Problema Alegerii in Economie

11
I. ECONOMIA – FORMĂ A ACŢIUNII UMANE (Problema alegerii în economie) 1. Nevoile şi resursele economice – definire şi caracterizare Nevoile, necesităţile sau trebuinţele, reprezintă dorinţe, visuri, idealuri sau aspiraţii ale oamenilor. Caracteristicile nevoilor: - nelimitate ca număr; - limitate în capacitatea de satisfacere; - concurente; - complementare; - dinamice; - formează un sistem. Satisfacerea nevoilor umane se realizează prin intermediul acţiunilor umane (totalitatea acţiunilor desfăşurate de oameni pentru a-şi asigura cele necesare vieţii). Cea mai importantă componentă a acţiunii umane o reprezintă activitatea economică. Activitatea economică reprezintă activitatea conştientă a omului prin care acesta îşi asigură bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor. Totalitatea activităţilor economice formează economia. Pentru satisfacerea nevoilor se utilizează resursele economice. Resursele economice reprezintă ansamblul potenţialului uman, natural, material, tehnic şi tehnologic, informaţional, cultural, ştiinţific şi economic de care dispune societatea la un moment dat. altfel spus, resursele economice sunt reprezentate de totalitatea elementelor existente la un moment dat şi care pot fi utilizate pentru satisfacerea nevoilor umane. Clasificarea resurselor economice: - naturale; - materiale; - umane. Resursele economice pot exista la un moment dat ca: stoc, resursele existente la un moment dat; ca flux, resursele atrase in procesul de producţie la un moment dat. Resursele economice sunt limitate în raport cu nevoile nelimitate, această realitate economică este prezentată sub forma legii rarităţii resurselor. Legea rarităţii resurselor arată faptul că dinamica, structura şi intensitatea nevoilor se modifică mai repede decât dinamica, structura şi calitatea resurselor economice. Limitarea resurselor în raport cu nevoile umane nelimitate, constituie problema fundamentală a economiei. Pentru rezolvarea acestei probleme, ştiinţa economică încercă să găsească răspunsul la următoarele întrebări: - ce să se producă? - cât să se producă? - cum să se producă? -pentru cine să se producă? Formularea răspunsurilor la aceste întrebări trebuie să se facă pe baza următoarelor principii economice: - principiul raţionalităţii, capacitatea omului de a acţiona în funcţie de propriile interese, pe baza cunoştinţelor dobândite şi prin anticiparea rezultatelor faptelor sale; - principiul eficienţei şi optimalităţii, presupune satisfacerea unor trebuinţe mai numeroase cu aceleaşi resurse sau chiar cu resurse mai puţine. Eficienţa presupune ca raportul efect/efort să fie supraunitar, adică maxim de rezultate cu minim de efort. - principiul ecologic, alegerilor oamenilor şi manifestarea propriului interes să se acă fără a se afecta mediul înconjurător.

description

Problema Alegerii in Economie

Transcript of Problema Alegerii in Economie

Problema Alegerii in Economie

I. ECONOMIA FORM A ACIUNII UMANE (Problema alegerii n economie)1. Nevoile i resursele economice definire i caracterizareNevoile, necesitile sau trebuinele, reprezint dorine, visuri, idealuri sau aspiraii ale oamenilor.

Caracteristicile nevoilor:

nelimitate ca numr;

limitate n capacitatea de satisfacere;

concurente;

complementare;

dinamice;

formeaz un sistem.

Satisfacerea nevoilor umane se realizeaz prin intermediul aciunilor umane (totalitatea aciunilor desfurate de oameni pentru a-i asigura cele necesare vieii). Cea mai important component a aciunii umane o reprezint activitatea economic. Activitatea economic reprezint activitatea contient a omului prin care acesta i asigur bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor. Totalitatea activitilor economice formeaz economia.

Pentru satisfacerea nevoilor se utilizeaz resursele economice.

Resursele economice reprezint ansamblul potenialului uman, natural, material, tehnic i tehnologic, informaional, cultural, tiinific i economic de care dispune societatea la un moment dat. altfel spus, resursele economice sunt reprezentate de totalitatea elementelor existente la un moment dat i care pot fi utilizate pentru satisfacerea nevoilor umane.

Clasificarea resurselor economice:

naturale;

materiale;

umane.

