alt organ de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala) de a judeca un anumit litigiu^1 . Deci, vorbind de competenta ne raportam la instanta judecatoreasca (sau la un alt organ de jurisdictie, ori cu activitate jurisdictionala) si nu la judecatorii care simt incadrati la acea instanta^2 . Potrivit art. 105 alin. 1 C. proc. civ: "Actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent sunt nule". Astfel cum s-a subliniat deja in acest caz ne aflam in prezenta unei nulitati neconditionate^3 . In raport cu motivul de contestatie in anulare referitor la lipsa de competenta a instantei care a judecat pricina, trebuie sa decidem ca mijlocul procedural al contestatiei in anulare poate fi exercitat de oricare dintre parti, iar nu numai de partea chemata in fata unei instante necompetente in mod absolut^4 . Folosirea acestui motiv priveste, de regula, hotararile nesusceptibile de recurs. Pentru exercitarea contestatiei in anulare impotriva hotararilor de fond pronuntate cu incalcarea competentei absolute ar trebui ca partea, instanta din oficiu sau procurorul, daca a participat

18

la judecata, sa nu fi invocat exceptia de necompetenta si ca recursul partii sa fi fost respins fara a fi cercetat in fond. Se considera ca daca exceptia. de necompetenta, a fost invocata, dar instanta a respins-o, partea nu va putea folosi contestatia in anulare, care este o cale de retractare, iar nu de reformare, neputandu-se concepe ca aceeasi instanta sa revina asupra propriei solutii^5 . Prin urmare, daca exceptia de necompetenta a fost invocata in fata instantei de fond, iar aceasta a respins-o, calea contestatiei in anulare devine inadmsibila. In sprijinul acestei solutii se mai invoca si faptul ca in caz contrar aceeasi instanta - contestatia in anulare fiind o cale de atac de retractare - ar fi chemata din nou sa se pronunte asupra propriei sale competente, implicit asupra solutiei adoptate deja. In cazul in care un litigiu a fost dedus in fata unei instante absolut necompetente, impiedicarea de a-l judeca poate fi semnalata instantei prin intampinare sau de oricare din parti, oral, in tot cursul judecatii in fata instantei de fond. Chiar daca partea a fost regulat citata, si prezenta la judecarea pricinii nu a invocat necompetenta absoluta, ea o poate ridica pentru prima oara in recurs. Oricum, este desigur rar ca o contestatie in anulare sa fie folosita pentru desfiintarea unei hotarari date de o instanta de fond cu incalcarea competentei absolute^6 . Semnalam insa ca, referitor la regimul probelor, art. 160 C. proc. civ. cuprinde o reglementare distincta. Astfel potrivit acestui text: "In cazul declararii necompetentei, dovezile administrate in instanta necompetenta raman castigate judecatii si instanta competenta nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice". In baza acestui text procedural, constatam ca principiul in materie este acela al conservarii si valorificarii probelor deja administrate in fata instantei necompetente^7 . Desi aceste dispozitii reprezinta o abatere de la principiul nemijlocirii, instanta care judeca pricina fiind pusa in situatia de a aprecia probe ce nu au fost administrate nemijlocit in fata ei, totusi masura luata de legiuitor trebuie privita ca un ajutor dat partilor litigante pentru evitarea unor cheltuieli inutile si a pierderii corelative de timp. Fata de formularea generala a textului, socotim ca el se va aplica atat in cazul in care prima instanta, admitand exceptia de necompetenta si-ar declina competenta, cit si in cazul in care necompetenta ar fi constatata de instanta ce judeca contestatia in anulare^8 . In legatura cu acest al doilea motiv de contestatie in anulare obisnuita mai este de observat ca legea a retinut ca temei al acestei cai extraordinare de atac doar nesocotirea regulilor de competenta absoluta, respectiv a regulilor de competenta generala, a regulilor de competenta materiala sau de atributiune si a regulilor de competenta teritoriala exceptionala^9 . Motivul prevazut de art. 317 pct. 2 C. proc. civ. nu poate fi utilizat pentru invocarea incalcarii normelor referitoare la incompatibilitate, deoarece acestea, chiar daca sunt asezate de legiuitor in Cartea I a codului, intitulata "Competenta instantelor judecatoresti", sunt norme de organizare judecatoreasca, iar nu de competenta. Aceeasi este solutia si in cazul celorlalte norme privind compunerea si constituirea instantei^10 . -------------------------^1) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag.136-137. ^2) V. M. Ciobanu, Interesul practic al clasificarii legilor de procedura in functie de obiectul lor de reglementare, Revista Romana de Drept, nr. 4/1983, pag. 37.

