Migrarea refugiaților

Problema refugiaților este vazută ca fiind o problemă a Europei, deși ea afectează

intreaga lume, de la aproximativ 4 milioane de oameni care au fost nevoiți să iși părăsească țările

natale și drumurile pe care au fost supuși să le parcurgă pînă în țările văzute de ei ca fiind

civilizate, la nașterea unui întreg val de partide neo-fasciste pe tot cuprinsul Europei.

Chiar dacă principalul motiv al migrării refugiaților este aparent războiul din Siria,

aceștia reprezintă doar o parte a masei de oameni care a fost relocată de razboaiele civile

începute recent în Orientul Mijlociu. Acestora li se alătură si refugiații din Kosovo, Sudan,

Libia, Afganistan și Irak. În ciuda faptului că ei provin din culturi diferite, sunt priviți ca fiind

doar o hoardă barbară care invadează Europa, deși Marea Britanie s-a mai confruntat cu această

problemă în ani 80, când adunările de neo-naziști au început să atace cartierele de Pakistanezi,

fiind învinovățiți de nivelul de trai al populației de la acea ora.

În zilele noastre problema este usor diferită, nu îi mai putem acuza pe ei pentru nivelul

nostru de trai, nu îi putem condamna că vin să ne fure lucurile de muncă pe care noi le refuzăm,

dar putem să nu le acordam azil. Dreptul la azil, de regulă, este fixat în constituțiile statelor, deși

nu este definit de nici un document internațional. Doctrina a definit azilul ca fiind o „măsură de

protecție care se acordă azilantului sau se poate acorda solicitantului de azil în cazul în care, în

țara sa de origine este supus la persecuții pentru activități politice, democratice sau umanitare

sau, în alți termeni, este urmărit sau persecutat pentru activități desfășurate în favoarea

umanității, progresului și păcii.”

Imigranții nu au o destinație fixă, aceștia doar încearcă să scape din calea regimelor

totalitariste și a fanaticilor religioși, care au transformat întregul Orient Mijlociu într-o zonă de

conflict. Refugiații fiind supuși zilnic raidurilor aeriene, brigăzilor de miliție și intervențiilor

armatelor straine, trăiesc într-o continuă stare de panică, ducându-și existența printre ruinele

fostelor orașe. Ei au trăit în ultimii ani sub stare de asediu iar întrebarea pe care am putea să ne-o

punem nu este aceea dacă ar trebui sau nu să le oferim azil politic, ci de ce nu am luat măsuri

pentru a preveni acest exod.

În 2015 numai între lunile Ianuarie si August, 432.000 de refugiati au fost detectați

intrând ilegal în Europa pe mare, din acestia 309.00 ajungând în Grecia și 121.000 în Italia, în

total, cu 175% mai mult decât în întreg anul precedent, aproximativ 3000 murind pe drum. Ei

totuși au ales să iși riște viața în speranța că în Europa vor găsi o lume mai buna, drumul până

aici costându-i minim 2000 de euro fără nici o garanție că vor ajunge într-adevăr la destinatie.

Față de alte state europene, care încearcă să împiedice pătrunderea refugiaților după granite,

germanii îi primesc cu brațele deschise. Unele surse susțin că aceștia aleg să facă pasul acesta din

cauza motivului că și ei au fost la rândul lor transfugi în timpul comunismului. Autorul unui

editorial precizează că „în timp ce Marea Britanie blochează accesul imigranților prin

eurotunelul din Canalul Mânecii, iar poliția cehă îi așteaptă cu arma în mână, germanii îi

primesc cu ursuleți de pluș și se învoiesc de la serviciu pentru a merge in gările unde sosesc

garniturile de tren și a le oferi mancare și haine. În timp ce politicienii britanici se contrazic

atunci cand se pune problema primirii a încă 10.000 de azilanti, Germania a anunțat că va găzdui

800.000 doar în acest an și chiar mai mulți dacă va fi nevoie.”

Concluzionând, putem spune că ar trebui să privim în jur și mai întâi să putem înțelege

cum funcționează societatea, deoarece aceasta se poate afla la un moment dat într-un declin care

nu va mai putea fi remediat. Teama de refugiați este mai mult o idee preconcepută implantată în

mintea noastră, dar cu toate acestea, suntem liberi să alegem. Consider însă, că pentru a ne putea

numi oameni sau cetățeni trebuie să învățăm că nu tot ce se spune este și adevărat sau nu tot ceea

ce pare a fi într-un anumit fel, înseamnă că este corect. Poate că o mână de ajutor va conduce la

ceva mai bun în societate, indiferent cui îi va fi dată, indiferent din statul de care aparține

respectivul individ și indiferent de aparențe, deoarece acestea sunt de multe ori înșelătoare.

Bibliografie:

http://casajurnalistului.ro/4000km-garduri/

http://www.people.com/people/archive/article/0,,20080260,00.html

http://www.juspedia.ro/13172/dreptul-la-azil/

http://www.ziare.com/invazie-imigranti/europa/de-ce-ii-primeste-germania-cu-bratele-deschise-

pe-refugiati-1381036