Resursele economice pot exista la un moment dat ca:

stoc, resursele existente la un moment dat;

ca flux, resursele atrase in procesul de producie la un moment dat. Resursele economice sunt limitate n raport cu nevoile nelimitate, aceast realitate economic este prezentat sub forma legii raritii resurselor. Legea raritii resurselor arat faptul c dinamica, structura i intensitatea nevoilor se modific mai repede dect dinamica, structura i calitatea resurselor economice.

Limitarea resurselor n raport cu nevoile umane nelimitate, constituie problema fundamental a economiei. Pentru rezolvarea acestei probleme, tiina economic ncerc s gseasc rspunsul la urmtoarele ntrebri:

- ce s se produc?

- ct s se produc?

- cum s se produc?

-pentru cine s se produc?

Formularea rspunsurilor la aceste ntrebri trebuie s se fac pe baza urmtoarelor principii economice:

- principiul raionalitii, capacitatea omului de a aciona n funcie de propriile interese, pe baza cunotinelor dobndite i prin anticiparea rezultatelor faptelor sale;

- principiul eficienei i optimalitii, presupune satisfacerea unor trebuine mai numeroase cu aceleai resurse sau chiar cu resurse mai puine. Eficiena presupune ca raportul efect/efort s fie supraunitar, adic maxim de rezultate cu minim de efort.

- principiul ecologic, alegerilor oamenilor i manifestarea propriului interes s se ac fr a se afecta mediul nconjurtor.

Raritatea resurselor economice, respectiv a bunurilor economice, n raport cu nevoile presupune ca la fiecare alegere efectuat de om, att n calitate de consumator, ct i n calitate de productor, s se sacrifice alte variante alternative. Sacrificiul fcut reprezint, o pierdere, un cost, denumit cost de oportunitate (CO).

Costul de oportunitate, numit i cost al alegerii sau costul anselor sacrificate, reprezint costul celei mai bune dintre alternativele sacrificate.CO =

(X = valoarea bunurilor la care se renun

(Y = valoarea bunurilor alese

Costul de oportunitate este, n acelai timp, un cost relativ i un cost real; relativ pentru c msoar ctigul prin pierdere i real pentru c se exprim prin valoarea celei mai bune alternative sacrificate.

n procesul de producie costul de oportuniate este analizat cu ajutorul frontierei posibilitilor de producie (FPP).

II. Utilitatea economic.

Utilitatea, n sens general, reprezint capacitatea unui bun de a satisface o nevoie. Utilitatea conomic reprezint satisfacio obinut prin consumul unei cantiti determinate dintr-un bun economic.

n literatura economic exist dou teorii cu privire la utilitate:

teoria clasic sau obiectiv, care arat c munc st la baza valorii bunurilor, iar bunurile identice au aceeai utilitate pentru persoane diferite.

teoria neoclasic sau subiectiv arat c bunurile economice au utilitate doar n msura n care satisfac o nevoie uman, iar satisfacia este resimit n mod diferit de fiecare individ. Astfel, conform acestei teorii, un bun economic are utilitate dac sunt ndeplinite simultan condiiile:

contientizarea de ctre oameni c bunului economic, prin proprietile sale, le va satisface nevoile;

oamenii trebuie s fie convini c nevoia lor poate fi satisfcut cu ajutorul bunului economic;

capacitatea oamenilor de a folosi efectiv diferitele bunuri economice.

Pentru msurarea utilitii, specific fiecrei teorii, exist dou metode: metoda cardinal sau obiectiv, aparinnd de teoria clasic, ce presupune determinarea utilitii unui bun economic prin procedee tiinifice i metoda ordinal, aparinnd de teoria neoclasic, care presupune ierarhizarea bunurilor economice sub forma unui clasament, n funcie de preferinele individuale ale consumatorilor.

Formele utilitii economice:

utilitatea individual, satisfacia obinut prin consumarea unei singure uniti/doze dintr-un bun economic;

utilitatea total (), satisfacia obinut prin consumarea unor doze succesive dintr-un bun economic;

utilitatea marginal (), satisfacia obinut prin consumarea unei doze suplimentare dintr-un bun economic.