19

^3) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 207; I. Les, in Sanctiunile procedurale in materie civila, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, pag. 60. ^4) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 440. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 532; I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura Servo-Sat, Arad, 1998, pag. 332; I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 440; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 73 ^6) I. Stoenescu, S. Zilbersein, Tratat de Drept procesual civil, vol. II, Universitatea Bucuresti, 1981, pag. 69. ^7) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 150. ^8) I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, pag. 207-208; a se vedea, in acelasi sens, Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. I, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1960, pag. 357. ^9) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 443. ^10) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.376.

Conditii de admisibilitate In afara de motivele analizate in subcapitolul anterior, art. 317 alin. 2 C. proc. civ. mai prevede doua ipoteze de admisibilitate a contestatiei in anulare. Prima ipoteza, vizata de art. 317 alin. 2 C. proc. civ., este aceea privitoare la respingerea recursului, motivat de faptul ca instanta avea nevoie de "verificari de fapt", pentru solutionarea acestuia. Daca asemenea verificari de fapt sunt posibile a fi facute pe calea recursului partea nu are deschisa calea de atac a contestatiei in anulare. Aceeasi solutie se impune si atunci cand instanta de recurs a respins motivele invocate de recurent ca neintemeiate. De data aceasta principiul autoritatii lucrului judecat se opune la reexaminarea aceluiasi motiv pe calea contestatiei in anulare^1 . Reamintim in acest sens ca elementele lucrului judecat sunt acelea care structureaza institutia juridica la care ne referim si care-i determina efectele. Aceste elemente rezulta din art. 1201 C. civ., text care se refera la tripla identitate de parti (eadem conditio personarum), obiect (eadem res) si cauza {eadem causa) ^2 . Puterea de lucru judecat - "res iudicatapro veritate habetur", este reglementata in art. 1201 C. civ., ca o prezumtie legala absoluta irefragabila si in art. 166 C. proc. civ., ca o exceptie de fond, peremptorie si absoluta^3 . Avand in vedere cele de mai sus, daca partea a invocat motivele de nulitate a hotararii pe calea apelului sau recursului, dar nu a putut obtine luarea lor in considerare pentru ca impuneau verificari de fapt, in afara dosarului, incompatibile cu structura acestor cai de atac (de exemplu, cand s-a obtinut cu rea-credinta citarea prin publicitate, iar in recurs,

20

paratul-recurent sustine ca reclamantul-intimat cunostea domiciliul sau, insa nu poate face aceasta dovada decat cu martori, recursul va fi respins, intrucat necesita verificari de fapt, contestatia in anulare devenind admisibila; daca impotriva unei hotarari de divort se declara recurs, invocandu-se necompetenta teritoriala, deoarece sotii nu au avut domiciliul comun, iar pentru dovedirea acestui fapt sunt necesare si alte probe decat eventualele inscrisuri, solutia este aceeasi), atunci va putea invoca din nou motivele respective prin intermediul contestatiei in anulare^4 . In legatura cu cea de-a doua ipoteza a art. 317 alin. final C. proc. civ. - cand recursul a fost respins fara sa fi fost judecat in fond - se admite ca legiuitorul a vizat situatiile in care recursul a fost anulat ca neregulat introdus sau ca netimbrat, ori s-a perimat, asadar, termenul "respins" se interpreteaza intr-un sens mai larg. Se observa ca se recunoaste dreptul de a folosi contestatia in anulare unei parti care, din proprie culpa, a impiedicat cercetarea in fond a recursului, deoarece nu l-a timbrat, l-a introdus neregulat (direct la instanta de recurs) sau l-a lasat sa se perime, ceea ce echivaleaza cu o indepartare de la principiul situat in prima parte a textului de lege, conform caruia, nu exista optiune intre recurs si contestatie in anulare. Instanta de recurs, oprindu-se la o solutie de respingere formala a recursului, nu a fost in masura sa examineze temeinicia motivului de nulitate invocat, astfel incat nu exista putere de lucru judecat, dar aceasta imprejurare se datoreaza culpei procesuale a recurentului. De aceea, in ansamblul art. 317 C. proc. civ., aceasta dispozitie este nelogica^5 . Partea nu are un drept de optiune intre apel si contestatie in anulare, aceasta din urma respingandu-se ca inadmisibila daca motivele pentru care a fost introdusa puteau fi valorificate pe calea apelului. Este limpede, de asemenea, ca legea interzice optiunea intre recurs si contestatia in anulare, dand prioritate recursului, deci partea este obligata sa valorifice eventualele motive de contestatie prin intermediul recursului, ambele aspecte de nelegalitate vizate de art. 317 C. proc. civ. constituind in acelasi timp si motive de casare. Aceasta cerinta trebuie examinata in corelatie cu art. 317 alin. final C. proc. civ. Deci, practic, avand in aceasta restrangere, pot fi atacate pe calea contestatiei in anulare obisnuite deciziile instantelor de recurs, indiferent de solutia ce o cuprind, precum si hotararile pronuntate in urma unei alte contestatii in anulare, a unei revizuiri sau a unei contestatii la titlu, daca nu sunt susceptibile de a fi atacate pe calea recursului^6 . Se admite unanim ca daca un recurs a fost respins ca tardiv introdus, contestatia in anulare nu devine admisibila, deoarece ar insemna sa se admita o eludare directa a interdictiei prevazute de art. 317 alin. 1 C. proc. civ., din moment ce un recurs tardiv este socotit ca si cum nu ar fi fost introdus, aceeasi solutie se preconizeaza si pentru situatia in care s-a introdus un recurs tardiv, netimbrat sau neregulat, care a fost anulat ca atare, intrucat si ici exista o eludare directa a interdictiei respective. Avand in vedere ca, formal, s-ar putea aplica art. 317 alin. final C. proc. civ., recursul fiind anulat a neregulat introdus sau ca netimbrat, iar nu respins ca tardiv, in practica se resping ca inadmisibile contestatiile in anulare introduse in astfel de conditii, pe ideea abuzului de drept procedural. insa, teoria abuzului de drept procedural nu este suficient reglementata si, in orice caz, nu cunoaste o asemenea solutie. De aceea, poate fi pusa sub semnul intrebarii insasi utilitatea sistemului ales de legiuitor^7 . -------------------------^1) A se vedea in acest sens: I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 74.

21

^2) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 282. ^3) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 234. ^4) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.376. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 534; Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 377. ^6) V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Ed. National, Bucuresti, 1996, pag. 421. ^7) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 534-535.