Utilitatea primei uniti consumate dintr-un bun este mai ridicat, intensitatea nevoii fiind maxim, iar fiecare nou unitate care se consum, din bunul respectiv, are o utilitate mai mic pentru c satisface o nevoie n scdere.

Lege utilitii marginale descrescnde, enunat de Gossen n 1854, arat c pe msur ce cantitatea consumat dintr-un bun crete, utilitatea marginal scade.

Utilitatea total i utilitatea marginal se afl ntr-o dependen specific de volumul consumului individual dintr-un bun omogen.

Ex.: pp., un consumator care dorete s achiziioneze, pentru a-i satisface nevoia de a mnca, biscuii (pachete). Evoluia consumului este redat n tabelul de mai jos:

Pachete consumate (Q)Utilitatea totalUtilitatea marginal

00-

188

2135

3163

4171

5170

Analiznd relaia dintre utilitatea total i utilitatea marginal se observ:

pe msur ce crete cantitatea consumat dintr-un bun economic, utilitatea total crete cu o rat descresctoare, iar utilitatea marginal este pozitiv i descresctoare;

cnd utilitatea total este maxim, utilitatea marginal este zero (minim), atingndu-se punctul de saturaie n consum;

suma utilitilor marginale reprezint utilitatea total.

III. Cererea i elasticitatea cererii

n sens microeconomic, cererea reprezint cantitatea dintr-un bun economic pe care un consumator sau toi consumatorii, doresc s o achiziioneze la un moment dat i n anumite mprejurri economice i extraeconomice date.

Cererea poate fi analizat ca cerere individual, cantitatea dintr-un bun economic pe care un singur consumator dorete s o achiziioneze la un moment dat i la un anumit nivel al preului, i ca cererea pieei, suma cererilor individuale.

Cel mai important factor ce influeneaz cantitatea cerut dintr-un bun economic este preul de vnzare. Relaiile dintre modificarea preului, n calitate de variabil independent, i cantitile cerute dintr-un bun economic, variabil dependent, sunt analizate cu ajutorul urmtoarelor instrumente:

baremul cererii: tabel n care sunt surprinse modificrile cererii pentru bunurile economice n funcie de modificarea preului de vnzare;

Cantitate (Q) /pre10 u.m.6 u.m.4 u.m.2 u.m.

Ag. ec. 12 buc.3 buc.6 buc.10 buc.

Ag. ec. 23 buc.5 buc.8 buc.12 buc.

Cererea pieei5 buc.8 buc.14 buc.22 buc.

diagrama cererii: grafic ce arat modificarea cererii n funcie de modificarea preului;

funcia cererii, liniar de forma: C = a bP

legea general a cererii, ce arat relaia negativ dintre modificarea preului i a cantitilor cerute pentru toate bunurile normale i majoritatea bunurilor inferioare, caeteris paribus (celelalte condiii rmnnd nemodificate). Conform legii generale a cererii cnd preul crete, cererea scade (caeteris paribus), iar cnd preul se reduce, cererea crete (caeteris paribus).

Referitor la legea general a cererii exist i paradoxuri:

paradoxul Giffen sau al bunurilor inferioare (bunurile inferioare sau bunurile tip giffen sunt bunurile cu valoare nutritiv redus: cartofi, fasole uscat etc.), cnd preul crete, cererea crete, iar cnd preul scade cererea scade;

paradoxul Veblen sau snob effect, se refer la cei mbogii relativ uor care ca s epateze achiziioneaz bunuri economice scumpe;

paradoxul Rugin, preul crete, cererea crete.

Condiiile cererii (factorii ce influeneaz cererea). Desemneaz toate mprejurrile economice i extraeconomice care influeneaz evoluia cererii atunci cnd preul unitar este neschimbat:

venitul disponibil. n cazul bunurilor inferioare ntre modificarea venitului i modificarea cererii exist o relaie invers/negativ, iar n cazul bunurilor normale o relaie direct/pozitiv.

preferinele consumatorilor, relaie direct;

numrul i structura populaiei, relaie direct;

preul altor bunuri. n cazul bunurilor substituibile (bunuri ce satisfac aceeai nevoie putndu-se substitui n consum; unt i margarin) ntre modificarea preului bunului x i a cantitii cerute din bunul y exist o relaie direct/pozitiv; iar n cazul bunurilor complementare (bunuri ce se asociaz n consum, neputnd fi utilizat unul fr cellalt; stiloul i cerneala) ntre modificarea preului bunului x i a cantitii cerute din bunul y exist o relaie negativ/invers.

previziuni privind evoluia preului.