Contestatia in anulare speciala Partile si obiectul contestatiei in anulare speciale Exercitarea contestatiei in anulare este supusa tuturor conditiilor necesare pentru promovarea cailor de atac. Un rol particular revine interesului judiciar, acesta trebuind sa fie prezent si in momentul exercitarii contestatiei in anulare speciale. Prin urmare, in cazul admiterii in intregime a recursului partea castigatoare nu se va mai putea plange pe calea contestatiei in anulare pe motiv ca instanta de casare a omis sa cerceteze vreunul din motivele de casare sau pentru ca dezlegarea recursului este rezultatul unei greseli materiale. In mod obisnuit, interesul formularii contestatiei in anulare speciale este al recurentului^1 . Iar aceasta asertiune este valabila in special in ceea ce priveste omisiunea de cercetare a unui motiv de casare. Contestatia in anulare speciala este deschisa si Ministerului Public. -------------------------^1) V .M. Ciobanu, in Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, pag. 428. Motive de admisibilitate Greseala materiala in recurs Primul motiv prevazut de art. 318 C. proc. civ. - dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale - are in vedere erori materiale in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului^1 ce au avut drept consecinta darea unor solutii gresite. Este deci vorba despre acea greseala pe care o comite instanta, prin confundarea unor elemente importante si care determina solutia pronuntata^1 . Fiind vorba de un text de exceptie, notiunea de greseala materiala nu trebuie interpretata extensiv^3 si deci, pe aceasta cale nu pot fi valorificate greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da partilor posibilitatea de a se plange aceleiasi instante care a dat hotararea de modul in care a apreciat probele^4 si a stabilit raporturile dintre parti, ar insemna sa se

22

deschida dreptul partilor de a provoca rejudecarea caii de atac, astfel incat contestatia in anulare ar deveni o cale ordinara de atac, mai rea decat recursul la recurs, care, cel putin sar adresa unei instante superioare^5 . Greselile materiale avute in vedere de art.318 nu trebuie confundate cu greselile materiale la care se refera art.281 si care pot fi indreptate din oficiu sau in urma unei simple cereri. Daca din eroare in dispozitivul deciziei instantei de recurs s-a scris un alt numar de sentinta decat al celei atacate cu recurs, dar controlul s-a facut asupra sentintei atacate, greseala materiala se indreapta potrivit art. 281 si nu pe calea contestatiei in anulare^6 . Asadar, sintagma "greseala materiala" are un continut diferit in cele doua situatii mentionate. In primul rand, greselile materiale vizate de art. 281 C. proc. civ. sunt erori de calcul, privitoare la numele partilor sau alte asemenea erori evidente, in timp ce greselile vizate de art. 318 C. proc. civ. nu au un atare caracter. Acestea din urma sunt greseli evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei. Pe de alta parte, art. 281 C. proc. civ. are in vedere greselile strecurate direct in hotararea judecatoreasca, in timp ce art. 318 C. proc. civ. vizeaza greselile savarsite in legatura cu dezlegarea data recursului^7 . Sunt greseli materiale, in sensul art. 318 C. proc. civ., respingerea unui recurs ca tardiv, in raport cu data inregistrarii la instanta, desi din plicul atasat la dosar rezulta ca recursul a fost depus recomandat la oficiul postal, inauntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate ca la dosar se gasea chitanta de plata a taxei de timbru, ori nu s-a observat ca pentru unul din motivele de casare nu era necesara timbrarea; anularea gresita a recursului ca fiind facut de un mandatar fara calitate, desi la dosar se afla procura data reprezentantului partii; pronuntarea asupra legalitatii unei alte hotarari decat cea recurata. Nu pot fi invocate pe calea contestatiei in anulare^8 : -neconcordanta dintre motivare, prin care recursul este declarat fondat si dispozitiv, prin care recursul este respins ca neintemeiat; - omisiunea solutionarii cererii privind cheltuielile de judecata^9 ; - modul in care instanta de recurs a rezolvat exceptia de tardivitate a recursului, luand in considerare o comunicare a hotararii, care, totusi, era viciata, privind solutionarea unui incident de procedura^10 etc. - neobservarea cererii expres formulate de catre creditor de a se include in obiectul executarii silite si a cheltuielilor efectuate cu urmarirea silita etc. Numai o greseala materiala esentiala, care a determinat o solutie eronata, poate fi invocata pe calea contestatiei in anulare. Greselile la care se refera art. 318 C. proc. civ. trebuie sa fie evidente si savarsite de instanta ca urmare a omiterii sau confundarii unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei, cum ar fi neobservarea faptului ca la dosar exista chitanta privind plata taxei de timbru ori recipisa de expediere a recursului prin posta si inauntrul termenului legal^11 . Mai este de specificat ca contestatia in anulare speciala nu poate fi exercitata pentru remedierea unor greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale de drept substantial sau procedural. Contestatia in anulare se infatiseaza, in cazul analizat, ca o cale de atac extraordinara de retractare creata de lege doar pentru remedierea unor greseli materiale, iar nu si pentru reformarea unor greseli de fond^12 . In fine, in legatura cu acest prim motiv de contestatie in anulare speciala trebuie sa precizam ca greselile materiale trebuie apreciate in raport cu datele existente la dosarul