Sensibilitatea cererii la condiiile ce o influeneaz exprim elasticitatea cererii. Elasticitatea cererii se determin cu ajutorul coeficientului de elasticitate (kec) ce poate fi calculat n funcie de pre, de venit i de preul altor bunuri.

n funcie de valorile pe care le poate lua coeficientul de elasticitate al cererii n funcie de pre, aceasta poate fi:

cerere elastic, cnd kec/p >1, modificarea preului cu 1% determin modificarea cererii n sens opus preului cu mai mult de 1%;

cerere inelastic, cnd kec/p < 1, modificarea preului cu 1% determin modificarea cererii n sens opus preului cu mai puin de 1%;

cerere cu elasticitate unitar, cnd kec/p >1, modificarea preului cu 1% determin modificarea invers proporional a cererii;

cerere perfect elastic kec/p , la un anumit nivel al preului cererea tinde spre infinit;

cerere perfect inelastic kec/p= 0, indiferent de modificarea preului cererea este constant.

Determinarea tipului de elasticitate a cererii este important pentru productori deoarece i pot fundamenta strategiile privind vnzrile pe baza tipului de elasticitate. Cnd cererea este inelastic ntre modificarea preului i venitului ncasat de productori exist o relaie direct, iar n cazul cererii elastice, ntre modificarea preului de vnzare i venitul ncasat de productori este o relaie invers.

IV. Costul de producie

Costul de producie reprezint totalitatea cheltuielilor efectuate pentru obinerea produciei dorite.

Atunci cnd ia decizia de a devenii productor, orice agent economic se confrunt cu dou categorii de costuri:

costul explicit, ce reprezint plile ctre teri, pentru factorii de producie achiziionai;

costul implicit, costul de oportunitate, ce reprezint profitul normal cuvenit.

Tipologia costului de producie

Costul de producie este format, pe termen scurt, din urmtoarele categorii de costuri:

a) costul global, cuprinde costurile pentru ntreaga producie realizat i este format din urmtoarele costuri:

costuri fixe (CF), cuprind cheltuielile cu amortizarea, iluminatul i nclzirea unitii, salariile personalului administrativ, chiriile etc., sunt independente de evoluia produciei (Q = 0, CF >0), iar pe termen scurt rmne relativ constant; costuri variabile (CV), cuprind cheltuielile cu materiile prime i materialele, cheltuielile cu energia i combustibilul consumate pentru realizarea produciei, salariile personalului direct productiv etc., sunt dependente de evoluia produciei (Q = 0, CV = 0), evolund proporional cu aceasta; costul total (CT), reprezint suma costurilor fixe i a costurilor variabile, cnd Q = 0, CT=CF.b) costurile medii, sunt costurile pe unitatea de produs realizat i cuprind urmtoarele categorii de costuri:

costul fix mediu (CFM), este costul fix pe o unitate de produs realizat:

costul variabil mediu (CVM), este costul variabil cheltuit pentru realizarea unei uniti de produs:

costul total mediu (CTM), este costul total unitar:

c) costul marginal Cmg, este costul suplimentar generat de obinerea unei uniti de produs n plus:

Analiza costului de producie pe termen scurt:

cnd producia crete, costul fix mediu se reduce; cnd producia se reduce, costul fix mediu crete

cnd producia crete, costul variabil mediu se reduce, dac producia crete mai repede sau se reduce mai ncet dect costul variabil; costul variabil mediu crete cnd producia crete mai ncet sau se reduce mai repede dect costul variabil

cnd producia crete costul total mediu crete dac i costul variabil crete mai mult dect producia

relaia dintre costurile medii i costul marginal

Cmg < CVM, CVM scade

Cmg > CVM, CVM crete

Cmg = CVM, CVM= minim Cmg < CTM, CTM scade Cmg > CTM, CTM crete

Cmg = CTM, CTM= minim relaia dintre costuri i productiviti

cnd Wmg = maxim, Cmg = minim;

= maxim, CTM = minim;

Wmg = , = maxim;

Cmg = CTM, CTM= minim Relaia dintre cost i profit: la un pre considerat dat creterea costului, determin reducerea profitului; scderea costului duce la creterea profitului:

V. Indicatorii macroeconomici de rezultate

La nivelul unei economii naionale, pentru realizarea analizelor, se calculeaz o serie de indicatori macroeconomici de rezultate cu ajutorul Sistemului Conturilor Naionale (SCN). SCN este un instrument de analiz, previziune i politic macroeconomic, ntr-un orizont de timp.

Rezultatele activitii economice sunt nregistrate n conturile naionale la preurile de baz sau ale productorilor i/sau preurile pieei, care includ n plus impozitele indirecte (TVA, accize etc.).

SCN ofer informaii cu privire la urmtorii indicatori macroeconomici de rezultate:

produsul intern;

produsul naional;

venitul naional.

Produsul intern i produsul naional se pot calcula att ca valoare brut, ct i ca valoare net.

Produsul intern brut (PIB) reprezint valoarea adugat brut a produciei obinute n decursul perioadei de calcul, de regul un an, de agenii economici ce i desfoar activitatea n interiorul rii.

PIB este principalul agregat macroeconomic din SCN, i se poate calcula prin trei modaliti:

metoda produciei: determinarea volumului produciei finale produse ntr-o ar

;

PIBpp = PIB n preurile pieei

PIBpf = PIB n preurile productorilor (factorilor de producie)

PGB = produsul global brut

CI = consum intermediar

SVAB = soldul valorii adugate brute

IIN = impozite indirecte nete

metoda veniturilor: nsumarea veniturilor ce exprim remunerarea factorilor de producie cu alocaiile pentru consumul de capital fix

VF = veniturile factorilor de producie

A = amorizarea

metoda cheltuielilor: presupune agregarea cheltuielilor pentru bunurile ce alctuiesc producia final

CPV = consum privat

CG = consum guvernamental

IB = investiia brut

ExpN= export net

Pentru aprecierea corect a dinamicii PIB este necesar determinarea acestuia att n termeni nominali, ct i n termeni reali.

PIB nominal (PIB n preuri curente) = msoar valoarea produciei finale n preurile curente ale perioadei de calcul.

PIB real (PIB n preuri comparabile) = exprim valoarea produciei realizat n perioade diferite de timp n preurile unui an considerat de referin, numite preuri comparabile.

Raportul dintre PIB nominal i PIB real reprezint deflatorul PIB. Deflatorul PIB se prezint ca un indice general al preurilor ns mult mai cuprinztor, calculndu-se ca raport ntre PIB nominal i PIB real.

Produsul intern net (PIN) exprim valoarea adugat net a produciei finale obinute n decursul perioadei de calcul de agenii economici ce i desfoar activitatea n interiorul rii.

Produsul naional brut (PNB) exprim valoarea adugat brut a produciei obinute n decursul perioadei de calcul, de regul un an, de agenii economici naionali ce i desfoar activitatea att n ar, ct i n strintate.

SVFS = soldul valorii factorilor n raport cu strintatea; reprezint diferena dintre valoarea produciei obinute de agenii economici naionali ce i desfoar activitatea n strintate i agenii economici strini ce i desfoar activitatea n interiorul rii.

Produsul naional net (PNN) exprim valoarea adugat net a produciei obinute n decursul perioadei de calcul, de regul un an, de agenii economici naionali ce i desfoar activitatea att n ar, ct i n strintate.

Dac SVFS > 0, PNB > PIB i PNN > PIN;

SVFS < 0, PNB < PIB i PNN < PIN;

SVFS = 0, PNB = PIB i PNN = PIN.

VI. Venitul naional i componentele saleVenitul naional, conform lui Alfred Marshall, reprezint valoarea factorilor de producie i singura surs de plat a acestora. Venitul naional reprezint produsul naional net exprimat n preurile factorilor.

Formele venitului naional:

venitul naional = PNNPF = PIBPF A SVFS

venitul naional disponibil = venitul naional minus soldul transferurilor curente cu strintatea;

venitul personal al menajelor = venitul naional disponibil elemente ale veniturilor ce se pltesc de ctre populaie la bugetul de stat (impozite, taxe, amenzi etc.) + elemente ale venitului primite de populaie de la stat (ajutoare sociale, burse, alocaii erc.)

venitul disponibil al menajelor = venitul personal al menajelor impozit pe venit

Venitul disponibil (V), att la nivelul economiei naionale, ct i la nivelul gospodriilor populaie, se utilizeaz o parte pentru consum i o parte pentru economii (E).