23

cauzei la data pronuntarii hotararii. Aceasta deoarece numai in acest mod se poate hotari daca dezlegarea data recursului este sau nu rezultatul unei greseli materiale^13 . Pentru a putea fi exercitata contestatia in anulare, este necesar ca recursul sa fi fost respins in fond, iar nu ca tardiv^14 , ori neregulat introdus sau ca netimbrat. De asemenea, contestatia in anulare este inadmisibila daca se invoca nepronuntarea instantei de recurs asupra unei exceptii, precum tardivitatea, perimarea, inadmisibilitatea etc. -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 446. ^2) C.S.J., sec. com, dec. nr. 305/1996, Dreptul nr. 8/1996, pag. 130-131. ^3) I. Stoenescu, Contestatia in anulare in procesul civil, Justitia Noua nr. 2/1960, pag.463. ^4) Trib. Suprem , sec. civ., dec. nr. 1018/1977, Revista Romana de Drept nr. 1/1978, pag. 64; dec. nr. 1599/1977, Revista Romana de Drept nr. 3/1978, pag. 61. ^5) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 536-537. ^6) Trib. Jud. Hunedoara. dec. civ. nr.74/1983, Revista Romana de Drept nr.4/1983, pag.67. ^7) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 446-447. ^8) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 537; Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag. 378. ^9) C.S.J., sec. civ., dec. nr. 2086/1995, Dreptul nr. 3/1996, pag. 89. ^10) C.S.J., sec. cont. ad., dec. nr. 40/1994, Culegere de Decizii 1994, pag. 626; dec. nr. 773/1995, Culegere de Decizii 1995, pag. 619. ^11) A se vedea in acest sens C. S. J. s. com. dec. nr. 305/1996, in C. Crisu, S. Crisu, Practica si literatura juridica, 1994-1997, Argessis, 1998, pag. 235-236. ^12) A se vedea de asemenea C. S. J. s. com. dec. nr. 368/1997, in C. Crisu, S. Crisu, Practica si Literatura juridica, 1994-1997, Argessis, 1998, pag. 231-232. ^13) A se vedea in acest sens: V. Negru, D. Radu, Drept procesual civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 341; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Caile de atac si Procedurile speciale, pag. 75. ^14) Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 1809/1957, Culegere de Decizii 1957, pag. 364. Omisiunea cercetarii unui motiv de casare Art. 315 alin. final C. proc. civ. prevede ca, la rejudecarea fondului dupa casare, instanta va tine seama "de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarare a fost casata"; cu atat mai mult, vor fi repuse in discutie toate motivele invocate prin cererea de recurs, dar pe care instanta de recurs le-a socotit inutile de a mai fi examinate, in raport de solutia casarii totale^1 . Contestatia in anulare poate fi exercitata pentru acest motiv numai in situatia in care instanta a dispus respingerea recursului sau admiterea lui doar in parte. Aceasta concluzie se desprinde cu deosebita claritate chiar din dispozitiile art. 318 C. proc. civ. Drept urmare, daca casarea este totala partea nu are deschisa calea contestatiei in anulare, caci ea poate repune in discutia instantei toate motivele invocate; chiar exercitata in astfel de coditii, contestatia va fi respinsa ca lipsita de interes. Aceeasi este solutia si daca

24

motivul de casare omis vizeaza insasi partea din hotarare care a fost casata (avem in vedere casarea partiala a hotararii), in acele situatii in care s-au dedus judecatii mai multe capete de cerere, ori o cerere de chemare in judecata a fost introdusa de mai multi reclamanti sau impotriva mal multor parati, precum si atunci cand mai multe cereri de chemare au fost conexate si, in raport de unul din capetele de cerere sau de o cerere, casarea a fost totala, desi in ansamblul hotararii, casarea a fost partiala^2 . Nu constituie motiv de contestatie neinsusirea motivului de recurs de catre instanta, daca aceasta l-a analizat complet^3 . De asemenea, nu este admisibila contestatia daca nu se invoca omisiunea cercetarii unui motiv de recurs, ci nepronuntarea instantei de recurs asupra unei exceptii precum tardivitatea sau perimarea ori inlaturarea pretinselor deficiente de judecata in fata instantei de recurs^4 . -------------------------^1) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 537-538. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 537-538. ^3) Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1271/E/1987, Revista Romana de Drept nr.6/1988, pag.56. ^4) I. Rosetti-Balanescu, Al. Velescu, S. Zilberstein, Contestatia in anulare. in volumul Studii juridice, Ed. Academiei, Bucuresti, 1960, pag.381; C.S.J., completul de 7 jud., dec. nr. 89/1993, Culegere de Decizii 1993, pag.152. Sesizarea instantei Codul de procedura civila nu contine dispozitii detaliate cu privire la modul de solutionare a contestatiei in anulare. In lipsa unor prevederi amanuntite trebuie sa conchidem ca normele speciale cuprinse in art. 319-321 C. proc. civ. se completeaza in mod corespunzator cu dispozitiile dreptului comun^1 . Fiind o cale de atac de retractare, contestatia in anulare este de competenta instantei care a pronuntat hotararea ce se ataca, indiferent de motivul invocat (art. 319 alin. 1 C. proc. civ.). Daca insa a fost sesizata o alta instanta, aceasta isi va declina competenta, neexistand o dispozitie legala care sa sanctioneze cu nulitatea introducerea neregulata a cererii, asa cum exista in materia apelului si a recursului^2 . Aceasta regula este determinata de insasi natura contestatiei de a constitui o cale extraordinara de retractare, iar nu de reformare. Prin intermediul contestatiei nu se realizeaza un control judiciar obisnuit, astfel ca, in toate cazurile, competenta apartine instantei care a pronuntat hotararea, iar nu unei instante superioare^3 . Efectul cererii de contestatie in anulare consta in reinvestirea instantei care a pronuntat hotararea atacata, deschizand posibilitatea acestei instante de a-si retracta propria hotarare. Cererea nu suspenda executarea silita, iar legea nu cuprinde nici o dispozitie asemanatoare celor din art. 325 C. proc. civ. (in materia revizuirii), art. 300 C. proc. civ. (in materia recursului), art. 401 C. proc. civ. (in materia contestatiei la executare), care sa permita instantei sesizate sa acorde suspendarea executarii silite a hotararii atacate. Instanta sesizata cu o astfel de cerere (de suspendare a executarii silite) este indreptatita sa o rezolve,