Relaiile dintre venit (variabil independent), consum i economii (variabile dependente) sunt analizate cu ajutorul urmtoarelor corelaii:

rata medie/nclinaia medie spre consum , ce arat partea din venit folosit pentru consum;

rata medie/nclinaia medie spre economii , ce arat partea din venit folosit pentru economii;

rata medie/nclinaia marginal spre consum , ce arat ct din creterea venitului este folosit pentru creterea consumului;

rata medie/nclinaia marginal spre economii , ce arat partea din creterea venitului folosit pentru creterea economiilor;

Consumul reprezint totalitatea cheltuielilor efectuate pentru achiziionare bunurilor economice destinate satisfacerii nevoilor.

Factorii care influeneaz consumul:

a. factori obiectivi:

avuia economic, n care se include i capitalul uman;

creditul de consum;

impozitele i taxele;

nivelul general al preurilor;

b. factori subiectivi:

manifestarea zgrceniei;

dorina de a lsa motenire urmailor;

dorina de a-i asigura btrneile;

Cel mai important factor ce influeneaz consumul este venitul real al consumatorilor. Analiznd relaia dintre modificarea venitului i modificarea consumului, Keynes a enunat legea psihologic fundamental, conform creia . n medie i n cea mai mare parte a timpului oamenii tind s-i sporeasc cheltuielile cu consumul atunci cnd venitul crete, ns nu n aceeai proporie.

Pe baza legii psihologice fundamentale se pot desprinde urmtoarele observaii:

cnd venitul crete, economiile cresc mai mult dect venitul, iar consumul mai ncet (dac de ex. venitul crete cu 20%, economiile cresc mai mult de 1,2 ori, iar consumul crete mai puin de 20%)

cnd venitul crete, consumul crete ns nclinaia medie spre consum se reduce;

un venit n scdere este nsoit de reducerea mai accentuat a economiilor, iar consumul se reduce mai ncet (dac de ex. venitul scade cu 20%, economiile scad mai mult de 1,2 ori, iar consumul scade mai puin de 20%). Explicaia este c, pe termen scurt, consumul este susinut de economiile realizate.

Economiile reprezint partea din venit rmas dup efectuarea consumului: E = V- C. La nivelul unei economii naionale economiile realizate ntr-o perioad de timp se utilizeaz pentru efectuarea investiiilor (I = E).

Investiiile reprezint totalitatea cheltuielilor efectuate pentru achiziionarea bunurilor de capital, destinate fie nlocuirii elementelor de capital depreciate i scoase din funciune (investiii de nlocuire), fie destinate creterii stocului de capital (investiii nete/dezvoltare). Suma investiiilor de nlocuire i a investiiilor nete reprezint investiiile brute sau formarea brut de capital.

Principalii factori ce influeneaz cererea pentru investiii sunt:

taxele i impozitele pe profit;

rata real a dobnzii;

previziunile investitorilor cu privire la evoluia vnzrilor i a preurilor, etc.

Relaiile dintre modificarea veniturilor la creterea cu o unitate a investiiilor realizate sunt analizate cu ajutorul multiplicatorului investiiilor (k). Multiplicatorul arat cu ct crete venitul la creterea cu o unitate a investiiilor:

VII. Creterea economic

Creterea economic exprim acele modificri cantitative ce au loc ntr-un anumit orizont de timp i ntr-un anumit spaiu, n sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice, n strns legtur cu factorii lor determinani. Aceste rezultate se pot msura prin intermediul unor indicatori sintetici ca produsul intern brut i venitul naional, n termeni reali, att pe total ct i pe locuitor. n sens larg creterea economic reprezint ansamblul modificrilor pozitive ale economiei naionale ntr-un orizont de timp i un anumit spaiu, n dimensiunile rezultatelor macroeconomice. Aprecierea c o economie naional nregistreaz o cretere economic semnific existena unei tendine de cretere pozitiv real.Raiuni de politic economic au dus la noiuni precum creterea economic zero (menionat prima dat n Raportul Clubului de la Roma) care definete situaia n care rezultatele economice i populaia total sporesc n acelai ritm astfel nct nivelul rezultatelor pe locuitor rmne constant; sau la noiunea de cretere negativ, situaie n care rezultatele macroeconomice pe locuitor au tendin de scdere, dar se menin o serie de corelaii fundamentale de echilibru, ca rezultat al unor compromisuri pe planul eficienei economice i al bunstrii sociale.n funcie de cum se combin factorii de producie, de contribuia laturilor lor la creterea economic se definesc drept tipuri de cretere economic: tipul extensiv de cretere economic n care contribuia laturilor cantitative ale factorilor de producie este preponderent. El caracterizeaz rile cu un nivel economic sczut, care n-au reuit s-i valorifice superior potenialul lor economic (natural i uman). Acest tip de cretere mizeaz pe acumulri susinute, pe un efort investiional amplu, adesea cu efecte negative n planul consumului. tipul intensiv de cretere economic se definete prin contribuia majoritar a laturilor calitative ale factorilor de cretere la sporul rezultatelor macroeconomice. Ea este capabil de a genera i absorbi progres tehnologic i a menine un echilibru consolidat al cererii i ofertei de bunuri, este n msur s se auto-ntrein i s se auto-accelereze prin efecte de conexiune invers. Este caracteristic rilor cu economie dezvoltat.

tipul intermediar de cretere economic presupune contribuii relativ egale ale celor dou categorii de laturi ale factorilor de producie. Funcie de factorii interni i de conjunctura internaional, un astfel de tip de cretere poate dura o perioad mai mare sau mai scurt.

Factorii creterii economice

factori direci, influeneaz creterea economic n mod nemijlocit: potenialul uman, matura, capitalul i nefactorii;

factori cu influen indirect, mijlocit prin intermediul factorilor direci: organizarea produciei, schimburile internaionale, capacitatea de absorbie a pieei, etc.

Pentru o analiz pertinent apare logic necesitatea ca s se ia n considerare: dinamic macroeconomic i cea demografic; o perioad de timp suficient de lung; rezultatele reale, cele corectate cu mrimea defaltorului; sporul PNB sau PIB pe locuitor; durata timpului liber i sperana medie de via; "costurile ecologice" legate de degradarea mediului natural. Ea trebuie efectuat comparativ cu alt proces care exprim dinamica macroeconomic, respectiv cu: dezvoltarea economic care evideniaz ansamblul transformrilor cantitative, calitative i structurale, n cadrul unei economii naionale att n procesele economice ct i n cercetarea tiinific, n structurile economico-sociale, n mecanismele economice, n modul de gndire i n comportamentul economic al oamenilor. Putem spune c orice dezvoltare economic nseamn implicit i cretere economic dar creterea economic nu nseamn i dezvoltare economic. Numai acea cretere economic care aduce modificri structural-calitative n economia naional i calitatea vieii oamenilor nsemn i o dezvoltare economic.

UT

Umg

17

16

13

8

5

3

1

0

1 2 3 4 5 Q

2

UT

Umg

P

10

6

4

2

5 8 14 22 Q

Cmg

CTM

CVM

EMBED Equation.3

EMBED Equation.3

_1262024915.unknown

_1262026828.unknown

_1262276119.unknown

_1262276406.unknown

_1262276510.unknown

_1262276759.unknown

_1262277599.unknown

_1262276744.unknown

_1262276423.unknown

_1262276191.unknown

_1262276297.unknown

_1262276141.unknown

_1262109560.unknown

_1262274580.unknown

_1262027000.unknown

_1262025537.unknown

_1262025910.unknown

_1262026653.unknown

_1262026758.unknown

_1262026633.unknown

_1262025718.unknown

_1262025068.unknown

_1262025302.unknown

_1262024962.unknown

_1261751975.unknown

_1261848639.unknown

_1261850043.unknown

_1262023426.unknown

_1262024852.unknown

_1262023166.unknown

_1262023335.unknown

_1261849260.unknown

_1261849270.unknown

_1261849244.unknown

_1261761826.unknown

_1261848415.unknown

_1261761392.unknown

_1261751857.unknown

_1261751886.unknown

_1261678764.unknown