25

aplicand prin analogie prevederile din materia altor cai de atac1. De altfel, instanta are dreptul sa desfiinteze insusi titlul executoriu, cu atat mai mult are dreptul sa impiedice provizoriu executarea lui^4 . Dar, calitatea de parte in proces nu este suficienta pentru exercitarea contestatiei. Contestatorul trebuie sa justifice si un interes, deoarece altfel cererea urmeaza sa fie respinsa. S-a decis astfel, ca neindeplinirea procedurii de citare fi invocata numai de cel fata de care s-a savarsit aceasta neregularitate, iar nu si de celelalte parti, care au fost legal citate^5 . -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 448. ^2) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.379. ^3) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 449. ^4) Florea Magureanu, Drept procesual civil, Ed. a V-a, Ed. All Beck, 2002, pag.381. ^5) Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 31/1974, Revista Romana de Drept nr.9/1974, pag.63, dec. 404/1975, Culegere de Decizii 1975, pag.248 si dec. nr. 1789/1989, Dreptul nr.6/1990, pag.73; Trib. Supr, dec. nr. 94/1980, in I. Mihuta, Repertoriu de practica judiciara civila a Tribunalului Suprem si a altor instante judecatoresti pe anii 1980-1985, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1986, pag. 266. Procedura de judecata a contestatiei in anulare Privire generala Legea nu cuprinde dispozitii speciale privitoare la continutul de exercitare a contestatiei in anulare. In lipsa unor asemenea precizari Se vor aplica dispozitiile art. 82-84 C. proc. civ. si ale art. 112 C. proc. civ Drept urmare, cererea pentru exercitarea contestatiei va trebui sa cuprind toate elementele de identificare a partilor, pentru ca acestea sa poata fi citate-aratarea hotararii contestate; a motivelor contestatiei si a semnaturii contestatorului^1 . Intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata. Aceasta va cuprinde: exceptiile procesuale ce vizeaza cererea contestatorului (de exemplu, exceptia de tardivitate, lipsa de interes, lipsa de calitate procesuala activa etc), raspunsul la fiecare motiv de contestatie, eventualele mijloace de proba in combaterea contestatiei si semnatura. Cand contestatorul nu justifica interesul de a ataca hotararea, contestatia in anulare va fi respinsa ca fiind lipsita de interes. Contestatia in anulare mai poate fi respinsa ca inadmisibila, ca tardiv formulata, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala, anulata ca netimbrata sau ca introdusa de o persoana care nu a facut dovada calitatii de reprezentant (in conditiile prevazute de art. 161 C. proc. civ.), ori sa se perime^2 . -------------------------^1) I. Les, Drept procesual civil. Curs universitar, ed. Lumina Lex, 2002, pag. 450. ^2) G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. All, 1994, pag. 545.

26

Posibile solutii In caz de admitere a contestatiei in anulare pentru primul motiv prevazut de art. 317 C. proc. civ., se anuleaza hotararea pronuntata in urma unei proceduri neregulate si se trece la judecata din nou a pricinii. Este nelegala hotararea prin care se admite contestatia in anulare, daca instanta, dupa anularea hotararii atacate, nu se mai preocupa de soarta litigiului, care ramane astfel nesolutionat^1 . In aceasta privinta trebuie sa distingem intre diferitele ipoteze ce se pot ivi^2 : a) In cazul admiterii contestatiei pentru neregulata citare a partii instanta va trebui sa anuleze hotararea atacata spre a rejudeca cauza. In cazul admiterii contestatiei in anulare pe motiv de necompetenta absoluta se va anula hotararea atacata si se va dispune declinarea competentei in favoarea instantei sau organului cu atributii jurisdictionale competent potrivit legii^3 . Trimiterea dosarului se va face in acest caz, ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 158 C. proc. civ., dar numai dupa ce hotararea de declinare a ramas irevocabila. b) In cazul admiterii contestatiei in anulare speciale pentru motivul ca dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale instanta competenta va desfiinta hotararea pronuntata in recurs si va proceda la rejudecarea acestei cai de atac. Observam ca in aceasta situatie se poate pune problema pronuntarii a doua hotarari - una de retractare a deciziei atacate si una asupra rejudecarii recursului^4 . c) In cazul admiterii contestatiei pentru omisiunea cercetarii vreunuia dintre motivele de casare instanta va proceda la anularea totala sau numai partiala a hotararii atacate, in functie de natura casarii. Astfel, in cazul unei casari to